LUMINĂ NOUĂ CU PRIVIRE LA CELE ȘAPTE TRÂMBIȚE

Trăim într-un timp când „fiecare vânt de doctrină... suflă” (5T 81), când „unul după altul, adevărurile
(sunt) corupte”” (ST 28 Mai, 1894), un timp în care există „o îndepărtare a pietrelor de hotar şi o
încercare de a dărâma pilonii credinţei noastre” (RH 13 Decembrie 1892)

Cu siguranța că toate aceste avertizări ale Spiritului Profetic se pot aplică, printre altele, și la mesajul
profetic care este „temelia credinţei Adventiştilor de Ziua a Şaptea.” (Evanghelizare 196). Se fac eforturi
uriașe ca „evenimentele din lanțul profetic care s-au împlinit de mult în trecut” să fie „interpretate ca
împlinindu-se în viitor”, iar prin aceasta „credința unora este subminată” (Ms. 31, 1896)

Unlele din aceste „evenimente din lanțul profetic” (Ms. 31, 1896) care sunt re-interpăretate astăzi, sunt
și evenimentele legate de cele șapte trâmbițe. Tradițional, mișcarea Adventă a interpretat aceste
trâmbițe în mod instoric, adică împlinindu-se de la timpul lui Ioan până la încheierea timpului de probă
(vezi de exemplu, „Explicația cărții Apocalipsa” de Uriah Smith), și totuși, în ultimii anii tot mai mulți
adventiști, nemulțumiți cu interpretarea clasică și însetați „după ceva nou și ciudat” (RH, November 17,
1885) vin cu noi interpretări, care din care mai senzaționale și mai ciudate.

În ceea ce privește această problema a trâmbițelor, cei care vin cu noi interpretări, se împart în doua
categorii:

1. cei care cred că trâmbițele se împlinesc înainte de închiderea timpului de probă, unii dintre ei
crezând că deja se împlinesc (de exemplu pandemia recentă și războiul actual fiind o parte din
ele), în timp ce alții cred că acestea sunt încă în viitor, dar vor fi împlinite înainte de inchiderea
timpului de probă)

2. cei care cred că trâmbițele se vor împlini după inchiderea timpului de probă, cele șapte trâmbițe
fiind de fapt ultimele șapte plăgi din Apocalipsa 16.

Personal, cred că toate aceste interpretări sunt greșite și reprezintă efortul vrăjmașului de a produce
confuzie în mijlocul nostru și a ne îndepărta de adevăr. Aș vrea să vă dau un simplu argument de ce cred
lucrul acesta.
Capitolul 9 din Apocalipsa descrie a cinciea și a șasea trâmbița, terminându-se cu descrierea trâmbiței a
șasea sau cel de-al doilea vai (Apocalipsa 9: 13-21). Următorul capitol, al 10-lea, descrie evenimente ce
au loc între trâmbița a șasea și trâmbița a șaptea, dovadă fiind faptul că versetul 7 din acest capitol
amintește trâmbița a șaptea care a mai rămas să sună cândva în viitor după evenimentele descrise în
capitolul 10: „Ci în zilele vocii celui de al șaptelea înger, când VA ÎNCEPE să trâmbițeze...” (Apocalipsa
10:7). Acum, dacă putem identifica timpul evenimentelor descrise în capitolul 10, ne va fi ușor să
stăbilim timpul împlinirii trâmbițelor. Lucrul acesta nu este de loc complicat. Ca adventiștii, știm că acest
capitol descrie marea dezămăgire prin care au trecut pionierii mișcării advente în anul 1844. Cărticică
deschisă din versetul 2 este cartea lui Daniel care din anul 1798 a fost desigilată și a fost mâncată de
credincioși adventiștii înainte de 1844. Vestea revenirii Domnului Isus a fost „dulce” dar a urmat marea
dezămăgire care a amărât experiența lor (Apoalipsa 10:8-10).

Având în vedere acest argument este ușor să înțelegem că primele șase trâmbițe s-au împlinit până la
anul 1844, rămânând că după acest an să sună trâmbița a șaptea în care „va fi terminat misterul lui
Dumnezeu” (Apocalipsa 10:7)

Vă invit să acordăm o atenție deosebită versetului 6, care spune: „Și a jurat pe cel ce trăiește pentru
totdeauna și întotdeauna, care a creat cerul și lucrurile care sunt în el, și pământul și lucrurile care sunt
pe el, și marea și lucrurile care sunt în ea, că TIMP NU VA MAI FI” (Apocalipsa 10:6)

La ce se referea îngerul când a spus că „timp nu va mai fi”? Să citim răspunsul Spiritului Profetic:

„(Apocalipsa 10:5-6) Timpul aceasta, pe care îngerul a declarat cu jurământ solemn, nu este sfârșitul
istoriei acestei lumi, nici timpului de probă, ci a TIMPULUI PROFETIC, care ar trebui să preceadă venirea
Domnului nostru. Poporul nu va mai avea NICI O ALTĂ SOLIE CU PRIVIRE LA O DATĂ PRECISĂ. După
perioada de timp cuprinsă între 1842 și 1844 (Apocalipsa 10, 4-6), nu mai poate fi NICI O ALTĂ INDICAȚIE
PRECISĂ, REFERITOARE LA TIMPUL PROFETIC. Cea mai lungă perioadă de calcul s-a încheiat în toamna
anului 1844” (Ms. 59, 1900)

Așadar, conform cu Apocalipsa 10: 6, în anul 1844 s-a terminat timpul profetic. După acest an nu mai
avem timp profetic, nu mai avem solii cu privire la o dată precisă. Trâmbițele a cincea și cea a șasea
conțin timp profetic („cinci luni” (Apoc. 9:10) respectiv „o oră și o zi și o lună și un an” (Apoc. 9:15)),
dovadă în plus că acestea au împlinirea lor înainte de anul 1844.
Undeva prin anii 1880, bisericii i-a fost propusă o nouă interpretare a trâmbițelor și, din motivul acesta,
un comitet a examinat această nouă interpretare, iar decizia lor a fost publicată în revista oficială a
bisericii, Review and Herald:

„Comitetul desemnat să ia în considerare o nouă expunere a profeției celor șapte trâmbițe din
Apocalipsa 8 și 9, va raportează cu respect că ei văd nicio posibilitate de a face vreo schimbare față de
înțelegerile pe care le-am avut anterior, mai ales deoarece punctul de vedere propus este, în opinia lor,
nescriptural și va destabiliza unul dintre cele mai IMPORTANTE ȘI FUNDAMENTALE PUNCTE ALE
CREDINȚEI NOASTRE” (RH 27 November 1883)

Care este acel punct pe care comitetul l-a numit „unul dintre cele mai importante și fundamentale
puncte ale credinței noastre”, care are o legătură cu profeția (în cazul acesta, cu trâmbițele) și care
putea fi destabilizat de noile interpretări ale profețiilor? Să-l lăsăm pe James White să ne da răspunsul:

„Judecăți, deci, surprinderea noastră, când am citit nu de mult în „Criza Lumii”, scris de stiloul unuia
care este recunoscut de mulți ca un lider și instructor al poporului, un argument pentru a demonstra că
PERIOADELE PROFETICE din Daniel sunt ZILE LITERALE ȘI NU ANI- un argument pe care îl putem
considera a fi nimic mai puțin decât o încercare deliberată de a DISTRUGE UNUL DINTRE PILONI
PRINCIPALI ALE CREDINȚEI ADVENTISTE PÂNĂ LA TEMELIA SA”. (James White, RH 29 Decembrie 1863)

Conform cu această afirmație scrisă de James White, „unul dintre cele mai importante și fundamentale
puncte ale credinței noastre” legat de profeție este principiul că „în profeţie, o zi reprezintă un an.”
(Ellen White, Hristos lumina lumii, 233). Re-interpretarea perioadelor profetice ale profețiilor (inclusiv
ale trâmbițelor) face exact lucrul acesta, și anume, distruge acest pilon fundamental. Deci, este o
problemă serioasă.

...................

„Sunt unii dintre cei ce au studiat Biblia care au crezut că au descoperit o mare lumină şi teorii noi, dar
aceste teorii nu au fost corecte. Toată Scriptura este adevărată, dar prin aplicarea greşită a Scripturii
oamenii ajung la concluzii greşite. Suntem angajaţi într-un conflict puternic, iar acesta va ajunge tot mai
strâns şi mai hotărât, pe măsură ce ne apropiem de lupta finală. Avem un duşman care nu doarme şi
care lucrează fără încetare asupra minţii oamenilor care nu au avut o experienţă personală în
cunoaşterea învăţăturilor poporului lui Dumnezeu din ultimii cincizeci de ani. Unii vor lua adevărul care
se aplică pentru timpul lor şi îl vor aplica în viitor. EVENIMENTE DIN LANȚUL PROFETIC CARE S-AU
ÎMPLINIT DE MULT ÎN TRECUT SUNT INTERPRETATE CA ÎMPLININDU-SE ÎN VIITOR ȘI, PRIN TEORIILE
ACESTEA, CREDINȚA UNORA ESTE SUBMINATĂ” Ms31-1896