Sunteți pe pagina 1din 22

Dumnezeirea sau Trinitatea?

Există o schimbare vizibilă de la o preferință pe termen lung pentru cuvântul Dumnezeire din trecut, la mai moderna utilizare a termenului Trinitate în limbajul comunității adventiste de ziua a șaptea. Dumnezeirea este acum considerată de mulți ca fiind un termen alternativ pentru Trinitate. Un exemplu oportun în acest sens poate fi văzut în problema actuala a NAD (North American Division) a Bisericii Adventiste Mondiale, ediția din iunie 2012, la pagina 22: "Numărul 2: Distinct - dar indivizibil" de Daniel K. Bediako. El scrie: "La centrul acestei doctrine este conceptul Trinităţii, sau Dumnezeirea, prin care se înțelege că Dumnezeu este unul în esență, dar trei în persoană." Mario Petrovalle, moderator și supervizor pentru site-ul E-ventist al rețelei profesionale a comunităţii LinkedIn, a invitat pe Dr. Gary Hullquist, un cercetator Informatician, ce face parte din a treia generație de adventişti din Atlanta, Georgia, pentru a investiga modul prin care utilizarea (înţelegerea - n.tr.) noastră originală al conceptului Dumnezeirii a fost schimbat cu cel al Trinităţii. Atenţia lui Mario a fost atrasă de schimbarea evidentă în modul de redactare a titlurilor între cele 27 Credințe Fundamentale (1988-2005) și cele 28 Credințe Fundamentale, proeminente acum, aşa cum se vede, pe site-ul oficial Bisericii mondiale la www.adventist.org.

Fundamental Beliefs

mondiale la www.adventist.org . Fundamental Beliefs in which to express the teachings of God's Holy Word.

in which to express the teachings of God's Holy Word.

Seventh-day Adventists accept the Bible as their only creed and hold certain fundamental beliefs to be the teaching of the Holy Scriptures. These beliefs, as set forth here, constitute the church's understanding and expression of the teaching of Scripture. Revision of these statements may be expected at a General Conference session when the church is led by the Holy Spirit to a fuller understanding of Bible truth or finds better language

1. Holy Scriptures:

The Holy Scriptures, Old and New Testaments, are the written Word of God, given by divine inspiration through holy men of God who spoke and wrote as they were moved by the Holy Spirit. In this Word, God has committed to man the knowledge necessary for salvation. The Holy Scriptures are the infallible revelation of His will. They are the standard of character, the test of experience, the authoritative revealer of doctrines, and the trustworthy record of God's acts in history. (2 Peter 1:20, 21; 2 Tim. 3:16, 17; Ps. 119:105; Prov. 30:5, 6; Isa. 8:20; John 17:17; 1 Thess. 2:13; Heb. 4:12.)

2. Trinity:

There is one God: Father, Son, and Holy Spirit, a unity of three co-eternal Persons. God is immortal, all-

De ce titlul curent de la pc.2 pe site se citește "Trinitatea", când în edițiile cărții "Adventiștii

de ziua a șaptea cred

și reeditat în 2005, este imprimat la nr. 2 ca fiind "Dumnezeirea"?

",

publicat de Departamentul ministerial al Conferinței Generale în 1988

Întrebarea este dacă acest lucru este pur și simplu o eroare tehnică , ce ar
Întrebarea este dacă acest lucru este pur și simplu o eroare tehnică , ce ar

Întrebarea este dacă acest lucru este pur și simplu o eroare tehnică, ce ar putea fi cu uşurinţă corectată prin re-editarea site-ului, sau dacă este vorba de o decizie deliberată de a redirecționa limbajul utilizat în Fundamente, dar fără autorizație oficială.

Acceptarea respectivului termen a avut loc, de fapt, acum 100 de ani, cu doar doi ani înainte de moartea Ellen White, care, uimitor, nu a folosit niciodată termenul de "Trinitate", în oricare din cele 25 de milioane de cuvinte pe care ea le-a scris. De interes egal este faptul ea nu a folosit de asemenea niciodată termenii: "Triunic", "co-egal", "co-etern", "Dumnezeu Fiul", nici "Dumnezeu Duhul Sfânt". Timp de peste patruzeci de ani, până în 1914, biserica a menținut aceeași poziție privind doctrina despre Dumnezeu în "Principiile Fundamentale" ale sale.

1872/1874 Principii fundamentale Scrise atât de Uriah Smith (1872 pamfletul: "Declarația Principiilor Fundamentale, Învățătura și Practicile adventiștilor de ziua a șaptea") cât şi de James White (Semnele Timpului 04 iunie 1874), cele 25 de principii originale s-au bazat pe 1 Corinteni 8:6 și nu conținea nici un termen ca Dumnezeire sau Trinitate.

1889, 1905-1914 Anuarul SDA Principiile fundamentale au fost revizuite la 28 de puncte, lăsând p
1889, 1905-1914 Anuarul SDA Principiile fundamentale au fost revizuite la 28 de puncte, lăsând p

1889, 1905-1914 Anuarul SDA

Principiile fundamentale au fost revizuite la 28 de puncte, lăsând primele două ale doctrinei despre Dumnezeu neschimbate, după cum se arată aici, în apariția din Cartea Anului 1889 (Year Book). Ele au rămas neschimbate pe parcursul retipăririi între anii 1905 - 1914.

e pe parcursul retipăririi între anii 1905 - 1914. Review and Herald din 22 august 1912

Review and Herald din 22 august 1912 retipăreşte

Principiile originale pe pagina 4, cu primele două neschimbate - "un singur Dumnezeu" și "un singur Domn." Timp de patruzeci de ani, principiile au rămas neschimbate. "În ultimii cincizeci de ani,

nu s-a estompat o iotă sau principiu al credinței noastre așa cum le-am primit

nu este modificat sau negat", a scris Ellen White în Scrisoarea 326, 4dec.1905; The Upward

Look p. 352.4. Dar

Nici un cuvânt

asta era pe cale să se schimbe.

Review & Herald, 9 Oct. 1913

Review & Herald, 9 Oct. 1913 Deși frecvent trecut ă cu vederea, dr. Hullquist ( așa

Deși frecvent trecută cu vederea, dr. Hullquist (așa cum au făcut şi alții) a găsit prima înlocuire din Principiile Fundamentale în ziarul Review and Herald din 9 oct.1913. Editorul ziarului de atunci, Francis McClellan Wilcox, a alunecat în revizuirea sa personală, într-un articol intitulat "Mesajul de astăzi." Acesta se concentra pe mesajul de a "merge la lume" care, scrie el, este "mesajul celei de a doua veniri a Domnului și Mântuitorului pe acest pământ" El apoi brusc introduce propria sa versiune a fundamentelor acum în valoare totală de doar 15 la număr ("în beneficiul celor care ar putea dori să știe mai multe în special caracteristicile cardinale ale credinței deținute de această denumire"). Wilcox începe prin a afirma că adventiștii de ziua a șaptea cred în "divina Trinitate", care "constă din Tatăl veșnic", "Domnul Isus Hristos, Fiul Tatălui cel veșnic" și "Duhul Sfânt, a treia persoană a Dumnezeirii", fapt care a stabilit scena pentru a face loc Dumnezeirii (un termen folosit exclusiv de către Ellen White), echivalentul "Trinităţii divine" a lui Wilcox, un cuvânt care

(după cum am observat deja), nu a fost niciodată folosit de Serva Domnului, și nici în Biblie nu apare. Termenul Trinitate a fost folosit prin tipărire de două ori înainte, dar într-un mod pozitiv. În Semnele Timpului din 1891, este retipărit un articol al lui Samuel Spear, un lucrator prezbiterian de la NY Independent, inițial intitulat "Subordonarea lui Hristos" asupra a două aspecte, în decembrie a aceluiași an și în anul următor l-a încorporat în Biblia, Biblioteca elevului” (Bible Student’s Library) ca tractul nr. 90 sub titlul, "Doctrina Biblia Trinităţii."

sub titlul, "Doctrina Bibli că a Trini tăţi i." În ultimii ani, acest tract a fost

În ultimii ani, acest tract a fost popularizat ca un exemplu de acceptare a Trinităţii de către adventişti.

" Un articol trinitarian Erwin Gane, 1963.

"

"Astfel, adevărul Trinității a fost stabilit într-o broșură LeRoy Froom, 1971.

"

" pionierii Adventismului au

aprobat Trinitarianismul de bază prima oară în 1892 prin publicarea articolului Dr. Samuel Spear despre "

Trinitate

2010.

Derrick Gillespie,

bază prima oară în 1892 prin publicarea articolului Dr. Samuel Spear despre " Trinitate 2010. Derrick

O

examinare onestă a scrierii lui Spear va dezvălui că el începe cu Ioan 17:3 și 1Corinteni

8:6 împotriva cărora toate celelalte texte trebuie să fie armonizate, inclusiv adevărul Bibliei că, în timp ce Hristos, Fiul lui Dumnezeu, singurul născut din Tatăl, deși "de esență divină, este

totuși, în anumite privințe diferit și subordonat lui Dumnezeu Tatăl." Spear include texte, cum ar fi 1 Cor.3:23 "Hristos este al lui Dumnezeu" și 1 Cor. 11:03 "Capul lui Hristos este Dumnezeu." Aceasta el recunoaște ca fiind adevărata Dumnezeire.

A doua oară când termenul Trinitate a fost folosit într-un sens pozitiv, a fost în ziarul

Semne (Sings) din 26 dec.1892. Articolul vârstnicului William Covert, "Uniunea credinciosului

cu Hristos", a remarcat faptul că rugăciunea lui Hristos din Ioan 17 a prezentat "o triplă uniune, sau Trinitatea creștină", în care "Hristos face legătura care unește credinciosul cu Tatăl."

Isus a zis tatălui său: "Eu în ei, și Tu în mine în ei" Ioan 17:23,26

ca iubirea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei și eu

Deci, de ce editorul ziarului Review s-a simţit obligat în 1913 asocieze cuvântul "Trinitate" pentru prima dată cu o listă mult mai formalizată de "caracteristici cardinale" ale convingerilor Adventiştilor de Ziua a Şaptea? Există dovezi convingătoare că Dudley Canright a jucat un rol în motivarea lui Francis Wilcox. M.C. Wilcox, fratele lui Francis, a scris un articol problemă, pe 8 aprilie, în Signs of the Times (Semnele Timpului) denunțând apostazia lui Canright și ridicând pretenții împotriva bisericii ce l-a admis. Dar impulsul real a fost o carte publicată în acel an de Institutul Moody al lui James Gray.

în acel an de Institutul Moody al lui James Gray. James Gray a fost un Martin
în acel an de Institutul Moody al lui James Gray. James Gray a fost un Martin

James Gray a fost un Martin Walter al timpului său, expunând neortodoxia și identifica secte ne-creștine. Până în anul 1913 el inclusese deja Adventiștii de ziua a șaptea pe lista sa de inadaptaţi teologic.

La pagina 81, Gray a reiterat susținerea lui Canright că adventiștii neagă Trinitatea, pe care o legă de divinitatea lui Hristos.

Wilcox, ca şi LeRoy Froom 40 de ani mai târziu, a răspuns în mod intenționat incluzând cuvântul "Trinitate", în articolul său din 9 octombrie 1913 din R&H.

Interesant este că în aceași vară Canright s-a întâlnit cu liderii adventiști. Ce s-a discutat

Interesant este în aceași vară Canright s-a întâlnit cu liderii adventiști. Ce s-a discutat nu este cunoscut, dar ceea ce a reieşit ca urmare a acesteia, este o chestiune de istorie.

Canright elimină din cartea sa, referirea la Trinitate în ediția din anul următor, "Adventismul Renunțat". Patru ani mai târziu, un alt "lider" cultural pre-Walter Martin, John Brown Elward, recunoaştea pe Adventiștii de ziua a șaptea din rândul comunității Evanghelice ca fiind în stare bună și normală. Titlul rţii lui este straniu de similar cu al lui Walter Martin:

"Regatul Cultelor".

similar cu al lui Walter Martin: "Regatul Cultelor". Totuşi, o generație mai târziu Froom, Anderson, Unruh

Totuşi, o generație mai târziu Froom, Anderson, Unruh și Reed, de asemenea, se vor îndoi sub presiunea dezaprobării Evanghelicilor. Între timp, Wilcox, acum ajuns "înţelept" în conducerea bisericii, împreună cu statisticianul bisericii Edson Rogers, au decis că era timpul să tipărească din nou, dar "mai corespunzător" declarația de credințe. (Froom, Movement of Destiny, 1971 p. 418)

corespunz ă tor" declarați a de credințe . (Froom, Movement of Destiny , 1971 p. 418)

1931 SDA Yearbook p. 377

corespunz ă tor" declarați a de credințe . (Froom, Movement of Destiny , 1971 p. 418)

Versiunea Wilcox din 1913, ce avea 15 puncte, acum este descrisă ca fiind 22 de "Convingeri fundamentale", şi a fost pusă în anuarul din 1931, așa cum se arată mai sus, la pagina 377, cu primele două convingeri practic neschimbate. Cu un pic de rearanjare, al doilea punct, vorbește acum de "Dumnezeire, sau Trinitate", astfel, se estompează distincția între cele două pentru mult timp.

Din alt punct de vedere, în 1883 Review & Herald (20 noiembrie), GI Butler a anunțat Butler încheia raportul său cu încrederea problema stabilirii unui manual al bisericii este îndepărtată.

stabilirii unui manual al bisericii este îndepărtată. Dar, în ciuda pronosticului lui Butler din 1883, în
stabilirii unui manual al bisericii este îndepărtată. Dar, în ciuda pronosticului lui Butler din 1883, în

Dar, în ciuda pronosticului lui Butler din 1883, în 1932 biserica a produs primul Manual al Bisericii.

1932 Manualul Bisericii Pe pagina 180 din Anuarul 1931 (Year Book) Credințele Fundamentale au apărut pentru prima dată în ceea ce părea să fie un document oficial autorizat biserică. Dar, nici un vot nu s-a luat, nici o acțiune a vre-unui comitet nu a avut loc.

luat, nici o acțiune a vre-unui comitet nu a avut loc. "realizând că , Comitetul Conferinței

"realizând că, Comitetul Conferinței Generale - sau orice alt organism al bisericii - nu ar accepta niciodată documentul în forma în care a fost scrisă, vârstnicul si înţeleptul de acum Wilcox, în deplină cunoștință de grup, [Wilcox, Rogers, M.E. Kern, E.R. Palmer] a înmânat Declarația în mod direct lui Edson Rogers, statisticianul Conferinței Generale, care a publicat ediția din 1931" Gottfried Oosterwal, "Biserica Adventistă de ziua a șaptea în Misiune:1919-1979", citat de Lawrence Geraty,"O nouă declarație a Credințelor Fundamentale", revista Spectrum 11/1 (iulie 1980).

1936 Lecțiunea Școlii de Sabat Lectia 4 din 24 octombrie a acelui an prezenta ambii termeni.

4 din 24 octombrie a acelui an prezenta ambii termeni. Atunci când abordează Divinit atea și

Atunci când abordează Divinitatea și pre-existența lui Hristos, lecția face următoarele observații interesante:

Hristos, lecția face următoarele observații interesant e: Biserica de la acea dat ă (1936) încă susţinea

Biserica de la acea dată (1936) încă susţinea credința că Hristos a fost în pre-existența Sa, Fiul literal al lui Dumnezeu, născut din Tatăl, și astfel prin moștenire "Dumnezeu Însuși" în natură.

1942 Manualul Bisericii Un rezumat al Credințelor Fundamentale a fost aprobat de Consiliul Anual al Conferinței Generale din octombrie 1941, pentru a fi incluse în Manualul Bisericii din 1942, împreună cu un jurământ de botez revizuit.

Acest "Rezumat" a apărut în paginile 80 -86, îngropat în secțiunea privind membrii bisericii. Acest

Acest "Rezumat" a apărut în paginile 80-86, îngropat în secțiunea privind membrii bisericii.

80 -86, îngropat în secțiunea privind membrii bisericii. Acest nou rezumat a fost destul de diferit

Acest nou rezumat a fost destul de diferit faţă de Fundamentele redactate de Wilcox în 1931(cele 22 puncte). Este folosit cuvântul "Dumnezeire" și nu este menționat cuvântul "Trinitate." În timp ce lista lui Wilcox oferea câteva texte de susținere, acest rezumat oferă versete din abundență, inclusiv pe cele mai importante până la momentul "alunecării" din 1913:

1Corinteni 8:6, Evrei 1:1-3, Mica 5:2, ce erau frecvent citate de pionierii adventiști.

Acest rezumat a fost urmat imediat de aprobatul Legamânt de botez de la pagina 86.

citate de pionierii adventiști. Acest rezumat a fost urmat imediat de aprobatul Legamânt de botez de
Cu toate acestea, pe paginile 192- 196 ale editiei 1942, au fost publicate Credințel e

Cu toate acestea, pe paginile 192- 196 ale editiei 1942, au fost publicate Credințele Fundamentale originale din 1931, în partea din spate a Manualului.

Deci, vedem că în 1942 erau trei versiuni ale unei credințe în Dumnezeu, variind de la Tatăl ceresc descris ca fiind pur și simplu "Dumnezeu Tatăl" la "adevăratul și viul Dumnezeu, prima Persoana a Dumnezeirii" cu suport scripturistic, inclusiv 1 Corinteni 8:6, la "Părintele Veşniciilor" un constituent al "Dumnezeirii, sau Trinităţii."

Se pare că recent adăugatul nou "Rezumat" a fost o încercare a cuiva, sau a unui grup, de a exprima Doctrina despre Dumnezeu doar în termeni ai "Dumnezeirii." Dar suportul pentru "Trinitate" a fost de așa natură încât un compromis a fost atins, în momentul în care ambele au fost publicate în Manualul Bisericii, dar în locuri diferite.

1946 sesiunea Conferinței Generale La 13 iunie 1946, la sesiunea Conferinței Generale, următoarea decizie a fost luată:

Generale , următoarea decizie a fost luată : Acest vot a constituit temeiul juridic pentru acțiunea

Acest vot a constituit temeiul juridic pentru acțiunea oficială a Conferinței Generale atunci când a acceptat noua declarație, în 1980.

1957 Întrebări despre doctrină Fundamentele lui Wilcox (1931) au fost perpetuate în această controversată publicație distribuită pe scară largă.

"2. Că Dumnezeirea, Trinitatea, cuprinde pe Dumnezeu Tatăl, Hristos Fiul, și Duhul Sfânt."

1980 sesiunea Conferinței Generale Cele 27 Credințele Fundamentale au fost oficial votate de biserica mondială în sesiune. O previzualizare a credințelor propuse a apărut pe 21feb1980 în Adventist Review, la pagina 8.

a apărut pe 21feb1980 în Adventist Review, la pagina 8. Credinţa nr. 2 era intitulată „Trinitatea”

Credinţa nr. 2 era intitulată „Trinitatea”

pagina 8. Credinţa nr. 2 era intitulată „Trinitatea” O mare parte din aceasta a fost schimbat

O mare parte din aceasta a fost schimbată în versiunea finală. Președintele GC Neal Wilson a asigurat Biserica că nu se vor mai face modificări.

ă în versiunea finală . Președintele GC Neal Wilson a asigurat Biserica că nu se vor
La 25 aprilie 1980, in a 15-a sesiune de şedinţe a apărut o discuție asupra

La 25 aprilie 1980, in a 15-a sesiune de şedinţe a apărut o discuție asupra alegerii cuvintelor "Dumnezeire" sau "Trinitate" (Adventist Review, 1 mai 1980, p. 20.)

"Trinitate" (Adventist Review, 1 mai 1980, p. 20.) Neal C. Wilson: [A solicitat o expresie. Nici
"Trinitate" (Adventist Review, 1 mai 1980, p. 20.) Neal C. Wilson: [A solicitat o expresie. Nici

Neal C. Wilson:

[A solicitat o expresie. Nici o schimbare a fost indicată.]

<

<

<

<

Ultima teză a lui R. Hammill este uimitoare: "Pentru că nu a fost un termen biblic simțim că ar trebui să lăsăm acest cuvânt [Trinitatea], care este biblic [dar care nu apare în Scriptură], aşa cum [Trinitatea] este mai bine înțeleasă de larga Lume creștină". Dumnezeirea (Godhead) nu este de fapt un substantiv colectiv, ci mai degrabă un atribut al Zeităţii (Deity) = divinitatea. (divinity). Observaţi că alegerea exprimării credinței noastre în Dumnezeu a fost făcută pe baza acceptării opiniei populare din "lumea creştină" şi nu pe:

"Aşa zice Domnul!" sau pe "Aşa au crezut părinţii noştrii ridicați de Domnul!".

După observații suplimentare cu privire la Creaţie și la Cele Trei Solii îngerești era timpul să se încheie dezbaterea. NEAL C. WILSON: Now I am going to do something that I dislike to do, but I feel I must in view of the fact some of our brethren have been charged with the responsibility of getting the equipment set up in the Grand Hall for tonight. I will ask whether you feel you want to vote now, or discuss this longer. [The opinion expressed was to vote.] We had a motion, seconded by several, that we accept this as the Statement of Fundamental Beliefs of the Seventh-day Adventist Church. May I suggest that we prayerfully study these great truths so that they will become very much a part of our lives, our homes, and our institutions. I will call for the vote. [The motion carried overwhelmingly.] ibid p. 22.

Versiunea alternativă a "Rezumatului" pentru candidații la botez poate fi încă găsită în a 17-a ediție a Manualului Bisericii (2005) de la pagina 219.

ediție a Manualului Bisericii (2005) de la pagina 219. Acest "Rezumat" de fapt, nu este un

Acest "Rezumat" de fapt, nu este un rezumat al Convingerilor Fundamentale prezentate în capitolul 3 al aceluiaşi manual, la paginile 9-19 (indicat mai jos).

Aici, în rezumat, Tatăl este "adevăratul și viul Dumnezeu"(Ieremia 10:10; 1Thes 1:9) care "prin" Fiul Său (vezi 1Corinteni 8:5,6; Efeseni 3:9) a făcut "toate lucrurile", deoarece Tatăl este sursa tuturor lucrurilor. "Trinitatea" nu apare deloc. De ce este numit atunci rezumat?

Începând cu pag. 9, Fundamentele de asemenea, sunt prezentate in cap 3. Cu accent pe utilizarea Trinităţii și Dumnezeirii. începem examinarea noastră cu credinta nr. 2.

Tatăl nu este "unicul Dumnezeu adevărat" Ioan 17:3, nici "adevăratul și viul Dumnezeu", ci, unul dintre cei trei despre care împreună se vorbeşte ca fiind "El".

Să acordăm o atenție deosebită diferențelor dintre textele utilizate în sprijinirea fiecărui set de convingeri (Credinţele Fundamentale şi rezumatul lor – n.tr.).

Sumar pentru Tatăl Mat. 28:18,19 1 Cor. 8:5,6 Ef. 3:9 Ier. 10:10-12 Ev. 1:1-3 FA

Sumar pentru Tatăl Mat. 28:18,19 1 Cor. 8:5,6 Ef. 3:9 Ier. 10:10-12 Ev. 1:1-3 FA 17:22-29 Col. 1:16-18

Sumar pentru Tatăl Mat. 28:18,19 1 Cor. 8:5,6 Ef. 3:9 Ier. 10:10-12 Ev. 1:1-3 FA 17:22-29
Sumar pentru Tatăl Mat. 28:18,19 1 Cor. 8:5,6 Ef. 3:9 Ier. 10:10-12 Ev. 1:1-3 FA 17:22-29
Sumar pentru Tatăl Mat. 28:18,19 1 Cor. 8:5,6 Ef. 3:9 Ier. 10:10-12 Ev. 1:1-3 FA 17:22-29
Sumar pentru Tatăl Mat. 28:18,19 1 Cor. 8:5,6 Ef. 3:9 Ier. 10:10-12 Ev. 1:1-3 FA 17:22-29
Sumar pentru Tatăl Mat. 28:18,19 1 Cor. 8:5,6 Ef. 3:9 Ier. 10:10-12 Ev. 1:1-3 FA 17:22-29
Sumar pentru Tatăl Mat. 28:18,19 1 Cor. 8:5,6 Ef. 3:9 Ier. 10:10-12 Ev. 1:1-3 FA 17:22-29

x

x

x

x

x

x

CF pc4

Sumar pentru Fiul Mat. 28:18,19 Ioan 3:16 Mica 5:2 Mat. 1:21; 2:5,6 FA 4:13 1Ioan 5:11,12 Ef. 1:9-15; 2:4-8 Rom. 3:23-26

Sumar pentru Fiul Mat. 28:18,19 Ioan 3:16 Mica 5:2 Mat. 1:21; 2:5,6 FA 4:13 1Ioan 5:11,12
Sumar pentru Fiul Mat. 28:18,19 Ioan 3:16 Mica 5:2 Mat. 1:21; 2:5,6 FA 4:13 1Ioan 5:11,12
Sumar pentru Fiul Mat. 28:18,19 Ioan 3:16 Mica 5:2 Mat. 1:21; 2:5,6 FA 4:13 1Ioan 5:11,12
Sumar pentru Fiul Mat. 28:18,19 Ioan 3:16 Mica 5:2 Mat. 1:21; 2:5,6 FA 4:13 1Ioan 5:11,12
Sumar pentru Fiul Mat. 28:18,19 Ioan 3:16 Mica 5:2 Mat. 1:21; 2:5,6 FA 4:13 1Ioan 5:11,12
Sumar pentru Fiul Mat. 28:18,19 Ioan 3:16 Mica 5:2 Mat. 1:21; 2:5,6 FA 4:13 1Ioan 5:11,12
Sumar pentru Fiul Mat. 28:18,19 Ioan 3:16 Mica 5:2 Mat. 1:21; 2:5,6 FA 4:13 1Ioan 5:11,12

x

CF pc3

x

x

x

x

x

x

Sumar pentru Duhul Sfânt

Mat. 28:18,19

x

Ioan 14:26

CF pc5

Ioan 15:26

CF pc5

Ioan 16:7-15

CF pc5

Rom. 8:1-10

x

Ef. 4:30

x

Doar 5 dintre cele 21 de versete sunt comune în cele două texte - Credinţele Fundamentale si rezumatul lor.

Rezumatul de concepte doctrinare, a servit scopului linistirii laicilor, anume că biserica încă promovază credințele Adventismului istoric. Cu acceptarea formală a noilor 27 de Convingeri Fundamentale în cadrul Conferinței Generale 1980, Rezumatul cel vechi de aproape 70 de ani al lui Wilcox din 1913, era văzut acum ca incompatibil. O propunere a fost astfel realizată la începutul sesiunii GC ca să modifice Rezumatul din Manualul Bisericii înaintea oricărei discuții ce ar fi putut avea loc asupra propuselor Declaraţii Fundamentale.

GOTTFRIED OOSTERWAL: Ar putea fi un punct de ordine, dar aș dori să-l formulez ca o întrebare. Punctul numărul 15, precum și toate celelalte puncte, se ocupă cu credințele fundamentale ale Bisericii Adventiste. Se opune această discuție uneia din credințele fundamentale, la o sesiune ulterioară? G.R. THOMPSON: Nu, actualul Manual al Bisericii include credințele noastre fundamentale. Acesta include, de asemenea instrucțiuni doctrinare pentru candidații la botez, și enumeră lucrurile pentru care un oarecare membru poate fi exclus. Acestea sunt toate separate, deci această discuție nu se opune urmării convingerilor fundamentale. GOTTFRIED OOSTERWAL: Atunci, aș dori să fac o sugestie ca la această sesiune aducem

acestea trei în armonie. Declarația de credințe fundamentale, care include o Declarație cu privire la căsătorie, diferă radical de la această declarație. Avem trei declarații diferite, ceea ce duce la confuzii. Aș vrea le putem armoniza pe toate într-o singură declarație fundamentală a convingerilor.

Adventist Review, 22 aprilie 1980 p. 22

Ca urmare Conferința Generală a format un "Comitet de Armonizare", care, prin Consiliul Anual din 1984 raportază la GC recomandările sale.

Anual din 1984 raport ază la GC recomandăril e sale. Soluția oferită pentru eliminarea dizarmoniei, confuziei

Soluția oferită pentru eliminarea dizarmoniei, confuziei, precum și incompatibilităţii a fost aceea de a șterge pur și simplu rezumatul inițial adăugat în Manualul Bisericii, la Consiliul Anual din 1941.

La Conferința Generală din Atlanta 2010, a fost introdus un nou Manual al Bisericii, intens revizuit. Înregistrarea modificărilor și schimbărilor recomandate nu au fost păstrate la fel ca în actualizările anterioare ale Manualului. Arhivele SDA au suspendat disponibilitatea de a face public procesul-verbal al Comitetului GC din 2004 și a Buletinelor Sesiunii Conferinței Generale din 2005.

Singura înregistrare la dispoziția publicului despre modul în care manualul a fost schimbat poate fi găsită aici: http://www.adventistreview.org/article/3510/archives/issue-2010- 1520/church-manual-discussion unde, la lucrările Sesiunilor de Lucru a celei a 59-a CG din 27 iunie 2010, la ora 02:00, Armando Mirada a arătat ceva din fundal: "După cum știm cu toții, Manualul Bisericii este documentul cel mai important pentru administrarea și funcționarea bisericii locale." (Desigur, acesta nu substituie Biblia!) Mai înainte, în octombrie 2008, Consiliul Anual al Comitetului Executiv al Conferintei Generale a luat următoarele măsuri în cadrul reuniunilor sale din Manila, Filipine:

"VOTAT, Conferința Generală să numească un grup de studiu mic să vadă Manualul Bisericii pentru a stabili dacă este fi benefic să se tipărească un nou manual al bisericii."

Sarcina a fost atribuită "Subcomisiei Conferinței Generale Manualul Bisericii", care era compusă din "administratori experimentați, editori, un pastor, și două femei." Misiunea lor era:

"reorganizeze cu atenție, re-editeze, actualizeze limba, se scurteze frazele și paragrafele fără a schimba conținutul real al manualului." Dar conținut a fost schimbat

O comparație între ediţiile 17 şi 18 relevă faptul că cea mai recentă ediție nu mai conține "Rezumatul de Credință", care a fost ultimul vestigiu al oricărei declarații despre Dumnezeire. Biserica a rupt acum toate legăturile cu Dumnezeirea și este pe deplin angajată în Trinitate ca fiind descrierea oficială a credinței sale în Dumnezeu, Fiul Său, și Duhul Său. Manualul Bisericii a fost introdus și votat în 2010.

Rezumatul Credintelor, care exista în Manualul Bisericii, începând din 1942, a fost eliminat 68 ani mai târziu, fără nici un comentariu sau explicație. Ellen White a prevăzut acest lucru în momentul ea a scris în 1904:

a prevăzut acest lucru în momentul ea a scris în 1904: Utilizarea scripturală a cuvântului Dumnezeire

Utilizarea scripturală a cuvântului Dumnezeire

Cum utilizează Scriptura acest termen? El apare doar de trei ori și numai în Noul Testament.

ROM 1:20 "În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui vecinică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, dela facerea lumii, cînd te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot desvinovăţi"

Versetele precedente identifică pe acest "Lui" ca fiind Dumnezeu Tatăl.

Rom 1:7 Deci, vouă tuturor, cari sînteţi prea iubiţi ai lui Dumnezeu în Roma, chemaţi să fiţi sfinţi: Har şi pace dela Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos!

Prin urmare, versetul 20 se referă la Dumnezeirea Tatălui. Dumnezeirea este astfel un atribut, o caracteristică sau o calitate ce o posedă Dumnezeu Tatăl.

Ellen White a citat acest text în cartea ei "Ministry of Healing":

"Lucrurile nevăzute ale Lui de la crearea lumii sunt clar văzute, fiind percepute prin lucrurile care sunt făcute, chiar și puterea Lui veșnică și divinitatea." Romani 1:20, ARV (în original) (Ellen White, Divina vindecare, p.410)( "Însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi divinitatea Lui se văd lămurit, de la crearea lumii, fiind înţelese de minte prin lucrurile făcute de El" - traducerea din română).

Alegând Versiunea Revizuită Americană (ARV), ea a preferat, cel puțin în acest caz, să redea cuvântului theotes înţelesul cuvântului "divinitate". Acest lucru este evident în Fapte 17.:

"Astfel dar, fiindcă sîntem de neam din Dumnezeu, nu trebuie să credem că Dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite cu meşteşugirea şi iscusinţa omului." Fapte 17:22-29

Aici Dumnezeirea este folosită ca o caracteristică, o descriere a naturii divine, care nu este fizică, ci spirituală. Acest lucru este așa, deoarece, după cum a spus Isus femeii din Samaria, "Dumnezeu este Duh." Ioan 4:24.

Un alt text tradus ca "Dumnezeirea" este Coloseni 2:9

Col 2:9 Căci în El (Isus) locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii.

Din nou, contextul imediat anterior indică faptul că Tatăl este Cel ce are aceasta calitate, Dumnezeirea, sau de unde vine natura divină.

Col 1:19 Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în El

Ellen White, de asemenea a tratat acest termen (Dumnezeirea) ca fiind divinitate în cartea Faptele Apostolilor:

" În umilinţă, (cei 12 la Rusalii) ei se supuneau influenţei modelatoare a Duhului Sfânt, primeau plinătatea dumnezeirii şi erau modelaţi, făcuţi asemenea dumnezeirii."(traducerea din română)

{AA}49.3

"Măreția lui Dumnezeu nu poate fi măsurată sau înțeleasă. Și acea doctrină care neagă Dumnezeirea absolută a lui Isus Hristos, neagă, de asemenea, Dumnezeirea Tatălui, pentru că nimeni nu cunoaște pe Fiul, ci Tatăl. Cea mai puternică inteligență creată nu poate înțelege divinitatea." ST, 27 iunie 1895.

"Și cu claritate și putere Hristos stabileşte atributele lui Dumnezeu perfectă a Dumnezeirii." ST 16 mai 1900

Mântuitorul nostru este o revelatie

Dacă vom nega divinitatea lui Isus, atunci vom nega divinitatea, de asemenea, a Tatălui. Cum aşa? Pentru că, așa cum a spus Isus, el purcede și a ieșit din Tatăl (Ioan 8:42; 16:27,28; 17:8). Ea a folosit, de asemenea, termenul de Dumnezeire, în contrast cu umanitatea ca fiind una dintre cele două naturi ale lui Hristos.

"Fiind părtași ai naturii divine, putem sta puri și sfinţi și fără pată. Dumnezeirea nu a fost făcută om, iar omul nu a fost zeificat prin amestecarea împreună a celor două naturi. Hristos nu avea aceeași păcătoşenie, corupţie, lipsă de loialitate ce noi avem, pentru că atunci El nu putea fi o jertfă perfectă"

Manuscrisul 94, 1893 (Manuscript Releases, vol

6, pp. 110-112)

"Cât de mare este contrastul dintre divinitatea lui Hristos și copilul neajutorat din ieslea Betleemului! Cum putem cuprinde distanța dintre Dumnezeu cel puternic și un copil neajutorat? Și totuși, Creatorul lumilor, El în care era plinătatea trupească a Dumnezeirii, a fost vădită în pruncul neajutorat din iesle." Credința prin care trăiesc, p. 48.5; 18MR p. 331.4

"Hristos unește în persoana Sa plinătatea și desăvârșirea Dumnezeirii și plinătatea și perfecțiunea fără de păcat a omenirii." Credința prin care trăiesc, p. 219.3

"Iată perfecțiunea lui Hristos, care a avut toate atributele Dumnezeirii și toate perfecțiunile și excelențele ale umanității." 14MR. 81.2

"Deși Hristos S-a smerit pe Sine pentru a deveni om, Dumnezeirea era încă a Lui. Divinitatea Lui nu se putea pierde cât timp El rămânea credincios și drept loialităţii Sale" 5BC pag.1129.3 ST 10 mai 1899

În fiecare dintre aceste exemple, "Dumnezeirea" poate fi înlocuită cu "divinitatea" și arată în mod perfect că aceasta contrastează cu umanitatea. Scriptura de asemenea, folosește

Dumnezeirea, în sensul Dumnezeu este conducătorul (capul) lui Hristos.

1Corinteni 11:3 "Capul lui Hristos este Dumnezeu." Efeseni 1:17 "Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei"

În cele ce urmează EGW arată paralele între "plinătatea Dumnezeirii" cu "slava Tatălui":

"Hristos Însuși este perla de mare preț. În El este adunată toată slava Tatălui, plinătatea Dumnezeirii. El este strălucirea slavei Tatălui și imaginea expresă a persoanei Sale. Slava atributelor lui Dumnezeu este exprimată în caracterul Său" COL p. 115.1(în original) (Domnul Hristos însuși este Mãrgãritarul de mare preț. În El se aflã toatã slava Tatãlui și expresia chipului persoanei Sale. Slava atributelor lui Dumnezeu este exprimatã în caracterul Sãu. Parabolele Domnului Hristos, cap 9)

"În Hristos Isus este o revelație a slavei Dumnezeirii. Tot ceea ce agentul uman poate cunoaște despre Dumnezeu la mântuirea sufletului, este măsura de cunoaștere a adevărului așa cum este în Isus, tot ce poate atinge, pentru Hristos este cel care reprezintă pe Tatăl" ST 12 dec.1895

Dar Ellen White de asemenea, a folosit termenul Dumnezeirii ca o descriere colectivă a Tatălui, Fiului și Duhului Sfânt.

"Dumnezeirea a fost stârnită de milă pentru rasa (umană – n.tr.), și Tatăl, Fiul, și Duhul Sfânt s-au apucat de lucru la planul de mântuire." 7ABC p.442.1; Sfaturi pentru sănătațe p.222; AUCR 1apr.1901; R&H 2mai1912

"Cele trei puteri ale Dumnezeirii, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, sunt angajate pentru a fi puterea și eficiența acestora în viața lor cea nouă în Hristos Isus." AUCR, 7oct.1907 alin. 9

Ea a identificat, de asemenea Dumnezeirea ca fiind compusă din numai din Tatăl și Fiul.

"Prin Hristos, lucrarea care împlinea scopul odihnei lui Dumnezeu a fost realizată. Acesta a fost înţelegerea din sfaturile Dumnezeirii. Tatăl a propus, la sfatul cu Fiul Său" 21MR P. 54.3

Cu toate acestea, William E. Boardman scrie în cartea sa, de-acum clasică, "Higher Christian Life" din 1858, în care Ellen tratează în mod diferit pe Tatăl, Fiul (pe care L-a descris în mod similar) și Duhul Sfânt, în încercarea ei de a corecta descrierea triunică.

, în încercarea ei de a corecta descrierea triunică . Boardman utilizează aceeași construcție pentru fiecare:

Boardman utilizează aceeași construcție pentru fiecare:

Tatăl este tot Fiul este tot Spiritul este tot

persoane vii ale Dumnezeului cel viu

După cum se poate ușor vedea în această următoare fotocopie a manuscrisului original scris de mâna lui Ellen White, ea a evitat varianta limbajului lui Boardman de trei-în-unu şi schimbă, descriind pe cei trei ca "personalități vii."

nalităţi trei persoane vii Ea repet ă inițial formularea lui Boardman, dar mai apoi a

nalităţi trei persoane vii

Ea repetă inițial formularea lui Boardman, dar mai apoi a modificat-o de la persoane la personalităţi. Dar când manuscrisul a fost trimis la tipărit, a apărut în forma sa finală ca "persoane". Observaţi de asemenea că, în reformularea cuvintelor lui Boardman, ea le-a schimbat în mod semnificativ, corectându-le.

Acest fragment de mai sus începe cu:

"Duhul, Mângâietorul pe care Hristos a promis să trimită după ce a urcat la cer este Hristos

"

Aici ea a tăiat primul ei gând, cu scopul de a-l face mai paralel cu cel a lui Boardman "

Duhul Sfânt în toată plinătatea Dumnezeirii

afirmă: "Duhul în toată plinătatea" făcând o distincție între modul în care ea a descris pe Tatăl și Fiul.

"este

Mai degrabă decât Duhul este plinătatea, ea

Este interesant faptul că niciodată nu a folosit expresia "membrii Dumnezeirii", dar a aprobat prezentările făcute de Jones și Waggoner la 1888, care descriu pe literalul, divinul Fiul al lui Dumnezeu născut din Tatăl, care a fost sursa tuturor lucrurilor, inclusiv a Fiului, adus din zilele veșniciei.

"Mesaje care poartă prerogative divine au fost trimise poporului lui Dumnezeu; slava, maiestatea, neprihănirea lui Hristos, plin de bunătate și de adevăr, au fost prezentate; plinătatea Dumnezeirii în Isus

Hristos a fost stabilită între noi, cu frumusetea și farmec"

Review & Herald 27 mai 1890

Acest lucru a fost in concordanţă cu utilizarea ei a înţelegerii Dumnezeirii ca divinitate.

Originile istorice ale cuvântului englez Dumnezeirea:

Așa cum remarca Richard Hammill, traducerea corectă din Greacă este "divinitatea" (divinity).

Verset

Greacă

Tip

Traducere

Fapte 17:29

θεῖον / theion

adjectiv

"divinitate, zeitate”

Romani 1:20

θειότης / theiotes

substantiv

"divinitate, natură divină"

Coloseni 2:9

θεότης / theotes

substantiv

"zeitate"

Plinătatea trupească a divinității era în Hristos. Și cine/care este plinătatea divinității? "Tatăl este în Mine și Eu sunt în Tatăl."

Putem urmări originea cuvântului Dumnezeire în limba engleză până in Evul Mediu, în timpul lui Wycliffe, în secolul 14.

Middle English Dictionary (Dicţionarul Limbii Engleze din Evul mediu) partea G.2 Vol de Hans Kurath, University of Michigan Press, 1963, ediţia a 3-a 1983, oferă numeroase exemple ale cuvântului Dumnezeire care a avut ca definiție primară "natura lui Dumnezeu, divinitatea." Începem cu p.209:

8

lui Dumnezeu, divinitatea." Începem cu p.209: 8 Cuvântul "godhede" utilizat de Wycliff în engleza

Cuvântul "godhede" utilizat de Wycliff în engleza Evului Mediu, pe la 1300 a avut acest sens primar 1. Dumnezeirea (divinitatea), în comparație cu masculinitatea (umanitatea).

Acest dictionar oferă citate de utilizare aranjate în ordine cronologică. De exemplu, pe la anul 1330: Dar nu singur în dumnezeirea sa, ci la fel ca în minte cu masculinitatea (umanitatea).

Concluzie

Istoria descoperă schimbarea lentă şi metodică în utilizarea adventiştilor a termenilor Dumnezeire și Trinitate, pornind de la utilizarea lor iniţială în opoziție şi ajungând la o acceptare finală a lor ca sinonime şi echivalente. Introducerea și acceptarea lentă a cuvântului Trinitate în publicațiile noastre sugerează că a fost o acţiune atent controlată și este datată încă de la prima utilizare ca înlocuitor pentru "Dumnezeire" în 1913, până la înlocuirea sa finală în 2010. Biserica s-a mutat lent, dar constant, din poziţia unei denominaţiuni hotărît non-trinitariană, ce a prevalat timp de peste 60 de ani de-a lungul vieții lui Ellen White, până la poziția sa actuală Trinitariană, prin intermediul asistării deciziilor multor comisii. Această lucrare a colectat probe ce dovedesc această schimbare, ce pentru majoritatea membrilor de azi este aproape necunoscută, astfel încât toți cei ce vor, să poată vedea clar istoria evoluţiei adventismului.

Dumnezeirea sau Trinitatea?

Ce preferi? Este vre-o diferență? Sunt ele acelaşi lucru?

Se pare că există o diferență și un efort de a prefera pe una în detrimentul celeilalte, dacă nu pentru a elimina cuvântul "Dumnezeirea" cu totul, a fost făcut pentru a împlini acest lucru. Aici, deci, este o dovadă a acestei schimbări. Sursa originală a acestei lucrări, prin care putem urmări miscarea lentă, metodică, de la o poziţie la alta, într-o perioadă de tranziție, acoperă mai multe decenii.