ÎNCERCAT PENTRU

A LUPTA MAI BINE

Iov şi
problema suferinţei

OSWALD ClIAMBERS

Publicată în româneşte de
Editura Cartea Creştină
Oradea, 1996
 Original published as
'Bajffetf ta 'Jigl1t 'l3etter

Copyright © 1931 by Oswald Chambers Publications

Association Limited

This edition copyright © 1990 by Oswald Chambers Publications

Association Limited

ISBN 0-929239-19-9
Printed in U.S.A.

Ediţia în limba română, publicată sub titlul

Încercat pentru a rupta mai oine
de Oswald Chambers (1874-1917)
Copyright 1996, Editura Cartea Creştină
str. Cuza-Vodă nr. 85
3700 Oradea - Bihor, România
tel. 059-136738, fax: 059-436152
Prima ediţie.
Toate drepturile rezervate.

Orice reproducere sau selectie de texte din această carte

este permisă doar cu aprobarea, în scris, a Editurii Cartea Creştină Oradea.

Traducerea: Daniel Tomuleţ

Editarea: Elena Jorj
Coperta şi tehnoredactarea: Olimpiu Filip
PRlmED BY RoM�Puss S.R.L ORADEA TEL 05&-137793

ISBN 973-97718-0-7
 'Prefaţa eaitorufui ............................................................................. 7
'Prefaţă fa noua eaiţie . . 9
................................................... ..................

Vin prefaţa fa eaiţia retipărită în 194 7 ......................................... 11

·/1. Universu[ nevăzut .......................................................................... 13
2. Uimit şi buimăcit............................................................................19
3. Pasiunea pesiJnismului. . .. . .
.. ............ .
. ..... ... ........ .. . . .25
............ ......... . ...

/4. Lutninaja[i1nentară . . . . . . . . . 30
... ...... ... ... .... ................................ .. ... .... ..

5. 'De proJutufis .................................................................................. 36

6. ,,'.Pfasturefelf interogativ . . 42
...................... .............. ...........................

7. .9Ignosticism .
.......................................... . .............. 50
..........................

8. �torism 57
..........................................................................................

9. Pe aromul cer bun . . .

................................... ...... . . . . 61
... ........................

10. 'F1Tifază . . 68
......................................................... .......... .....................

11. Limitefe aisperării.......................................................................... 74

'12. Cea mai amară aurere a vieţii........................................................82
13. Încfeştarea jutufamentafă .. . ... . .
. ............................. ................. 88 .......

14. Parabofe . . .... . ..

.. .... .............. .. ... . . .96
............................. .............. .........

15. Pasiunea pentru autoritate . . . 104

.................. . . . ..... ............... .......... ....

16. Pasiunea pentru rea[itate . . . . . .

.... . ... ................ ............. . . . 113
.. ........ . . ..

17. Zăvoare şi cliei.............................................................................119

18. 'Deg/iizarea concretufui................................................................126
 Prefata eaitorului

Binecunoscutul autor al lucrării Ce am mai bun pentru Cel

Preaînalt face o analiză foarte onestă asupra cărţii lui Iov şi
descoperă esenţa problemei care chinuie de secole umanitatea:
De ce suferă cel drept? Problema suferinţei şi a durerii este
străveche şi totuşi, ea n-a fost niciodată mai reală decât este
pentru aceia dintre noi care se confruntă cu ea la finele secolu­
lui al XX-lea . Nici una dintre facilităţile civilizaţiei moderne n-a
reuşit să risipească durerea decăderii noastre.
Chambers Îl prezintă pe Dumnezeu nu numai drept cel din
urmă refugiu, ci drept singurul refugiu. Cu perspicacitatea sa
specifică, autorul pune în discuţie miturile noastre referitoare la
independenţa omului şi la optimismul etern, dezvăluindu-Ie
carac terul inadecvat în faţa distrugerii a tot ceea ce preţuieşte
omenirea. Numai cu sentimentul acesta al pierderii ultime şi
totale ajungem noi să admitem că tot ceea ce .avem este
Dumnezeu.
Autorul nu-şi întreprinde cercetarea asupra lui Iov în mod
sistematic . El nu-i disecă teologia şi nici nu-i organizează doc­
trinele. Mai degrabă îi analizează evoluţia cronologică, ce
începe cu provocarea din partea lui Satan, în primele capitole,
şi ţine până la apogeul final al reabilitării lui Iov. Chambers
recunoaşte că în fidelitatea disperării lui Iov a existat speranţă,
deoarece "Iov a văzut în Dumnezeu, pentru prima dată în viaţa
lui, singurul refugiu. Nu ştim nimic despre răscumpărare sau
despre iertare atâta timp cât nu le dorim cu ardoare" . În
extremele vieţii sale, Iov a descoperit că Dumnezeu este suficient.
 Speranţa editorului este că această nouă ediţie a cărţii
Incercat pentru a lup ta mai bine vă va aduce speranţă şi curaj,
vouă, celor care vă găsiţi în mijlocul suferinţei şi al durerii. Fie
ca şi voi, în deruta voastră legată de aparentele nedreptăţi ale
vieţii, să învăţaţi să luptaţi mai bine.

'lAitoruf ciirţii în [imba engfeză

 Prefaţă fa noua etfiţie în limba engfeză

Ediţia de faţă a fost revizuită şi actualizată în câteva locuri,

mai ales pentru clarificarea referirilor la Satan şi la diavolul din
prima parte a cărţii. Fie ca aceste valoroase bijuterii ale
adevărului luate din Iov să fie o binecuvântare pentru credin­
cioşii care se confruntă cu diferite dileme.

5trtfwr ')[ţi!
O.C.PA.
 f})in prefata fa eaiţia retipărită în 1947

Aceste prelegeri asupra lui Iov ale lui Oswald Chambers au

fost ţinute în tabăra de la Hut Zeitoun a Y.M.C.A., Egipt, 1916.
Oamenii se adunau seară de seară, mai întâi pentru a urmări
schiţele făcute pe tablă cu cretă, iar mai apoi pentru a-şi lua
notiţe pe măsură ce vorbitorul oferea un mesaj direct şi simplu
în limitele ideilor principale enunţate. În felul acesta, aproxi­
mativ într-o lună, a fost discutată întreaga carte a lui Iov.
Doamna Chambers a consemnat prelegerile cuvânt cu cuvânt,
fără ca cineva să se fi gândit atunci la publicarea lor, dar în anul
următor, când Oswald Chambers a trecut de la cele pământeşti,
notiţele ei au asigurat materialul necesar pentru prima ediţie a
acestei cărţi. Prin acea primă ediţie, cât şi prin cele care au
urmat, s-a adus multă lumină celor care s-au confruntat cu fun­
damentul tragic al actualei noastre vieţi omeneşti. Mesajul cărţii
este la fel de binevenit pentru această perioadă a celui de Al
doilea război mondial, cum a fost şi în cazul Primului război
mondial al acestui secol. Cartea aruncă lumină asupra etemei
probleme a suferinţei, dar, mai presus de toate, ea Il aduce în
prim plan pe Răscumpărătorul nostru, iar noi, asemenea lui Iov,
putem ajunge să vedem scopul final al Domnului, faptul că El
este plin de milă şi de îndurare.

Vavid Lambert
 Iov 1:1-12

V.niversu[ nevăzut

Omul nu este Dumnezeu, dar trebuie să servească scopului Său,

Să asculte de un stăpân, să meargă pe o cale,
Să renunţe la ceva, să devină ceva .
Admite aceasta! Apoi omul trebuie să treacă de la vechi la nou,
De la ceea ce este zadarnic la ceea ce este real,
de la greşeală la fapt,
De la ceea ce odată părea bun la ceea ce acum se dovedeş te
a fi cel mai bun.

Robert Browning

5lspectu[ natura[ (1:1-5)

Cel mai mare om din Răsărit
• Curăţenia lui sufletească (v. 1)
• Măreţia lui (v. 2-4)
• Bunătatea lui (v. 5)

5lspectu[ supranatura[ (1:6-12)

Priveliştea nevăzută
• Fiii lui Dumnezeu (v. 6)
• Satan şi Dumnezeu (v. 7-8)
• Sarcasmul lui Satan la adresa lui Dumnezeu (v. 9-12)

13
 14 Încerwt pentru a rupta mai bine

într-o carte de genul celei a lui Iov, multe suflete suferinde

vor afla consolare şi sprijin şi aceasta pentru că nu se încearcă o
explicare a de ce- ului suferinţei, ci mai degrabă se dă glas
suferinţei care te lasă cu sentimentul unei explicaţii în final.
Problema în legătură cu suferinţa se iveşte din faptul că, în
aparenţă, nu există nici o explicaţie a ei.
A spune că Iov a fost desăvârşit prin suferinţele sale
înseamnă a lua drept adevărat ceea ce trebuie în prealabil
demonstrat, deoarece Iov era perfect din punct de vedere moral
şi religios înainte ca suferinţa să intervină în viaţa lui. "Ai văzut
pe robul meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om
fără prihană şi curat la suflet, care se teme de Dumnezeu şi se
abate de la rău" (v. 8) . Iov a suferit "după voia lui Dumnezeu";
, el n-a cunoscut niciodată prefaţa istoriei sale.
Versetele 6-12 prezintă latura supranaturală; în ele nu există
nimic familiar minţilor noastre. Biblia se ocupă de lucruri pe
care nici o minte obişnuită nu le vede - de evenimente care au
loc dincolo de cele văzute. Dispunem de mijloace pentru
deducerea unei lumi supranaturale numai în urma interferenţei
acesteia cu lumea noastră. Aceste versete se referă la ceva petre­
cut în lumea supranaturală; ceea ce s-a petrecut acolo expllcd
suferinţele lui Iov. A�ada;, tulburarea care a intervenit în viaţa
acestui om mare şi bun nu trebuie pusă în seama lui.
Cercetătorul Bibliei trebuie să observe că există o difereaţă
între semnificaţia numelor "Satan" şi "Diavol". În calitate de
Cel Rău, Satan (ebraică) înseamnă "Adversar", iar Diavol
(greacă) înseamnă w-\cuzator" . În Apocalips.::. 1?:9 si 10:2
ambele denumiri sunt folosite alternativ pentru a desemna
acelaşi lucru. "Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit
Diavolul şi Satana, acela care înşeală întreaga lume... pe balaur,
pe şarpele cel vechi, care este Diavolul şi Satana, şi l- a legat pen­
tru o mie de ani..."
Potrivit Bibliei, apariţia lui Satan este legată de om, aflat în
condiţia sa originara de dinaintea căderii. în privinţa comu­
nicării dintre ei, care a dus la cădere, omul s-a făcut vinovat de
• 'llniversuf nevăzut 15

cedarea în faţa presiunii satanice care a dus la păcatul neas­

cultării de D umnezeu, culegând astfel consecinţele diabolice
pentru întreaga sa descendenţă umană (vezi Gen. 3: 1-5; Rom.
5:12) . Când Isus Cristos a ajuns faţă în faţă cu Satan, El l-a
abordat ca reprezentant al atitudinii pe care o ia omul când îşi
organizează viaţa fără a ţine deloc seama de Dumneze':l. În ispi­
tirea din pustie, diavolul este prezentat aşa cum este,
nedeghizat. ,,«Pleacă, Satano! », i-a spus Isus. «Căci este scris:
'Domnului, Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I
slujeşti'». Atunci diavolul l-a Iăsat..." (Mat. 4:10-11). Cu o altă
ocazie Isus a arătat că autocompătimirea este satanică. "Dar
Isus S-a întors şi i-a zis lui Petru: «Înapoia Mea, Satano: tu eşti
o piatră de poticnire pentru Mine! Căci gândurile tale nu sunt
gândurile lui Dumn ezeu, ci gânduri ale oamenilor»" (Mat.
16:23) . Aceasta s-a întâmplat după ce Petru L-a mustrat pe
Domnul său pentru descoperirea suferinţelor şi morţii Sale
iminente . "Să Te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu Ţi se
întâmple aşa ceva! "
Diavolul este rivalul satanic la conducerea omului. Pentru că
un lucru este satanic, aceasta nu înseamnă neapărat că el este
abominabil şi imoral. Domnul nostru a spus că "ce este înălţat
între oameni este o urâciune înaintea lui Dumnezeu" (Luca
16: 15) . Satan conduce lumea prin inspiraţia sa diabolică şi totuşi
oamenii sunt liniştiţi. "Când omul cel tare şi bine înarmat îşi
păzeşte casa, averile îi sunt la adăpost" (Luca 11:21) . Nu există
nici o explozie a păcatului şi a nelegiuirii. Una dintre cele mai
viclene înşelăciuni este reprezentarea lui Satan ca instigator al
păcatelor exterioare. Omul condus de Satan este adesea moral,
integru, mândru şi individualist; el se autoguvemează în mod
absolut şi nu are nevoie de Dumnezeu.
Satan Îl contraface pe Duhul Sfânt. Duhul Sfânt reprezintă
lucrarea lui Dumnezeu în viaţa unui om, atunci când viaţa
respectivă este una cu Dumnezeu prin răscumpărare; cu alte
cuvinte, "Duhul Sfânt" este ereditatea introdusă în natura
umană la regenerare. Când un om este născut de sus, i se acordă
16 Încercat pentru a rupta mai 6ine

natura lui Isus, Duhul Sfânt, şi dacă dă ascultare acelei naturi, el

se va dezvolta întru noua umanitate în Isus Cristos . Dacă în
urma refuzului deliberat un om nu se naşte din nou, el este pre­
dispus să se dezvolte tot mai mult după tipare satanice, fapt care
va conduce la acea ultimă criză când tot ceea ce aparţine diavolu­
lui va fi judecat complet şi pentru totdeauna (Apoc. 20: 11-15) .
"Şi Satan a răspuns Domnului: «Oare degeaba se teme Iov de
Dumnezeu?»" Versetele de la 9-12 pot fi parafrazate astfel:
Satan Îi spune lui Dumnezeu cam aşa: "Eşti cucerit de ideea că
omul Te iubeşte pentru ceea ce eşti Tu; dar el nu a făcut-o şi nu
o va face niciodată. Iov, de exemplu, Te iubeşte pur şi simplu
pentru că îl binecuvântezi şi-l faci să prospere, dar ia atinge-Te
de oricare dintre aceste binecuvântări şi Te va blestema exact
pentru ceea ce eşti."
Nu trebuie să uităm care era crezul lui Iov. El credea că
Dumnezeu îl binecuvântează şi îl face să prospere pe cel integru,
care se încrede în El şi că cel nedrept nu prosperă. Urmează apoi
nenorocire după nenorocire, tot ceea ce crede Iov despre
Dumnezeu este contrazis, iar crezul său este spulberat. Rânjetul
lui Satan este copia fidelă a acuzaţiei sale diabolice din
Genesa 3 . Acolo, scopul lui Satan este să îşi bată joc de
D umnezeu înaintea omului; aici, scopul său este să zâmbească
ba�ocoritor la adresa omului înaintea lui Dumnezeu; el este
"pârâşul fraţilor" .
Există astăzi în mijlocul nostru o mulţime de sceptici tineri,
oameni care până la război" n-au întâmpinat nici un fel de difi­
cultăţi în viaţa lor şi care, imediat ce harababura i-a zăpăcit, s-au
aruncat asupra credinţei lor şi au ajuns nişte sceptici de doi
bani. Omul care ştie că în viaţă există probleme şi dificultăţi nu
este atât de uşor clătinat. Cei mai mulţi dintre noi se supără pe
Dumnezeu şi-L părăsesc atunci când El nu Se conformează
crezului nostru (ef. Ioan 6:60, 66) . Mulţi oameni şi-au pierdut, în
urma acestui război, forma lor de credinţă în Dumnezeu şi-şi

Se face referire la Primul război mondial- n. trad.

• 'llniversu[ nevăzut 17

închipuie că prin aceasta L-au pierdut pe Dumnezeu În suşi,

deşi ei se află în mijocul unui conflict menit să dea naştere unei
conştientizări a lui Dumnezeu mult mai profunde decât orice
mărturisire de credinţă .
În felul în care ne tratează Tatăl nostru cel ceresc există
•

lucruri care nu au o explicaţie imediată. Există manifestări

providenţiale inexplicabile care ne testează până la exasperare
şi care dovedesc faptul că raţionalismul nu este decât o atitu­
dine mentală . Biblia şi simţul realităţii pe care îl avem sunt de
acord că temelia vieţii umane este tragică, nu raţională şi că
întreaga problemă se reduce pentru noi la această carte a lui Iov:
Iov 13: 15 este strigătul unui om care şi-a pierdut nădejdea sa
explicită în Dumnezeu, dar nu şi pe cea implicită: "Deşi mă
ucide, eu totuşi mă voi încrede în El" (trad. lit. din engl.) .
Aceasta este poziţia extremă a credinţei unui om. Crezul lui Iov
s-a spulberat; tot ceea ce crezuse despre Dumnezeu a fost con­
trazis de propria lui experienţă, iar în plus, atunci când au
venit, prietenii săi i-au spus de fapt: "Eşti un făţarnic, Iov,
putem să o demonstrăm din propriul tău crez ." Dar Iov se
împotriveşte: "Nu sunt un făţarnic, nu ştiu de ce s-au întâmplat
toate aceste lucruri, susţin însă că Dumnezeu este drept şi că-L
voi vedea până la urmă justificat în ceea ce face."
Dumnezeu nu i-a explicat niciodată lui Iov calea Sa. Iov se
luptă cu problemele, una după alta, iar Providenţa îi aduce
mereu probleme noi, totuşi în final el spune: " . . . acum ochiul
meu Te-a văzut" (42:5) . El a văzut că de tot ce�a ce s-a agăţat în
întuneric este adevărat şi că Dumnezeu �ste tot ceea ce el
crezuse că este: iubitor, drept şi cinstit. . Explicaţia întregii pro­
bleme stă în faptul că Dumnezeu şi Satan au făcut din sufletul
lui Iov un câmp de luptă, fără permisiunea lui Iov. Fără nici un
avertisment, viaţa lui lov este brusc transformată într-un haos
al disperării, iar Dumnezeu se ţine în afara vederii, fără a-i da
vreun semn că El este.' Sorţii sunt extrem de potrivnici lui
Dumnezeu şi totul pare să îndreptăţeasdi sarcasmul lui Satan;
dar Dumnezeu este Cel care câştigă pînă la urmă, Iov iese
18 Încercat pentro a rupta mai bine

triumfător în credinţa sa în Dumnezeu, iar Satan este pe deplin

înfrânt.
Mă voi încrede eu în revelaţia dată despre Dumnezeu de
către Isus Cristos atunci când totul din experienţa mea perso­
nală o contrazice pe faţă?
 Iov 1 :1 3 - 2:1 3

il imit şi 6uimăcit

Isus, care Şi-a legat soarta de noi,

Care Şi-a văzut-o de la început până la sfârşit...
De-aş putea câştiga, păstra şi percepe
Acea inimă a dragostei, acel spirit de oţel.

Atunci n-aş zbura la sânul Tău

Să mă ascund până ce furtuna trece,
Dacă ai fi omul care ai fost,
Cu dispreţ Ţi-ai întoarce privirea de la o asemenea rugăciune.

Wilford Brinton

În vârtejuf aezastrufui

Să[6aticufatac a[ nimicirii (1:13-19)

Dumnezeu i-a dat lui Satan putere asupra tot ceea ce poseda
Iov - ,,Iată, îţi dau pe mână tot ce areli (v. 12). Uneori, cele pose­
date de om nu se găsesc în mâna lui Dumnezeu, ci în mâna adver­
sarului, întrucât Dumnezeu nu a retras niciodată acea autoritate
de la Satano Nenorocirile care afecteză proprietăţile omului sunt la
originea lor satanice şi nu ţin de hazardul căruia par să-i aparţină.
Când Isus Cristos a vorbit despre ucenicie, El a arătat că un ucenic
trebuie să se detaşeze de posesiune şi proprietăţi, deoarece, dacă

19
 20 Încercat pentru a rupta mai 6ine

viaţa unui om stă în ceea ce are, când se abate dezastrul asupra

acelor lucruri, se duce şi viaţa lui cu ele (ef. Luca 12:15) .
Lui Satan i s-a permis să atace proprietăţile lui Iov; acum
însă puterea lui creşte şi el este liber să atace în mod direct
moştenirea personală a lui Iov. Atunci când un om este lovit de
o nenorocire nemeritată, rezultatul imediat este calomnia la
adresa lui Dumnezeu - "De ce ar îngădui Dumnezeu să se
întâmple acest lucru?"
Există astăzi oameni care trec printr-o avalanşă a distrugerii
ce paralizează toate platitudinile şi predicile noastre; singurul
lucru care va aduce eliberarea este mângâierea lui Cristos. Este
bine să ne vedem lipsa de putere în faţa distrugerii; aceasta ne
dă posibilitatea să ştim cât de mult depindem de Dumnezeu. În
aceste zile, minunea cea mai proeminentă este felul în care
mamele şi soţiile fac faţă necazului, nu cu împietrire, ci cu un
extraordinar sentiment al speranţei. Unul dintre lucrurile pe
care le-a adus războiul este nimicirea acelui optimism superfi­
cial care spunea oamenilor să "privească partea bună a
lucrurilor" sau că "orice nor are o căptuşeală argintie" . Există
l nori care sunt complet negri, pe dinăuntru şi pe dinafară .

C!Unu{ aisperării (1:20-21)

"Gol am ieşit din pântecele mamei mele şi gol mă voi
întoarce în sânul pământului. Domnul a dat şi Domnul a luat -
binecuvântat fie Numele Domnului" (v. 21).
Dacă iei lucrurile aşa cum sunt ajungi la disperare, nu la
frenezie, ci la o disperare reală şi efectivă; iar Dumn ezeu nu-l
învinuieşte niciadată pe om pentru disperare. Omul care
gândeşte trebuie să fie pesimist; gândirea nu poate duce nicio­
dată la optimism . Cel mai înţelept om care a trăit vreodată a
spus că "cine ştie multe are şi multă durere" . Temelia lucrurilor
nu este raţională, ci plină de cruzime şi tragică, iar
recunoaşterea lucrurilor aşa cum sunt ele îl duce pe om la chinul
diperării. Ibsen vorbeşte despre acest chin. Nu există nimic
sfidător în prezentarea sa; el ştie că în natură nu există nimic de
• 'Uimit şi 6uimăcit 21

genul iertării şi că fiecare păcat este urmat de o pedeapsă

inevitabilă . Sentimentul său în faţa vieţii este cel al unei dis­
perări tăcute, deoarece el nu ştie nimic despre revelaţia dată
despre Dumnezeu de către Isus Cristos .
"Ferice de cei ce plâng." Domnul nostru vorbeşte întotdeauna
pornind de la o astfel de premisă şi niciodată de la "evanghelia
bucuriei" . Când un om ajunge la disperare, el ştie că gândirea
lui nu-l va scoate niciodată de acolo, ci numai efortul creator al
lui Dumnezeu; în consecinţă, el are atitudinea potrivită pentru
a primi de la Dumnezeu ceea ce nu-şi poate procura singur.
Prutfenţa înţefepciunii (1:22)
"În toate acestea, Iov n-a păcătuit de loc şi n-a vorbit nimic
necuviincios împotriva lui Dumnezeu" (v. 22) .
Apostolul Iacov vorbeşte despre "răbdarea lui Iov", totuşi
"răbdare" este cu siguranţă cel din urmă cuvânt pe care l-am
aplica la Iov! El şi-a "jupuit" prietenii cu critica lui extraordi­
nară . Cu toate acestea, Iov n-a fost niciodată esenţialmente
nerăbdător cu Dumnezeu; el nu a putut înţelege ceea ce făcea
Dumnezeu, dar "n-a vorbit nimic necuviincios împotriva lui
Dumnezeu" . El continua să se agaţe de certitudinea că
Dumnezeu Se va explica până la urmă; şi la fel va avea o expli­
caţie şi starea lui. Domnul nostru a spus despre Sine că este
"blând şi smerit cu inima", şi totuşi, blândeţe a nu a fost carac­
teristica Lui cea mai pregnantă atunci când i-a izgonit pe cei
care vindeau şi cumpărau în templu sau când a răsturnat mesele
schimbătorilor de bani. Domnul nostru a fost blând când era
vorba de hotărârile Tatălui Său pentru Sine, dar nu a fost neapărat
blând faţă de oameni atunci când era în joc onoarea Tatălui Său.

Ttdifoşia pustiirii
Ciuru [[ui Satan (2:1-6)
În cel de-al doilea capitol se ridică, din spatele celor văzute,
22 Încercat pentru a rupta mai bine

cortina şi întreaga tragedie este explicată. Averea lui Iov s-a dus,
dar el nu şi-a pierdut încă integritatea; acum Satan merge cu
sarcasmul lui puţin mai aproape. La început a fost sarcastic la
adresa lui Dumnezeu - "Omul Te iubeşte numai pentru că-I
binecuvântezi"; acum Satan obţine permisiunea să intervină
asupra averii intime a lui Iov, a sentimentului său de integritate
şi a sănătăţii lui. "Iată, ţi-l dau pe mână, numai cruţă-i viaţa ."
Ultima lovitură a lui Satan este în trupul omului.
Există momente când cele mai intime şi mai personale
bunuri ale omului se găsesc sub stăpânirea lui Satano Apostolul
Pavel îl numeşte pe Satan "un înger de lumină"; el vine la cel
ale cărui bunuri personale sunt atacate şi spune: "Ţi-ai pierdut
sentimentul prezenţei lui Dumnezeu, trebuie să te fi lepădat."
Există în aceasta o inspiraţie nelegiuită; substratul ei este
ticăloşia pustiirii. Pustiirea nu este niciodată un lucru corect;
lucrurile rele au loc în realitate deoarece lucrurile sunt cu
adevărat rele. ' Unul dintre pericolele fanatismului este să accepţi
dezastrul ca pe un lucru hotărât de Dumnezeu, ca parte a pla­
nului Său. Nu este planul lui Dumnezeu, ci voia Lui permisivă.
Ordinea lui Dumnezeu este: fără păcat, fără Satan, fără boală,
fără îngrădirL' Intelectul uman recunoaşte acest lucru şi spune:
"Mă voi scăpa de păcat, de răscumpărare şi de Isus Cristos şi-mi
voi călăuzi viaţa după principii raţionale."
Apoi intervine voia permisivă a lui Dumnezeu: păcatul,
Satan, dificultăţile, greşeala şi răul. Iar când pustiirea şi dezas­
trul îl lovesc pe om, există în miezul acestora un spine al
nelegiuirii şi dacă omul nu ia în considerare realitatea din
spatele lor, este un nebun. Noi trebuie să distingem ordinea lui
Dumnezeu prin intermediul voii Lui permisive. Un creştin nu
trebuie să stea ascuns în sânul lui Cristos pe motiv că gândirea
lui îi dă dureri de cap. Este o laşitate morală şi spirituală să
refuzi contactul cu lucrurile, să renunţi şi să cedezi. Cea mai
mare teamă pe care o are un creştin nu este una personală, ci
este teama ca nu cumva Eroul său să nu reuşească, ca nu cumva
Dumnezeu să nu fie în stare să Se explice. Scopul lui Dumnezeu
 • 'Uimit şi buimiicit 23

este să ducă pe "mulţi fii la slavă" . Prin tot balamucul care are
loc şi în ciuda a tot ceea ce poate să facă Satan, Iaceastă carte a
lui Iov demonstrează că omul poate întotdeauna să ajungă la
1-
Dumnezeu.
ffa9efuf suferinţei (2:7-10)
,
Prima sferă exterioară din viaţa omului este trupul său, iar
Io a fost lovit "cu o bubă rea, din talpa piciorului până în
v
creşte tul capului" . Atunci nevasta de la sânul său l-a sfătuit:
,,«Blestemă pe Dumn ezeu şi mori!» Dar Iov i-a răspuns:
,
«Vorbeşti ca o femeie nebună . Ce! primim de la Dumnezeu
binele şi să nu primim şi răul?» În toate acestea Iov n-a păcătuit
deloc cu buzele lui." Iată în ce constă flagelul suferinţei! Când
sufăr şi ştiu că eu sunt de vină, îmi pot explica suferinţa; când
sufăr şi ştiu că nu sunt de vină, problema devine mai grea; însă,
atunci când sufăr şi ajung să-mi dau seama că prietenii mei cei
mai intimi cred că eu sunt de vină, aceea este limita suferinţei.
În acest pUnct l-a lovit pe Iov flagelul suferinţei; forţa sarcas­
mului lui Satan atinge acum sfera relaţiilor sale celor mai
intime.
Singurătatea suferinţei (2:11-13)
"Trei prieteni ai lui Iov. . . au aflat de toate nenorocirile care-l
loviseră. S-au sfătuit şi au plecat de acasă . . . Ridicându-şi ochii
de departe, nu l-au mai cunoscut. Şi-au ridicat glasul şi au
plâns ... Şi au şezut pe pământ lângă el şapte zile şi şapte nopţi,
fără să-i spună o vorbă, căci vedeau cât de mare îi este durerea"
(v. 11-13) .
Prietenii lui Iov au fost loviţi atât de cumplit de nenorocirile
care îl cuprinseseră pe Iov pentru că crezul lor era la fel ca cel
pe care-l avusese şi Iov. Iar acum, dacă Iov era un om bun, aşa
cum le spuneau inimile lor că este, atunci ce mai rămânea din
crezul lor? Ei erau copleşiţi de durere, iar Iov a fost lăsat fără
nici un prieten care să-I mângâie . Treptat, aceşti prieteni au
ajuns la concluzia că ideea lor despre Dumnezeu este corectă şi,
24 ÎnceTWt pentru a rupta mai 6ine

prin urmare, Iov trebuie să fie cel rău. Asupra concepţiilor lor
plana blestemul mărginirii, care este întotdeauna rezultatul
punerii teologiei înaintea lui Dumnezeu. Prietenii sufereau la
fel ca şi Iov, iar suferinţa este acută atunci când concepţiile teo­
logice pe care le susţine cineva sunt depăşite de maturizarea
omului respectiv, Atitudinea lui lov este următoarea: "Nu pot
înţelege de ce a îngăduit Dumnezeu să se întâmple aceste
lucruri; ceea ce face El mă doare cumplit, dar cred că El este
cinstit, că este un Dumnezeu integru şi rămân la părerea mea că
până la urmă se va clarifica în mod absolut că El este un
Dumnezeu al iubirii, al dreptăţii şi al adevărului.'"
Nu se dă nici o învăJătură în cartea lui Iov, dar există un sen­
timent profund şi bine dozat că Cineva înţelege. Acest om a fost
lovit şi despuiat de tot ceea ce avea mai drag, dar în vârtejul
dezastrului el a rămas mai presus de orice acuzaţie, adică, în
afara condamnării lui Dumnezeu.
 Iov 3

Pasiunea pesimismufui

Lumea stă la picioarele lui Cristos

Ignorantă, oarbă şi nemângâiată;
Ea totuşi Î i atinge poala hainei
Şi simte că cerescul Alchimist
Îi preschimbă în aur ţărâna .

Whittier

Optimismul este fie o chestiune de revelaţie acceptată, fie de

temperament; a gândi fără prejudecăţi şi a rămâne optimist nu
este posibil. Dacă un om priveşte lucrurile aşa cum sunt ele în
realitate, pesimismul este singura concluzie posibilă. Dacă nu
există nici o tragedie în spatele vieţii umane, nici o prăpastie între
Dumnezeu şi om, atunci răscumpărarea lui Isus Cristos este
"multă zarvă pentru nimic:'. Iov vede lucrurile exact aşa cum
sunt ele. Un om sănătos la minte îşi întemeiază viaţa pe condiţii
concrete, dar când îl loveşte nenorocirea şi după ce a depăşit faza
zgomotoasă şi pe cea hulitoare, îşi dă seama, la fel ca şi Iov, că la
temelia vieţii umane se află disperarea dacă omul nu acceptă
revelaţia de la Dumnezeu şi nu intră în împărăţia lui Isus Cristos.

9{aşterea ir.epara6ifă (3:1-7)

"După aceea, Iov a deschis gura şi a blestemat ziua în care
s-a născut... «Blestemată să fie ziua în care m-am născut»" (v. 3) .

25
26 Încercat pentru a rupta mai 6ine

Este un lucru trist cel cu care se confruntă Iov şi se pare că

singurul lucru rezonabil pe care-l mai poate face este să plângă
ziua în care s-a născutJ Suferinţele unora sunt imaginare, dar în
cazul lui lov ele sunt un fapt împlinit, iar blestemul lui este
convingerea profundă şi reală a spiritului său - "Să fi dat
Dumnezeu să nu mă fi născut niciodată!'� Sentimentul irepara­
bilului este una dintre cele mai mari agonii din viaţa omului.
Adam şi Eva au ajuns să trăiască acest sentiment al ireparabilu­
lui atunci când porţile Paradisului s-au închis în urma lor. Cain
a strigat: "Pedeapsa mea este prea mare ca s-o pot suferi." Esau
"n-a găsit loc să se căiască, deşi l-a căutat cu zel şi cu lacrimi" .
Există în viaţă lucruri ireparabile; n u există nici un drum care să
ne ducă înapoi, la ziua de ieri.
Sentimentul ireparabilului l-a adus pe Iov faţă în faţă cu
lucrul pe care Dumnezeu îl avea în faţă şi când un om ajunge
acolo, începe să înţeleagă semnificaţia răscumpărării. Temelia
lucrurilor nu este raţională, simţul realităţii îi spune aceasta;
temelia lucrurilor este tragică, iar Biblia arată că singura cale de
ieşire este prin răscumpărare .t În cazul lui Iov nu se punea pro­
blema că era îmbuibat cu plăcerile vieţii, el a fost lovit din senin
şi fără nici o explicaţie; zilele lui de prosperitate şi de integritate
conştientă s-au terminat brusc şi, ce e mai rău, credinţa lui în
Dumnezeu a fost luată cu asalt.'
Adevărata suferinţă apare atunc\ când între mărturisirea de
credinţă în Dumnezeu a unui om şi relaţia sa personală cu
Dumnezeu nu există concordanţă . Mărturisirea de credinţă este
secundară, ea nu este niciodată faptul fundamental. Este întot­
deauna bine să observăm lucrurile din viaţă pe care explicaţiile
noastre nu le acoperă. Iov se confruntă cu ceva ce-i întrece posi­
bilităţile de soluţionare sau de manipulare; el îşi dă seama că nu
•

există nici o cale de ieşire.

(jreşeafa iresponsa6ifă (3:8-13)

Dacă citeşti o carte despre problemele vieţii scrisă de un filo-
 • pasiunea pesimisT1wlui 27

zaf şi apoi pleci şi te con frunţi cu realităţile vieţii, vei descop eri
că aceste realităţi nu intră în tiparele prezentate în carte.
Tiparele filozofului sunt asemenea unui reflector, care scoate în
evidenţă numai ceea ce luminează şi nimic mai mult; lumina
zilei dezvăluie o sută şi una de realităţi pe care reflectorul nu
le-a luat în considerare. Nu există nimic simplu sub cer în afară
de relaţia omului cu Dumnezeu pe temeiul răscumpărării; iată
de ce apostolul Pavel spune: "Dar mă tem ca. . . tot aşa şi
gân durile voastre să nu se strice de la simplitatea care este în
Cristos" (2 Cor. 11 :3; trad. lit. din engl.) .
Raţiunea este călăuza noastră printre realităţile vieţii, dar ea
nu ne oferă explicaţia lor. Păcatul, suferinţa şi cartea lui
Dumnezeu, toate îl conduc pe om către conştientizarea faptului
că există ceva greşit la temelia vieţii, ceva ce nu poate fi îndrep­
tat prin raţiunea sa. Domnul nostru se ocupa întotdeauna cu
"pivniţa" vieţii, adică, cu problema reală . Dacă ne ocupăm
numai cu "probleme de etaj", nu ne dăm seama de nevoia
răscumpărării; dar odată ce suntem loviţi în chestiuni ele­
mentare, aşa cum acest război i-a lovit pe oameni, totul se
schimbă. Există astăzi mulţi oameni care pentru prima dată în
viaţa lor se găsesc în mijlocul problemelor fundamentale, lipsiţi
de protecţia civilizaţiei şi care trec printr-o agonie
înspăimântătoare.
Războiul a suprimat o mare parte dintre credinţele noastre.
Critica îndreptată de Coleridge împotriva multor aşa-numiţi
creştini viza faptul că ei nu credeau în Dumnezeu, ci numai în
credinţele lor despre El. Un om care face faţă lucrurilor aşa cum
sunt ele are sentimentul că L-a pierdut pe Dumnezeu, când de
fapt el a ajuns faţă în faţă cu Dumnezeu. Aici nu ni se spun
platitudini, ci marile cărţi, cum este cartea lui Iov, se ocupă cu
stăruinţă de problemele implicite. Există multe lucruri în viaţă
care par nişte gafe iresponsabile, dar Biblia ne arată că
Dumnezeu poartă grija lor şi că Isus Cristos a trecut peste
prăpastia dintre Dumnezeu şi om pe care a determinat-o
păcatul; dovada că El a făcut acest lucru este crucea. Dumnezeu
28 Încercat pentru a rupta mai 6ine

acceptă în locul nostru responsabilitatea de a se ocupa de pro­

blema păcatului şi pe baza răscumpărării oamenii îşi găsesc
modalitatea lor personală de scăpare şi o explicaţie.

Î ntunericuf invincibil (3:13-22)

Aceste versete nu sunt un indiciu al durerii şi al suferinţei, ci
pur şi simplu al întunericului şi al dorinţei după linişte.
"Pentru ce dă Dumnezeu lumină celui ce suferă şi viaţă celor
amărâţi la suflet, care aşteaptă moartea şi nu vine, măcar că o
doresc mai mult decât o comoară, care n-ar mai putea de
bucurie şi de veselie dacă ar găsi mormântul?" (v. 20-22) .
În întunericul invincibil cauzat de starea lui Iov, moartea
pare singura cale de ieşire . În fiecare epocă ce a cunoscut o
prefacere majoră, faza iniţială a fost întotdeauna marcată de
pledoaria în favoarea suicidului, care este un indiciu al agoniei
produse de abordarea lucrurilor în realitatea lor. Temelia
lucrurilor este plină de cruzime. Singurul mod în care-ţi poţi
trăi plăcut viaţa este să fii ori un păgân, ori un sfânt. Numai
dacă refuzăm să gândim lucrurile în realitatea lor, putem
rămâne indiferenţi.

'Deruta moştenită {3:23-26}

Sentimentul confuziei este ceva comun, iar Iov se simte com­
plet derutat de felul în care îl tratează Dumnezeu .
"Pentru ce, zic, dă El lumină omului care nu ştie încotro să
meargă, pe care îl îngrădeşte Dumnezeu din toate părţile? .. N-am
nici linişte, nici pace, nici odihnă şi necazul dă peste mine" (v. 23, 26).
S-ar putea să nu experimentăm sentimentul confuziei ca
urmare a unei suferinţe teribile, dar dacă abordăm cu adevărat
învăţăturile lui Isus Cristos din Predica de pe Munte, cu serio­
zitate şi în mod drastic, vom înţelege ceva din lucrurile prin
care a trecut Iov. învăţăturile lui·Isus Cristos dau naştere
inevitabil la disperare, deoarece dacă aşa stau lucrurile cum
• Pasiurua pesimisl1Wlui 29

spune El, atunci unde suntem noi în raport cu ele? "Ferice de cel
CU inim a curată" - binecuvântat este omul în a cărui inimă nu se
găseşte nimic ce poate fi condamnat de către Dumnezeu. Mă
pot ridica eu la nivelul unui astfel de standard? Totuşi Isus
afirmă că numai cel curat la inimă poate sta în picioare înaintea
lui Dumnezeu. Noul Testament nu spune nicăieri că Isus
Cris tos a venit în primul rând ca să-i înveţe pe oameni, ci spune
că El a venit pentru a revela faptul că a aşezat temeliile vieţii
umane pe răscumpărare, adică, a deschis posibilitatea ca oricare
om şi fiecare om să se poată naşte în Împărăţia în care trăieşte
El (vezi Ioan 3:3). Aşadar, atunci când suntem născuţi din nou,
învăţă tura Lui devine descrierea a ceea ce Dumnezeu S-a anga­
jat să-I facă pe om, dacă ac�a îngăduie ca puterea Lui să
lucreze prin el. Atâta vreme cât un om îşi are moralitatea lui
proprie, el nu are nevoie de Isus Cristos - "căci n-am venit să
chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi", a spus
Isus. Când un om a fost lovit puternic şi îşi dă seama de
neputinţa sa, ajunge să înţeleagă că nu este o laşitate să se
întoarcă la Isus Cristos, ci că aceasta este calea de ieşire pe care
Dumnezeu a pregătit-o pentru el.
Există o anumită pasiune a pesimismului în însăşi miezul
vieţii umane şi nu există nici un "leac" pentru ea; nu poţi spune:
"Înveseleşte-te, priveşte partea bună a lucrurilor." Nu există
nici o parte bună la care să priveşti. Există un singur leac şi aces­
ta este Dumnezeu Însuşi, iar El se apropie de om sub chipul lui
Isus Cristos . Prin răscumpărarea lui Isus Cristos, calea către
ziua de ieri este deschisă, calea de ieşire din greşeli, din întuneric
şi buimăceală către o simplitate perfectă a relaţiei cu
Dumnezeu. Isus Cristos Î şi ia sarcina de a-i da omului posibili­
tatea să reziste la fiecare dintre acuzaţiile ce vin din partea lui
Satano Scopul lui Satan este de a-l convinge pe om că
Dumnezeu este crud şi că totul este greşit, dar atunci când un
om ajunge într-o agonie profundă şi se întoarce deliberat la
Dumnezeul manifestat în Isus Cristos, el va descoperi că acest
Dumnezeu este răspunsul la toate problemele sale .
 Iov 4 5 -

Lumina ja[imentară

Trăim în fapte, nu în ani; din gânduri, nu din respiraţii;

Cu sentimente, nu în cifre pe o scală .
Ar trebui să măsurăm timpul cu bătăi de inimă. Cel mai
mult trăieşte
Omul care cugetă mai mult - cel care simte mai nobil - şi
acţionează mai bine.
Viaţa nu-i decât un mijloc spre un scop - acel scop,
care începând, înseamnă un final la toate - Dumnezeu.

Philip James Barley

Nu ceea ce face un om este de o importanţă vitală, ci ceea ce

este el în ceea ce face. Mai mult decât activităţile pe care le
desfăşoară un om, atmosfera pe care o creează el este cea care
are o influenţă de durată.

Premisa preceaentu[ui (4:1-6)

Elifaz este cel dintâi dintre prieteni care sparge tăcerea per­
plexă care i-a cuprins şi începe cu premisa că Dumnezeu nu va
acţiona niciodată diferit faţă de cum acţionează întotdeauna şi
că omul nu trebuie să se aştepte la altceva. Primele versete
alcătuiesc o introducere impunătoare la această temă.
"De multe ori tu ai învăţat pe alţii şi ai întărit mâinile slăbite.
Cuvintele tale au ridicat pe cei ce se clătinau şi ai întărit

30
• Luminaja[imentară 31

gen unchii care se îndoiau. Şi acum, când este vorba de tine, eşti
slab ! Acum, când eşti atins tu, te tulburi! " (v. 3-5).
Premisa de pe poziţiile căreia argumentează Elifaz este că,
deşi Iov i-a învăţat pe mulţi şi l-a încurajat pe cel slab, acum,
faptul că el însuşi trece printr-o asemenea suferinţă denotă că a
greşit undeva. Elifaz raţionează pe baza faptului că Iov experi­
mentează acelaşi gen de necazuri ca şi cei pe care el i-a
mângâiat înainte. Lucrul acesta nu este adevărat. Iov- suferă
deoarece Dumnezeu şi Satan i-au transformat sufletul într-un
câmp de luptă, fără a-l avertiza şi fără a-i da vreo explicaţie.
Este simplu să argumentezi pornind de la un fapt anterior,
deoarece aceasta simplifică totul, dar este riscant să procedezi
astfel. Dă-I lui Dumnezeu "loc să Se mişte"; lasă-L să intervină
în universul Său aşa cum Î i place. Dacă-L limităm pe
Dumnezeu în activitatea Sa faţă de oamenii religioşi sau la anu­
mite modalităţi, ne plasăm pe picior de egalitate cu El. Suferinţa
lui Iov nu este după un model anterior; ceea ce l-a lovit pe Iov
n-a lovit pe nici un ul dintre cei pe care el i-a învăţat şi i-a
m ângâiat. Este bine să fim atenţi atunci când îi judecăm pe
ceilalţi. Este posibil ca un om să rostească la adresa lui
Dumnezeu cuvinte aparent blasfemiatoare, iar noi să spunem:
"Cât este de înfiorător! ", dar dacă vom privi cu atenţie, vom
vedea că omul este în suferinţă; el este înnebunit şi rănit de
ceva. Starea sufletească din care vorbeşte este una trecătoare şi
când va ieşi din necaz va avea o cu totul altă atitudine faţă de
lucruri. Aminteşte-ţi că la urmă, Dumnezeu a afirmat că prie­
tenii n-au rostit adevărul despre El, pe când Iov a făcut-o.
Suntem în pericol să facem acelaşi lucru ca şi Elifaz; afirmăm
că un om nu se află într-o relaţie bună cu Dumnezeu dacă nu
acţionează pe linia unui precedent stabilit de noi. Trebuie să ne
revizuim liniarele cu care Î l măsurăm pe Dumnezeu şi pe
semenii noştri. Tot ceea ce putem şti despre Dumnezeu este că
natura Sa este cea arătată de Isus Cristos şi tot ceea ce ştim
despre semenii noştri reprezintă o enigmă, care elimină posibi­
litatea ca judecata finală să ne revină nouă.
 32 Încercat pentru a rupta mai 6ine

Prezentarea ideii preconcepute (4: 7-21)

Elifaz continuă să raţioneze pe baza unei idei preconcepute, şi
anume, că Dumnezeu îl binecuvântează pe cel bun, dar nu şi pe cel rău.
"Adu-ţi aminte, te rog, care nevinovat a pierit? Care oameni
neprihăniţi au fost nimiciţi? După câte am văzut eu, numai cei ce
ară fărădelegea şi seamănă nelegiurea îi seceră roadele! " (v. 7-8) .
Elifaz îşi ia argumentul din natură: "Căci ceea ce seamănă
omul, aceea va şi secera." Dumnezeu nu-l pedepseşte pe cel
drept şi inocentul nu piere . Lucrul acesta pur şi simplu nu este
adevărat şi această idee preconcepută distorsionează punctul de
vedere al lui Elifaz. Ideile preconcepute există în propriile noas­
tre capete; dacă pornim de la ideea că Dumnezeu nu-l va lăsa
niciodată pe cel nevinovat să piară, iar apoi vedem că piere un
om drept, vom fi obligaţi să spunem: "Tu nu poţi fi un om drept;
ideile mele preconcepute îmi spun că dacă ai fi, Dumnezeu nu ar
îngădui niciodată să suferi; prin urmare se dovedeşte că eşti un
om rău." Când Isus Cristos a apărut pe scenă, ideea precon­
cepută a poporului istoric al lui Dumnezeu era următoarea: "Noi
suntem etalonul lui Dumnezeu, iudaismul este opera Lui şi deci
Tu nu poţi fi"; şi L-au răstignit. Domnul nostru a spus că Biserica
Lui va fi atât de ocupată cu precedentele şi ideile ei preconcepute,
încât, atunci când va veni El, va fi ca "un hoţ noaptea"; ei nu-L
vor vedea pentru că vor fi orbiţi de un alt punct de vedere.
Există oameni care te pot reduce la tăcere cu logica lor, deşi
tot timpul ştii, dar nu o poţi demonstra, că ei greşesc. Aceasta
se întâmplă din pricina faptului că temelia lucrurilor nu este
logică, ci tragică. Logica şi raţiunea sunt numai nişte metode de
abordare a lucrurilor aşa cum sunt ele, dar nu ne oferă nici o
( explicaţie a acestora .

Pretficarea ain prejudecată (5:1-16)

Prejudecata înseamnă o judecată elaborată fără o cântărire
suficientă a dovezilor. Cu toţii avem prejudecăţi şi nu putem
• .Luminaja[imentară 33

ve d ea decâ t în conformitate cu ele. Modul în care lucre ază o ast­

Î
fel de prej udecată se vede clar la Elifaz; el l cunoaşte pe
I)unUlezeu şi ştie felul în care acţionează - Dumnezeu nu va
îngă dui niciodată ca cel drept să sufere şi, în consecinţă, atunci
când Elifaz constată dezastrul din viaţa lui Iov, el îl judecă pe
Iov şi sp une că nu este neprihănit. Există o vorbă a lui Bacon în
această privinţă: dacă prosperitatea este binecuvântarea
Vechiului Testament, suferinţa este binecuvântarea celui Nou,
iar apostolul P avel spune că: "toţi cei care voiesc să trăiască cu
evlavie în Isus Cristos vor fi prigoniţi" (2 Tim. 3:12).
În fiecare viaţă există un loc în care Dumnezeu trebuie să aibă
"spaţiu de mişcare". Nu trebuie să-i judecăm pe alţii, nici nu tre­
buie să ne facem un principiu din a judeca pe baza propriei
noastre experienţe. Este imposibil ca un om să cunoască ideile
Dumnezeului Celui Atotputernic. Predicarea de pe poziţiile
prejudecăţii este peri� uloasă, îl face pe om să fie dogmatic şi
sigur că are dreptate. Intrebarea pe care fiecare dintre noi trebuie
să ne-o punem este aceasta: L-aş recunoaşte eu pe Dumnezeu
dacă ar veni într-un fel pentru care nu sunt pregătit - dacă vine
în zarva unei nunţi sau ca tâmplar? Acesta este felul în care Isus
Cristos S-a înfăţişat prejudecăţilor fariseilor, iar ei au spus că este
nebun. Chiar şi noi facem calcule şi aprecieri şi spunem că se va
întâmpla cutare şi cutare lucru şi uităm să facem loc pentru
Dumnezeu, ca El să vină aşa cum alege El. Nu te aştepta ca
Dumnezeu să vină într-un anumit mod, ci aşteaptă-L pe El.
Aşteaptă-te să vină, dar nu te aştepta să vină într-un anumit fel.
Păstrează-ţi viaţa într-un contact atât de permanent cu El, încât
puterea Lui surprinzătoare să poată ţâşni şi la stânga şi la dreap­
ta. Lasă-I loc să vină numai aşa cum Îi place, nu cum vrei tu.

Peiagoguf îngâttifării (5:1 7-27)

Elifaz nu numai că este sigur de felul în care va acţiona
Dumnezeu, dar afirmă şi că situaţia prin care trece lov este
pedeapsa disciplinară a lui Dumnezeu.
34 Încercat pentru a rupta mai 6ine

"Ferice de omul pe care-l ceartă Dumnezeu! Nu

nesocoti mustrarea Celui Atotputernic. El face rana
şi tot El o leagă; El răneşte şi mâna Lui tămăduieşte"
(v. 17-18) .

Dar mustrarea, pedeapsa disciplinară este ceva neînsemnat

faţă de adevărata problemă din viaţa lui Iov. Ceea ce este
important într-o pedeapsă este scopul ei de a ne dezvolta, şi
faptul că ea este un mijloc de exprimare. Ingredientul principal
în suferinţa lui Iov nu a fost pedeapsa disciplinară, ci prefaţa
supranaturală a istorisirii lui despre care el nu ştia nimic. Dacă
Elifaz ar avea dreptate, dovezile lui ar demonstra că lov este un
ipocrit; atitudinea lui este cea a unui pedagog îngâmfat.
Păzeşte-te de îngâmfare ca de otravă . Pericolul pseudo­
evanghelizării este acela că îl transformă pe predicator într-o
"persoană superioară", nu că ar fi neapărat un îngâmfat, dar
această atitudine ia naştere din felul în care a fost învăţat.
Când Domnul nostru le-a spus ucenicilor: "Veniţi după Mine
şi vă voi face pescari de oameni", El nu Se referea la un pescar
îndemânatic, cu undiţa, ci la cei care folosesc mrejile - ceva ce
nu pretinde practic nici un fel de îndemânare; ideea fiind aceea
că tu nu trebuie să-ţi pândeşti "peştele", ci doar să faci ceea ce
este simplu, iar Dumnezeu va face restul. Ideea pseudo­
evanghelică este că trebuie să fii permanent în alertă şi să nu
pierzi nici o ocazie ca să le vorbeşti oamenilor; această atitudine
tinde să dea naştere genului de persoană superioară. Se poate
să fie Un punct de vedere suficient de nobil, însă el dă naştere
unui gen greşit de caracter. El nu produce un ucenic al lui Isus,
ci prea adesea determină apariţia tipului de om care miroase a
praf de puşcă, iar oamenilor le este teamă să-I întâlnescă . După
cum spune Isus Cristos, ceea ce trebuie să facem noi este să
privim ţintă la Izvor şi El va avea grijă de râu: "Cine crede în
Mine din inima lui vor curge râuri de apă vie" (Ioan 7:38).
Care sunt oamenii de pe urma cărora te-ai ales într-adevăr cu
ceva? Nu sunt niciodată aceia care cred că îţi aduc un beneficiu,
• .Lumina ja[imentară 35

ci aceia ca re sunt asemenea stelelor sau crinilor, fără nici o urmă

de mândrie în ei. Această formă de pseudoevanghelizare, atât
de diferită de evanghelizarea Noului Testament, l-a făcut pe
Huxley să spună: "Obiectez împotriva lor; ei ştiu prea multe
despre Dumnezeu." Elifaz îi poate spune lui Iov totul despre
Dumnezeu, dar când ne întoarcem la faptele concrete, ne dăm
seama că cel care-l critică pe Iov nu este vrednic să stea lângă el.
Elifaz s-a găsit într-o situaţie mult mai favorabilă la început,
înainte de a-şi deschide gura. Atunci nu era un îngâmfat, ci un
om care se confrunta cu realităţile, care nu avea încă o explicaţie.
Dacă studierea cărţii lui Iov ne face respectuoşi faţă de ceea
ce nu înţelegem, câştigăm în înţelepciune. Există o suferinţă în
faţa căreia nu poţi spune nici un cuvânt, în faţa căreia nu poţi
predica "evanghelia bucuriei" . Tot ceea ce poţi face este să stai
mut şi să-L laşi pe Dumnezeu să lucreze aşa cum îi place.
Punctul principal pentru noi este: "Cred eu în Dumnezeu
indiferent de ideile mele despre El?" Teologia este un lucru
extraordinar şi la fel crezul unui om, dar Dumnezeu este mai
mare decât amândouă, iar următorul lucru important este
relaţia mea cu El.
 Iov 6 - 7

'De p rojuncfis

Ah, regretul, lupta şi căderea!

Ah, zilele disperate şi anii zadarnici!
Jurăminte-n noapte, atât de înfocate şi de inutile!
Spini ai ruşinii şi pasiune a lacrimilor mele!

Cum am îngenuncheat eu cu braţele aspiraţiilor mele

Ridicate toată noaptea în văzduhul insensibil,
Uimit şi buimăcit de prea-plinul dorinţei.
În van întreaga agonie a rugăciunii!

F. W. H. Myers

În această fază a suferinţei sale, Iov întruchipează disperarea

teribilă ce poate pune stăpânire pe om. Totuşi, el nu se are în
vedere pe sine; el nu deţine arta de a da glas conştiinţei fiecărui
simptom al gândirii şi al inimii, artă caracteristică atâtor intro­
specţionişti din zilele noastre.

5tnatomia melancoliei (6:1-14)

"Oh! de ar fi cu putinţă să mi se cântărescă durerea şi să mi
se pună toate nenorocirile în cumpănă" (v. 2).
Aşa cum s-a spus în prealabil, nici un om cu mintea
sănătoasă, care gândeşte şi care nu este creştin, nu poate fi opti­
mist . Optimismul, lăsând la o parte credinţa omului şi

36
• 'f)e p rojurufis 37

accep tarea de către el a creştinismului, poate fi sănătos, dar este

o rb. Când omul se confruntă cu realităţile vieţii aşa cum sunt
ele, necolorate de temperamentul său, disperarea este singura
concluzie posibilă pentru el. Există o melancolie nesănătoasă,
ea vine dintr-o idee fixă cu privire la lucruri şi este rezultatul
unui creier bolnav, dar melancolia lui lov este rezultatul unei
intense confruntări cu lucrurile care i s-au întâmplat şi al
refuzului său de a pennite credinţelor sale religioase să îl
orbească faţă de ceea ce vede. Iov nu vrea să spună o minciună,
nici în onoarea lui Dumnezeu, nici pentru propria sa
mângâiere. Când un om pătrunde în sfera periferică a suferinţei
şi a nedumeririi lui Iov şi este în contact cu problemele esenţiale
ale vieţii, va face probabil unul dintre unnătoarele două lucruri:
fie va spune o minciună pentru a-L scoate pe Dumnezeu basma
curată, zicând : "Precis sunt mult mai rău decât mi-am
închipuit", fie va adopta o fonnă de credinţă care înlătură
gândirea. Mulţi dintre noi ne luăm mântuirea într-un mod mult
prea ieftin. Nu există nici o speranţă pentru Iov, şi nici pentru
altcineva de pe acest pământ, dacă nu face Dumnezeu ceva
pentru el. Unul dintre efectele războiului este tocmai acesta că,
atunci când cineva se confruntă cu lucrurile pe care le cunoaşte,
disperarea este inevitabilă dacă nu există loc suficient ca
Dumnezeu să-şi desfăşoare acţiunile Sale atotputernice .
Această linie de gândire ne poate părea străină pentru că nu
gândim, suntem prea mulţumiţi cu ceea ce suntem; n-am fost
loviţi fără cruţare. Melancolia lui lov este cauzată de acceptarea
celui mai rău punct de vedere, nu a unui punct de vedere
temperamental.

Mânia împotriva înţefegeriigreşite (6:15-30)

"Fraţii mei s-au arătat înşelători ca un pârâu, ca albia
pâraielor care trec" (v. 15) .
Iov se plânge că prietenii lui "s-au arătat înşelători ca un
pârâu", adică, ei au răspuns cuvintelor sale, dar nu şi la ceea ce
38 Încerco.t pentru a fupta mai bine

a vrut el să spună. (Vezi Ieremia 15:18 - lI Să fii tu pentru mine ca

un izvor înşelător, ca o apă care seacă?")
Un quaker, prieten de-al meu, referindu-se la un anumit om,
a spus că nu-i place de el pentru că nu ştie să urască aşa cum
trebuie. Mânia lui Iov pare să fie de genul celei menţionate de
apostolul Pavel: "Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi" (Efes. 4:26). Mânia
sa era îndreptată împotriva înţelegerii greşite din partea priete­
nilor săi, şi el avea dreptul să se aştepte că ei nu vor înţelege
greşit. Motivul pentru care au înţeles greşit este că ei s-au legat
de vorbele lui Iov şi au negat în mod deliberat sensul care ştiau
că trebuie să existe în spatele acelor cuvinte, iar aceasta este o
eroare greu de scuzat. Este posibil să transmiţi ceva cu totul
greşit, repetând exact cuvintele altcuiva, să spui o minciună ros­
tind adevărul, şi tocmai acesta este genul de înţelegere greşită
de care Iov îşi învinovăţeşte prietenii. Ei s-au agăţat cu fermitate
de sensul literal al cuvintelor sale şi nu şi-au luat punctul de
vedere de la Dumnezeu, ci de la crezul pe care-l acceptaseră . În
consecinţă, ei nu numai că l-au criticat pe Iov şi l-au numit rău,
dar L-au reprezentat în mod cu totul greşit pe Dumnezeu.
Plângerea lui Iov nu este expresia superficială, pe care o auzim
adesea: "nimeni nu mă înţelege" . El se plânge de o înţelegere
greşită ce se bazează pe o greşeală de construcţie. Iov spune de
fapt: "M-aţi sfătuit când nu v-am cerut sfatul; sunt prea derutat
şi nu pot susţine decât lucrurile de care sunt convins, că nu am
făcut nimic rău; dar sunt indignat de voi că nu înţelegeţi."
La necaz oamenii citează sfatul lui Gamaliel: "Dacă încer­
carea sau lucrarea aceasta vine de la oameni, se va nimici; dar
dacă este de la Dumnezeu, n-o veţi putea nimici. Să nu vă
pomeniţi că luptaţi împotriva lui Dumnezeu", adică, nu are nici
un rost să lupţi împotriva ei; când de fapt poziţia creştină ar
trebui să fie cea a unei mânii pozitive atunci când cineva este
făcut să se împiedice. Să rămâi indiferent când pretutindeni
există nedreptate înseamnă să intri sub blestemul lui Meroza
"căci n-au venit în ajutorul Domnului... împotriva celor puter­
nici" (trad. lit. din engl., Jud . 5:23). Un protestatar conştiincios
• '1Je p rojurufis 39

nu este neapărat un creştin. Conştiinţa este un element consti­

tutiv al omului natural, dar creştinul este judecat în raport cu
relaţia sa personală cu Dumnezeu, nu în raport cu conştiinţa sa .

chinuf netUJrocirii (7:1-11)

"Zilele mele zboară mai iuţi decât suveica ţesătorului, se duc
şi nu mai am nici o nădejde . . . De aceea nu-mi voi ţinea gura, ci
vo i vorbi în neliniştea inimii mele, mă voi tângui în
amărăciunea sufletului meu" (v. 6, 11).
Nenorocirea este un nivel exagerat al torturii, din care pare
să nu mai existe scăpare; este ceva foarte rar. Iov a suferit în
acest fel şi mulţi oameni suferă la fel astăzi din pricina războ­
iului. Noi toţi experimentăm aceste lucruri sub forma unor stări
sufleteşti trecătoare, dar la Iov nu este vorba despre o stare
sufletească; el se confruntă cu adevărata temelie a vieţii. Acesta
este motivul pentru care cartea lui lov este cuprinsă în Biblie.
Cuvintele lui Iov nu sunt expresia unei suferinţe şi a unei
melancolii obişnuite, ele sunt expresia unui om care se con­
fruntă cu temelia vieţii umane, şi aceasta este tragică. De câte
ori îşi deschide gura, Iov dovedeşte că fundamentul raţionalis­
mului este găunos, nu există nimic raţional în ceea ce se
întâmplă cu Iov.
Războiul a demonstrat că temelia lucrurilor este aşa cum a
descoperit-o Iov că este: tragică, iar oamenii sunt obligaţi să-şi
dea seama de nevoia răscumpărării. Confruntarea cu realitatea
lucrurilor va dezvălui îndreptăţirea lui Dumnezeu în acţiunea
de răscumpărare. Nici un fel de sacrificiu din partea omului nu
poate pune în ordine temelia vieţii: Dumnezeu Şi-a asumat
responsabilitatea pentru aceasta şi El o îndeplineşte prin
răscumpărare. Suferinţa lui Iov vine din faptul că a văzut
temelia lucrurilor aşa cum sunt ele; de asemenea, bolnav şi
nestăpânit cum a fost Nietzsche, nebunia lui pare să fi avut
aceeaşi sursă. Imaginaţi-vă un om care vede iadul fără a percepe
în acelaşi timp salvarea prin Isus Cristos. Raţiunea lui trebuie să
40 Încerwt pentru a rupta mai 6in.e

se şubrezească . Pseudoevanghelizarea face o gafă enormă

atunci când insistă asupra convingerii de păcat ca prim pas
către Isus Cristos . Odată ce am ajuns să-L vedem pe Isus
Cristos, El poate să ne dea posibilitatea de a ne confrunta cu
păcatul.
Când ne ocupăm de oameni asemenea lui Iov sau a apos­
tolului Pavel, trebuie să ne amintim faptul că avem de-a face cu
nişte oameni pe care Dumnezeu îi foloseşte ca să ne dea o
anumită măsură a lucrurilor pe care nu le-am experimentat
niciodată. Nu-l putem interpreta pe Iov în lumina propriilor
noastre stări sufleteşti; problema întregii lumi este oglindită
pentru noi în experienţele sale.

�e{u[ fa mi!ă (7:12-21)

Iov dă glas unei stări sufleteşti care nu ne este străină, atunci
când spune: "Oare o mare sunt eu sau un balaur de mare, de-ai
pus strajă în jurul meu?" În anumite stări de durere, inima omu­
lui Îi spune lui Dumnezeu cam aşa: "Aş vrea să mă laşi în pace;
de ce trebuie să fiu folosit pentru lucruri care nu prezintă nici
un interes pentru mine?" În viaţa creştină nu suntem folosiţi de
loc pentru propriile noastre planuri, ci pentru împlinirea
rugăciunii lui Isus Cristos . El S-a rugat ca noi să fim "una cu El
aşa cum El este una cu Tatăl" . Prin urmare, Dumnezeu este pre­
ocupat numai de acest singur lucru şi nu spune niciodată: "Cu
voia dumneavoastră" . Fie că ne place, fie că nu, Dumnezeu ne
va arde în focul Său până ce vom fi la fel de curaţi ca şi El, şi
tocmai pe parcursul acestui proces noi strigăm la fel ca şi Iov:
"Aş vrea să mă laşi în pace." Dumnezeu este singura fiinţă
care-Şi poate permite să fie înţeleasă greşit; noi nu ne-o putem
permite, nici Iov nu şi-a putut-o permite, dar El poate. Dacă
suntem greşit înţeleşi, căutăm lI să dăm" cât de curând posibil
de omul cu pricina . Sf. Augustin se ruga: ,,0 Doamne,
eliberează-mă de pofta de a mă j ustifica întotdeauna."
Dumnezeu nu Se justifică niciodată pe Sine; El Se dă deli-
• 'J)e p rojurufis 41

berat la o parte şi lasă ca tot felul de calomnii să fie îngrăm ădite

asup ra Lui, fără a Se grăbi.
Noi avem impresia că prosperitatea, fericirea sau moralitatea
este sco p ul suprem al existenţei umane, dar, după Biblie, acesta
este cu totul altul: "să-L glorifice pe Dumnezeu şi să se bucure
de El pe vecie" . Când un om este într-o relaţie bună cu
Qurrmezeu, El Î şi dă onoarea în păstrarea acelui om. Iov era
unul dintre cei pentru care Dumn ezeu Şi-a pus onoarea în joc,
iar în timpul desfăşurării inexplicabilelor Sale căi, Iov face apel
la milă, deşi în permanenţă transpare încrederea sa implicită în
Qurrmezeu. "Ferice de acela pentru care Eu nu voi fi un prilej
de p oticnire", a spus Domnul nostru.
 Iov 8

"Pfasturefe (( interogativ

Dacă te-ai putea goli pe deplin de eul tău

Asemenea unei scoici nelocuite,
S-ar putea ca El să te găsească pe plaja Oceanului
Şi să spună: "Nu este mort!"
Apoi să te umple cu Sinele-I în loc.
Dar tu eşti mult prea plin cu tine însuţi
Şi ai o adivitate atât de intensă
încât, atunci când vine, El spune: "Acesta îşi este sieşi de-ajuns
Mai bine să fie lăsat în pace:
Este atât de mic şi de plin, încât nu-i loc şi pentru Mine."

T. E. Brown

Bildad se deosebeşte de Elifaz în acuzaţia pe care i-o aduce

lui Iov. Elifaz spune direct că Iov greşeşte, în timp ce Bildad
adoptă o altă linie - el pune întrebări. Nici unul dintre ei nu se
apropie cât de cât de motivul suferinţei lui Iov. Există în fiecare
dintre noi un fel de "Da, dar" şi, pentru majoritatea, problemele
care aproape înăbuşe un om nu au nici un sens, ele par extrava­
gante şi crunte. Bildad nu a început prin a căuta în ce constă
adevărata problemă a suferinţei lui Iov, iar noi trebuie să fim
atenţi în atitudinea pe care o avem faţă de oamenii care suferă
ca nu cumva să facem gafa să credem că punctul nostru de
vedere este singurul posibil. Bildad încearcă să aplice "un plas­
ture" interogativ - el îl dezgustă pe Iov punându-i întrebări.

42
• "p{osturefe" interogativ 43

Acea sta este în general metoda omului care refuză să se con­

frunte cu problemele.

Lamentaţia fui "Cum(( (8:1-2)

"Bild ad din Şuah a luat cuvântul şi a zis: «Până când vrei să
vorbeşti astfel şi până când vor fi cuvintele gurii tale ca un vânt
puternic?»" (v. 1-2) .
Bildad abate atenţia de la ceea ce-l face pe Iov să vorbească,
la cuvintele sale efective: "De ce vorbeşti atât?" - dar el nu-şi
asumă sarcina să găsească motivul. Când dăm peste o persoană
guralivă şi hulitoare, cei mai mulţi dintre noi sunt gata să o con­
damne fără a încerca să descopere motivul pentru care vorbeşte
astfel. Iov caută pe cineva care să înţeleagă ce se află în spatele
cuvintelor sale, dar nu găseşte decât pe cei ce sunt mult prea
dep arte de problema sa .
A spune că Iov a trăit într-o altă epocă şi că lucrurile prin
care a trecut el nu ni se aplică şi nouă reprezintă o schimbare
facilă şi artificială de planuri. Există aspecte care sunt diferite,
dar problemele prezentate în cartea lui Iov rămân aceleaşi şi
astăzi. Potrivit unei argumentări logice, sfântul Noului
Testament ar trebui să se afle la multe mile înaintea celui din
Vechiul Testament, dar în realitate nici un personaj din Noul
Testament nu este superior celor din Vechiul Testament.
Revelarea răscumpărării dată prin Domnul nostru Isus Cristos
este ceva retrospectiv în zilele noastre; în Vechiul Testament ea
a fost ceva prospectiv. Iov atinge esenţa problemelor care fac
necesară răscumpărarea, în timp ce Bildad, cu " plasturele" lui
interogativ şi comportamentul lui pios faţă de probleme, se sus­
trage de fapt de la întreaga chestiune.

Locuf fui ,)lface(( (8:3)

"Oare va răsturna Dumnezeu dreptul? Sau va răsturna Cel
Atotputernic dreptatea?" (v. 3).
44 Încercat pentru a rupta mai vine

Trucul celui care se eschivează involuntar ne este prezentat

de Bildad şi este întotdeauna efectul unei lovituri primite pe
neaşteptate . Noi toţi suntem, într-o măsură mai mare sau mai
mică, nişte indivizi care se eschivează involuntar. Când suntem
brusc descoperiţi, schimbăm pentru moment subiectul (ef. Ioan
4:16-20) . Prin prezentarea acestor noţiuni abstracte în faţa lui
Iov, Bildad sugerează că problema lui Iov nu este atât de dificil
de înţeles: suferinţa lui este cauzată de propria sa nelegiuire, iar
judecata lui D umnezeu este perfect îndreptăţită. Este dificil să
continui cu un om care persistă să prezinte o supoziţie abstractă
drept un fapt concret.

!Fifozofia fui /IJacă(( (8:4-6)

"Dacă fiii tăi au păcătuit împotriva Lui, ... Dar tu, dacă alergi
la Dumnezeu . . . dacă eşti curat şi fără prihană . . . " (v. 4-6) .
Ideea din spatele tuturor acestor supoziţii este următoarea:
"Chiar dacă eşti p ăcătos, aşa cum spune Elifaz, nu suferi atât
de mult cât îţi imaginezi şi nu există nici o problemă majoră
la mijloc. Dumnezeu nu este nedrept, dar tu eşti şi aceasta
este cauza întregii probleme." Când problemele apasă din
greu se găseşte întotdeauna cineva care să sugereze un
"dacă" sau un "dar" sau un "cum", ca să ne abată de pe cale .
Dacă problemele noastre pot fi rezolvate de ceilalţi oameni,
atunci nu sunt probleme, ci simple încurcături. Când dăm
peste adevăratele probleme ale vieţii, care nu au nici un
răspuns explicit cu excepţia Planificatorului vieţii, ne găsim
exact unde s-a aflat Iov şi-i putem înţelege iritabilitatea faţă
de cei care încercau să-i răspundă . Dacă prietenii lui Iov ar fi
rămas muţi şi respectuoşi faţă de ceea ce nu pricepeau, aşa
cum au procedat în timpul primelor şapte zile, ar fi fost un
mare sprij in pentru el. Ei înşişi s-ar fi apropiat de locul pe
care l-a atins Iov în cele din urmă şi nu ar fi fost mustraţi de
Dumnezeu.
"Evanghelia bucuriei" are un efect foarte bun dacă nu suferi
• jl(asture{eu interogativ 45

decât de nevralgie psihică, ca să spun aşa, şi nu ai nevoie decât

de o ceaşcă de ceai; dar dacă ai într-adevăr o durere profundă,
îndemnul "Bucură-te! " este o insultă . La ce foloseşte să spui
unei femei care şi-a pierdut bărbatul şi fiii în război să se învese­
lească şi să privească partea bună a lucrurilor? Nu există nici o
parte bună, totul este întunecat şi dacă Dumnezeu nu-i poate
veni în ajutor, atunci ea se află cu adevărat într-o situaţie vred­
nică de plâns. Face parte din datoria omului să fie suficient de
cinstit ca să-şi dea seama când se găseşte în faţa unor astfel de
cazuri. O evanghelie bazată pe idei preconcepute este mai
degrabă enervantă . Bildad îşi avea crezul şi ideea sa despre
Dumnezeu: Iov nu se încadrează în ele, prin urmare, nu se
p oate avea o părere bună despre el - "Punctul meu de vedere
p rivitor la Dumn ezeu nu poate fi greşit, deci tu trebuie să fii cel
ca re greşeşte."

�unerea pfatitudinii (8: 7-10)

" întreabă pe cei din neamurile trecute şi ia aminte la păţania
p ărinţilor lor. . . Ei te vor învăţa, îţi vor vorbi şi vor scoate din
inima lor aceste cuvinte . . . " (v. 8, 10) .
Linia p e care Bildad o adoptă în aceste versete este cea a unui
om care le spune celor internaţi într-un ospiciu că este mult mai
bine să fii sănătos decât nebun - dar până una alta ei rămân tot
nebuni! Bildad neagă faptul că Iov se confruntă cu o problemă
pe care strămoşii lui n-au avut-o niciodată. Avem tendinţa să
uităm că în suferinţa omenească există întotdeauna ceva ce n-a
existat înainte. Tennyson spune acest lucru cu subtilitate în "In
Memoriam":

Unul scrie: "Rămân alţi prieteni",

Sau "Pierderea este ceva obişnuit pe cale" -
Obişnuită este şi banalitatea,
Şi inutila pleavă e bună pentru grâu.
 46 Î ncereat pentru a rupta mai 6ine

Faptul că pierderea este ceva comun nu face

Mai puţin amară paguba mea, ci dimpotrivă;
Prea comun! Niciodată dimineaţa nu s-a grăbit
Spre seară, dar unele inimi s-au frânt.

Există, atât în bucurie cât şi în durere, o bună parte similară

în toate cazurile, dar există întotdeauna şi un element cu totul
diferit; cel nesincer ocoleşte această realitate. Din punct de
vedere omenesc, singurul lucru pe care-l putem face pentru cel
care se confruntă cu aceste probleme profunde este să rămânem
agnostici cu bunăvoinţă. Cea mai mare binecuvântare pe care
un om o poate găsi la altul nu se află în cuvintele sale, ci în ceea
ce vrea să spună: "Nu cunosc răspunsul la problema ta, tot ceea
ce pot să spun este că singur Dumnezeu trebuie să-I ştie; vino să
mergem la El." Ar fi fost mult mai înţelept dacă prietenii ar fi
început să mijlocească pentru Iov; dacă ar fi spus: "Aceasta este
o problemă de competenţa lui Dumnezeu, nu a noastră; crezul
nostru nu se poate apropia de ea"; dar tot ceea ce au făcut ei a
fost să se apuce de "savantlâcuri" şi să-i spună lui Iov că el este
cel care nu are dreptate. Când a intervenit Dumnezeu, El Şi-a
pus semnătura pe cele spuse de Iov despre El şi a dezaprobat
spusele prietenilor.
Dacă răscumpărarea nu este temelia vieţii umane şi
rugăciunea nu este singura resursă a omului, atunci am dat
ascultare unor "basme alcătuite meşteşugit" . Tot mereu, în tim­
pul acestui război, oamenii s-au întors către rugăciune, nu
când au fost doborâţi de slăbiciune, ci când au ajuns la limită;
ori de câte ori un om trece dincolo de limită, el se întoarce
inconştient către Dumn ezeu. Elifaz a pretins că ştie exact unde
se află Iov, iar Bildad pretinde acelaşi lucru. Iov era ra.'lit, şi
aceşti oameni încercau să-I vindece cu platitudini. Locul
mângâietorului nu este cel al predicatorului, ci este locul
tovarăşului care nu zice nimic, ci se roagă lui Dumn ezeu cu
privire la problema respectivă .
Cel mai mare lucru pe care-l poţi face pentru cei care suferă
• jlfasturefe" interogativ 47

nu este să le spui platitudini, nici să le pui întrebări, ci să iei

legătura cu Dumnezeu şi "lucrările . . . mai mari" vor fi făcute
prin rugăciune (Ioan 14:12-13). Prietenii lui Iov nu s-au rugat
niciodată pentru el, tot ceea ce au făcut ei a fost să încerce să
demonstreze ceva, să-şi consolideze propriul lor crez pe seama
suferinţelor lui. Nu suntem destinaţi să înţelegem Viaţa . Viaţa
ne face ceea ce suntem, dar ea aparţine lui Dumnezeu. Dacă pot
înţelege şi defini un anumit lucru, îi sunt stăpân. Eu nu pot
înţelege sau defini Viaţa; nu-L pot înţelege sau defini pe
Dumnezeu, prin urmare, nu sunt nici stăpânul Vieţii, nici al lui
Dumnezeu. Logica şi raţiunea sunt întotdeauna în căutare de
definiţii şi tot ceea ce nu poate fi definit este pasibil să fie negat.
Raţionalismul de obicei Îl neagă pe Dumnezeu şi neagă viaţa; el
neagă tot ceea ce nu poate fi definit în mod raţional, uitând că
lucrurile care alcătuiesc viaţa umană elementară nu pot fi definite.
Există astăzi învăţători care joacă rolul nebunului în acest
domeniu elementar; ei declară că pot oferi căIăuzire, dar nu
reuşesc decât să provoace o durere şi mai mare. Un om este
criminal dacă ştie anumite lucruri atunci când nu are nici un
drept să le ştie. Cel dintâi blestem al lui Dumnezeu a căzut
asupra lui Adam atunci când acesta a mâncat din fructul pomu­
lui cunoştinţei binelui şi răului. Adam era menit să cunoască
binele şi răul, dar nu mâncând din fructul pomului; Dumnezeu
a vrut ca el să cunoască binele şi răul în felul în care îl cunoştea
Isus Cristos, prin simpla ascultare faţă de Tatăl Său. Nici unul
dintre noi nu cunoaşte din fire binele şi răul în felul acesta şi
atunci când suntem născuţi din nou trebuie să fim atenţi să
tratăm cu respect lucrurile elementare care se află la temelia
vieţii.

Pro6fema fui ,)l. putea(( (8:11)

"Creşte papura fără baltă? Creşte trestia fără umezeală?"
(v.ll) .
Bildad foloseşte un argument din natură şi încearcă să-I
48 Încercat pentru a rupta mai 6ine

pună de acord cu ilustraţia sa . Avem tendinţa să supralicităm

o ilustraţie ca sursă de secvenţe logice; Biblia nu face niciodată
aceasta . O ilustraţie nu trebuie să fie decât o simplă fereas­
tră care să nu atragă atenţia asupra ei înseşi. Dacă iei o ilus­
traţie din natură şi o aplici la viaţa morală sau spirituală a
omului, nu vei putea rămâne fidel datelor reale, deoarece
legea naturală nu funcţionează şi în lumea spirituală . În
primul rând, o lege nu este un fapt concret, ci o construcţie
mentală abstractă prin care mintea omului explică ceea ce
vede. Dumnezeu spune: " . . .vă voi răsplăti astfel anii pe care
i-au mâncat lăcustele . . . " (Ioel 2:25); aceasta nu este o lege
naturală şi totuşi este ceva ce se petrece în lumea spirituală .
În lumea naturală nu este posibil să iei totul de la început, dar
în lumea spirituală tocmai aceasta este posibilitatea pe care a
deschis-o Isus Cristos. "Adevărat, adevărat îţi spun că dacă
un om nu se naşte din nou nu poate vedea Î mpărăţia lui
Dumnezeu" (Ioan 3 :3).
Ceea ce este adevărat este că aşa cum existiî o lege în lumea
naturală tot aşa există o lege şi în lumea spirituală, adică, o
modalitate de a explica lucrurile, dar legea nu este aceeaşi în
ambele lumi. Bildad îşi ia ilustraţia de la "papură şi trestie" şi
o aplică la Iov, dar el este mult mai preocupat să fie consecvent
cu ilustraţia sa decât cu realităţile experienţei lui Iov. Dacă eşti
un logician, se poate să câştigi adeseori într-o dispută, şi totuşi
să simţi că nu ai dreptate. Te descurci foarte bine când discuţi
cu anumiţi oameni, deoarece mintea lor nu este prea
inteligentă, dar când te trezeşti din beţia victoriei, ai senzaţia că
ţi-a scăpat esenţialul; ai câştigat discuţia de drept, dar nu de
fapt. Nu poţi ajunge la esenţa lucrurilor prin dispută. Domnul
nostru ieşea întotdeauna pe locul doi dintr-o dispută logică, şi
totuşi, ştim că în realitate a fost "mai mult decât biruitor" . Isus
Cristos a trăit în sfera morală şi, într-un anumit sens, intelectul
nu este de nici un folos acolo. Intelectul nu este o călăuză, ci un
instrument.
• ;P{asturefe" interogativ 49

Practial pioşeniei (8:12-22)

" Nu, Dumnezeu nu leapădă pe omul fără prihană şi nu
ocrote şte pe cei răi" (v. 20) .
Bildad abordează problemele până la limita înţelegerii sale,
ca să spunem aşa. Acesta este un truc al pioşeniei care nu este
întemeiată pe o relaţie personală cu Dumnezeu. Bildad discută
în aparenţă despre ceva abstract, când de fapt el îl critică în per­
manen ţă pe Iov - lov este făţamicul şi necinstitul. Nu josnicia îl
face pe Bildad să procedeze astfel, ci "limitarea" - el este "prea
plin cu sine" . Bildad nu L-a văzut niciodată pe Dumnezeu, în
timp ce Iov se apropie de locul în care-L va vedea. Dumnezeul
p e care îl are Bildad este crezul său; dacă L-ar fi cunoscut pe
adevăratul Dumn ezeu, atunci I s-ar fi rugat şi ar fi recunoscut
realităţile care erau prea grele pentru el. Ori de câte ori punem
credinţa într-un crez în locul credinţei în Dumnezeu, ne trans­
formăm în nişte impostori. A "deduce greşit din ceea ce eu cred
că este corect" este trucul oricărui om care îşi pune crezul
înaintea relaţiei sale cu Dumnezeu.
în timpul acestui război mulţi oamenii au ajuns să vadă
diferenţa dintre crezul lor şi Dumnezeu. La început omul crede
că s-a lepădat pentru că şi-a pierdut credinţa în convingerile
sale, dar ulterior îşi dă seama că L-a câştigat pe Dumnezeu,
adică, a ajuns să cunoască realitatea . Dacă realitatea nu este de
găsit în Dumnezeu, atunci Dumnezeu nu Se găseşte nicăieri.
Dacă Dumnezeu nu este decât un crez sau afirmarea unei
credinţe religioase, atunci El nu este real; dar dacă Dumnezeu
este, aşa cum aduce la lumină cartea lui Iov, Unul cu care omul
intră în contact personal altfel decât pe căi intelectuale, atunci
oricine atinge realitatea lucrurilor, Îl atinge pe Dumnezeu.
 Iov 9 - 10

.9LgMsticism

Daţi-i înainte şi faceţi-vă cu vrednicie partea,

O, cavaleri ai inimii neocrotite!
înainte, pentru vecie înainte! - ieşiţi
Din foişoarele prudenţei şi ale îndoielii,
Iar în încăierare şarjaţi din răsputeri,
Cădeţi, dar iarăşi să vă ridicaţi.

R. L. Stevenson

Agnosticismul nu este întotdeauna acel lucru deplorabil care

se crede de obicei că este. Un agnosticism intelectual recunoscut
este un lucru sănătos; problema apare atunci când el nu este
recunoscut. Să fiu agnostic înseamnă să recunosc faptul că
există mai mult decât cunosc eu şi dacă e să cunosc vreodată
ceva în plus, aceasta trebuie să fie prin revelaţie.

�fracţia cosmicd a fui 'Dumnezeu (9:1-12)

Dacă accepţi prezentarea pe care Isus Crlstos o face despre
Dumnezeu şi apoi priveşti la ordinea actuală a universului
material, vei înţelege sensul expresiei "refracţia cosmică a lui
Dumnezeu" . Ori de câte ori Dumnezeu Se prezintă pe Sine în
cadrul actualei ordini a lucrurilor, ne apare refractat, adică, dis­
torsionat din perspectiva raţiunii noastre; noi nu-L putem
înţelege. Când un om ajunge faţă în faţă cu natura, Dumnezeu

50
 • flgrwsticism 51

ar fie complet împotriva tuturor concepţiilor sale. E l

p e să
îng ăduie în ordinea cosmică lucruri refractate; ele nu se
desfă şo ară simplu, în linie dreaptă, aşa cum raţiunea mea îmi
spune că ar trebui să se desfăşoare. Iov spune, de fapt: "Dacă
{)unU1ezeu se decide să fie puternic împotriva mea, ce pot face
eu ?" "Dacă ar voi să se certe cu El, din o mie de lucruri n-ar
p utea să răspundă la unul singur." Bătrânul şi excentricul poet
George Herbert are un poem în care se repetă următoarea
expre sie:

"Lasă-mă să spun, nu fi Atotputernic

împotriva mea, ci de partea mea."

Motivul agoniei şi suferinţei lui Iov nu este unul tempera­

mental; el a fost adus în miezul lucrurilor şi găseşte acolo
tragedie, şi o prăpastie . Singura cale de ieşire este prin
răscumpărare; între timp Iov dă glas perplexităţii aşa cum se
înfăţişează ea celui care începe într-adevăr să gândească.
Fiecare dintre noi, în zilele şi în generaţia noastră, indiferent
dacă a gândit vreodată profund sau nu, se confruntă cu această
problemă: Dacă Dumnezeu este dragoste, de ce îngăduie ca
uliul să ucidă vrabia? După cum spunea Tennyson: " ...natura,
roşie la gură şi pe ghiare". De ce îngăduie ca un animal să se
hrănescă cu celălalt? De ce li se îngăduie naţiunilor să lupte una
împotriva celeilalte? Acestea nu sunt neclarităţi trecătoare, ci
adevărate enigme şi singurul lucru pe care-l putem face este fie
să negăm realităţile, fie să mărturisim că suntem agnostici. Iov
se confruntă cu problema că lucrurile nu arată cum ar trebui să
arate dacă Dumnezeu ar fi acel Dumnezeu pe care credinţele
sale implicite îl obligă să declare că ar trebui să fie. Prietenii lui
Iov neagă realităţile; ei nu vor să existe nici o neclaritate şi-i
spun lui Iov: "Motivul pentru care Dumnezeu pare refractat
este pentru că tu însuţi eşti refractat."
Forţele cosmice Îl fac pe Dumnezeu să pară indiferent, crud
şi îndepărtat şi dacă eşti apărătorul unui anumit crez, trebuie
52 Î ncereat pentru a rupta mai 6ine

să-ţi închizi ochii în faţa realităţilor. Singura descoperire ce ne

oferă o linie explicativă este aceea că există ceva greşit la baza
lucrurilor, de aici refracţia. Apostolul Pavel spune că întreaga
creaţie este cu totul distorsionată şi defectă; ea "aşteaptă
descoperirea fiilor lui Dumnezeu" . Între timp, problema
rămâne.
Priveşte lumea, fie prin microscop, fie prin telescop şi te vei
înspăimânta în faţa microcosmosului sau a macrocosmosului;
ambele sunt teribile. Când te apropii de forţele cosmosului, din­
colo de limitările intelectului, găseşti ceva sălbatic în el. Natura
este sălbatică, nu domestică. Nici un om nu poate soluţiona
ghicitoarea universului pentru că universul este nebun şi nu
înţelepciunea umană este aceea care-l va face să fie altfel, ci
înţelepciunea lui Dumnezeu care se manifestă în
răscumpărarea lui Isus Cristos . Creştinul este, din punct de
vedere intelectual, un agnostic declarat; atitudinea sa este
următoarea: "Am ajuns la limita cunoaşterii mele şi accept cu
umilinţă revelaţia despre Dumnezeu dată de către Isus Cristos."

�învierea conştientă a 6unătăţii (9:13-20)

"Şi eu, cum să-I răspund? Ce cuvinte să aleg? Chiar dacă aş
avea dreptate, nu I-aş răspunde. Nu pot decât să mă rog
judecătorului" (v. 14-15) .
Termenul de "reînviere" este folosit aici pentru a desemna
reconsiderarea unei j udecăţi anterioare. Cei mai mulţi dintre
noi pornesc de la convingerea că Dumnezeu este bun şi blând şi
că îi binecuvântează cu prosperitate pe cei care se încred în El.
Iov a crezut şi el aşa, dar acum întreprinde o reconsiderare a
acestei convingeri; şi cea care îl face pe Iov să reconsidere
lucrurile este bunătatea lui, nu răutatea lui. Există în experienţa
noastră, a tuturor, lucruri care impun o reconsidera re a
convingerilor pe care le avem cu privire la Dumnezeu; există
alte elemente care nu se vor include în declaraţia noastră în ceea
ce priveşte genul de Fiinţă care este El.
•
.JJgtWsticism 53

Elifaz şi Bildad nu au nici o problemă din acest punct de

vedere; singurul lor scop este să-I convingă pe Iov că este un
ticălos . Semnul necinstei în crezul unui om este faptul că la toţi
găseşte defecte, numai la el nu - "Nu este posibil ca eu să
greşesc în concepţia mea despre Dumnezeu." Bildad şi Elifaz
n-ar fi admis că ar fi putut greşi; blestemul mărginirii plana
asup ra concepţiilor lor. Î ntotdeauna apar probleme când
oamenii nu-şi revizuiesc concepţiile despre Dumnezeu. Bildad
îi spune lui Iov că dacă ar fi fost integru, n-ar fi suferit aşa cum
suferă . Dar Iov susţine: "Sunt integru şi totuşi toate lucrurile
îmi merg prost." Iov se ţinea cu fermitate de realităţi, nu de con­
secvenţa faţă de crezul său. Mereu se spune că un om a căzut de
la credinţă, când de fapt el n-a făcut decât să-şi depăşească
crezul. Este un lucru extrem de dureros pentru un om să-şi dea
seama că ideile afirmate de el despre Dumnezeu nu sunt adec­
vate. Nu spune niciodată o minciună în sprijinul lui Dumnezeu;
este uşor să faci aşa ceva. Iov refuză o descriere a lui Dumnezeu
care contrazice realităţile; el nu este sceptic. nu se îndoieşte de
existenţa lui Dumnezeu, dar se ridică mereu împotriva modu­
lui în care este prezentat D umnezeu.

!Rţacţia concentrată a aurerii (9:21-35)

"Căci El nu este un om ca mine, ca să-I pot răspunde şi să
mergem împreună la judecată. Nici nu este vreun mijlocitor
între noi, care să-şi pună mâna peste noi amândoi" (v. 32-33).
Iov dă glas unei noi concepţii despre Dumnezeu; nădejdea
lui este că se va ridica un intermediar, un mijlocitor care nu-L va
justifica numai pe Dumnezeu, ci şi pe el. "Crezul meu nu-mi
oferă aşa ceva - spune el - şi nici experienţa mea sau felul în care
privesc lucrurile." Durerea a fost aceea care l-a adus pe Iov în
acest punct şi numai ea este cea care poate să facă acest lucru;
nu veselia, nici prosperitatea, ci numai durerea. Factorul de
bază din viaţa lui Isus Cristos, Răscumpărătorul lumii, este tocmai
acesta: " . . .Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească" (ls. 53:10) .
54 Încercat pentrn a rupta mai 6ine

Când durerea îl atinge pe om, el reacţionează, spune lucruri

cumplite pentru că este lovit, dar până la urmă această durere îl
va conduce către un punct de vedere corect, şi anume, că
temelia lucrurilor este tragică . Atâta timp cât lucrurile îmi merg
bine şi sunt fericit, spun şi eu ceea ce a spus un filozof de seamă:
"Aceasta este cea mai bună dintre lumile posibile." Nu este de
loc aşa, iar Biblia ne dezvăluie de ce nu este aşa. Lumea pe care
a proiectat-o Dumnezeu la început a fost cea mai bună dintre
lumile posibile, dar acum ea a devenit cea mai rea dintre lumile
posibile; de fapt, Biblia ne arată că mai rău nici nu se poate.
Oamenii care merg pe un drum greşit pot ajunge mai rău, dar
lumea ca atare nu. Durerea îl face pe om să vadă acest lucru mai
repede decât orice altceva şi atunci omul tânjeşte după un
mijlocitor care să nu fie părtinitor.
Nu foloseşte la nimic să-i spui lui Iov că nu există Dumnezeu
sau că el nu suferă; Iov a avut prea multă experienţă cu
Dumnezeu şi la fel cu suferinţa. Este inutil să-i spui că mijloci­
torul care arbitrează între el şi Dumnezeu este crezul său:
rămân prea multe lucruri nerezolvate. lov este tipul de om care
nu şi-ar fi găsit niciodată liniştea în biserică sau în Scripturi; el
are nevoie de o realitate vie. Cel care se complace într-un crez
tinde să fie laş şi refuză să intre într-o relaţie personală cu
Dumnezeu. Esenţa creştinismului vital nu este refuzul de a te
confrunta cu reaHtăţile, ci este o problemă de relaţie personală,
iar lucrurile prin care a trecut Iov sunt cele care-l aduc pe om la
această concluzie.

Jaei înfavoarea respingerii (10:1-1 7)

Lamentaţiile lui Iov sunt cele din urmă cuvinte care dau glas
anumitor forme de durere. Aceste opinii sunt impunătoare şi
extraordinare; Iov încearcă să găsească prin propria sa gândire
motivul pentru care se pare că Dumnezeu l-a părăsit şi, de
asemenea, de ce el trebuie să respingă modul în care îi este
prezentat Dumnezeu.
 • .5lgrt"sticism 55

" ... când ştii bine că nu sunt vinovat şi că nimeni nu mă poate

scăpa din mâna Ta? Mâinile Tale m-au făcut şi m-au zidit, ele
ro -au întocmit în întregime . . . Şi Tu să mă nimiceşti!" (v. 7-8).
În permanenţă Iov îşi întemeiază concepţiile pe realităţile pe
care le cunoaşte, şi acesta este singurul lucru care se poate face,
deşi mulţi dintre noi ar spune mai degrabă o minciună în
favoarea lui Dumnezeu decât să accepte realităţile. Fanaticul
este cel care se închide într-o ignoranţă invincibilă . Iov nu vrea
să accepte nimic din ceea ce ar contrazice realităţile pe care le
cunoaş te; el nu este melancolic, nu spune că Dumnezeu este
crud, ci pur şi simplu prezintă realităţile: "Totul arată ca şi când
Dumnezeu m-ar respinge fără vreun motiv, toate faptele
demonstrează lucrul acesta, iar eu nu le voi ignora ." Iov nu vrea
să-şi ungă sufletul cu balsamul flatării în direcţia utilităţii.
Nimeni n-a pus vreodată în calea altora o piatră de poticnire
prin faptul că a spus adevărul; a spune adevărul Îl onorează pe
Dumnezeu mai mult decât a spune o minciună . Dacă
Dumnezeu' a făcut ceva pentru tine, vei şti fără îndoială aceasta,
dar dacă nu a făcut-o, nu spune niciodată că a făcut-o, doar de
dragul altor oameni. Iov se ţine de realităţi, şi aceasta îi
derutează pe prietenii săi; dar în cele din urmă lov este pus faţă
în faţă cu Dumnezeu.

pfeâoaria înfavoarea unui refugiu (10:18-22)

"Nu sunt zilele mele destul de puţine? Să mă lase dar, să
plece de la mine şi să răsuflu puţin, înainte de a mă duce ca să
nu mă mai întorc, în ţara întunerecului şi a umbrei morţii"
(v. 20-22) .
"Nu văd nici o cale de ieşire", spune Iov. El nu se prăbuşeşte
în slăbiciune, ci într-o epuizare absolută. Iov afirmă că dacă
Dumnezeu nu va fi pentru el un Refugiu, nu există nici o cale
de scăpare, moartea este sigură . În orice criză a vieţii, după cum
se prezintă în Vechiul Testament, ca de altfel şi în învăţătura
Domnului nostru, se subliniază acest aspect al lui Dumnezeu -
56 Încercat pentru Il rupta mai 6ine

"Dumnezeu este adăpostul nostru" . Totuşi, cât timp nu suntem

loviţi de necaz, acesta este cel din urmă lucru pe care-l căutăm
la Dumnezeu. Există o diferenţă între slăbiciunea refuzului de-a
gândi şi slăbiciunea care vine din confruntarea cu realităţile, aşa
cum sunt ele cu adevărat. Iov vede pentru prima dată că
Dumnezeu este singurul Refugiu, singura cale de scăpare pentru
el; totuşi, Iov nu poate ajunge la Dumnezeu cu ajutorul crezului
său, acesta este cu totul confuz; singurul lucru de făcut este să
se arunce el însuşi în braţele lui Dumnezeu .
Acest aspect a l lui Dumnezeu stă l a baza răscumpărării.
Când un om ajunge să fie convins de păcat (care este modali­
tatea cea mai directă de a cunoaşte că există ceva greşit la
temelia vieţii), îşi dă seama că nu poate purta povara acestuia;
el ştie şi că Dumnezeu nu Se aventurează să-I ierte; dacă ar
face-o, ar însemna că sentimentul uman al dreptăţii este superior
celui divin. Dacă sunt iertat fără a fi transformat, iertarea nu
doar că mă păgubeşte, dar este şi un semn al unei slăbiciuni
depline la Dumnezeu. Dacă nu este posibil ca iertarea lui
Dumnezeu să instituie o ordine a sfinţeniei şi rectitudinii, ea
este un lucru abominabil şi de nimic.
Problema umană este prea mare pentru a fi soluţionată de
om, dar dacă el se va arunca direct în braţele lui Dumnezeu, va
ajunge să-şi dea seama că Dumnezeu este exact acel tip de
refugiu la care se referă Iov. Noi nu ştim nimic despre
răscumpărare sau despre iertare până ce nu suntem copleşiţi de
problema personală; atunci începem să înţelegem de ce trebuie
să ne întoarcem la Dumnezeu, iar când ne întoarcem la El,
Dumnezeu devine pentru noi un adăpost, un refugiu şi o
odihnă totală. Până în momentul de faţă Iov nu a avut nici un
refugiu, nicăieri, dar acum el îl doreşte fierbinte. Când un om
primeşte Duhul Sfânt, nu i se modifică problemele, dar are un
adăpost din care se poate ocupa de ele. Înainte, el se găsea afară
în lume, zdrobit; acum, centrul vieţii sale este în odihnă şi el se
poate apuca, pas cu pas, să descopere lucrurile şi să le pună în
rânduială.
 Iov 1 1

!R.gtorism

Eu n-am ştiinţă, înţelepciune, discernământ, gândire

Sau înţelegere în stare să Te justifice
În lucrarea Ta, oh, Desăvârşitule !
Tu m-ai adus la aceasta - şi iată ! Ceea ce Tu ai făcut
Eu nu pot numi bun. Dar pot striga:
"Duşmanule, creatorul n-a făcut astfel:
O zi să priveşti şi apoi din vedere să dispari."

George ly1acDonald

�prins âe itufignare orgo{wasă (11:1-4)

"Ţofar din Naama a luat cuvântul şi a zis: «Să rămână
această năvală de cuvinte fără răspuns şi să creadă limbutul că
are dreptate?»" (v. 1-2).
Ţofar scoate în evidenţă capacităţile lingvistice ale lui Iov. El
începe prin a-l acuza că foloseşte " o năvală de cuvinte",
blocându-şi astfel mintea faţă de problema în discuţie . Dacă eşti
supărat pe cineva, observă cât de neplăcut îţi este să îţi dai
seama că există un element în persoana respectivă pe care tu
nu-l poţi atinge şi în loc să recunoşti existenţa acelui element, te
umpli de o indignare orgolioasă . Ţofar a ajuns la concluzia că
Iov greşeşte, că greşit este şi crezul lui şi că "Numai eu am drep­
tate" . Acest truc al indignării orgolioase este un subterfugiu

57
58 Încercat pentru a fupta mai 6ine

foarte obişnuit atunci când suntem deranjaţi de o problemă ce

implică respectul nostru de sine . Ispita este aceea de a ceda unei
stări sufleteşti bombastice şi să folosim cuvinte ce ţin de o
indignare îndreptăţită pentru a condamna lucrul de care nu
suntem vinovaţi, deşi tot timpul se poate să fim vinovaţi de un
rău înzecit.

Modefe afe uneifarse invocări (11:5-10)

"A, de-ar vrea Dumnezeu să vorbească, de Şi-ar deschide
buzele să-ţi răspundă şi de ţi-ar descoperi tainele înţelepciunii
Lui, . . . Poţi spune tu că poţi pătrunde adâncimile lui Dumnezeu,
că poţi ajunge la cunoştinţa desăvârşită a Celui Atotputernic?"
(v. 5-7) .
Un alt truc al religiei bombastice este apelul la Dumnezeu
în scopul consolidării unei poziţii care este în mod evident
îndoielnică . Aici, Ţofar Î l invocă pe Dumnezeu ca aliat în atacul
său îndreptat împotriva lui Iov. Şi noi facem la fel atunci când
ne rugăm; invocaţiile şi iteraţiile noastre izvorăsc adesea din
emoţii false, ele sunt lipsite de spontaneitate . Cei mai mulţi
dintre noi recită înaintea lui Dumnezeu; noi nu ne rugăm;
spunem în rugăciune ceea ce trebuie să spunem, nu ceea ce
este normal pentru noi să spunem. Poa te părea foarte intere­
sant şi nobil, dar nu ne apa :ţi ne; nu e decât chimva l
zăngănitor şi aramă sunătoare; nimic real în rugăciunea
respectivă .
O altă formă de invocare falsă implică ideea că Dumnezeu
pedepseşte naţiunea noastră pentru anumite greşeli, în loc să se
simtă prezenţa a ceva mai profund . Când ne confruntăm cu
probleme, trebuie să avem grijă să fim respectuoşi şi tăcuţi, în
cea mai mare parte, faţă de ceea ce nu înţelegem. Invocarea lui
Dumnezeu este un exerciţiu ce ţine de cea mai aleasă stare spiri­
tuală şi rareori ne găsim într-o stare a minţii suficient de înaltă
p entru acest lucru . A invoca pe baza presupunerii că-L
cunoaştem pe Dumnezeu este aproape o blasfemie.
• 'Rţtorism 59

Conştiinţa unei educaţii serioase (11:11-15)

" Depărtează-te de fărădelege şi nu lăsa nedreptatea să
lo ască în cortul tău. Şi atunci îţi vei ridica fruntea fără teamă,
cui
vei fi tare şi fără frică" (v. 14-15) .
Ţofar încearcă să-I instruiască pe Iov de pe o poziţie cu totul
fa ; el afirmă că Iov nu va ajunge niciodată înţelept. "Un cap
lsă
sec va ajunge înţelept, când mânzul unui măgar sălbatic se va
naşte om." Aceasta este tot ceea ce poate spune Ţofar când are
de-a face cu un om ce se află la multe mile deasupra lui! Mai
întâi, se aprinde de o indignare orgolioasă, apoi o ia pe o linie
religioasă, pe urmă pe una educativă, ce pune brusc în frunte
un fals eu. Specificul acestui gen de învăţătură este conştiinţa
de sine. învăţătura cea mai valoroasă în viaţa morală nu vine
niciodată de la cei care ne instruiesc în mod conştient, deoarece
nu putem fi învăţaţi în domeniul moral în acelaşi fel în care suntem
instruiţi în domeniul intelectual. Rezultă întotdeauna confuzie
atunci când se ia metoda de instruire folosită în domeniul inte­
lectual şi se aplică la viaţa morală, făcându-i pe unii instructori
morali. Este o urâciune pentru orice fiinţă umană să
îndrăznească să se p ună într-o poziţie morală superioară faţă de
un alt om; şi tocmai acest lucru îl face Ţofar cu Iov. Nici un om
nu este superior moral unui alt om la modul conştient; dacă este
superior din punct de vedere intelectual, aceasta este de cele
mai multe ori rezulta tul educaţiei. Adevăratul temei al instruirii
morale se află mult mai adânc, în Dumnezeu, iar El ne instruieşte
în sensul celor simbolizate de sacramentul creştin, adică
prezenţa reală a lui Dumnezeu ne este comunicată prin inter­
mediul elementelor obişnuite. Dumnezeu foloseşte copii, cărţi
sau flori în instruirea spirituală a unui om, dar se foloseşte
rareori de cel încrezut, care are conştiinţa de sine şi care instru­
ieşte pe alţii în mod conştient. Tipul "ţofaric" a apărut mereu
de-a lungul secolelor creştine - tipul de om care pretinde că ştie .
Şi deseori omul obişnuit este determinat să spună: "Dacă spe­
cialiştii în chestiuni spirituale nu ştiu aceste lucruri, atunci cine
60 Încercat pentru a rupta mai6ine

sunt eu să le ştiu?" Nu există specialişti în probleme spirituale

aşa cum există în probleme de ştiinţă . Expertul spiritual nu se
recunoaşte ca atare pe sine, deoarece însăşi natura instruirii
spirituale constă în faptul că ea nu este conştientă de sine; este
viaţa unui copil care ascultă, fără a fi ceva ostentativ. Domnul
nostru îl descrie pe expertul spiritual în Matei 1 8:4: "De aceea,
oricine se va smeri ca acest copilaş va fi cel mai mare în
Î mpărăţia cerurilor."

J!utomu[ţumirea integrităţii afective (11:16-20)

" . . .îţi vei uita suferinţele şi-ţi vei aduce aminte de ele ca de
nişte ape care s-au scurs . Zilele tale vor străluci mai tare ca
soarele la amiază, întunericul tău va fi ca lumina dimineţii"
(v. 1 6- 1 7) .
Ţofar este tipul demagogului, a l celui care conduce cu limba .
Orice fel de crez absolut sfârşeşte acolo unde a sfârşit Ţofar - pe
linie sentimentală, acolo unde lucrurile ajung să fie prezentate
cu entuziasm, dar fără a fi întemeia te pe fapte.
Sentimentalismul orbeşte gândirea omului printr-un extaz al
gândurilor; el oferă oratorului posibilitatea s3. trezească emoţia
şi simpatia umană, dar în abordarea problemelor se dovedeşte
a fi o pistă falsă . Sentimentalismul dă sfaturi impertinente unui
om cu inima zdrobită . Ţofar pretinde că cunoaşte exact tipul de
integritate care rezistă înaintea lui Dumnezeu şi înaintea omului.
Indignarea orgolioasă din zilele noastre nu ţine de linia
ţofarică, ci de cea antiţofarică, adică, de cea antireligioasă .
Înainte de război nu a predominat înşelăciunea religioasă, ci cea
nereligioasă . Oamenii pretindeau că nu sunt religioşi, când de
fapt, în secret, erau.
Dacă eşti o persoană religioasă de tipul lui Ţofar şi poţi etala
suficientă indignare religioasă, vei ajunge la concluzia că tu şi cu
Dumnezeu trebuie să fiţi în acord, că este absolut imposibil să
greşeşti. Vei începe apoi să-i înveţi pe alţii pe aceeaşi linie şi vei
sfârşi inevitabil prin a plasa lucrurile într-o lumină cu totul falsă.
 Iov 1 2 - 1 4

Pe drumu{ cer bun

"Adevărata religie înseamnă a-ţi pune viaţa în joc că există
Dumnezeu./I

Donald Hankey

.9Lcuzaţia efe intoferanţă inveterată (12:1-5)

" Iov a luat cuvântul şi a zis: «S-ar putea zice, în adevăr, că
neamul omenesc sunteţi voi şi că odată cu voi va muri şi
înţelepciunea! Am şi eu minte ca voi, nu sunt mai pe jos decât
voi. Şi cine nu ştie lucrurile pe care le spuneţi voi?»" (v. 1-3) .
Iov vorbeşte într-o stare de iritare . El se revoltă împotriva
intoleranţei prietenilor săi, care nu-i recunosc nici măcar acce­
sul la simţul realităţii. Dacă vorbim cu cineva care se confruntă
cu probleme fundamentale, ni se poate părea că nu acordă nici
o atenţie explicaţiilor comune pe care i le oferim noi, deoarece
profunzimea lui întrece profunzimea noastră. Prin unnare, con­
siderăm imediat că-i lipseşte simţul realităţii şi ne întoarcem la
superficialităţile noastre . Prietenii îl acuză pe Iov că nu vede
ceea ce este evident, iar el le răspunde: "Eu mă confrunt cu
lucruri la care voi nici n-aţi apucat să visaţi; fie aruncaţi-vă cu
mine în adâncimi, fie tăceţi, dacă nu-mi puteţi spune ce să fac."
Asupra unei concepţii religioase care-l confruntă pe om numai
cu aspecte de suprafaţă planează blestemul finalităţii.

61
62 Încercat pentru a rupta mai 6ine

Simţu[ reafităţii din deducţia de necontestat

(12:6-25)
"Cine nu vede în toate acestea dovada că mâna Domnului a
făcut asemenea lucruri? El ţine în mână sufletul a tot ce trăieşte,
suflarea oricărui trup omenesc" (v. 9-10) .
Iov îşi acuză prietenii că spun minciuni în favoarea lui
Dumnezeu. Acesta este pericolul care vine din plasarea teolo­
giei pe primul loc: îl determină pe om să mintă pentru a fi în
acord cu punctul său de vedere. Iov nu vorbeşte din perspectiva
dezaprobării lui Dumn ezeu, ci din cea a demonstrării faptului
că ideile religioase ale acestor oameni nu sunt corecte. Lucrurile
pe care le afirmă Iov ţin de simţul realităţii, de lucrurile evi­
dente, dar contrazic flagrant crezul pe care l-a avut el şi pe care
prietenii săi caută să 1-1 vâre pe gât. Vom rămâne noi credincioşi
convingerilor noastre religioase sau Dumnezeului din spatele
lor? Vom rămâne loiali concepţiei denominaţionale despre
Dumnezeu sau Dumnezeului care a inspirat iniţial
denominaţia? Vom fi noi nişte simpli formalişti ai afirmaţiilor
teologice? În istoria bisericească a Scoţiei mulţi oameni au
suferit mai degrabă martiriul decât să-şi trădeze teologia.
Biserica oficială se loveşte în zilele noastre de astfel de lucruri.
"Teologia se probează prin istorie şi logică; religia trebuie
verificată prin experienţă ."
Crezul lui Iov s-a transformat în ruine. "Din acest motiv -
spune el - îmi părăsesc crezul, dar neg că L-aş fi părăsit pe
Dumnezeu." Într-o dispută teologică, teologul este înclinat să-şi
pună punctul de vedere în locul lui Dumnezeu. "Dacă iubeşte
cineva cearta de vorbe, noi nu avem un astfel de obicei", spune
Pavel. Numai un om dintr-o mie îşi poate păstra viaţa spiritu­
ală participând la dispute. Se poate ca el să-şi sporească forţa
intelectuală, dar el nu-şi dezvoltă înţelegerea spirituale. a
lucrurilor. Dr. Alexander Whyte exprimă acest lucru mai bine
decât oricine altcineva atunci când spune:
• Pe arumuf cer 6un

"Oh, teribilul blestem al controversei! Oh, detestabilele pasiuni

pe care corecturile şi contradicţiile le duc până la furie în inima
îngâmfată a fiinţelor umane! Feriţi-vă de dispute, fraţii mei, aşa
cum v-aţi feri de însăşi poarta iadului. Nu căutaţi să le schimbaţi
părerea; lăsaţi-i să vorbească, să scrie, să vă corecteze, să vă inter­
preteze, să vă judece şi să vă condamne, chiar să vă ucidă. Lăsaţi
mai degrabă să sufere adevărul lui Dumnezeu, decât să fie
p ăgubită dragostea. Nu ai în tine destul din natura lui Dumnezeu
pentru a fi un polemist. «Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis
gura de loc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie şi ca o oaie mută
înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura.» Cel care n-a insultat atunci
când a fost insultat, Care n-a ameninţat atunci când a suferit şi prin
ale Cărui răni suntem mântuiţi. «Vindecă-mă - se roagă mereu
Augustin - de această poftă a mea de a mă justifica întotdeauna.»"
Pornim de la ideea că Dumnezeu este una dintre piesele
noastre atotputernice, dar El nu poate să fie niciodată de partea
nici unui individ. Problema pe care trebuie să ne-o punem este
următoarea: "Sunt eu de partea lui Dumnezeu?" În 2 Tesalo­
niceni 2, Pavel vorbeşte despre ignoranţa invincibilă a
fanatismului şi spune că dacă un om este înşelat, el este de
acuzat. Pe de altă parte, Iov spune: "Nu voi afirma că definiţia
mea anterioară dată lui Dumnezeu este adevărată; El trebuie să
fie real, dar îmi dau se�ma că modul în care L-am prezentat nu
este cel potrivit." Faptul acesta l-a pus pe Iov pe adevăratul
drum către Dumnezeu. Suntem noi pe urmele lui Dumnezeu
sau pe calea intoleranţei şi a încăpăţânării, unde ne certăm
pentru afirmaţiile noastre, nu pentru adevăr? Ne pune religia
noastră pe linia înţelegerii revelaţiei lui Dumnezeu sau ea nu
este decât o autoritate oarbă? Este bine să investeşti în lucrurile pe
care le deduce simţul realităţii, şi pe care religia nu le poate explica.

Concepţia ignoranţei invincibi!e (13:1-12)

"Ce ştiţi voi, ştiu şi eu" (v. 2) .
Versetul acesta este o descriere a fanatismului care construieşte
 64 Încerwt pentru a rupta mai bine

totul pe un singur punct de vedere şi este cu tohll ignorant în

privinţa altora . Acesta este lucrul împotriva căruia se mânie Iov
tot timpul - "Dumnezeu trebuie să fie altul decât Cel pe care Î l
afirmaţi voi, şi aceasta din pricina celor experimenta te de
mine"; şi Iov are dreptate. Este posibil să construieşti structuri
logice pe o anumită poziţie teologică şi în acelaşi timp să
demonstrezi în viaţa practică faptul că poziţia respectivă este
greşită. De exemplu, din perspectivă metafizică, predestinările
din partea lui Dumnezeu par clare, dar ideea noastră despre
acele predestinări se poate dovedi periculos de falsă când ne
apropiem de realităţile concrete ale vieţii .
Concepţia teologică ar trebui să fie permanent reexaminată;
dacă o punem în locul lui Dumnezeu, devenim nişte ignoranţi
invincibili, adică, nu vom accepta nici un alt punct de vedere,
iar ignoranţa invincibilă a fanatismului conduce la iluzii pentru
care noi singuri suntem de acuzat. Lucrurile fundamentale nu
fac parte dintre cele care pot fi demonstrate logic în viaţa practică.
Fii atent la lucrurile în care ai tendinţa să fii un ignorant
invincibil şi vei descoperi că punctul tău de vedere te face să
falimentezi în problema cea mai vitală . O concepţie general
recunoscută despre Dumnezeu i-a determinat pe mulţi să cadă
în momentul critic, i-a împiedicat să fie oamenii care ar fi trebuit
să fie. Şi numai când au abandonat concepţia despre Dumnezeu
în favoarea lui Dumnezeu În suşi au ajuns oamenii de care era
nevoie.

Consacrarea integrităţii instinctive (13:13-28)

"Tăceţi, lăsaţi-mă, vreau să vorbesc! Întâmple-mi-se ce mi
s-ar întâmpla . Î mi voi lua carnea în dinţi şi îmi voi pune viaţa
în joc. Deşi mă ucide, totuşi mă voi încrede în El" (v. 13-15; trad.
lit. din engl.). Iov simte că în pofida a tot ceea ce se petrece,
.integritatea lui Dumnezeu se păstrează şi la fel propria lui
integritate. El nu-şi poate explica suferinţa spunând: "Sunt
pedepsit pentru că am greşit" sau "Sufăr pentru că trebuie să
• Pe irumu[ cer 6un 65

fiu făcut desăvârşit" . Prietenii l-au acuzat că este un ipocrit şi au

lăsat să se înţeleagă faptul că este şi ateu, dar tocmai în acest
timp Iov dă glas celei mai sublime mărturisiri de credinţă din
întreg Vechiul Testament - "Deşi mă ucide, totuşi mă voi
încrede în El." "Deşi El, Cel pe care voi vi-L reprezentati greşit
şi pe care eu nu pot să-L exprim în cuvinte - deşi El mă ucide,
mă voi încrede în faptul că este plin de integritatea pe care eu
cred că o are şi-L voi aştepta. Voi înfrunta integritatea simţului
realităţii pe care îl am şi voi dedica sentimentul meu instinctiv
privitor la integritatea lui Dumnezeu, iar în cele din urmă ştiu
că amândouă vor fi una ."
Rămâi întotdeauna loial faptelor şi certitudinii intuitive că
Dumnezeu trebuie să fie drept şi nu încerca să-L justifici prea
repede. Artificiul înşelător caută să-L justifice pe Dumnezeu
pentru faptul că a permis păcatul şi războiul. Păcatul şi războiul
sunt absolut nejustificabile şi totuşi, nădejdea fiecărui creştin
este aceasta: "Ştiu că până la urmă Dumnezeu Se va justifica pe
Sine." Între timp, tu nu-L poţi justifica decât printr-o aventură a
credinţei ce nu poate fi demonstrată în mod logic.

Conştiinţa neputinţei imp[icite (14:1-22)

"Ah, de m-ai ascunde în locuinţa morţilor, de m-ai acoperi
până-Ţi va trece mânia şi de mi-ai rândui o v reme când Îţi vei
aduce iarăşi aminte de mine! Dacă omul odată mort ar putea să
mai învieze, aş mai trage nădejde în tot timpul suferinţelor
mele, până mi se va schimba starea în care mă găsesc" (v. 13-14) .
Iov a descoperit că temelia lucrurilor este tragică, nu logică.
"Ştiu că sunt slab şi că sunt realităţi în viaţa mea şi în istoria
umanităţii pe care eu nu le pot explica, dar, din pricina
neputinţei mele conştiente, ştiu că El mă va privi dintr-o
perspectivă cu totul diferită; între timp, refuz să accept un crez
care Î l prezintă greşit pe Dumnezeu şi la fel pe mine ." A ajunge
pe o astfel de poziţie înseamnă să fii pe drumul cel bun.
Integritatea lui Iov se păstrează, şi la fel neputinţa lui
66 Încercat pentru a fupta mai 6ine

conştientă şi, de asemenea, sentimentul că nu este cu totul de

acuzat pentru păcătoşenia sa . Nimeni nu este tras la răspundere
de Dumnezeu pentru că s-a născut păcătos: acuzaţia pe care
Dumnezeu o aduce unui om este aceea de a fi refuzat ca Isus
Cristos să-I elibereze de păcat atunci când şi-a dat seama că
acesta este scopul pe care El a venit să-I realizeze (vezi Ioan 3:19).
Judecate prin prisma teologiei obişnuite, multe dintre
declaraţiile lui Iov par departe de adevăr, deşi, în realitate, ele
sunt pline de reverenţă . El spune că în orice afirmaţie privitoare
la Dumnezeu trebuie să existe un indiciu care să-L justifice pentru
faptul că îngăduie ca fiinţele umane să fie neputincioase - "Ceea
ce spuneţi voi despre Dumnezeu nu numai că nu este cinstit
faţă de om, dar este blasfemiator de necinstit şi faţă de
Dumnezeu." Iov afirmă realităţile experienţei umane şi că pare
a exista un scop nesatisfăcător al vieţii - "Exact atunci când
eram pe punctul de a pricepe lucrurile şi de a găsi împlinirea
tuturor dorinţelor mele, sunt împins la o parte." Există astăzi
nenumăraţi oameni în această situaţie; tocmai când viaţa era în
toi şi la culme, brusc au fost măturaţi afară.
Obţinem o noţiune a ceea ce vrea să spună Iov în versetele
13-22 atunci când spunem despre un om: "Ei bine, e mort acum
şi deşi nu s-a ridicat la nivelul standardelor religiei noastre, îl
încredinţăm în mâinile unui Dumnezeu milostiv ! " Acesta este
un subterfugiu. Iov prezintă faptele şi este ferm încredinţat că
va ajunge la locul de unde-L va vedea pe Dumnezeu justificat
pentru ceea ce a lăsat să se întâmple. Nu lua niciodată o jude­
cată suspendată drept finală, ci caută să obţii o lumină nouă
asupra problemei. Nu este niciodată suficient să iei o supapă
mentală de siguranţă ca final al unei probleme. Multe probleme
care iau naştere din integritatea instinctivă a omului n-au fost
soluţionate; nici o afirmaţie teologică nu le poate da un răspuns
şi trebuie să fim atenţi să nu acceptăm nici o afirmaţie despre
care natura noastră instinctivă ne spune că este o minciună.
Noi ne avem călăuza în Isus Cristos; nu trebuie să acceptăm
niciodată o viziune asupra lui Dumnezeu care contravine
• Pe arnmu[ cer 6un 67

cuvintelor Sale - "Eu sunt calea, adevărul şi viaţa ." Lucrul

esenţial este să intrăm pe calea unei relaţii personale cu
Dumnezeu şi apoi să folosim realităţile experienţei şi ale reve­
laţiei pentru a ne aduce la o evaluare a lucrurilor ce satisface
natura noastră; şi atâta vreme cât ea nu este satisfăcută, nu
spune că este. "Mă voi agăţa de faptul că Dumnezeu este un
Dumnezeu al dragostei şi al dreptăţii şi aştept vremea când voi
vedea aceasta în mod limpede." Nu e de nici un folos să
spunem plini de pioşenie: "Oh, las aceasta în seama lui
Dumnezeu." Dumnezeu vrea ca noi să discernem ce face El, dar
aceasta ia timp deoarece noi suntem atât de greoi la ascultare, şi
numai în măsura în care ascultăm ajungem să şi percepem din
punct de vedere moral şi spiritual.
 Iov 1 5

,,0 pastilă de tratat cutremure de pământ..."

G. K . Chesterton

Nu există nimic mai ridicol decât modul în care unii

oameni încearcă să domolească necazul şi să abordeze problema
din viaţa altora . Elifaz decide că problemele lui Iov nu sunt
ceea ce crede el că sunt; Elifaz încearcă să distrugă opoziţia lui
Iov prin simplă emfază, adică tot ceea ce spune, el spune pe
un ton teribil, dar de fapt el nu spune nimic. Aproape că poate
fi auzit cum gâfâie de indignare: "Ce ştii tu şi să nu ştim şi
noi? . . " (v. 5-13 ) . Urmează apoi revelarea egotismului
inconştient al credincioşilor riguroşi care afirmă dictatorial
caracterul lui Dumn ezeu (v. 14-16) . Apoi, ca un uliu teologic,
el se aşază pe stinghia unei tradiţii masive şi începe să-şi
înfoaie penele sale gulerate şi să-şi croncăne cu elocvenţă
platitudinile . Nu există nici urmă de fraudă la Elifaz; el crede
cu tărie ceea ce spune, dar este cu totul în afara cunoaşterii de
Dumnezeu. Elifaz reprezintă tipul de confuzie ce rezultă din
menţinerea loialităţii faţă de convingeri şi nu faţă de realităţile
ce pun în discuţie convingerile . Diferenţa dintre un om
încăpăţânat şi un om convins se află exact aici: cel încăpăţânat
refuză să-şi folosească inteligenţa atunci când se discută o
problemă, în timp ce omul hotărât îşi ia deciziile după ce în
mod deliberat a privit problema din toate punctele de vedere;

68
•
(Emfază 69

iar când este contestat, el este gata să expună motiv ele deciziei
sale.

Jtnnefe gântfirii şovăitoare (15:1-6)

"Elifaz din Teman a luat cuvântul şi a zis: «Se cade să dea
înţeleptul ca răspuns înţelepciune deşartă? Sau să-şi umfle
pieptul cu vânt de răsărit? Să se apere prin cuvinte care n-ajută
la nimic şi prin cuvântări care nu slujesc la nimic?»" (v. 1-3) .
O gândire şovăitoare este una care-şi ia poziţiile din con­
juncturile imediate fără a le mai schimba vreodată . Elifaz spune
că lov este pur şi simplu bombastic; el vede în Iov ceea ce este
el însuşi. Arma gândirii şovăitoare este sarcasmul. Există o
diferenţă între sarcasm şi ironie (ef. Iov 12: 1-3) . Sarcasmul este
arma omului slab; sensul literal al cuvântului este: a roade
carnea de pe os. Atât Isaia, cât şi apostolul Pavel fac din plin uz
de ironie, dar nu se folosesc niciodată de sarcasm. Dacă un om
slab este confruntat cu nişte realităţi pe care nu le înţelege, el se
întoarce invariabil spre sarcasm.
Elifaz se adresează unui "om de paie", dar tot timpul
pretinde că vorbeşte cu Iov. Mai întâi, el abordează stilul
arţăgos - "Tot ceea ce spui tu despre suferinţa prin care treci este
mult caz pentru nimic." Arţagul este specific minţii care se află
la colţ şi care nu vede nici o ieşire; din acest motiv ea revine la
propriile ei poziţii adânc înrădăcinate. Nimeni nu blestemă ca
un teolog şi nici o ceartă nu este atât de înverşunată cum este
cea religioasă. Dacă Dumnezeu poate fi rezumat într-o frază -
iar Elifaz, şi fiecare om care are un anumit crez, susţine că se
poate - atunci asupra concepţiei care declară: "Ceea ce spun eu
este Dumnezeu" planează blestemul mărginirii; şi aceasta este
esenţa tiraniei religioase. Până la începutul războiului, pentru
mulţi oameni Dumnezeu nu a fost decât afirmaţia lor teologică
despre El, dar acum formele lor de credinţă religioasă au fost
măturate şi pentru o vreme aceşti oameni afirmă: "Mi-am pier­
dut credinţa în Dumnezeu." Ceea ce s-a întâmplat de fapt este
70 Încercat pentru a rupta mai bine

că, deşi ei şi-au pierdut credinţa în concepţia lor despre

Dumnezeu, se află pe punctul de a-L găsi pe Dumnezeu Însuşi.
Nu te teme niciodată atunci când împrejurările pun în discuţie
ceea ce ai învăţat despre Dumnezeu; fii gata să examinezi ceea
ce ai fost învăţat şi nu considera niciodată concepţia unui teolog
drept infailibilă. Nu este decât o simplă încercare de afirmare a
lucrurilor.

Importanţa metoaei traaiţionafe (15: 7-13)

"Tu eşti omul care s-a născut întâi? Te-ai născut tu înaintea
dealurilor? Ai fost tu la sfaturile lui Dumnezeu şi ai sorbit din
ele înţelepciune pentru tine? Ce ştii tu şi să nu ştim şi noi? Ce
cunoştinţă ai tu pe care să n-o avem şi noi?" (v. 7-9) .
Când barosul tradiţiei este chemat la bară nu mai este nimic
de spus - " Între noi sunt peri albi, bătrâni, oameni mai înziliţi
decât tatăl tău." Elifaz îi spune lui Iov: " Î ţi închipui că ai o pro­
blemă care n-a mai fost întâlnită înainte?" Fariseii au folosit
aceeaşi metodă cu Isus . Domnul nostru a pretins că legea şi
profeţii au fost "până la El" . "Aţi auzit că s-a spus celor din
vechime, . . . dar Eu vă spun ... " Fariseii au răspuns: "Avem cu noi
toată greutatea istoriei şi toată ştiinţa tradiţiei, prin urmare
legea lui Dumnezeu este cu noi şi nu cu Tine; Tu eşti un pose­
dat şi un păcătos", şi L-au omorât. Aceasta este metoda
tradiţională în forma ei cea mai rea .
Metoda lui Elifaz a împiedicat mai multe suflete să dezvolte
o viaţă cu Dumnezeu decât aproape oricare alt lucru, deoarece
puţini oameni sunt gata să spună: "Da, felul în care pun eu
problema nu a mai fost abordat niciodată înainte în mod
tradiţional." Odată ce se aduce la bară greutatea a ceea ce a fost
cunoscut în trecut, aceasta va zdrobi viaţa a ceea ce se petrece în
prezent. Dacă metoda tradiţională are vreo valoare, ea ar trebui
să-i facă pe oameni binevoitori faţă de problemele actuale.
Sfatul dat de Pavel lui Timotei a fost: "Nimeni să nu-ţi dis­
preţuiască tinereţea." "Nu încerca să-ţi compensezi tinereţea
• 'Emfază 71

apelând la dogmatism şi vorbe, ci ai grijă ca umblarea ta să fie

de aşa manieră încât să fii un exemplu pentru credincioşi." Nici
o persoană cu adevărat înţeleaptă şi suficient de largă la minte
nu are nevoie să spună: "Aminteşte-ţi ce vârstă am."
Credinţa tradiţională are rădăcina problemei în ea, forma ei
este însă adeseori arhaică . Ne începem viaţa religioasă crezând
în credinţele noastre; acceptăm ceea ce ni se spune fără a pune
întrebări. Apoi, când ne confruntăm cu lucrurile, începem să
cârtim şi să ne dăm seama că, oricât de corecte ar fi acele
credinţe, ele nu ni se potrivesc pentru că nu le-am cumpărat cu
suferinţă . Experienţele şi suferinţa lui Iov l-au făcut să-şi refor­
muleze credinţele. Este absurd să spui unui om că trebuie să
creadă una sau alta; deocamdată el nu poate să creadă. Metoda
tradiţională stă pe supapa de siguranţă a fiecărui nou tip de
experienţă. După război, răscumpărarea va trebui enunţată din
nou din punct de vedere teologic. Răscumpărarea trebuie con­
cepută ca fiind "partea" lui Dumnezeu, nu a omului. Omul nu
se poate răscumpăra singur. Î n momentul de faţă
"răscumpărarea" nu face parte din vocabularul creştinului
serios obişnuit. Când un credincios tradiţional aude cum
vorbesc oamenii, se sperie şi tinde să strivească viaţa a ceea ce,
dincolo de manifestarea ei încă slabă, va însemna o reiluminare
a adevărului tradiţional. Dacă Elifaz ar fi fost înţelept, ar fi
văzut unde a ajuns Iov - "Iov se confruntă cu ceva ce eu nu pot
vedea; nu înţeleg problema lui, dar îl voi trata cu respect." În loc
să spună aşa, el zice: "După credinţa mea tradiţională, tu eşti un
făţarnic, Iov."

Căile metodei teofogice (15:14-16)

"Dacă n-are încredere Dumnezeu nici în sfinţii Săi, dacă nici
cerurile nu sunt curate înaintea Lui, cu cât mai puţin fiinţa
urâcioasă şi stricată - omul, care bea nelegiuirea ca apa! " (v. 15-16).
Teologia este ştiinţa religiei, o încercare de sistematizare a
conştiinţei de Dumnezeu. Dacă luăm doctrina Trinităţii (ce
72 Încercat pentru a rupta mai 6ine

reprezintă o încercare nobilă a gândirii omeneşti de a exprima

printr-o fonnulare teologică Dumnezeirea, aşa cum este ea
revelată în Biblie), şi spunem: "Acesta este Dumnezeu", orice
altă încercare de afinnare a Dumnezeirii se va întâlni cu izbitura
de baros a pretenţiei acesteia la exhaustivitate. Teologia mea a
luat locul lui Dumnezeu şi sunt obligat să spun că: "Noua idee
este o blasfemie". Teologia este secundară, nu primară; când
este la locul ei, ea este o slujnică a religiei, dar pusă pe primul
loc, devine un tiran. Marile doctrine ale predestinării şi alegerii
sunt chestiuni secundare; ele sunt încercări de definire, dar dacă
ţinem partea metodei teologice, îi vom condamna fără nici o
clipă de ezitare pe cei care diferă de noi. Există vreo credinţă
care a luat în mine locul lui Dumnezeu? Credem numai ceea ce
concepem despre Dumnezeu, iar când lucrurile se petrec în
contradicţie cu linia respectivă, negăm experienţa şi rămânem
loiali metodei noastre teologice. Iov se află pe drumul cel bun.

Cuvintefe vânzătorufui efe tragecfie (15:1 7-35)

"Vreau să te învăţ, ascultă-mă ! Voi istorisi ce am văzuL ."
(v. 17) .
Elifaz îşi varsă întreaga mânie asupra lui Iov; el ia realităţile
vieţii lui Iov şi le nuanţează, apoi le prezintă din nou sub fonna
unui "om de paie". El înfăţişează tragedia teribilă care este gata
să cadă asupra "omului său de paie" şi încheie prin a spune:
"Tu eşti omul acesta ." Dacă Iov are dreptate, Elifaz trebuie să fie
cel care greşeşte, prin urmare, el trebuie să ajungă la concluzia
că lov este un ipocrit, cel mai rău dintre cei mai răi, deoarece
ceea ce crezul său prezintă că aparţine celui rău cade acum în
contul lui Iov. Aceasta explică tirada lui Elifaz.
Ca efect al propovăduirii evanghelice superficiale, oamenii
sunt împinşi să se înşele pe ei înşişi, obligaţi fiind să creadă că
sunt ceea ce ştiu foarte bine că nu sunt; pe când Noul Testament
afinnă că, dacă un om are Duhul Sfânt, aceasta se va vedea prin
roadele lui - "După roadele lor îi veţi cunoaşte" . Există o
• 'Emfază 73

mulţime de oameni care-şi dau dintr-o dată seama de superfi­

ci alitatea încercării de a se convinge că sunt ceea ce nu sunt, şi
ei tânjesc după realitate.
Standardul pentru Dumn ezeu nu poate fi experienţa; stan­
dardul este ceea ce a revelat Isus Cristos despre Dumnezeu.
Dacă ceva din ceea ce ni se spune despre Dumnezeu contrazice
revelaţia dată prin Isus Cristos, avem toată libertatea să
spunem: "Nu, eu nu pot crede aşa ceva ." Există lucruri care au
fost spuse despre Dumnezeu şi care se dovedesc diabolice
atunci când sunt examinate în lumina revelaţiei Domnului nos­
tru privitoare la El. Rămâneţi cu fennitate loiali faţă de ceea ce
aţi învăţat şi când sunteţi obligaţi să vă suspendaţi judecata,
recunoaşteţi acest lucru. Aceasta a fost în pennanenţă ati­
tudinea lui Iov. "Crezul vostru distorsionează caracterul lui
Dumnezeu, dar eu ştiu că până la unnă El Se va arăta exact aşa
cum cred eu că este, un Dumnezeu al dragostei şi al dreptăţii,
absolut onorabil."
 Iov 1 6 - 1 7

Limitefe tfisp erării

Apoi, pe când mă trudesc şi tânjesc şi lâncezesc

Fără putinţă de-a scăpa de acea durere,
Şuvoaie disperate ale durerii întregii lumi,
înghesuite prin canalele unei singure inimi,

Mă poartă direct în prezenţa Ta şi mi-o dezvăluie,

Nimic ruşinos în lacrimile ce-Ţi spală picioarele,
Arăt rana usturătoare şi implor mâna Ta s-o vindece,
Varsă-Ţi amarul şi Te rog pentru mai dulce.

F. W. H. Myers

Până în momentul de faţă l-am văzut pe Iov ca pe . lffi pesi­

mist sănătos, dar acum îl vedem la limitele disperării. Omul
poate ajunge la disperare în o sută şi una de modalităţi diferite,
dar când ajunge ':':010, nu mai are nici un orizont. în or-ice altce­
va există nădejdea că vor răsări zorile, dar în disperare nu există
nici o speranţă pentru ceva mai bun. Este limita cea mai lipsită
de speranţă la care poate ajunge mintea umană fără a-şi pierde
sănătatea . Un nebun nu disperă niciodată; el este fie exb"em de
melancolic, fie extrem de exaltat. Disperarea este lipsa de
nădejde care copleşeşte o minte sănătoasă atunci când este
împinsă la extremele durerii.

74
• Limitefe aisperăm 75

:R,ţvo[ta împotriva pazei (16:1-5)

"Iov a luat cuvântul şi a zis: «Astfel de lucruri am auzit eu
des; voi toţi sunteţi nişte mângâietori supărăcioşi»" (v. 1-2) .
Iov adoptă, la modul ironic, poziţia lui Elifaz - poza per­
soanei superioare. Elifaz l-a certat pe Iov, afirmând că suferă
pentru că este rău şi ipocrit. Iov îşi dă seama că Elifaz nu i-a
înţeles problema şi se revoltă împotriva pozei. Este greu să eviţi
poza în viaţa religioasă, deoarece ţine de natura mândriei
inconştiente. Dacă ai impresia că misiunea ta este să-i controlezi
pe alţii, aceasta te plasează la un nivel superior şi imediat ati­
tudinea ta câştigă în "demnitate" . De prea multe ori astăzi
aceasta este poza persoanei religioase. Dintre toate tipurile
umane pe care le întâlneşti, la predicator ajungi cel mai greu,
tocmai din acest motiv; poţi ajunge mai repede la un doctor sau
la un om de orice altă profesie, decât la un profesionist al
religiei.
Poza religioasă se întemeiază, nu pe o relaţie personală cu
Dumnezeu, ci pe aderenţa la un crez. Imediat ce-L confundăm
pe Dumnezeu cu un crez sau pe Isus Cristos cu o formă de
credinţă, începem să ne manifestăm autoritatea faţă de ceea ce
nu înţelegem. Când cineva este în suferinţă, ceea ce-l doare cel
mai tare este poza, şi împotriva unui astfel de lucru se luptă Iov
aici. Nimeni nu se revoltă împotriva unui lucru fără a avea un
motiv, nu neapărat un motiv rău, deoarece revolta este de ordin
moral. Dacă întâlnim un fals, cu siguranţă există undeva origi­
nalul. Iov se ridică împotriva pozei religioase a oamenilor care
nu înţeleg în ce constă necazul său.

!l(ecapitufarea suferinţei (16:6-22)

Cinstea şi lipsa de făţărnicie ale lui Iov se văd foarte clar; el
n-ar fi spus că este vinovat de ceea ce ştia că nu este. El spune:
"Eu nu sufăr pentru că am păcătuit; nu ştiu de ce sufăr, dar ştiu
că nu acesta este motivul." Cei mai mulţi dintre noi ar fi
76 Încercat pentru a rupta mai 6ine

renunţat şi ar fi spus: "Ei bine, presupun că sunt mai rău decât

am crezut." Ceea ce pare o revoltă împotriva lui Dumnezeu
poate să nu fie deloc aşa, ci să fie o revoltă împotriva modului
în care El este prezentat.
Psifwfogia suferinţei (v. 6-8)
"Dacă vorbesc, durerea nu mi s-a lină, iar dacă tac, cu ce se
micşorează? Dar acum, vai! El m-a stors de puteri... Mi-ai pustiit
toată casa!" (v. 6-7) .
Multe forme de durere îşi găsesc alinarea prin exprimare -
"haina cuvintelor ce exprimă lucrul" - dar Iov afirmă că nu
poate obţine nici o alinare a durerii sale exprimând-o. Nici unul
dintre prietenii săi nu-l suportă; ei cred că dezolarea lui se
datorează faptului că l-a părăsit Dumnezeu. Din punct de
vedere psihologic, întreaga experienţă a lui Iov pare să le justi­
fice aprecierea şi totuşi, el ştie că explicaţia nu constă în ceea ce
spun ei.
ProvU!enţa suferinţei (v. 9-15)
"Dumnezeu mă lasă la bunul plac al celor nelegiuiţi şi mă
aruncă în mâinile celor răi. Eram liniştit şi m-a scuturat, m-a
apucat de ceafă şi m-a zdrobit, a tras asupra mea ca într-o ţintă"
(v. 11-12) .
Aceste versete descriu în termeni orientali caracterul provi­
denţial al suferinţei lui Iov; totul s-a ridicat împotriva sa. "Se
pare că Dumnezeu a îndreptat toţi factorii morţii împotriva
mea; condiţiile interioare şi cele exterioare sunt toate la fel -
Dumnezeu m-a înconjurat pe dinainte şi pe dinapoi ca pe o
fiară sălbatică; toate lucrurile din mediul meu providenţial şi
din viaţa mea lăuntrică par să demonstreze că suferinţa mea
este rezultatul păcatului meu."
Patosuf suferinţei (v. 16-22)
"Pământule, nu-mi acoperi sângele şi vaietele mele să n-aibă
margine! . .. Prietenii mei râd de mine, dar eu mă rog lui
• Limite[e âisperării 77

Dumnezeu cu lacrimi, să facă dreptate omului înaintea lui

Dumnezeu şi fiului omului împotriva prietenilor lui. Căci
numărul anilor mei se apropie de sfârşit şi mă voi duce pe o
cărare de unde nu mă voi mai întoarce" (v. 18, 20-22) .
Acesta nu este patosul unui cerşetor care câştigă, care-şi
pune "tot sufletul" să trezească simpatia . Recapitularea pe care
Iov o face suferinţelor sale nu este expresia unui patos
conştient; el afirmă pentru el însuşi că este normal, că este
disperat şi că, în măsura în care îşi poate da seama, este perfect
justificat să fie pesimist.
Există multe astfel de situaţii ca urmare a acestui război şi
trebuie să fim atenţi ca nu cumva să adoptăm o poză religioasă,
sau una evanghelică, sau una denominaţională sau orice altfel
de poză ce nu este reală atunci când dăm de o suferinţă din care
nu există eliberare sau iluminare. Singurul lucru pe care-l
putem face este să respectăm ceea ce nu înţelegem. Temelia
lucrurilor este tragică; aşa că Dumnezeu este Cel care trebuie să
găsească drumul de ieşire, sau nu va exista nici un drum de
ieşire. Raţiunea omenească şi diagnosticarea umană a lucrurilor
vor face exact ceea ce au făcut şi prietenii lui Iov, vor minimaliza
durerea .

!/(ecunoaşterea pretfestinării (1 7:1-16)

Când aşteptăm înţelegere din partea unei persoane şi nu o
primim, prima reacţie este una de revoltă şi indignare împotriva
ei; dar când începem să examinăm lucrurile, s-ar putea să
descoperim că la urma urmei ea nu este de învinuit pentru
opacitatea ei. Acesta este elementul care sporeşte suferinţa lui
Iov, deşi în acelaşi timp îndepărtează de la el orice condamnare.
Tot ceea ce se găseşte în spatele vieţii sale şi în spatele crezului
său justifică ideea la care a ajuns el.
Opacitatea omului (v. 1-4)
"Căci le-ai încuiat inima în faţa priceperii" (v. 4) .
78 Încercat pentru a rupta mai 6ine

Când ne aşteptăm ca prietenii noştri să înţeleagă şi vedem că

nu o pot face, îi acuzăm de opacitate. În durerea lui, cel care
suferă afirmă deseori că nimeni pe lume nu-l înţelege. Aceasta
este uneori o poză, dar Iov îşi dă seama că destinul prietenilor
săi nu ţine de ei, ci de realitatea predestinării. Există anumite
feluri de suferinţe, ispite şi necazuri cu care nimeni nu poate
simpatiza, şi prin ele omul ajunge să adopte o viaţă solitară . Nu
este vorba despre suferinţa celui care a greşit şi care ştie acest
lucru, ci despre o izolare în care nimeni nu poate simpatiza cu
cel în cauză . Numai Dumnezeu se poate apropia de acel om.
Suferinţa lui Iov se datorează faptului că Dumnezeu şi Satan
au făcut din viaţa lui un câmp de luptă, iar el începe să-şi dea
seama că Dumnezeu este Cel care i-a făcut pe prietenii săi să nu
înţeleagă. Satan a declarat că Iov nu-L iubeşte pe Dumnezeu
pentru ceea ce este El în Sine, ci numai din pricina
binecuvântărilor Sale. Acum, tot ceea ce ţine de protecţie, de
camaraderie şi simpatie a fost complet îndepărtat de la Iov, iar
el înţelege că Dumnezeu trebuie să fi permis acest lucru. Acesta
este nivelul cel mai profund la care a ajuns deocamdată Iov, dar
el susţine în continuare că Dumnezeu este cinstit. "Mi-am pierdut
familia, sănătatea, prietenii şi mângâiere a crezului meu - am
pierdut tot ceea ce poate însemna alinare pentru un om; totuşi,
deşi mă ucide, eu mă voi încrede în El." Aceasta este disperare
supremă alături de o extraordinară încredere în Dumnezeu care
deocamdată arată ca un Moloh.
1ntefigenţa oamenilor (v. 5-10)
"Oamenii fără prihană sunt înmărmuriţi de aceasta şi cel
nevinovat se răscoală împotriva celui nelegiuit ... Dar voi toţi,
întoarceţi-vă, veniţi iarăşi cu cuvântările voastre şi vă voi arăta
că între voi nici unul nu este înţelept" (v. 8, 10) .
Iov relatează faptul c ă suferinţa şi dificultatea prin care a tre­
cut el au avut loc în aşa fel încât înţelepciunea oamenilor îi
obligă să-I acuze. Totul pare îndreptat împotriva lui: nu numai
crezul lui, dar şi înţelepciunea obişnuită a oamenilor. Nu există
• Limitefe tfisperării 79

nimic mai chinuitor pentru un om care-şi cunoaşte integritatea,

decât să vadă că cei mai buni oameni îl părăsesc, nu pentru că
nu cunosc motivul suferinţelor lui, ci pentru că sunt convinşi că
el este mult mai păcătos decât afirmă, iar concepţia lor este
susţinută de inteligenţa şi cunoştinţele lor. La fel ca şi în cazul
obtuzităţii cuiva, această înţelepciune nu trebuie pusă în seama
oamenilor, ci în seama caracterului predestinat al modului în
care înţelepciunea omenească este fixată . Cadrul prestabilit al
înţelepciunii umane este raţionalismul. Oricât de multe lucruri
iraţionale ar avea loc, gândire a umană are tendinţa să susţină că
cel care suferă fără nici un motiv este vinovat; iar când se scoate
în evidenţă că temelia lucrurilor este lipsită de raţiune, oamenii
spun că nu este vorba decât despre o diferenţă trecătoare. Biblia
arată că temelia lucrurilor nu este raţională, ci tragică. Când un
om este împins până la fund, el dă peste tragedie, nu peste
raţiune; el este singur cu Dumn ezeu şi dacă Dumnezeu nu-l
ajută, disperarea este singura lui posibilitate. Cu cât un om
gândeşte mai profund, mai intens şi mai direct, cu atât mai mult
îşi dă seama că ceea ce spune Solomon este adevărat - "Cine ştie
multe, are şi multă durere." Nu temperamentul este acela care-l
aduce pe Iov la un punct de vedere pesimist, ci prea multa lui
sănătate mintală. El refuză să spună că pesimismul său ar fi o
dispoziţie afectivă; optimismul este o astfel de dispoziţie. Dacă
Dumnezeu nu l-ar susţine pe Iov, Satan şi-ar câştiga pariul; dacă
Dumnezeu n-ar intra undeva în scenă, totul ar fi o speranţă
deşartă, iar Satan ar demonstra că nimeni nu-L iubeşte pe
Dumnezeu pentru El Însuşi. Toate lucrurile pe care s-ar putea
baza un om au dispărut, şi totuşi Iov nu-L blestemă pe
Dumnezeu; el admite că mărturisirea lui anterioară de credinţă
nu este corectă şi nici crezul prietenilor săi, totuşi declară cu
tărie că până la urmă Dumnezeu Se va dovedi drept.
În tfisperare înaintea oamenilor (v. 11-16)
Iov nu-şi poate ascunde disperarea . Prin patosul său inson­
dabil, versetul ll nu poate fi egalat în nici o limbă de sub ceruri:
80 Încercat pentru a rupta mai 6ine

"Ce! mi s-au dus zilele, mi s-au nimicit planurile, planurile ace­

lea făcute cu atâta iubire în inima mea ... "
Un anumit gen de ipocrizie religioasă îi face pe oameni să
ascundă ceea ce simt, dar Iov a ajuns să nu mai poată ascunde
aceste lucruri - "Nu pot pretinde că sunt mângâiat de
Dumnezeu", spune el. Dacă Iov ar fi putut poza în omul
mângâiat de Dumnezeu, prietenii săi nu l-ar fi acuzat, dar el
spune: "Nu am nici o mângâiere; nu-L pot vedea pe Dumnezeu
şi nici nu pot vorbi cu El; tot ce ştiu este că crezul şi credinţa
mea anterioară trebuie să fie greşite. Nu ştiu ce să accept, dar
sunt sigur că Dumn�zeu va demonstra că este drept, loial şi
corect şi refuz să spun o minciună ca să-L scot basma curată ."
Această atitudine a credinţei religioase este frumos expri­
mată de către psalmist: "Atunci voi merge la altarul lui
Dumnezeu, la altarul lui Dumnezeu, care este bucuria şi veselia
mea" (Ps. 43:4) . Aceasta este o credinţă sublimă, credinţa pe
care Isus a pretins-o din partea lui Ioan Botezătorul. "Ferice de
cel care nu găseşte în Mine o pricină de poticnire ." Voi susţine
eu, fără nici o fală şi fără urmă de impostură, că Dumnezeu este
drept, deşi totul din experienţa mea prezentă pare să
dovedească faptul că El este crud? Cei mai mulţi dintre noi sunt
făţarnici - prea fricoşi pentru a afirma un lucru, cum a făcut Iov.
Noi spunem direct: "Dumnezeu este crud pentru că a îngăduit
să trec prin aceste lucruri şi refuz să mai cred în EL" Iov s-a
agăţat de ideea lui, că atunci când totul va fi cunoscut, nimic nu
va fi spre dezonoarea lui Dumnezeu, ci spre cinstea Lui.
Din pricina acestui război, un mare număr de oameni au
ajuns, într-o măsură mai mică, în situaţia în care a ajuns Iov.
Crezurile lor privitoare la Dumnezeu s-au spulberat şi ar fi cul­
mea absurdităţii să se pretindă că ideile lor anterioare despre
Dumnezeu sunt corecte din perspectiva felului în care Î l văd ei
acum. Dacă un om şi-a pierdut credinţa în convingerile sale,
aceasta nu înseamnă că şi-a pierdut credinţa în Dumnezeu.
Mulţi oameni au fost împinşi la limitele disperării pentru că li
s-a spus că s-au lepădat, în timp ce lucrurile prin care treceau
• Limitefe âisperării 81

arătau că a crede în convingerile pe care le ai nu este tot una cu

Dumnezeu. Oamenii L-au găsit pe Dumnezeu trecând prin iad
şi numai cei care au fost faţă în faţă cu aceste lucruri pot înţelege
prin ce a trecut Iov. Toată nerăbdarea şi iritarea împotriva vieţii
religioase, aşa-zis religioase, se explică în acelaşi fel ca revolta
lui Iov împotriva pozei religioase - "Dacă ar înceta să mai
pozeze şi ar privi realităţile aşa cum sunt ele, dacă ar respecta
ceea ce nu înţeleg şi m-ar ajuta în credinţa mea în Dumnezeu. "
Prietenii lui Iov s-au găsit p e poziţia corectă când a u stat muţi
timp de şapte zile; au fost mult mai aproape de Dumnezeu
atunci decât după aceea . Imediat ce au început să ia apărarea lui
Dumnezeu, şi-au luat masca religioasă, au pierdut contactul cu
realitatea experienţei concrete şi au sfârşit prin a fi bombastici.
 Iov 1 8 22 -

Cea mai amară aurere a vieţii

Nu, ci mai degrabă las, să mă întorc târziu,

Lovit de fraţii mei, rănit pe dinlăuntru,
Gârbov, cu o înfăţişare tristă şi priviri aprinse,
Amărât de dezgust şi bolnav de păcat -

În siguranţă spre casa ascunsă a locuinţei Tale

Îmi port genunchii slăbiţi şi inima neputincioasă,
Apărat de dispreţ şi protejat de ocări,
Dai bucurie lumii, dar răbdare sfinţilor.

F. W. H. Myers

Cea mai amară durere a vieţii este să fii lovit "în casa priete­
nilor tăi"; să fii rănit de un duşman este suficient de grav, dar
aceasta nu te ia prin surprindere, te aştepţi într-o măsură oare­
care. "Casnicii mei şi slugile mele mă privesc ca pe un străin . . .
Aceia în care m ă încredeam m ă urăsc, aceia p e care îi iubeam
s-au întors împotriva mea" (19:15, 19) .

Î tufepărtarea atmosferei ae tovărăşie (18:1-21)

Există întotdeauna ceva intangibil care-l face pe un om să-ţi
fie prieten; nu ceea ce face, ci ceea ce este. Te simţi mai bine
atunci când eşti în prezenţa anumitor oameni. Iov suferă pentru
că prietenii săi s-au ridicat împotriva lui; el a pierdut atmosfera

82
• Cea mai amară aurere a vieţii 83

camaraderiei. El nu are nici o explicaţie pentru ceea ce se

petrece, nu are nici o posibilitate să-L disculpe pe Dumnezeu .

'Demnitatea retragem (v. 1-4)

"Bildad din Şuah a luat cuvântul şi a spus: «Când vei pune capăt
acestor cuvântări? Vmo-ţi în minte şi apoi vom vorbi»" (v. 1-2) .
Prin această retragere a atmosferei tovărăşeşti are loc o acu­
tizare a suferinţei care este dificil de exprimat în cuvinte . Iov
este rănit, iar prietenii lui nu numai că-i atacă credinţa, ci îşi
retrag şi orice sprijin de la el . Simpatia care respectă ceea ce nu
poate să înţeleagă merită greutatea ei în aur. Prietenii au încetat
să-i mai ofere acest gen de simpatie lui Iov; în schimb ei afirmă:
"Ştim noi din ce cauză suferi tu." Rămânând loial crezului său,
omul poate să se retragă cu demnitate, pur şi simplu pentru că
există o mulţime de lucruri pe care nu le înţelege .
Bildad este convins că Iov greşeşte şi că elare dreptate; şi culmea
este că Bildad îşi poate demonstra afinna ţiile, în timp ce Iov trebuie
să tacă. Acesta este unul dintre cei mai ascuţiţi spini care există.
Când un om este pe cale să atingă realitatea, el trebuie să ajungă sin­
gur la ea; nu există nici un fel de camaraderie în acest caz. El se
poate să fi avut însoţitori până la un anumit punct, apoi i se spune:
"Acum trebuie să te părăsim, ai întrecut limita." Cei care pro­
cedează în felul acesta au logica de partea lor, dar cel care este faţă
în faţă cu realităţile ştie că logica nu este decâ t o încercare de expli­
care a realităţilor înseşi. Cel care nu crede că temelia lucrurilor este
tragică îşi poate argumenta cu sorţi de izbândă poziţia, dar cel care
câştigă este acela care crede în Dumnezeu, deşi trebuie să tacă .
Bildad îl descrie pe cel mai rău om pe care-l poate concepe,
iar Iov spune: "Toate acestea mi s-au întâmplat şi de aceea voi
spuneţi că eu trebuie să fiu un om rău, dar vă spun că nu sunt.
Voi aveţi logica crezurilor voastre, în timp ce eu am realitatea
experienţei mele . Dumnezeul crezului vostru este unul care mă
face ateu. Pe Dumnezeul care explică experienţa mea nu L-am
găsit încă, dar sunt convins că există un astfel de Dumnezeu şi
deocamdată refuz să accept falsificarea Lui de către voi."
 84 ÎncerCilt pentru a rupta mai 6ine

Există astăzi nenumărate experienţe asemănătoare cu cea a

lui Iov; oameni care sunt numiţi atei deşi nu sunt atei deloc, ci
pur şi simplu se revoltă împotriva prezentării lui Dumnezeu
care li se impune. Dacă acceptarea unei anumite prezentări a lui
Dumnezeu înseamnă negarea lucrurilor pe care un om le
cunoaşte a fi realităţi, atunci el se află într-o situaţie mai bună
dacă spune ca Iov: "Nu voi accepta o explicare a lui Dumnezeu
care mă obligă să afirm că o realitate nu este o realitate."
'Discursul retragerii (v. 5-21)
"Da, lumina celui rău se va stinge şi flacăra din focul lui nu
va mai străluci ... Aceasta este soarta celui rău, aceasta este soarta
celui care nu cunoaşte pe Dumnezeu" (v. 5, 21) .
Omul trebuie să-şi acopere cumva retragerea, iar Bildad se
retrage într-un nor retoric; descrierea pe care el o face celui rău
este o descriere mascată a lui Iov în condiţia sa actuală. El reca­
pitulează lucrurile prin care a trecut Iov şi face din ele experienţa
ipocritului total - "Îmi este limpede acum că eşti un făţarnic;
suferi pentru că eşti un păcătos." Bildad îşi etalează cunoştinţele
sale desăvârşite în ce priveşte psihologia răutăţii din perspectiva
felului în care trebuie să o abordeze Dumnezeu, dar evident cu o
totală ignoranţă atât în privinţa lui Dumnezeu cât şi în privinţa
omului. Indignarea sa în faţa lui lov este gratuită; aproape că îl
poti auzi gâfâind de mânie sfântă. Discursurile ţinute de prietenii
lui Iov dovedesc faptul că atunci când Providenta sau suferinta
contravin unor forme de credinţă oficializate, adeptul crezului
respectiv începe să devină vindicativ în încercarea sa de a justi­
fica ceea ce este amenintat şi nu mai poate discerne adevărul.

1(eacţia curaju[ui (19:1-29)

5tpefuf aescurajării (v. 1-5)
,,Iov a luat cuvântul şi a zis: «Până când îmi veti întrista
sufletul şi mă veţi zdrobi cu cuvântările voastre?»" (v. 1).
• Cea mai amară tfurere a vieţii 85

"Descurajarea este egotism deghizat" (Mazzini), ad ică, este

inima trântită la podea de dragostea de sine. Iov a fost
îndrăgostit de crezul său, dar acum credinţa în el este spulbe­
rată şi Iov se găseşte la capătul capacităţilor sale şi din mijlocul
descurajării apelează la oamenii la care avea dreptul să spere
că-I vor ajuta . "Voi luaţi partea Providenţei lui Dumnezeu -
spune el - care fără îndoială îmi este potrivnică ." Acest capitol
nu este numai expresia unei agonii reale şi a durerii, ci şi a unei
integrităţi efective care nu-şi permite să spună o minciună în
favoarea lui Dumnezeu . "Dumnezeu pare să fie duşmanul meu
din punct de vedere providenţial - spune Iov - şi voi susţineţi că
aceasta se petrece pentru că eu sunt rău; dar eu vă spun că nu
acesta este motivul."
!R,ţfatarea pustiirii (v. 6-20)
"Atunci să ştiţi că Dumnezeu mă urmăreşte şi mă înveleşte
cu laţul Lui . Iată, ţip de silnicie şi nimeni nu răspunde; cer drep­
tate şi dreptate nu este" (v. 6-7) .
Afirmaţiile lui Iov nu sunt exagerate; el pur şi simplu afirmă
ceea ce i se întâmplă - totul a pierit şi nu i s-a dat nici o explicaţie .
Unele lucruri nu au nici o parte bună . Nu există nici o nădejde
raţională pentru nenumăratele vieţi afectate de acest război şi
este un nonsens lipsit de profunzime să le spui "veseliţi-vă";
viaţa pentru ei este un iad al întunericului de un fel cu totul
înspăimântător. Cel care ţine o predică în astfel de împrejurări
este un impertinent, dar cel care spune: "Nu ştiu de ce ţi se
întâmplă aceste lucruri, totul este întunecos şi plin de disperare,
dar voi aştepta împreună cu tine", reprezintă o binecuvântare şi
un sprijin negrăit. Iov nu are pe nimeni care să se poarte astfel
cu el, prietenii săi de altă dată îi sporesc pur şi simplu
amărăciunea; ei înşişi au fost loviţi în crezul lor, fapt care i-a
indignat şi i-a determinat să vorbească numai pe linie religioasă .

5lgonia abandoniirii (v. 21-29)

"Fie-vă milă, fie-vă milă de mine, prietenii mei! Căci mâna
86 Încercat pentru a rupta mai Eine

lui Dumnezeu m-a lovit... Dar ştiu că Răscumpărătorul meu

este viu şi că Se va ridica la urmă pe pământ" (v. 21, 25) .
Problema nemuririi nu este neapărat implicată în cuvintele
lui Iov; el îşi afirmă credinţa în venirea unui moment când se va
ridica un mijlocitor care-i va explica lucrurile prin care trece - în
vederea justificării lui Dumnezeu şi a lui însuşi. Este semnul
unui eroism aproape de neegalat să afirmi, aşa cum a făcut Iov,
că: "Deşi El mă ucide, eu tot voi susţine că Dumnezeu este un
Dumnezeu al dragostei, al dreptăţii şi al adevărului. Nu văd
nici o cale de ieşire, dar voi rămâne loial credinţei mele că,
atunci când totul va fi cunoscut, Dumnezeu nu va fi con­
damnat." În permanenţă, Iov refuză să meargă pe cărarea
uşoară a fostului său crez.

'Diminuarea înţefegerii comuniunii (20:1-29)

Retragerea celui mai intim prieten cu convingerea că ai greşit
înseamnă pierderea atmosferei de camaraderie şi a tot ceea ce
reprezintă strânsa intimitate a comuniunii.
'lJesconsUferarea cerui ofensat (v. 1-3)
"Ţofar din Naama a luat cuvântul şi a zis: « ...Am auzit
mustrări care mă umplu de ruşine şi din adâncul minţii mele
duhul mă face să răspund»" (v. 1, 3) .
Ţofar vorbeşte cu demnitate, dar demnitatea nu este un indi­
ciu al discernământului. El a dat ascultare cuvintelor lui Iov, dar
nu şi spiritului lor; îi este ruşine de atitudinea pe care fostul său
prieten a adoptat-o . Retragerea dintr-o prietenie este aproape
întotdeauna mascată de o enormă cantitate de vorbe, fie scrise,
fie vorbite. Bildad se retrage pe fondul unor descrieri; Ţofar ţine
un discurs formal legat de motivul pentru care îl priveşte cu
dispreţ pe Iov.
'lJisertaţia cerui carejigneşte (v. 4-29)
"Nu ştii tu că, de mult de tot, de când a fost aşezat omul pe
• Cea mai amară durere a vieţii 87

pământ, biruinţa celor răi a fost scurtă şi bucuria nelegiuitului

numai de-o clipă?" (v. 4-5) .
Un semn de milă este faptul că prietenii săi nu-l blestemă pe
Iov direct. Blestemarea pentru noi nu este decât un limbaj pro­
fan, o expresie şi nimic mai mult. Dar în cazul acesta, al
blestemului adus de un arab sau de un evreu, blestemul stă în
sensul cuvintelor ca atare: dacă blestemul este rostit, este
imposibil, după credinţa lor, să nu se p rindă . Ţofar rosteşte
acest tip de blestem, numai în mod indirect, şi aceasta conferă
cuvintelor sale o putere extraordinară . Forţa cuvântului rostit
explică locul proeminent acordat în Biblie p rofeţirii şi
predicării .
..
Declaraţiile puternice ale lui Iov nu sunt rostite împotriva lui
Dumnezeu, ci împotriva afirmaţiilor crezului său anterior.
Omul care va rămâne credincios lui Dumnezeu dincolo de
forma crezului său, este loial credinţei sale în Dumnezeu, nu
modului discutabil în care El este prezentat. Dacă asculţi un om
care a fost puternic lovit, îl poţi auzi spunând lucruri care,
pentru tine, care nu ai fost lovit, sună a blasfemie. Pretenţia lui
lov este că prietenii săi ar fi trebuit să ştie că nu imaginaţia a fost
cea care l-a făcut să vorbească aşa cum a vorbit, ci faptul că a
fost lovit cu o furie disperată . Singura soluţie pentru Iov nu este
una raţională, ci una pe linia încrederii implicite, de genul celei
rostite în capitolul 13: "Deşi mă ucide, eu totuşi mă voi încrede
în El ."
 Iov 2 1 - 25

Înc feşta rea juncfamentafă

Dacă vrem să înţelegem desfăşurarea obişnuită a vieţii umane,

trebuie să luăm în considerare experienţele şi tragediile extraordi­
nare. Una dintre cauzele superficialităţii pseudoevanghefu:ărj este
aceea că noi l-am considerat pe omul mediocru, omul obişnuit, ca
fiind cel mai potrivit să prezinte experienţa creştină. Creştinism'.1l îi
cuprinde şi pe cel mai slab şi pe cel mai plăpând, dar numai
oamenii experienţelor excepţionale, de genul lui Iov .sau Pavel,
sunt apţi să clarifice temelia lucrurilor. Această " Încleştare fun­
damentală" înseamnă că am ajuns jos, la temelia lucr'.uilor.

Conştientizarea sensu{ui perversităţii (21:1-34)

"Ce este Cel Atotputernic ca să-I slujim? Ce vom câştiga
dacă-I vom înălţa rugăciuni? . . Veţi zice că pentru fiii Săi
păstrează Dumnezeu pedeapsa. Dar pe el, pe nelegi'.1it, ar tre­
bui să-I pedepsească Dumnezeu, ca să simtă . . . Ştiu eu bine care
sunt gândurile voastre, ce judecăţi nedrepte rostl1i asupra
mea . . . Pentru ce dar îmi daţi mângâieri deşarte? Ce mai rămâne
din răspunsurile voastre decât viclenie?" (v. 15, 19, 27, 34) .

"Lumea are nevoie de siguranţă sufletească, şi

aceasta chiar mai mult decât de principii sănătoase
- nu facilităţi sufleteşti, ci siguranţă sufletească; nu
religie de-a gata, ci sigură."
Dr. Forsythe

88
• Îndeştarea jurufamentaUi 89

Iov continuă să afirme că temelia lucrurilor nu este clară, că

ea nu este uşor de înţeles. "Este absurd să spui, aşa cum faceţi
voi - spune el - că Dumnezeu pedepseşte pe cel rău şi susţine
pe cel bun; există atât de multă perversitate la temelia
lucrurilor, încât această explicaţie nu ţine ." Prietenii dau
această explicaţie pentru că sunt loiali crezului lor, dar Iov
spune: "Şi eu am susţinut acelaşi crez ca şi voi înainte să dau
peste acest mare necaz al meu." Crezul lor se întemeia pe prin­
cipii sănătoase, dar ceea ce trebuie este o relaţie sănătoasă la
temelia lucrurilor. Când lucrurile sunt brusc schimbate de o
pierdere grea sau de o anumită tensiune în experienţa perso­
nală, ne vedem într-un acord desăvârşit cu cele spuse de Iov.
Există o anumită cruzime a lucrurilor şi ne revoltăm împotri­
va celor care explică totul pe baza unor principii sănătoase. Ei
au totul pregătit la îndemână şi-ţi pot spune exact unde
greşeşte fiecare; însă opinia lui lov este aceea că, atunci când
un om se află faţă în faţă cu realitatea lucrurilor, explicaţiile
uşoare nu mai ţin, deoarece lucrurile nu sunt uşoare; există o
perversitate generalizată . Dacă Iov nu are dreptate în
susţinerea sa, atunci răscumpărarea este "multă zarvă pentru
nimic" .

Severitatea raţionafă a fariseismului (22:1-30)

"Elifaz din Teman a luat cuvântul şi a zis: «Poate un
om să aducă vreun folos lui Dumnezeu? Nu, ci înţeleptul
nu-şi foloseşte decât lui . . . Î mprieteneşte-te dar c u Dumnezeu
şi vei avea p ace; te vei b ucura astfel iarăşi de fericire»"
(v. 1 -2, 2 1 ) .

"Mulţi farisei rigizi sunt mari moralişti şi ei cred

sincer în ceea ce fac . Fariseismul cel mai ucigător nu
este ipocrizia, ci fariseismul inconştient al lipsei de
realism."
Dr. Forsythe
90 Încercat pentru a fupta mai 6ine

Trăsătura caracteristică a fariseismului este că el trebuie

întotdeauna să stea în vârful picioarelor şi să fie superior. Cel
care nu vrea să se confrunte cu temelia lucrurilor ajunge extrem
de sever şi de neînduplecat în privinţa principiilor şi a
reformelor morale. Un om hiperconştiincios este aproape întot­
deauna unul care a făcut o neregularitate sau care are o fire
morbidă; fie este în pragul nebuniei, fie maschează ceva greşit
printr-o seriozitate morală ieşită din comun în direcţia unor
anumite reforme. Un fariseu reuşeşte să te reducă la tăcere, nu
cu ajutorul strigătelor, ci cu logica sa impecabilă pe care ţi-o
prezintă; el este tributar principiilor, nu unei relaţii. Există
astăzi pretutindeni o mare doză de fariseism şi el se întemeiază
pe "devotamentul" faţă de principii. Devotamentul faţă de o
cauză este marele semn al zilelor noastre, iar în religie aceasta
înseamnă să fii devotat aplicării principiilor religioase. Un
ucenic al lui Isus Cristos este devotat faţă de o Persoană, nu faţă
de principii.
Experienţa lui Iov contrazice flagrant crezul acestui fariseu,
Elifaz, aşa că el se aruncă asupra lui Iov. Cuvintele sale sunt
pline de elocinţă, iar acuzaţiile sale sunt teribile; el rezumă totul
şi-l informează pe Iov că l-a tratat cum nu trebuie pe cel nevi­
novat, că a năpăstuit-o pe văduvă şi l-a asuprit pe cel orfan.
"Nu-i mare răutatea ta? Şi fărădelegile tale fără număr? Luai
fără pricină zăloage de la fraţii tăi, lăsai fără haine pe cei goi. Nu
dădeai apă omului însetat, nu voiai să dai pâine omului
flămând" (v. 5-7) .
Acesta este întotdeauna subterfugiul unui fariseu. Fie că este
un demagog sau un om religios, el trebuie să moralizeze cumva
problema. Dacă poate redeştepta pasiunea faţă de un principiu
neglijat, şi-a atins scopul, dar nu există nici un pic de realism în
aceasta. Fariseismul din vremea Domnului nostru se baza pe
principiile iudaismului, iar atunci când a venit Isus Cristos fari­
seii nu L-au recunoscut şi I-au zis: "Tu eşti un făţal'I'ic, putem
demonstra acest lucru." Multe dintre manifestările religioase
ale zilelor noastre nu au de-a face cu realitatea, ci numai cu
• Încfeştarea Jumfamentafă 91

insistarea fariseică asupra unei anumite forme de doctrină

sănătoasă, iar cel care se confruntă cu lucrurile nu află decât
pleavă . Fiecare membru al unei denominaţiuni este sigur că
oamenii care nu sunt de acord cu ceea ce "noi" numim principii
sănătoase trebuie să greşească; el nu-şi poate imagina niciodată
că omul de tipul lui Iov se poate găsi într-o relaţie bună cu
Dumnezeu. Când Dumnezeu i-a vorbit lui Elifaz, mai la urmă,
pentru el a fost cea mai mare umilinţă să afle că, după toate cele
întâmplate, din punctul de vedere al lui Dumnezeu, singur Iov
avea dreptate între ei. Dar deocamdată, este mult mai uşor să
aprobi afirmaţiile lui Elifaz decât pe cele ale lui Iov.
Fariseul este un moralist acerb (vezi Ioan 16:2, Evr. 13: 13) .
Când a venit Isus Cristos, El S-a dovedit a nu fi asimilabil nici
unui set de principii religioase; aceasta a fost "vina" Lui. "Să
ieşim dar afară din tabără la El, să suferim ocara Lui" nu
înse amnă să ieşim din mulţimea lumii, ci înseamnă să fim puşi
în afara mulţimii religioase de care aparţinem. Una dintre cele
mai aprige suferinţe ale ucenicului vine pe această linie. Dacă îi
rămâi credincios lui Isus Cristos, vor fi momente când va trebui
să treci peste convingerile tale şi să ieşi de partea cealaltă, însă
cei mai mulţi dintre noi se dau înapoi de la un astfel de pas
deoarece el înseamnă să mergi singur. "Tabăra" este tradiţia
religioasă de care aparţii; tradiţia de care nu aparţii nu contează
pentru tine.
Elifaz este convins că lov este nespus de rău şi se miră de
răbdarea pe care Dumnezeu o are cu el. Dacă Elifaz ar fi fost în
locul lui Dumnezeu, l-ar fi excomunicat pe Iov imediat; şi
totuşi, lov este cel care se află faţă în faţă cu realitatea. Oamenii
nu întreabă astăzi dacă un lucru este adevărat, ci dacă este real.
Este o chestiune indiferentă dacă un lucru este adevărat sau nu;
un mare număr de lucruri care nu contează pentru noi pot fi
demonstrate ca adevărate. Am eu un Dumnezeu real sau încerc
să ţes un veşmânt fariseic pentru mine? Iov n-ar fi acceptat un
astfel de veşmânt fariseic, n-ar fi recunoscut că este vinovat şi
nici n-ar fi spus că crezul prietenilor săi este corect. El se găsea
92 Încercat pentru a fupta mai bine

în încurcătură, dar ştia că Dumnezeu este real şi din acest motiv

el va aştepta până ce Dumnezeu va reapare.

'Biită{ia revo{uţionară a rugăciunii (23:1-24:25)

"Oh! dacă aş şti unde să-L găsesc, dacă aş putea să ajung
până la scaunul Lui de domnie, mi-aş apăra pricina înaintea
Lui, mi-aş umple gura cu dovezi" (23:3-4) .

"Nu există realitate fără luptă. Dacă nu eşti chemat

la luptă, este numai pentru că lupta este deja dată
pentru tine."
Dr. Forsythe

Motivul din care experienţa răscumpărării este atât de

uşoară este că ea l-a costat atât de mult pe Dumnezeu. Dacă reli­
gia intră uşor în viaţa mea este pentru că altcineva a plătit
preţul pentru ea. Totuşi, dacă experienţa simplă este luată ca
adevărată pentru întreaga viaţă, vom fi induşi în eroare. Numai
dacă luăm experienţa celor care au plătit preţul pentru noi,
numai atunci ajungem la realitate. Oamenii de genul lui Iov şi
al apostolului Pavel sunt cei care ne conduc la temelia
lucrurilor, nu creştinii obişnuiţi dintre noi, care nu ştiu de ce
temelia mântuirii lor este răscumpărarea, cum nu ştie nici omul
de rând care este fundamentul vieţii umane obişnuite. Trebuie
să ţinem seama de marile spirite care au suferit lovituri puternice
şi care au atins temelia lucrurilor, şi ale căror experienţe ne-au
fost păstrate de Dumn ezeu, ca să putem şti unde ne aflăm .
Una dintre cauzele superficialităţii pseudoevanghelizării este
faptul că acesta îşi bazează doctrina pe lucrurile inconsistente
şi superficiale pe care le-a salvat. Mulţumiri fie aduse lui
Dumnezeu, creştinismul salvează ceea ce este slab şi superfi­
cial, dar nu acestea sunt cele care îi dau direcţia; ele sunt
expresia celor din urmă achiziţii ale sale . Pavel a spus: " . . . aţi
fost chemaţi... nici mulţi puternici, nici mulţi de neam ales",
• Îtufeştarea jutufamentafii 93

d ar nu spune: "nici un puternic, nici un om de neam ales" .

Domnul nostru Însuşi şi oameni c a Iov, în Vechiul Testament,
sau ca Pavel, în Noul, sunt cei care ne arată unde trebuie să
căutăm temelia credinţei noastre atunci când ea începe să se
clatine.
Strigătul lui Iov, "Oh, dacă aş şti unde să-L găsesc! "
reprezintă naşterea rugăciunii evanghelice pe temeiul
răscumpărării. "Găsirea" nu poate avea loc prin raţiune sau pe
baza credinţei religioase; singura modalitate de a-L găsi pe
Dumnezeu este prin rugăciune. În viaţa religioasă a fariseului,
rugăciunea ajunge un rit, o ceremonie. În toate religiile bazate
pe principii sănătoase rugăciunea este un exerciţiu, o cere­
monie; ea nu este sânge sau pasiune, nu-l implică de fapt pe om
în întregime. În astfel de rugăciuni există o extraordinară fru­
museţe a dicţiei, care, pentru a putea fi apreciată, presupune o
stare calmă şi liniştită a gândirii. Cele mai frumoase rugăciuni
sunt rugăciunile ritualice, dar ele tind să fie simple repetiţii,
fără a poseda natura realităţii. Nu există nici o forţă în ele şi nici
încleştarea extraordinară a omului care se găseşte faţă în faţă cu
lucrurile. Nu există cale de ieşire prin rituri sau prin credinţe
religioase, ci, aşa cum a arătat Isus Cristos, numai prin rugăciune.
Este nevoie ca Dumnezeu să ne-o repete de multe ori înainte
ca noi să înţelegem ce este rugăciunea . De fapt, nu ne rugăm de
loc până nu ajungem la capăhll puterilor noastre . " .. .le tânjea
sufletul în ei ... Atunci, în strâmtorarea lor au strigat către
Domnul" (Ps. 107:5, 6, 13, 19, 28) . În timpul acestui război mulţi
oameni s-au rugat pentru prima dată în viaţa lor. Când un om
se află la capătul puterilor, nu este o laşitate să se roage, ci este
singura modalitate de a intra în contact cu realitatea . "Oh, dacă
aş şti unde aş putea intra în contact cu realitatea care explică
lucrurile! " Există o singură cale şi aceasta este calea rugăciunii
(vezi 1 Ioan 5:14-15) .
Există fără îndoială lucruri care pun probleme, de exemplu,
prezentarea fundamentului răscumpărării. Cum voi reuşi să
înţeleg dacă răscumpărarea acoperă totul sau nu? Niciodată
94 Încercat pentru a fup ta mai bine

prin raţiune, numai prin rugăciune; şi pe cât de sigur este fap­

tul că Dumnezeu este Dumnezeu, pe atât de sigur vei primi
răspunsul şi-l vei cunoaşte negreşit. Dacă apucăm calea dis­
putei şi a "scuipării de foc", cum a făcut Elifaz, nu vom ajunge
nicăieri. Nu dobândim putere de pătrundere luptându-ne, ci
mergând înaintea lui Dumnezeu în rugăciune. Cei mai mulţi
dintre noi sunt înţelepţi în privinţa ideilor proprii; avem
noţiunile noastre la care nu vrem să renunţăm. Nu există nimic
mai valoros decât să avem oameni care se roagă pentru noi.
Dumnezeu Îşi adună puterile pentru a răspunde rugăciunilor lor.
Răscumpărarea este uşor de experimentat pentru că ea L-a
costat pe Dumnezeu totul, dar dacă vreau să fiu regenerat
aceasta mă va costa şi pe mine ceva. Trebuie să renunţ la drep­
tul meu asupra propriei persoane. Trebuie să accept deliberat în
mine ceva care va lupta pentru tot ceea ce merită, ceva care va
lupta împotriva dorinţelor cărnii şi care-mi va cere să păşesc în
identificarea cu moartea lui Isus Cristos, şi toate acestea dau
naştere unui război în mine. Cei mai mulţi dintre noi preferă
mai degrabă să se ridice şi să stăpânească decât să "iasă afară şi
să împingă" . Însă numai cei care "ies afară şi împing" fac
într-adevăr ca lucrurile să meargă. Cei care se confruntă chiar
acum cu lucrurile şi care sunt hotărâţi să ajungă la realitate cu
orice preţ şi care nu vor accepta nimic pe linie religioasă dacă
acea linie nu afirmă realitatea - aceştia sunt oamenii care plătesc
preţul pentru generaţia viitoare. Motivul din care ne găsim aici,
în lumea aceasta este faptul că mamele noastre s-au luptat ca să
existăm; şi cu c� t doare mai mult naşterea, cu atât mai puternic
şi mai sănătos este copilul. Un lucru valorează exact atfrt cât cos�ă.

Zgomotul redundant a[poziţiei (25:1-6)

"Bildad din Şuah a luat cuvântul şi a zis: «Puterea şi groaza
sunt ale lui Dumnezeu; El face să împărăţească pacea în ţinu­
turile Lui înalte. Cine ar putea să-I numere oştile? Şi peste cine
nu răsare lumina Lui?»" (v. 1-3) .
• Încfeştareajurufamentafă 95

"Dispunem de un tip modem şi insidios de fari­

seism, ipocritul inconştient; nu bărbatul sau femeia
fraudei, ci ai pozei; nu cu un aspect profund şi
întunecat, ci de un egotism subtil, o siguranţă
promptă şi o religiozitate facilă ."
Dr. Forsythe

Cuvintele lui Bildad sunt aici nepotrivite şi cu totul în afara

temei. Fariseul modem de tipul lui "Bildad" este cel care are o
poză de apărat; el nu este afectat de nici o problemă şi, când
apare vreun necaz, intervine cu astfel de fraze redundante . Iov
nu se supără pe Bildad, ci îl compătimeşte. Elifaz îl răneşte pe
Iov pentru că adoptă o poziţie superioară, el ştie de ce suferă
Iov; el îşi apără cu putere setul de principii, dar nu are nimic
de-a face cu realitatea. Bildad nu ştie nimic şi este teribil de
nemilos; niciodată nu gândeşte când vorbeşte, ci pur şi simplu
dă drumul la gură. Tipul lui "Bildad" se găseşte adesea la
amvon; oameni care înşiră fraze, atacând cele mai dificile pro­
bleme, fără a spune însă nimic. Vorbăria lor es!e ca bubuitul
unui tunet deasupra capetelor, când ceea ce-ti doreşti de fapt
este o ploaie adevărată. Oamenii aceştia au adus în permanenţă
la suprafaţă o serie de lucruri şi i-au spus lui Iov: "Iată lucrul pe
care-l cauţi tu." Ceea ce vrea omul este să-şi odihnească undeva
mintea şi inima şi singurul loc de odihnă este în Dumnezeu, iar
singura cale către Dumnezeu este prin rugăciune. O mare parte
din rugăciunile noastre nu conţin nimic; ele nu sunt cuvintele
unui copil adresate Tatălui său atunci când se c')oinmtă cu
lucrurile sau este rănit. "Cereţi şi veţi primi", a spus Isus. Noi
nu cerem, noi ne îngrijorăm; când un singur minut petrecut în
rugăciune face să intre în acţiune hotărârea lui Dumnezeu, El
răspunde rugăciunii pe temeiul răscumpărării. Isus Cristos nu
a spus: "Cereţi orice vă place şi vi se va da", ci "Cereţi ceea ce
vreţi; cereţi ceea ce reprezintă obiectul voinţei voastre, lucrul ce
reprezintă o adevărată problemă pentru voi" şi Dumnezeu Îşi
pune onoarea în joc că veţi primi răspunsul de fiecare dată.
 Iov 2 6 31 -

Para6o{e

Fii lângă mine când lumina mi-este slabă,

Când sângele-mi freamătă, când nervii mă chinuiesc
Şi-mi vibrează; iar inima mea e bolnavă
Şi toate roţile Fiinţei se împotmolesc.

Fii aproape-mi când a simţirilor regie

E tortură cu junghiuri ce nădejdea biruieşte,
Iar Timpul, un maniac care ţărâna-mprăştie
Şi Viaţa, o Furie ce flăcări răspândeşte.

Fii lângă mine când credinţa-mi e stearpă,

Când oamenii-s ca muştele târziului prior,
Ce ouăle-şi depun, bâzâie şi-nţeapă,
Î şi flutură minusculele celule şi-apoi mor.

Fii aproape-mi când mă sting

Marcând limita pentru umana zbuciumare
Când muchia sumbră de jos a vieţii o ating -
A zilei eterne înserare.

Tennyson

o parabolă este o povestire pământească ce nu se explică pe

sine. Fiecare dintre noi are o anumită istorie pământească a
cărei explicaţie nu se află în însăşi expresia ei, ci doar la

96
• Para60fe 97

Designer-ul vieţii. Iov afinn ă că explicaţia pe care prietenii săi o

dau istoriei sale pământeşti n-are nici o şansă, ei nici măcar nu
se apropie de înţelegerea ei. Dumnezeu singur este Sursa de la
care va veni explicaţia tuturor lucrurilor prin care trece Iov.

'Dumnezeu şi {ucruriIe su6{ime (26:1-14)

"Şi acestea sunt doar marginile căilor Sale şi numai adierea
lor uşoară ajunge până la noi! Dar tunetul lucrărilor Lui puter­
nice cine-l va auzi?" (v. 14) .
Lucrurile sublime din natură scapă înţelegerii noastre inte­
lectuale; peisajul neregulat al munţilor, de exemplu, ne trezeşte
un sentiment al sublimului. Cu greu se poate naşte o persoană
care să nu trăiască niciodată acest sentiment al sublimului.
Chiar povestea pământului este atât de plină de lucruri sublime,
încât este nevoie de Dumnezeu, nu de om, ca să o explice. Dacă
cineva nu poate explica lucrurile sublime din natură, nu trebuie
să se aştepte să poată explica lucrurile sublime din sufletul
omenesc. Sublimul naturii nu poate fi explicat raţional, ci
numai într-o manieră a-logică, ce pătnmde dincolo şi mai adânc
decât logica . Iov recunoaşte lucrul acesta şi afinnă: "Dacă vă
închipuiţi că puteţi explica sublimul mai profund al sufletului
omenesc, nu aţi evaluat cum trebuie viaţa omenească . "
Psalmistul o spune astfel: "Dumnezeul meu, Tu eşti Dumnezeul
munţilor şi al adâncimilor nepătrunse, Dumnezeul zorilor de
dimineaţă şi al nopţilor târzii; există însă adâncuri şi mai mari
în mine, Dumnezeul meu, lucruri şi mai tainice în sufletul meu
şi eu nu-mi pot înţelege calea; de aceea, cercetează-mă, oh,
Dumnezeule" (vezi Ps. 139) . Iov se află pe aceeaşi linie.
"Şi acestea sunt doar marginile căilor Sale şi numai adierea
lor uşoară ajunge până la noi!" În cartea lui Iov natura este
întotdeauna prezentată ca sălbatică; acesta este un punct de
vedere pe care noi l-am uitat astăzi. Vorbim despre legi şi
descoperiri, dăm explicaţii ştiinţifice ale tunetului sau ale
apusului de soare şi ajungem la concluzia că nu există nimic
98 Încercat pentru a fup ta mai 6ine

sublim de neexplicat în natură . Sălbăticia naturii trebuie

recunoscută, există forţe în pământ, în aer, în oceane care desfid
orice încercare de explicare sau controlare a lor; tot ceea ce
putem face este să ne orientăm gândirea de-a lungul anumitor
direcţii.
Nici logica şi nici ştiinţa nu pot explica sublimul din natură .
Să presupunem că un om de ştiinţă cu sistemul olfactiv bolnav
afirmă că nu există parfum într-un trandafir, iar pentru a
demonstra acest lucru disecă trandafirul şi-i cataloghează
fiecare parte. Apoi spune: "Unde este parfumul? Este o ficţiune;
am demonstrat că nu există aşa ceva." Există întotdeauna o
realitate în plus, pe care ştiinţa nu o poate explica şi cel mai bun
lucru de făcut este, nu să o negi pentru a-ţi păstra o raţiune
sănătoasă, ci să spui asemenea lui Iov: "Nu, acea realitate în plus,
pe care voi nu o puteţi explica, înseamnă că Dumnezeu trebuie să
intervină chiar acolo sau nu există nici o explicaţie de dat."

'Dumnezeu şi (ucrurife su6tife (27:1-23)

"Iov a luat din nou cuvântul ... şi a zis: «Departe de mine
gândul să vă dau dreptate! Până la cea din urmă suflare îmi voi
apăra nevinovăţia. Ţin să-mi scot dreptatea şi nu voi slăbi;
inima nu mă mustră pentru nici una din zilele mele) " (v. 5-6).
Dumnezeu nu este niciodată subtil în revelaţiile Sale, ci
întotdeauna elementar şi simplu. "Evanghelia simplă" nu
înseamnă o evanghelie uşor de înţeles; ea este simplă în sensul
în care Dumnezeu Însuşi este simplu. Iov spune: "Deocamdată
nu am nici o explicaţie pentru lucrurile prin care trec; explicaţia
voastră bazată pe crezul vostru este un nonsens inervant,
deoarece vă obligă să ocoliţi realităţile pe care eu le cunosc, în
timp ce încercaţi să-L explicaţi pe Cel la care nici unul dintre noi
nu poate ajunge - pe Dumnezeu." Iov nu vorbeşte cu duşmănie,
ci cu onestitate. "Dacă aş admite explicaţia voastră, aş păcătui
împotriva conştiinţei mele, spunând că aţi rostit adevărul când
de fapt aţi spus o minciună."
• Para6o{e 99

Există o diferenţă între subtilitatea lui Elifaz şi subtilitatea lui

Iov. Elifaz rezumă trecutul celui rău şi afirmă că Dumnezeu face
toate aceste lucruri pentru a-l pedepsi, în timp ce Iov recunoaşte
că istoria nici unui om nu poate fi explicată cu uşurinţă şi că
numai Dumnezeu Însuşi Î şi poate explica acţiunile. Descrierea
pe care Elifaz o face celui rău este o condamnare mascată a lui
Iov; el ia realităţile din situaţia prezentă a lui Iov şi le prezintă
ca pe o imagine a unui om rău, lăsând în permanenţă să se
înţeleagă: "Tu eşti omul acela ." Dar Iov spune: "Nu acesta este
modul în care mă poţi mângâia sau îmi poţi fi de ajutor." El nu
se laudă afirmând că este bun, dar susţine că motivul
suferinţelor sale nu este răutatea . "Tu pretinzi a cunoaşte ati­
tudinea lui Dumnezeu, dar despre tot ceea ce prezinţi ca
experienţă a celui rău eu îţi pot spune că reprezintă propria
mea experienţă ca om bun."
Explicaţia suferinţei lui lov este faptul că Dumnezeu şi Satan
au transformat sufletul său într-un câmp de luptă. Şi aceasta nu
pentru pedepsirea sau desăvârşirea lui, ci pentru un scop ulte­
rior pe care el nu-l cunoştea . Intuiţia l-a determinat însă să se
ţină de faptul că numai Cel care putea explica sublimul naturii
putea să explice şi lucrurile prin care trecea el. "Deşi El mă
ucide, deşi crezul meu şi toate celelalte lucruri s-au spulberat,
totuşi mă încred în El că mă va elibera. Mă încred în faptul că El
este cinstit, drept şi credincios şi că voi fi jus tificat în credinţa
mea în onoarea Lui, deşi deocamdată se pare că mă distruge în
mod deliberat."
Există multă pălăvrăgeală acum cu privire la Imperiul
Britanic şi la felul în care Dumnezeu ne pedepseşte pentru
păcatele noastre - o denaturare fără speranţă de îndreptare.
Crucea de pe Calvar şi răscumpărarea au de-a face cu păcatele
lumii. Dacă Dumnezeu ar începe să pedepsească naţiunile
pentru păcatele lor, n-ar mai rămâne nici o naţiune pe faţa
pământului. Iov adoptă linia adevărată, că dificultăţile sunt
generate de un conflict al voinţelor.
Păziţi-vă de subtilităţile care răstălmăcesc faptele. Este posibil
100 ÎncerCilt pentru a fupta mai bine

să chinui un om cu suflet sensibil, ca în cazul lui Ugo Bassi, nu

în mod fizic, ci sugerându-i că este vinovat de motive şi fapte
josnice. Sensibilitatea sufletului lui Ugo Bassi a fost de aşa
natură, încât după un timp el a început să creadă că s-a făcut,
inconştient, vinovat de lucrurile de care era acuzat. Prietenii lui
Iov i-au spus acestuia: "Noi avem toate aceste date privitoare la
tine şi ele nu pot fi explicate decât prin faptul că tu eşti un om
rău. Se poate să nu fii conştient de răutatea ta. Cu toate acestea,
tu eşti un ipocrit, deoarece crezul nostru spune că dacă un om
se încrede în Dumnezeu, este binecuvântat de El. Tu însă, în loc
să fii binecuvântat, ai fost blestemat în toate felurile şi ai pierdut
totul; prin urmare, trebuie să fii un ticălos." Dacă Iov ar fi fost
construit după calapodul lui Ugo Bassi, cu un suflet hipersensibil
şi fără a fi spiritul robust care era, atunci ar fi spus: "Ei bine, cu
siguranţă sunt mult mai rău decât mi-am închipuit; trebuie să
fiu vinovat." Dar el s-a ţinut tare: "Nu, n-am fost necinstit şi
ticălos; puteţi spune despre mine tot ceea ce vă place, dar nu
acesta este motivul pentru care sufăr."

'Dumnezeu şi lucrurile pământeşti (28:1-28)

"Argintul are o mină de unde se scoate şi aurul are un loc de
unde este scos ca să fie curăţit. Fierul se scoate din pământ şi
piatra se topeşte ca să dea arama" (v. 1-2) .
O examinare atentă a tuturor referirilor pe care Iov le face la
domeniul geologiei sau meteorologiei dezvăluie faptul că nu
există nici o greşeală semnificativă sau nesemnificativă în tot
ceea ce spune; fiecare referire este un exemplu de precizie ire­
proşabilă. Ea are acoperire în natură .
Fiecare fapt ce ţine de simţul realităţii pretinde în vederea
explicării sale ceva ce simţul realităţii nu poate da. Realităţile de
zi cu zi relevă lucruri pe care gândirea noastră nu le poate
explica . Când omul de ştiinţă dă peste o lacună în explicaţiile
sale, în loc să spună: "Nu este nici o problemă aici", este impor­
tant să recunoască faptul că există un gol peste care nu poate
• Para6o{e 101

trece şi că trebuie să se arate respectuos faţă de ceea ce nu

înţelege. Tendinţa este aceea de a nega existenţa realităţii în
cauză deoarece nu se încadrează încă într-o explicaţie. Faptul că
"excepţia confirmă regula" nu este adevărat: excepţia confirmă
tocmai faptul că regula nu ţine; ea nu este aplicabilă decât în
majoritatea cazurilor. Când oamenii de ştiinţă tratează o teză ca
pe un fapt, ei consideră că aceasta are cel mai înalt grad de
probabilitate. Nu există descoperiri "infailibile" şi cel care se
pleacă în faţa descoperirilor ştiinţifice se poate să fie la fel de
nebun ca şi cel care refuză să facă acest lucru. Omul care se
roagă încetează să mai fie nebun, în timp ce omul care refuză să
se roage alimentează o viaţă fără orizont în lăuntrul propriului
său creier, fără a găsi în felul acesta vreo cale de ieşire. Iov
afirmă cu voce tare că rugăciunea este singura soluţie în astfel
de probleme:
"De unde vine atunci înţelepciunea? Unde este locuinţa pri­
ceperii? ... Iată frica de Domnul, aceasta este înţelepciunea;
depărtarea de rău este pricepere" (v. 20, 28) .

fJJumnezeu şi umVrefe (29:1-25)

"ah!, cum nu pot să fiu ca în lunile trecute, ca în zilele când
mă păzea Dumnezeu, când candela Lui strălucea deasupra
capului meu şi Lumina Lui mă călăuzea în întuneric" (v. 2-3) .
"Umbrele" reprezintă lucrurile pe care le descrie Iov, acele
lucruri din istoria umanităţii şi din experienţa personală care
sunt acoperite de mister şi nu pot fi explicate prin raţiune sau
prin crezuri religioase, ci numai prin credinţa în Dumnezeul
care va limpezi totul în maniera Sa . Iov afirmă că în viaţă nu
există nimic pe care să te poţi baza cu toată siguranţa. Putem
spune că dacă un om a fost bine educat, şi-a dezvoltat integri­
tatea şi a trăit corect, succesul îi este asigurat; totuşi, nu putem
fi siguri de lucrul acesta . Nu ignora niciodată lucrurile ce nu pot
fi explicate; pune-le de-o parte, dar nu uita că sunt acolo şi că
trebuie luate în calcul. Există un anumit gol şi o anumită
102 ÎncerCilt pentru a rupta mai 6ine

sălbăticie în lucruri şi dacă Dumnezeu nu intervine ca să le

îndrepte, nu rămâne nici o speranţă. Dar Dumnezeu a inter­
venit prin răscumpărare, iar partea noastră este să ne încredem
plini de convingere în El. Fie pesimistul are dreptate când
spune că suntem nişte frunze de toamnă purtate de adierea
unei forţe fundamentale lipsite de raţiune, fie calea de ieşire
este prin răscumpărarea adusă de Isus Cristos.

fJ)umnezeu şi vufgaritatea (30:1-31)

"Şi acum, astfel de oameni mă pun în cântecele lor, am ajuns
de batjocura lor. Mă urăsc, mă ocolesc, mă scuipă în faţă" (v. 9-10).
Isus Cristos a fost în situaţia descrisă de Iov. El a fost pus în
rând cu cea mai vulgară imoralitate din vremurile Sale - "Iată,
un mâncăcios şi un băutor, un prieten al vameşilor şi al
păcătoşilor!" Şi El a fost omorât la un loc cu tâlharii. Este
imposibil să contezi pe faptul că virtutea îl va pune pe om în
cinste, iar corectitudinea îl va scăpa de pedeapsa care cade
asupra oamenilor nelegiuiţi. Orice explicaţie lasă aici un gol ce
nu poate fi încă depăşit.

fJ)umnezeu şi scrupu{o.zitatea (31:1-40)

"Dacă am umblat cu minciuna, de mi-a alergat piciorul după
înşelăciune: să mă cântărească Dumnezeu în cumpăna celor
fără prihană şi-mi va vedea neprihănirea! " (v. 5-6) .
Iov examinează conţinutul crezului şi al descoperirilor sale
morale, iar apoi le pune în discuţie din perspectiva propriei sale
experienţe: "Credeţi că încerc să pretind înaintea lui Dumnezeu
că sunt ceea ce nu am fost? M-aş adresa eu lui Dumnezeu cu
atâta insolenţă dacă nu ar exista faptele care să mă susţină?
Concluzia care se poate deduce din viaţa mea este că am fost
fără pată şi în apropierea mea de D umnezeu nu voi spune că
sunt vinovat de ceea ce ştiu că nu sunt. Sunt curat înaintea lui
Dumnezeu în toate aceste privinţe şi, deşi nu-L văd şi nu-L
 • ParaDo{e 103

cunosc, rămân la părerea că El este altfel de cum spuneţi voi şi

că atunci când Î l voi vedea nu-mi va spune că m-am înşelat
când am rostit adevăruL"
Este o prostie să se spună că acest capitol ţine de o epocă tre­
cută faţă de care noi ne găsim în avans. Este adevărat că ne
găsim într-o altă epocă, dar nu neapărat într-una mai bună.
Care dintre noi se poate apropia în vreun fel de standardul
integrităţii lui Iov? Afirmaţiile de genul acesta vin din
acceptarea principiilor ca mijloace ale căIăuzirii în locul unei
relaţii personale. Dacă mă închin lui Dumnezeu din teamă sau
din superstiţie, atunci greşesc; inima mea a fost "amăgită în
taină". Punctul de vedere al lui lov este că dacă fac ceva ca să-L
împac pe Dumnezeu, comit o nelegiuire. Singurul motiv al
apropierii mele de Dumnezeu trebuie să fie faptul că El este
ceea ce eu cred că este, un Dumnezeu al onoarei şi al dreptăţii,
nu un Dumnezeu al capriciului, care pretinde să facem lucruri
lipsite de raţiune. Ne confruntăm astăzi exact cu acel lucru pen­
tru care prietenii lui Iov au fost gata să-I sfârtece pe Iov. Există
oameni care spun: "Nu voi accepta, nu mă aventurez să accept
Dumnezeul pe care Îl prezentaţi voi, pentru că nu este un
Dumnezeu moral. Există ceva greşit în această prezentare,
întreaga mea fiinţă strigă împotriva ei; nu pot merge la un ast­
fel de Dumnezeu ca la un Eliberator."
În aceste capitole Iov susţine că Dumnezeu trebuie să fie
altul decât cel prezentat de crezul său anterior şi că eu trebuie
să recunosc existenţa unor realităţi pe care crezul nu le-a luat în
considerare. Mulţumesc lui Dumnezeu pentru teologie, dar ea
este ceva secundar, nu primordial; dacă o punem pe primul loc,
vom face ceea ce au făcut şi prietenii lui Iov, vom refuza să pri­
vim realităţile şi vom rămâne credincioşi unor idei ce pervertesc
caracterul lui bumnezeu. În ultimă analiză, Dumnezeu nu
doreşte ca noi să spunem un neadevăr de dragul onoarei Lui.
 Iov 32 - 3 7

Pasiunea p entru autoritate

Pasiunea pentru autoritate este reprezentată de Elihu. Omul

obişnuit aflat în situaţia lui Iov are tendinţa să nu mai recunoască
nici un fel de autoritate. Un om mai puţin puternic decât Iov ar fi
făcut pe filozoful şi ar fi spus că fiecare îşi este sieşi lege, adică,
propria sa conştiinţă lăuntrică îi este suficientă. Iov n-a fost un om
de felul acesta şi nici Elihu. Pasiunea pentru autoritate este ceva
nobil, dar Elihu a scăpat din vedere că autoritatea, pentru a fi
vrednică de cinste, trebuie să se întemeieze pe o integritate morală
superioară şi nu, pur şi simplu, pe faptul că cineva se întâmplă
să ocupe o poziţie superioară nouă în ierarhie. Elihu vine cu ideea
că, deoarece Dumnezeu a spus un lucru, acesta are autoritate. Iov
vrea să ştie ce fel de Dumnezeu este Cel care a spus lucrul
respectiv; este El o fiinţă al cărei caracter nu contrazice temelia
morală a vieţii? Autoritatea trebuie să aibă un caracter moral, nu
unul superstiţios. Opinia lui Elihu este că "odată ce Dumnezeu a
spus aşa", aşa trebuie să rămână; sau "deoarece crezul o spune
aşa", trebuie să o acceptăm orbeşte. A nu te supune nici unei
autorităţi înseamnă a fi fără nici o lege, dar a avea doar o
autoritate interioară este tot atât de rău ca şi atunci când ai doar
o autoritate exterioară oarbă; cele două se înrudesc oarecum.

Inspiraţia autorităţii autocratice (32:1-22)

Autoritate autocrată înseamnă a conduce pe baza dreptului
insistării, nu neapărat pe baza dreptului integrităţii personale.

104
• Pasiunea pentru autoritate 105

Napoleon a spus despre Isus Cristos că El a reuşit să facă din

fiecare suflet omenesc un apendice al propriului Său suflet
deoarece a dispus de geniul sfinţeniei. Alţii şi-au exercitat
autoritatea prin mijloace coercitive. Isus Cristos nu a procedat
niciodată aşa; autoritatea Lui a fost pe merit. El S-a dovedit
demn de ea nu doar în sfera lui Dumnezeu, pe care noi nu o
cunoaştem, ci şi în sfera omului, pe care o cunoaştem. El este
vrednic şi deci poate să deschidă cartea (vezi Ap oc . 5).
Autoritatea, ca să fie de durată, trebuie să fie de acelaşi fel ca
autoritatea lui Isus Cristos; nu autoritatea autocratică sau
coercitivă, ci autoritatea vredniciei, în faţa căreia se pleacă
adânc tot ceea ce este demn în om. Numai ceea ce este nedemn
în om nu se pleacă în faţa acestei autorităţi.
Îngârrifarea timitfităţii (v. 1-22)
"Şi Elihu, fiul lui Baracheel din Buz, a luat cuvântul şi a zis:
«Eu sunt tânăr şi voi sunteţi bătrâni: de aceea m-am temut şi
m-am ferit să vă arăt gândul meu . . . Am aşteptat sfârşitul
cuvântărilor voastre, v-am urmărit dovezile, cercetarea pe care
aţi făcut-o cuvintelor lui Iov. V-am dat toată luarea aminte şi
iată că nici unul din voi nu l-a încredinţat, nici unul nu i-a
răsturnat cuvintele» " (v. 6, 11-12).
Există o frumoasă modestie aparentă la Elihu. El spune: "Am
aşteptat ca voi să vorbiţi, dar tot ceea ce am auzit n-a făcut decât
să mă inerveze, deoarece Iov se justifică în detrimentul lui
Dumnezeu, iar voi aţi dat înapoi fără să-i răspundeţi aşa cum
trebuie. Acum voi vorbi eu."
"Atunci s-a aprins de mânie Elihu ... împotriva lui Iov, pentru
că zicea că este fără vină înaintea lui Dumnezeu" (v. 2) .
Elihu reprezintă îngâmfarea timidităţii. Este perfect posibil
să existe îngâmfare într-un om timid sau liniştit. Un om se poate
să tacă nu pentru că este într-adevăr modest, ci pentru că nu
intenţionează să vorbească până ce nu are un auditoriu potrivit
- "Nu intenţionez să-mi expun opinia asupra lucnrrilor decât
atunci când oamenii sunt pregătiţi să asculte; nu vreau ca ceea
106 Încercat pentru a rup ta mai 6 ine

ce voi spune să se risipească într-o conversaţie de rând, aşa că

voi aştepta ocazia potrivită." Aceasta nu-l explică întru totul pe
Elihu, dar el manifestă cu siguranţă această caracteristică.
Elihu afirmă că inspiraţia autorităţii vine de la Dumnezeu ca
urmare a simplului fapt că El este Dumnezeu, şi nu ca urmare
a faptului că în El ar exista o dreptate oarecare . Dar Iov se
opune acestei afirmaţii; el spune, de fapt: "Nu voi accepta nici
o autoritate pe baza superstiţiei; trebuie să cunosc componenta
morală din autoritate." Acesta este elementul pe care Elihu îl
scapă cu totul din vedere.

1 nsistenţa autorităţii autocratice (33:1-33)

Conştiinţa spirituafă a suDorionării (v. 1-33)
" î ţi voi răspunde că aici n-ai dreptate, căci Dumnezeu este
mai mare decât omul. Vrei dar să te cerţi cu El pentru că nu dă
socoteală fiecăruia de faptele Lui?" (v. 12-13).
Opoziţia manifestată de prietenii lui Iov în lupta pentru
crezul lor era un indiciu al faptului că ajunseseră să se îndoiască
de crezul pe care-l aveau. Dar Elihu nu se îndoieşte. El nu
acceptă crezul celorlalţi trei, ci îşi are concepţia lui proprie
bazată pe ideea de autoritate autocratică, pe faptul că nici un
om nu are dreptul să se întrebe dacă Dumnezeu este bun.
Aceasta ar însemna o contestare a autorităţii Sale supreme, când
de fapt singura alternativă este supunerea. Este periculos să fii
conştient de supunerea faţă de o putere spirituală . Diferenţa
dintre fatalism şi credinţă se află tocmai aici. Fatalismul spune:
"Rolul meu s-a încheiat; trebuie să mă plec în faţa puterii,
indiferent dacă îmi place sau nu. Nu cunosc caracterul acestei
puteri, dar este mai mare decât mine şi trebuie să mă supun."
Supunerea credinţei, dimpotrivă, presupune că eu cunosc
caracterul Puterii, şi aceasta a fost linia adoptată de Iov: "Deşi
El mă ucide, eu mă voi încrede în faptul că este demn în carac­
terul Său." Aceasta este întotdeauna atitudinea credinţei: "Mă
• Pasiunea pentru autoritate 107

supun Unuia al cărui caracter îmi este cunoscut, dar ale cărui
căi îmi sunt învăluite deocamdată în mister."
Noi cunoaştem caracterul lui Dumnezeu dacă suntem
creştini, pentru că îl avem revelat în Isus Cristos: "Cine M-a
văzut pe Mine a văzut pe Tatăl. " Tot ceea ce contrazice reve­
laţia dată în şi prin Domnul Isus Cristos nu poate fi adevărat
despre Dumnezeu. De aceea noi ştim că Dumnezeu are un
caracter nobil, credincios şi corect şi orice autoritate de la
Dumnezeu se bazează nu pe autocraţie sau pe simpla putere
oarbă, ci pe vrednicia pe care tot ce este vrednic în mine o
recunoaşte ca atare; din acest motiv mă supun. Elihu s-a
umplut de indignare pentru că Iov a spus: "Nu mă pot supune
faptului că Dumnezeu a hotărât astfel de lucruri ca cele pe care
le spuneţi voi; trebuie să-mi daţi voie să spun că mărturisirea
voastră de credinţă este greşită. Prin crezul vostru dovediţi că
eu greşesc exact acolo unde ştiu că am dreptate; aşadar, dacă
realităţile pe care eu le cunosc sunt negate de voi, cum aş putea
accepta explicaţia voastră în legătură cu realităţile pe care nu le
cunosc?" Elihu insistă că Dumnezeu nu Se explică pe Sine şi că
nu avem nici un drept să încercăm să-L tragem la răspundere;
este destul să ştim că a vorbit autoritatea autocratică a Celui
Omnipotent, ca să ne supunem numaidecât. Suferinţele
îndurate au trezit în Iov următoarea atitudine: "Aş vrea să ştiu
unde anume ceea ce tu numeşti autoritate supremă a Celui
Atotputernic se raportează la linia morală a lucrurilor; unde
anume concordă ea, cel puţin în parte, cu ceea ce eu consider
drept vrednic ."
Acelaşi lucru se petrece şi în chestiuni de controversă reli­
gioasă. Mă voi supune eu autorităţii unei biserici, a unei cărţi
sau autorităţii unei persoane? Dacă mă supun autorităţii unei
persoane, trebuie să se demonstreze că persoana respectivă este
superioară mie pe linia "vredniciei", linie care este recunoscută
drept vrednică de majoritatea sănătoasă a umanităţii; dacă per­
soana respectivă este superioară în acest domeniu, mă voi pleca
imediat înaintea autorităţii ei.
108 Încercat pentru a rupta mai 6ine

1 ncriminarea antagoni.5mului auto6wgrafic

(34:1-35:16)

Petfeapsa aureroasă a păcătoşeniei (34:34-37)

"Oamenii cu pricepere vor fi de părerea mea, înţeleptul care
mă ascultă va gândi ca mine: «Iov vorbeşte fără pricepere şi
cuvântările lui sunt lipsite de judecată. Să fie încercat dar mai
departe, fiindcă răspunde ca cei răi! Căci adaugă la greşeWe lui
păcate noi; bate din palme în mijlocul nostru, îşi înmulţeşte
cuvintele împotriva lui Dumnezeu»" (v. 34-37) .
Elihu rezumă latura biografică, subiectivă . În mare vogă este
astăzi concepţia sofisticată că omul îşi este sieşi lege. Elihu
depăşeşte această concepţie: el afirmă existenţa unei autorităţi
diferite de cea personală. Iov caută o autoritate şi îşi ia propriile
experienţe subiective ca temei al neîncrederii în prezentarea lui
Dumnezeu care i-a fost făcută. Pe baza lucrurilor prin care trece,
el se revoltă împotriva unei astfel de prezentări. Elihu spune:
"Experienţele tale sunt explicabile pe linia faptului că eşti un
păcătos - nu un făţarnic, cum au spus ceilalţi, ci un păcătos - iar
Dumnezeu te pedepseşte. Ai vorbit cu nechibzuinţă şi la
întâmplare şi la fel îţi răspunde Dumnezeu." Acest gen de
perspectivă aduce la iveală o concepţie care nu se bazează cu
adevărat pe fapte, ci care reduce imediat la tăcere orice opoziţie
prin prezentarea ei sentimentală.
Concepţia sentimentafă aespre Ce[ suprem (35:10-11)
" . . . dar nici unul nu zice: «Unde este Dumnezeu, Făcătorul
meu, care ne insuflă cântări de veselie noaptea, care ne învaţă
mai mult decât pe dobitoacele pământului şi ne dă mai multă
pricepere decât păsărilor cerului?»" (v. 10-11) .
Cuvintele lui Elihu sunt lipsite d e orice fundament; el spune
câteva lucruri sublime, dar în tirada lui împotriva experienţei el
adoptă o linie ce trezeşte simpatia umană fără a fi întemeiată pe
• Pasiunea pentru autoritate 109

fapte. Sentimentalismul dă naştere unei concepţii asupra

lucrurilor ce trece cu vederea atât concretul, cât şi faptele reale
care-l entuziasmează pe om la culme. Nu este rău să avem
experienţe, dar trebuie să existe un standard al evaluării lor, iar
standardul pentru experienţa creştină nu este experienţa unui
alt creştin, ci Dumnezeu Însuşi. "Voi fiţi dar desăvârşiţi, după
cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit." "Dacă eşti
ucenicul Meu - spune Isus - standardul la care trebuie să-ţi
raportezi experienţele, în calitate de sfânt regenerat, este carac­
terul lui Dumnezeu." "Când au văzut ei îndrăzneala lui Petru
şi a lui Ioan... au priceput că fuseseră cu Isus." Apostolii
semănau bine cu Isus Cristos; experienţa şi caracterul lor fuse­
seră aduse la nivelul standardului lui Dumnezeu.
Trebuie să existe o autoritate atât exterioară, cât şi interioară.
Tendinţa actuală este de a nu avea nici un fel de autoritate.
Cineva poate spune: "Nu voi avea nici biserică, nici Biblie, nici
Dumnezeu, nimic, ci numai propria mea afirmare." Acesta este
aspectul modem al religiei sofistice. Întreaga noastră moralitate
pretinde existenţa unei autorităţi a vredniciei. Elihu se
adresează lui Iov pe linie subiectivă, ca şi cum Iov ar fi spus că
nu există nici un fel de autoritate deasupra lui; când, de fapt,
lov este pe cale să ajungă la relaţia corectă cu adevăratul stan­
dard, iar protestul său este îndreptat împotriva unei prezentări
nepotrivite a acestuia .

Interpretarea autorităţii a6so{ute (36:1-37:24)

"Elihu a urmat şi a zis: «Aşteaptă puţin şi voi urma, căci mai
am încă de vorbit pentru Dumnezeu . . » " (36:1-2) .
.

Dacă ni se permite să spunem aşa, cu toată reverenţa,

Dumnezeul Atotputernic nu este decât o abstracţie mintală
dacă nu devine concret şi prezent, deoarece un ideal nu are nici
o putere dacă nu poate fi realizat. Doctrina încarnării spune că
Dumnezeu a devenit prezent. El S-a manifestat pe Sine la
nivelul cărnii umane, iar "Isus Cristos" nu este doar numele
110 Încercat pentru a rupta mai 6ine

pentru Dumnezeu şi Om într-unul singur, ci şi numele Mântu­

itorului personal care a croit drum de întoarcere pentru orice
om, spre o relaţie personală cu Dumnezeu. Isus Cristos declară
că este singura cale către Tatăl: " ... nimeni nu cunoaşte deplin pe
Tatăl afară de Fiul şi de acela căruia vrea Fiul să i-L descopere."
Orice teologie care-L ignoră pe Isus Cristos ca Autoritate
supremă încetează să mai fie teologie creştină. "Eu sunt calea",
a spus Isus, nu poteca pe care-o lăsăm în urma noastră, ci dru­
mul pe care ne găsim: "nimeni nu vine la Tatăl decât prin
Mine." Pe temeiul autorităţii Sale absolute, nu coercitive, fiecare
om recunoaşte mai devreme sau mai târziu că Isus Cristos este
de departe cel dintâi.
Caracterul suprem a{su6{imu{ui (36:22-26)
"Dumnezeu este mare în puterea Lui; cine ar putea să înveţe
pe altii ca El?" (v. 22) .
Iov susţine că a demonstrat prin experienţă că ceea ce i s-a
spus despre Dumnezeu nu poate fi adevărat, "pentru că",
spune el, "atunci când încerci să explici realităţile pe care le ştiu
eu în lumina Celui pe care voi Îl numiţi Dumnezeu, trebuie să
tăgăduieşti acele realităţi; prin urmare, eu trebuie să trag con­
cluzia că prezentarea pe care o faceţi lui Dumnezeu este
greşită" . Elihu se întoarce la poziţia potrivit căreia nu are nici
un rost să te întrebi dacă Dumnezeu este vrednic sau nu; este
suficient să ştii că El este suprem, că este o Fiinţă care-Şi dă
poruncile fără a Se interesa chiar deloc de corectitudinea
morală; iar cel care îndrăzneşte să încerce să descopere dacă
autoritatea lui Dumnezeu este dreaptă din punct de vedere
moral este un blasfemiator şi un om periculos. Discursul inju­
rios al lui Voltaire despre Dumnezeu a fost mai ales rezultatul
unei indignări extraordinare faţă de prezentarea lui Dumnezeu
ce predomina la vremea respectivă.
Există întotdeauna tendinţa de a da naştere unei autorităţi
absolute; acceptăm autoritatea bisericii, a Bibliei sau a unui crez
şi adesea refuzăm să ne mai gândim la problema respectivă.
 • Pasiu1!ell pentru autoritate 111

Procedând astfel, ignorăm adevărata natură a creştinismului,

care se întemeiază pe o relaţie personală cu Isus Cristos şi
funcţionează pe baza responsabilităţii noastre. Sunt mântuit pe
baza răscumpărării şi Dumnezeu pune în mine Duhul Său cel
Sfânt, apoi Se aşteaptă ca eu să reacţionez pe baza acestei relaţii.
Eu pot evita lucrul acesta, aruncând responsabilitatea asupra
unei biserici, asupra unei cărţi sau a unui crez, uitând ceea ce a
spus Isus: "Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi
viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine. Şi nu
vreţi să veniţi la Mine ca să aveţi viaţa!" Singura modalitate de
a înţelege Scripturile nu este să le accepţi orbeşte, ci să le citeşti
în lumina unei relaţii personale cu Isus Cristos. Dacă insistăm
că oamenii trebuie să creadă doctrina Trinităţii şi caracterul
inspirat al Scripturilor pentru a putea fi mântuiţi, punem căruţa
înaintea calului. Toate acestea sunt efectul faptului de a fi
creştin, nu cauza lui; şi dacă punem efectul în faţă, creăm difi­
cultăţi, deoarece aşezăm gândirea înaintea vieţii. Isus spune:
"Veniţi la Mine, şi dacă vreţi să ştiţi dacă învăţătura Mea vine
de la Dumnezeu, atunci faceţi -voia Lui." Un om de ştiinţă poate
explica universul în care trăiesc oamenii de rând, dar explicaţia
ştiinţifică nu se află pe primul loc, ci viaţa. La fel este şi cu teolo­
gia; ea este sistematizarea expresiei intelectuale a vieţii venite
de la Dumnezeu; este ceva măreţ, dar secundar, nu primar.
fJfista contfamnaTe a sănătăţiigântfirii (37:23-24)
"Pe Cel Atotputernic nu-L putem ajunge, căci este mare în
tărie, dar dreptul şi dreptatea deplină El nu le frânge. De aceea
oamenii trebuie să se teamă de El; El nu-Şi îndreaptă privirile
spre cei care se cred înţelepţi" (v. 23-24)
Elihu îl condamnă pe Iov cu părere de rău, dar fără drept de
apel; el nu declară numai că Iov a naufragiat în credinţa sa, ci şi
că a devenit sfidător, reducându-şi prietenii la tăcere.
Iov nu vrea să accepte nimic orbeşte; el spune: "Trebuie să
constat că aceasta nu contrazice ceea ce ştiu." Apostolul Pavel
vorbeşte despre "nebunia lui Dumnezeu" ca fiind concentrată
112 Încercat pentru a fupta mai 6ine

împotriva "înţelepciunii oamenilor", atunci când oamenii au

afirmat despre Isus Cristos: "Nu poate fi Dumnezeu." Când
ritualiştii iudei L-au văzut pe Isus Cristos, au spus: "Eşti un
blasfemiator; tu nu ai nimic de-a face cu Dumnezeu." Ana şi
Simeon au fost singurii descendenţi ai lui Avraam care şi-au dat
seama cine este Isus, de aici condamnarea mulţimii. Dacă doi
oameni, care au trăit o viaţă de comuniune cu Dumnezeu, L-au
putut depista pe Iehova sub chipul copilaşului din Betleem în
cadrul simbolismului, atunci ceilalţi care nu L-au recunoscut
sunt de condamnat. Ei nu L-au văzut deoarece orbiseră în
privinţa autorităţii absolute, a perspectivei simbolice sau a
crezului şi când Cel ce era simbolizat a venit, ei nu L-au putut
vedea.
Fiecare frază a acestei cărţi a lui Iov, cu excepţia cuvintelor
lui Iov, se raliază provocării Satanei: "Nici un om, indiferent cât
este de bun, nu Te iubeşte pentru ceea ce eşti Tu ca atare. Îl
numeşti pe Iov desăvârşit, dar atinge-te de lucrurile pe care i
le-ai dat, distruge-i binecuvântările şi Te va blestema în faţă ."
Binecuvântările lui Iov au fost distruse şi totuşi el nu s-a lăsat:
"Nu cunosc motivul pentru care sufăr; motivul pe care mi-l
4
spuneţi voi nu este cel adevărat. Dumnezeu singur îmi poate
explica acel motiv şi voi aştepta ca El să o facă." O parte a jocului
era că Dumnezeu nu trebuia să Se arate şi Iov nu trebuia ajutat;
şi nici n-a fost. Prezentarea suferinţelor lui Iov trebuie făcută în
lumina acestei prefeţe, care nu i-a fost niciodată adusă la
cunoştinţă. Iov n-a ştiut niciodată că Satan şi Iehova au făcut
din sufletul său un câmp de luptă.
� Problema din cartea lui Iov reprezintă problema lumii întregi.
Indiferent care ar fi experienţa unui om, cât de neînsemnată sau
cât de teribilă, există ceva în această carte care-i arată de ce a
fost necesară răscumpărarea şi care explică lucrurile altfel
inexplicabile din experienţa umană. A
 Iov 38 - 41

Pasiunea pentru rea[itate

Nu putem aprinde când e de dorit

Focul ce în inimă săIăşluieşte;
Spiritul adie, însă e potolit,
Al nostru suflet în mister locuieşte.
Dar Sarcinile ce-n ore de viziuni sunt asumate
înfăptuite pot fi-n ore de obscuritate.

Cu mâini ce dor şi picioare sângerânde,

Săpăm, adunăm şi punem piatră peste piatră;
Răbdăm povara şi căldura zilei toride
Şi-am vrea lucrarea să fi fost terminată .
Dar până ce nu revine al zilei zenit,
Nu putem discerne tot ce-am construit.

Matthew Arnold

Cuvântul "realitate" este folosit pentru a desemna sfera lui

Dumnezeu şi ansamblul umanităţii prin analogie. Crezurile ne
oferă o afirmaţie teologică despre Dumnezeu, dar experienţa lui
Iov ne demonstrează că o mărturisire de credinţă nu ni-L
prezintă pe Dumnezeu. Singura cale pe care ajungem la El este
conştiinţa, deoarece prin conştiinţă ajungem la relaţia morală
faţă de lucruri. Am văzut că Iov nu a vrut să se plece înaintea
unei autorităţi care nu era întemeiată pe ceea ce este corect în
viaţa reală . Dumnezeu trebuie să Se detaşeze de prezentarea

113
114 Încercat pentru a fupta mai bine

greşită care I-a fost făcută de prietenii lui Iov şi, deşi Iov are
dreptate când le respinge prezentarea, Dumnezeu îl mustră
pentru că s-a arătat mult prea agnostic şi îl scoate din agnosti­
cism pe linia implicată de cuvintele: "Deşi mă ucide, eu totuşi
mă voi încrede în El", adică, "mă voi bizui pe faptul că
Dumnezeu este ceea ce umanitatea mea intrinsecă îmi spune că
trebuie să fie". Autoritatea pe care o căutăm pe bâjbâite este
Dumnezeu Însuşi, nu o tendinţă spre dreptate şi nici un set de
principii. În spatele realităţii se află Dumnezeu Însuşi, iar
autoritatea ultimă este o relaţie personală. Creştinismul este o
relaţie personală cu un Dumnezeu personal pe temeiul
răscumpărării. Motivul pentru care Isus Cristos este Domnul şi
Stăpânul nostru nu este în primul rând faptul că El este
Dumnezeu Încarnat, ci că El este cu uşurinţă cel dintâi în sfera
umană.

(jfasu{ şoptit a{ fui fJ)umnezeu (38:1-4)

"Domnul a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii şi a zis:
«Cine este cel care Îmi întunecă planurile prin cuvântări fără
pricepere? Încinge-ti mijlocul ca un viteaz, ca Eu să te întreb şi
tu să Mă înveţi. Unde erai tu când am întemeiat Pământul? .. »"
(v. 1-4; vezi 11 :(,-7) .
Dumnezeu îl critică aspru atât pe Elihu, cât şi pe Iov. El îi
cheamă să vină înaintea Lui pe baza cunoaşterii lor prezente şi,
rămânând credincioşi realităţilor pe care le cunosc, să lase loc şi
pentru cele pe care nu le cunosc. Acest glas şoptit nu este o
chemare la o credinţă superstiţioasă în Dumnezeu, ci la reali­
tatea lui Dumnezeu în. om. Dumnezeu Se detaşează complet de
o relaţie cu El născută dintr-o spaimă superstiţioasă - "Nu,
rămâi la starea ta de om şi fii atent la realităţi, aşa cum sunt ele."
Dumnezeu îl sfătuieşte pe Iov: "Nu te grăbi să tragi o concluzie,
ci încinge-ţi mijlocul ca un viteaz şi aşteaptă . Ai făcut bine până
acum, nevrând să fiu prezentat greşit, dar trebuie să recunoşti
că există realităţi pe care nu le cunoşti şi trebuie să aştepţi să ţi
 • Pasiunen pentru rea[itate 115

le descopăr pe temeiul ascultării tale morale." Iov nu a vrut să

se închine înaintea lui Dumnezeu pe baza superstiţiei; el nu
putea concepe ca un astfel de Dumnezeu să fie vrednic. Temeiul
chemării nu constă în faptul că Dumnezeu spune că trebuie să
fac ceva, ci în faptul că umanitatea din mine recunoaşte că ceea
ce spune El se prea poate să fie corect. Isus Cristos n-a forţat
niciodată pe nimeni; El n-a folosit niciodată sistemul preoţiei
sau al puterilor supranaturale, nici ceea ce noi înţelegem prin
treziri; El s-a confruntat cu oamenii pe terenul pe care trăim cu
toţii şi a refuzat să forţeze inteligenţa umană spre a I se supune.

o/afoarea su6ştiinţifică a imanenţei (38:4-41)

"Imanenţă" înseamnă noţiunea de prezenţă imediată a lui
Dumnezeu care umple totul. Panteiştii spun că această con­
cepţie explică totul. Elihu afirmă, dându-şi aere, că
"Umanitatea" este un alt nume pentru Dumnezeu; când, de
fapt, una dintre marile doctrine ale Bibliei este aceea că
Umanitatea nu este Dumnezeu şi a fost creată pentru a nu fi
Dumnezeu, şi aceasta în mod distinct. Există dovezi că
Dumnezeu se găseşte în realităţile naturii, dar şi dovezi că El
este altceva decât natura. Noi putem elabora o definiţie corectă
a legilor naturii, "dar, nu uita - spune Dumnezeu - în spatele
acelor legi sunt Eu" .
Dogmatismul ştiinţific este la fel de periculos ca şi dogma­
tismul religios. Dogmatismul religios ia experienţa unui om şi-i
spune de ce s-au întâmplat toate lucrurile; dar din când în când
se petrec lucruri în afara experienţei umane, care nu pot fi expli­
cate. Este bine să se observe ceea ce poate fi cunoscut, dar
nimeni nu are dreptul să fie dogmatic cu privire la lucrurile ce
nu pot fi cunoscute decât prin revelaţie . Putem afirma existenţa
legilor ştiinţifice în măsura în care suntem în stare să le
descoperim, dar ne depăşim atribuţiile atunci când afirmăm că
aceste legi guvernează domenii despre care nu ştim nimic.
Deducţiile bazate pe realităţile pe care le cunosc nu mă vor duce
116 Încercat pentru a fupta mai 6ine

niciodată la Dumnezeu. Pot studia toate realităţile din domeniul

geologiei sau al istoriei naturale, dar unde intervine în ele nota
de autoritate? Nota de autoritate nu vine decât prin intermediul
conştiinţei. Legile sunt efecte nu cauze. Dacă-L putem cunoaşte
pe Dumnezeu prin intelectul nostru, atunci pretenţia lui Isus
Cristos de a-L revela pe Dumnezeu este o farsă, iar
răscumpărarea un nonsens.
Iov a declarat că nu-L poate cunoaşte pe Dumnezeu: "Nu-L
cunosc pe Dumnezeu - spune el - dar ştiu că Dumnezeul pe care
voi îl descrieţi în crezul vostru nu poate fi Dumnezeu, deoarece
pentru a-L face Dumnezeu, sunteţi obligaţi să negaţi realităţile
pe care eu le cunosc." Prietenii lui au susţinut că soluţia constă
în a accepta poziţia agnostică şi a deveni un fatalist - "Nu încerca
să afli dacă Dumnezeu, din punct de vedere al caracterului Său,
este nobil şi corect" - şi au sfârşit prin a spune un neadevăr
despre El. Dumnezeu spune: "Când Mă voi revela, voi fi acel
Dumnezeu al moralităţii pe care-L cunoaşteţi"; totuşi, nu trebuie
să-L legăm niciodată pe Dumnezeu de experienţa subiectivă.
Singura realitate în viaţă este realitatea morală, nu cea inte­
lectuală sau estetică . Religia întemeiată pe intelectualism
devine simplu crez; nu este nevoie de Isus Cristos în ea.
Intelectul nu ne dă realitatea şi nici emoţiile singure, ci numai
conştiinţa în măsura în care se relaţionează cu acestea două.
Temelia lucrurilor nu este raţională . Raţiunea şi intelectul sunt
ghizii noştri în mijlocul lucrurilor concrete, dar nu le pot explica.
De exemplu, nu este raţional ca naţiunile creştine să se afle în
război. Temelia lucrurilor este tragică, iar intelectul îl face pe
om să închidă ochii la această realitate şi să se creadă superior.
Una dintre cele mai grave crime ale filozofiei intelectuale este
faptul că-I distruge pe om ca fiinţă umană şi-l transformă într-un
spectator înfumurat; el se izolează din relaţia cu materialul
uman aşa cum este el şi devine o statuie.
O persoană morală, adică, acel om care va face ceea ce tre­
buie şi va fi ceea ce trebuie în viaţa concretă, are mai multe
şanse decât oricine altcineva să-L recunoască pe Dumnezeu
• Pasiunea pentru rea[itate 11 7

atunci când Se arată . Dacă eu ajung adeptul unui crez, atunci

nu-L pot vedea pe Dumn ezeu decât dacă vine pe linia crezului
meu. Este nevoie de întreaga personalitate - conştiinţă, intelect,
voinţă şi emoţii - pentru a-L descoperi pe Dumnezeu ca reali­
tate. Cel care stă bine pe poziţiile lui, a cărui conştiinţă nu este
încă trezită, nu simte nevoia de Dumnezeu. "Eu nu am venit să
chem un astfel de om", a spus Isus. Dar să se confrunte omul cu
lucrurile şi nu va da peste un crez sau peste o doctrină, ci peste
Realitatea lui Dumnezeu . Caracterul fundamental al realităţilor
cu care ne confruntăm ne transformă încăpăţânarea în sensibili­
tate faţă de realitate.

Justificarea supra1UJrmafă a moralităţii

(39:1-41:34)
"Vrei să nimiceşti până şi dreptatea Mea? Şi să Mă osândeşti
ca să-ţi scoţi dreptatea?" (40:8) .
În aceste capitole este simbolizat întregul univers şi, indife­
rent ce este acest univers, el nu este domestic. Un anumit gen de
ştiinţă modernă ar vrea să credem că este, că putem înhăma
marea, aerul şi pământul. Şi este adevărat, se poate, dacă citeşti
numai manuale de ştiinţă şi te ocupi numai cu experimente
reuşite. Vei descoperi însă curând lucruri care-ţi vor da peste
cap toate calculele şi vor demonstra că universul este sălbatic şi
de nestăpânit. Totuşi, intenţia iniţială a lui Dumnezeu a fost ca
omul să-I poată stăpâni; motivul din care nu reuşeşte să o facă
este faptul că a pervertit ordinea lui Dumnezeu. În loc să
recunoască stăpânirea Lui asupra sa, omul a devenit propriul
său dumnezeu şi, făcând astfel, a pierdut controlul asupra
celorlalte lucruri (vezi Gen. 3).
Când a venit Isus Cristos, El Şi-a manifestat cu uşurinţă
stăpânirea asupra vieţii din aer, din apă şi de pe pământ; în El
vedem ordinea pe care Dumnezeu a intenţionat-o iniţial pentru
om. Dacă vrei să ştii cum va arăta rasă umană pe baza
118 Î ncereat pentru a rupta f11.ai 6ine

răscumpărării, poţi vedea acest lucru oglindit în Isus Cristos - o

unitate perfectă între Dumnezeu şi om, fără nici o prăpastie
între cei doi. Deocamdată, această prăpastie există, iar univer­
sul nu este blând, ci sălbatic . Toate superstiţiile pretind că pot
controla universul; demagogul ştiinţei afirmă că poate controla
starea vremii, că dispune de puteri oculte şi poate îmblânzi uni­
versul cel sălbatic. Dumnezeu însă spune că aşa ceva nu se
poate.

Ciudata umilinţă a fui Iov (40:1-24)

"Iov a răspuns Domnului şi a zis: «Iată, eu sunt prea mic; ce
să-Ţi răspund? Îmi pun mâna la gură. Am vorbit odată şi nu voi
mai răspunde; de două ori şi nu voi mai adăuga nimic»" (v. 3-5).
Nu există nimic slugarnic în atitudinea lui Iov; nu este decât
reverenţa omului a cărui umilinţă a fost stârnită în mod ciudat
în urma conştientizării faptului că se află faţă în faţă cu ceea ce
îi este superior.
.' Revelaţia dată de Isus Cristos d espre Dumnezeu nu este
revelaţia despre Dumnezeul cel Atotputernic, ci despre natura
esenţială a Divinităţii - umilinţă negrăită şi puritate morală, cu
totul vrednică în fiecare detaliu al vieţii concrete. Încamându-Se,
Dumnezeu Se dovedeşte vrednic în sfera în care trăim noi şi
aceasta este sfera Dăruirii de Sine a lui Dumnezeu. Iov îşi dă
seama de acest lucru; el ştie că lui nu-i vorbeşte un traficant de
superstiţii, de crezuri sau de teologie, ci însăşi vocea lui
Dumnezeu, pentru că această Voce nu contrazice ceea ce ştie el,
ci îl conduce exact la lucrurile pe care nu le-ar fi putut descoperi
niciodată prin el însuşi. Şi astfel, Iov îşi pleacă fruntea în
umilinţă înaintea lui Dumnezeu şi ascultă - "Sunt în sfârşit pe
drumul cel bun."
 Iov 42:1-6

Zăvoare şi chei
Tu îmi spui că îndoiala este lucrarea Diavolului.

Nu ştiu; am cunoscut într-adevăr pe cineva,

Versat în multe întrebări subtile,
Care a atins pentru prima dată o liră dezacordată,
Dar s-a străduit să o facă să cânte;

Confuz în credinţă, dar curat în fapte,

A izbutit în cele din urmă să-şi cânte melodia .
Există mai multă credinţă în îndoiala cinstită,
Crede-mă, decât într-o jumătate de crez .

El s-a luptat cu îndoieWe lui şi-a dobândit putere,

Nu şi-a rostit orbeşte judecăţile,
S-a confruntat cu stafiile gândirii
Şi le-a răpus: şi-a ajuns astfel

Să-şi întărească propria credinţă;

Cu el a fost în întuneric puterea,
Care naşte noaptea şi lumina
Şi care nu locuieşte numai în lumină,

Ci şi în beznă şi în nor,
La fel ca peste vechile coline din Sinai,
Când Israel îşi fabrica din aur zeii,
Deşi trompeta răsuna cu atâta putere.
Tennyson

119
120 Încercat pentru a rup ta mai 6ine

Orice lucru pe care un om îl consideră soluţie a unei pro­

bleme poate deveni o altă problemă . De exemplu, teoria
evoluţiei a fost considerată cheia problemei universului, dar, în
schimb, ea s-a dovedit a fi un nou zăvor. La fel, s-a considerat
că teoria atomică este soluţia, până când s-a descoperit că ato­
mul se compune la rândul său din electroni şi că fiecare electron
este un întreg univers. Aşadar, şi teoria aceasta a ajuns un
"zăvor", nu o "cheie" . Tot ceea ce omul încearcă pentru a-şi
simplifica viaţa, în afara unei relaţii personale cu Dumnezeu, se
dovedeşte până la urmă a fi un nou zăvor; iar noi ar trebui să
fim vigilenţi, să recunoaştem momentul în care un lucru se
transformă din cheie în zăvor. Crezul pe care-l susţinuse Iov,
care se pretindea a fi o cheie a caracterului lui Dumnezeu, s-a
dovedit a fi un zăvor, şi Iov îşi dă seama că soluţia unică a vieţii
nu stă într-o mărturisire de credinţă în Dumnezeu, nici într-o
concepţie intelectuală asupra Lui, ci într-o relaţie personală cu
El. Dumnezeu însuşi este răspunsul la ghicitoarea universului,
iar baza lucrurilor poate fi găsită numai în El. Dacă omul Îl
abandonează pe Dumnezeu şi adoptă orice altă explicaţie
ştiinţifică ca şi soluţie, nu face decât să se blocheze într-o nouă
problemă.

!J<ţa6ifitarea crecfinţei în fJ)umnezeu

Ca Sursă şi Suport a{ întregii e)(jstenţe
"Iov a răspuns Domnului şi a zis: «Ştiu că Tu poţi totul şi că
nimic nu poate sta împotriva gândurilor Tale»" (v. 1-2) .
A reabilita înseamnă a repune pe cineva în drepturile sale,
a-l reaşeza în locul său anterior. Problema de-a lungul întregii
cărţi a lui lov este aceea că învăţătura crezului şi credinţa
implicită pe care Iov o are în Dumnezeu nu sunt în acord şi
totul pare ca şi când el este un nebun dacă se ţine de această
credinţă în Dumnezeu. în acest ultim capitol vedem totul
reabilitat, totul reaşezat la locul său prin intermediul relaţiei
• Zăvoare şi cfiei 121

personale a lui Iov cu un Dumnezeu personal, şi nicidecum

prin raţiune sau sentimente.
Iov spune: "Nu pot găsi nici o mângâiere în raţionamentele
voastre sau într-ale mele şi refuz să ocolesc faptele pentru a
elabora o concepţie raţionaIă ." Iov avea o încredere perfectă în
caracterul lui Dumnezeu, deşi nu înţelegea felul în care
lucrează El. "Deşi mă ucide, eu totuşi mă voi încrede în El."
Deseori ilustrăm eronat credinţa în Dumnezeu prin asemănarea
cu credinţa pe care o are un om de afaceri într-un cec. Din punct
de vedere comercial, credinţa se bazează pe calcule, dar
credinţa religioasă nu poate fi exemplificată prin genul de
credinţă pe care o manifestăm în viaţa obişnuită. Credinţa în
Dumnezeu este o teribilă aventură în necunoscut; trebuie să
cred că Dumnezeu este bun în ciuda tuturor experienţelor mele
care contrazic acest fapt. Nu este uşor să afirmi că Dumnezeu
este dragoste, când tot ceea ce se întâmplă în realitate demon­
strează contrariul. Sufletul fiecăruia reprezintă un fel de câmp
de luptă. Problema pentru fiecare dintre noi este dacă vom
rezista, aşa cum a făcut Iov, şi vom zice: "Deşi lucrurile sunt în
beznă, eu mă voi încrede în Dumnezeu."
"Iov a răspuns Domnului ... " Aceasta nu înseamnă că el L-a
văzut pe Dumnezeu înaintea lui ca pe un om, ci că avea o ure­
che antrenată ca rezultat al credinţei sale în El. Temelia credinţei
omului în Dumnezeu constă în faptul că Dumnezeu este Sursa
şi Suportul întregii existenţe, nu că El este întreaga existenţă.
Iov îşi dă seama de aceasta şi susţine că până la urmă totul se
va explica şi se va clarifica . Am eu acest fel de credinţă - nu
credinţa într-un principiu, ci credinţa în Dumnezeu, în faptul că
El este drept, credincios şi cinstit? Mulţi dintre noi nu credem
deloc în Dumnezeu, ci numai în ceea ce El a făcut pentru noi; iar
când aceste lucruri nu sunt evidente, ne pierdem credinţa şi
spunem: "De ce să mi se întâmple mie aşa ceva? De ce trebuie
să fie război? De ce trebuie să fiu rănit şi bolnav? De ce a fost
necesar ca prietenul meu să fie ucis? Ia să-mi verific eu credinţa
în Dumnezeu."
122 Încercat pentru a rupta mai bine

1\.esta6i!irea adevărului în viaţă

şi în structura personalităţii

Ca Sursă şi Suport ar întregii e;rperienţe reaCe

,,«Cine este acela care are nebunia să-Mi întunece pla­
nurile?» «Da, am vorbit, fără să le înţeleg, de minuni care sunt
mai presus de mine şi pe care nu le pricep»" (v. 3) .
Există o mare diferenţă între credinţa creştină şi experienţa
creştină. Pericolul experienţei este că ne face să ne bazăm
credinţa pe ea, în loc să vedem că experienţa noastră nu este
decât o uşă către Dumnezeu Însuşi. Motivul din care mulţi din­
tre noi refuză să gândească şi să descopere temeiul adevăratei
religii este faptul că creştinismul evanghelic a fost prezentat
într-o manieră atât de şubredă. Ajungem la Adevăr prin viaţă şi
prin personalitate, nu prin logică sau afirmaţii ştiinţifice. "Da,
am vorbit despre ceea ce nu înţelegeam, despre minuni care
sunt mai presus de mine şi pe care nu le pricepeam." Refuzând
să accepte lucrurile neadevărate, Iov a afirmat lucruri mai mari
decât cele pe care le înţelegea la momentul respectiv. Acesta
este modul în care Dumnezeu îi foloseşte pe oameni atunci
când aceştia se află într-o relaţie corectă cu El; El transmite
prezenţa Sa reală ca pe un sacrament prin intermediul vieţilor
obişnuite. Domnul nostru Însuşi devine real în acelaşi fel în care
viaţa şi personalitatea sunt reale. Intelectul întreabă: "Ce este
adevărul?", ca şi cum adevărul ar fi ceva ce poate fi cuprins în
cuvinte. "Eu sunt Adevărul", a spus Isus. Singura modalitate
prin care ajungem la Adevăr este prin viaţă şi personalitate.
Când un om se confruntă cu lucrurile, nu are nici un rost să
încerce să rezolve problema în mod logic, ci trebuie să asculte;
şi imediat va vedea calea de ieşire. Adevărul este moral, nu
intelectual. Percepem adevărul, făcând ceea ce trebuie, nu
gândind ceea ce trebuie. "Dacă face cineva voia Lui, va şti
despre învăţătură ... " Oamenii au încercat să ajungă la adevărul
• Zăvoare şi cfiei 123

creştinismului cu capul înainte, ceea ce este tot una cu a sp une

că trebuie să te gândeşti cum vei trăi, înainte de a te naşte.
Vedem imediat absurditatea acestui lucru şi totuşi, ne aşteptăm
să pricepem viaţa creştină înainte de a ne fi născut în lumea lui
Isus Cristos. "Dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea
Împărăţia lui Dumnezeu." Dacă e să vedem vreodată lumea în
care trăieşte Isus şi să intrăm în ea, trebuie să ne naştem din
nou, să fim regeneraţi prin primirea Duhului Sfânt. Atunci vom
descoperi că Adevărul nu stă într-un crez sau într-o afirmaţie
logică, ci în Viaţă şi în Personalitate. Acesta este lucrul de care
şi-a dat seama Iov.

fJ'emeiu[ re[igws a[ ştiinţei şifilozofiei

Ca Sursă şi Suport a(oricărei concepţii ae aurată
"Ascultă-Mă şi voi vorbi; te voi întreba şi Mă vei învăţa"
(v. 4).
Noi nu trebuie să-L cuprindem pe Dumnezeu în sistemul
nostru filozofic, ci trebuie să ne bazăm filozofia pe Dumnezeu.
Sursa şi suportul oricărei concepţii de durată este relaţia per­
sonală a omului cu Dumnezeu. Dacă ne întemeiem filozofia pe
raţiune, vom da naştere unei filozofii false; dar dacă o întemeiem
pe credinţa în Dumnezeu, putem începe să prezentăm viaţa aşa
cum trebuie. Condiţiile concrete sunt luate în considerare, dar
sub ele se află răscumpărarea.
Păcatul nu este problema omului, ci a lui Dumnezeu.
Dumnezeu a luat problema păcatului în propriile Sale mâini şi
a rezolvat-o; dovada că a făcut acest lucru este crucea de pe
Calvar. Crucea este crucea lui Dumnezeu. Pe baza
răscumpărării eu pot să-mi "spăl hainele şi să le albesc în
sângele Mielului" . Pseudoevanghelizarea a răstălmăcit reve­
laţia şi a făcut-o să spună: "Acum, odată ce Dumnezeu m-a
mântuit, eu nu mai trebuie să fac nimic." Revelaţia Noului
Testament spune că, odată ce sun! salvat prin harul lui
124 Încercat pentru a fupta mai 6ine

Dumnezeu, eu trebuie să acţionez pe această bază şi să mă

păstrez curat. Nu contează care este dotarea genetică a unui om
sau care sunt tendinţele ce se luptă în el; pe baza răscumpărării
el poate deveni tot ceea ce cartea lui Dumnezeu arată că trebuie
să fie. Adevărul esenţial al creştinismului, în materie de
gândire, este acela că eu pot să-mi "spăl hainele şi să le albesc
în sângele Mielului" . Aceasta este expunerea răscumpărării în
experienţa reală. Gândim şi noi în acelaşi fel sau gândim în
maniera păgână, care afirmă că fundamentul lucrurilor este
raţional, Iăsându-I cu totul în afară pe Dumnezeu şi pe Isus
Cristos şi răscumpărarea?

Pocăinţa şi zorii umanităţii fui 'Dumnezeu

Ca Sursă şi Suport a[ unei ,ll {oua şanse"
"Urechea mea �uzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul
meu Te-a văzut. De aceea mi-e scârbă de mine şi mă pocăiesc În
ţărână şi cenuşă" (v. 5-6) .
Dacă un om îşi schimbă viaţa, aceasta nu înseamnă neapărat
că s-a pocăit. Un om se poate să fi fost rău şi brusc să se
schimbe, nu pentru că s-a pocăit, ci pentru că s-a stins ca un
vulcan. Faptul că a devenit bun nu este un semn că a devenit
creştin. Fundamentul trainic al creştinismului este pocăinţa.
Apostolul Pavel nu a uitat niciodată ceea ce fusese altădată;
când spune "uitând ce este În urma mea", el se referă la ceea ce
făcuse Înainte. Duhul Sfânt nu i-a permis niciodată să uite ceea
ce fusese altădată (vezi 1 Cor. 15:9; Efes. 3:8; 1 Tim. 1 : 13-15).
Pocăinţă înseamnă că apreciez exact ceea ce sunt Înaintea lui
Dumnezeu, îmi pare rău pentru aceasta şi, pe baza
răscumpărării, devin cu totul altul. Singurul om cu adevărat
pocăit este sfântul, adică, cel care a ajuns exact opusul a ceea ce
a fost, deoarece În el a pătruns o nouă realitate. Orice om care se
cunoaşte pe sine ştie că nu poate fi sfânt, prin urmare, dacă
ajunge sfânt, aceasta are loc numai pentru că Dumnezeu
• Zăvoare şi cfiei 125

"pune" ceva în el. Acest om este acum "dăruit cu Divinitate " şi

poate începe să aducă "roade vrednice de p ocăinţă " .
Se poate ca cineva să cunoască planul salvării, să predice ca
un arhanghel, şi totuşi să nu fie creştin (ef. Mat. 7:21-22) . Proba
creştinismului este faptul că omul trăieşte mai bine· decât
predică. Realitatea eredităţii lui Isus Cristos vine în lăuntrul
nostru în urma regenerării şi dacă e să ne asemănăm vreodată
cu El, aceasta va fi pentru că ne-am pocăit şi am primit ceva de
la Dumnezeu. Dacă prin viaţa mea trupească se pot manifesta
ticăloşia, pofta şi răutatea, atunci şi natura lui Isus Cristos, dacă
este acolo, se poate manifesta prin viaţa mea trupească; şi
nimeni nu trebuie să se teamă vreodată că sfinţenia de care dă
dovadă îi va fi atribuită lui. "Dar acum ochiul meu Te-a văzut - a
spus Iov - de aceea mi-e scârbă de mine şi mă pocăiesc în ţărână
şi cenuşă./I Când Îl ÎIltronez pe Isus Cristos, eu spun ceva ce se
opune cu violenţă vechii stăpâniri. Îmi neg vechile căi cu
desăvârşire, la fel cum Petru L-a negat pe Domnul său.
Pretenţia lui Isus Cristos este că El poate să pună în fiecare
om o nouă natură, propria Lui natură, Duhul Sfânt şi aceasta se
va vedea în tot ceea ce va face omul respectiv. însă natura Fiului
lui Dumnezeu nu poate pătrunde în viaţa mea decât prin
pocăinţă.
 Iov 42:7-1 7

'lJegfiizarea concretufui

Omul acela de rând caută un lucru mic de făcut,

îl vede şi-l face;
Omul acesta superior urmăreşte un lucru măreţ
Dar moare înainte de a-l cunoaşte.
Omul acela de rând înaintează, înfăptuind mereu câte ceva,
Curând atinge suta;
Omul acesta superior, aspirând la milion,
Pierde unitatea.
Acela are lumea de aici - de-o avea nevoie de următoarea,
Să-I bage lumea-n seamă!
Astfel, dedicându-se lui Dumnezeu, fără îndoieli,
Căutându-L îl va găsi.

Robert Browning

Viaţa noastră concretă este o deghizare; nimeni nu dă pe faţă

ceea ce este cu adevărat. Nici înainte, nici după suferinţa lui, Iov
n-a putut exprima într-adevăr ceea ce era . "Marele eveniment
divin" pe care îl aşteptăm cu nerăbdare este momentul în care
pământul se va manifesta într-adevăr ca şi lu.:rare a lui
Dumnezeu, iar sfinţii se vor arăta într-adevăr ca şi fii ai lui
Dumnezeu. î ntre timp, aparenţele prezente nu exprimă
lucrurile reale.
în permanenţă, Iov şi-a păstrat credinţa că Dumnezeu este
cinstit. El declară că mărturisirea de credinţă a prietenilor săi cu,

126
• 'lJegliizarea roncretufui 127
privire la Dumnezeu nu a fost adecvată deoarece afirma lucruri
pe care el le putea contrazice prin propria lui experienţă. "Nu
cunosc motivul pentru care sufăr, dar explicaţia voastră nu mă
satisface. Deşi El mă ucide, deşi sunt de-a dreptul făcut bucăţi,
eu cred că Dumnezeu este cinstit, că este un Dumnezeu al
dragostei şi al dreptăţii şi-L voi aştep ta, iar într-o zi se va dovedi
că credinţa mea a fost corectă ." In aceasta constă sublimul
credinţei lui Iov. Acum Dumnezeu se întoarce spre prietenii lui
Iov şi Se ocupă de ei.

Sursa realităţii eterne

" . . .Domnul. . . a zis lui Elifaz din Teman: «Mânia Mea s-a
aprins împotriva ta şi împotriva celor doi prieteni ai tăi, pentru
că n-aţi vorbit aşa de drept de Mine, cum a vorbit robul Meu
Iov»" (v. 7) .
Oricine pozează ca învăţător religios se va întâlni, mai
devreme sau mai târziu, cu realitatea eternă . Prietenii lui Iov
s-au comportat ca nişte învăţători religioşi, au afirmat că-L
cunosc pe Dumnezeu, iar critica pe care i-au adus-o a fost din
acest punct de vedere. Totuşi Dumnezeu spune: " . . .n-aţi vorbit
aşa de drept de Mine cum a vorbit robul Meu Iov." Citind ceea
ce spune Iov vom fi ajuns probabil la concluzia că un om care a
vorbit aşa nu putea fi de treabă - el a rostit nişte lucruri atât de
nebuneşti şi de extravagante; şi totuşi, în cele din urmă,
Dumnezeu, care este realitate eternă, a afirmat că Iov a vorbit
drept despre El. Este posibil ca un om să spună lucruri nebu­
neşti, care să ni se pară cu totul greşite, dar va fi umilitor să
aflăm că a vorbit mult mai adevărat despre Dumnezeu decât
noi. Când realitatea eternă se manifestă, poza nu foloseşte la
nimic şi nici impostura religioasă. Glasul lui Dumnezeu îi
mustră pe Elifaz şi pe ceilalţi nu pentru că au vorbit
neadevăruri - ei au dat glas în permanenţă la ceea ce era
adevărat din punct de vedere logic - ci pentru că L-au prezentat
eronat. Creştinismul nu constă în rostirea adevărului, în
 Încercat pentru a fupta mai 6ine

umblarea în conştiinciozitate sau în aderarea la nişte principii;

creştinismul este ceva cu totul diferit de toate acestea: este
loialitatea, într-o renunţare absolută la sine, faţă de o Persoană,
faţă de Domnul Isus Cristos.
Dacă realitatea lui Dumnezeu este o pedeapsă pentru cel
care n-a pretins niciodată că este religios, atunci ea trebuie să fie
de zece ori mai mult aşa pentru cel care a fost un învăţător reli­
gios şi care le-a spus oamenilor: "Eu vă pot spune de ce
suferiţi." "Vă pot spune de ce a îngăduit Dumnezeu acest
război şi ce va face cu Imperiul Britanic." Când un astfel de om
se confruntă cu realităţile eterne şi-L aude pe Dumnezeu
spunând: "Tu nu ai vorbit lucruri adevărate despre Mine",
pedeapsa trebuie să fie înspăimântătoare (ef. Ioan 15:2-6) . Elifaz
a rostit adevărul în mod abstract, dar L-a înfăţişat pe
Dumnezeu complet greşit. Dumnezeu nu este un adevăr
abstract, El este realitatea eternă şi este identificabil numai prin
intermediul unei relaţii personale.
Când cineva este dat în vileag de realitatea eternă, există
pericolul să devină sfidător sau disperat. Când prietenii lui Iov
au fost mustraţi de Dumnezeu, ei au adoptat atitudinea corectă
şi nu au căzut în disperare. Dacă vine asupra ta pedeapsa
realităţii eterne, ai grijă să te lase faţă în faţă cu Dumnezeu, nu
cu tine însuţi.

�isturiulevenimentefor în acţiune
"Luaţi acum şapte viţei şi şapte berbeci, duceţi-vă la robul
Meu Iov şi aduceţi o ardere de tot pentru voi. Robul Meu Iov să
se roage pentru voi şi numai în vederea lui..." (v. 8) .
Nu vedem decât în limitele prejudecăţilor noastre a -

prejudecăţilor noastre evanghelice sau neevanghelice, a

prejudecăţilor credinţei noastre sau ale agnosticismului nostru.
Nu putem vedea altfel decât dacă evenimentele "taie" în noi.
"Chirurgia" evenimentelor este un lucru extrem de dureros.
Este nevoie de un lucru diavolesc, cum este acest război, pentru
 • 'lJegliizarea wncretuIui 129

a smulge prejudecăţile oamenilor care şi-L reprezintă greşit pe

Dumnezeu. Prejudecata este o judecată declarată înainte ca
dovezile să fi fost suficient cântărite. Nici unul dintre noi nu este
scutit de prejudecăţi şi modul în care ni le exteriorizăm cel mai
bine este prin opoziţia noastră faţă de prejudecăţile altora. Dacă
ne ţinem cu încăpăţânare de anumite prejudecăţi, va interveni
bisturiul evenimentelor care ne va desprinde de ele. Păzeşte-te
să intri în conflict cu Dumnezeu, este un lucru periculos.
Bisturiul evenimentelor i-a scăpat pe prietenii lui Iov de
prejudecăţile lor. Ei i-au spus În permanenţă lui Iov: "Tu eşti cel
care nu are dreptate, putem să-ţi demonstrăm lucrul acesta, eşti
un ticălos şi ne mirăm cum de nu te-a lovit Dumnezeu cu
moartea până acum." Intervenţia evenimentelor îi pune însă pe
genunchi, Într-o umili.'lţă totală. "Duceţi-vă la robul Meu Iov -
spune Dumnezeu - şi el să se roage pentru voi." "Rezolvaţi
problema sau nu veţi ajunge niciodată la Mine." Gândiţi-vă ce
umilinţă!
" . . .nu vă voi face după nebunia voastră; căci n-aţi vorbit aşa
de drept despre Mine cum a vorbit robul Meu Iov" (v. 8) .
Ce înseamnă să "vorbeşti drept" despre Dumnezeu? Eu nu
L-am văzut niciodată pe Dumnezeu; a-L numi omnipotent,
omniprezent şi omniştient nu înseamnă nimic pentru mine;
nu-mi pasă deloc de o Cauză Primordială Incomprehensibilă şi
Atotputernică. Pentru a vorbi drept despre Dumnezeu, trebuie
să mă găsesc Într-o relaţie personală vie cu El. Dumnezeu îi
'cerne pe prietenii lui Iov deoarece, deşi au predicat drept, ei L-au
reprezentat greşit şi au spus o minciună despre Autorul
Adevărului. Dacă eu predic ceea ce trebuie, dar nu trăiesc ceea
ce predic, spun un neadevăr despre Dumnezeu. Acesta este
unul dintre adevărurile cardinale ale creştinismului (vezi Rom.
2:17-24). "Dar - spunem noi - cum voi trăi adevărul?" Predica de
pe Munte spune că noi trebuie să avem o natură care să nu fie
niciodată pofticioasă, duşmănoasă sau rea; unde vom Începe?
Dacă Isus Cristos nu pune în noi propria Sa ereditate, este
imposibil. Dar tocmai acest lucru El pretinde că-I poate face.
130 Încercat pentru a rupta mai bine

Prin regenerare Isus Cristos poate pune în orice om natura

care-l va transforma în exemplul viu a ceea ce predică . Botezul
cu Duhul Sfânt nu a adăugat nimic la doctrina apostoillor; i-a
făcut numai exemple a ceea ce-i învăţau pe alţii (Fapt. 1 :8) .

Sacramentu{pocăinţei ca �erienţă
"Elifaz din Teman, Bildad din Şuah şi Ţofar din Naama s-au
dus şi au făcut cum le spusese Domnul" (v. 9) .
Prietenii au acceptat umilinţa şi au făcut un act de pocăinţă.
Strict vorbind, pocăinţa este un dar de la Dumnezeu. Nici un
om nu se poate pocăi atunci când vrea eL Omul poate avea
remuşcări atunci când vrea, dar remuşcarea este mai puţin decât
pocăinţa. Pocăinţă înseamnă să-mi arăt părerea de rău pentru
greşeala săvârşită, devenind exact opusul a ceea ce am fost. Vechii
puritani obişnuiau să se roage pentru "darul lacrimilor" . Omul
are puterea să se împietrească faţă de unul dintre cele mai mari
daruri ale lui Dumnezeu. Dacă pentru a nimici o bucată de
gheaţă, iei un ciocan şi o faci praf, nu faci decât să o transformi în
cioburi de gheaţă; pune însă bucata de gheaţă la soare şi se va topi
imediat. Tocmai aceasta este diferenţa dintre felul în care tratează
omul răul şi felul în care îl tratează Dumnezeu. Abordarea
omenească îl poate sfărâma, dar rezultatul nu este decât rău
multiplicat în nenumărate fărâme. Când Dumnezeu abordează
răul, intervine pocăinţa, omul se întoarce la Dumnezeu, iar viaţa
lui devine un sacrament al pocăinţei ca experienţă.
Aceşti oameni nu au spus: "Nu, nu ne vom duce la Iov." Ei
nu au încercat să se justifice, ci au făcut exact ceea ce le-a spus
Dumnezeu să facă; procedând astfel au făcut un lucru nobil şi
măreţ, dând curs singurei şanse de a-L cUlloaşte pe Dumnezeu .

1mpforarea religiei e{weratoare

"Domnul a adus pe Iov iarăşi în starea lui de la început,

după ce s-a rugat Iov pentru prietenii săi" (v. 10) .
• 'lJegliizarea amcretu[ui 131

Ai ajuns tu la acel "după"? Dacă eşti şi tu în situaţia lui Iov

şi ai fost copleşit de nişte necazuri care te-au afectat, aminteşte-ţi
că atunci când Iov s-a rugat pentru prietenii săi, Dumnezeu l-a
scăpat. Roagă-te pentru prietenii tăi şi Dumnezeu îţi va recu­
pera pierderile. Scăparea vine atunci când mijloceşti pentru ei;
ea nu este o simplă urmare, ci este felul în care lucrează
Dumnezeu. Nu este vorba despre a ne face timp pentru a stu­
dia Biblia, ci despre a mijloci spontan în timp ce ne vedem de
treburile noastre zilnice şi vom vedea că acea scăpare nu se va
lăsa aşteptată; nu pentru că înţelegem problemele, ci pentru că
recunoaştem că Dumnezeu a ales calea mijlocirii pentru a-Şi
realiza minunile morale în viaţa noastră. Începe aşadar să
lucrezi şi roagă-te, iar Dumn ezeu Îşi va face lucrarea în vieţile
altora; tu nici măcar nu trebuie să le vorbeşti. Dumnezeu a înte­
meiat viaţa creştină pe răscumpărare şi când ne rugăm pe acest
temei, onoarea Lui este pusă în joc pentru a ne răspunde
rugăciunii.

Societatea p rietenieigeneralizate
"Şi Domnul i-a dat înapoi îndoit decât tot ce avusese" (v. 10) .
Viaţa concretă a lui Iov arăta l a fel c a ş i înainte d e suferinţă
pentru toţi aceia care nu cunoşteau culisele evenimentelor.
Aceasta este deghizarea concretului. Există întotdeauna ceva în
plus la cel care a trecut cu adevărat prin necaz - sfera socială i
se lărgeşte în toate direcţiile, are o gândire mult mai
cuprinzătoare, este mai generos şi mai tolerant, mult mai dis­
pus să-i "primească pe străini" . Unul dintre cei mai importanţi
factori eliberatori ai vieţii personale este necazul. După război
va exista o societate mai prietenoasă pentru mulţi oameni;
oamenii nu vor mai fi atât de străini unii faţă de alţii cum
obişnuiau să fie înainte. Unul dintre lucrurile pe care le vom
pierde este pretenţia că-i cunoaştem pe oameni. Pe oameni nu-i
poţi incadra în tipuri; în viaţa fiecăruia există întotdeauna ceva
ce nu este cunoscut decât de Dumnezeu. Ultimul lucru care tre-
132 Încercat pentru a rupta mai bine

buie să dispară sunt categoriile religioase. Un om va ţine la

acest gen de clasificare până va primi o lovitură din partea
realităţii eterne, aşa cum au primit şi aceşti oameni. Elifaz şi
ceilalţi au susţinut ideea că dacă cineva nu se ţine de specificul
crezului lor religios, este pierdut. Singurul lucru care va deter­
mina dispariţia ideii că-i cunoaştem pe oameni este bisturiul
evenimentelor, este realitatea eternă a lui Dumnezeu care
zdruncină nonsensul din noi. Aceasta s-a întâmplat în viaţa
multora prin cataclismul războiului şi oamenii descoperă că
dispun de o perspectivă diferită, mult mai largă asupra
lucrurilor. Nu există loc pentru poză şi pretenţii în viaţa de
tabără.
"Fraţii, surorile şi vechii prieteni ai lui Iov au venit toţi să-I
vadă şi au mâncat cu el în casă. L-au plâns şi l-au mângâiat
pentru toate nenorocirile pe care le trimisese Domnul peste el"
(v. 11).
În viaţa lui Iov a apărut o societate mult mai mare şi mai
largă după terminarea suferinţelor. În epistola sa, Petru se
referă la oamenii care-ţi acordă timp din belşug; sunt acei
oameni care au trecut prin suferinţă, dar acum par plini de
bucurie (vezi 1 Pet. 4:12-19) . Dacă un om nu a trecut prin
suferinţă, te va brusca dacă nu vii în întâmpinarea intereselor
sale; nu îl interesezi mai mult decât îl interesează nisipul din
deşert. însă cei care s-au confruntat cu lucrurile nu mai sunt în
prezent ocupaţi cu necazurile lor, ei au ajuns să fie făcuţi pâine
frântă şi vin turnat pentru ceilalţi. Poţi conta întotdeauna pe cel
care a suferit, dar niciodată pe cel care nu a suferit.
" .. .fiecare i-a dat un chesita şi un inel de aur" (v. 11).
Iov a acceptat darurile de la prietenii şi de la fraţii săi, lucrul
acesta fiind semnul unui spirit generos. Cei mai mulţi dintre noi
preferă să dăruiască, dar Iov a fost suficient de matur ca să
primească tot ceea ce i-au adus ei.
"În cei din urmă ani ai săi, Iov a primit de la Domnul mai
multe binecuvântări decât primise în cei dintâi ... "