\\ .

'-

'-
---

maylan Schurch
Ilustratii: Ileana Surducan
 mAYLAN SCHURCH

SI'AOALUI
O&N1S ANWYCK
Cu ilustratii de Ileana Surducan

evs"'-. şi
editura viaţă sănătate
© 20 1 3 Editura Viată şi Sănătate
-

Toate drepturile rezervate .

Original English edition copyright © 2009

by Review and Herald Publishing Association
Titlul cărtii în original :
The Sword of Denis Anwyck

Traducere : Cristina Bîtică

Redactare : Florin Bică, Geanina Constantin
Ilustratii: Ileana Surducan
Corectură: Lavinia Goran
Tehnoredactare : Dragoş Gârea

Cărtile Editurii Viată şi Sănătate pot fi achizitionate

prin reteaua sa natională de librării
www. viatasisanatate .ro/librarii

Pentru comenzi prin poştă sau agenti de vânzare :

Editura Viată şi Sănătate
Telefon: 02 1 323 00 20, 0740 1 0 1 0 34
Fax: 02 1 323 00 40
E-mail: comenzi@viatasisanatate .ro
Site : www. viatasisanatate. ro

Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a României

SCHURCH, MAYLAN
Spada lui Denis Anwyck / Maylan Schurch ; il. : Ileana Surducan ;
trad . : Cristina Bîtică. -Pantelimon : Viată şi Sănătate, 20 1 3
ISBN 978-973- 1 0 1 -70 1 -3

1. Surducan, Ileana (il.)

II. Bîtică, Cristina (trad .)

82 1 . 1 1 1 -93-3 1 = 1 35. 1
 Cu dragoste,
lui Shelley,
a cărei bunătate inocentă şi sinceră
Îmi dă curaj

Cu recunoştinfă,
lui Randy Fishell,
care mi-a sugerat ideea acestei cărfi
 ��O - � o CAPITOLUL 1 0_ -iii;:
0 �� :!!!!

-A! am zis eu.

Magda Judde privi cu suspiciune j urnalul meu gros, legat în
piele, care stătea deschis pe masa din fata ei.
-A? m-a întrebat ea.
Apoi, a împuns cu un deget aspru şi roşu într-o altă parte a
paginii.
-Atunci, ce este asta?
-Acesta este un o.
- Mie mi se par la fel.
Strângând din dinti pentru a evita să casc, am împins cartea
mai aproape de ea şi i-am zis:
- Priveşte codita mică pe care o are litera asta! Ea ne arată
că este unA .
-Apropo, ce sunt toate astea?
- Sunt regulile regelui.
Magda a ridicat din sprâncene .
- Glumeşti?! Cine te-a învătat aceste reguli?
- Dascălul. Pe vremea când mă învăta să scriu . . .
- În orice caz, a zis ea, spui că litera asta este un O?
- Este un A!
- Of!
- Nu este un O, Magda! Este un A!
- ştii prea bine ce-am vrut să spun, Denis Anwyck! a pufnit
Magda. Iar tu, acolo, în spate, a zis ea răsucindu-se pe scaun şi
aruncându-i o privire fiului ei, te-ai j ucat suficient . . . Ajunge!
 Max a chicotit. Avea aproape 1 4 ani şi era cu câteva luni mai
mare decât mine. Î n momentul acela stătea jos, pe podeaua încă­
perii care-i servea drept atelier tatălui său, şi punea o pârghie noii
arbalete pe care i-o făcuse acesta.
- Denis, a spus el, vino aici şi hai să vedem dacă funqionează!
- Rămâi aici, Denis! mi-a poruncit mama lui. Am putin timp
liber şi vreau să profit la maximum de el.
Apoi , s-a întors spre jurnalul meu.
- Arată-mi încă o dată! Care este O?
Viata în casa familiei Judde nu fusese niciodată monotonă.
Pe când aveam cinci ani, părinţii mei au murit din cauza ciumei .
Soldatii regelui m-au găsit plângând, îngenuncheat lângă patul bie­
ţilor mei părinti. Când m-au smuls de acolo, am tipat şi am lovit cu
putere în stânga şi-n dreapta, aşa că m-au legat de o cărută. Apoi,
acoperindu-şi urechile pentru a nu-mi mai auzi urletele, au trecut
cu zarvă mare pe lângă castelul regelui, care se înălta pe un deal,
şi m-au adus în casa tâmplarului Charles Judde.
Sotia acestuia, Magda, m-a strâns în brate la fel cum ar fi făcut
cu pisicile, câinii vagabonzi sau orice altă fiintă fără adăpost şi m-a
acceptat ca pe fiul ei, deşi avea deja un băiat cu aproape un an
mai mare decât mine. Charles m-a bătut cu asprime în cele două
ocazii când am încercat să fug la casa părintilor mei, însă ştiu că
mă iubeşte.
Nu înteleg tot ce s-a întâmplat în perioada aceea a vietii mele.
De fapt, nici nu îndrăznesc să mă gândesc prea mult la lucrurile
acelea . . .
- A, 0, a repetat Magda cu maximă concentrare . Acum, scri­
e-mi una dintre ele, ca să văd dacă pot spune care este !
În timp ce răsfoiam jurnalul pentru a găsi o pagină albă, ea a
urmări t cu privirea paginile scrise de mână, peste care treceam.
- Tu ai scris toate astea?
- Da! În fiecare seară scriu în jurnal.
- Despre ce scrii?
- Păi , despre lucruri la care mă gândesc . . .
- Lucruri personale?
,..-:'('1=- - �-=�-��---- CAP
_____
-=-=-=-=- O=
-=-LU= _ �;J)
�- -�
- Mda . . .
Este corect spus "lucruri personale", am gândit în sinea mea.
Aş putea să fiu trimis la Închisoare pentru ceea ce am scris aici,
dar nimeni, În afară de mine, nu se uită În acest jurnal. Ce bine că
majoritatea oamenilor nu ştiu să citească!
- Magda, priveşte ! Iau condeiul, îl înmoi în cerneală şi scriu o
literă pe această pagină albă.
- Este un A, a zis ea.
- Corect! Ai un ochi bun.
- Dă-mi-l şi mie ! a zis Magda, întinzând mâna spre condei.
Vreau să văd dacă pot să fac şi eu aşa . . .
Max s-a luminat l a fată.
- Buuun! Deci eu şi cu Denis putem să mergem afară.
Apoi, a luat arbaleta şi câteva săgep.
M-am uitat spre Magda pentru a primi permisiunea ei.
- Bine, du-te ! a oftat ea. Nu-ti face griji cu privire la cartea ta.
Voi avea grijă de ea.
Î n momentul acela, am auzit o bătaie în uşă şi vocea unui băr­
bat care a strigat:
- Să deschidă cineva uşa!
Max a deschis uşa în grabă. Tatăl său , Charles, un bărbat înalt
şi puternic, cu barbă neagră şi stufoasă, a intrat în cameră clăti­
nându-se sub greutatea unei grămezi de scânduri zgrunturoase. A
gemut de oboseală, apoi, a lăsat scândurile să se prăbuşească pe
podea.
- Ah! a exclamat Charles privind în jur.
A văzut-o pe Magda aşezată la masă şi scriind în jurnalul meu.
- Ce, încă nu este gata cina?
- Ai răbdare ! a mormăit ea încruntată şi cu limba scoasă prin-
tre buze, în coltul gurii, din cauza concentrării.
- Ce faci acolo? a întrebat-o Charles.
- Nimic ilegal , Maiestatea Voastră! a izbucnit ea. Dacă n-ai fi
făcut atâta tam-tam acu' cinci ani, când dascălul regelui îi dădea
lectii lui Denis, aş fi învătat şi eu să citesc şi să scriu la fel de bine
ca el.
 ��- - �-� -�

-------�-
�
�- �-� -�--

.��
Charl es s-a înc run tat.
_ Ştii pre a bine de ce nu te-am lăsat să studiezi cu el!
_ Pe Den is l-ai Iăsat . . .
_ Deni s nu este fiul meu !
Charle s a făcut o pauză şi mi-a aruncat o privire.
_
Îmi pare rău, Denis! a spus el cu glas aspru. N-am vrut să
sun e a şa. Dar tu eşti diferit. Spre deosebire de noi, tu ai dreptul să-ti
urme zi propri ul drum. Î ntelegi ce spun?
M-am înroşit şi am înclinat din cap.
- Sunt diferit.
- Te iubesc ca pe băiatul meu şi, dacă vrei, vei fi întotdeauna
fiul meu, dar. . .
- Nu este nicio problemă. Înteleg!
- Charles, l-a întrerupt Magda, nu crezi că ar fi cazul să lăsăm
trecutul în urmă? ştiu că atunci nu ai fost de acord cu regele . . .
- Nici acum nu sunt!
- Chiar trebuie să tii ranchiună atâta amar de vreme? Sunt si-
gură că s-a schimbat! Nu-ti mai aminteşti? Prima lui regulă pe care
am învătat-o a fost: " Regele vă va da orice veti alege cu adevărat. "
Sunt sigură că el doreşte tot ce este mai bine pentru noi . Oricum,
treaba asta n-are nicio legătură cu dorinta mea de a învăta literele.
- Ba da! Are ! a contrazis-o Charles. Nu am avut niciodată în­
credere în dascălul trimis de rege. Bărbatul acela purta întotdeau­
na o glugă trasă pe cap şi legată sub bărbie. Nu puteai niciodată
să-i vezi fata cu adevărat. Cine ştie ce idei ciudate avea? Regulile
regelui, de exemplu . . .
- Charles! a spus Magda.
Charles a început să vorbească cu voce prefăcută.
- " Fiti cinstiti şi fără teamă fată de voi înşivă şi fată de regele
vostru. " Ha! De ce spune aşa ceva când nici măcar nu o crede cu
adevărat? Numai să încerce vreunul dintre noi să fie fără teamă şi
sincer cu el, că l-ar arunca În temnita castelului înainte să-şi dea
seama ce l-a lovit!
Max mi-a făcut semn pe la spatele tatălui său şi s-a îndreptat
spre uşă pe vârfurile picioarelor, având în mână arbaleta şi săgetile.
��� _______________ ���IT�
O�L.U�L�I _________________ �
- Ei bine, a răspuns Magda, din moment ce una dintre reguli
spune aşa: " Scrieti şi tineti minte trecutul ! " , nu este deloc surprin­
zător că regele a trimis un dascăI pentru a ne . . .
Charles a întrerupt-o.
- Cred că sarcina dascălului era de fapt să acopere cu un
strat de zahăr toate lucrurile detestabile pe care le-a făcut regele.
- Charles, ai grijă! Băietii . . .
- Băietii trebuie să ştie adevărul, Magda!
- Aş vrea ca baronul să fie rege ! s-a băgat şi Max în vorbă.
Charles s-a repezit la el şi l-a apucat de gât.
- Ai mers prea departe, băiete ! Prea departe ! a strigat el. În
casa asta, spunem ce gândim, dar nu vorbim despre trădare. Dacă
o să aud că ai repetat cuvintele astea în afara casei noastre, o să-ti
trag o mamă de bătaie . . . M-ai înteles?
- Da, i-a răspuns Max pe un ton plângăret.
- Max, a continuat amenintător tatăl său, dacă regele ar auzi
ce-ai spus, ne-ar arunca pe toti în temnita castelului.
- Nu ai de unde să ştii asta, Charles! a protestat Magda.
- ÎI urăsc! am izbucnit eu dintr-odată.
Nu aveam de gând să spun aşa ceva. Pur şi simplu mi-a scăpat
printre buze .
- ÎI urăsc pe rege! am repetat.
Charles s-a întors spre mine. Fata îi ardea de mânie.
- Şi tu? ! a răcnit el. Poate că eşti doar un mic orfan amărât,
dar te afli sub acoperişul meu şi vei proteja această casă dacă eu
va trebui să . . .
- ÎI urăsc! am strigat eu din nou. ÎI urăsc pe rege ! Soldatii lui
au venit şi au . . .
Deodată, peste toată camera s-a lăsat o umbră. Cineva stătea
în dreptul uşii deschise . Cu fata cenuşie de teamă, Charles s-a ră­
sucit să-I întâmpine pe cel nou-venit.
 o fată cam de aceeaşi vârstă cu mine stătea în dreptul uşii
atelierului. Părul ei drept era de un galben intens, iar ochii îi erau
de un albastru închis. Nu o mai văzusem niciodată.
- Meştere Judde? a spus ea încet, dar cu o voce clară.
- Da?
Charles şi-a dres glasul.
- Cu ce te pot ajuta?
- Am venit să iau un cufăr de lemn pentru sotia baronului .
- A, da! Cufărul!
Charles s-a relaxat şi a luat o tinută respectuoasă în timp ce a
traversat atelierul.
- Desigur! Să vedem! Da, am terminat lucrul la el cu o zi sau
două în urmă . . . Uite-l aici !
Charles a ridicat o ladă frumos sculptată, apoi, a privit neîncre-
zător spre fată.
- Vrei să iei cufărul cu tine?
- Da. Baroneasa mi-a spus să-I iau.
- Poate că baroneasa nu şi-a dat seama cât de greu poate fi . . .
N-ai venit c u trăsura?
- Nu. Dar nu este prea departe. Casa voastră se află la doar
câteva sute de metri fată de casa ei din oraş.
- Totuşi nu este chiar atât de aproape . Denis, ce-ar fi să cari
tu lada asta în locul fetei?
Î ncuviintând, m-am grăbit spre masă. Magda se ridicase între
timp, din respect pentru o persoană care avea legătură cu baro-
 CAPITOLUL 2

neasa, şi Îmi lăsase instrumentele de scris unde le pusesem eu mai

înainte . Am astupat repede sticluta cu cerneală, am şters condeiul
cu o cârpă micută, am închis jurnalul şi am pus toate acestea în
rucsacul meu de piele. L-am închis bine şi l-am aruncat pe spate,
între umeri, prins de singura lui curea.
- Îti multumesc pentru că îmi cari cufărul ! a spus fata când
am ajuns în stradă.
- Nicio problemă! Ar fi fost prea greu pentru tine . . .
- Crezi că vei putea să-I duci fără probleme?
- Desigur!
Pentru un timp, am mers în tăcere. Strângând cufărul la piept,
am rămas putin în urma fetei, pe de o parte din politete, iar pe de
altă parte, pentru că din pozitia aceea puteam să o văd mai bine.
Mă simteam stânjenit, deoarece nu-i cunoşteam rangul şi nu ştiam
cum ar trebui să mă adresez ei.
Nu putea fi o simplă sluj nică. Rochia ei lungă, deşi avea o cro­
ială simplă, era de un albastru delicat, iar spatele ei era drept ca o
săgeată, de parcă ar fi fost obişnuită să călărească.
Chiar când mă gândeam la toate astea, şi-a întors capul şi mi-a
zâmbit.
- Numele tău este Denis?
- Da.
- Tatăl tău este un bun meseriaş.
Am privit cu timiditate în jos, spre capacul cufărului.
- Nu este tatăl meu. Sunt adoptat.
Fata a continuat să meargă în tăcere, aşteptând, probabil, să
vadă dacă o să spun mai multe despre mine. Era însă o poveste
atât de personală şi de dureroasă, încât nu ştiam dacă aş fi putut să
i-o spun fără să-i par o persoană ciudată. Aşa că am tăcut.
Am trecut pe lângă o pajişte de un verde-închis, străjuită pe
trei părti de copaci înalti . Î n mijlocul pajiştii păştea o iapă mare şi
aIbă. Când ne-am apropiat, iapa şi-a ridicat imediat capul şi ne-a
privit.
Deşi voiam să o întreb pe fată dacă obişnuia să călărească,
m-am simtit incapabil să rostesc o vorbă. Dacă locuia în casa din
 4":i� Spada lui De nis Anwyc k
".\� ____ ---=-<:=-:=-===:.:..:.__
..z.=
f1
oraş a baronului, oare cine era? ştiam că baronul nu avea nicio
fiică. Dar, după felul în care era îmbrăcată şi după cum vorbea,
îmi dădeam seama că nu era o slujnică. Dacă era rudă cu baronul,
probabil că făcea parte din nobilime , iar eu, ca om de rând, nu
aveam dreptul să-i pun întrebări personale. Aveam însă nevoie de
un subiect de discutie.
Atunci, am văzut crenguta . . .
Lângă pajişte, un fermier legase o frânghie lungă între două
case, probabil pentru a usca piei de animale. Aproape de unul din­
tre capetele sforii, o crengută în formă de Y atârna cu susul în jos,
prinsă în bifurcarea ei.
- Priveşte ! i-am spus eu fetei, arătând cu degetul.
Ea s-a oprit brusc.
- Unde?
- Acolo . . . crenguta aceea . . . Este ca un Y Întors invers. Bănu-
iesc că vântul de noaptea trecută a aruncat-o acolo.
Fata s-a mirat şi ea.
- Este ciudat că nu a căzut de pe sfoară.
- Cele două ramuri ale crengii sunt prea grele, am explicat
eu. Câtă vreme crenguta îşi lasă toată greutatea pe sfoară, nimic
nu o poate mişca de-acolo.
După ce ne-am reluat drumul, fata s-a cufundat iarăşi în
gânduri , păstrând tăcerea. Apoi, când am intrat pe strada unde se
afla casa baronului, s-a oprit dintr-odată şi s-a întors spre mine.
- Ai spus despre crenguta aia că are forma literei Y. Cunoşti
literele?
Am privit-o nedumerit, întrebându-mă dacă ar trebui să-i spun
sau nu. În cele din urmă, am recunoscut:
- Mda . . . , ştiu să scriu şi să citesc.
- Te-am văzut punând ceva care semăna cu o carte mare în
rucsacul tău. O porti întotdeauna cu tine?
- Da. Nu vreau să mi-o fure cineva.
- Ai un rucsac frumos.
- Multumesc! l-am făcut o cusătură triplă şi l-am frecat cu
ulei pentru a-l feri de umezeală.
 CAPITOLU

- Ţi l-ai făcut singur?

Pe fata fetei a apărut o umbră de respect.
- Te superi dacă te Întreb cum ai Învătat să scrii?
Deşi am făcut o altă pauză Înainte de a-i răspunde, de data
aceasta m-am simtit ceva mai Încrezător. Nu ştiam cine era fata,
dar părea că mă tratează ca pe egalul ei.
- Când aveam opt ani, am Început eu, regele trimitea În fie­
care joi dimineata un dascăI În sat. Acesta a mers din casă În casă
şi le-a spus tuturor că voia să deschidă o şcoală. I-a anuntat pe
toti părintii că Îşi pot trimite copiii la el, ca să-i Învete să scrie şi să
citească.
- Uimitor! Şi câti copii erau În şcoală?
- Eu am fost singurul.
Surprinsă, fata a făcut ochii mari.
- Singurul?!
Am Înclinat capul pentru a Întări ce spusesem.
- De fapt, doar după o perioadă am fost singurul lui elev. Pen­
tru o vreme, au participat la lectii şi vreo doi sau trei adulti, dar şi-au
pierdut interesul . Iar părintii nu voiau să-şi trimită copiii la şcoală.
- De ce nu?
Ne-am oprit În fata impresionantei case , cu trei etaje, a baro­
nului.
- Păi, este greu de explicat. Multi dintre ei nu prea îl simpati­
zau pe rege. Şi nici acum nu şi-au schimbat părerea . . . Când oame­
nii au aflat că regele era cel care îl trimisese pe dascălul . . .
- Dar de ce nutreau oamenii astfel de sentimente fată de
rege?
Am privit-o pe furiş. Dacă aş fi ştiut cine era, aş fi putut decide
cât şi ce să vorbesc.
- Lucrurile astea s-au Întâmplat chiar după perioada ciumei,
am spus eu, cu grijă. Soldatii regelui erau foarte brutali. Păreau să
nu aibă niciun pic de milă. . .
- Niciun pic d e milă?
- Exact!
Brusc , m-am Înfuriat, iar asta m-a făcut nesăbuit.
 - Amândoi părintii mei erau pe moarte. Eram singurul lor co­
pil. Stăteam lângă patul lor. Tata era foarte tăcut. Poate că era deja
mort. Pe mama o tineam de mână. Îşi pierduse mintile şi bolboro­
sea tot felul de lucruri ciudate , dar mi-a repetat foarte clar, iar şi iar,
că mă iubeşte . . .
Fata a Întins mâna ş i m-a apucat d e brat. Când a m privit În jos
şi mi-am văzut mâna tremurândă, am tras-o repede din mâna ei.
- Nu trebuie să continui dacă nu vrei, mi-a spus ea Încetişor.
- Apoi, au venit soldatii, am adăugat eu. Un cavaler şi vreo
şase sau şapte tărani Înarmati. Au intrat cu forta În casă şi au stat
acolo uitându-se la noi . Mama i-a privit cu ochii larg deschişi, a
scos un tipăt şi m-a tras lângă ea.
Mi-am întors privirea Într-o parte .
- Apoi, l-am auzit pe cavaler spunând: " Luati-Il " . Şi m-au luat
cu forta de lângă mama. Ea m-a tinut de mânecă până când aceas­
ta s-a rupt. A strigat la ei din nou, a încercat să-i lovească, dar ei
m-au ridicat şi m-au dus afară. L-am lovit pe unul dintre ei în gât.
O puteam auzi pe mama cum îmi striga numele din casă. M-am
desprins din strânsoarea lor şi am fugit înapoi spre uşă, dar ei m-au
prins şi m-au legat de o cărută.
M-am întors şi am privit-o pe fată drept În ochi . Ceea ce am
văzut m-a umplut de uimire. Soarele strălucea puternic pe o dâră
de lacrimi care se prelingeau pe obrazul ei stâng. Ea nu a spus ni­
mic şi nu şi-a şters lacrima, aşa că am întrebat-o:
- Îmi poti spune numele tău?
- Alinor. Alinor Artois !
Î n momentul acela, a m simtit c ă mi-au înghetat plămânii . . .
- Artois? am repetat cu jumătate de glas. Acesta este numele
de familie al regelui.
După ce a aruncat o privire de jur împrejur, fata s-a uitat fix în
ochii mei.
- Tu mi-ai spus secretul tău, a zis ea. O să ti-l spun şi eu pe-al
meu. Oamenii mă ştiu ca Alinor Dagworth. Chiar şi baroneasa mă
cunoaşte sub acest nume . Dar eu sunt Lady Alinor Artois, nepoata
regelui . Sunt următoarea în linie la tron.
 Am căzut imediat în genunchi.
- Iertati-mă, Î năltimea Voastră, iertati-mă pentru . . .
- Ridică-te , ridică-te ! a strigat Alinor, apucându-mă strâns de
brat şi ridicându-mă în picioare. Râzi ! Repede!
Am privit-o uluit.
- Râzi ! Prefă-te că glumeai pe seama mea!
Cu un zâmbet fortat, am reuşit să scot cel mai fals râset de
care eram în stare :
- Ha, ha, ha, ha!
Râzând mai credibil decât mine, ea s-a aplecat, a strâns un
pumn de pietri cele şi le-a aruncat spre mine .
- Aruncă şi tu spre mine ! mi-a spus Alinor.
M-am prefăcut că fac acelaşi lucru. Apoi, ea s-a apropiat de
mine .
- Cum te numeşti?
- Denis Anwyck, Î năltimea Voastră!
- Nu-mi spune " Î năltimea Voastră " ! Să nu-mi mai spui aşa ni-
ciodată! Spune-mi Alinor! Nu pot să-ti explic acum de ce, dar este
foarte important.
Mi-a spus toate acestea cu o voce j oasă, dar fermă.
- Dacă vrei să fim prieteni, trebuie să-mi păstrezi secretul!
- Prieteni? am întrebat eu mirat.
- Este foarte important ca oamenii să nu ştie cine sunt. Ba-
roneasa crede că sunt Alinor Dagworth, o fată nobilă care se află

<1J===f�
I:f 17 �
aici pentru perioada verii. Nu ştie că regele ar avea vreo nepoată.
Nimeni nu trebuie să suspecteze ceva.
- De ce?
A1inor m-a privit neîncrezătoare.
- Deocamdată, nu-ti voi spune de ce.
Apoi , a privit în urma ei, spre casă.
- Trebuie să plec. Hai ! Dă-mi cufărul! Multumesc pentru că
m-ai ajutat!
Când s-a întins să ia lada din mâinile mele , degetele sale reci
s-au atins de ale mele. Apoi, a dispărut în casă.
În timp ce mă întorceam spre casa mea, mă gândeam : Şi ea
are tot 13 ani. Sau pe-aproape. Dar oare pot să am Încredere În ea?
Nu cumva i-am spus prea multe? Dacă este Într-adevăr nepoata re­
gelui, de ce este următoarea În linie la tron ? Lucrul ăsta mi se pare
suspect. Nu ar fi tatăl ei moştenitorul tronului? Şi ce se va Întâmpla
dacă îi va povesti regelui ce-am spus? Vor veni din nou cavalerii
după mine? Am auzit atâtea poveşti despre cruzimea . . .
Am zâmbit stânjenit.
Cine mă cred? De ce i-ar păsa regelui de un biet şoarece orfan
ca mine? Cine ştie ce gândeşte regele? Şi cui îi pasă? ,,scriefi şi finefi
minte trecutul!" Ei bine, dacă asta vrea, am totul scris În jurnalul
meu! Un lucru este cert: nu i-ar plăcea mai nimic din ceea ce am
scris.
Mergând spre casă, cugetam în sinea mea la lucrurile pe care
aveam să le scriu în seara aceea, folosind minunatul meu cod se­
cret: alfabetul.
Când am trecut pe lângă iapa de pe pajişte, aceasta şi-a ridicat
din nou capul pentru a mă privi . Am observat crenguta în formă de
Y balansându-se înainte şi înapoi pe frânghie.
Tocmai pusesem mâna pe clanta uşii din fată a casei familiei
Judde şi eram gata s-o deschid când, deodată, lemnul uşii mi-a
explodat în fată. Câteva aşchii mi-au atins obrajii, iar una mi-a intrat
drept în ochi. Clipind rapid şi Iăcrimând, am îngenuncheat încer­
când să scot aşchia.
- Denis?
��_ __________ -"'CAP"'.I _
�
o voce stinsă şi plină de emotie mi-a răsunat în ureche.
- Denis? Eşti bine?
- Max, idiotule ! am strigat eu. Asta e de la arbaleta aia a ta?
- Mda . . .
Max a coborât putin vocea ş i a devenit mai încrezător.
- Eşti bine? Nu ti-am nimerit ochiul, nu-i aşa?
- Am o aşchie În el.
- Lasă-mă să văd !
- Nu . . . , gata! Cred că a ieşit.
Vederea începea să mi se Îmbunătătească. Când am putut să-I
văd clar pe Max, m-am uitat urât la el.
- la spune, ce voiai să faci?
- Voiam să te sperii, dar se pare că n-am căpătat Încă Înde-
mânarea de a nimeri tinta. Î mi pare rău !
- E în regulă! Dar nu mai folosi nasul meu pe post de tintă! Ia
dă-mi arbaleta s-o văd !
- Poftim!
Mi-a Întins arbaleta.
- Vino În spate şi încearc-o şi tu ! mi-a zis Max.
Am mers În spatele casei.
- Max, eşti sigur că ai voie să detii aşa ceva?
- Ce vrei să spui?
- Nu există vreo lege care le interzice oamenilor de rând să
aibă astfel de arme?
- Ei, dar asta este doar o jucărie de copii. Coarda este prea
slabă pentru a fi folosită Într-o luptă adevărată. Tata s-a asigurat că
este aşa.
- Ştiu, dar felul În care săgeata a lovit uşa mai devreme . . .
Asta nu este o jucărie pentru copii !
Max a chicotit:
- Ce mai aştepti? Î ncearc-o!
Coarda unei arbalete normale are o rezistentă foarte mare,
aşa că nu o poti trage înapoi cu degetele, ca şi când ai mânui un
arc. Trebuie să o tragi înapoi suficient de mult, Încât să treacă peste
crestătură, În manşon. Apoi, pui bila sau săgeata în arc, tinteşti şi
 �------- ----------- --- -
Spada lui Oenis AlI�
i

��----�­
'(-1
apeşi pe trăgaciul de fier aflat dedesubt. Dacă cel care se află în
raza săgetii nu este protejat de o armură groasă de un centimetru
şi j umătate , este un om mort. Nici măcar zalele n-ar putea opri să­
geata aruncată dintr-o arbaletă puternică.
Coarda arbaletei lui Max era prea rigidă pentru a putea fi trasă
cu mâna, aşa că am pus vârful arbaletei jos în pământ, am întins
coarda şi abia apoi am ridicat-o pe umăr.
- Nu te grăbi ! m-a întrerupt Max. Ai uitat săgeata!
A luat o săgeată groasă, cu pene, şi a fixat-o în locul potrivit.
- Ai grijă! Trăgaciul este extrem de sensibil.
Am străbătut spatele curţii, spre o zonă mlăştinoasă, brăzdată
de stufăriş. Din vârful unui copac mare, care se afla pe marginea
mlaştinii, s-a auzit un fluierat. Am privit într-acolo. La vreo cinci
metri deasupra mea, stătea cocotată o mierlă care avea o pată ro­
şie pe aripă.
Ridicând arbaleta, am ochit cu vârful săgetii pata roşie de pe
aripa mierlei. Apoi , încetişor, am apăsat degetul pe trăgaci. Coarda
arcului s-a întins făcând zgomot, iar o parte din frunzele copacului
au început să plutească uşor, către mlaştină.
Max jubila de bucurie:
- Ai nimerit-o, Denis! Ai nimerit-o !
Am clipit.
- Unde este?
- Acolo, jos, chiar între trestii. . . Nu am văzut multe pene zbu-
rând, dar mierla a căzut la pământ ca o piatră. Bună lovitură!
În timp ce ridicam arbaleta, un zâmbet a apărut pe fata mea.
Era distractiv! Aş fi putut să-I linguşesc pe Charles ca să-mi facă
şi mie una. Apoi , am auzit un zgomot în stufăriş. Era pasărea! Nu
era moartă. O rănisem, iar acum, zăcea acolo, jos, chinuindu-se
să moară. Puteam să aud foşnetul groaznic al bătăilor de aripi prin
apa mlaştinii . . .
Aruncând arbaleta deoparte, m-am repezit în stufăriş.
- Denis, ce faci?
- Max, ajută-mă! Ajută-mă să găsesc pasărea! Trebuie să-i
curmăm suferinta!
 CAPITOLUL 3

- Las-o să moară! Te vei uda!

Cu toate acestea, eu am continuat să o caut printre trestii.
Apa îmi ajungea deja până la genunchi, iar mai încolo părea să fie
şi mai adâncă. Prăbuşită în stufăriş, pasărea continua să dea din
aripi, luptându-se cu moartea.
 Nu am reuşit să găsesc pasărea cu aripa roşie. Stufărişul era
mult prea des, apa era foarte adâncă, iar eu nu voiam cu niciun
chip ca rucsacul meu să se ude. În cele din urmă, am făcut cale în­
toarsă şi m-am străduit să ajung la mal. Apoi, am fugit, suspinând,
către un colt al curtii care era cât mai departe de mlaştină. Max a
venit în urma mea.
- Denis! Denis! a continuat el să strige cu un glas în care se
amestecau uimirea cu dispretul şi cu mila. Ce-ai pătit? E doar o
pasăre ! Eşti fată, sau ce?
Incapabil să-i răspund, am continuat să plâng.
- Ascultă! mi-a zis el, scuturându-mă cu putere. Aşa s-ar
comporta un cavaler? Gândeşte-te la baron! Crezi că baronul s-ar
smiorcăi fiindcă a omorât o pasăre? Eşti un laş, Denis!
L-am lovit în stomac, iar el mi-a întors lovitura.
- Denis, hai să stabilim ceva! a zis el după ce mi-am mai venit
în fire . Să nu spui nimănui nimic despre toate acestea! Voi face şi
eu la fel. De acord?
Mi-am dres glasul de câteva ori pentru a scăpa de tremurul
vocii .
- Î n regulă.
- Promiti?
- Promit!
- Dacă ar auzi cineva despre cele întâmplate , a continuat el,
ceilalti copii ar crede că eşti mai ciudat ca oricând.
- Cum adică . . . mai ciudat ca oricând?
 CAPlTOLU L'4,-----�
Max mi-a lovit rucsacul cu palma.
- Sacul ăsta de piele pe care îl porti în spate tot timpul . . . Te
face să pari un negustor ambulant. Mă simt ca un fraier când merg
pe stradă cu tine , iar tu îl porţi în spate . Dacă ai fi avut în el vreun
pumnal sau ceva mai rezonabil . . . Dar nu! Tu cari după tine numai
chestiile alea de scris.
M-am uitat urât la el, cu o privire înceţoşată.
- Lasă-mă în pace ! Tu te joci cu jucăriile tale, iar eu mă joc
cu ale mele . Î n regulă?
- Prietene, nu eşti în toate mintile! a continuat Max. Pur şi
simplu, nu eşti sănătos la cap ! Î ti spun asta pentru binele tău. Cei­
lalti copii sunt de părere că eşti ticnit. Nu te consideră un om nor­
mal.
- Max, lasă-mă în pace ! Regulile regelui ne cer să scriem,
să ne amintim trecutul, să fim cinstiti şi fără teamă fată de regele
nostru şi fată de noi înşine. Or, eu exact asta fac în jurnalul meu.
Doar că - am adăugat eu înverşunat - nu sunt sigur că regelui i-ar
plăcea lucrurile despre care am scris fără teamă.
Max m-a privit supărat.
- Denis, dacă nu ai grijă, oamenii vor crede că eşti nebun.
Nimeni nu te va angaja atunci când va trebui să începi să mun­
ceşti . Tatăl meu nu te va lăsa să trăieşti pe spinarea noastră pentru
totdeauna.
- Taci din gură! Nu i-am cerut niciodată nimic tatălui tău!
- Atunci de ce nu pleci de-aici? Chiar acum! De ce nu . . .
- Max! s-a auzit un strigăt dinspre uşa din spatele casei. Unde
eşti?
- Aici, tată! a strigat Max.
Apoi, m-a fixat cu privirea pentru o secundă.
- Aminteşte-ti ce ti-am spus! Şi schimbă-ti atitudinea! Ştiu că
eşti un biet orfan şi aşa mai departe şi că trebuie să ne fie milă de
tine , dar mai termină cu asta! Dacă nu, vei fi dat deoparte. Ai pri­
ceput?
Fiindcă nu ziceam nimic, Max a dat să plece, apoi, s-a întors
din nou spre mine.
 � \i�� _=-_" ::-::;d-=-Ia "" =WYck ---·--
U i"'D""en "'iS:--.An - ----
�
�7":
1'.
,�� -- \rt

- Apropo, a spus el cu o voce mai calmă, mâine dimineată

vor veni nişte băieti să ne jucăm de-a turnirul pe pajiştea Loring.
Să fii acolo!
- Poate că da, poate că nu . . .
Max şi-a scărpinat bărbia în timp ce mă privea gânditor.
- Ei bine , cel putin ai curaj ! Şi o gură . . . cât o şură.
Î n noaptea care a urmat, am scris foarte mult. Am scris despre
pasăre şi despre A1inor. Am scris despre tot.
Am mers la turnirul de a doua zi doar pentru a vedea ultima
năzdrăvănie a lui Max. O multime de băieti cam de vârsta mea se
adunaseră pe pajiştea Loring, aceeaşi pajişte unde văzusem calul
alb şi crenguta. O grămadă de copilaşi mai mititei erau strânşi aco­
lo, stând pe margine şi privindu-ne.
Ţinta aleasă mi-a stârnit imediat interesul. Toti băietii se adu­
naseră în j urul ei. Era un pilon gros de lemn, de aproape doi metri
înăltime, tintuit de o platformă dreaptă, aşezată pe iarbă. În partea
de sus a stâlpului fusese fixat un mic butoi răsturnat. Pe partea din
fată a butoiului, cineva prinsese în cuie o placă de lemn de vreo 60
de centimetri , în centrul căreia fusese desenat ochiul unui taur. Un
par de lemn fusese aşezat pe orizontală, în partea de sus a tintei .
D e u n capăt a l parului era legată o sfoară, iar d e sfoară era legată o
piatră de mărimea pumnului meu.
Max părea că se autoproclamase conducătorul grupului.
- A1iniati-vă, aliniati-vă, aliniati-vă! a strigat el de mai multe
ori . Eu voi fi primul şi vă voi arăta ce trebuie să faceti . Dar trebuie
ca, mai întâi , să vă aliniati.
Ceilalti băieti au format un şir neregulat. Eu m-am aşezat la
capătul şirului, dar nu pentru că aş fi dorit să particip, ci pentru că
nu voiam să fiu considerat asemenea puştilor mai mici care ne
priveau cu jind de la distantă.
- Bine, a spus Max, asta este lancea mea. Corect?
A ridicat cu mâna dreaptă o lance de aproape doi metri .
- Iar acesta este scutul meu, a mai adăugat el.
Î şi legase de bratul stâng, cu o curea de piele, o bucată mai
Iată de scoartă de copac.
 CAPITOLUL 4

- Acum, priviti !
Max a alergat spre tintă tinând lancea întinsă. Vârful acesteia
a lovit undeva lângă centrul tintei, făcând parul să balanseze piatra
în jurul stâlpului. Chiar înainte ca piatra să-I lovească în spate, Max
şi-a ridicat scutul, iar piatra a ricoşat înapoi. Era evident că se an­
trenase o vreme pentru asta.
- Vedeti? a întrebat Max. Dacă loviti tinta în mijloc, se răstoar­
nă. Dacă ratati , aşa cum am făcut eu, parul balansează piatra în
jurul stâlpului. Trebuie să fiti rapizi în mânuirea scutului sau v-ati
ars ! Ati priceput?
Plini de Îndoială, băietii au Început să murmure.
- Î n regulă! Cine-i următorul? Eduard, tu eşti la rând. Poftim
lancea şi scutul! Hai, du-te !
Eduard a ratat tinta cu totul, ba chiar a lovit-o cu umărul. Apoi,
a venit pleoştit spre capătul şirului şi s-a aşezat În spatele meu, în
hohote le de râs ale celorlalti.
- Ralph! a strigat Max.
Ralph a nimerit tinta, dar nu chiar în centrul ei. Se concentrase
atât de tare asupra tintei , încât piatra l-a surprins, lovindu-I cu pu­
tere putin mai jos de ceafă. Băietii insistau să se folosească o piatră
mai mică, dar Max a refuzat.
Unul după altul treceau în spatele şirului. Fiecare îi urmărea
cu atentie pe ceilalti participanti la turnir. Unii dintre ei ieşeau din
rând pentru a exersa mişcările. Din când în când, câte un băiat
ataca tinta cu prea multă precautie, temându-se de piatra care se
balansa, aşa că Max striga la el să atace din nou.
- Chiar dacă ratezi, a explicat el, dacă eşti suficient de rapid,
vei reuşi , iar piatra nu te va nimeri .
În cele din urmă, a venit rândul meu.
- Denis!
Apucând lancea, am strâns-o cu putere la piept şi am ridicat
scutul lângă obrazul stâng. Apoi, concentrându-mă asupra tintei,
am tras aer în piept şi, tocmai când eram gata de atac, Ralph a
strigat:
- Hei! Dar el poartă rucsac ! Nu-i corect!
 M-am întors.
- Ce contează dacă port rucsac?
- Asta înseamnă că trişezi , a insistat Ralph. Trebuie să-şi dea
jos rucsacul! Dacă piatra îl loveşte, el nici n-o va simti.
- la-ti şi tu un rucsac ! i-am sugerat eu.
Max a înaintat spre mine.
- Dă-I j os, Denis!
- Nu!
- Acesta este un turneu cavaleresc, iar cavalerii sunt cinstiti .
E i n u caută avantaje necinstite. Dă-I jos!
- Dar eu nu-I dau niciodată jos când sunt în afara casei . Ştii
asta!
Aplecându-se spre mine, Max a şuierat printre dinti :
- Denis, mai am un pic şi dau cu tine de pământ. Eşti prietenul
meu sau nu?
Apoi, ridicând tonul, mi-a ordonat cu hotărâre :
- Dă-ti jos rucsacul !
Ceilalti băieti s-au adunat de jur împrejur. Puteam vedea în
ochii lor Iicărirea demonică de amuzament. Am simtit o smucitură,
apoi, alta.
Apucând strâns cureaua rucsacului, am izbucnit:
- Lăsati-mă în pace!
- Haide, şobolan orfan ce eşti ! a spus Ralph.
- Luati-vă mâinile de pe rucsacul meu! am strigat eu. Să ia
altcineva lancea! Lăsati-mă în pace!
Evident, am greşit când am spus asta. Într-o clipă, toti au sărit
asupra mea. M-am lăsat în genunchi pentru a mă feri de loviturile
lor, apoi, m-am răsucit încercând să mă aşez peste rucsac pentru a
proteja pretiosul continut al acestuia. Băietii au fost însă mult mai
rapizi decât mine . În timp ce câtiva dintre ei mă tineau de mâini,
am văzut sclipirea unui cutit care a coborât spre cureaua rucsacu­
lui. Lama acestuia a trecut rapid peste piele .
 - Priviti ! a strigat cineva deasupra mea. Regele a ieşit la o
plimbare călare. Şi se îndreaptă spre noi !
Î ntr-o clipă, toate picioarele din jurul meu s-au făcut nevăzute,
iar eu am rămas singur.
- Multumesc, Maiestatea Voastră! am şoptit eu, rostogolin­
du-mă într-o parte ca să verific dacă mai era întreagă cureaua ruc­
sacului.
Pe marginea drumului, toti băietii - mai mari şi mai mici deo­
potrivă - stăteau în linie dreaptă şi priveau spre stânga lor.
M-am alăturat în grabă lor. Ieşind în drum, Max a pus mâna
streaşină la ochi.
- Parcă a zis cineva că vine regele. Nu-I văd . . .
- Acum s e află în spatele copacilor de-acolo! a răspuns unul
dintre băieti .
- Ştiti cu totii ce-aveti de făcut, nu-i aşa? a întrebat Max
îngrij orat. Când calul regelui se va afla la distantă de zece paşi, vă
plecati pe genunchi. Pe urmă, când el . . .
- Termină, Max! a izbucnit un băiat. Ştim ce-avem de făcut!
Dintr-odată, fata lui Max s-a luminat.
- Aşteptati ! a strigat el. Haideti să mergem înapoi şi să exersăm
lovirea tintei . Să ne prefacem că nu-l vedem până când se va apro­
pia de noi. Atunci, ne vom grăbi cu totii aici şi vom îngenunchea.
Astfel, regele o să ne vadă antrenându-ne pentru a deveni cavaleri
şi poate că . . .
- Da! Da! Să mergem!

� ( ..
 �1:i � ------- ___ =�= �=}:p�aarufTje-iilsAi�k
____ �==-==-=��-:r '/.�
��- --- �j'

Prinzând ideea, băietii mai mari s-au aliniat imediat cu fata

spre tintă. Din moment ce eu aveam încă lancea şi scutul, Max le-a
luat de la mine . Gândul că privirea Maiestătii Sale ar fi putut fi în­
dreptată asupra lui chiar în momentul acela l-a făcut să atace tinta
cu o viteză mai mare decât de obicei.
Buf!
Ţinta s-a răsturnat.
Imediat, băiatul care era la rând a luat lancea. Cu toate că şi
el s-a năpustit cu violentă asupra tintei, a ratat-o. Piatra s-a învârtit
şi s-a legănat cu furie la capătul frânghiei, lovindu-I într-o parte a
capului . Palid la fată, băiatul a mers clătinându-se pe picioare până
la locul lui.
Când cel de-al cincilea băiat a apucat lancea, Max ne-a strigat:
- Maiestatea Sa se apropie! Plecati-vă genunchiul!
Toti băietii s-au grăbit spre marginea drumului şi au îngenun­
cheat. Trei căIăreti s-au apropiat în grabă. Regele călărea calul din
mij loc, un armăsar puternic. Ceilalti doi căIăreti erau cu sigurantă
cavaleri . I-am recunoscut. Niciunul dintre ei nu purta însă armură,
nici măcar zale sau săbii.
Regele avea capul descoperit. Părul său lung până la umăr
avea o nuantă argintie , iar deasupra bărbii, fata lui era de un cafe­
niu deschis. S-a oprit şi ne-a privit cu interes.
Deodată, Max s-a ridicat de pe genunchi şi a păşit în mijlocul
drumului .
- Maiestate , a strigat el, acceptă închinarea vrednici lor tăi ca­
valeri.
Şi a îngenuncheat din nou, chiar în fata calului regelui.
Regele şi cei doi cavaleri au încercat să-şi ascundă zâmbetele
în spatele mustătilor. Unul dintre cavaleri a ridicat mâna, vrând să-i
îndepărteze pe băieti cu un singur gest, dar regele i-a spus:
- Opreşte-te putin, Sir Eric!
Cei doi bărbati şi-au strunit imediat caii, dându-se câtiva paşi
înapoi.
- Ridicati-vă, domnilor! ne-a spus regele.
 �i� _ ___________ C",-A,,--
1P C"- =L= LS,,--
U",,- _ �
t'1 --
'-- ' �
Cu genunch ii tremurân d, ne-am ridicat cu totii. Dintr-o singură
mişcare , incredibil de lină, regele a descălecat, i-a aruncat frâiele
lui Sir Eric şi s-a îndreptat spre locul în care stăteam noi, tremu rând
de emotie. Nu-l mai văzusem niciodată pe rege de aproape. I-am
privit cu atenţie fata maronie, ridată, şi ochii care erau de un albas­
tru-închis, intens, şi foarte vii. Pentru o clipă, privirea lui a stăruit
asupra mea.
Apoi, s-a uitat peste capetele noastre, spre pajiştea unde avea
loc tumirul.
- Vasăzică, ati aranjat o ţintă, nu-i aşa?
- Da, Maiestate ! i-a răspuns Max plin de respect, dar cu o
voce plină de mândrie, pentru că regele observase ţinta. Vrednicii
cavaleri ai Maiestăţii Voastre se antrenau pentru a lupta în viitoare­
le bătălii.
Haide, Max, am gândit în sinea mea. Ne aflăm În prezenta
regelui, iar tu trebuie să păIăvrăgeşti. . .
- Foarte curajos din partea voastră! a zis regele dus pe gân­
duri. Pot să vă ştiu numele? Tu, domnule, i s-a adresat el unuia
dintre băieţii mai mici. Cum te numeşti?
- Lionel.
- Maiestate ! i-a şuierat Max în ureche.
- Li-Lionel, Maiestate , a spus băiatul cu voce tremurândă.
- Unde locuieşti, Lionel?
- Acolo, în sat, Maiestate ! a adăugat el arătând cu degetul.
- Iar tu, domnule , cum te numeşti?
Maiestatea Sa a mers de-a lungul şirul de băieţi întrebând care
era numele fiecăruia, cine erau părinţii lui, ce jocuri prefera, ce
meserie voia să-şi aleagă atunci când va creşte şi aşa mai departe.
Pe măsură ce priveam, am fost tot mai uimit. Î ntreaga întâmplare
părea mai degrabă o vizită din partea bunicului unuia dintre noi
decât o întrevedere cu regele ţării.
- Iar tu, bravul meu tânăr cavaler? a zis regele, întorcându-se
spre Max. Cu ce nume m-aş putea adresa ţie?
Oare nu auzeam eu bine sau era o notă de ironie în tonul Ma­
iestăţii Sale?
 �f�_____ ___
I =U=
d a�
�sp=a= i eo = k�
___________ ��
�- �&
- Numele meu este Max, Preanobile Domn, a spus prietenul
meu care, în mod evident, repetase în particular acest moment, şi
dorinta mea cea mai mare este să primesc rangul de cavaler prin
sabia Maiestătii Voastre.
Sprâncenele argintii ale regelui s-au ridicat, iar un zâmbet a
înflorit în coltul gurii sale.
- Cunoşti faptul că, potrivit obiceiurilor vremii, aproape nici­
odată oamenii de rând nu sunt făcuti cavaleri?
- Au fost şi exceptii, Sire ! a răspuns Max într-o clipită. Sir Ber­
trand de Guesclin, în urmă cu câtiva ani . . . A fost un om de rând,
dar faptele sale de vitejie în numele regelui l-au făcut să primească
titlul.
- Cunoşti bine istoria cavalerilor, a comentat cu simplitate
regele.
Apoi , s-a întors spre mine.
- Iar tu, tinere? Care este numele tău?
- Denis, Maiestatea Voastră.
- Şi numele părintilor tăi?
Mi-am lăsat privirea în pământ.
- Nu am părinti, Sire.
Vreo doi sau trei băieti au chicotit.
- Moartea neagră? m-a întrebat regele cu blândete.
- Da, Sire.
- Î mi pare rău !
Regele şi-a pus mâna uriaşă pe umărul meu. Î n momentul
acela, am simtit că pământul se învârte sub picioarele mele. O
amintire neclară a Iicărit într-un colt al conştiintei mele, dar apoi
a dispărut.
Vocea neplăcută a lui Max m-a adus înapoi la realitate.
- Maiestatea Sa ti-a pus o întrebare, Denis. Răspunde-i !
M-am înroşit din creştet până-n tălpi.
- Vă rog, Sire , să repetati ! Mintea mea a rătăcit în altă parte
pentru o clipă . . .
- Pot să te întreb ce porti în rucsac? a repetat regele.
--

� --
A%� ��- /

//f- __ /P- /..//.# '"

/ ,(/I/?-r�I/

c__
 Spada lui Denis Amyyck

Cu coada ochiului i-am putut vedea pe ceilalti băieti uitân­

du-se unul la altul. Niciunul nu îndrăznea să chicotească, dar ştiam
ce gândeau. Am înghitit în sec.
- Am învătat să scriu, Sire, şi port cu mine o carte mare, un
condei şi nişte cerneală.
Regele m-a cercetat cu atentie.
- Ştii să scrii? Aş putea să văd cartea ta?
Am dat rucsacul jos în grabă, i-am desfăcut cureaua şi am
scos din el j urnalul de piele. Deschizându-I la o pagină cu cea mai
bună caligrafie a mea, i l-am înmânat.
- Ce scrii în cartea ta? m-a întrebat regele.
M-am înroşit din nou. Era ciudat ca cineva să manifeste un
asemenea interes fată de ceea ce mă pasiona pe mine . Prin urma­
re, nu prea ştiam cum să mă port.
- Doar evenimentele fiecărei zile, Sire, şi propriile gânduri .
- Excelent! Este bine să scrieti şi să vă amintiti trecutul, a zis
regele. Nu te opri din scris! Şi, mai presus de toate, scrie ceea ce
crezi cu adevărat!
A închis cartea şi mi-a înapoiat-o.
- Domnilor, trebuie să plec, a adăugat Maiestatea Sa. Rămâ­
neti în pace ! Sir Eric, calul meu !
Şi, înainte ca vreunul dintre noi să se trezească din vis, cei trei
căIăreti au dispărut într-un nor de praf. Ca de obicei, Max a rupt
vraja aceea.
- Rămâne ti în pace ! a murmurat el cu o voce atât de slabă,
încât doar eu l-am auzit.
 �<lIII!;l:
. ::;ii
- _.
CAPITOLUl 6 -,-���
. .

Spre marea mea surpriză, in dimineata zilei următoare, Alinor

a bătut la uşa familiei Judde.
- Am nevoie de ajutorul tău, mi-a spus când i-am deschis.
Numaidecât! Crezi că ai putea să vii la castel chiar acum?
Am rămas mut de uimire.
- Eu? La castel?
- Da.
- De ce?
- Este nevoie de tine acolo. O să-ti povestesc pe drum.
Mi-am pus rucsacul în spate şi am pornit degrabă în josul dru-
mului.
- Trebuie să ne grăbim! a zis Alinor. Chiar ştii să scrii?
- Bineinteles!
- Asta-i bine ! Sir Robert, prim-ministrul bunicului meu , vrea
să scrie o scrisoare importantă.
- De ce nu o scrie chiar el?
Alinor a zâmbit ştrengăreşte .
- Aproape niciunul dintre nobili nu ştie să scrie. Acesta este
motivul pentru care angajează scribi .
- Şi nu există nici măcar un scrib la castel?
- Ba da, dar este foarte bolnav. Bunicul ştie să scrie, dar este
plecat să călărească.
- M-am întâlnit ieri cu Maiestatea Sa, i-am zis eu.
Apoi, i-am povestit despre intâmplarea din timpul turnirului.
- Aha! a exclamat Alinor de parcă tocmai rezolvase un mare
mister. Asta explică de ce dorea Sir Robert cu atâta nerăbdare să
te aduc. Probabil că bunicul i-a povestit despre calitătile tale de
caligraf.
Când am ajuns la castel, în loc să mă conducă peste podul mo­
bil care era deschis, AIinor m-a îndrumat spre baza zidului imens.
- Cum vom intra dacă nu folosim podul mobil? am întrebat
eu surprins.
- Ţine minte ! Suntem doar nişte copii care se plimbă! a răs­
puns ea. Oamenii din interiorul castelului mă cunosc, dar, dacă
cei din afară m-ar vedea traversând podul, ar considera suspect
faptul ca o fată de rând să fie atât de curajoasă. Există însă o intrare
secretă . . .
- Nu ştiam că acest castel are o intrare secretă.
- De fapt, e mai mult o ieşire secretă. Majoritatea castele lor
au aşa ceva. Unele au tuneluri chiar pe sub şanturile de apă care
le înconjoară.
- De ce?
- Simplu! Pentru cazul în care, dintr-un motiv sau altul, ai dori
să părăseşti castelul fără să observe cineva.
Ne-am strecurat prin spatele unui tufiş micut. AIinor a tras cu
putere de una dintre lespezile zidului, iar aceasta s-a deplasat şi
a revenit înapoi, asemenea unei uşi. Î n zid a apărut deschiderea
întunecată a unui culoar. AIinor s-a aplecat şi a intrat, iar eu am
urmat-o. După ce a împins uşa de piatră ca s-o închidă, am urcat
un scurt şir de trepte care ne-au condus chiar în curte .
Î n timp ce traversam curtea luminată de soare , m-a cuprins
un sentiment ciudat. Castelul ăsta nu seamănă cu reşed;n/a unu;
rege, mi-am zis în sinea mea.
Î n colturi , se odihneau câteva maşini de război vechi, înconju­
rate de baloturi de fân. Sforile putrezite ale unei catapulte de arun­
cat piatră erau rumegate de o vitelută gânditoare. Trei arbalete uri­
aşe şi cenuşii, crăpate de trecerea timpului, erau montate pe nişte
trepiede.
- Aşteaptă-mă aici! a zis AIinor. Merg să văd dacă Sir Robert
este gata.
A revenit în scurt timp.
 CAPITOLUL 6

- Încă se gândeşte la ceea ce vrea să spună în scrisoare. Hai

să facem un tur rapid al castelului !
Am Înconjurat curtea imensă, umbrită de zidurile exterioare ,
apoi, am cercetat grajdurile. Servitorii de la grajduri şi-au plecat
capetele şi i-au zâmbit lui Alinor, În timp ce pe mine m-au privit cu
uimire.
Î n timp ce exploram, Alinor mi-a mărturisit de ce Îşi ascundea
identitatea:
- Bunicul m-a adus din tara În care se mutaseră părintii mei.
El ar vrea ca eu să trăiesc printre oamenii din sat. De fapt, i-ar plă­
cea să facă el Însuşi lucrul acesta, cândva . . .
- Credeam că regii trebuie să trăiască În castele . . .
- Bunicul nu crede asta. Ba, mai mult, e de părere că aceste
castele sunt prosteşti şi că singura explicatie pentru existenta unui
castel este dorinta de a tine duşmanii la distantă. Însă el nu doreşte
să aibă vreun duşman.
Alinor a privit gânditoare În j urul său.
- Într-una din zilele astea îl va dărâma . . . casteluL
. .

Am urmărit-o cu atentie.
- Aceasta este una din regulile sale, nu-i aşa?
- Exact! " Dărâmati-vă castelul ! " Bunicul consideră că acesta
ridică o barieră prea Înaltă Între el şi popor.
- Spui că el te-a trimis să locuieşti În sat?
- Aşa este. Î n felul acesta mă pot obişnui cu oamenii simpli . . .
- Ca mine.
Alinor s-a uitat la mine zâmbind.
- Tu nu eşti un om simplu.
Î n momentul acela, am intrat în partea centrală a castelului. În
timp ce urcam scările turnului, servitorii făceau plecăciuni şi reve­
rente, aruncând spre mine priviri Întrebătoare. După ce am trecut
de camera gărzilor şi de Sala Mare , am ajuns, În cele din urmă, la
camerele regelui, care se aflau sub turlele de sus ale castelului. De
acolo, ne-am strecurat afară printr-o fereastră şi am trecut peste
un pod mic şi Îngust care se arcuia deasupra curtii, legând turnul
principal de partea de sus a zidurilor exterioare. Alinor a păşit cu
gratie Înaintea mea.
 - Haide ! m-a strigat ea. Nu privi În jos şi totul va fi bine !
Am păşit cu prudentă peste pod şi, În scurt timp, m-am trezit
într-unul dintre turnurile de veghe din colt, chiar pe zid. Jos se ve­
dea oraşul şi, în depărtare, putea fi cuprinsă cu privirea întreaga
regiune - chiar şi castelul gri al baronului, aflat la opt kilometri de­
părtare. Am stat amândoi acolo pentru o vreme. Î n cele din urmă,
A1inor a rupt tăcerea:
- Probabil că Sir Robert este gata . . . Ar fi mai bine să mergem
la el.
L-am întâlnit pe Sir Robert în timp ce urca una dintre scările
interioare ale castelului. Era un bărbat scund şi chel, cu barbă şi cu
o voce foarte veselă.
- Îti multumesc că ai venit, Denis! m-a întâmpinat el. Mă bu­
cur să văd că dascălul regelui a avut cel putin un elev loial. Maies­
tatea Sa mi-a spus că scrii bine .
- Îmi place să scriu, Sir Robert.
- Excelent! Să mergem în Sala Mare .
A1inor a dispărut în directia camerelor sale, În timp ce eu l-am
urmat pe Sir Robert până în Sala Mare . Cavalerul mi-a făcut loc la
masă, mi-a înmânat un condei nou , apoi a Început să-mi dicteze.
Am scris tot ce mi spus pe o coală mare de hârtie fină, adusă din
Orient.
Mesajul scrisorii era lung şi plictisitor. Se pare că doi baroni
dintr-o altă tară erau în război unul cu celălalt, iar unul dintre ei îi
ceruse ajutor regelui nostru. Sir Robert îi transmitea decizia rege­
lui, şi anume că tara noastră este neutră, că am păstrat Întotdeauna
o pozitie de neutralitate şi că nu dorim să fim implicati în luptă.
- Asta-i tot! a zis Sir Robert satisfăcut, În momentul În care am
terminat de scris ultima propozitie. Î ti multumesc pentru ajutor!
Sper că ne vom mai Întâlni şi altă dată.
Apoi , a luat scrisoarea şi a plecat grăbit, fluturând-o în aer pen­
tru a usca cerneala.
Surprins de faptul că fusesem lăsat singur atât de repede, am
început să cutreier Sala Mare . Nu am acordat prea multă atentie
tapiseriilor care reprezentau diverse scene de la fermă, din viata
satului şi, din când În când, din câte o bătălie. La un capăt al sălii
 era un dulap imens de lemn, de două ori mai înalt decât mine.
Lângă dulap se afla Însă ceva care mi-a captat atentia. Era un pupi­
tru Înalt şi Îngust, folosit probabil pentru citit. Deasupra acestuia se
afla o carte imensă legată În piele, cu coperti groase.
Nu prea des văd cărti, dar, când se iveşte ocazia, acestea mă
atrag ca un magnet. Am ridicat cu grijă coperta grea a cărtii. Pe pri­
ma pagină, o persoană cu o caligrafie frumoasă scrisese cele şapte
reguli ale regelui, pe care le ştiam destul de bine. Acestea fuseseră
primele propozitii pe care mă Învătase dascălul să le scriu:
Regele vă va da orice veti alege cu adevărat.
Fiti cinstiti şi fără teamă fată de voi înşivă şi fată de regele vostru.
Scrieti şi tineti minte trecutul.
Respectati-i pe cei care v-au dat viată.
Tratati-i pe oameni ca şi cum ar fi bine intentionati.
Mergeti la munte înainte de a răspunde; mergeti din nou Îna­
inte de a actiona.
Dărâmati-vă castelul.
Pagina următoare continea doar un titlu: Cronicile epidemiei.
O relatare a groaznicei morIi negre şi a timpurilor ce au urmat.
Am dat pagina şi am Început să citesc. Nu ştiu cât timp am stat
acolo, absorbit de carte, dar, dintr-odată, am auzit strigăte şi che­
mări Îndepărtate. Pe coridor s-au auzit câteva bubuituri şi o voce
de bărbat care spunea:
- Grăbiti-vă! Pregătiti Sala Mare ! Baronul este aici.
- S-a Întors regele? a Întrebat o voce de femeie.
- Da, tocmai s-a Întors. Dar nimeni nu aştepta vizita baronu-
lui. Grăbiti-vă!
NeÎntrezărind vreo cale de scăpare, m-am repezit Înspăimântat
În spatele dulapului Înalt şi m-am ghemuit acolo, sperând că ni­
meni nu mă va observa.
 Am stat cu inima cât un purice, în timp ce s-a auzit zgomotul
unei mături pe podea şi al unei mese care a fost mutată. Apoi, s-a
făcut tăcere.
Eram pe punctul de a ieşi cu grijă din spatele dulapului, când
am auzit zgomotul a două perechi de paşi. Pinteni! Doar cavalerii
sau membrii familiei regale purtau pinteni. În plus, am auzit un alt
sunet care mi-a făcut inima să bată cu putere , gata-gata să-mi sară
din piept: gâfâieli rapide şi zgârieturi de labe pe podeaua de lemn.
Trebuie să stau nemişcat, mi-am spus în gând. Şi să nu
transpir. Câinii simt mirosul de transpiraţie.
Zgomotul labelor de câine pe podea s-au apropiat până acolo,
încât am putut să văd câinele. Era un câine de vânătoare cu blana
neagră şi lucioasă, care adulmeca tapiseria, uşile şi colturile sălii.
- Asta, s-a auzit vocea regelui , este o plăcere neaşteptată,
Mordred.
- Chiar este, Maiestatea Voastră?
Vocea baronului era gravă, având ceva aspru în ea.
S-a aşternut un moment de tăcere . Câinele încetase să mai
adulmece şi se mişca încet în cerc, cam la şase metri de locul în
care mă aflam ascuns, pregătindu-se să găsească un loc în care să
atipească.
- Bineînteles că este o plăcere, băiete ! Asta-i bună! Ai fost
cândva scutierul meu, iar apoi, cavalerul meu. De fiecare dată
când te văd , mă gândesc la zilele bune pe care le-am petrecut îm­
preună.
 CAPITOLUL 7

- N-am venit să vă vorbesc despre trecut, Sire, a răspuns ba-

ronul apăsat. Am venit să vă vorbesc despre viitor.
- Despre viitor?
- Da. Despre viitorul pe care îl refuzati acestei tări.
Câinele, care stătea Întins pe podea, a Început să mârâie Încet.
- Garth, linişte ! a izbucnit baronul. Maiestatea Voastră, dacă
nu vedeti lucrurile la fel ca mine, atunci nu este niciun viitor.
- Întotdeauna există un viitor, Mordred.
- Lăsati-mă să vă explic! Nu există niciun viitor pentru regatul
vostru . . .
- Vrei s ă spui c ă n u există niciun viitor pentru mine.
Zăngănitul Încăltărilor cu pinteni s-a auzit pe podea. Probabil
că baronul se ridicase şi se plimba de colo-colo, iar vocea lui a
început să-şi schimbe tonalitatea.
- Sire , insist să-mi permiteti să iau cavalerii şi să-i ofer sprijin
Baronului de Milagro În lupta sa Împotriva lui Costello.
- Î ti interzic! Sir Robert tocmai i-a trimis o scrisoare lui Mi­
lagro În care Îi explică de ce vreau să-mi păstrez neutralitatea În
acest conflict.
S-a auzit o bufnitură puternică, ca şi cum cineva ar fi lovit cu
pumnul În masă. Baronul a răcnit:
- De ce nu m-ati consultat Înainte?
- De ce-ar trebui să te consult? l-a Întrebat regele cu blânde-
te. Î n primul rând, cunoşteam deja răspunsul tău. Tu eşti Întotdeau­
na În favoarea războiului.
Trezit de sunetul loviturii, dulăul Garth şi-a ridicat capul şi a
Început să adulmece din nou.
- Suntem singuri? a Întrebat baronul cu o anumită Încordare
în voce.
- Desigur.
- Garth se poartă ciudat. Dacă spionii dumneavoastră ne as-
cultă . . .
- Mordred, Mordred . . . , a oftat regele. După toti anii pe care
i-ai petrecut la castel, tot nu ai Încredere În mine? Dacă aş fi vrut, aş
fi putut să te am în lanturi , aruncat În temnita din subsolul turnului
principal. Ştii doar că eu nu procedez în felul ăsta.
 Baronul a râs.
- N-ati îndrăzni . . .
- Îndrăzneala n u are nimic de-a face c u asta.
- Nu ati îndrăzni pentru că cea mai mare parte a populatiei
este de partea mea.
- Nu este adevărat.
- Sunteti rupt de realitate !
- Nu sunt rupt de realitate. CăIăresc în fiecare zi pentru a sta
de vorbă cu oamenii.
- Cu toate acestea, ei se tem de dumneavoastră, Sire . Î şi
povestesc mereu şi mereu cum i-ati tratat în timpul ciumei. Se
plâng că nu aveti nici cea mai mică dorintă de a vă extinde terito­
riul printr-un război onorabil. Vă dispretuiesc pentru că tara noastră
nu se adaptează timpului în care trăim. Sunt intrigati de regulile pe
care li le-ati dat şi vă slujesc, dar nu din dragoste, ci din teamă. Toti
vă consideră un laş.
- Dar tu, Mordred? Şi tu mă consideri un laş?
Baronul nu a răspuns.
- Am putea să ne măsurăm puterile în luptă chiar acum, a
spus regele calm. În gardă?
A urmat o altă pauză. Apoi, baronul a râs.
- Nu aş vrea să pătez frumoasa tapiserie cu sângele vostru ,
Maiestate . Pur şi simplu vreau să vă aduc la cunoştintă ceva ce
se pare că n-ati înteles încă. Oamenii tânj esc să se bucure de
aceleaşi privilegii şi de aceeaşi glorie cavalerească de care se
bucură şi celelalte popoare . Doar în castelul meu am 1 5 cava­
leri care n-au mai văzut o bătălie de şapte ani . Ce sens are să
antrenăm scutieri? Nu este nevoie de ei în tara asta deprimant
de calmă!
- Dar oamenii trăiesc în linişte şi prosperitate, a răspuns re­
gele, şi nimeni nu trebuie să stea de veghe în turnurile castelului
meu pentru a ne păzi de tâlhari. Trăim în pace, iar pacea este bună.
- Devenim tot mai slabi ! a izbucnit baronul. Dacă nu au expe­
rientă în luptă, cavalerii mei vor fi nepregătiti atunci când vor trebui
să se confrunte cu ea.
 .
. _ . _ - - - _ . _ . __ ... _-
CAPITOLUL '7,------ -----�1:-
�-t5- -- ------- -- --- �
- Bătălia nu va veni decât dacă o aduci tu. Muntii păzesc tara
noastră pe trei laturi, iar râul o străjuieşte în partea de sud. Putem
să trăim fericiti şi în pace pentru 200 de ani . . .
- Maiestate , una dintre regulile tale spune că ne veti oferi ori-
ce vom dori cu adevărat.
- Aşa este.
- Dacă eu aş dori regatul tău?
- Alegerea nu ti-ar apartine numai tie.
- Şi altii simt la fel. . .
- Eu ştiu altceva, a răspuns blând regele. Sunt multi oameni
care mă sustin şi care cred în mine .
- Maiestatea Voastră, am vorbit prea mult. Cer actiune ! Fie
ne permiteti să intrăm în luptă de partea lui Milagro, fie mă voi
îndrepta către popor.
- Mordred . . .
- Să vă spun ce-am să fac . . . Cui îi pasă dacă aud spionii de
la castel? Î n primul rând, voi înceta să vă mai plătesc impozitul pe
cereale. Oamenii vor auzi acest lucru. Apoi, le voi porunci tuturor
cavalerilor şi tăranilor înarmati de pe domeniile mele să renege ju­
rământul de loialitate fată de rege. Bineînteles, Maiestatea Voastră
va veni să-mi asedieze castelul, dar, pentru că l-am făcut mai pu­
ternic decât acesta, nu îl veti putea cuceri. Şi, chiar dacă ati reuşi ,
nu veti găsi acolo decât femei şi copii, pentru că eu, cavalerii mei şi
tăranii înarmati am fi deja departe , luptând împotriva lui Coste Ilo.
S-a auzit un foşnet. Probabil că baronul se ridicase.
- Iar când cavalerii mei se vor întoarce, înfierbântati şi căliti
în luptă, cine ştie ce s-ar mai putea întâmpla atunci . . .
- Ştiu eu ce se va întâmpla, a răspuns regele. Vom fi şi noi
parte a unui continent demn de milă, traumatizat de lupte şi bles­
temat de ciumă.
- Se va întâmpla ceva mai rău de-atât, a spus baronul pe un
ton categoric. S-ar putea ca poporul să decidă ca domnia Maiestătii
Voastre să ia sfârşit.
- Nu este cel mai rău lucru care s-ar putea întâmpla.
- Ce vreti să spuneti?
 � ��= o _ _ _ �_ __ o �ada l ui Denis �-- _o___�--:=-o � 7#
o _ o ' �.ţ
.
", -'1 0
, , y

- Ai putea dori chiar tu să preiei conducerea regatului . . .

A urmat u n moment d e linişte. Câinele dormea.
- Trebuie să plec, a spus baronul în cele din urmă. Dar vreau
un răspuns din partea voastră, Sire, în săptămâna de după târg, cel
târziu până la Ziua Regalitătii. Ţine-ti minte ce v-am spus !
- Voi tine minte mai bine decât ai tinut tu minte instruirea
atentă pe care ti-am oferit-o, Mordred.
Pintenii au zăngănit iarăşi. Câinele s-a trezit vioi. Î ntorcându-şi
capul negru şi lucios, m-a văzut şi mi-a arătat coltii. Apoi , s-a ridicat
încet, mârâind.
- Garth! a strigat baronul. Vino aici !
Câinele m-a fixat cu privirea şi a început să vină încet spre
mine.
- Garth, vino aici! a răcnit baronul atât de tare, încât Garth,
aruncându-mi o ultimă privire , a făcut cale întoarsă şi a plecat.
Zăngănitul pintenilor şi zgomotul labelor dulăului au trecut din sală
în coridor şi s-au stins treptat.
Regele a oftat adânc, apoi, a plecat şi el. Speriat şi cu picioare­
le tremurând de teamă, am ieşit şi eu din cameră. În loc să o caut
pe A1inor, m-am strecurat în afara castelului şi am plecat spre casă.
În seara aceea, am scris foarte mult în cartea mea.

c1J==Ţ �
, 42 .�
':t' .
 A doua zi, dis-de-dimineată, Charles Judde m-a trimis la piată
ca să cumpăr un cap de topor. Ieşind din atelierul fierarului, am ză­
rit-o pe A1inor croindu-şi drum prin multime, de la o tarabă la alta.
- Aici eşti ! a exclamat surprinsă când m-am apropiat de ea.
Unde ai dispărut ieri?
Vocea ei trăda nedumerire.
- Pot să te conduc acasă? am întrebat eu. Trebuie să-ti
vorbesc .
- Bineînteles ! Ţinea în mână o geantă mică de piele , care
zornăia. Dar, deocamdată, merg la tine acasă. Trebuie să-i plătesc
tatălui tău cufărul baronesei.
Pe drum, i-am povestit tot ce auzisem în Sala Mare . Apoi, am
întrebat-o:
- Ce crezi că se va întâmpla?
- Nu sunt sigură. Bunicului nu-i plac războaiele. Va lupta dacă
va fi nevoie , dar ai fi surprins dacă ai afla cum s-au sfârşit unele
dintre războaiele lui. Este un bărbat foarte . . . creativ.
Când am ajuns la casa părintilor mei vitregi, am rămas uimit
văzând carul lui Charles oprit în fata casei. Max, care s-a priceput
întotdeauna la cai, tocmai înhăma doi ponei.
- Pentru ce este pregătit carul? l-am întrebat eu.
- Nu ştiu ! Tata mi-a spus doar că trebuie să-I pregătesc.
Charles Judde a ieşit chiar în clipa aceea din casă.
- Tată, unde mergi cu carul? a întrebat Max când l-a zărit.
Bărbatul a zâmbit larg.
 - Vrei să zici unde " mergem " . Veti veni şi tu, şi Denis.
Charles s-a uitat gânditor la A1inor.
- Poti veni şi dumneata, tânără domnişoară, dacă vrei!
Apoi, a chicotit.
- Mergem să facem o plimbare prin zonă.
- Dar, tată, unde anume? a insistat Max.
- La castelul baronului.
- Uau! Ochii lui Max au început să strălucească. Serios?
De ce?
- Este vremea colectării taxei. Am unul dintre cele mai mari
care din oraş, aşa că stăpânirea m-a ales, ca şi anul trecut, să mă
ocup de problema asta. Unul dintre cavalerii baronului a bătut la
uşă cu doar câteva minute în urmă şi mi-a poruncit să merg să ridic
taxa pe cereale a baronului şi să o duc la castelul regelui.
- Dar . . . , m-am băgat eu în vorbă.
Î nsă ochii albaştri ai lui A1inor m-au străpuns ca două săgeti
de arbaletă.
- Ce este, Denis? a întrebat Charles îngândurat, în timp ce
verifica închizătorile harnaşamentului.
- Nimic! Ăăă . . . cât de departe este?
- Sunt cam opt kilometri. De ce? Ai altceva de făcut?
- Nu, sigur că nu! am răspuns eu repede. Poti veni şi tu, A1inor?
- Cred că da. Lăsati-mă doar să-i duc banii aceştia doamnei
Judde.
După câteva minute , A1inor a urcat în car, alături de noi .
Călătoria cu carul era înceată, dar incitantă. Mai fusesem pe
drumul ăsta şi înainte , dar niciodată atât de departe ca acum. Pen­
tru mine, castelul baronului fusese dintotdeauna o grămadă de tur­
nuri întunecate şi cenuşii, undeva pe un deal îndepărtat.
Pe măsură ce ne-am apropiat, am rămas fără cuvinte. Castelul
era mai mare decât crezusem eu. Cenuşiu şi imens, era construit
pe mai multe niveluri ale unui deal înalt.
- Este mai mare decât castelul regelui, am spus eu.
Charles a pufnit ca şi când ar fi dat să râdă.
- Aşa este. Regele îi permite baronului să facă ce vrea cu pro­
prietatea sa. Nu ar fi avut voie niciodată să construiască un castel
 8 ------- -
L"
CAP ITO L Ui'
�
-

atât de mare dacă am fi avut un alt domnitor. În alte tări, dacă un ba­
ron îşi construieşte un castel prea mare, regele cere dărâmarea lui.
- Cum aşa? a întrebat Max.
- Un baron care îşi construieşte un castel foarte mare s-ar
putea răscula.
Cotul lui Alinor l-a lovit pe al meu în semn de avertizare .
- Tată, crezi că baronul nostru se va revolta? a continuat Max.
Charles a pufnit din nou.
- Cine ştie? !
Dintr-odată, s-a oprit şi a privit-o gânditor pe Alinor.
- Schimbând vorba pentru o clipă, cine eşti tu mai exact?
Alinor şi-a lăsat repede privirea în jos.
- Locuiesc cu baroneasa pe timpul verii.
- Aha! a îngăimat Charles, întorcându-şi privirea spre drum.
Ai avut dreptate, Denis. Chiar este un castel foarte mare . Turnul din
dreapta pare nou. Pietre noi, cred . . . Văd că a lărgit şi şantul cu apă.
Mă întreb dacă regele ştie lucrurile astea . . .
Charles a plesnit hăturile pe spatele cailor, îndemnându-i să
înainteze pe coasta dealului.
- Uneori , regele întrece măsura când le îngăduie oamenilor
să trăiască după propriile alegeri. Cred că disciplina ar trebui să fie
fermă şi dură. Asta este singura cale.
Max a făcut ochii mari la vederea construcţiei uriaşe.
- Oho! Întrece castelul regelui de departe ! Aş vrea ca baronul
să poată fi rege.
Charles s-a întors spre el şi, aruncând o privire piezişă spre
Alinor, a strigat:
- Băiete , vrei să te biciuiesc? Asta-i trădare ! Taci din gură!
Max s-a arătat surprins.
- Dar tată, tu spuneai mereu . . .
Charles a lovit capul fiului său atât de tare, încât acesta s-a
răsturnat de pe locul unde şedea.
- Ţi-am spus să taci din gură!
Mâna lui Alinor m-a apucat strâns de degete. Când am privit-o,
fata ei părea indiferentă, însă degetele ei erau umede şi reci ca
 gheata. Tot restul drumului, Charles a păstrat conversatia asupra
unor subiecte mai sigure.
Aşa cum am spus şi mai înainte, castelul baronului se afla pe
un deal mare , pietros. Zidurile sale erau extraordinar de înalte şi
aveau creneluri în partea de sus. Ştiam că, în spatele acelor des­
chideri zimtate, de-a lungul peretelui interior, era un culoar pentru
santinele şi o platformă de unde soldatii puteau trage săgeti cu
arcul sau cu arbaleta. După ce trăgeau, puteau să se ascundă în
spatele crenelurilor pentru a-şi reîncărca armele .
La poalele dealului se întindea un şant lat, plin cu o apă cu
nuante argintii. Podul mobil era lăsat j os şi, dincolo de el, am putut
să vedem poarta de acces arcuită, ca un tunel de vreo şase metri
prin care se putea ajunge în interiorul castelului.
- la uitati-vă la bariera în formă de ghilotină! a zis Max tocmai
când treceam peste podul mobil. Şi, arătând către mai multi dinti
de fier care ieşeau dintr-o fantă situată în partea de sus a tunelului ,
a adăugat: Pun pariu că ar omorî zece oameni dacă ar cădea.
- Ce este asta? am întrebat eu.
- Este o poartă mare de fier, ne-a explicat Charles. Dacă ina-
micul reuşeşte să treacă peste podul mobil, cineva de acolo, de
sus, din cabina străjerului, taie frânghia şi dă drumul portii. N-ar fi
un lucru prea plăcut pentru oricine s-ar afla sub ea atunci când ar
cădea.
Carul a ajuns, în cele din urmă, la capătul podului mobil şi a
intrat pe poartă. Î n timp ce treceam pe sub bariera ca o ghilotină,
am privit cu teamă spre uriaşii ei dinti de fier.
- Tată, a început Max când am intrat în curte, priveşte spre . . .
Dar s-a oprit brusc.
Mai multe strigăte s-au auzit în jurul nostru. Erau soldati peste
tot. Doi dintre ei au sărit la cai şi i-au apucat de hături. Altii ne-au
înconjurat carul.
Charles s-a albit la fată.
- Ce se întâmplă? a întrebat el.
O sabie strălucitoare a fulgerat în lumina soarelui, iar un soldat
a pus-o la gâtui lui Charles.
 ���"- - " CAPITOLUL 9 " - -Cii:
" ��;.,.
:

Soarele scânteia pe coifurile strălucitoare ale soldatilor. Pentru

o vreme, În timp ce ei ne cercetau cu atentie, nimeni nu a vorbit.
Î n cele din urmă, cel mai Înalt dintre ei - un sergent - a Întrebat pe
un ton poruncitor :
- Cine eşti?
- Charles Judde, domnule.
- Ce treabă ai aici?
- Mă ocup de taxa pe cereale a regelui , domnule . Mi s-a spus
să-mi iau carul şi să . . .
- De ce-ai venit cu copiii ăştia?
Charles şi-a şters cu prudentă năduşeala de pe ceafă.
- I-am luat ca să mă ajute să car cerealele.
-De ce n-ai salutat când te-ai apropiat de castel?
Charles l-a privit cu uimire .
- Nu a m salutat niciodată mai înainte . . .
- Am fi putut să te omorâm ! bombăni sergentul. Trebuie să
saluti Întotdeauna Înainte de a intra. Dacă am fi fost mai prudenti ,
acum ai fi avut bariera-ghilotină Înfiptă În ceafă.
După ce ne-a aruncat încă o dată câte o privire cercetătoare,
soldatul a făcut un pas înapoi .
- Mergeti ! Cerealele sunt acolo!
A arătat cu mâna spre un grânar acoperit, care se afla lângă
zidul interior al castelului.
Încet, carul a Înaintat scârtâind. Fata lui Max părea un pic cam
pământie, dar l-am surprins privindu-i cu admiratie pe soldatii care
 se retrăgeau. După ce şi-a slăbit strânsoarea mâinii, A1inor a privit
în jurul ei cu mare interes.
- Trage căruta aici, tărane ! a strigat un bărbat gras care stătea
lângă grânar. O! Charles Judde, tu eşti? Mă bucur să te văd din nou.
Tatăl lui Max a dus carul lângă grânarul acoperit. Acesta avea
pereti înalti de peste un metru şi jumătate şi un acoperiş lung, făcut
din scânduri. Charles şi bărbatul gras au început să dea scândurile
deoparte , iar soarele a pătruns imediat printre ele, luminând sacii
plini de cereale din interior.
- Acum, a spus bărbatul gras, sprijinindu-se de car, aşteptăm.
- Da? De ce aşteptăm?
- Pentru că aşa mi s-a spus.
- Între noi fie vorba, i-a spus Charles în şoaptă, locul ăsta s-a
schimbat destul de mult în ultimul an.
- Între noi fie vorba, dragă Judde , a răspuns bărbatul gras la
fel de încet, ai dreptate. Baronul se apropie! a anuntat apoi cu glas
tare, plecându-se pe un genunchi. Bună ziua, Sire !
Noi, ceilalti, ne-am grăbit să coborâm din car şi am înge­
nuncheat. Baronul venea spre noi pe jos, de-a lungul curtii însori te.
L-am privit cu interes. Trecuseră luni bune de când nu-I mai văzu­
sem, însă îi auzisem glasul în Sala Mare în ziua anterioară.
- Bună să vă fie ziua, tăranilor!
Deşi vocea lui avea încă nota aceea de asprime, baronul zâm­
bea. Cu toate că nu era un bărbat înalt, muşchii masivi ai bratelor
şi ai pieptului, care se între zăreau de sub tunică, îI făceau să pară
puternic şi impunător.
- Ridicati-vă, vă rog ! ne-a spus el. Am înteles că vă aflati aici
pentru taxa pe cereale. I-o veti livra Maiestătii Sale în seara asta?
- Dacă doriti, Sire ! a răspuns Charles. Sau aş putea să o depo­
zitez şi să i-o duc mâine.
Zâmbetul baronului s-a subtiat putin.
- Este foarte important să i-o livrezi astăzi. Trebuie să ajungă
direct la castel. Întrucât o parte din cereale nu este complet uscată,
trebuie să-i spui celui care administrează grânele să le lase desco­
perite pentru ca lumina soarelui să poată pătrunde până la saci .
f1�5=-==--� _ _ _ _ _ ___ CAP I TOL
---= =U=
L-=-
9 -------- �
Nobilul a făcut o pauză scurtă, în timp ce fata lui Charles părea
indiferentă.
- Şi dacă plouă, Sire?
Baronul i-a aruncat o privire piezişă.
- Grânarul se află sub marginea parapetului de lângă interio­
rul zidului din nord. Ploaia nu îl va atinge, iar soarele va putea totuşi
să ajungă până acolo.
- Î nteleg, Sire . . .
- Mai ai şi alte întrebări? a Întrebat baronul, aruncându-i o
privire tăioasă.
- Nu , Sire.
- Bine. Zâmbetul lui frumos a reapărut. Acum, ascultă-mă cu
atentie! Vezi sacii ăştia maro de aici?
Charles şi-a întins gâtuI ca să vadă mai bine.
- Da.
- Cerealele astea sunt mai uscate decât acelea din sacii albi,
a spus baronul arătând spre alti saci.
- Înteleg, Sire .
- Prin urmare , trebuie s ă pui sacii albi deasupra ş i s ă laşi grâ-
narul neacoperit.
- Da, Sire .
Baronul ne-a privit tot timpul cât a m încărcat c e i doisprezece
saci cu cereale , cinci maro şi şapte albi . Am observat că materialul
din care erau confectionati sacii albi era foarte fin. În timp ce pipă­
iam sacii gânditor, am simtit că privirea baronului era îndreptată
asupra mea.
- Băiete !
Am îngenuncheat.
- Da, Sire? !
- Ridică-te ! Eşti un tânăr pe cinste !
- Vă multumesc, Sire .
- Ai un fiu pe cinste, tărane ! i-a spus el l u i Charles.
Charles s-a înclinat cu respect, apoi a zis:
- Vă multumesc, Sire, dar el nu este fiul meu. Este un orfan
pe care l-am adoptat împreună cu buna mea sotie.
 -1:i�- �- --. -----­

�� -
, '

Ochii baronului s-au oprit asupra mea.

- Un orfan? ! Şi ce porti în rucsac, băiete?
- O carte, Sire . Un condei şi nişte cerneală . . .
Ochii bărbatului s-au deschis larg.
- Ştii să scrii?
- Da, Sire .
- Cum a i învătat?
- M-a învătat dascălul regelui , pe când aveam opt ani.
- Ştii să scrii bine?
Mi-am coborât privirea cu modestie.
- La fel de bine ca orice scrib din tară, a răspuns Charles în
locul meu.
- Interesant! Ţărane , care este numele tău?
- Charles Judde, cu voia dumneavoastră, Sire .
- Charles Judde, mă întreb dacă eşti un bărbat cu simt patri-
otic . . .
Tatăl lui Max l-a privit nedumerit.
- Î ndrăznesc să cred că sunt, Sire .
- Motivul pentru care t e întreb acest lucru este c ă mă gân-
desc să fac un nou ordin de scutieri , care să fie format din tineri
tărani. După cum ştii, în conditii normale , niciun tăran nu poate de­
veni cavaler. Dar antrenamentele ar fi la fel - cu lancea neascutită,
cu sabia neascutită, cu scutul.
Lângă mine, Max stătea nemişcat, cu ochii scânteind.
- Bănuiesc că băiatul celălalt este fiul tău, nu-i aşa? Care este
numele tău, fiule?
- Max, Sire , a răspuns prietenul meu dintr-o suflare.
- Privindu-i pe aceşti băieti, văd doi oameni care ar fi potrivi ti
ca scutieri . Asta, a zis baronul răsucindu-se şi luând arbaleta din­
tr-un colt al carului , este a ta, Max?
Băiatul a deschis gura să răspundă, apoi, a aruncat o privire
spre tatăl său.
Charles s-a albit la fată.
- D . . . da, Sire ! Ştiu că este ilegal să . . . , însă este doar o jucă­
rie. Nu poate răni pe nimeni.
 _.
Nu poate răni pe nimeni? Dimpotrivă, a rânjit baronul, asta
este o armă robustă. Ia priviti !
Mordred a dibuit cu mâna podeaua carului pentru a găsi o să­
geată, şi-a pus-o între dinti şi a continuat să armeze arbaleta. Max
a tuşit nervos .
- Vedeti porumbelul de colo?
Baronul a arătat undeva, sus, spre unul dintre meterezele pe
care era aşezată o pasăre . Am încuviintat toti , fără să scoatem un
cuvânt.
Mordred a crestat săgeata, a ridicat arbaleta pe umăr şi a ră­
mas nemişcat pret de câteva secunde, ca şi când ar fi calculat pre­
cizia arcului înainte de a apăsa trăgaciul de fier. Apoi, s-a auzit un
vâjâit mortal, iar penele porumbelului s-au împrăştiat de parcă ar fi
ieşit dintr-o pernă care explodase.
- Dacă îmi vei permite să-I antrenez pe fiul tău, Max, a spus
baronul, punând arbaleta în mâinile tremurânde ale lui Charles, voi
uita că ai încălcat legea construind această armă. Cât despre tine,
domnule . . . , a continuat baronul, întorcându-şi zâmbetul porunci­
tor spre mine. Vocea sa avea ceva mai mult din tonul acela aspru
pe care îl auzisem ieri în Sala Mare a regelui. Ai vrea să te alături
micului nostru ordin de scutieri? Cu priceperea ta în ale scrisului, ai
putea fi chiar istoricul nostru. Ar trebui să scrii pentru mine tot felul
de scrisori şi documente .
Inima mea aproape că a încetat să mai bată în momentul în
care baronul m-a privit. M-am uitat în altă parte, apoi, din nou, în
sus, în ochii lui . Timpul părea că s-a oprit în loc.
 Dintr-odată, din spatele meu s-a auzit un sunet ciudat.
- Hăăh! Hăăh! Hăăh!
Baronul a aruncat o privire curioasă peste umărul meu. M-am
întors şi eu să văd la ce anume se uita.
Ochii albaştri ai lui A1inor erau umezi, iar ea îşi apăsa vârful
nasului cu degetul arătător.
- Hăăh, hăăh . . .
S-a îndepărtat un pic de noi .
- Haaap-ciuuu!
Baronul a chicotit.
- Sănătate , fetişcano! Ce strănut puternic pentru o domni­
şorică atât de frumuşică. Î mi cer scuze pentru praful de la cereale.
la spune-mi , cum te numeşti?
- A1inor, Sire ! a răspuns ea cu o voce nesigură. Am onoarea
de a sta împreună cu sotia dumneavoastră pe timpul acestei veri .
- Sotia mea? a întrebat el chicotind din nou. Dacă aş fi petre­
cut mai mult timp la casa din oraş, probabil că te-aş fi întâlnit deja.
N-am mai fost acolo de câteva săptămâni, pentru că treburile de
la castel m-au tinut ocupat. Ei bine, a continuat el, trebuie să mă
întorc la îndatoririle mele. Voi spune mai multe despre noul meu
ordin de scutieri la târguI de săptămâna viitoare .
Baronul s-a întors spre Charles.
- Vei tine minte ce ti-am spus despre cereale? Sacii albi dea­
supra şi grânarul lăsat neacoperit pentru ca cerealele să se usuce .
La revedere !
 CAPITOLUL TtIO�----�-
După ce a plecat baronul, am început să Încărcăm sacii cu
cereale. Deodată, am văzut cu coada ochiului că baronul se apro­
piase iarăşi de noi şi se uita fix la A1inor, care stătea lângă trăsură.
- A1inor?
- Da, Sire !
- Acesta este numele tău?
- Da.
- Nu eşti din sat, nu-i aşa?
- Sunt din Wyndhamshire , Sire !
- Wyndhamshire . . . Baronul a privit-o foarte atent pret d e o
clipă, apoi, a afişat un zâmbet fortat. Pe curând !
Pe drumul de întoarcere spre casă, Max s-a purtat de parcă
cineva i-ar fi dat un castel ca dar de ziua lui . Charles a încercat în
zadar să-I trezească din visare şi să-I readucă cu picioarele pe pă­
mânt. Max însă pălăvrăgea în continuu.
- Voi deveni cavaler, tată! Da, voi deveni cavaler.
- Nu l-ai auzit pe baron? Niciun tăran nu devine cavaler.
- Dar s-a mai întâmplat şi înainte .
Charles i-a aruncat o privire fiului său.
- Unde?
- În război ! Uneori , tăranii devin cavaleri pe câmpul de luptă.
- Aha, bineînteles ! Pe câmpul de luptă! a repetat Charles. Sla-
vă Domnului că tu nu vei vedea niciodată câmpul de luptă!
- Dar, tată, tu ai spus mereu că un război bun împrospătează
aerul . . .
Bărbatul a rămas gânditor pentru o vreme , apoi , a lovit spatele
cailor cu frâiele mai tare decât ar fi fost necesar.
- Ascultă-mă, băiete, a zis el, şi ascultă-mă bine ! Războiul
este foarte bun atunci când doar visezi la el, dar când cineva În­
cepe să tragă cu arbaleta sau cu arcul şi când catapultează pietre
spre tine, îti schimbi părerea.
- Eu n-o să mi-o schimb ! a spus Max cu încăpătânare. Sunt
hotărât să devin cavaler. Iar dacă asta înseamnă că trebuie să merg
la luptă, atunci acolo vreau să merg.
- Max, nu mai avem ce să discutăm despre lucrul acesta, a
spus tatăl Înfuriat. Un război bun poate să împrospăteze aerul, dar, în
momentul acesta, se întâmplă să-mi placă aerul exact aşa cum este.
 Charles şi-a dres glasul, apoi, a continuat:
- Când l-am văzut pe baron doborând porumbelul ăla cu
arbaleta, cu arbaleta pe care eu ti-am făcut-o, mi-am zis în sinea
mea: Obiectul ăsta nu este În mod sigur o jucărie!
Max ştia când să tacă din gură. Deşi linia bărbiei trăda încăpă­
tânarea lui, el era conştient de faptul că, dacă mai avea o şansă cât
de mică să-şi păstreze arbaleta, ar fi fost bine să nu-l mai zgândă­
rească pe tatăl său.
Schimbând subiectul cu mult tact, am împins cu pumnul unul
dintre sacii albi şi am spus:
- Mă întreb ce este atât de special la cerealele astea . . .
- Nici eu nu înteleg, a zis Charles aruncând o privire neîncre-
zătoare spre saci. Pe-aici, tu eşti învătatul . . . Poti să citeşti ce scrie
pe saci?
- Nu văd nimic scris.
- Uite acolo! Întoarce-l putin pe cel de deasupra!
- Astea nu sunt litere. Cel putin, nu sunt litere pe care să le
cunosc eu. Sunt doar o multime de pătrătele negre, desenate cu o
pensulă.
- Este în limba chineză, ne-a întrerupt Alinor.
- De unde ştii? a întrebat Max.
- În Wyndhamshire, obişnuiam să merg la magazinele de
mătăsuri, iar unele eşarfe aveau litere chinezeşti pe ele.
- Şi arătau la fel ca acestea? am întrebat eu.
- Da. Sunt sigură că este vorba despre limba chineză.
- Şi ce scrie?
- Nu ştiu să citesc în chineză.
- Dar eşti sigură că este chineză?
- Da, sunt.
Charles a mormăit.
- Cerealele astea sunt tare ciudate, dar, oricum, trebuie să
facem ce ne-a spus baronul.
Restul drumului până la castelul regelui l-am parcurs în tăcere .
Charles stătea aplecat în fată, fluierând o melodie populară. Max
mângâia cu o privire absentă săgeata arbaletei, iar Alinor se uita
gânditoare la sacii cu cereale. Când am ajuns la castelul regelui,
am observat în sinea mea cât de mic era acesta în comparatie cu
cel al baronului . Î n timp ce treceam peste podul mobil, am aruncat
o privire spre tunelul cu arcadă care dădea în curte.
- Ce ciudat! am spus eu cu glas tare.
- Ce este ciudat? m-a întrebat Max.
- Aici nu există o barieră-ghilotină.
Max a mijit ochii neîncrezător:
- Bineînteles că există o barieră-ghilotină! Nu există castel
fără o astfel de barieră.
- Nu văd niciuna, am spus eu, punându-mi mâna streaşină
la ochi.
- Dar există o fantă! a insistat Max. Trebuie să fie vreo barieră
undeva acolo . . . , sus.
Când carul a trecut huruind pe sub arcadă, ne-am uitat amân­
doi în sus, în bezna fantei cu pricina.
- Vezi? am întrebat eu.
- Asta-i nebunie curată! a zis Max cu voce înceată. Mă Întreb
dacă poporul ştie că regele tării nu are o barieră-ghilotină la caste­
lul său. Cum se aşteaptă el să . . .
Văzând că un servitor al palatului se apropia de noi de-a lun­
gul curtii pustii, acoperite în mare parte de umbră din cauza orei
târzii, i-am făcut semn să tacă.
- Baronul i-a trimis Maiestătii Sale taxa pe cereale! a strigat
Charles către servitor.
- Bine , a răspuns servitorul. Du-ti carul lângă grânarul acela!
Am observat că grânarul regelui arăta aproape la fel ca cel al
baronului şi că se afla în aceeaşi pozitie nordică fată de interiorul
zidului.
- Avem instructiuni speciale cu privire la sacii albi, a expli­
cat Charles. Aceştia trebuie aşezati deasupra grămezii, iar grânarul
trebuie să rămână neacoperit cu scânduri pentru că cerealele nu
s-au uscat Încă.
- Multumesc, a zis servitorul. După câte văd, sunt cereale chi­
nezeşti . . .
- Aşa cred! a răspuns Charles.
- Regele va fi interesat.
 - Sfatul meu pentru tine, a început deodată Max, apucând
cureaua rucsacului meu şi smucind-o, este să renunti o dată pen­
tru totdeauna la rucsacul ăsta vechi de piele !
- N-am nevoie de sfatul tău! Şi tine-ti degetele murdare aca­
să! i-am spus eu fără nicio supărare.
Cum ar fi putut cineva să fie supărat în prima zi a târgului? Eu
şi Max păşeam de-a lungul unei străzi pietruite spre casa din oraş a
baronului, în care stătea Alinor, pentru a vedea dacă aceasta dorea
să ni se alăture . Charles şi Magda urmau să vină mai târziu cu carul
şi să aducă cele mai frumoase piese de mobilier ale lui Charles,
pregătite special pentru taraba sa de la târg. Max era furios pentru
că tatăl său nu-i dăduse voie să-şi ia arbaleta.
- Dacă soldatii te-ar vedea cu ea, îi zisese Charles, aş da de
bucluc. Ştii doar că lucrurile astea sunt interzise prin lege.
- Bine , dar multi băieti au aşa ceva! se văicări se Max.
- Şi acelea sunt interzise şi, oricum, nu sunt la fel de puterni-
ce ca a ta.
Acum, în timp ce mergeam unul lângă altul, Max era încă su-
părat.
- Tata este un laş, a bombănit el.
- Ai noroc că nu ti-a aruncat arbaleta în foc.
Max a protestat supărat:
- Cel putin nu mă poate opri să mă înscriu în ordinul baro­
nului.
- Dacă ar vrea, te-ar putea opri .
 - Ba deloc !
- Ba da, poate !
Max m-a privit sfidător.
- Nu şi dacă baronul ar ajunge rege.
- Ce vrei să spui? Cum adică . . . dacă baronul ar ajunge rege?
- Dacă baronul ar deveni rege, arbaletele ar fi legale. O mul-
time de lucruri ar fi diferite.
Am aruncat o privire de jur Împrejur.
- Ai grijă ce vorbeşti, Max!
- Tu să ai grijă ce vorbeşti , scriitoraş tăcănit! m-a repezit Max.
- Hei, ce-ar fi să te-ntorci acasă şi să te dai jos din pat pe
partea bună?
Nu a mai spus nimic, ci doar a continuat să meargă apăsat pe
lângă mine, respirând greu.
- Ai face bine să nu vorbeşti aiurea prin târg şi să spui că vrei
ca baronul să fie rege. Asta ar Însemna trădare.
- Ia mai bagă-ti capul În rucsac ! mi-a spus el. Dacă tot I-ai luat
cu tine, de ce nu-I foloseşti pentru ceva util şi să te sufoci?
- Taci! Uite că vine A1inor.
- Uite-o pe A-li-nor! s-a maimutărit Max. Vine dulcea mea
A-li-nor.
M-am prefăcut că nu l-am auzit.
- Bună, Ali ! am salutat-o eu.
Max s-a uitat Ia mine cu ochii mari, Înveselit.
- Ali? a Întrebat el În şoaptă. Carevasăzică, am ajuns deja la
alinturi drăgălaşe, nu-i aşa?
Privirea mea l-a avertizat să nu dea drumul hohotului de râs
care Îi stătea În vârful buzelor. Poate că era el bun În mânuirea ar­
baletei, dar, la nevoie, aş fi putut să-i trag o mamă de bătaie, iar el
ştia lucrul acesta.
Din anumite motive, A1inor a decis să meargă alături de mine.
Max a luat-o Înaintea noastră, dar Îmi puteam da seama că era
atent la toate detaliile pentru ca, mai târziu, să mă tachineze.
- Denis, m-a Întrebat A1inor, va trebui să-I ajuti astăzi pe meş­
terul Judde cu taraba sa?
 _ Da, trebu ie! a răspuns Max din fată. Să nu care cumva să
încer ci să fugi, Deni s!
- Va trebui să ajut o parte din timp, i-am răspuns eu lui Alinor,
dar o să am şi timp liber. Tu ce-o să faci? O vei însoti pe baroneasă?
- Probabil . Î i place tare mult să meargă la cumpărături .
- Va veni şi baronul la târg? a întrerupt-o Max.
- Da, va veni . El va deschide întrecerile cavalereşti din du-
pă-am iaza asta.
Max s-a uitat brusc la noi, peste umăr.
- Ai spus în această după-amiază? Azi or să înceapă întrecerile
cavalereşti?
- Cred că da.
- Dar întrecerile se desfăşurau de obicei în ultima zi a târgu-
lui.
Vocea lui Alinor era inexpresivă.
- Baronul va organiza câte o întrecere cavalerească în fiecare
după-amiază a săptămânii târgului.
Max a rămas cu gura căscată.
- N-am mai auzit niciodată de aşa ceva!
- Nici eu, a spus Alinor sec, până în această dimineată, când
mi-a spus baroneasa.
- Băiete , dar asta este o veste de-a dreptul fantastică! a ex-
clamat Max.
- A fost ideea regelui? am întrebat eu.
- Nu, a răspuns repede Alinor.
Max a privit-o curios.
- De unde ştii?
- Vreau să spun că . . . nu cred că regele este de acord. Dar lui
îi place să le dea oamenilor dreptul de a alege, aşa că . . .
Max a întrerupt-o.
- Mă bucur că e cineva care se gândeşte şi la binele militar
al tării.
- Calmează-te, Max! am început eu. Este . . .
- Vorbesc serios ! Priveşte acolo, sus! Max a arătat spre aco-
perişul cenuşiu al castelului , care se contura deasupra oraşului.

� , .
 Partea aceea stă să cadă. Vezi , Denis? Alinor, tu vezi? Catapultele
şi arbaletele au nevoie de corzi noi . Zidurile au nevoie de reparatii.
Nu există nici măcar o barieră care să functioneze cum trebuie . . .
- Şi ce dacă? am întrebat eu.
- Ce s-ar întâmpla dacă am fi atacati de o altă tară? Am fugi la
castel, dar acolo nu am avea niciun fel de protectie.
- Servitorii regelui ar putea să ridice podul mobil, am încercat
eu să protestez în fata argumentelor lui Max.
- Pun pariu că nici măcar nu functionează! a insistat el. Ati
văzut vreodată podul mobil ridicat?
Pret de câteva minute , niciunul dintre noi nu a mai spus nimic.
- Mă întreb câti oameni vor veni la târg, a spus Alinor, schim­
bând subiectul.
Max a plescăit dezgustat.
- Nu ştiu ce-aveti voi de gând, dar eu vreau să particip în săp­
tămâna asta la toate întrecerile cavalereşti la care pot participa. La
urma urmei . . . cine ştie? Într-una din zilele astea, a zis el cu un aer
misterios, poate că singurul lucru care va sta între voi şi barbarii
cotropitori va fi arbaleta mea.
Eram aproape de târg. Fanioanele colorate care se înăltau dea­
supra corturilor cu dungi puteau fi zărite deja. Î n depărtare s-a auzit
nechezatul unui cal . Apoi, am auzit şi câteva sunete de trompetă.
- Se pregătesc cele necesare întrecerilor cavalereşti ! a excla­
mat Max, rupând-o la fugă şi dispărând repede pe strada şerpui­
toare .
Eu şi Alinor am continuat să mergem încet, împreună.
- Denis, mi-a spus ea în cele din urmă.
- Da?
- Bunicul te place.
M-am întors spre ea şi am privit-o.
- Regele? Probabil că a şi uitat de existenta mea . . .
- Ba nu! Vorbeşte chiar des despre tine.
- Despre mine? Cum aşa?
- Ştie că-ti place să scrii.
Am privit-o cu atentie.
 Spada l ui Denis Anwyck - -- .......,
�-------�--�-�----- - ----- -==:r I .�
- �
- Şi ce importantă are lucrul ăsta pentru el? Până acum,
mâzgăliturile mele n-au atras respectul nimănui . . .
- La castel lucrurile stau altfel.
- Ce vrei să spui?
- Sir Robert a fost uimit de caii grafia ta.
M-am oprit un pic nedumerit, apoi, am spus :
- În cazul ăsta, îti multumesc pentru că mi-ai transmis com­
plimentul !
- Bunicul ar vrea să-i faci o favoare.
- Ce favoare ar putea oare să-i facă unul ca mine Maiestătii
Sale?
AJinor a făcut o pauză, s-a uitat la mine şi mi-a spus :
- Bunicul ar vrea ca tu să ai o tarabă în cadrul târg ului.
 -o tarabă? A mea? am întrebat-o nedumerit. Cum adică? Şi
ce să fac la tarabă? N-am nimic de vânzare.
- N-o să vinzi nimic, mi-a explicat A1inor. Regele îti va plăti
zilnic o anumită sumă pentru efortul tău, dar nu pentru ceva ce ai
vinde . . . Tu vei oferi ceva gratuit.
- Ce anume?
- Trebuie să stai la taraba ta şi să-i înveti pe oameni să scrie.
Am fixat-o pe A1inor cu privirea.
- Să-i învăt pe oameni?
- Desigur.
Am deschis şi am închis gura de câteva ori , apoi , i-am zis :
- Dar eu nu sunt dascăI . . .
- Mi-ai spus că i-ai arătat sotiei domnului Judde cum să scrie
literele.
- Ei, da, dar asta-i altceva. Eu doar am scris literele , iar ea
le-a copiat. Eu ştiu să scriu, dar nu ştiu cum să-i învăt şi pe altii.
CIătinând din cap, am adăugat: Ali, cred că ar fi mai bine să refuz
oferta regelui.
- Te rog ! A1inor m-a prins de brat cu degetele ei reci. Este
foarte important pentru bunicul.
- Nu. Te rog ! Am clătinat iarăşi din cap. Î I respect pe Maiesta­
tea Sa prea mult pentru a distruge ceva ce este atât de important
pentru el.
- Dar nu vei distruge nimic, a insistat ea.
- De unde ştii?
 6--- --- ­
;
_ Denis, regele nu se aşteaptă să înfăptuieşti miracole sau
ceva de felul ăsta. Bunicul doreşte doar atât: să stai la taraba ta şi
să fii pregătit să le arăti oamenilor ceea ce ştii să faci atât de bine.
În ciuda a ceea ce spuneam, am simtit că mă entuziasmez şi
m-au trecut fiori pe şira spinării. Imaginati-vă! Eu - un tăran umil
- să am propria tarabă! Î n timpul zilei, aş sta sub cort, în spatele
unei tejghele, aşteptând clienti . Noaptea, m-aş retrage în spatele
cortinei de pânză, în spatele tarabei. Acolo, aş aprinde o lumânare
şi aş scrie oricât de mult aş vrea. Dacă aş avea şi un mic salariu,
aş putea cumpăra suficiente lumânări pentru a aprinde două sau
chiar trei deodată, şi aş vedea mai bine să scriu.
Dintr-odată, un strop de teamă mi-a alungat tot entuziasmul.
Datorită simpatiei pe care o simteam fată de Ali, nu doream să fiu
făcut de ruşine.
- Pot să mă mai gândesc la lucrul ăsta?
- Desigur! Depinde de tine. Bunicul a spus că este alegerea ta.
În timp ce mergeam pe strădutele înguste împreună cu
AIinor, am fost încântat de felul în care săptămâna târgului schim­
base oraşul nostru adormit. Părea că totul se trezise la viată. Ca­
sele şi magazinele erau împodobite cu flamuri şi moate colorate,
oamenii se învârteau peste tot, fermierii trăgeau funiile legate de
belciugele boilor uriaşi , copiii alergau încolo şi-ncoace purtând pui
de găină în brate, iar comerciantii îşi încărcau trăsurile cu mărfuri
pe care le duceau la tarabele din piata oraşului.
- Seamănă ce vezi aici cu Wyndhamshire? am întrebat-o eu
pe AIinor, în timp ce ne croiam drum printre oameni şi animale .
- Seamănă prea mult c u Wyndhamshire , s-a cutremurat ea.
- Cum adică prea mult?
- Prefer o atmosferă mai liniştită.
Deşi nu am spus nimic, eu unul savuram din plin agitatia ace­
ea zgomotoasă. De cele mai multe ori, micul nostru orăşel mă plic­
tisea de moarte.
În cele din urmă, strada ne-a scos în piată. În fata unei tarabe
acoperite cu pânză, am zărit carul lui Charles. EI şi Magda tocmai
strângeau frânghiile de sustinere ale cortului .
 - Era şi timpul, Denis! a urlat Charles. Unde este Max?
- Nu ştiu! Mergeam toti împreună, apoi, el a fugit înainte.
- Hai, ajută-mă să descarc !
Am descărcat cuferele, scaunele şi mesele grele şi le-am
aranjat frumos sub acoperişul de pânză.
- Denis, mi-a zis Charles după ce am terminat de descărcat,
vreau să stai aici şi să te ocupi de tarabă în după-amiaza asta. Mag­
da şi cu mine vom merge înapoi să aducem a doua încărcătură şi
să încuiem casa pentru că vom fi aici toată săptămâna.
Am privit-o rapid pe A1inor.
- Denis nu vă poate ajuta, domnule Judde, a spus ea.
Tatăl meu vitreg a privit-o speriat.
- De ce nu?
- Denis are propria tarabă.
Charles a privit-o uşor enervat.
- Ia încetati voi doi ! Nu e momentul să tachinati un om bă-
trân.
- A1inor are dreptate , am spus eu. Se pare că este un ordin
din partea regelui . . .
- Un ordin al regelui?
- Da, domnule ! i-a explicat A1inor. Sir Robert a venit în dimi-
neata asta la casa din oraş a baronului şi mi-a spus să-i transmit
acest mesaj lui Denis.
- Stai putin, a întrerupt-o Charles, scărpinându-şi fruntea. De­
nis, ce anume ai putea să faci tu la o tarabă din târg?
- Este vorba despre faptul că ştie să scrie, domnule. Regele
vrea ca el să stea la tarabă şi să-i învete pe oameni să scrie.
- Era şi cazul! am auzit-o pe Magda trâmbitând În timp ce
ieşea din spatele tarabei. Lucrul ăsta ar fi trebuit să se facă la târg
cu ani În urmă. Târgui este locul potrivit pentru a prinde oamenii.
Plus că-i găseşti şi bine dispuşi.
Charles Încă Îşi frământa mintea cu ideea aceasta neaşteptată.
- O tarabă? Ca să-i Învete pe oameni să scrie?
- Denis, a zis Magda, eu voi fi primul tău elev. Voi sta la tara-
ba ta şi mă voi arăta cu adevărat interesată, iar lucrul acesta Îi va
ajuta pe oameni să-şi depăşească timiditatea. Cred că este un plan
splendid! � vrea să-I conving şi pe Max să participe . . .
- Max! a strigat Charles deodată, de parcă tocmai şi-ar fi
amintit ceva. Pe unde umblă băiatul ăsta? Dacă Denis trebuie să
plece să se ocupe de o tarabă, cine va avea grijă de magazinul
meu?
- Voi sta eu, Charles ! s-a oferit Magda. Te poti descurca şi
singur cu lucrurile de-acasă.
Sir Robert ne aştepta În partea cealaltă a pietei. Stătea În fata
unei tarabe mici şi noi, cu pânze proaspăt vopsite şi cu fanioane
strălucitoare, roşii şi albastre, care fluturau pe stâlpii din fată. În
spatele unei tejghele joase şi plate se afla un scaun rezistent de
lemn, iar În fata acesteia erau aşezate alte trei sau patru scaune.
- Bună ziua, dascăle Denis! mi-a spus el zâmbind.
- Bună ziua, Sir Robert! i-am răspuns eu politicos.
Chiar dacă el Îmi zâmbea, aveam În mine prea mult sânge
de tăran pentru a mă simti confortabil În preajma unui nobil. Cu
exceptia lui Alinor, desigur!
- Sper că ai ales să le arăti şi celorlalti talentul tău minunat de
a scrie! a spus el nerăbdător.
- Ei bine , cred c-aş putea Încerca . . .
- Multumesc! a zis Sir Robert relaxat. Maiestatea Sa va apre-
cia foarte mult lucrul acesta. Am aşezat pe tejghea mai multe sute
de coli de hârtie de cea mai bună calitate. Foloseşte cât de multe
vrei. Aici, se află călimara cu cerneală şi câteva condeie. În spatele
cortinei, vei găsi mai multe condeie şi mai multă cerneală.
- Sir Robert?
- Da?
- Ce-ar trebui să fac eu mai exact?
El a zâmbit larg.
- Trebuie doar să stai la masă şi să Începi să scrii.
- Şi când vine cineva?
- Întreabă-i dacă vor să Învete să scrie alfabetul. Lasă-i să
încerce un condei şi oferă-te să scrii o scurtă scrisoare către un
membru îndepărtat al familiei lor.
 CAPITOLUL 1 2

- Păi . . . e u . . . n-am mai făcut niciodată aşa ceva.

Sir Robert m-a bătut prieteneşte pe spate.
- Te vei descurca foarte bine ! Maiestatea Sa te simpatizează.
A! Să nu uit. S-ar putea ca regele să vină să te vadă într-una din
zilele astea. Şi încă un lucru!
Sir Robert a băgat mâna într-o pungă mică de la centura sa şi
a pus pe tejghea o monedă de argint.
- Salariul pentru ziua de azi !
Apoi, s-a înclinat uşor, a zâmbit şi a plecat.
Ca prin vis, m-am aşezat pe scaun şi, imediat, m-am simtit
putin mai important. Pânzele cortului miroseau a nou, iar scaunul
de lemn îmi amintea de un tron. Am privit spre piata aglomerată.
Era vremea prânzului şi mi se făcuse foame. Vânzătorii se plimbau
de colo-colo, vânzând orice, de la pâini mici la clăti te acoperite cu
căpşuni şi frişcă.
Mi-am desfăcut uşor cureaua de la rucsac, am scos jurnalul şi
l-am pus sub masă, la loc sigur.
Simtindu-mă oarecum ciudat, pentru că nu mai scrisesem ni­
ciodată în public, mi-am folosit cutitul pentru a ascuti şi a cresta
unul dintre condeie. Apoi, am frecat nişte pudră de cerneală şi am
amestecat-o cu puţină apă într-un bol mic. Sir Robert se gândise la
toate ! Am deschis jurnalul meu şi am început să scriu.
Nu mai ştiu cât de mult am stat acolo scriind. Apoi, deodată,
am auzit o lovitură puternică şi întreaga tejghea s-a cutremurat.
Vârful strălucitor al unei săbii argintii a tăiat lemnul mesei la doar
cinci centimetri de Încheietura mâinii mele.
 Vârful sabiei a strălucit în lumina soarelui şi a trimis o scânte­
iere albastră, hipnotizantă, în ochii mei. După o secundă de orbire,
am urmărit cu privirea lungimea lamei, mânerul de metal sculptat
şi, în cele din urmă, bratul şi privirea neastâmpărată ale lui Max.
- Hei ! a spus el retrăgându-şi sabia. A cui este taraba asta?
- A mea, i-am răspuns eu. Dar sabia asta a cui este?
El a zâmbit ştrengăreşte .
- A mea!
- Nu se poate !
- Ba da, este a mea.
- De unde o ai?
- Am cumpărat-o.
- N-ai tu bani suficienti pentru o sabie ca asta.
Max a aruncat o privire în j ur.
- De fapt, pare mai bună decât este în realitate. În Milagran,
trăieşte un armurier pe care îl cunoaşte şi baronul, iar astea sunt
săbiile pe care le fac ucenicii lui când învată meserie. Sunt săbii de
calitate inferioară, pentru că au diverse defecte.
Max mi-a arătat locul în care lama se unea cu mânerul sabiei.
- Vezi asta? Dacă te-aş fi lovit cu partea asta, s-ar fi rupt.
Am privit lama de la un capăt la altul.
- De fapt, a continuat Max, se pare că am îndoit-o când am
lovit tejgheaua.
- Dar de unde o ai?
- După cum am spus, baronul a comandat o grămadă de
săbii dintr-astea de la Milagran. Unul dintre cavalerii lui le vinde
băietilor de vârsta mea, care vor să capete experientă.
 /
...,

.......
 �a l u i Denis Anwvck

_ Dar sunt ilegale pentru cei de vârsta ta! am protestat eu.

Max m-a privit dezgustat.
- Ba nu, nu sunt! O sabie adevărată este ilegală. Cele cu de­
fecte nu sunt.
- Sabia ta nu a părut prea . . . defectă când ai lovit masa cu ea.
Ai fi putut să-mi retezi mâna.
- Norocul tău că n-am făcut-o!
L-am privit încruntat.
- Ascultă, Max, ce te-a apucat? De când ti-a făcut tatăl tău
arbaleta aia, ai devenit un nesuferit. Mai bine ti-ai scoate din cap
toate prostiile astea cavalereşti.
Buzele lui Max s-au albit brusc. Apoi , ca şi când ar fi repetat o
formulă învătată dinainte, a spus:
- Mi-ai j ignit onoarea. Te provoc la duel! Alegerea armelor îti
apartine.
Mi-am îngropat capul în mâini, oftând adânc.
- Termină, Max! Poti să încetezi cu prostiile astea? Vorbeşti
ca un nebun . . .
Inspirând adânc, Max mi-a spus pe un ton poruncitor:
- Te provoc la duel! Mâine, la răsăritul soarelui . . .
- Pleacă de-aici! am spus eu hotărât. Sunt ocupat.
Max a renuntat în cele din urmă la purtarea sa ciudată.
- Denis, eşti un idiot! Cu ce eşti ocupat? A cui este taraba
asta?
- Ţi-am mai spus, este a mea.
- A ta?
- Din porunca Maiestătii Sale.
El a pufnit în râs.
- Minti ! Ce folos ai putea să aduci tu cuiva?
Dacă am fi fost acasă, aş fi sărit peste masă şi l-aş fi trântit la
pământ, dar ştiam că aşa ceva nu s-ar fi sfârşit cu bine în mijlocul
pietei. La urma urmei, acum eram în slujba regelui , aşa că i-am
răspuns simplu:
- Ştiu să scriu.
- Şi ce dacă? m-a luat el în râs. Cui îi pasă de scris?
- Regelui îi pasă.
 CAPITOLUL P;13C----�
- Suficient de mult încât să-ti instaleze o tarabă în săptăm âna
târgului?
- Exact.
- Nu te cred !
- Sir Robert a fost aici cu o jumătate de oră în urmă. El este
cel care a pregătit taraba, hârtia, cerneala şi restul lucrurilor de aici.
Max s-a holbat la mine .
- Chiar aşa?
- Chiar aşa!
- Este un complot, a strigat el.
- Despre ce vorbeşti?
- Este un complot pentru a slăbi populatia. Ţara asta este atât
de nepregătită, încât este demnă de milă. Şi-acum, asta!
- Nepregătită pentru ce?
- Să lupte , idiotule!
Apucând mânerul sabiei, Max a învârtit-o în jurul lui într-un
gest dramatic, în timp ce soarele se reflecta în lama acesteia. A fost
cât pe ce să decapiteze un biet bătrân care trecea şchiopătând pe
lângă tarabă.
- Ai grijă! am strigat eu.
- Taci din gură! a bombănit el.
Am observat însă că mâna i-a tremurat atunci când a văzut
capul chel al bătrânului ferindu-se într-o parte .
- Ştii câti cavaleri are regele?
- Cinci .
- Patru ! m-a corectat el. Baronul, în schimb, are 1 5. Baronul
de Milagro are 30 sau cam aşa ceva. Chiar şi baronul de Coste Ilo
are 30 de cavaleri . Ce fel de rege e acela care nu-şi pregăteşte tara
pentru luptă?
- Nu mă întreba pe mine, am izbucnit eu. Tu pari a fi expertul !
- Ceea ce-ar trebui să faci tu, Denis, a spus Max, apăsând pe
fiecare cuvânt şi aplecându-se peste tejghea, este să te alături nou­
lui ordin al baronului. Uită de prostia asta cu scrisul sau, cel putin,
foloseşte-o mai degrabă pentru baron decât pentru rege!
- Max, i-am răspuns eu cu hotărâre, nu te mai amesteca în
treburile mele, iar eu n-o să mă amestec în treburile tale . De acord?
 El şi-a îndreptat degetul spre mine şi şi-a scos din nou sabia cu
mâna dreaptă.
- Spu ne-mi, deşteptule, ce-ai face dacă te-aş străpunge cu
sabia asta?
L-am privit plictisit.
- N-o să mă străpungi cu ea.
- Dar ce-ai zice dacă aş face lucrul ăsta?
- Dacă aş şti că ai face o asemenea prostie, aş sta departe de
tine. Sau . . .
- Sau ce?
- Mi-aş lua şi eu o sabie .
- Excelent! Max a zâmbit triumfător, asemenea unei pisici că-
reia tocmai i se oferise un peştişor proaspăt. Tocmai ai demonstrat
punctul meu de vedere şi ai aprobat sistemul cavaleresc.
- Ba nu. N-am făcut asta!
- Ba da. Sistemul cavaleresc înseamnă autoapărare. Mă pre-
gătesc pentru a şti ce să fac în cazul în care cineva ar încerca să
mă străpungă cu o sabie. Iar sfatul meu pentru tine este să mergi la
taraba armurierului şi să-ţi cumperi aşa ceva.
Max a ridicat iarăşi sabia.
- Într-adevăr . . .
O voce pătrunzătoare s-a auzit chiar lângă noi .
Când mi-am ridicat privirea, am rămas cu gura căscată. Max
s-a răsucit, a făcut ochii mari şi a pus un genunchi la pământ. Î ntr-o
clipă, am sărit de pe scaun şi am îngenuncheat şi eu.
- Bu . . . nă . . . ziua, Maiestatea Voastră! a salutat Max cu o voce
tremurândă.
- Bună ziua, Maiestatea Voastră! am repetat eu.
Regele purta o tunică purpurie şi pantaloni strâmţi de piele .
Centura dublă pe care o purta la brâu avea o cataramă ca un inel
de care era agăţată teaca unei săbii. El nu avea însă nicio sabie. Nu
purta nici pălărie, iar păru-i argintiu strălucea în lumina soarelui. În
spatele regelui se aflau Sir Robert şi un paj de la castel.
Odată cu noi, au remarcat prezenţa regelui şi alţi oameni din
piaţă. Strigăte precum: " Maiestatea Sa se apropie " , " Faceţi loc pen-

<1�
'=f 70 �
tru rege " şi "Trăiască regele " au Început să se audă de peste tot.
Ţăranii şi-au dat jos păIăriile, iar cei care se aflau mai aproape au
făcut reverente sau au Îngenuncheat.
Regele a privit În jur. Ochii lui s-au luminat Într-un zârnbet
frumos, iar el a ridicat mâna pentru a saluta.
- Ridicati-vă, vă rog ! Bine-ati venit la târg! Vă rog, continu­
ati-vă treburile! Fie ca săptămâna târgului să fie prosperă pentru
voi !
Apoi , regele şi-a Întors din nou fata spre noi.
- Ridicati-vă, vă rog ! a spus el din nou văzându-ne Încă pe
genunchi.
Ne-am ridicat În picioare.
Regele a privit spre sabia lui Max.
- O armă cam mare pentru un băietandru, a remarcat el. A
privit sabia cu atentie. Şi se pare că are şi un defect. Ar trebui să-I
avertizezi pe tatăl tău că sabia asta nu-i va servi deloc În autoapă­
rare .
- Sabia este a mea, Sire.
Lumea a părut deodată că se opreşte În loc.
- A ta? a Întrebat regele.
- Da, Sire.
- Şi de unde anume ai luat-o?
- Păi . . . am cumpărat-o, Sire .
- Aici? La târg?
- Da, Sire.
Regele s-a Întors spre Sir Robert.
- Robert, a spus el, aceasta este o sabie de calitate inferioa­
ră din Milagran. De ce-i lăsăm pe armurierii din Milagran la târguI
nostru?
Sir Robert a ridicat din sprâncene.
- Nu ştiu nimic despre asta, Sire .
Regele s-a Întors spre Max.
- Băiete, vreau să-mi răspunzi sincer la o Întrebare. De unde
ai luat sabia asta?
 - Am cumpărat-o de la taraba armurierului, Maiestatea Voas-
tră! s-a bâlbâit Max.
Regele l-a privit nedumerit.
- Dar eu nu am autorizat nicio tarabă pentru armurier.
- Baronul a autorizat-o, Sire. El a comandat săbii de calitate
inferioară de la un armurier din Milagran şi le vinde tinerilor care
sunt interesati de cavalerie.
Sir Robert s-a Încruntat.
- Maiestate, să mă duc să . . .
- Nu! l-a Întrerupt regele. Răbdare ! Trebuie să avem răbdare .
Apoi, privindu-l pe Max, i-a spus pe un ton grav: Băiete, te sfătuiesc
să foloseşti arma aceasta cu grijă!
Privirea lui Max s-a plecat În pământ.
- Da, Sire .
Regele a plecat l a fel de brusc precum venise, iar S i r Robert şi
pajul l-au urmat. Max s-a îndepărtat şi el de tarabă, cu sabia atâr­
nându-i la centură. Dar nu am rămas singur pentru mult timp.
- În regulă, Denis, acum este şansa ta! s-a auzit vocea Magdei.
Aceasta îşi lăsase taraba cu mobilier şi se grăbise să vină la
taraba unde mă aflam eu.
- Ţi-am spus că o să fiu primul tău elev, aşa că . . . iată-mă! Să
vedem . . . Unde am rămas ultima dată?
- Dar cum rămâne cu taraba ta? am Întrebat-o eu.
- Dă-o încolo de tarabă! a pufnit ea. O pot vedea de-aici. Iar
dacă cineva încearcă să fugă cu un pat cu baldachin, sper să-şi
rupă spatele. Î n regulă, unde este cerneala?
 CAPITOLUL 1 4

Magda a apucat î n grabă un condei.

- Cred că îmi aduc aminte cum se face un A.
S-a aplecat deasupra unei coli de hârtie, a scos limba din cau-
za concentrării şi a scris timp de câteva secunde.
- Poftim! la spune, am nimerit? Sunt pe-aproape?
- Destul de-aproape.
- Isabel! a strigat Magda, fluturând condeiul în aer şi stropin-
du-mă în ochiul stâng cu o picătură de cerneală. Vino aici !
O femeie cu privire sprintenă, care tocmai cerceta cu atentie
unul dintre scaunele făcute de Charles, a venit spre noi şi a privit
cu atentie foaia pe care scrisese Magda.
- Ce-i asta? a întrebat ea.
- Este un A, i-a spus Magda cu mândrie. Şi pot să-I scriu din
nou. Priveşte ! Of, condeiul ăsta . . . Poftim !
- Minunat! a spus Isabel.
- Încearcă şi tu! a încurajat-o Magda. Denis, oferă-i un con-
dei ! Joan! Margaret!
În cel mai scurt timp, 10 sau 12 femei s-au înghesuit în jurul
tarabei mele, umplând paginile albe cu mâzgălituri , pătându-Ie
cu cerneală, stropindu-se din cap până-n picioare cu cerneală şi
implorându-mă să le arăt cum se scriu numele lor, ale sotilor şi ale
copiilor lor.
- Ei bine , Denis, a zis femeia care răspundea la numele de
Joan, cum de-ai învătat tu să scrii?
După ce le-am povestit despre dascălul regelui, unele dintre
ele s-au schimbat imediat la fată, aruncându-şi priviri ca de gheată.
- Mi-l amintesc, a spus Margaret. Era un om viclean . . .
- Cred că era un spion, a adăugat alta.
- Eu am participat la o singură lectie de-a lui, a spus o femeie
pe nume Cecily, şi mi-a fost de-ajuns. Nu scrierea mă deranja, ci
ceea ce dorea să scriem.
Câteva dintre ele au întrebat curioase:
- Despre ce era vorba?
- Eh, regulile alea prosteşti pe care nimeni nu le poate întele-
ge. " Dărâmati-vă castelul " şi toate aiurelile alea. O femeie ocupată
 n-are timp să se prostească cu filosofii d-astea . . . Aşa că am renun­
tat să mai merg la lectii şi mi-am spus În sinea mea că n-o să mă
las atrasă În nicio conspiratie.
- Prostii ! a răspuns Magda prompt.
Cecily s-a Înroşit.
- Tu vorbeşti, Magda? Nu-mi amintesc să te fi văzut În clasă
la vremea aceea.
- Aş vrea să fi fost acolo . . .
- Apropo, a continuat Cecily, regula care mi s-a părut cea
mai suspectă a fost aceea care spunea: " Fiti cinstiti şi fără teamă
fată de voi Înşivă şi fată de regele vostru. " Dacă asta nu este ultima
picătură, atunci nu ştiu care este !
- Dar ce ti se pare în neregulă? a întrebat-o Magda cu o voce
fermă.
- Dragă, foloseşte-ti creierul ! a izbucnit Cecily. Oare nu-ti dai
seama ce mi s-ar Întâmpla dacă aş fi cinstită fată de rege? Dacă i-aş
spune doar o zecime din ceea ce gândesc despre el, m-ar Închide
atât de repede În temnita din beciurile castelului, Încât nici n-aş
avea timp să clipesc.
- Puteti fi sigure de asta, a spus o altă femeie cu o privire
mânioasă.
- Eu cred că regele este mult mai tolerant decât credeti voi ,
a continuat Magda. Iar unele dintre regulile astea nu sunt chiar atât
de ridicole pe cât par. Gânditi-vă, de exemplu, la regula care spu­
ne : " Mergeti la munte Înainte de a răspunde ; mergeti din nou îna­
inte de a actiona. "
- Cine are timp pentru astfel de ghicitori? a pufnit Joan.
- Eu am înteles-o pe asta, a insistat Magda. Î n urmă cu câtiva
ani, chiar în ziua de Anul Nou, eu şi Charles ne-am certat. EI voia să
mâncăm la prânz piure de napi cu unt şi varză, iar eu voiam să fac
pâine şi supă. Charles m-a refuzat categoric, sustinând sus şi tare
că el vrea piure de napi.
- Tipic pentru bărbati , a bombănit una dintre femei.
- Eu i-aş fi făcut o criză! a adăugat alta.
Magda a dat din cap aprobator.
 tAPif6LOCt;A
4 ----_-
_-_-
_---
- -=e
�
- Î n circumstante normale, aş fi făcut şi eu la fel . Dar, de data
asta, mi-am zis în sinea mea: Hai să discutăm altfel, Magda! Aşa
că l-am întrebat pe Charles de ce dorea piure de napi. La încep ut,
n-a vrut să-mi spună nimic, dar, în cele din urmă, mi-a explicat că
mama lui le pregătise întotdeauna acest fel de mâncare la masa de
prânz din ziua Anului Nou.
- Dar asta nu înseamnă că trebuie să cedezi în fata dorintelor
lui, a protestat Anne .
- Ascultă-mă putin, Anne ! a zis Magda răbdătoare. Mama lui
Charles murise doar cu câteva săptămâni înainte şi cred că pentru
el ăsta era un fel de a-şi aduce aminte de ea. Un mod de a-i păstra
vie amintirea. De-atunci, în fiecare an am servit piure de napi în
ziua Anului Nou.
Celelalte femei au rămas tăcute pentru un moment. Apoi, una
dintre ele a întrebat:
- Bine , dar ce are de-a face asta cu mersul la munte? Care
munte?
- Are ! Ochii Magdei au strălucit. Î mi amintesc şi-acum mo­
mentul în care am înteles la ce face referire regula asta. Î n timp
ce pregăteam piureul de napi, m-a izbit un gând. Ce se întâmplă
atunci când urci un munte?
- Oboseşti , a spus Margaret. Şi-apoi, mai ai de parcurs şi dru-
mul înapoi. . .
- Vreau s ă spun, î n afară de faptul c ă oboseşti?
- Poti să vezi mult mai departe? a sugerat Joan.
- Exact! Eu trăiam în propria scoică, gândindu-mă doar la
mine , dar, în tot acest timp, Charles se simtea rău, gândindu-se
la mama lui care murise . Eu nu ştiam lucrul ăsta şi n-aş fi aflat ni­
ciodată cum se simtea dacă n-aş fi trecut peste ceea ce simteam
eu. Fiind atentă la viata lui şi încercând să înteleg ce gândeşte, am
urcat muntele. Iar asta a schimbat totul.
Una sau două dintre femeile din jurul tarabei au încuviintat
îngândurate .
Treptat, s e înserase ş i , una câte una, femeile s-au risipit, Întor­
cându-se la tarabele sau la casele lor, ca să-şi hrănească familiile.
Întrucât mă luase foamea, am hotărât să închid taraba şi să fo­
losesc moneda de argint pentru a-mi cumpăra ceva de mânca­
re. Max împreună cu nişte băieti au trecut în fugă pe lângă taraba
mea, întrebându-mă dacă nu vreau să merg cu ei la spectacolul de
păpuşi.
- Ce spectacol de păpuşi?
Era prima oară când auzeam de aşa ceva . . .
- Baronul a adus o trupă de păpuşari din Milagran, mi-a expli­
cat Max. Hai, vino şi tu !
- Nu am mâncat încă. Mergeti înainte !
Băietii au pornit tropăind spre cealaltă parte a pieţei, unde toc­
mai se forma un şir lung de oameni. Alinor a apărut deodată în fata
tejghelei mele, tinând în mână ceva învelit într-o pânză.
- Bună, Denis! Ai avut o după-amiază aglomerată?
- Da . . . O multime de oameni au trecut pe-aici. În mare parte,
datorită Magdei.
Ea a zâmbit.
- Bun aşa! Bunicul va fi multumit. Poftim, a spus Alinor, dând
la o parte pânza şi scotând la lumină o farfurie acoperită. Ţi-am
adus ceva pentru cină.
- Uau, multumesc ! Când am ridicat capacul, cea mai
cerească aromă pe care am simtit-o vreodată mi-a trecut pe sub
nas. Ce este aici?
- Este ceva ce am cumpărat de la o tarabă aflată pe străduţa
de alături. Este mâncare asiatică - orez prăjit şi legume . Se mănân­
că cu betişoarele astea.
Şi mi-a întins două bete subtiri .
- C u astea?
- Da.
Şi chiar am mâncat cu ele! Nu mă întrebaţi cum. Mi-a luat
ceva timp, dar, întrucât lângă mine se afla o printesă adevărată
care mă urmărea cu privirea, nu aveam de gând să-mi folosesc
degetele. În cele din urmă, am terminat orezul şi am pus capacul
pe farfuria goală.
- Îţi mulţumesc foarte mult!
��-- -- - -
_ --
__-___ _ --"
C""AP
':
-IT
.!--"
:..'. O�L:'!.!
UL"__.!I� �
4 ________
� ��
- Cu plăcere ! Ai vreun plan pentru diseară?
- Nu chiar. . .
- Vrei să mergem împreună la spectacolul de păpuşi?
Am ezitat.
- Ştii că baronul este cel care a angajat trupa? Păpuşarii sunt
din Milagran.
- Da, ştiu. De fapt, acesta este motivul pentru care aş vrea să
merg să-i văd, a spus AJinor.
Mi-am luat jurnalul, l-am pus în rucsac şi mi l-am aruncat re­
pede în spate . Apoi, după ce am rulat în jos copertina de pânză,
am închis taraba. Î n scurt timp, stăteam cu AJinor pe o bancă lungă
aflată într-un cort întunecos din partea cealaltă a pietei.
 Cortul în care se tinea spectacolul de păpuşi era întunecat.
La un capăt al său, luminată de multe lumânări , se afla o mică
scenă portabilă, care avea cortina trasă. Aproape o sută de oameni
stăteau înghesuiti în cort, vorbind unii cu altii. Deodată, două trom­
pete au trâmbitat de undeva din spatele micutei scene. Au răsunat
nişte tobe, iar cineva a început să fluiere prelung.
- Şşt, şşt! s-au auzit câtiva oameni din multime , apoi s-a făcut
linişte.
Cineva a tras cortina într-o parte , iar multimea a scăpat un
murmur de uimire la vederea unui peisaj frumos, cu pomi înverziti
şi pajişti minunate . Undeva, în depărtare, pe un deal, se afla un
castel cenuşiu, încetoşat.
Pe scenă au înaintat două marionete îmbrăcate în haine viu
colorate. M-a uimit cât de reale păreau. Abia după ce mi-am încor­
dat privirea, am putut să văd sforile negre care le sustineau.
Povestirea a început să se desfăşoare sub ochii noştri . Se
întâmpla undeva în Orient şi era vorba despre un băiat pe nume
A1adin, care a frecat o lampă magică din care a apărut un duh.
- Ai mai auzit vreodată povestea asta? am întrebat-o eu pe
A1inor.
Ea a dat din cap în semn că da.
- În Wyndhamshire.
Povestea s-a apropiat treptat de sfârşit. În cele din urmă, s-a
încheiat cu o transformare magică. Zdrentele în care era îmbrăcat
A1adin s-au transformat într-o robă albastră, foarte elegantă. Uitân-
 ...�:i=----- -
- CAPI
TOLUL Ţ115;-----�
\p�
, ! -

du-mă atent, am văzut că erau doi Aladini şi că o trapă din decor,

care se rotea, a Înlocuit o păpuşă cu cealaltă.
Cortina a fost lăsată, iar multimea a Început să fluiere şi să
aplaude.
- A fost distractiv, i-am spus lui Alinor În timp ce mă ridicam.
Multumesc pentru invitatie!
- Aşteaptă!
Mi-a făcut semn să mă aşez din nou.
Un alt sunet de trompetă şi duduitul tobelor au semnalat fap­
tul că spectacolul nu se Încheiase Încă. Toată lumea s-a reaşezat,
iar În cort s-a făcut iarăşi linişte.
Cortina s-a ridicat şi a lăsat să se vadă aceiaşi copaci şi ace­
leaşi pajişti frumoase. În depărtare, Încă se vedea castelul Înce­
toşat, Însă jumătatea din partea dreaptă a scenei semăna acum
cu o cameră dintr-o casă. Pe un pat micut era Întinsă o marione­
tă-bărbat. Din spasmele şi zvârcolirile sale, ne-am dat seama că
era bolnav.
a păpuşică, cu părul auriu, se afla pe un scaun la o oare­
care distantă. Ridicându-se, aceasta a mers clătinat spre pat, a
Îngenuncheat şi şi-a pus bratele În jurul păpuşii bolnave.
Am simtit că mi se face rău.
Deodată, s-a auzit un sunet de tobe şi un dăngănit de metal.
Pe scenă a apărut brusc o marionetă-cal pe care şedea o mario­
netă-cavaler. Sărind din şa, cavalerul a intrat cu zgomot În casă
şi a apucat-o pe fetită, smulgând-o de lângă marioneta bolnavă.
Marioneta de pe pat s-a ridicat pe jumătate, Întinzând bratele, iar
fetita a strigat Îngrozită: "Tată, tată! " , Încercând să scape pentru a
se Înapoia lângă pat.
Cavalerul nu i-a dat voie şi, trăgând-o, a reuşit În cele din urmă
s-o scoată din casă şi s-o pună pe calul său. Apoi, Întorcând ani­
malul, a plecat în galop. Curând, strigătele fetitei s-au pierdut În
depărtare.
Audienta a Început să murmure.
Pe scenă s-au ivit Încă două marionete. S-au apropiat de pat
şi, Întristate, au luat marioneta bolnavă În brate . Î ncheieturile sale
�----'sr.:;pa:;;dG"a · IUi Denis-Ailwyc.I{-- -- -- -

lipsite de energie şi capul care atârna arătau că murise. Au cărat-o

în afara scen ei, apoi , s-au întor s.
În mom entul acela, din partea stângă a scenei a intrat o figură
măreată, purtând pe cap o coroană imensă şi nişte veşminte lungi,
purpurii . Părul acestei marionete era argintiu. S-a apropiat de casa
în care se aflau cele două marionete şi li s-a adresat cu o voce ridi­
col de superi oară şi crudă :
- Părăsi ti casa asta!
Cele două marionete au Îngenuncheat şi l-au implorat să le
dea voie să rămână acolo.
- Nu! a strigat el. Plecati ! Duceti-vă de aici !
Deodată, cele două marionete au sărit în picioare şi s-au arun­
cat cu fortă spre marioneta-rege, lovindu-l şi izbindu-l cu bratele.
El s-a retras Încet, vorbindu-le pe acelaşi ton aspru până când a
dispărut. Cortina s-a lăsat.
De data asta, nimeni nu a mai aplaudat. Pret de câteva secun­
de, multimea a stat amortită, În tăcere. Apoi, În timp ce oamenii
s-au ridicat Încet, Înghesuindu-se spre ieşire, am auzit un murmur
Încet, trist şi furios. Pentru mine Însă, murmurul acela era frumos,
era un sunet prietenos, pentru că exprima exact ceea ce simteam.
M-am Îndepărtat grăbit prin multime, când, deodată, am simtit
degetele reci ale lui Alinor pe umărul meu.
- Denis?
Scuturându-mă pentru a scăpa de ea, am înaintat ocolind
multimea. Odată ajuns afară, În piată, am alergat la taraba mea,
m-am căznit să dezleg Încuietoarea şi am intrat Înăuntru.
- Denis? a strigat Alinor de afară.
Nu i-am răspuns.
- Denis, te-am văzut intrând acolo. Ce s-a-ntâmplat?
Simteam În gât un nod care mă Împiedica să vorbesc, aşa că
nu am răspuns nimic.
- Aminteşte-ti, a spus Alinor, cine i-a angajat pe păpuşari . . .
Îmi pare rău s-o spun, dar În momentul acela am repetat un
cuvânt pe care Charles Îl foloseşte când se loveşte accidental cu
ciocanul . L-am repetat iar şi iar, din ce În ce mai tare .
 �
i &-- - ---- ---- -----
CAP I =L'-OIS",--_____
U
�':=J_---- ---- _ __

'\�
- Î mi pare rău, Denis!
Am strigat încă o dată cuvântul acela.
- Vino afară! m-a rugat Alinor.
Pentru o vreme, am păstrat amândoi tăcerea. În piată însă nu
era linişte . Murmurul se transformase în strigăte pline de mânie.
- Atunci, Iasă-mă pe mine să intru ! a spus ea. Te rog! Î mi este
frică.
Bâjbâind după încuietoare, am deschis-o şi am legat-o de stâl­
pul opus. Alinor era chiar în fata intrării, în genunchi. S-a strecurat
repede înăuntru, aşezându-se lângă mine. Acum, puteam să văd
clar piata. Am privit împreună tortele aşezate pe stâlpi , care ardeau
viu şi între tăiat, iluminând cetele micute de săteni furioşi care vor­
beau între ei. Din când în când, îi vedeam pe unii ridicându-şi pum­
nii amenintător.
- Denis, crezi că ar trebui să-i spun bunicului?
Am tăcut în continuare.
- Te rog, vorbeşte cu mine ! Vrei?
M-am simtit cuprins de mânie - o mânie atât de acerbă şi te­
ribilă, încât parcă nu mai aveam încredere în ea. Aşezat jos, m-am
întors cu spatele la Alinor şi am început să lovesc pământul cu
pumnul, mai întâi , cu grijă, apoi, din ce în ce mai tare .
Alinor a aşteptat în tăcere până când pumnul a început să mă
doară atât de tare, încât n-am mai putut continua.
- " Respectati-i pe cei care v-au dat viată! " am strigat eu. As­
ta-i una dintre reguli. " Respectati-i pe cei care v-au dat viată! "
- Ce vrei să spui, Denis?
- Exact asta făcea păpuşica! Î ncerca să-I respecte pe cel care
i-a dat viată. Dar cavalerul acela tâmpit a venit şi a smuls-o de lângă
tatăl ei . . .
- ştiu . . .
- Ştii? Asta e tot c e poti s ă zici? C ă ştii? am întrebat-o e u furios.
Nu, nu ştii! Tu n-ai îngenuncheat niciodată lângă patul mamei tale
şi . . .
- Denis ! Vocea ei liniştită m-a oprit brusc. Mama mea a murit
în Wyndhamshire din cauza ciumei.
 Am rămas încremenit.
- Oh ! am spus eu compătimi tor. N-am ştiut. . .
- Ei bine, acum ştii.
- Dar au venit şi la tine cavalerii să te smulgă de lângă ea
când era pe moarte?
Alinor a privit în jos.
- Denis, nu ştiu de ce bunicul meu face anumite lucruri, dar
de un lucru sunt sigură. Este un om iubitor, căruia îi pasă mult
de ceilalti . Şi ştie mult mai multe lucruri decât ştiu eu. Dacă le-a
poruncit soldatilor să facă aşa ceva, probabil că a avut un motiv
intemeiat.
- Atunci, cum de ne spune nouă: " Respectati-i pe cei care
v-au dat viată! " ?
- Ţi-am spus, nu înteleg tot ceea ce face. Dar ştiu că voi afla
într-o zi, când va considera că sunt suficient de mare ca să inteleg
aceste lucruri .
Am tăcut amândoi. Afară, vorbele d e ocară încetaseră. Acum
însă, un simtământ de nelinişte domnea pretutindeni . Era un sen­
timent urât, un sentiment de nemultumire. Ceva era pe punctul de
a izbucni.
După plecarea lui Alinor, am aprins trei lumânări şi am început
să scriu în jurnalul meu.
 Cling ! Cling ! Cling !
Magda stătea î n mijlocul pietei ş i bătea cu o lingură d e lemn
Într-o oală de fier.
Lucrul acesta s-a Întâmplat pe la Începutul după-amiezii ur­
mătoare . Eu mă aflam la taraba mea, cufundat În scaunul mare de
lemn, mâncând un pateu proaspăt pe care mi-I adusese Alinor de
la taraba brutarului. Ea stătea alături de mine şi aj uta două femei şi
o fetită cu părul negru să scrie litere .
- Priveşte ! mi-a spus Alinor la un moment dat.
După cele petrecute În seara precedentă, eram Încă irascibil şi
nu mă simteam În stare să fiu prea prietenos.
- La ce să mă uit?
Mi-a arătat Încheietura mâinii, care avea o culoare ciudată, în-
tre negru şi albăstrui.
- Ce ti s-a Întâmplat? am întrebat eu îngrozit.
Ea mi-a zâmbit zeflemitor.
- Nu ştii?
- Ce să ştiu?
- Chiar nu ştii ce mi-ai făcut în timpul spectacolului de pă-
puşi?
M-am uitat nedumerit la ea.
- M-ai apucat de încheietură şi m-ai strâns cu putere. M-ai
strâns din ce în ce mai tare . . .
Nu-mi aminteam deloc de lucrul acesta.
 Spada_�l!LDeni s An�____ ----------- - ----: - -=tJ'�
Lângă mine stătea acum un bătrân care se uita cu admiratie
la o scrisoare lungă pe care o scrisesem, după dictare , pentru un
văr de-al lui care se mutase În Milagro. Probabil că nici vărui acela
nu ştia să citească, dar avea să găsească, fără Îndoială, un Învătat
care să i-o descifreze .
- Este timpul pentru joc! a strigat Magda, făcând să răsune
din nou oala ei de fier. Aduceti darurile! Este timpul pentru joc!
Imediat, oamenii din piată au Început să se agite Încoace şi În­
colo. Clientele mele au părăsit taraba. Câteva femei s-au strecurat În
spatele propriilor tarabe, iar altele au Început să scotocească În gen­
tile mari pe care le purtau cu ele. Fetita cu păr negru şi alti copii au
Început să se adune şi să se aşeze Într-un cerc mare, În centrul pietei.
- Ce vor să joace? m-a Întrebat A1inor.
- Jocul darurilor.
- Denis, e totul . . . În regulă?
- Poftim?
- Suntem Încă prieteni?
- Da, am răspuns eu scurt. Uită cele Întâmplate noaptea tre-
cută! Îmi pare rău că m-am purtat aşa!
- Eu nu te condamn pentru ceea ce simti.
- Hai să uităm totul!
A1inor a deschis gura pentru a spune ceva, dar vocea puterni­
că a Magdei a oprit-o.
- Haideti, toată lumea! Formati un cerc ! Faceti unul mare !
Voi, copiii de-acolo, mutati-vă mai în spate ! A pus toată lumea da­
rurile în mij loc? Mai sunt şi alte daruri?
S-a uitat spre taraba mea.
- Denis! A1inor! Veniti să vă jucati !
- Prefer să stau pe margine, am strigat eu.
- Hai, Denis! Fii de gaşcă!
- Nu! am răspuns tăios. Du-te tu, Ali !
- Dar eu nu am niciun dar. Aşteaptă putin!
A1inor a scotocit prin buzunarul rochiei şi a scos o broşă mică
de lemn - era o floare sculptată. A alergat la grămada de daruri , a
pus-o acolo şi s-a aşezat pe jos în mijlocul cercului .
 - Î n regulă! a trâmbitat Magda. Cunoaşte ti regulile. Fiecare
va primi câte un j eton de lemn din oala asta. Pe fiecare jeton este
scris un număr. Cine are numărul 1 va alege un dar, îl va lua şi îl
aşeza jos, în fata lui. Numărul 2 va alege un alt dar din grămadă pe
care ori îl va lua cu el, ori îl va schimba cu darul ales de numărul 1 .
Magda a trecut cu oala pe la toti cei prezenti şi fiecare persoa­
nă a luat câte un jeton. Cei care nu ştiau să citească numerele i-au
rugat pe altii să-i ajute şi, în curând, fiecare ştia când urma să-i vină
rândul.
- Numărul 1 ! a strigat Magda, iar jocul a început.
De obicei, îmi plăcea să urmăresc jocul acesta, dar, de data
asta, starea mea de spirit nu-mi dădea pace. Spectacolul de pă­
puşi din seara precedentă şi mânia înăbuşită a multimii, de după
spectacol, treziseră în mine simtăminte pe care le credeam demult
uitate.
Î n timp ce urmăream jocul, m-am simtit cuprins iarăşi de mâ­
nie. Oamenii au adus tot felul de lucruri. Un băietel a adus un pui­
şor pe care l-a împiedicat să fugă legându-i picioarele cu o sfoară.
Altii au adus farfurii vechi, cutii de lemn sau batiste brodate.
Uimit la vederea unei cărti vechi ce trona deasupra grămezii,
aproape am sărit peste tejghea pentru a mă alătura jocului. Dar,
când am privit-o mai atent, am văzut că era doar o bucată de lemn
sculptată cu măiestrie pentru a părea o carte.
- Numărul 7! a anuntat Magda.
După ce i-a adresat mamei sale o întrebare , în şoaptă, fetita
cu păr negru s-a ridicat timid şi a început să înconjoare grămada
de daruri. Deodată, fetita a tras aer în piept şi a plonjat în grămadă,
scotând un obiect negru pe care mi-a fost greu să-I recunosc la
început. Am văzut apoi că era o pisică făcută din cârpe. Confecti­
onată grosolan şi vopsită în negru, pisica avea ochii, nasul şi gura
cusute cu ată aIbă. Expresia fetei era deformată şi putin sălbatică,
dar fetita a strâns-o aproape de inima ei, de parcă ar fi fost o pisi­
cută adevărată. A luat-o şi, după ce a gângurit ceva, a aşezat-o cu
grijă în spatele ei. Din partea cealaltă a cercului, câtiva băieti au
scos strigăte de indignare.
 - Nu, nu, Jana! a zis mama fetitei. Trebuie s-o pui În fata ta
pentru ca şi altă persoană să poată avea şansa de a o lua.
Ochii copilei s-au umplut de lacrimi În timp ce a aşezat Înce­
tişor pisica În fata ei.
- NumăruI 8 !
Schimbul de daruri a continuat c u o multime d e râsete.
Floarea sculptată a lui Alinor a fost primită cu plăcere de o femeie
în vârstă care , Înainte de a o pune jos, în fata ei, a aşezat-o admira­
tiv pe lângă rochia ei.
- Numărul 1 7 !
Un băietel s-a ridicat, a ales ceva la întâmplare din grămadă şi
a mers direct la Jana. Lăsând darul să cadă la picioarele ei, a Întins
mâna să ia pisica.
- Nu! a strigat fetita izbucnind În lacrimi. Mama ei a conso­
lat-o, În timp ce băietelul a purtat triumfător pisica până la locul lui.
- Numărul 1 8 ! Cine are numărul 1 8?
Nici băietelul nu a putut să păstreze prea mult pisica. U n alt
băiat, de lângă el, i-a luat-o imediat, iar apoi, pisica a ajuns la un
al treilea băiat. Cu ochii În lacrimi, Jana urmărea traseul pisicii În
timp ce mâinile care o tineau se tot schimbau.
- Numărul 2 7 !
Alinor s-a ridicat, a ales ceva din grămadă, apoi, s-a dus direct
la băiatul cu pisica.
- Multumesc! a spus ea În timp ce a schimbat darul cu el.
Jana părea mai tristă ca oricând. Dacă şi adultii ajunseseră să
ia pisica la schimb, Înseamna că ea nu mai avea nicio şansă să o
obtină. Între timp, am observat că mama fetitei zâmbea şi i-a dat
un ghiont femeii de lângă ea. Vecina a zâmbit şi ea şi, În scurt timp,
mai multe persoane au putut fi observate În timp ce Îşi făceau
semn cu ochiul de la un capăt la celălalt al cercului.
- Numărul 30!
Un băietel a chităit plin de încântare. Sărind În picioare, a apu­
cat ceva din grămadă şi a luat pisica de la Alinor.
- 3I !

q-
. 87
-9
�--------'s::;p:;;;;adGlia lu i 5enis An wyck � ;-....
-- - -��
�

o bunic ută bătrână şi-a folosit bastonul pentru a se ridica, a

mers şchiopătând până la grămada de daruri, apoi, a luat pisica de
la băiat .
Jocul a devenit şi mai intens. Fără să fi rostit vreun cuvânt,
majoritatea adultilor din cerc aveau un singur obiectiv în minte : să
obtină pisica pentru Jana. Dar oare nu cumva aveau să se termine
numerele Înainte ca pisica să ajungă la persoana care trebuia?
- 37 !
Un băietel a luat pisica.
- 38 !
Un tânăr, care n u participa l a conspiratie, a ales u n dar din
grămadă şi l-a păstrat.
- 39! a strigat Magda. Apoi, a făcut o pauză. 39! Cine are nu­
măru1 39?
Dat fiind că nimeni nu a răspuns, s-a uitat brusc în propria
palmă.
- Stati un pic! Eu sunt 39!
Pe fundalul hohotelor de râs care au urmat, Magda a cerut
pisica şi a apucat-o, zâmbind.
O adolescentă a spus :
- 40! Nu vei striga 40?
Magda a privit-o printre gene.
- A fost şi numărul 40? În regulă, 40!
Fata a luat pisica din mâna Magdei şi a aruncat-o spre Jana.
Copila a tipat de încântare şi a strâns-o cu putere la pieptul ei. Cer­
cul jucătorilor a început să aplaude şi să strige.
Uşurat, m-am aşezat din nou în scaun. Şi, deodată, în timp
ce femeile şi copiii care sporovăiau s-au întors la treburile lor, lu­
mea a revenit la cursul ei obişnuit. În momentul acela, am auzit
în depărtare sunetul trâmbitelor, anuntând începerea întrecerilor
cavalereşti .
- Ali, am strigat eu, nu vrei să mergi să vezi tu mirul?
Ea m-a privit surprinsă.
- Nu! Tu ai de gând să mergi?
- Da! Am Închis în grabă rucsacul şi mi l-am pus în spate. Ne
vedem mai târziu!
 - Denis, opreşte-te !
Alinor a alergat după mine .
Oprindu-mă pentru o clipă, m-am uitat în ochii ei larg des­
chişi, care aveau o licărire de tristete.
- Ce s-a-ntâmplat?
- Tu chiar vrei să mergi la Întrecerile cavalereşti ale baronu-
lui?
- Desigur! De ce nu?
Alinor a făcut o pauză, apoi , şi-a lăsat privirea în pământ.
- Tatăl meu a fost omorât într-o întrecere cavalerească orga­
nizată în Wyndhamshire.
-
- Ah ,. AI mI' pare rau . . .
- Nu vrei să stai aici?
- Ali, voi fi bine !
Şi, zicând acestea, mi-am reluat drumul.
- Ai grijă să nu ti se întâmple ceva! Doar atât te rog ! a strigat
ea în urma mea.
Ce fată, m-am gândit eu în timp ce alergam pe strădute spre
fanioanele colorate care străjuiau arena întrecerilor. Î mi părea rău
de ceea ce i se întâmplase tatălui ei, bineînteles. Dar, după felul în
care mă tratase, ai fi zis că era mama mea sau ceva de genul aces­
ta. Sau chiar sotia mea! Alinor Anwyck?! ĂSta chiar că era un gând
interesant. Denis şi Alinor Anwyck!
Am zâmbit în sinea mea. Nu te umfla În pene, Iăran orfan ce
eşti! Ea are sânge albastru, iar tu, niciun strop. Ai noroc dacă sân-
gele tău este măcar roşu. Probabil că vei avea ca sotie vreo fetiş­
cană oarecare. Sau poate nici măcar atât. Dar Alinor mă place,
mi-am zis eu. Asta Înseamnă ceva. Contează şi asta cât de cât!
- Uită-te pe unde mergi, băiete ! s-a auzit vocea nervoasă a
unui bărbat beat.
Pierdut În gândurile mele, mă lovisem cu capul de burta uria­
şă a unui fermier. Sărind Într-o parte Înainte ca acesta să mă poată
pălmui, m-am făcut nevăzut În multimea imensă care făcea are­
na să răsune, strecurându-mă şi târându-mă printre picioare goale
sau Încăltate. Atât de reuşit a fost furişatul meu, Încât am putut să
ajung chiar În zona În care se desfăşura turnirul.
Acolo, la doi metri şi jumătate de mine, stătea baronul călare
pe calul său. Avea o armură magnifică şi Încerca să-şi liniştească
armăsarul nervos. Când m-am ridicat În picioare, copitele calului
tocmai coborâseră pe pământ, iar baronul s-a uitat spre mine, apoi,
spre rucsacul meu.
- la te uită! Istoricul meu ! a strigat el, făcând ca toti ochii să
se Întoarcă spre mine.
Oamenii s-au dat Înapoi În semn de respect.
- Vino, băiatul meu! a strigat baronul, Încercând să acopere
găIăgia şi mi-a făcut semn cu degetul. Stai acolo, În capătul băncii!
Priveşte cu atentie pentru ca să poti scrie istoria acestui turnir! Hai,
grăbeşte-te !
Timid, cu capul plecat, am păşit grăbit de-a lungul arenei, spre
o bancă lungă. Mai multi bărbati foarte Înalti , pe jumătate acoperiti
de armură, stăteau pe bancă, dar lăsaseră spatiu suficient pentru a
se strecura cineva chiar la capătul acesteia.
-Hei, iedule ! a strigat bărbatul de lângă mine. Fata lui era ri­
dată, plină de cicatrice şi părea că-i lipseşte urechea dreaptă. Dă-te
la o parte de pe bancă!
- Baronul mi-a spus să stau aici.
- ledule, poti să-mi spui Sir A1ex! mi-a zis el cu o voce aspră.
Sunt Sir A1exander Kyriell.
A făcut o pauză, ca şi cum numele lui trebuia să-mi spună
ceva. Mi-am amintit vag că Max îi mentionase numele cândva.

� , .
 - Sir Alex, sunteti cumva unul dintre cavalerii baronului?
- Da! Bărbatul m-a cercetat încă o dată cu atentie. Ce ştii tu
despre baron?
- Ce vreti să spuneti, Sir Alex?
- Cum de te-a trimis să stai aici?
- ştiu să scriu, iar el vrea ca eu să scriu despre turnir.
- Tu? Colturile şi cutele fetei lui Sir Alexander au trădat o doză
de neîncredere. Cine te-a învătat?
- Dascălul regelui .
Sir Alex s-a întunecat la fată şi s-a îndepărtat de mine.
Sunetul metalic al trâmbitelor ne-a redus pe toti la tăcere.
Privind întreaga arenă, am văzut că aceasta cuprindea aproape o
mie de persoane. La un capăt al terenului circular se afla o tribună
mare, acoperită, în care şedeau baroneasa şi celelalte doamne de
la curte. Lângă baroneasă era un loc liber, lucru care m-a făcut să
mă întreb dacă nu cumva era aşteptată şi Alinor acolo.
Un crainic a început să anunte combatantii :
- Pentru Echipa Albastră: Sir James Calveley! Pentru Echipa
Roşie : Sir Gobin Conlin! La locurile voastre !
Nu mă aflasem niciodată mai aproape de actiune ca în
momentul acesta. Cu un an înainte, trebuise să mă multumesc să
urmăresc evenimentul dintr-un copac înalt de peste drum. De la
distantă, întrecerea îmi păruse foarte pitorească. Acum, de aproa­
pe, am văzut caii transpirati , am auzit zăngănitul puternic al zalelor
şi m-am trezit holbându-mă la vârfurile boante ale Iăncilor şi între­
bându-mă dacă nu cumva erau prea ascutite .
- Hei , iedule!
Chicotind, Sir Alex a pocnit din degete spre mine .
- Notează următoarele : Gobin este o rată moartă!
Sir Gobin, al cărui cal era îmbrăcat într-o pătură de un roşu
strident, părea mai putin experimentat decât celălalt cavaler. În
timp ce armăsarul său a galopat spre capătul terenului şi s-a întors,
Sir Gobin a scăpat lancea din mână şi doar cu un gest disperat a
reuşit s-o prindă. Câtiva oameni din multime au început să huiduie.
- Calveley o să-I distrugă! a spus un alt cavaler, care se afla
mai aproape de celălalt capăt al băncii.
 - Da, cred că da, i-a răspuns Sir Alex. Şi, din moment ce ur­
mez eu, va trebui să mă lupt cu Calveley. Jack!
Un scutier tânăr, bine bărbierit, a sărit În picioare şi a alergat
spre noi, cărând un coif, un scut şi o mantie roşie. Sir Alexander s-a
ridicat În picioare şi şi-a pus coiful mormăind:
- Găleată de ploaie ruginită!
Apoi , şi-a Înfăşurat mantia În jurul umerilor, prinzând-o la gât.
- Jack, a spus el cu o voce joasă, adu-mi lancea mai ascutită!
Fata scutierului a rămas impasibilă.
- Îmi pare rău, domnule . . . Puteti folosi doar lăncile boante.
- Jack, Îti jur că nu voi scoate o vorbă!
- Îmi pare rău, domnule ! Arbitrul insistă . . .
- Îndrăzneşti să . . .
- Dă-te la o parte , Alex! au strigat câtiva cavaleri. Nu putem
vedea din cauza ta.
Copitele cailor s-au auzit tropăind pe teren, iar Sir Gobin şi Sir
James s-au ciocnit. Profetia lui Sir Alexander s-a adeverit, Sir Gobin
fiind cel mai afectat. EI a parat lancea lui Sir James cu scutul său,
dar nu a reuşit s-o devieze şi s-a trezit ridicat din şa şi aruncat la
pământ.
- Vin acum, Sir Jimmy! a mormăit Sir Alexander din coiful
său.
Sir Alex a Încălecat armăsarul pe care îl tinea un grăjdar şi a
primit fără tragere de inimă lancea fără vârf ascutit Înmânată de
Jack.
- Pentru Echipa Albastră: Sir James Calveley! a strigat craini­
cuI. Pentru Echipa Roşie : Sir Alexander Kyriell!
Multimea a aplaudat cu putere. Se pare că ambii cavalerii erau
destul de populari .
- Va fi o luptă pe cinste ! a comentat unul dintre cavalerii aflati
pe bancă. Cineva va fi rănit!
Sir James şi Sir Alexander au călărit spre capetele opuse ale
terenului. La un sunet scurt al trâmbitei, au galopat prin iarbă unul
spre celălalt. Sir Alexander stătea nemişcat În şa şi tinea lancea
drept, În ciuda armăsarului care sărea sub el. Sir James era la fel
� .. � CAPITOLUL 1 7
�. ,J--- ------ --- -- -- .- ---��---

f1
de imperturbabil şi, în ultimul moment, şi-a ridicat lancea ş i a lovit
cu putere coiful lui Sir A1exander. Coiful i-a sărit de pe cap şi, spre
groaza mea, am văzut mult sânge în ochiul lui drept.
Şapte cavaleri de pe banca unde stăteam eu au sărit imediat
în picioare.
- Lance ascutită! Lance ascutită! Arbitrul să verifice lancea!
Cavalerii şi-au luat săbiile şi au fugit repede pe teren. Echipa
Albastră, care se afla în partea opusă a arenei, a venit imediat.
Apoi, în mijlocul luptei a apărut amenintător baronul, călare
pe armăsarul lui.
- Opriti-vă! Opriti-vă, imbecililor! Opriti-vă! În numele regelui,
vă poruncesc să încetati !
Ceea ce i-a determinat pe cavaleri să se retragă a fost mai
degrabă sabia lungă de un metru, pe care baronul o mânuia cu
atâta pricepere, decât numele regelui. Arbitrii au venit şi au exa­
minat lancea lui Sir James. Imediat a izbucnit un conflict cu privire
la cât de boantă era lancea şi, în timp ce arbitrii discutau despre
asta, câtiva bărbati şi băieti l-au luat pe Sir A1exander pe brate , în­
dreptându-se spre banca unde stăteam eu. I-au dat drumul jos, pe
iarbă, la mai putin de un metru de picioarele mele . Fata lui nu mai
părea o fată de om. Era acoperită de sânge, iar ochiul lui sau, mai
bine zis, ceea ce fusese cândva ochiul lui . . .
Dintr-odată, am simtit că mă cuprinde ameteala şi am început
să transpir. M-am întins pe bancă, la oarecare distantă de Sir A1e­
xander. Apoi, mi-am pierdut cunoştinta.
 Mi-a luat ceva timp să-mi vărs măruntaiele şi să-mi adun pu­
terile. Apoi , m-am ridicat şi am privit în jur, dar am închis din nou
ochii, deoarece doctorul satului tocmai umbla la ochiul lui Sir Ale­
xander. Mi-am acoperit urechile pentru a nu mai auzi gemetele
cavalerului.
Cineva m-a scuturat din spate şi, auzindu-mi numele rostit,
am deschis ochii.
- Denis! m-a strigat Max. Ce se-ntâmplă cu tine?
Am deschis gura să-i răspund, dar am închis-o imediat la loc.
D parte din prânzul care ratase prima ieşire, intentiona să-şi facă
aparitia.
- Hei, băiete , linişteşte-te ! a spus Max. Aşa e în război . . .
După ce am înghitit de câteva ori, am reuşit să mă stăpânesc
şi să-I întreb pe Max:
- l-ai văzut ochiul?
- Al cui? Al lui Sir Alex? Şi-a pierdut un ochi?
- Cred că da.
- Ei bine, aşa stau lucrurile în luptă, a zis el, ridicând din umeri.
Trebuie să-ti prinzi coiful strâns dacă vrei să-ti rămână pe cap.
Norocul lui Max a fost că mă simteam foarte slăbit în momen­
tul acela, aItfel l-aş fi doborât la pământ. Chiar şi-aşa, l-am apucat
cu putere, dar trâmbitele au sunat din nou.
- Pentru Echipa Albastră: Sir James Calveley! a anuntat crai­
nicul. Pentru Echipa Roşie . . .
- Eu plec de aici ! i-am zis lui Max.

�, .
 �
��i :--y-
&--- -- ---�-
-- __ ___
_ _ � _ . ____ _ .
�
CAPITOLUL 1 8
_ � _�� - --------

'{-1 - -

- N u , aşteaptă! m-a îndemnat Max. Rămâi pe-aproape ! Doar

nu vrei să ratezi luptele corp la corp, nu-i aşa?
Şi, interesant, ascultându-l pe Max şi aşezându-mă pe bancă,
mi-am dat seama că nu doream să ratez luptele corp la corp. Sir
Alexander a fost cărat în afara terenului, în timp ce blestema şi ge­
mea întruna. Cu un an în urmă, când o urmărisem din vârful copa­
cului, lupta corp la corp fusese cea mai incitantă parte a între cerii.
Restul luptelor cu lancea au fost destul de banale . Nimeni alt­
cineva nu a mai fost rănit cu adevărat, nici măcar atunci când a
căzut unul dintre cai. O pocnitură îngrozitoare şi un tipăt aproape
uman scos de bietul animal au arătat că acesta îşi rupsese piciorul.
Mi-am întors privirea pentru a nu vedea când, din milă, i-au pus un
pumnal la artera gâtului.
În cele din urmă, a venit rândul luptelor corp la corp, când
cavalerii Albaştri şi Roşii s-au atacat unii pe altii, ca două armate,
şi s-au luptat. Nu aveau o strategie stabilită mai dinainte. Pentru
prima ciocnire, au folosit cu totii Iănci. Apoi, le-au înlocuit rapid
cu săbii. Cavalerii trebuiau să lupte cu săbii boante , de calitate
inferioară, dar am observat că unele dintre săbiile agitate prin aer
aveau lamele înroşite.
Când trâmbita a anuntat încheierea luptelor, multimea a apla­
udat, iar oamenii au început să se îndepărteze. Î nsă, înainte de a
se îndepărta prea tare, vocea puternică a baronului i-a chemat îna­
poi. Călare pe cal, cu armura strălucind în soarele amiezii târzii, Sir
Mordred şi-a ridicat sabia uriaşă.
- Atentie, tărani ! Atentie, oameni de rând! a strigat el. Vă
rog, mai rămâneti încă un minut! Vreau să vă spun ceva foarte
important.
Baronul a aşteptat până când multimea s-a oprit.
- Ati văzut întrecerile cavalereşti de astăzi, a continuat baro­
nul după ce oamenii s-au potolit. Ati văzut că participantii au fost
unii dintre cei mai viteji cavaleri de la noi şi de peste hotare . Ati
văzut cât de bine s-au purtat pe câmpul de luptă. Mi s-a spus că,
deşi Sir Alexander şi-a pierdut un ochi în lupta de astăzi, i-a promis
scutierului său că va lupta din nou la sfârşitul săptămânii.
 Spada l u i Denis An\\)'ck

Un cavaler din apropierea mea a pufnit încet.

- Eu nu l-am auzit pe A1ex spunând aşa ceva! i-a spus acesta
unui alt cavaler.
Dar ovatiile nemaipomenite ale multimii au acoperit cuvintele
sale.
- Ati văzut, a continuat baronul, cu câtă vitejie au luptat Echi­
pele Albastră şi Roşie . Ati văzut cât de repede ar sări în luptă aceşti
cavaleri pentru regele nostru, dacă acest lucru ar fi necesar . . . Po­
porul meu, din nefericire, cavalerii aceştia nu sunt suficienti ! Avem
nevoie de mai multi viteji asemenea lor! Ţărani şi oameni de rând,
vă rog să mi-i dati pe fiii voştri ! Vă anunt că, prin autoritatea mea
de baron, creez un nou ordin de scutieri . Dacă mi-i dati pe fiii voş­
tri , prin concursuri şi probe îi voi selecta pe cei mai buni şi mai
puternici dintre ei şi Îi voi face scutieri . Iar dacă prin venele lor
chiar curge sânge cavaleresc, vor fi făcuti cavaleri prin latul sabiei.
Antrenamentele vor fi grele şi doar un număr mic va reuşi. Dar eu
Îi invit pe toti băietii cu vârste între 1 2 şi 1 5 ani la castelul meu, În
dimineata zilei de luni. În zilele următoare , cavalerii mei vă vor
oferi mai multe informatii. O zi bună tuturor!
Un murmur ciudat s-a ridicat din mijlocul multimii. Pe de-o
parte, murmurul acesta trăda o bucurie generală, iar pe de altă
parte, se auzeau glasurile băietilor care îşi implorau tatii să le dea
voie să meargă la concurs. Evident, Max era în al nouălea cer.
- Denis! Denis ! Vii şi tu?
- Ce, la concurs? Mă pricep mai bine la folosirea condeiului.
- Dar baronul vrea să fii istoricul lui.
- Ei bine, am spus eu, voi vedea. Poate că da. Depinde de
cum mă voi simti luni .
Max m-a privit cu atentie.
- Nu o lăsa pe iubita ta să te convingă să nu participi.
- Cine este iubita mea? l-am întrebat eu mirat.
- Dacă nu ştii nici asta Înseamnă că eşti mai prostănac decât
am crezut.
Nu i-am răspuns nimic. Am plecat şi m-am Întors la taraba
mea, unde am găsit-o pe A1inor aşteptându-mă.
 CAPITOLUL 1 8

- Eşti palid, a observat ea.

- Probabil că da.
- Denis! Pari schimbat.
- Nu eşti prima persoană care îmi spune asta, am izbucnit
eu. Tocmai am plecat de lângă cineva care gândeşte acelaşi lucru.
- ştii ce vreau să spun . . .
- C e vrei s ă spui?
Buzele ei au început să tremure uşor şi, şocat, mi-am dat sea­
ma că printesa chiar avea de gând să plângă. Nu ştiam ce-ar fi
trebuit să fac . . .
- Ali, am spus eu pe un ton mai răbdător. Ce vrei să spui?
Cum adică sunt diferit?
- Eşti . . .
A1inor s-a oprit.
- Vrei să spui . . . de la spectacolul de păpuşi încoace?
- Da, şi chiar mai dinainte. Chiar şi-acum. Eşti . . . mai dur.
- Ce tot vorbeşti acolo?
A1inor s-a întors spre mine. Ochii ei albaştri mă priveau cu în­
grijorare.
- Denis, intentionezi să mergi la concursul pe care l-a anuntat
baronul pentru luni?
Am privit în altă parte .
- Probabil.
- De ce? Erai împotriva lui la un moment dat. . .
- Ali, uite . . . , îl iubesc pe Maiestatea Sa, regele , şi sper să fiu
un tăran credincios în serviciul său, dar există mult adevăr în ceea
ce spune baronul.
Acum, buzele fetei s-au albit.
- Denis, adu-ti aminte de spectacolul de păpuşi!
- Ce-i cu el?
- Păpuşile l-au răsturnat pe regele lor.
Un fior mi-a străbătut şira spinării.
- Aşa este, am murmurat eu. Uitasem lucrul ăsta. Exact asta
a sugerat baronul că s-ar putea întâmpla, atunci când l-am auzit în
Sala Mare a castelului.
 -- - .- _ . - --
---_.- -
.... ... �
.,-.
. ._ _ . __
.
· - -- - - ---- _. __. _--------_ .
_.- -

��5- - ----.-- _�ada lui Oenis An"l.c."--- __ - - - -- - -- - - �

-r ?-:tr
'{-1 - - t'7- -

- Te rog, Denis! Stai departe de castelul baronului !

Tulburat, i-am întors spatele şi i-am spus peste umăr :
- M-am hotărât să merg, Ali .
- Atunci, ia asta!
Mi-a întins o micută oglindă ovală, cam de mărimea palmei
mele, cu marginea groasă, aurie. Luând-o, mi-am privit chipul în
ea. Aveam un aer atât de amenintător, încât mi-am schimbat pe
loc expresia fetei.
A1inor a chicotit.
- Oglinda magică schimbă încruntarea în zâmbet! Acum, se­
rios vorbind, vreau să păstrezi oglinda asta în rucsacul tău. Nu se va
sparge, deoarece este protejată de aur. Am şi eu una.
Zicând acestea, mi-a arătat cealaltă oglindă.
- Ce să fac cu ea? M-am privit iarăşi în oglindă. Am părul
încurcat?
A1inor a chicotit din nou.
- Da, dar este în regulă. Oglinda este pentru semnalizare .
- Pentru semnalizare?
- Da. Dacă te vei duce la castelul baronului şi ti se va întâmpla
ceva, să-mi trimiti semnale intermitente în sat, folosindu-te de
oglindă şi de lumina soarelui. Dacă ai nevoie să-ti trimit ajutoare
la castel, trimite-mi semnale rapide . Dacă poti să scapi , trimite-mi
semnale uşoare . Voi încerca să-ti trimit şi eu semnale înapoi . Dacă
ai trimis semnale uşoare, voi merge la locul în care se află crenguta
şi ne vom Întâlni acolo.
l-am aruncat o privire nedumerită.
- Ce crengută?
- Cea pe care mi-ai arătat-o În ziua în care ne-am cunoscut.
- A, aceea!
- Îti vei aduce aminte să semnalizezi dacă se va Întâmpla
ceva rău?
- Ali, dar nu se va întâmpla nimic rău.
- Da, dar pentru orice eventualitate . . .
Am scrâşnit din dinti .
- Dacă ceva n-ar merge bine , ce-ai putea s ă faci tu?
 CAPITOLU L 1 8
...�j�----_._­
-M -
-O multime de lucruri ! Aş putea să trimit semnale l a castel.
Soldatii regelui ar veni imediat în ajutorul tău. Ţine minte ! Sem­
nalele rapide înseamnă pericol, iar semnalele uşoare sunt doar o
alertă pentru a ne întâlni la crengută.
- Ne facem singuri probleme , Ali.
- Denis, promite-mi ! O să aştept toată ziua semnalele tale.
Am încuviintat cu o grimasă.
- Of, în regulă. Aşa voi face !
 , ,

�611!�'- ,- 'CAPITOLUL�
19 ' -Ciii:
' ��-::O!

- Aliniati-vă! s-a răstit un scutier uriaş.

În dimineata zilei de luni, la răsăritul soarelui, eu, Max şi alti 40
de băieti stăteam în curtea castelului baronului . Ajunsesem acolo
pe când era încă întuneric, aşa că cineva ne încredintase sub su­
pravegherea unui grup de scutieri care , la rândul lor, se antrenau
pentru a deveni cavaleri.
- Am spus să vă aliniati ! a izbucnit scutierul, aruncându-ne o
privire tăioasă. Carevasăzică nu ştiti ce Înseamnă " să vă aliniati " . Ei
bine, hai să v-arăt ce înseamnă! Fiti atenti la mine !
- Distractiv, distractiv, distractiv . . . , am murmurat eu spre Max.
- Ce-ai spus? Ochii negri ai scutierului s-au fixat în ochii mei.
Numele tău, băiete !
- D-Denis Anwyck, Sire.
- Eu nu sunt " Sire " , sunt " domnule " . Când mi te adresezi,
trebuie să-mi spui Întotdeauna " domnule " . Baronul şi regele sunt
" "
" Sire . Un scutier este " domnule . Ţi-e clar?
- Da, domnule.
- Anwyck, aici nu păIăvrăgim. Ai priceput?
- Da, domnule.
- Când voi vrea să te-aud pălăvrăgind, îti voi cere eu acest
lucru.
- Da, domnule.
- Deocamdată, nu vreau să te aud pălăvrăgind. Ai înteles?
- Da, domnule! Vreau să spun . . . nu, domnule! Adică da,
domnule !
��S=-�=---� ___ �PIT9LUL l !f--=�--:-�=== --- - ��
Şi astfel s-a scurs fericita noastră dimineată. Ne-au instruit în
defilare, etichetă militară, postură, cavalerism şi orice era posibil
sub soare, mai putin în ceea ce ne doream cu adevărat - instruire
În folosirea armelor. Î n cele din urmă, chiar Înainte de prânz, a ve­
nit rândul luptelor cu bâte .
În lupta cu bâte se pun două cutii de lemn pe pământ, la apro­
ximativ 2,5 metri distantă una de cealaltă. Apoi, se aşază o scân­
dură lungă de lemn care să le unească. I se dă câte o bâtă fiecărui
adversar - un băt rezistent, de aproape 1 ,80 metri. Adversarii se
urcă pe scândură şi se apropie unul de celălalt, cu bâtele în mâini,
Încercând să se doboare reciproc. Cel care atinge primul pămân­
tul, pierde lupta.
Scutierul nu mi-a dat voie să particip la luptele cu bâte, deoa­
rece, dacă nu eşti expert, încheieturile mâinilor au de suferit. Iar
baronul nu dorea să-mi distrug mâinile şi să nu mai pot scrie. Aşa
că am hoinărit prin curte, urmărind luptele cu bâte dintre ceilalti
băieti şi bucurându-mă de lumina soarelui.
Mai multe perechi de băieti se luptau cu bâtele simultan. Î ntre
timp, am observat că grânarul baronului era deschis. Scutierii lua­
seră toate scândurile de deasupra lui.
În timp ce aruncam o privire În magazia cu cereale, am remar­
cat că baronul mai avea multi saci albi , cu litere chinezeşti pe ei.
M-am apropiat de ei şi, tocmai când băteam uşor cu palma unul
dintre saci, mi-am auzit numele rostit de vocea aspră a baronului.
- Anvryck!
Am luat imediat pozitie de drepti.
- Da, Sire.
Baronul stătea chiar lângă mine, privindu-mă direct în ochi,
fără a schita vreun zâmbet.
- De ce nu eşti la luptele cu bâte?
- Mâinile mele, Sire . . .
- A, da, a spus el supărat pe sine Însuşi, am uitat! Aşa e. Vrem
să-ti protejăm degetele. Ce faci aici?
Întrebarea m-a surprins asemenea unei săgeti trase de arba­
letă.

��
'=f 101 -'t
 - Nimic, Sire ! Doar mă uitam . . .
- Îti sugerez ca pe viitor să stai alături de ceilalti . Trebuie să
te obişnuieşti să stai cu trupele. Altfel, vei fi fără valoare ca istoric.
- Da, Sire .
- Acum însă, urmează-mă!
Am mers la o oarecare distantă în spatele lui, urmându-I către
turnul castelului. Am urcat o scară circulară, am trecut de etajul la
care se afla Sala Mare a castelului său şi am ajuns în camerele de
sus.
Spre surprinderea mea, am observat un număr mare de ca­
valeri în camera în care ne-am oprit şi i-am numărat rapid. Cei 1 5
cavaleri erau aşezati în cerc, de parcă ar fi aşteptat ceva.
- Anwyck, mi-a spus baronul, vei sta la masa aceea şi îti vei
pregăti instrumentele de scris!
Mi-a arătat un mic birou. Deschizându-mi rucsacul, am scos
condeiul, sticluta cu cerneală şi o coală de hârtie dintre cele folo­
site la tarabă.
- Acum, a început baronul, îti voi spune ce să scrii. Este im­
portant să laşi suficient spatiu la sfârşit, pentru ca aceşti cavaleri
să poată semna. Acesta este un document legal, aşa că trebuie să
scrii corect şi clar!
Stând lângă masa mea şi urmărindu-mă cu atentie, baronul a
început să-mi dicteze. Eram destul de sigur că nu ştia să citească,
dar era suficient de inteligent, încât să mă urmărească pentru a se
asigura că, într-adevăr, notam ceea ce spunea. Zicea un cuvânt,
apoi, îmi privea mâna. Am petrecut destul de mult timp scriind.
N-am putut să înteleg termenii aceia juridici, dar am înteles
foarte clar ideea principală. Era vorba despre un jurământ. Cavale­
rii care îl semnau renuntau la orice alt tip de loialitate, chiar şi fată
de rege, promitându-i supunere baronului şi numai baronului.
Am terminat de scris şi ultimul cuvânt, apoi, m-am dat la o
parte. Unul câte unul, cavalerii au înaintat şi au făcut câte un semn
pe coala respectivă. Niciunul nu ştia să scrie, dar unii învătaseră
să îşi scrie numele într-un mod destul de . . . rudimentar. Altii au
mâzgălit pe hârtie un fel de desen complicat, care se presupunea
 ���� CAPIT
_ _._. _ _ _ __ _ __ . _ _ ._ O L U L� _ _ � .... _ _ .... ____ . _ _ _

t� -

că nu putea fi contrafăcut. La final, baronul a apăsat pe hârtie un

mic sigiliu metalic .
- Multumesc, Anwyck! mi-a spus baronul . Eşti u n tânăr foarte
eficient. Mă bucur să te am pe-aproape. Te plac ! M-a bătut uşor pe
spate . . . Şi-acum, du-te ! Noi avem lucruri importante de discutat.
- Da, Sire !
Am pus grăbit condeiul ş i sti ciuta cu cerneală înapoi î n ruc­
sac, l-am legat şi am părăsit camera. Dar, imediat ce am ieşit pe
uşă, am simtit un obiect dur care mă înghiontea în spate . Era ceva
în rucsacul meu şi era atât de inconfortabil, încât m-am oprit în
hol, chiar la câtiva paşi de uşă, am îngenuncheat şi mi-am dat jos
rucsacul. În momentul acela, s-a întâmplat să privesc înapoi spre
cameră şi, prin crăpătura uşii , am văzut mâinile baronului deschi­
zând o cutie mare de argint şi punând jurământul scris în interiorul
acesteia. Apoi, l-am auzit spunând ceva care m-a înfiorat.
- Cedric, a rostit baronul.
- Da, Sire ! a răspuns unul dintre cavaleri.
- Vreau să-ti asumi responsabilitatea de a-l tine pe puştiul
ăsta aici, la castel. Nu cumva să-I laşi să scape ! Cum îl vei tine aici,
e treaba ta. Dar nu trebuie să plece de-aici.
- Cum rămâne cu părintii lui?
- Nu are părinti . Este orfan. Nimănui n-o să-i pese dacă nu
se va întoarce niciodată. Iar noi nu-I putem lăsa să plece. Este un
prăpădit deştept, iar dacă a înteles semnificatia cuvintelor pe care i
le-am dictat, ne-ar putea turna regelui . Şi, odată cu asta, s-ar sfârşi
şi revolutia noastră.
Mai multi cavaleri au mormăit, arătându-şi acordul cu cele
spuse de baron.
- Aşadar, Cedric, îti încredintez tie responsabilitatea asta.
Nu ştiu dacă vom mai avea nevoie să scrie ceva pentru noi . Mă
îndoiesc. Dar, orice s-ar întâmpla, nu trebuie să părăsească locul
ăsta. Dacă ai nevoie de cheia de la una dintre celulele din temnită,
vorbeşte cu administratorul .
- Da, Sire !
- Şi-acum, mergeti toti î n curte ş i continuati antrenamentele!

r1��
'=f- 103 't
 În timp ce În cameră se auzea târşâitul picioarelor, eram spe­
riat din cale-afară. Strângând În brate rucsacul pe jumătate deschis
şi atent să nu fac zgomot, m-am strecurat de-a lungul coridorului,
spre scara turnului , iar când am crezut că eram suficient de depar­
te, Încât să nu mai pot fi auzit, am Început să alerg cât mă tineau
picioarele. Dintr-odată, m-am oprit.
Oglinda! Alinor! Oare ar trebui să-i trimit semnale?
Întorcându-mă, m-am strecurat înapoi În susul scărilor, până
când am ajuns În turnul santinelei. Din fericire, acesta era gol. Un­
deva, mai jos, se auzea zăngănitul pintenilor de la cizmele cavale­
rilor care coborau.
Îngenunchind pe pavimentul neted al turnului, am Început să
scotocesc În rucsac.
- Aha! am murmurat eu.
Micuta oglindă de aur fusese obiectul care mă Înghiontise.
Jurnalul presase oglinjoara, iar aceasta se lovise de spatele meu.
Dacă nu m-aş fi oprit lângă uşa baronului din cauza ei, n-aş fi sus­
pectat niciodată complotul Împotriva mea şi n-aş fi aflat niciodată
că baronul plănuia să-i conducă pe cavalerii săi Într-o revoltă Îm­
potriva regelui.
Aşadar, trebuia să-i trimit semnale lui A1inor. Ţinând strâns
oglinjoara, m-am ridicat În picioare şi am traversat Încăperea spre
raza de soare care pătrundea Înăuntru printr-o fereastră. Dar cum
puteam să ştiu dacă am orientat semnalele În directia corectă?
M-am gândit repede, apoi, m-am aplecat În afară, pe fereastra
turnului, cu fata spre soare , şi am tinut oglinda chiar sub ochiul
meu, cu mâna dreaptă. Întinzând bratul stâng afară, spre oraş, am
arătat spre el cu degetul arătător şi am ajustat oglinda până ce
punctul luminos mi-a scăldat Încheieturile În lumină. Cu grijă, am
Înclinat cercul de lumină în sus şi În jos, spre oraş şi înapoi.
- Anwyck!
În curtea castelului s-a auzit vocea tăioasă a unui bărbat care
mi-a strigat numele.
Oglinda mi-a alunecat printre degete şi s-a rotit În aer.
 M-am întins disperat după oglindă şi abia-abia am reuşit s-o
prind între degetul mare şi degetul mic de la mâna dreaptă. Pentru
o clipă, oglinda s-a legănat cu putere şi aproape că a alunecat din
strânsoare . Am ridicat-o încet şi am strâns-o în mâna stângă, tre­
murândă. M-am retras de la fereastră şi m-am ghemuit într-un colt
al turnului.
- Anwyck! a strigat iarăşi vocea din curte . ştie cineva unde
s-a dus Anwyck?
Am răsuflat uşurat. Oricine ar fi fost în curte - probabil Sir Ce­
dric - nu mă văzuse în turn, ci mă striga doar aşa, în speranta că
voi răspunde .
Aveam l a dispozitie mai putin timp c a oricând ş i m ă întrebam
dacă ar trebui să continui să-i trimit semnale lui Alinor. Reuşisem
să trimit un singur semnal şi, dacă ea îl văzuse, nu avea de unde să
ştie dacă mă aflam în pericol sau nu. Am încercat să hotărăsc dacă
ar fi trebuit să risc şi să mă ridic pentru a trimite mai multe semnale.
M-am ridicat pe genunchi şi am aruncat o privire peste perva­
zul ferestrei, spre oraşul îndepărtat. Tocmai ridicam oglinda pentru
încă o încercare rapidă, când am văzut o clipire argintie, repetată
şi uşoară, de la o livadă situată în apropierea oraşului. Alinor primi­
se mesajul meu, dar considerase semnalele mai degrabă uşoare,
decât rapide. Asta însemna că nu aveam să primesc întăriri de la
castelul regelui.
Deodată, mi-a trecut prin minte o idee îndrăzneată, care m-a
făcut să pun repede oglinda înapoi în rucsac, fără să-I închid. Am
.x ��-�-------- -� -=---=---- -- --:-_� ______ _ -----= C�PIT6[oC26 ---- - - -
- =- �: - -r 7:
--

.p
fj - - � ,'I

coborât în grabă treptele turnului, ştiind că trebuia să mă mişc

rapid, înainte ca vitejia mea să se evapore .
Dac-aş putea să pun mâna pe jurământul ăla . . .
Într-o secundă sau două, am ajuns la etajul unde se aflau în­
căperile baronului şi am mers nepăsător în josul holului . Oare ca­
mera unde fusesem mai devreme era goală? Ajuns lângă uşă, am
ascultat în tăcere, căutând să nu tin cont de bătăile inimii . Nu se
auzea nimic.
Mi-am luat inima în dinti şi am aruncat o privire prin cameră.
Camera era goală. Am luat cutia de argint şi, după ce m-am chinuit
putin cu încuietoarea ei, am deschis-o, am luat jurământul şi l-am
înghesuit în rucsacul meu. Apoi, am făcut cale întoarsă spre turn.
Când am ajuns acolo, strigătele se întetiseră. Mai multi cava­
leri, ba chiar şi câtiva dintre băieti strigau numele meu. Era evi­
dent că suspectau, datorită absentei mele şi datorită faptului că
nu răspundeam chemărilor lor, că pun ceva la cale. Se părea că
suspendaseră antrenamentele pentru a mă vâna.
Î n josul scării circulare am auzit deodată o voce familiară.
- Poate este acolo sus, domnule !
Era oare vocea lui Max?
- Să verific? a întrebat vocea aceea.
- Da, a răspuns vocea unui bărbat pe care nu l-am putut iden-
tifica. Du-te şi verifică şi acolo, Judde! Dacă-I găseşti, spune-i că Sir
Cedric vrea să-I vadă şi spune-i să se grăbească!
Am aşteptat până când Max a ajuns la jumătatea scărilor. Î na­
inte de a ajunge la primul etaj , i-am şuierat numele printre dinti , iar
el s-a oprit, întrebându-se de unde o fi venit sunetul.
- Aici, sus! am spus cât de tare am îndrăznit. În partea de sus!
Apoi, m-am retras pentru a nu fi văzut. Max s-a apropiat. Când
a trecut de ultima curbă a scării, m-a privit nedumerit.
- Unde ai fost, măi omule? m-a întrebat el. N-ai auzit că te
strigă atâta lume? Hai ! Stai să-I anunt pe Sir Boniface că . . .
- Opreşte-te !
Spaima din glasul meu l-a făcut să rămână cu gura căscată.
- Ce s-a-ntâmplat?

��
"4: 101 �
 ..,�-- --- uu_u--- -Spada lui Denis Anwyck
-
_ u -- u --
-

fi\J" u----- - --
- Max! Ascultă-mă cu atentie! Trebuie să plec de aici, iar tu
trebuie să mă ajuti.
Sprâncenele lui s-au unit Într-o Încruntătură.
- Eşti alb ca o coală de hârtie. Ce s-a-ntâmplat?
- Nu vrei să ştii. Este mai sigur să nu ştii. Tu scoate-mă de-aici!
Comportamentul lui Max s-a schimbat brusc. Max a devenit
foarte calm.
- Denis, cât timp ai stat acolo, În soare?
Mi-am încleştat pumnii.
- Nu sunt bolnav, Max! N-am făcut insolatie. Şi sunt extrem
de serios când Îti spun că trebuie să ies din castel. Toti sunt pe ur­
mele mele.
Privindu-mă cu atentie, Max a început să se mişte înapoi, spre
scări.
- Hei, omule! mi-a spus el încetişor. Rămâi unde eşti ! Merg
după ajutor. Te simti cumva de parcă ai avea febră?
- Max! ! ! Glasul meu tremura, aşa că m-am străduit din
răsputeri să mă liniştesc pentru ca să nu creadă că soarele m-a
înnebunit. Max, ascultă-mă! Nu voiam să-ti spun lucrul ăsta, dar o
voi face. Toti cavalerii baronului au semnat un jurământ prin care
i-au promis supunere doar lui. Ba mai mult, intentionează să-I răs­
toarne pe rege de pe tron.
- Încetează cu bolboroseala, Denis! Ar trebui să fii în pat. Aş-
teaptă aici cât timp eu . . .
- Opreşte-te, Max! am rostit eu dintr-o suflare .
Apoi, mi-am dat jos rucsacul şi i-am desfăcut şiretul.
- Aşteaptă! Îti voi arăta.
După câteva secunde, am scos jurământul semnat de cava­
leri .
- Ce-i ăsta? a Întrebat e l mirat.
- Ceva ce mi-a dictat baronul de fată cu toti cavalerii lui. La-
să-mă să-ti citesc.
Am Întors documentul pentru a putea să-I vedem amân­
doi, chiar dacă Max nu ştia să citească, şi l-am parcurs cuvânt cu
cuvânt. Puteam să văd că mintea îi lucra rapid. Cu documentul în
 _��
CAPITOLUL =20'--___
_ . _ - _ .. _ .. _ ... _ . . . . . . .... .. _. _ . . . __ .�

fata lui şi, mai ales, cu sigiliul pe care îI purta, nu prea mai putea să
spună că am luat-o razna.
- Uau !
Asta a fost tot ce a spus Max când am terminat de citit.
- Acum întelegi de ce trebuie să scap de-aici?
- Nu, nu înteleg.
- Foloseşte-ti creierul! Vor să mă tină aici pentru că, în afară
de cavaleri , sunt singurul care ştie ce complotează baronul.
- Oh!
- Trebuie să găsesc o cale să scap de-aici şi să ajung la rege.
Am căzut pe gânduri.
- Gata, ştiu ! Tu mergi jos şi spune-le că ai verificat turnul şi
că nu sunt aici. Până vei ajunge tu jos, acesta va fi deja adevărul.
- Şi tu unde vei merge?
- Nu sunt sigur . . . Ţine-i departe de mine pentru o vreme .
Privindu-mă încă o dată, Max s-a întors şi a coborât tropăind
scările. Î n timp ce paşii lui se auzeau tot mai slab, am cercetat cu
privirea acoperişul turnului principal. Poate că aş fi putut . . .
- Judde, tu eşti? s-a auzit o voce aspră în j osul scărilor.
Era baronul.
- Da, Sire ! a raspuns Max cu voce slabă.
- Este Anwyck acolo sus?
Inima mi-a bătut de câteva ori, în timp ce Max nu a zis nimic.
- Judde?
- Da, Sire ! a răspuns Max cu o voce calmă. Este acolo, sus!
Chiar în vârf. În turnul de pază!
 Când l-am auzit pe Max trădându-mă, am devenit asemenea
unui animal cu sânge rece. Eram ca un vulpoi. N-am simtit niciun
fel de furie fată de Max şi nu mi-a curs nici măcar o lacrimă. Nu
m-am gândit deloc la lucrurile acestea. Singura mea dorintă era să
scap de-acolo cât mai rapid.
Am sărit pe pervazul ferestrei turnului şi, de acolo, am ajuns
pe tiglele acoperişului. Acoperişul turnului principal era rotund,
ascutit şi incredibil de abrupt. Nu te uita În jos, nu te uita În jos!
Frica m-a ajutat să găsesc puncte de sprijin, aşa că am înconjurat
în patru labe acoperişul, spre partea opusă a turnului. Dacă acest
castel semăna cu cel al regelui, atunci ar fi trebuit să existe . . . Da!
Era chiar acolo!
Un pod îngust de lemn, asemenea celui peste care trecuse în
fugă A1inor când am vizitat castelul regelui , ducea de la camera ba­
ronului, peste curte , spre zidul exterior crenelat. A1inor îmi spusese
că un astfel de pod îi permitea stăpânului castelului să treacă re­
pede din camerele sale pe zid pentru a fi cu ochii pe ceea ce se în­
tâmpla pe câmpul de luptă. În cazul în care atacatorii ar fi reuşit să
se catere pe zid, paznicii castelului puteau să dărâme sau să ardă
podul, pentru ca turnul principal să fie în continuare în sigurantă.
Am fugit spre marginea acoperişului. Problema era că streaşi­
na acoperişului făcea imposibil de văzut locul de aterizare - dacă
exista sau nu un balcon -, iar dacă aş fi ratat aterizarea în locul
potrivit, următoarea oprire ar fi fost curtea de piatră aflată cu 1 8
metri mai jos.
 --------. . . - ==:e7;ţ
2-'-
-... cAPrfoLULc::. C ·__-_ "
- '- -
'-
-.
f1"i�- --_ ---------- -
- Anwyck! a răcnit baronul în depărtare .
Ajunsese în turn şi, în tonul său, se puteau distinge panica şi
respiratia întretăiată.
- Anwyck! Trebuie să vorbesc cu tine ! Unde eşti?
Nu puteam să pierd nicio clipă. Aşezându-mă pe burtă, am
Înaintat centimetru cu centimetru spre marginea acoperişului.
Ţinându-mă cu disperare de tigle, am lăsat mai Întâi labele picioa­
relor şi apoi genunchii să se balanseze În aer. Oare ce era mai jos?
O privire aruncată peste umăr m-a ajutat să-mi dau seama că voi
cădea, probabil, direct pe pod. Dar oare locul de cădere era sufici­
ent de larg Încât să nu-I ratez?
- Judde ! a strigat baronul. Eliberează-1 pe Garth, repede ! Am
un document pe care Anwyck l-a scris pentru mine. Acesta ÎI va
ajuta pe Garth să-i ia urma.
M-am lăsat din ce În ce mai jos şi, În scurt timp, atârnam doar
În vârful degetelor. Acum, am putut vedea ce era sub mine : o plat­
formă de piatră. M-am Împins În peretele exterior al camerei ba­
ronului şi am sărit. M-am ridicat imediat În picioare, am Încercat
să-mi păstrez echilibrul, am cercetat cu privirea să văd dacă podul
era rezistent, apoi, l-am traversat În viteză. Lemnul podului a trosnit
sub picioarele mele, Însă am reuşit să ajung În partea cealaltă.
Acolo, am găsit ceea ce căutam: mecanismul de decuplare a
podului. Am ridicat repede bara de metal şi, cu un scârtâit puter­
nic, capătul podului s-a desprins, Întregul ansamblu prăbuşindu-se
jos, În curte.
Î nainte ca ecourile prăbuşirii podului să se stingă de tot, m-am
ascuns Într-un turn de pază, aflat la nouă metri de-a lungul zidului,
şi am auzit strigăte În josul lui. Am alergat de-a lungul zidului către
turnul următor, ceea ce m-a ajutat să scap de privirea celor care
mă căutau. M-am grăbit spre turnul următor şi, după ce am ascul­
tat cu atentie zgomotele din josul scării, am coborât.
Când am ajuns În curte , am văzut că mă aflam chiar lângă
grânarul neacoperit. Pentru o clipă, m-am gândit să mă scufund În
grânar şi să mă acopăr cu sacii de cereale, dar, apoi, am văzut că
era imposibil să duc la Îndeplinire acest plan deoarece, rezemat de

q -�
.
III
.
grânar şi urmărind toată agitatia din curte, stătea administratorul
grânarului, omul acela uriaş.
EI m-a privit şi a ridicat din sprâncene .
- kja?
Am zâmbit cât puteam eu de bine şi i-am zis :
- Bună ziua, domnule!
- Aveai voie să te plimbi pe scările alea, tinere?
- Nu.
Bărbatul m-a cercetat cu privirea pentru o clipă, apoi, a zâmbit
şi eI.
- Îmi amintesc de tine . . . Ai venit cu Charlie Judde pentru a
ridica taxa pe cereale în urmă cu o săptămână sau două.
Am continuat să zâmbesc.
- Aşa este , domnule.
- Ce mai face Charlie?
- Bine, domnule.
Administratorul grânarului a ascultat strigătele care răsunau în
întreaga curte, vocile care îmi strigau numele cu furie . . .
- Între noi fi e vorba, a spus el p e u n ton sincer, voi fi foarte
fericit când voi - micii derbedei - veti dispărea de-aici.
Nu i-am răspuns, dar am rămas ascuns în umbra scărilor.
- E destul de multă agitatie cu toti scutierii şi cavalerii care
zburdă pe-aici ca nişte găini fără cap, a continuat el. Adaugă la nu­
mărul lor încă 40 de copii şi te-ai pricopsit cu o casă de nebuni. Pun
pariu că multi dintre băietii ăştia n-au mai văzut niciodată interiorul
unui castel. Nici măcar nu ştiu cum să se comporte . . .
Era momentul potrivit. Eram pregătit s ă nu-I ratez.
- Domnule, este adevărat că există un tunel de scăpare sub
şantul cu apă?
- Bineînteles.
Inima îmi bătea cu putere în piept.
- kj putea . . . să-I văd?
Bărbatul a ridicat din umeri .
- Desigur! Pot s ă t e las să cobori î n e l . Uite, acolo este uşa.
Chiar acolo! Poftim, stai că merg eu să ti-o deschid.
 În timp ce traversam curtea liberă, am mers înaintea lui, pe
partea dinspre zid. În viata mea nu mai fusesem atât de speriat.
- Şi ieşirea este liberă? am întrebat eu. Nu este blocată de
nimic?
- Nu. Eu însumi am curătat tunelul în urmă cu o lună. Din
anumite motive , baronul îl voia din nou în stare de functionare.
Î n tot acest timp, pe când bărbatul deschidea încet poarta, eu
treceam printr-o adevărată agonie. Am reuşit totuşi să-mi păstrez
calmul.
- Poftim, aruncă o privire ! a zis el. Dar nu vei vedea nimic.
Este ca o gaură neagră până ajungi sub şantul cu apă. Dar este cu­
rat ca lacrima. M-am asigurat eu de lucrul acesta.
În timp ce administratorul vorbea, am zbughit-o asemenea
unui iepure care . . .
- Hei ! Vino înapoi !
M-am cufundat în întuneric. Genunchiul meu drept s-a izbit de
ceva tare şi am simtit sângele cald care mi se prelingea pe picior.
Am coborât cât de repede am putut, descoperind că treptele erau
uriaşe . Am continuat să merg înainte, pipăind ca un om ieşit din
minti tot ce era în jur. În jos, în jos, tot mai în jos . . .
Î n spatele meu s e auzeau strigăte înfundate . Când am aj uns
la un loc drept, fără trepte, m-am fortat să alerg, împiedicându-mă
din cauza beznei. M-am ridicat în picioare şi am rupt-o iarăşi la
fugă cu mâinile întinse în fată, ca şi când ar fi fost antenele unei
insecte.
În cele din urmă, am văzut licărirea palidă a luminii zilei . Gră­
bindu-mă într-acolo, am descoperit că provenea dintr-o crăpătură.
Am împins piatra care bloca ieşirea, din ce în ce mai tare şi, în cele
din urmă, am izbutit s-o dau la o parte şi m-am strecurat afară,
în lumina soarelui strălucitor. Am alergat fără oprire, apoi, m-am
aruncat în nişte buruieni înalte, ca să mă fac nevăzut.
Î n momentul acela, am auzit un trepidat şi un scârtâit oribil.
Când m-am întors să văd ce se întâmplă, am văzut că podul mobil
al castelului tocmai era coborât. Puteam auzi tropăitul copitelor de
cai , dar, din fericire , nu se auzea niciun lătrat de câine .

t1�
'=f 113 l-'
 Apoi , m-am gândit la ceva care m-a făcut să sar din nou În
picioare şi s-o rup la fugă. Dacă l-au lăsat pe Garth să coboare În tu­
nel, acesta ar fi putut oricând să-şi scoată capul din aceeaşi gaură
de unde tocmai ieşisem eu. Era Însă prea târziu ca să mă întorc şi
să Închid trapa de piatră. În schimb, am trecut repede peste o coli­
nă, apoi, am Înaintat În j os printre nişte copaci. Îmi doream nespus
să mă fi putut ascunde În tufiş urile dese, dar ştiam că Garth m-ar fi
găsit acolo. Aşa că am continuat să alerg.
Când am zărit apa râului, mi-am adus aminte de o şmecherie
veche . Am intrat În apă şi am stropit câtiva metri de-a lungul malu­
lui pentru a-mi face pierdută urma.
Câteva clipe mai târziu, am auzit tropotul cailor. De această
dată, un câine alerga alături de ei Iătrând nebuneşte. Am urmat
cursul râului, traversându-I din nou şi din nou, scăpând apoi În­
tr-un desiş de copaci. Din când în când, mă opream pentru a
asculta. La un moment dat, după zgomotele auzite, mi-am dat sea­
ma că oamenii baronului se apropiau.
 Cu genunchii tremurând de frică, m-am afundat În apele din
ce În ce mai adânci ale râului. În cele din urmă, am ajuns În mijlo­
cul unui stufăriş Înalt de papură.
Dincolo de şirul subtire de copaci puteam să aud tropăitul ca­
ilor, precum şi lătratul puternic al lui Garth.
Am ridicat rucsacul deasupra capului pentru a-I proteja şi am
stat nemişcat, evitând să Îndoi papura prin mişcările mele. Apa li­
niştită mi-a ajuns mai Întâi până la gât, apoi , până peste urechi. Am
căutat să Îmi păstrez echilibrul, stând acolo asemenea unei mierle
obosite, rănite, cu inima tremurând de frică şi dorind să-mi păstrez
viata În sigurantă.
Caii urmăritorilor s-au apropiat, s-au oprit pentru câteva clipe,
apoi , au trecut mai departe.
Când am ieşit din apă, era deja după-amiaza târziu. Î mi era
Îngrozitor de foame . După ce m-am asigurat că nu se mai vedea
niciun cal În zare, am alergat kilometri întregi fără a mă opri, im­
punându-mi un ritm alert, ascunzându-mă prin lanurile de grâu şi
prin dumbrăvi şi aruncându-mă cu fata la pământ ori de câte ori
vedeam pe cineva.
A1inor Încă mă aştepta pe pajişte. M-a zărit înainte s-o văd eu
şi a venit alergând spre mine.
- Denis, Denis! a repetat ea iar şi iar.
Fata Îi era foarte palidă. Apoi, m-a apucat de umeri şi m-a scu­
turat bucuroasă.
- Ali, n-avem timp de pierdut! N-am avut timp să-ti trimit
semnale rapide. Sunt Într-un mare necaz. Du-mă la castel! Baronul
 �� -- -- mh_-m--------Si>ada ruIbE!nrs An�
...
Ck - =-
--
--
- -- -- -=- -:-:r ;r-.,
'{-1 - - - t<�

şi un grup de cavaleri sunt pe urmele mele. Iar câinele de vânătoa­

re pe care îl are . . .
- D e ce? C e s-a-ntâmplat?
- Du-mă la castel şi spune-le să ridice podul mobil ! Nu mă voi
simti în sigurantă până nu vom ajunge acolo, am spus eu dintr-o
suflare şi, aruncând o privire înapoi, am rupt-o la fugă.
- Aşteaptă! m-a strigat ea. Aşteaptă!
Când m-am oprit, A1inor şi-a dus degetele la gură şi a fluierat
tare. De dincolo de pajişte s-a auzit un nechezat, iar un uriaş cal alb
a venit tropăind spre noi.
L-am privit cu gura căscată, în timp ce A1inor mi-a zâmbit
ştrengăreşte.
- Înger, a spus ea.
- Înger?
- E calul meu! M-am gândit că dacă eu sunt nevoită să
locuiesc în oraş, la fel trebuie să facă şi calul meu. Sir Robert este
proprietarul acestui teren şi, când am venit aici, mi l-a adus de la
castel.
Când Înger a ajuns lângă noi, Ali l-a prins de coamă şi a sărit în
spatele lui, aşezându-se cu picioarele într-o parte din cauza rochiei.
- Hai, vino aici !
Mi-a întins mâna şi, după mai multe încercări , am reuşit în
cele din urmă să mă aşez în spatele calului.
În timp ce ne îndepărtam de pajişte, am aruncat o privire spre
cele două clădiri ale fermei . Frânghia încă stătea întinsă între ele şi
chiar acolo, agătată de ea, era crenguta în formă de Y. Dintr-odată,
m-am simtit asemenea crengutei.
Am galopat pe drumul care urca spre castel, privind mai me­
reu peste umăr, ca să mă asigur că nu era nimeni în spatele nostru.
Când mai aveam în jur de 400 de metri până la castel, am văzut că
urmăritorii se apropiaseră de noi .
- Ali, grăbeşte-te ! Uite-i că vin!
Ali a aruncat o privire peste umăr.
- Au un câine cu ei.
- Este Garth. Haide ! Grăbeşte-te !

<1�
':1i 1\6 �
 - Nu este nevoie să ne grăbim.
- Crede-mă, Ali , vor să mă omoare ! Am un document care îi
va pune sub acuzare.
- Denis, stai liniştit. Nu e nicio primejdie.
Un nod uriaş mi s-a pus în gât.
- Eu sar de pe cal . Tu chiar nu întelegi? Trebuie să ajung la
rege. Voi alerga înaintea ta. Pe tine nu te vor deranja dacă te vor
vedea singură.
- Denis! Vocea lui Alinor era calmă. Nu te îngrijora! Bunicul
ştie că eşti în pericol. De îndată ce am văzut semnalul trimis de
tine , am trimis semnale către castel. Am aranjat cu santinela să fie
cu ochii pe oraş în caz că aveam nevoie să-I avertizez. Santinela l-a
trimis pe Sir Robert în oraş, iar eu i-am povestit ceea ce ştiam deja
şi anume că ai mers la castelul baronului pentru antrenamente şi
că mi-ai trimis semnale . . . Aşa că nu te îngrijora.
Baronul şi cavalerii săi erau mult mai aproape acum. Î I pu­
team auzi pe Garth Iătrând.
- Denis, fii calm! Priveşte în sus, pe zidurile castelului !
M-am uitat într-acolo. Apoi, m-am mai uitat încă o dată. Zidu­
rile mişunau de soldati. Toti erau înarmati cu arbalete şi cu arcuri.
Alinor a ridicat mâna şi mi-am dat seama că se folosea de lumina
soarelui ca să le trimită semnale soldatilor cu aj utorul oglinzii. Am
văzut două sau trei semnale rapide, ca răspuns.
Dintr-odată, m-am simtit foarte calm.
- Alinor, eşti minunată!
Ea s-a întors uşor spre mine şi am văzut-o zâmbind .
- Şi tu, la fel.
Am deschis gura pentru a mai spune ceva, dar m-am hotărât
să nu o fac. În schimb, m-am întors şi am privit către baron şi ca­
valerii lui. Observaseră şi ei soldatii de pe ziduri . Înaintând din ce
în ce mai încet, s-au oprit înainte de a ajunge în raza de bătaie a
arbaletelor. Garth alerga plin de zel, Iătrând spre noi, dar baronul a
urlat la el să se întoarcă.
Într-un final, baronul şi oamenii lui şi-au întors caii şi s-au în­
dreptat spre oraş.
 * * * *

- Aşteaptă putin, am zis eu întorcându-mă spre AIinor şi pri­

vind-o drept în ochi. Stăteam amândoi în curte, în lumina purpurie
a amurgului. Refuzi să mă laşi să-I văd pe rege?
- Da, a răspuns ea calm.
- Dar trebuie să vadă jurământul acesta.
- Poti să vorbeşti cu el mai târziu.
- Aii, gândeşte-te putin! Baronul e pe undeva, pe-afară, pu-
nând la cale o rebeliune. Cine ştie? I-ar putea întoarce pe oamenii
din oraş împotriva noastră chiar acum.
- Bunicul nu crede că va fi chiar atât de uşor, a spus ea gân-
ditoare. Oricum, îl vei putea vedea peste trei ore. ştie că eşti aici.
- ştie de ce sunt aici?
- Bănuieşte . . .
- Şi nu vrea să mă vadă?
- Nu. Nu acum. De fapt, el a sugerat să faci altceva mai întâi.
- Ce anume?
- Vino cu mine în Sala Mare şi-ti voi arăta.
- Cartea Cronicilor? am întrebat eu.
AIinor mi-a zâmbit.
- Ai intuit corect.
Apoi, mi-a adus un castron cu stafide şi o bucată de pâine,
a aşezat cartea aceea enormă pe masă şi a aranjat un suport de
lumânare pentru ca lumina acesteia să cadă peste umărul meu.
- Citeşte ! mi-a spus ea. După ce termini, vino în camera mea
şi anunţă-mă. Vom merge apoi să-I vedem pe bunicul meu.
 Cronicile nu au fost uşor de citit. M-a cuprins o nostalgie ama­
ră în timp ce mă gândeam la părintii mei morti. Dar, la un moment
dat, am descoperit că regele însuşi scrisese cartea. Era condeiul
său. Mâna lui scrisese fiecare cuvânt. Cumva, întelegerea acestui
lucru m-a ajutat să scap de o mare parte din amărăciunea mea.
Şi mai uimitor era faptul că scrisul regelui era aproape exact
ca al meu. Scria maj usculele la fel ca mine, cu bucle asemănătoa­
re , înclina literele aşa cum făceam şi eu, iar punctul pentru litera
"
" i era la fel ca la mine . Acest lucru m-a mirat profund, deoarece
văzusem suficiente cărti şi ştiam că stilurile de scris erau destul de
diferite. Nu pricepeam de ce eu şi regele scriam într-un mod atât
de asemănător.
Dar nu am avut timp să mă gândesc prea mult la lucrul aces­
ta, pentru că, pe măsură ce citeam, am înteles că regele meu îşi
întelesese poporul mult mai bine decât am crezul. Am trecut de
partea pe care o citisem înainte , cea despre începutul ciumei. Cu
cât înaintam mai mult în citirea cărtii, cu atât mai captivantă era.
Apoi, am ajuns la partea în care regele a scris despre cât de greu i-a
fost să le poruncească soldatilor să despartă familiile. " Acest lucru
mă umple de amărăciune " , a scris el, " iar poporul mă urăşte din
cauza asta. Însă adevărul cumplit este că ciuma se transmite de la
cei morti la cei vii . Separându-i pe cei morti de cei vii , îi salvez pe
cei vii. "
Citind acest paragraf am început să plâng încetişor, până când
am văzut cu groază că lacrimile mele făcuseră cerneala să se întin-

� r-r�
'=f 119 �
,��i � � - --- Spada lui Denis Anwyck -- -r-;;.. .-
----�-----
-'�
- -- � , j

dă pe pagină. Am ajuns în cele din urmă la finalul istorisirii. Cartea

Cronicilor mai avea multe pagini goale, care aşteptau să fie com­
pletate. Am aşezat cartea înapoi pe suportul de citit şi am mers sus,
în camera lui Alinor.
- Am terminat, am spus eu încet.
Alinor s-a uitat la mine în tăcere, apoi, m-a întrebat:
- Te simti mai bine?
Am oftat adânc.
- Mda . . .
- Ai plâns?
- Mda . . . , am îngânat eu cu jumătate de glas.
- Îmi pare rău.
- Să nu-ti fie. Nu este nevoie.
- Bunicul a trecut prin nişte momente grele.
- Da, cred că pot întelege asta acum.
- A avut de făcut nişte alegeri foarte neplăcute, a spus ea
cu tristete. Pare că majoritatea alegerilor cu care s-a confruntat au
fost rele, însă unele au fost mai rele decât altele. Uneori , a trebuit
să decidă care variantă va răni mai putini oameni şi va salva mai
multe vieti.
Dintr-odată, m-am prăbuşit pe genunchi înaintea ei şi, cu
mâna dreaptă, mi-am acoperit ochii plini de lacrimi.
- Îmi pare rău, îmi pare rău ! am spus printre suspine.
- Este în regulă!
Alinor şi-a pus degetele reci pe umărul meu.
- Am fost un mare idiot, am continuat eu. M-am purtat ca un
nemernic, ca un trădător.
- Denis, asta s-a întâmplat în trecut. . . Tu ai fost bine intentio­
nat. Î ti aminteşti regula bunicului? "Tratati-i pe oameni ca şi cum ar
fi bine intentionati. " Doar aşa poate bunicul să-şi păstreze calmul
atunci când oamenii sunt atât de supărati pe el. El ştie că cei mai
multi dintre ei sunt bine intentionati. Atâta doar că nu cunosc toa­
te detaliile. Bunicul ştie însă că, atunci când oamenii vor întelege
motivele care au stat la baza alegerilor sale, vor răspunde iubirii lui
şi se vor schimba. Exact cum te-ai schimbat şi tu.
 =---=- -CAPit01DI23 ---- o---o. ---.� __:r ?�
�� tf= ==-
· 0 0 .

� - - �
Cu lacrimile şiroindu-mi pe obraji, m-am uitat în sus, spre Ali-
nor.
- Crezi că m-am schimbat?
- Da. Nu mai eşti atât de . . . dur precum erai. Ai avut chiar de
la început această . . . cochilie de care nimeni nu putea să treacă.
Acum, cred că a dispărut.

* * * *

Alinor m-a condus apoi până la camera regelui, dar, spre sur­
prinderea ei, el nu se afla acolo.
- Probabil a coborât în Sala Mare, a zis ea.
Când am intrat În sală, am văzut un bărbat îmbrăcat Într-o
mantie cu glugă. Stătea pe canapea, cu spatele la noi, şi privea
focul din şemineu.
M-am oprit În uşă, tremurând, şi am şoptit:
- Alinor . . .
Ea s-a oprit şi m-a privit.
- Ce s-a-ntâmplat?
- Cine este pe canapea?
- Bunicul.
- Cunosc gluga asta . . .
Alinor s-a uitat cu atentie la gluga bunicului său.
- Este una dintre mantiile lui preferate. E prea veche ca s-o
mai poată purta în public, dar. . .
- Dascălul, am şoptit eu.
Alinor s-a Întors spre mine şi mi-a zâmbit.
- Mă Întreb . . .
- Haide să-I Întrebăm !
Apucându-mă de mână, Alinor m-a tras după ea spre celălalt
capăt al canapelei.
- Bunicule, uite-I pe Denis.
Regele şi-a ridicat privirea şi a zâmbit. În clipa aceea, am fost
sigur.
- Bună, Denis ! Îti aminteşti mantia asta? m-a întrebat regele.
�\ y-- ------ --- -
.-.� - - - -------------Spada lur Denis Ait\ryCk
-------- -�/�
------------ - ---� i"'f_

Am încuviintat din cap, uimit.

- Eu am fost cel care te-a învătat să scrii. Am vrut să ofer
poporului ceea ce ştiam, aşa că m-am deghizat în fiecare joi şi am
coborât în oraş pentru a fi învătătorul oamenilor.
Regele a zâmbit iarăşi.
- Când te-am întâlnit pe drum şi mi-ai arătat jurnalul tău, nu
te-am recunoscut. Apoi, mi-am dat seama cine erai . Mi-a fost tea­
mă să-ti dezvălui cine eram eu, pentru că, din ceea ce mi-ai poves­
tit pe când învătai să scrii, ştiam că nu îti plăceau unele lucruri pe
care a trebuit să le fac.
Am îngenuncheat înaintea lui.
- Podeaua este destul de rece, a spus regele. Vino şi stai lân­
gă mine ! Alinor, tu stai În partea astalaltă. Aşa . . . Eh, aşa mai merge!
Acum stăm confortabil.
Când am simtit bratul regelui peste umerii mei, dintr-odată,
eu, Denis Anwyck, cel mai mare plângăcios din lume, mi-am În­
gropat fata În pieptul lui masiv şi am plâns ca un fiu pierdut, care
tocmai îşi regăsise tatăl . Apoi, cu bratul puternic al regelui aşezat În
jurul meu, am căzut Într-un somn adânc.

� , .
 În dimineata următoare, regele, Alinor şi cu mine am urcat în
cel mai înalt turn de pază.
- Denis, mi-a spus Maiestatea Sa, ce doreai să-mi spui?
- Păi, Sire . . .
Şi i-am spus tot ce ştiam. A fost greu la început, pentru că mai
simteam o oarecare suspiciune şi teamă, dar a devenit din ce în ce
mai uşor.
Apoi, i-am înmânat jurământul furat de la baron.
- Mordred, Mordred . . . , a repetat regele încetişor.
L-am urmărit cu privirea. Nici măcar n-a citit textul jurămân­
tului. În schimb, a cercetat cu atentie partea de j os a paginii, unde
se iscăliseră cavalerii.
- Toti aceştia sunt bărbati buni , a spus el cu tristete .
Pentru o vreme, regele a stat în tăcere şi a privit în depărtare.
Apoi, s-a întors spre mine şi a început să-mi pună multe întrebări
cu privire la castelul baronului. Când i-am spus că scândurile care
acopereau grânarul erau folosite pentru antrenamente , m-a privit
alarmat.
- Asta-mi aduce aminte . . . Poti să-mi spui cu exactitate ce s-a
întâmplat când l-ai ajutat pe tatăl tău să aducă taxa pe cereale?
Mi-a pus tot felul de Întrebări cu privire la acest lucru.
- Am crezut că Mordred plănuia să nu plătească taxa asta . . .
l-am spus ceea ce mi-am putut aminti, încheind c u insistenta
baronului de a lăsa scândurile date la o parte pentru ca cerealele
orientale să se poată usca aşa cum trebuie.

��
i:( 123 �
, ,
 - Acelea nu erau cereale, m-a întrerupt regele. Bucătarul a
descoperit lucrul acesta chiar azi-dimineată, când a încercat să
pregătească un mic dejun cu cereale. Nu suntem prea siguri ce
contin sacii aceia, dar în mod sigur nu este ceva de mâncat.
- Bunicule ! a exclamat Alinor. Priveşte !
O minge de foc, de un portocaliu strălucitor, apăruse departe,
spre orizontul vestic. Părea că se înălta chiar de la castelul baro­
nului.
- Ce este? am întrebat eu. Ce înseamnă?
Un vuiet ca de tunet a lovit timpanele noastre. Pe dealurile de
mai jos se auzea nechezatul cailor înspăimântati. Fermierii strigau
unii către altii.
Fata regelui a devenit gravă.
- Praf de puşcă! Trebuia să-mi imaginez. Dar de ce acolo? De
ce nu aici?
- Praf de puşcă, Sire? am întrebat eu cu privirea în gol.
- Praful de puşcă este o inventie diabolică din Asia. Dacă este
atins de o scânteie oricât de mică, explodează.
- Maiestate, am spus eu repede, n-ar trebui să întărim cas­
telul? Probabil că baronul o să creadă că avem de-a face cu focul
acela . . .
- Exact, trebuie să luăm măsuri de apărare a castelului. Ali­
nor, te rog să-I găseşti pe Sir Robert şi să-I trimiti la mine ! Denis, tu
du-te jos şi cercetează curtea cu atentie, mai ales în j urul grânaru­
lui.
Când am ajuns în curtea castelului , am alergat spre grânarul
care era larg deschis spre soare .
M-am oprit brusc.
Pe pavajul de piatră, la câtiva metri de grânar, era ceva care
mi-a făcut inima să înghete pe loc. Era o săgeată de arbaletă, cu
pene la unul dintre capete şi acoperită, la celălalt capăt, cu o sub­
stantă ca smoala, o substantă de culoare neagră. O parte din să­
geată era carbonizată.
- O săgeată arsă, am şoptit eu pipăind smoala.
Era uşor căldută.
 � - - - - -- -- -- - -- -
- --- - - - -- - - - - - - -- --- ----- - - ---
---- -- - - -

�,�'y - ---- ---- -- -- - - CAPITO!-UL 24----- - --- -�'t.,

, ,7

Dintr-odată, am auzit un vâjâit deasupra mea. U n sunet înfun­

dat şi, apoi, un păcănit s-au auzit chiar lângă magazia de cereale.
Am privit îngrozit. O săgeată aprinsă aterizase fix într-un stâlp de
lemn, la doar trei metri de grânar, iar smoala aprinsă făcuse ca
lemnul să ia foc.
Atunci, am înteles.
- Arbaletă! am strigat eu. Apoi, m-am repezit într-un suflet să
sting săgeata care ardea. Sunt arcaşi dincolo de ziduri şi trag spre
noi cu săgeti aprinse !
Tocmai când strigam avertizarea, am auzit vocile santinelelor
de pe ziduri . Şi ei observaseră săgeata. Vâjâitul arbaletelor care
aruncau săgeti se auzea pe deasupra mea. Apoi, s-a lăsat tăce­
rea . . . Între timp, santinelele aşteptau o altă săgeată pentru a putea
să identifice pozitia arcaşului.
M-am uitat rapid în jur. Scândurile care acopereau în mod nor­
mal grânarul erau aşezate ordonat lângă zidul castelului. Erau însă
prea grele pentru ca un băiat de 1 3 ani să le ridice pentru a acoperi
grânarul. Am alergat spre grânar şi m-am aruncat deasupra saci­
lor de cereale, uitându-mă după cei albi. Cătărându-mă şi transpi­
rând sub dogoarea soarelui, am adunat toti sacii albi într-o singură
grămadă, în coltul cel mai apropiat de zidul castelului. Apoi , am
acoperit cu propriul corp cât mai multi saci.
- Denis? Fata lui Alinor a apărut peste marginea grânarului.
Ce faci acolo?
- Ali , adună câtiva bărbati care să pună scândurile peste grâ­
nar. Î n sacii ăştia este praf de puşcă!
Alinor a dispărut imediat şi am auzit-o alergând spre partea
cealaltă a curtii. S-a auzit un sunet înfundat Arcaşul trăsese din
nou. M-am uitat speriat în j urul meu, încercând să văd unde a căzut
săgeata. În clipa următoare , de deasupra zidurilor am auzit zbârnâ­
itul corzilor de la arbaletele santinelelor.
- Unde este? am auzit pe cineva strigând.
- Uită-te cu atentie! a ordonat altcineva.
În curte, era o agitatie de nedescris.
Deodată, sfârâitul unei flăcări s-a auzit aproape de mine şi am
văzut o săgeată care aterizase chiar lângă peretele grânarului.
�------
- Ajutor! am strigat eu. Cineva să o stingă!
Î n momentul acela, una dintre scândurile acoperişului s-a pră­
buşit şi, în cădere, a trecut chiar pe lângă capul meu. Sărind de pe
sacii albi , am aruncat o privire în curte . Doi servitori aduceau o
scândură.
- Ieşi de-acolo, flăcăule ! a strigat unul dintre ei.
M-am strecurat afară.
- Praful de puşcă se află în coltul acela, le-am spus eu ară­
tându-Ie locul.
Cei doi au împins scândura Iată până în spate, pentru a proteja
zona respectivă.
Alinor a apărut brusc lângă mine. Am alergat împreună până
la turnul de pază. După cum bănuisem amândoi, regele era aco­
lo, singur, supraveghind cu privirea întreaga regiune. La orizont, se
înălta un nor foarte înalt de fum dens, cenuşiu.
Când m-a văzut, regele a zâmbit.
- Bun. Acum eşti în sigurantă.
- Grânarul este acoperit, Sire.
- Santinelele mi-au spus că ai protejat praful de puşcă chiar
cu trupul tău. Ai fost foarte curajos.
Apoi, regele s-a întors spre fereastră. Pret de câteva minute am
privit împreună spre castelul care ardea în depărtare . Dintr-odată,
regele a spus:
- Priviti acolo! Cineva vine călare spre castel.
Mi-am pus mâna streaşină deasupra ochilor pentru a vedea
mai bine.
- Sire, vă referiti la norul acela de praf?
- Da. Ce vezi?
- Văd un căIăret, Sire. Se apropie pe un cal maro . . . şi pare că
ar călări fără şa.
- Oare cine o fi?
CăIăretul tocmai trecuse peste un mic deal , aşa că am putut
să-I văd mai clar.
- Se aproprie extrem de rapid.
- Călăreşte ca un băiat, a remarcat regele.
- Un băiat, Sire?

Q-t26-�
, -.
 - Un băiat care se pricepe la cai , dar care este mult prea în­
spăimântat pentru a mai păstra un ritm potrivit.
CăIăretul se apropia în grabă şi nu părea să menaj eze deloc
calul.
- Recunosc armăsarul acela, a exclamat regele. Este unul
dintre cei mai buni armăsari ai lui Mordred. Dar cine îl călăreşte?
Am privit cu atentie.
- Seamănă cu . . . Maiestate, cred că este Max!
Regele s-a întors imediat spre mine.
- Tânărul tău prieten cu sabie? Cel care voia să devină cavaler?
- Da, Sire. Am mers împreună la antrenamentele de la cas-
telul baronului.
- Roger! a strigat brusc regele.
O santinelă care se afla pe zidul de mai jos şi-a ridicat privirea
spre noi.
- Roger! Un băiat se apropie călare spre noi dinspre vest. Ai
grijă să fie protejat!
- Da, Sire, a strigat santinela, apoi , a început să împartă co­
menzi către ceilalti soldati de pe ziduri.
- Santinelele încă n-au reuşit să localizeze arcaşul care se
află în afara zidurilor, a murmurat regele . Acesta ar putea avea or­
din să tragă în oricine poate fi suspectat că a fugit de la castelul lui
Mordred.
Am privit către zidul castelului şi am văzut că era plin de arcaşi
cu armele pregătite . Acum, îl vedeam clar pe Max. Se tinea strâns
de gâtuI armăsarului care urca cu greu dealul pe care îl urcasem şi
eu, în urmă cu o zi, împreună cu Alinor.
- Sire! am spus eu. Uitati-vă la fata lui Max! Uitati-vă la hainele
lui!
- Băiatul acesta a suferit arsuri. Roger! Găseşte medicul şi
spune-i să se pregătească pentru a-I trata pe căIăret.
- Da, Sire .
- Acum, a spus regele oflând, haide să coborâm ş i să-I întâm-
pinăm.

��
'"4: 127 'l:'
{ .
 �'·!!:::;· -;i) � CAPI TOLU L 25 -j-�·
�

Când am ajuns în curte , un îngrijitor de la grajduri plimba calul

încoace şi-ncolo căutând să-I liniştească.
Max stătea întins pe spate pe o grămadă de paie, lângă unul
dintre grajduri . Un bărbat subtire , cu o barbă mică şi ascutită - evi­
dent, medicul - era aplecat deasupra lui. După cum zvâcnea şi se
răsucea Max, mi-am dat seama că medicul îi examina arsurile.
- Max, am spus eu îngenunchind lângă el. Ce s-a-ntâmplat?
- Aşteaptă un pic! m-a atentionat medicul. Deocamdată, nu-i
pune întrebări . Probabil că se află în stare de şoc.
Max şi-a ridicat ochii spre mine şi m-a privit nedumerit pret
de câteva secunde, de parcă nu m-ar mai fi văzut niciodată până
atunci. Apoi, a clipit, şi am putut să-mi dau seama după chipul lui
că m-a recunoscut.
- Denis . . . , a şoptit el.
Apoi, amintindu-şi cele întâmplate la castelul baronului , s-a
depărtat de mine , ridicându-şi mâna de parcă ar fi crezut că vreau
să-I lovesc.
- Max, linişteşte-te ! i-am spus eu voios. Nimeni nu te va răni .
Să dăm uitării întâmplarea de la castelul baronului. Nu încerca să
vorbeşti !
Zgomotul paşilor din spatele meu mi-a dat de înteles că regele
se apropiase de noi. Max l-a văzut şi a încercat să se aşeze pe ge­
nunchi, dar, cu blândete , medicul l-a obligat să rămână culcat.
- Ce face? a întrebat regele cu o voce plină de blândete.
Max a închis brusc ochii şi în colturile lor am văzut lacrimi.
 �-:\'� _ _ _ ��_==-====-�CJ\PITOLUC25---------------- - - - - ----=12�
� - �
- Max, i-am spus eu. Hei, Max, totul este în regulă. Eşti în
sigurantă acum.
Î n timp ce el a dat din cap de mai multe ori, am observat că se
străduia să se abtină să nu izbucnească în plâns.
- Cum se simte, doctore? a întrebat regele.
- Are doar câteva arsuri uşoare, atâta tot. Ceea ce vedeti pe
fata şi pe corpul lui este funingine. I-au ars câteva fire de păr, dar
acestea vor creşte iarăşi în cel mai scurt timp.
Max a deschis ochii şi a şoptit cu glas slab:
- Maiestatea Voastră . . .
Medicul a pus c u delicatete u n deget peste gura băiatului, dar
Max şi-a tras capul într-o parte şi s-a străduit să se ridice în capul
oaselor.
- Maiestate, trebuie să vă vorbesc fără întârziere.
- Te rog, întinde-te ! a protestat medicul.
- Fără întârziere , a repetat Max. Este important!
Medicul a aruncat o privire spre rege, care stătea şi îl privea
atent pe Max. Dintr-odată, regele s-a aşezat jos, pe pavaj ul de pia­
tră, cu picioarele încrucişate.
- Sunt gata să te-ascult.
Fata lui Max s-a contorsionat, de parcă ar fi urmat să
izbucnească în plâns, dar şi-a încordat bărbia, a inspirat adânc şi a
început să vorbească:
- Maiestate, mai întâi trebuie să-i cer iertare lui Denis . . .
- Haide, Max! Uită de asta! am spus eu dând din mână. Te
iert. Doar eşti fratele meu !
Glasul l u i Max tremura.
- După ce ai fugit, baronul şi câtiva cavaleri te-au urmărit că­
lare. S-au întors seara, târziu şi, din corturile noastre aflate în curte,
i-am putut auzi cât de furioşi erau pentru că nu te-au prins. Apoi,
în dimineata asta, baronul a convocat toti cavalerii la o şedintă, în
Sala Mare a turnului principal. Scutierii au mers împreună cu ei, aşa
că ne-au lăsat pe noi, băietii chemati la antrenamente, singuri . . .
Un zâmbet a înflorit în coltul gurii regelui.
- Cred că ştiu ce urmează . . . , a spus el.
 SJP
-= = -rU=
-: i - =
da=---:
-a= De iiTsAnwvck - -- - ---------� �
<f � _
____ ___ -
'fi - -- �....
- Unul dintre băieti a găsit un butoi mare cu săgeti unse cu
smoală, a continuat Max abia stăpânindu-şi lacrimile, iar un altul a
adus foc din bucătăria servitorilor. Am început să le aprindem şi să
le aruncăm folosind arbaleta mea.
- Oh! am murmurat eu.
- Am tintit drept în sus, trăgând în aer. Unele săgeti au căzut
în afara castelului.
- Şi-apoi?
- Apoi, a venit rândul meu. Săgeata pe care am tras-o a căzut
fix în grânar. Ştii la care grânar mă refer, Denis . . .
- Da, ştiu. Şi pe urmă, spre surprinderea ta, totul a explodat . . .
Max a făcut ochii mari .
- Ştiai ce era în grânarul ăla?
- N-am ştiut nici eu până mai devreme, în dimineata acestei
zile , când cineva a început să tragă săgeti aprinse spre castel, tin­
tind sacii albi. Alea nu erau nicidecum cereale, Max. Erau . . . Cum
ati spus, Maiestate?
- Praf de puşcă, a răspuns regele pe un ton grav. A murit ci­
neva?
- Nu ştiu. Sper că nu ! Curtea era destul de goală. Următorul
lucru pe care mi-I amintesc, după ce am tras săgeata, este că zbu­
ram prin aer. Cred că am aterizat printre cai, pentru că am auzit o
multime de nechezături şi tropăituri. Un cal maro se sufoca, încer­
când să scape din funia cu care fusese legat. L-am prins de căpăs­
tru şi, în cele din urmă, l-am liniştit.
- Este cel pe care ai venit călare? am întrebat eu.
- Da. Dintr-odată, m-am îngrozit. Eu fusesem cel care a tras
săgeata şi am ştiut că băietii ceilalti mă vor pârî baronului . . . , aşa
cum am făcut eu cu tine.
Max s-a cutremurat.
- ÎI urăsc , a spus el cu o voce stinsă. Ne învăta să avem în­
credere deplină într-o singură persoană - în el - şi ne promitea
recompense dacă trădam pe oricine era împotriva lui. Pe oricine.
Chiar şi pe - Max a înghitit în sec - fratele tău!
Regele a aprobat printr-o înclinare a fruntii.
f1�=-- - _ ----C"'--'
---' AP
"-IT
� 25____
-' OLU L=__'=

--�
- Mordred s-a considerat întotdeauna pe sine însuşi ca fiind
cea mai importantă persoană din lume .
- Aşa că, după ce am reuşit să liniştesc calul, am căutat o şa,
dar n-am găsit niciuna. Ceilalti băieti , care fuseseră de asemenea
trânti ti la pământ de suflul exploziei, tocmai începeau să-şi revină.
Dându-mi seama că aceea era singura mea şansă de a scăpa, am
sărit pe cal şi am fugit. Nu ştiu din ce motive, dar au lăsat podul mo­
bil jos. Dacă n-ar fi făcut asta, n-aş fi reuşit să ies de-acolo în viată.
- Te-a urmărit cineva? a întrebat regele.
- Nu cred. N-am văzut vreun cavaler în urma mea.
- Poate au crezut că sunt atacati, am sugerat eu.
Regele s-a ridicat în picioare.
- Tinere, cred că părintii tăi ar trebui să ştie unde eşti. Voi tri­
mite un mesager în sat. Apoi, s-a întors spre mine. Denis , eşti liber
să pleci cu Max, dacă vrei.
M-am uitat în sus, în ochii lui.
- Chiar trebuie să fac lucrul acesta, Sire?
Pe fata lui s-a ivit cel mai strălucitor zâmbet pe care l-am văzut
vreodată.
- Nu te-ar deranja să rămâi?
- Mi-ati putea acorda această onoare? Mi-ati îngădui să mai
rămân la castel?
- Copilul meu, sunt gata să-ti ofer orice alegi tu cu adevărat.
Şi, zicând acestea, regele şi-a deschis bratele spre mine.
În timp ce Max s-a îndepărtat plin de respect şi s-a dus să se
uite la vitel uşa de lapte care mesteca sforile de la catapultă, bratele
puternice ale regelui mi-au înconjurat umerii. Şi, spre marea mea
uimire, l-am auzit plângând.
 Din j urnalul lui Denis Anwyck:
Am pus trei buşteni mari În şemineul din Sala Mare. Este mie­
zul noptii. Alinor şi Maiestatea Sa s-au retras în camerele lor, dar
eu sunt prea emotionat ca să pot dormi, aşa că voi scrie despre
lucrurile care s-au Întâmplat astăzi.
Astăzi a fost Ziua Regalitătii. Aceasta are loc o dată pe an. Este
ziua În care regele Îi cheamă pe toti oamenii În piata centrală a
oraşului şi le vorbeşte de la balconul primăriei.
Până astăzi, Ziua Regalitătii nu a avut o Însemnătate prea
mare pentru mine. Eu şi Max nu am putut ajunge niciodată sufici­
ent de aproape pentru a Întelege ce se petrece. De obicei, ascultam
câteva minute, apoi, ne strecuram afară din multime, Împreună cu
alti copii, şi fugeam râzând şi strigând pe străzile pustii.
Astăzi Însă am stat eu Însumi În balcon.

* * * *

Prin uşa deschisă a balconului, eu şi Alinor auzeam murmurul

miilor de oameni adunati în piată.
Este timpul, Sire ! i-a spus Sir Robert regelui , care tocmai îşi
aşeza coroana.
M-am mutat într-un alt loc, ca să pot vedea mai bine. Dincolo
de marginea balconului înalt se afla o multime imensă, care ocupa
întreaga piată, precum şi strădutele din apropiere.
- Î ti este teamă? m-a întrebat Alinor în şoaptă.
 CAPITOLUL 26

- Mda . . .
- O să fie totul bine.
- Dar oare or să mă poată auzi?
- O să fii bine, Denis, m-a asigurat şi Sir Robert. Te vei afla
mai sus de capetelor lor, aşa că nimic nu va putea să oprească
sunetul vocii tale. Scoica de lemn de deasupra balconului a fost
făcută tocmai pentru a amplifica vocea vorbitorului. Aminteşte-ti
doar să stai în cercul pe care l-am desenat pentru tine. Rezonanta
este perfectă în locul acela.
Fusese ideea lui Alinor şi se întâmplase să pot vedea fata rege­
lui atunci când, în Sala Mare , nepoata lui i-a zis:
- Bunicule, de ce nu-l pui pe Denis să le povestească oame­
nilor despre complotul baronului?
Regele i-a aruncat o privire rapidă, apoi, şi-a fixat privirea spre
un colt înalt, boltit, al sălii, gândindu-se la lucrul acesta.
- Ar putea fi o idee, a zis el în cele din urmă. De fapt, dacă
mă gândesc mai bine, cred că îi vom cere lui Denis să citească din
jurnalul său înaintea lor.
La auzul acestor cuvinte, le-am întrerupt conversatia.
- Nu! am spus eu pe nerăsuflate . Vreau să spun că . . . aş
prefera să nu spun nimic, Sire .
- D e ce nu? a întrebat Alinor.
l-am aruncat o privire supărată, apoi, m-am întors disperat
spre rege .
- Ce bine le-ar putea aduce oamenilor aşa ceva, Sire?
- În acest moment al istoriei poporului nostru, cred i-ar aj uta
pe oameni mai mult decât orice le-aş putea spune eu, a răspuns
regele încet.
- Dar dumneavoastră sunteti regele, în timp ce eu sunt doar
un orfan.
- Exact la asta mă refer! Rangul sau pozitia nu vor constitui o
barieră atunci când vei sta înaintea oamenilor de rând.
M-au trecut toate transpiratiile.
- Nu ! am repetat eu iar şi iar. Nu. Vă rog, nu !
 - Bunicul are dreptate, Denis. Nu trebuie decât să le citeşti
din jurnalul tău.
Alinor nu-mi era de niciun ajutor . . .
- Maiestate, am spus eu disperat, în j urnalul ăsta sunt scrise
o grămadă de lucruri de care îmi este ruşine. Mare parte din aceste
lucruri nici măcar nu le mai cred. Imediat ce voi găsi un cutit bine
ascutit, voi tăia paginile cu pricina.
- Nu, a spus regele imediat ce a auzit cuvintele mele. Denis,
promite-mi că nu vei face aşa ceva!
- Dar, Sire . . .
- Să nu faci niciodată aşa ceva! Nici măcar după ce vei citi
din jurnal înaintea oamenilor, cu ocazia Zilei Regalitătii.
- Dar, Sire , am protestat eu din nou, la ce îmi va servi să le
citesc toate aceste lucruri?
- Denis, j urnalul tău contine o înregistrare sinceră a modului
în care tu te-ai străduit să mă întelegi. Şi, crede-mă, nu eşti singurul
care a trecut prin astfel de frământări. În timp ce le vei citi despre
amărăciunea ta, oamenii îşi vor aminti de amărăciunea lor.
- Dar asta nu-i va enerva şi nu-i va face să se revolte împotri­
va Maiestătii Voastre? Nu îi vom oferi astfel baronului şansa pe care
o aşteaptă?
- Mordred nu va fi cu noi în Ziua Regalitătii. L-am invitat să
vină, dar a refuzat. S-a scuzat, spunând că trebuie să supravegheze
reconstruirea zidului castelului său.
Regele m-a convins în cele din urmă să-mi citesc jurnalul îna­
intea oamenilor.
- Poti sări peste pasajele strict personale, a spus el, dar cele
care au legătură cu sentimentele tale fată de mine trebuie să fie
auzite de oameni.
Palmele îmi erau transpirate . Cu o mână am strâns jurnalul la
piept, iar cu cealaltă am apucat cureaua rucsacului.
- Poate ar fi mai bine să-I las înăuntru, am spus eu în timp ce
îmi dădeam jos rucsacul.
- Nu, s-a opus regele. Aş prefera să-I iei cu tine afară.
Mi-a zâmbit, apoi, a continuat:
 .'\' �� - �: - -- ---- - - - - -- - - --------- CAPlfb U fC2t - ----- - -- - -: _- _ __

�->1 ---

- La urma urmei , dacă eu trebuie să port coroana, ai putea şi

tu, la fel de bine, să-ti porti rucsacul.
- Va fi la fel ca o uniformă, mi-a explicat Alinor. Rucsacul şi
jurnalul arată cine eşti şi ce faci tu .
- Gata, Sire? a întrebat Sir Robert intrând în sală.
Regele a inspirat adânc.
- Dă semnalul de începere !
Sir Robert a ieşit în balcon. Trâmbitele au intonat imediat un
cânt măret, glorios, care a făcut să-mi bată inima cu putere .
Alinor m-a împins uşor de l a spate . Împreună c u regele am
ieşit în balcon, înaintea miilor de fete care priveau spre noi.
Nu ştiu cum am reuşit să fac fată minutelor care au urmat.
Simteam în cap un bâzâit puternic, iar vocea mea părea mai pitigă­
iată ca oricând. Mi-am ridicat ochii din foi o singură dată, când am
privit peste marginea suportului de citit, direct în ochii lui Max. Re­
uşise cumva să-şi croiască drum până în fată. Mi-a spus mai târziu
că păream mai alb ca o scândură de pin.
Am citit însă aşa cum mi se ceruse . Le-am citit oamenilor des­
pre moartea părintilor mei. Le-am citit despre teama că soldatii
regelui vor veni din nou într-o zi şi mă vor încuia într-o temnită.
Le-am citit despre răzvrătirea pe care o simtisem înăuntrul meu
şi care mă determinase să particip la antrenamentele baronului.
Le-am citit despre groaza simtită când am auzit jurământul făcut
de cavalerii acestuia.
Şi le-am citit, în cele din urmă, despre venirea mea la castel şi
despre sentimentul de sigurantă şi de protectie pe care l-am simtit
lângă rege, când el şi-a pus bratul său uriaş în jurul umărului meu.
Când am terminat de citit, neştiind ce altceva să fac, mi-am
închis jurnalul, m-am întors şi am ieşit pe uşa care se afla în spatele
meu.
Ali mă aştepta. Cum am intrat în cameră, şi-a aruncat bratele
în jurul meu şi m-a sărutat de trei ori.
- Ai fost minunat! Minunat! a repetat ea emotionată.
- Opreşte-te ! am spus eu înroşindu-mă la fată. Oare m-or fi
auzit?

r1�
':f 135 '�
 - -- - - - --- - --------
-- -
- ---- CAPITO[DC2
. . . _---- - - - ----- - - .
-ti -

- Eu una te-am auzit, chiar de aici, din spatele tău. Oamenilor

le-a plăcut de tine.
M-am uitat atent la ea.
- De unde ştii?
- Pentru că i-am văzut plângând.
- Plângând?
- N-ai băgat de seamă?
- Nu, am răspuns eu uimit.
În timp ce vorbeam cu Alinor, mi-am dat seama că afară, din­
colo de balcon, se Întâmpla ceva. Ne-am grăbit amândoi spre uşa
baJconului şi am privit afară.
Se auzeau o multime de strigăte, dar, treptat, vocile s-au unit
Într-un singur strigăt. De fiecare dată când erau repetate, cuvintele
se auzeau tot mai puternic, până când În Întreaga piată a răsunat:
- Trăiască regele!
- Trăiască regele!
- Trăiască regele!
În seara Zilei Regalitătii, mă aflam În Sala Mare împreună cu
Alinor şi cu regele . Stăteam în capătul unei mese uriaşe de ban­
chet şi ni se servea cina. Un candelabru imens, aflat pe masă, lu­
mina fata Maiestătii Sale.
- Denis, a spus regele, am o întrebare pentru tine.
- Da, Sire . Vă ascult.
Regele m-a privit drept în ochi .
- Ţi-ar plăcea să devii cavaler într-o zi?
- Nu, Sire .
- Nu?
- Cred că a fi cavaler este o prostie , am răspuns eu cu hotă-
râre.
Maiestatea Sa a zâmbit.
- Nu mă gândeam la tipul ăla de . . . cavaleri. Eu mă refeream
la cavalerii care îşi servesc tara fără aere de superioritate şi care
poartă bătălii fără să verse sânge .
L-am privit neîncrezător.

�
-137 - � ,
 � .. �-_- - _ _ m u -un -Spada1Ufbenis Anw."ck
--- ·- - --- �7�
_

� . \.:.=J----
'{� /

- Există astfel de cavaler i, Sire?

- BineÎnteles ! ne-a Întrerupt A1inor. Sir Robert, de exemplu.
Am Încuviin tat.
- Aşa este ! Bănuiesc că nu m-am gândit niciodată la el ca la
cineva . . .
- Care ar putea să mânuiască o sabie? m-a Întrebat regele.
- Ei bine, da! Ca la cineva care mânuieşte o sabie .
Regele a râs amuzat.
- La un moment dat, Robert a fost unul dintre cei mai buni
scrimeri ai mei. Acum Însă este un diplomat care se duelează folo­
sind mai degrabă cuvintele decât săbiile. Floreta şi teaca ruginesc
pe peretii camerelor sale.
Ridicându-se În picioare , regele a Început să se plimbe de-a
lungul camerei.
- În ceea ce te priveşte, Denis, ştiu că eşti un cavaler foar­
te bun. Ai curajul de a actiona În conformitate cu ceea ce consi­
deri că este corect, chiar şi atunci când oamenii sunt Împotriva ta.
Aceasta este prima şi cea mai importantă calitate pe care trebuie
s-o aibă un cavaler adevărat.
- Dar mie nu-mi place să ucid, am protestat eu.
Apoi , i-am spus povestea mierlei pe care o rănisem.
- Săbiile mă fac să mă simt rău! am Încheiat eu.
- Îmi pare foarte rău să aud asta, a spus regele cu solemni-
tate.
l-am aruncat o privire Întrebătoare.
- Vă pare rău, Sire?
- Da, pentru că tocmai ti-am cumpărat una.
A băgat mâna Într-un buzunar al mantiei sale, apoi , a pus În
mâna mea un sac Îngust de catifea, de culoare cenuşie, lung de
vreo 30 de centimetri. În interiorul acestuia era ceva pătrat şi tare.
M-am chinuit să desfac şnurul de mătase , am deschis sacul şi am
scos din el o cutiută subtire de mahon.
- Ce este aceasta, Sire? am Întrebat eu cu respiratia Întretă­
iată.
 ---- S FARŞI"L _ _ _ __ �--- ----- --�--- -� 7'4'
-- �,'"

- Deschide-o!
Când am deschis încuietoarea de aur de deasupra cutiutei ,
aceasta s-a între deschis uşor. Am deschis-o şi am văzut, aşezat pe
o catifea neagră, un condei frumos, cu penita de argint şi vârful de
aur.
- Î n gardă, scutiere Denis ! mi-a spus regele .

..

��""'t=-'
- SfARŞIT -