Andov Dejan

Un răspuns la două afirmaţii făcute de către doi membri marcanţi ai conducerii Conferinţei Muntenia cu
privire la pionerii fondatori ai bisericii AZŞ.

1. Prima este a fratelui Petre Teofil care în studiul său numit “Doctrina despre Trinitate” la pagina 13 spune:
“Din grupul de pastori adventişti format după dezamăgire, 38 erau trinitarieni şi 5 erau semiarieni, între
care erau James White, Joseph Bates şi Uriah Smith.”
O afirmaţie interesantă şi probabil pentru mulţi corectă (e facuta de fostul preşedinte al Conferinţei Muntenia,
deci un frate de încredere). Este interesant că fratele Teofil nu ne dă nici un nume din cei 38 pioneri trinitarieni.
Într-o ocazie am rugat un alt reprezentant înalt al bisericii sa-mi dea măcar un singur nume de pioner trinitarian.
Dânsul în mod sincer mi-a spus că nu ştie.
Ei bine, să vedem care este adevărul. Fratele Teofil ne da trei din cei cinci pioneri care nu credeau în trinitate
şi anume James White, Joseph Bates şi Uriah Smith. Să vedem daca au fost cinci sau mai mulţi.
J. N. Loughborough :
„Întrebări pentru fratele Loughborough
Întrebarea 1: Ce obiecţii serioase se ridică faţă de doctrina Trinităţii?
Răspuns: Există multe obiecţii pe care le putem impune, însă datorită spaţiului nostru limitat, le vom mărgini
la următoarele trei: 1. Este contrară raţiunii. 2. Este contrară Scripturii. 3. Originea sa este Păgână şi mistică.” (RH
septembrie 13, 1898)
J.N. Andrews:
“Doctrina Trinităţii a fost admisă în biserică de conciliul de la Niceea din anul 325. Această doctrină distruge
personalitatea lui Dumnezeu şi a Fiului Său Isus Hristos, Domnul nostru. Dezonoarea, măsurile prin care a fost
introdusă cu forţa în biserică, şi care apar pe paginile istoriei eclesiastice, pot cu uşurinţă să-l facă pe cel ce o crede
să roşească. (RH, 6 martie 1885).
Din aceste citate este clar că Loughborough şi Andrews au fost antitrinitarieni. Cu cei trei amintiţi de fratele
Teofil avem deja cinci. Fratele Teofil ne spune ca au fost numai cinci. Să vedem dacă este aşa!
J.H. Waggoner:
“Dificultatea lor constă în următoarele: ei consideră negarea trinităţii ca fiind negarea divinităţii lui Hristos.
Dacă ar fi aşa, ar trebui să ne agăţăm de doctrina trinităţii cu toate puterile; dar nu este cazul. Cei care au citit
comentariile noastre asupra morţii Fiului lui Dumnezeu, ştiu că noi credem hotărât în divinitatea lui Hristos; dar nu
putem accepta ideea trinităţii după cum este susţinută de trinitarieni, fără a renunţa la ideea noastră asupra măreţiei
sacrificiului făcut pentru răscumpărarea noastră....
Aşa cum am remarcat înainte, marea greşeală a trinitarienilor în argumentaţia asupra acestui subiect este
următoarea: ei nu fac nici o deosebire între negarea trinităţii şi negarea divinităţii lui Hristos. Ei văd numai cele
două extreme între care este adevărul; iar ei consideră fiecare referinţă la pre-existenţa lui Hristos ca o dovadă în
sprijinul trinităţii. Scriptura mărturiseşte în mod lămurit despre pre-existenţa lui Hristos şi despre divinitatea Sa;
însă păstrează o desăvârşită tăcere în ceea ce priveşte trinitatea.” (Ispăşirea în Lumina Naturii şi a Descoperirii, pag.
164, 165)
 R.F. Cottrell
“Dar a îmbrăţişa doctrina trinităţii nu este atât o dovadă a unei intenţii rele, cât una a intoxicării cu acel vin
din care toate naţiunile au băut.” (RH 6 iulie, 1869)
“Motivele pentru care nu o adopt şi nu o apăr sunt: 1. Numele ei este nescripturistic; trinitatea, sau Dumnezeul
triunic este necunoscut Bibliei; eu am adoptat ideea că doctrinele care necesită cuvinte născocite de mintea
omenească pentru a le exprima, sunt doctrine născocite. 2. Nu m-am simţit niciodată chemat să adopt sau să explic
ceea ce este contrar tuturor simţurilor şi raţiunii pe care Dumnezeu mi le-a dat. Toate încercările mele de a explica
un subiect ca acesta, nu l-ar clarifica prietenilor mei.” ( RH, 1 iunie 1869)
Cu Waggoner şi Cottrell avem deja şapte pioneri
antitrinitarieni. E clar că au fost mai mulţi decât cinci cea ce ne arată că fratele Teofil greşeşte. Adevărul este că toţi
au fost antitrinitarieni. Acest lucru este afirmat într-un studiu al lui Russell Holt, un profesor AZŞ trinitarian:
„...fără nici o exepţie ei (pioneri) au respins trinitatea dar în egală unanimitate au înălţat divinitatea lui
Hristos” (Doctrina trinităţii în denominaţiunea AZŞ: respingerea şi acceptarea ei, pag. 6).
Fratele Teofil pe aceiaşi pagina continuă: „Cu toate că marea majoritate a adventiştilor erau trinitarieni...”. El
susţine din nou acelaşi lucru, că majoritatea pionerilor erau trinitarieni. Este interesant că în cartea „Trinitatea în
lumina revelaţiei” tiparita de casa de editură „Viaţa şi sanatate” se afirmă altceva. De exemplu:
„Este adevărat ca la început majoritatea pionerilor îşi exprimau înţelegerea cu privire la Dumnezeire în
termeni antitrinitarieni” (Gerhard Pfandi, pag. 133).
Aici avem un exemplu clasic, unde doi teologi AZŞ se contrazic între ei (şi nu este singurul caz).
2. A doua afirmaţie vine din partea lui Lucian Floricel, noul secretar al conferinţei Muntenia. În luna martie
2007 în comunitatea din care fac parte a afirmat că pionerii AZŞ nu au respins orice concepţie a trinitaţii ci doar
concepţia metodista din secolul XIX. După el, pionerii nu au respins concepţia trinitariana pe care o susţine biserica
AZŞ astăzi. În cartea „Trinitatea în lumina revelaţiei” la pagina 374 el spune acelaşi lucru:
„Prezentăm, mai jos, şi o fotocopie după „Doctrines and Discipline of the Metodist Episcopal Church”, din
1856, pag. 15. La punctul 3 apare concepţia metodistă despre Trinitate, cea pe care au respins-o James White şi
ceilalţi pioneri adventişti: „Există un singur Dumnezeu viu şi adevărat, veşnic, fară trup sau mădulare”.
La întălnirea din comunitatea mea el a citit un paragraf de James White ca o susţinere a poziţiei sale şi anume:
„Modul în care spiritiştii au determinat sau au tăgăduit pe singurul Domn Dumnezeu şi pe Domnul nostru Isus
Hristos, a fost prin cea dintâi folosire a vechiului crez nescriptural Trinitarian”.
Pentru oaspeţii prezenţi la aceasta întalnire cuvintele fratelui Floricel au fost suficiente, dar cea ce ei nu ştiau
este că fratele Floricel nu a terminat paragraful în întregime. Iata citatul complet:
„Modul în care spiritiştii au determinat sau au tăgăduit pe singurul Domn Dumnezeu şi pe Domnul nostru Isus
Hristos, a fost prin cea dintâi folosire a vechiului crez nescriptural Trinitarian, şi anume, că Isus Hristos este
veşnicul Dumnezeu, cu toate că nu au nici măcar un singur pasaj pentru a-l sprijini, în timp ce noi avem o
abundenţă de mărturii lămurite ale Scripturii că El este Fiul veşnicului Dumnezeu.” (James White, 24 ianuarie
1846, „The Day Star”).
Vedem că James White a respins doctrina trinitaţii pentru că ea susţine că Isus Hristos nu este Fiul lui
Dumnezeu ci Dumnezeu Însuşi (sunt de acord cu fratele Floricel ca el a respins şi crezul metodist ca Dumnezeu
este fară trup sau madulare, dar nu numai atât). El numeşte pe cei ce susţin aceasta doctrina spiritişti. Acum, să
citim un citat de sora White unde ea ne descoperă care este una din învăţaturile de baza ale spiritiştilor:
“Aici, apostolul a scos în evidenţă una dintre caracteristicile de seamă ale învăţătorilor spiritişti. Ei refuză să
Îl recunoască pe Domnul Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu.” (Patriarhi şi Profeţi, 686)
O întrebare, refuză crezul trinitarian al biserici AZŞ de astazi să Îl recunoască pe Domnul Hristos ca Fiu al lui
Dumnezeu? Răspunsul ne este dat chiar de teologi bisericii AZŞ:
“La botezul lui Isus, Tatăl L-a numit “Fiul Meu preaiubit”. Totuşi, Isus este Fiu nu din punct de vedere
ontologic, ci funcţional. În planul de mântuire, fiecare membru al Trinităţii a acceptat un anumit rol.”
(Trinitatea în lumina revelaţiei, 156)
"Studiul nostru a clarificat asemenea cristalului faptul că Isus a existat dintotdeauna. Evident, El nu a fost
întotdeauna Fiul lui Dumnezeu. El nu putea să fie literalmente Fiul lui Dumnezeu, pentru că El este Dumnezeu.
El nu putea fi Fiul lui Yahweh (Iehova) pentru că El este Yahweh (Iehova). Ellen White spune, “Iehova este numele
dat lui Hristos.” Calitatea lui de Fiu poate fi doar în sens figurat. Tot la fel, Tatăl nu a fost întotdeauna “Tatăl”.
Aceştia trebuie că au adoptat titluri corespunzatoare părţilor pe care le-au jucat în planul de mântuire. În
acest fel au fost cei doi prezentaţi lumii nou testamentale. Tatăl a fost membrul senior care controla, iar Isus a fost
Fiul ascultător care a împlinit voia Tatălui. Acesta trebuie să fie primul răspuns la întrebarea “Ce înseamnă a-L
numi pe Isus “Fiul lui Dumnezeu?”” (Max Hatton, The Trinity Doctrine, page 18)
“Relaţia Tată-Fiu în Dumnezeire trebuie înţeleasă într-un sens metaforic şi nu într-un sens literal”
(Max Hatton, Understanding the Trinity, p. 97)
Sa ne întoarcem la afirmaţia fratelui Floricel care spunea ca pionerii au respins numai doctrina trinitariana
metodista care susţine ca Dumnezeu nu are “trup sau mădulare” şi nu cea adventista care susţine ca exista trei fiinţe
divine. Sa vedem dacă este aşa.
„Erau unii foarte de timpuriu care au transformat doctrina trinităţii într-un triteism şi în loc de trei persoane
divine având structura Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, au prezentat trei fiinţe colaterale, egale si având originea în
sine, făcându-le trei principii independente şi absolute, fără nici o relaţie de Tată – Fiu, ceea ce este cea mai
potrivită noţiune pentru trei dumnezei.” (J.H. Waggoner, Thoughts on Baptism, 1878)
Este interesant ca pionerii nu sunt singuri care numesc doctrina prezenta al bisericii „triteism”. Citiţi va rog
urmatoarele afirmaţii facute de Max Hatton, un pastor AZŞ din Australia:
“Unii adventişti de ziua a şaptea acceptă divinitatea deplină a Tatălui, a Fiului şi a Spiritului Sfânt, dar nu
accept că ei toţi există într-o singură substanţă. Ei Îi văd pe fiecare dintre Ei existând în acelaşi soi de substanţă, dar
oricât ar încerca, în felul acesta ei nu pot evita provocarea Triteismului. Aceasta nu este adevărata doctrină a
Trinităţii. Poate de aceea aud uneori că nu ar trebui să folosim cuvântul Trinitate ci mai degrabă să ne referim la
Cele Trei Persoane ale Dumnezeirii. Puteţi să o numiţi cum vreţi, dar nu este adevărata învăţătură a Scripturii să
avem Trei Fiinţe separate combinate într-o unitate a caracterului, dragostei şi scopului (şi aceasta şi aceea)
ca fiind adevăratul Dumnezeu. Nu pot scăpa de concluzia că trei fiinţe separate de substanţă separată nu sunt
mai puţin decât trei dumnezei separaţi – Triteism.
Dacă dorim să fim în armonie cu Scriptura trebuie să acceptăm că există Trei Persoane care ocupă aceeaşi
Substanţă (uneori descrisă ca Esenţă). După părerea mea Triteismul este o formă de politeism şi nu pot să îl accept.
Am observat că de-a lungul anilor mulţi adventişti care mi-au spus ceva referitor la Trinitate erau de fapt
triteişti. Aceşti oameni nu au studiat niciodată în adevăratul sens subiectul, doar vin cu Scriptura ştiind că Tatăl,
Fiul şi Spiritul Sfânt sunt toţi Dumnezeu şi totuşi este un singur Dumnezeu adevărat. Au acceptat idea că sunt uniţi
în dragoste şi scopuri, iar ei concluzionează că aceasta Îi face o Trinitate. Au citit afirmaţii similare în unele părţi
din literatură noastră. Cu părere de rău trebuie să spun că se înşală. Acest concept nu este doctrina biblică a
Trinităţii. Membrii Bisericii noastre trebuie să fie mai bine educaţi la acest subiect vital. Acest lucru mi-a devenit
foarte clar când am discutat cu câţiva dintre ei despre Congresul Trinităţii la care tocmai participasem. Când am
afirmat că am discutat ce spune Biblia despre Trinitate în jur de 25 de ore erau foarte uimiţi şi au întrebat ce am
putut discuta atât de mult?
Jerry Moon, The Quest for a Biblical Trinity, Journal of the Adventist Theological Society, Vol. 17, Number
1, Spring 2006, scrie despre Cei Trei din cer dintr-un studiu de scrierile Ellen White, paginile 143. 144:
“Conceptul de Dumnezeu care este explicat în scrierile ei târzii înfăţişează pe Tatăl, Fiul şi Spiritul Sfânt ca
fiind trei Persoane eterne cu intelec, voinţă şi emoţii ce sunt unite în character, scop şi dragoste. Nu este nici un
conflict între Ei, nu lucrează în scopuri care se întretaie, nu există competiţie, nu există dezacord. Astfel nu sunt trei
dumnezei (ca în politeism sau triteism), ci Unul. Mai mult, unitatea lor nu este un paradox mathematic, ci o unitate
relaţională, similară cu unitatea văzută într-o bună căsătorie, în care soţul şi soţia sunt uniţi într-o unitate mereu
crescândă, dar fără să le fie negată individualitatea.”
Am o dificultate enormă în a vedea posibilitatea de a raţiona în felul acesta şi de a adopta acest tip de credinţă.
Eu nu îl pot numi doctrina biblică a Trinităţii. Doctrina biblică a Trinităţii presupune o unire fizică, nu numai o
unire relaţională. Este destul de dificil să crezi într-o Fiinţă supremă care a existat dintotdeauna; mulţi care au o
capacitate intelectuală considerabilă găsesc că acest lucru trece dincolo de abilitatea lor de a accepta. A spune că
există o singură Fiinţă divină este incredibil de suficient, dar a spune că sunt trei astfel de Fiinţe care sunt la fel din
punct de vedere mental în toate lucrurile şi care au decis să coopereze în orice fel posibil, face abuz de credibilitatea
unei asemenea afirmaţii aproape dincolo de limitele acceptabile. Vă rog opriţi-vă şi gândiţi-vă la ceea ce s-a spus,
găsesc că nu este o raţionare biblică sănătoasă să faci o astfel de afirmaţie.” (How many Gods in the Godhead?).
Aici vedem confuzia în care se gasesc teologi bisericii AZŞ în privinţa doctrinei despre Dumnezeu. Şi nu sunt
singuri. Citiţi urmatoarul exemplu de confuzie printre adventişti:
"Recent, am avut o discuţie biblică cu un grup de adventişti şi neadventişti, în care a fost ridicata urmatoarea
întrebare: Ce cred adventişti despre Trinitate? Imediat un pazitor al duminicii a zis că cuvântul trinitate nu se poate
găsi în Biblie. Toţi adventişti au recunoscut acest lucru. Unul dintre adventişti a răspuns că există un Dumnezeu, o
fiinţa cu trei personalităţii, în sensul ca Dumnezeu Tatăl are un fel de personalitate multiplă (split personallity).
Un alt adventist a răspuns că Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul şi Dumnezeu Duhul Sfânt sunt cu toţi egali în
putere şi gând. Al treilea a spus că de abia când vom ajunge în cer le vom vedea pe Dumnezeu Tatăl şi Isus Hristos,
dar Duhul Sfânt nu va fi vizibil pentru că nu mai va fi nevoie de el. Al patrulea a zis că toţi trei Dumnezei există,
dar Dumnezeu Tatăl este cel mai puternic, Isus este mai puţin puternic şi Duhul Sfânt este cel mai slab. În sfârşit al
cincilea adventist a zis ca Tatăl este Dumnezeu, dar Isus nu este.
Normal, prieteni mei neadventişti au fost confuzi. “Cum e posibil cinci oameni din aceiaşi biserică sa aivă aşa
de diferite păreri despre Dumnezeu?”- au întrebat. Un prieten Evreu a observat: “ Aceasta înseamna că totdeauna
când adventişti se roaga, unii se roaga unui Dumnezeu şi alţii se roaga la mai mulţi Dumnezei.”.
“Biserica voastra suna ca o confuzie” a spus un Musulman.
Acest incident ma tulburat întreaga saptamâna. Dintotdeauna am crezut în trinitate aşa cum scrie în cele 27 de
principii fundamentale AZŞ, aşa că niciodata nu m-am gândit ca unii adventişti cred altfel.
"Urmatorul Sabat m-am dus la biserică şi am întrebat diferiţi membri despre credinţa lor în trinitatea. Uimitor,
am primit radical diferite opinii. A fost clar ca noi nu ştim ce credem” (Mornie Sinclair Knight, S.D.A Collegiate
Quarterly, March 26, 1999, p. 113)
În sfârşit cred că afirmaţia fratelui Floricel nu este rezultat al studiului său personal ci este numai preluata de
la White Estate şi transmisă mai departe fară sa verifice dacă este adevărata sau nu. Fac aceasta afirmaţie deoarece
am văzut citatul lui James White pe siteul de la White Estate ciopîrţit în acelaşi fel în care fratele Floricel ni la
prezentat noua. Il puteţi citi aici: http://whiteestate.org/books/egww/EGWWc05.html