Clcai pe urmele mele Principiile conducerii spirituale ITT Principiile conducerii spirituale J.

Oswald Sanders Traducere de Amelia Chi^escu Cluj - 1993 Coperta: Rodica Mocan J. Oswald Sanders 1967. Aceasta edijie a fost tiparita

cu pennisiunea editurii Moody Press, 820 N. Lasalle Drive. Chicago, Illinois, USA. Drepturile in limba romana: Editura Logos, Cluj, 1993. In afara cazurilor specificate, toate citatele blljhce sint luate din verslunea Cornllescu, 1923, cu adaptarea la normele ortograflce actuate. CUPRINS

Prefaa la prima ediie Prefafi la edifia revizuitd 1. O ambijie vrednicS de cinste 2. In cautarea liderilor 3. Principiul de baza al Invajatorului 4. Conducerea ca inzestrare naturala i ca dar spiritual 5. Criterii de evaluare a capacitaii de conducere 6. Perspectiva lui Pavel asupra conducerii 7. Perspectiva lui Petru asupra conducerii

8. Calita|i esen^iale pentru conducere - 1 9. Calitaji esenjiale pentru conducere - 2 10. O cerinja indispensabila 11. Liderul i rugaciunea 12. Liderul si timpul lui 13. Liderul i lectura 14. Dezvoltarea calitajilor de lider 15. Prejul conducerii 16. Responsabilita|ile liderului 17. Teste de validare a liderului

18. Axta delegarii 19. Inlocuirea liderilor 20. Formarea noilor lideri 21. Pericolele specifice conducerii 22. Neemia - un lider exemplar 79 10 16 22 30 40 46 58

64 86 104 112 124 136 148 156 170 178 188 196 202 210 224

PREFATA LA PRIMA EDIIE Aceasta carte s-a nascut ca urmare a doua serii de mesaje rostite inaintea liderilor de la Overseas Missionary Fellowship, in Singapore, in 1964 i 1966. Atunci s-a sugerat ca aceste mesaje sa fie extinse i impartaite unui public mai larg. Autorul a incercat sa raspunda acestei solicitari. Principiile de conducere, atit

in sfera temporala, cit i in cea spirituals, sint prezentate i ilustrate folosind deopotriva Scriptura i biografiile marilor oameni ai lui Dumnezeu. Cititorul obinuit nu va avea acces la toate biografiile, de aceea autorul a ales sa includa exemple din viejile acestor oameni al caror spirit de conducere a fost mai mult decit obinuit. Acolo unde a fost posibil, au fost indicate sursele. In cazul referinjelor

din Scriptura, a fost utilizata traducerea care i s-a parut autorului a fi cea mai corecta s,i mai clara. Materialul este prezentat intr-o forma accesibila cre^tinilor incepatori, cretini in ale caror inimi Duhul Sfint lucreaza pentru a crea dorinja sfinta de a-i pune toate forjele la dispozijia Mintuitorului. Daca exista <ji ceva care sa inflacareze aspirajii i sa cristalizeze noi idealuri in

inimile celor mai avansaji pe drumul conducerii, atunci scopul carjii va fi realizat. J. Oswald Sanders PREFAfA LA EDiiA REVlZUitA Primirea acordata car^ii Calca{i pe urrqele mele Principiile conducerii spirituale In edijiile americana, britanica, chineza i germana m-a mcurajat s-o revizuiesc i s-o amplific. Faptul ca este mult utilizata in lume i ceruta in

universita|i, societal misionare i alte organiza^ii cretine indica posibilitatea folosirii ei in continuare. Traducerile ei in alte limbi dovedesc cS este relevanta i pentru alte culturi. Au fost adaugate doua noi capitole - ,,Principiul de baza al Inva^atorului" i Dezvoltarea calitajilor de lider". De asemenea s-au fa cut adaugiri necesare la capitole le deja existente. Aceasta edi|ie a fost realizata

in speran|a ca va aduce o noua contribute in domeniul conducerii spirituale in biserica. ABREVTERI KJV -NASB -NEB -RSV King James Version New American Standard Bible New English Bible Revised Standard Version A aspira Ca condacere este o atn6ifie vrednicd de cinste Timotei 3:1, NEB $i tu umbli dupd Cucruri

mari pentru tine? 9{u wnbCa dupd ettl Ieremia 45:5, SJV O ambi^ie vrednicd de cinste Afirmajia lui Pavel ca dorinja de a conduce este o ambijie ce onoreaza nu va fi acceptatS de catre cretini fara o oarecare rezerva. N-ar trebui oare ca func^ia sa ceara omul, i nu invers? Nu este periculos sa pui un om ambijios intr-o funcjie inaM? Nu exista oare mai

mult decit un graunte de adevSr in afirma^ia ca ambijia este ,,ultima infirmitate a minjilor nobile"? Nu a exprimat oare Shakespeare un adevar profund atunci cind 1-a facut pe Wolsey sa spunS: ,,AscultS sfatul meu: fugi de trufie, Pacatul ce i-a doborlt pe ingeri. Cum poate nazui atunci un om, Oglinda-a Celui sfint i-atotputernic, Sa se inalje prin trufiaaceasta?"

Nu putem nega ca exista un gen de ambi^ie care justifies aceasta condamnare. Dar exista i ambi^ii nobile, demne, care trebuie cultivate. Cind cele doua pasaje de la tnceputul acestui capitol stnt mentinute tntr-o tensiune constants in via|a celui ce dorete sa fie eficient in serviciul lui Dumnezeu i ti pune in valoare potenjialul maxim, nu mai este cazul sS ne fie frica de consecinjele acestei ambijii.

Pentru a tnjelege ce este ambijia vrednica de cinste despre care vorbete Pavel, trebuie sa avem in vedere mai mul$i factori. Noi sintem 12 Catcappe urme/e mek -pnncipiiie conducerii spiritual* inclinaji sa privim afirmajia lui categories in lumina cinstirii i a prestigiului care insojesc in zilele noastre pe cei aflaji in pozijii de conducere. Totusj, cind

Pavel a scris acest lucru, condijiile erau mult diferite. Atunci slujba de episcop sau supraveghetor era departe de a fi o slujba uoar3 sau de invidiat, nu era o pozijie marcantS, ci dimpotriva, implica adesea pericole mari i responsabilitaji grele. In mod frecvent rasplata consta din privajiune, disprej, respingere. In timpul persecutor, liderul era eel mai ameninjat i mai urmarit, deci primul pasibil

de suferin^a. Citind afirmajia lui Pavel in lumina acestor condi|ii, ea nu mai este atit de riscanta cum ar parea la prima vedere. Amatorii de ranguri i arlatanii ar fi avut pujin interes pentru o sarcina atit de g'rea. in aceste circumstance descurajante, Pavel a simjit ca este drept i necesar sa stimuleze i sa aprecieze pe cei ce isj asumau riscurile conducerii. Acesta este motivul pentru

care el afirma ca a aspira sa conduci este o ambijie ce onoreaza. Aceasta situajie se repeta i astazi. In China, conducatorii bisericii au avut eel mai mult de suferit din partea comunitilor. Pastoral bisericii Little Flock (Turma mica) din Nepal a suferit ani grei de inchisoare, in timp ce membrii bisericii au fost eliberaji mai devreme. in multe jSri, chiar astazi, conducerea spirituals nu este

o sinecura. Trebuie sa observam cS Pavel nu se refera la funcjia de supraveghetor, ci la activitatea de supraveghere, aferenta acestei funcjii, atunci cind considers ca este nobila i vrednica de cinste. Aceasta este cea mai privilegiata munca din lume sj caracterul ei glorios trebuie sS fie un stimulent pentru a o dori, iar atunci cind este cautata din rajiunile cele mai inalte, ea

va da roade atit pentru prezent, cit i pentru eternitate. fn timpul lui Pavel, numai o dragoste adinca pentru Hristos i o preocupare veritabila pentru Biserica Sa ar fi putut asigura unui om o motivajie suficient de puternica pentru a dori aceasta funcjie. Dar, in O amBitU vrednica de cinste 13 multe locuri astazi, conducerea cretina confera

prestigiu i privilegii, astfel incit, dintr-o ambijie departs, oamenii egoiti s,i nespirituali vor fi atrai cu u^urin^a spre aceasta func^ie. Acest fapt a determinat sfatul atit de pertinent al lui Ieremia catre Baruh: ,,i tu umbli dupS lucruri mari pentru tine? Nu umbla dupa ele!" El nu-1 avertizeazS impotriva ambi^iei in general, ci impotriva ambijiei egocentrice - lucruri mari

pentru tine". Dorinja de a fi mare nu este, in mod necesar, pacatoasa in sine. Motivajia determinS caracterul ei. Domnul nostru nu a descurajat sau discreditat ambi^ia de a fi mare, dar El a demascat i stigmatizat cu tarie motiva^iile fara valoare. To|i cre^tinii au obliga^ia de a se realiza la maximum in vie|ile lor, de a-i dezvolta in eel mai inalt grad puterile i capacita|ile date de

Dumnezeu. Dar Isus ne-a inva(at ca orice ambijie care se centreaza in jurul propriei persoane este rea. Episcopul Stephen Neil, adresindu-se celor ce urmau sa fie ordinal, a spus: ,,Sint inclinat sa cred ca ambijia, in sensul comun al termenului, este aproape intotdeauna pacatoasa la oamenii obinuiji. Sint sigur ca, in ceea ce-i privete pe crejjtini, ea este intotdeauna pacatoasS i ca este complet

de neiertat pentru cei ordinaji".1 Pe de alta parte, ambijia care are in central ei gloria lui Dumnezeu i bunastarea Bisericii Sale, nu este doar legitima, ci sj demna de lauda. Cuvintul ambi{ie deriva din cuvintul latin care se traduce prin ,,urmarirea promovarii". Ambijia poate confine o diversitate de componente - a fi bine vazut i aprobat de oameni, a avea popularitate, a fi bine cotat

printre contemporani, a avea control asupra altora. Oamenii ambi^ioi se bucura de puterea pe care o aduc banii sau 1 Stephen Neil, ,,Cuvint catre cei care urmeaza sa fie ordinal", (.^Address to Ordinands", The Record, 28 martie 1947, p. 161). 14 Cakap.pt urmek mek -principiiie conducerii spiritual autoritatea. Asemenea

ambijii egoiste au tost condamnate in mod clar de Domnul. Adevaratul lider spiritual nu va umbla niciodata dupa intiietate. Pentru ambijiosji Sai ucenici, Isus a enun|at un nou principiu al inaltarii: ,,tiji ca cei priviji drept cirmuitori ai popoarelor domnesc 1 peste ele i mai marii lor exercita autoritate asupra lor. Dar intre voi sa nu fie aa, ci oricare va vrea sa fie mare intre voi, sa fie

slujitorul vostru i oricare va vrea sa fie eel dintii Tntre voi, sa fie robul tuturor" (Marcu 10:42-44, NASB). Vom reveni mai detaliat asupra incidentului descris in Marcu intr-un capitol ulterior. La inceputul oricarui studiu despre conducerea spirituals este esen^ial ca acest principiu divin sa fie clar injeles i ferm insuit. Adevarata inaljare, adevarata conducere, nu se

realizeaza prin a-i face pe oameni sa ne slujeasca, ci prin daruirea de sine intr-o slujire altruista a celorlalji. i aceasta nu se face fara a plati un prej. Ea implica intotdeauna o cupa amara i un botez dureros, eel al suferinjei. Adevaratul lider spiritual este preocupat incomparabil mai mult de slujirea lui Dumnezeu si a oamenilor, decit de beneficiile sj placerile pe care le poate otyine de la

viaja. Scopul lui este mai mult de a darui viejii, decit de a lua de la ea. ,,Una dintre ironiile remarcabile ale istoriei este ignorarea completa a rangurilor i a titlurilor in judecajile finale asupra altora - a spus Samuel Brengle. Aprecierea finala a oamenilor arata ca istoria nu ia deloc in seama rangul sau titlul cu care s-a nascut omul sau slujba pe care a avut-o, ci numai calitatea faptelor

sale, caracterul mir^ii i al inimii sale".2 ,,Singura ambi^ie a omului trebuie sa fie aceea de a fi In acord 274. 3 C. W. Hall, Samuel Logan Brengle, New York: Salvation Army, 1933, p. O amSifie vrtdnica de cinste IS cu planul lui Dumnezeu pentru el i aceasta stea polara, mereu vizibila, il va calauzi pe orice mare, oricit

de fara de margini ar parea a scris S. D. Gordon. El are o busola care arata drumul in ceaja cea mai deasa si in furtuna cea mai puternica, fara a fi vreodata influen^ata de rocile magnetice." Dei contele Zinzendorf a fost puternic legat de preocupari comune i atras de ranguri i titluri, atitudinea i ambi^ia sa au fost insumate intr-o propozijie: >rAm o singura

pasiune, El, i numai El". A renunjat astfel la ambijii egoiste, devenind fondatorul i liderul Bisericii Moraviene. Urmaii sai au baut adinc din izvorul spiritual al liderului lor i au inconjurat lumea cu Evanghelia. In zilele acelea, cind munca misionara era foarte limitata, activitatea lor a avut o trasatura distincta. Ei aveau peste ocean de trei ori mai mulji predicatori decit in bisericile de acasa.

Un membru la fiecare nouazeci i doi era misionar in strainatate. Pentru ca noi, fiii lui Adam, vrem sa fim mari El a devenit mic. Pentru ca noi nu vrem sa ne plecam, El s-a umilit. Pentru ca noi vrem sa stapinim, El a venit sa slujeasca. In cdutarea liderilor Daji-mi un om al lui Dumnezeu - un singur om, A carui credinja este stapina minjii lui

i voi itidrepta toate nedreptajile i voi binecuvinta intreaga omenire. Da|i-mi un om al lui Dumnezeu - un singur om, A carui limba este atinsa de focul sfint i voi aprinde cele mai intunecate inimi Cu Jeluri inalte i dorinje nobile. Daji-mi un om al lui Dumnezeu - un singur om, Un profet puternic al Domnului i voi aduce pacea

pe pamint Prin rugaciune i nu prin sabie. Daji-mi un om al lui Dumnezeu - un singur om, Convins de viziunea sa i voi ridica altarele sfarimate i voi ingenunchea na^iunile in faja lor. George Liddell Atit Dumnezeu, cit i oamenii sint intr-o cautare continua de Hderi in diferitele domenii ale activitajii cretine. In

Scriptura, pe urmele mele 18 Cdkafipe urmefe mtie. -principiik conducerii spiritual* Dumnezeu este frecvent reprezentat ca fiind in cautarea unui om de un anumit tip. Nu a unor oameni, ci a unui om. Nu a unui grup, ci a unui individ. ,,Domnul i-a ales un om dupa inima lui" (1 Sam. 13:14).

,,Ma uit i iata ca nu este nici un om" (Ier. 4:25). ,,CutreieraJi uli^ele Ierusalimului, uitaji-va, intrebaji i cautaji in pieje, daca se gasete un om, daca este vreunul care sa infaptuiasca ce este drept, care sa se |ina de adevar i voi ierta lerusalimul" (Ier. 5:1). ,,Am cautat un om care... sa stea in mijlocul sparturii inaintea Mea, pentru ara" (Ezec. 22:30).

Atit Scriptura, cit sj istoria poporului Israel i a bisericii atesta faptul ca atunci cind Dumnezeu descopera un om, care se conformeaza cerin^elor Lui spirituale i care vrea sa piateasca tot prejul uceniciei, El il folosete la maximum, in pofida unor lipsuri evidente. Asemeneaj oameni au fost Moise, Ghedeon sj David, Martin Luther, John Wesley, Adoniram Judson, William Carey i mulji aljii.

Caracterul supranatural al Bisericii cere o conducere care sa so ridice deasupra posibilita^ilor umane. i totusj, a fost vreodata o lipsa mai mare de oameni uni de Dumnezeu i condusj de El care sa vina in, intimpinarea acestei nevoi cruciale? Cerin^ele fiind foarte inalte, acest tip de lider dedicat este foarte rar. ,,Biserica este intr-o mare criza de lideri - afirma William E: Sangster. Atept

sa aud o voce care nu vine. Imi place sa ocup locul dirt spate in intilmri i conferinje. A vrea mai degraba sa ascult decit s3j vorbesc - dar nu este nici un glas puternic i limpede pe care sa-ascult".1 Nevoia acuta a Bisericii, ^inind seama de obligajia ei de a pred^ in cautarea dderiCor 19
1

Paul E. Sangster, Doctor

Sangster, London: Epworth, 1962 p. 109. tafeta genera^iei urmatoare, este o conducere inzestrata cu autoritate, putere spirituals i spirit de sacrificiu. Autoritate deoarece oamenilor le place sa fie condui de cineva care tie ce vrea i care le inspira incredere. Ei urmeaza aproape fara intrebari pe un om cu convingeri ferme, injelept i puternic. Spiritualitate - deoarece o

conducere nespirituala, exprimata numai in termenii naturalului, oricit ar fi de atragatoare i competenta, va avea ca rezultat sterilitatea, falimentul moral i spiritual. Sacrificiu pentru a fi conforma viejii Aceluia care s-a dat pe Sine ca jertfa pentru intreaga lume sj ne-a lasat un exemplu de urmat. Biserica a progresat eel mai mult cind a fost binecuvintata cu lideri

spirituali puternici, care au urmarit i au trait in misiunea lor experien^a atingerii supranaturalului. Lipsa unor astfel de oameni este un simptom al unei boli acute. Vqcile clare care faceau din amvoane influence majore intr-o ^ara sint, din pacate, pujine. Intro lume in flacari, glasul bisericii este inabuit, devenind o oapta tinguitoare. Datoria celor aflaji in pozi^ii de conducere

este de a domina situa|ia sj a face tot ce este posibil ca torja adevaratei conduceri spirituale sa fie inminata celor mai tineri. Spiritul de conducere este privit adesea ca un produs al inzestrarilor naturale i al caracteristicilor personalitajii - capacitate intelectuala, voin^a puternica, entuziasm. Chiar daca aceste talente i realizari ale educajiei sporesc fara indoiala foarte

mult calitatea conducerii, totu^i nu sint factori de extrema importanta pentru conducatorul spiritual. ,,CalitaJile esenjiale se gasesc in aceia care, de dragul obiectivelor, sint gata sa piateasca prejul i sa asculte din toata inima." Liderii spirituali nu sint produsul oamenilor, al alegerilor, al conferinjelor sau al sinoadelor lor. Numai Dumnezeu ii poate face. Simpla ocupare a unei pozijii

importante, absolvirea unor cursuri de conducere sau decizia de a deveni lider nu face din nimeni un adevarat 20 Cdlcafipe urmtk mek -principuie. conducerii spiritual. lider. Elementul cheie este competen\a. Funcjiile religioase pot fi conferite de episcopi i comitete, dar nu la fel se intimpla cu autoritatea spirituals care este prima cerinja a

conducerii cretine. Aceasta vine, adesea necautata, la cei ce s-au dovedit mai dinainte demni de ea prin spiritualitate, disciplina, capacitate i sirguinja. Ei au dat aten^ie poruncii: ,,i tu umbli dupa lucruri mari pentru tine? Nu umbla dupa ele!" i in schimb au cautat cu prioritate Impara^ia lui Dumnezeu.. O conducere spirituals este produsul Duhului Sfint i este conferita de Insusj

Dumnezeu. Cind privirile Sale coboara peste un om competent, El il unge cu Duhul Sfint i il pune deoparte pentru aceasta slujba deosebita (Fapte 9:17; 22:21). Samuel Logan Brengle a fost unul dintre marii lideri ai Armatei Salvarii, un om pe cit de erudit, pe atit de spiritual. El a descris calea spre autoritate spirituals i conducere prin aceste cuvinte edificatoare:

,,Ea nu este citigata prin promovare, ci prin multe rugaciuni i lacrimi. E atinsa prin marturisiri de pacate, cautare perseverenta, umilire inaintea lui Dumnezeu, prin daruire de sine, sacrificare curajoasa a oricarui idol, indrazneala, imbrajiarea crucii fara compatimire i compromis, avind privirile a^intite la Isus eel crucificat. Ea nu este dobindita prin cautarea lucrurilor mari pentru noi

inine, ci, ca i Pavel, prin socotirea acestora ca o pierdere, pentru Hristos. Acesta este prejul care trebuie platit de un conducator spiritual real, a carui putere este recunoscuta i simjita in cer, pe pamint i in iad".2 in cautarea Uderi/br 21 Acesta este tipul de om pe care il cauta Dumnezeu i prin care El vrea sa-i arate puterea (2 Cron. 16:9).

Totusj nu toji cei care aspira la conducere sint gata sa plateasca un prej atit de mare. Inainte de a onora in public pe un om, Dumnezeu dorete ca acesta sa raspunda in secret cererilor Sale. Domnul a aratat in mod clar lui Iacov i loan ca exista un principiu al suveranitajii in ce privete conducerea in Impara{ia Sa. Cele mai multe pozi|ii sint rezervate celor care s-au calificat in secret pentru ele.

Acest element al suveranitajii implica o atitudine de teama i umilinja din partea celor carora li s-a incredin|at responsabilitatea conducerii. Mai ramine de spus ca poate exista un tip pervertit de conducere. Daca cei aflaji in pozi{ii de autoritate i influenja eueaza in a-i conduce pe oameni pe culmi spirituale, in mod incontient, desigur, ii vor conduce catre prapastie. Daji-mi oameni ca munjii,

Daji-mi oameni ca vaile, Oameni care Jintesc spre imperii, Oameni care gindesc peste veacuri. Autor necunoscut 2 Samuel Logan Brengle, Secretul cqtigdtorului de suflete (The Soul-Winner's\ Secret, London: Salvation Army, 1918, p. 22). Caci nici de (a rasarit, nici de [a apus, nici din pustie nu vine inafyarea. Ci (Dumnezeu este CeC ce

judeca: 'Ll scoSoam pe unuf si inaffd pe aCtuC. Psalmul 75:6-7 Principiul de baza al Invaatorului In lumina accentului extraordinar care se pune pe rolul conducerii, a tit in sfera seculara, cit i in cea religioasa, este surprinzator sa descoperim ca, de exemplu in versiunea King James a Bibliei, termenul ,,lider" apare de ase ori, de trei ori la singular i de trei

ori la plural. Aceasta nu pentru ca termenul nu este important in Biblie, ci pentru ca de obicei apare sub alte denumiri, cea mai intilnita fiind cea de ,,slujitor". Nu se spune ,,Moise, liderul meu", ci ,,Moise, slujitorul meu". Acest lucru este in acord cu inva^atura lui Hristos cu privire la subiectul in discujie.1 Dei Isus nu a fost un revolu|ionar in sens politic, multe dintre invajaturile Lui

sint uimitor de revolujionare, dar nici una nu este in mai mare masura astfel decit aceea despre conducere. In lumea contemporana, termenul de slujitor are o conota^ie modesta, dar Isus nu 1-a folosit in acest mod. El 1-a inaltat, 1-a considerat egal cu mare^ia i a revolujionat conceptul. Cei mai mul^i dintre noi nu ar avea nici o Paul S. Rees, ,,Secretul trairii in comunitate" (,,The

Community Clue", in Life of Faith, 26 septembrie 1976, p. 3). 24 Cdlcafipe urmek mete -principtile conducerii spiritual obiec^ie sa fie stapini, pe cind slujirea este mai pujin atragatoare. Hristos a vazut Impara|ia Sa ca o comunitate de membri care slujesc unii altora serviciu reciproc. Pavel susjine aceeai idee: ,,Sluji|i-

va unii altora in dragoste" (Gal. 5:13). Desigur, misiunea noastra este sa aratam dragoste lumii din jur aflata in nevoie. Dar in viaja bisericii de astazi exista obiceiul ca numai cijiva sa slujeasca majoritatea. Isus a tiut ca aceasta concep|ie din alta lume nu va fi bine primita de lumea noastra care se iubete atit de mult pe ea insai. Dar acesta este standardul cerut de El celor care doresc sa fie

conducatori in Imparajia Sa. Contrastul dintre concepjia lui Hristos i concepjia lumii in ceea ce privete conducerea este accentuat in Marcu 10:42-43: ,,tiji ca cei priviji drept cirmuitori ai neamurilor domnesc peste ele i mai marii lor leporuncesc cu stdpinire. Dar intre voi sd nufie asa. Ci oricare va vrea sa fie mare intre voi sa fie slujitorul vostru; i oricare va vrea sa fie eel dintii intre voi sa fie

robul tuturor" (s.n.). Aceasta a fost o lecjie grea pentru Iacov i loan. Ei luasera in serios promisiunea Invajatorului: ,,Adevarat va spun ca, atunci cind va sta Fiul Omului pe scaunul de domnie al maririi Sale, la innoirea tuturor lucrurilor, voi, care M-aJi urmat, ve|i sta i voi pe douasprezece scaune de domnie i veji judeca cele douasprezece seminjii ale lui Israel" (Mat.

19:28). Dintr-o ambi^ie egoista, cei doi fra|i i-au folosit mama pentru a citiga prioritate fa|a de ceilalji apostoli, in objinerea primelor pozijii in Impara^ia viitoare. Isus insa nu admite aa ceva. Nu trebuie sa existe trafic de influenja pentru ocuparea posturilor de conducere. ,,Nu tiji ce cereji" -a fost raspunsul lui Isus. i nici nu tiau. Ei doreau gloria, dar fara

disprej; coroana, dar fara cruce; sa fie stapini, dar nu slujitori. Isus folosete acest prilej pentru a prezenta doua principii ale conducerii spirituale, care ii pastreaza relevan^a. ulde Baza ai fnvafdtoruiui 25 * Exista o alegere suverand pentru conducerea spirituald. ,,Dar cinstea de a edea la dreapta sau la stinga Mea nu atirna

de Mine s-o dau, ci ea este numai pentru aceia pentru care a fost pregatita." (Marcu 10:40, s.n.). Noi am fi accentuat probabil astfel: ,,Este pentru cei care s-au pregatit in acest scop". Dar Isus subliniaza diferenja fundamental^ dintre principiul Sau sj principiul lumii: ,,Dar intre voi sa nu fie aa". Pozijiile in lucrarea i conducerea spirituals sint desemnate de Dumnezeu in mod suveran. In Good News

Bible traducerea versetului 40 este: ,,Dumnezeu este Cei care da aceste pozi|ii acelora pe care El i-a pregatit pentru ele". Pregatirea teologica sau cursurile pentru conducere nu confera in mod automat calificare i eficienja. Isus le-a spus mai tirziu: ,,Nu voi m-a|i ales pe Mine, ci Eu vam ales pe voi" (loan 15:16). Afirmajia: ,,Sint aici nu datorita alegerii unui om sau selecjiei unui grup, ci

datorita chemarii suverane a lui Dumnezeu", da mare incredere lucratorului cretin. * Conducerea spirituald presupune suferin{d. ,,PuteJi voi sa be|i paharul pe care am sa-1 beau Eu sau sa fiji botezaji cu botezul cu care am sa fiu botezat Eu?" (Marcu 10:38) Isus a fost prea direct i sincer pentru a ascunde pre^ul slujirii in Imparajia Sa. Pentru indeplinirea

responsabilita^ilor incredin^ate, El are nevoie de oameni de calitate, gata sa-L urmeze pina la moarte. La intrebarea test a Domnului, Iacov i loan au dat un raspuns grabit: ,,Putem" - demonstrind o grava lipsa de autocunoatere. Isus le-a spus ca, intr-adevar vor bea cupa i vor trai experienja botezului. Ei vor invaja ca pentru o slujire spiritual! influenta va exista un prej

greu de platit - imposibil de achitat printr-o singura plata. La sfirit, pe Iacov 1-a costat capul, iar loan i-a ispravit zilele intr-un lagar. Dorind sa ob|ina conducerea pe o cale uoara, ei au fost deziluzionaji de cuvintele lui Isus. Lecjia fundamentala, ca indl{area vine numai pe calea slujirii i ca primul loc este cijjtigat de eel care este 26 CaJcafi pe urmeU. mete -principiile conducerii

spiritual. slujitorul tuturor, trebuie sa fi fost pentru ei un oc neas.teptat. Este demn de notat ca o singura data a spus Isus ca le-a lasat ucenicilor un exemplu i aceasta s-a Tntimplat atunci cind El le-a spSlat picioarele (loan 13:15) - un exemplu al slujirii. i o singura data a spus un alt autor despre El ca ne-a lasat un exemplu, iar acesta a fost exemplul suferinjei (1 Pet.

2:21). Deci, ideile de suferinja i slujire sint inlanjuite, aa cum au fost i in viaja Domnului. i este slujitorul mai mare decit Stapinul sau? SPIRITUL DE SLUJIRE Afirmind ca prioritatea in conduce re vine pe calea slujirii, Isus nu avea in minte simple acte de slujire, pentru ca acestea ar putea fi facute i din rajiuni egoiste. El s-a referit la spiritul de slujire pe care il exprima cuvintele.

,,Eu totusj sint in mijlocul vostru ca Cel ce slujete". Pasajul mesianic din Isaia 42:1-5 ne desccpera ce inseamna spiritul de slujire i schi{eaza in viziunea sa profetica trasaturile care il vor caracteriza pe Mesia ca Slujitor ideal ai Domnului. Poporul Israel a fost ales de Dumnezeu pentru a fi slujitorul Sau, prin care El sa Se poata revela pe Sine lumii. Dar aceasta na^iune a euat la fiecare incercare.

Totui, acolo unde Israel a pierdut, Isus a biruit in mod glorios s,i principiiJe Lui de via^a trebuie sa fie exemple pentru noi. lata citeva dintre aceste principii: DEPENDENTA ,,Iata Robul Meu pe care-L sprijinesc" (v. 1) - este o afirmajie cu semnificajie mesianica. Isus, de buna voie ,,S-a dezbracat de Sine Insasi" (Fil. 2:7), a renunjat la privilegiile Lui

i la exercitarea ivX de. baza al tnvafatondui 27 independents a voinjei Sale. Dei avea toate puterile i prerogative^ divinitatii, in mod voluntar a devenit dependent de Tatal Sau. Dei El este Acela care susjine ,,toate lucrurile cu Cuvintul puterii Lui" (Evrei 1:3), S-a identificat complet cu limitarile omeneti, aa incit a avut nevoie sa fie sprijinit in latura Sa umana. Acest

paradox divin este unul dintre aspectele uimitoare ale umilint.ei lui Hristos. Duhul Sfint ne va putea folosi numai in masura in care si noi vom adopta aceeasj atitudine de dependents faja de Dumnezeu. CONFIRMABEA ,,Alesul Meu, in care Ii gasete placere sufletul Meu!" (v. 1) Placerea lui Dumnezeu pentru Slujitorul Sau ideal a fost reciproca, pentru ca in alta referin|a

mesianica Fiul spune: ,,Desfatarea Mea este sa fac placerea Ta, Dumnezeui Meu" (Ps. 40:8, NASB). MODESTIA ,,E1 nu va striga, nu-i va ridica glasul i nu-1 va face sa se auda pe uli^e" (v. 2). Lucrarea slujitorului lui Dumnezeu nu va fi stridenta i zgomotoasa, ci facuta din umbra, cu modestie. In aceste zile ale reclamei ostentative i arogante, aceasta este calitatea cea mai

cautata. Diavolul L-a ispitit pe Isus din acest punct de vedere atunci cind L-a provocat sa stirneasca uimirea, sarind de pe streaina Templului. Dar El nu a cazut in cursa ispititorului. Slujitorul lui Dumnezeu lucreaza atit de linitit i de neobservat, incit mulji chiar se indoiesc de existen^a Lui. Metoda Sa justifies afirmatia: ,,Tu eti un Dumnezeu care Te ascunzi"

(Is. 45:15). Este scris ca heruvimii, aceti slujitori angelici ai Domnului, folosesc patru aripi din cele ase pentru a-i ascunde fe^ele i picioarele - o reprezentare plastica a mul^umirii cu slujirea ascunsS (Is. 6:2). 28 Ca/cafipe urmefc mek -principiiU conducerii spiritual* INTELEGEREA ,,Trestia frinta n-o va zdrobi

i mucul care arde inca, nu1 va stinge" (v. 3). Slujitorul Domnului va fi tn^elegator fa^a de cei slabi i supui greelii. Oamenii care au avut o cadere sint zdrobiji adesea de asprimea colegilor lor, dar Slujitorul perfect nu a procedat aa. El a fost un specialist in susjinerea trestiei frinte sj a fitilului care fumega. Mulji cretini ignora pe cei care au cazut ,,trectnd pe partea cealalta a drumului".

Ei vor o lucrare care sa le aduca multe recompense i care sa fie mai demna de puterile lor - ceva mai spectaculos decit purtarea caderilor i apostaziilor nestatorniciei omeneti. Dar a tndrepta ceea ce lumea disprejuiete este o munca nobila. Cit de slaba a fost lumina lui Petru in sala judecajii, dar ce flacara stralucitoare a luminat in ziua Cincizecimii. Discu^ia cu Robul lui Dumnezeu a

pus totul in ordine. OPTTMISMUL ,,E1 nu va slabi, nici nu se va lasa, pina va as,eza dreptatea pe pamtnt" (v. 4). Slujitorul lui Dumnezeu nu descurajeaza. Un pesimist nu va fi niciodata un lider care inspira. Speranja i optimismul sint calitaji esenjiale pentru un slujitor al lui Dumnezeu, deoarece el se lupta cu puterile intunericului pentru sufletele oamenilor. Robul lui

Dumnezeu este optimist in ce privete realizarea deplina a obiectivelor Sale. UNGEREA ,,Am pus Duhul Meu peste El" (v. 1). Prin ele tnsele, cele cinci cahtaji precedente ar fi fost insuficiente pentru sarcina Sa extraordinara. Este nevoie de atingerea supranaturalului i acest lucru este asigurat de ungerea cu Duhul Sfint. ,,Dumnezeu a uns cu Duhul Sfint i cu putere

<principiul de Baza al fnvafatoruiui 29 pe Isus din Nazaret, care umbla din loc in loc, facea bine i vindeca." Aceeai ungere primita de Cei care a fost prin excelenja Robul Domnului se afla i la dispozi^ia noastra. Pina cind Duhul nu a coborit peste El la botez, Isus nu a micat Nazaretul, dar de atunci incolo aU inceput sa se

desfaoare evenimente care au zguduit lumea. Este oare slujitorul mai mare ca stapinul? Ne putem noi oare dispensa de ceea ce a fost esen^ial pentru El i pentru eficacitatea lucfarii Sale pe pamint? - tind am venit Ca voi, ...invdpatura fi propovaduirea mea nu stateau in vorbiriti indupkca.toa.re a(e intekpciunii, ci intr-o\ dovada data ae (DuAuf fi de

putere. 1 Corinteni 2:1, 4 Conducerea ca inzestrare spirituala Conducerea inseamna influenza, respectiv capacitatea unei persoane de a-i influenza pe aljii. Un om ii poate conduce pe al|ii numai in masura in care li poate influenza. Acest lucru este men^ionat in definijiile despre conducere date de oameni care au avut un mare

impact in vie^ile altora. Lordul Montgomery, un mare conducator militar, definete conducerea in aceti termeni: ,,Conducerea este capacitatea i voinja unui caracter care inspira incredere, de a ralia oameni la un scop comun".1 Sir Winston Churchill a delimit din plin aceasta calitate. Amiralul Nimitz a spus: ,,Conducerea poate fi definita ca acea calitate a unui lider de a inspira

suficienta incredere subordona|ilor sai, incit ei sa fie gata sa-i accepte vederile i sa-i execute comenzile". Generalul Charles Gordon ia intrebat odata pe Li Hung Chang, un batrin conducator chinez: ,,Ce este conducerea i cum e divizata omenirea din acest punct de vedere?" El a primit un raspuns criptic: ,,Sint numai trei feluri de oameni in lume unii care sint imobili, alii care sint mobili sj a treia

categorie care ii mica i pe unii i pe aljii". Bernard L. Montgomery, Memoriile feldmare$aiului Montgomery, (Memoirs of Field-Marshall Montgomery, Cleveland: World, 1958, p. 70). 32 Catcafi pe urmete mete principiik conducerii spirituate In domeniul religios, John R. Mott, un lider mondial al cercurilor studenjeti, a dat

urmatoarea definite: ,,Un lider este un om care tie drumul, care merge in frunte i care ii poate trage i pe aljii dupa el".2 P. T. Chandapilla, un lider indian al studenjilor, definete conducerea cretina ca pe o vocajie, o combinajie de calitaji umane i divine, o conlucrare armonioasa a omului cu Dumnezeu, daruita lucrarii cretine pentru binecuvintarea oamenilor.

Din punct de vedere politic, definijia preedintelui Truman a fost: ,,Un lider este o persoana care are capacitatea de a-i determina pe aljii sa faca ceea ce nu vor i nu le place sa faca." Conducerea spirituala este o combinajie de calitaji naturale i spirituale. Nici macar calita^ile naturale nu sint produse de noi inline, ci daruite de Dumnezeu i ele ajung la eficien^a maxima cind II slujesc pe El i gloria

Sa. Definijiile date mai sus se refera la conducere in general. Dei I conducerea cretina poseda aceste calitaji, exista i alte elemente care I le suplinesc i le intrec pe acestea. Personalitatea este un prim factor in I conducerea naturala. ,,Gradul de influenza va depinde de personalitatea I omului scria lordul Montgomery - de incandescent de care este I capabil, de flacara ce arde in

el, de magnetismul care atrage inimile oamenilor spre el."3 Cu toate acestea, liderul spiritual nu ii influenjeaza I pe aljii numai prin puterea propriei personality, ci prin aceasta I personalitate luminata, patrunsa i confirmata de Duhul Sfint. Deoarece I el permite controlul nelimitat al Duhului in viaja sa, puterea Duhului Sfint se poate revarsa nestinjenita din el spre aljii.

Conducerea cretina pune problema unei puteri spirituale 2 Lettie B. Cowman, Charles E. Cowman, Los Angeles: Oriental Missionary Society, 1928, p. 251. 3 Conducerea ca inzcstrare naturala fi ca dar spiritual 33 superioare, care nu poate fi nic;odata autogenerata. Nu exista ceea ce se numete lider spiritual auto-format.

Liderul spiritual este in stare sa-i influenteze pe al^ii numai pentru ca Duhul poate lucra in el i prin el, intr-o masura mai mare decit in cei pe care ii conduce. Este un principiu general valabil ca ii putem influenza sj conduce pe al|ii numai pina in punctul in care noi am ajuns deja. O persoana conduce cu succes atunci cind, nu numai ca indica drumul, dar il i parcurge sau 1-a parcurs ea insai.

Sintem lideri in masura in care ii determinam pe aljii sa ne urmeze. La o mare adunare a conducatorilor misionari protestanji din China, a fost dezbatuta problema calificarii pentru conducere. O. E. Hoste, directorul general al Misiunii chineze, a ascultat linitit pina cind secretarul 1-a intrebat data are ceva de spus cu privire la subiect. Tot auditoriul a aprobat aceasta invitajie,

deoarece contribujiile sale la discu^ii erau intotdeauna ascultate cu mult interes. Cu o sclipire in < )ii i cu intonajia sa caracteristica, acesta a spus: ,,Ma gindesc ca probabil eel mai bun mod de a testa calificarea unui lider este sa vedem daca il urmeaza cineva".4 NASCUT SAU FACUT? Intrebarea ,,Liderii se formeaza sau se nasc?" poate avea mai multe raspunsuri, dar eel corect ar

putea fi ,,se nasc sj se formeaza". Conducerea a fost definita ca ,,o calitate insesizabila i electrizanta" care vine direct de la Dumnezeu. Pe de alta parte, este clar ca aptitudinile de conducator pot fi cultivate i dezvoltate. Fiecare poseda aptitudini native care ne califica sau ne descalifica pentru anumite lucruri. Unele talente Montgomery, op. cit., p. 70. ' Phyllis Thompson,!). E.

Hoste, London: China Inland Mission, s.a., p. 122. 34 Calcafi pe urmek mete principiik conducerii spiritual stau ascunse pina cind anumite crize le scot la lumina. Ele pot i trebuie sa fie perfecjionate. Aparent, unii oameni ajung lideri datorita unei serii de imprejurari favorabile. Ei par sa fie singurii disponibili in acel moment crucial, cind

nimeni mai calificat nu se arata la orizont. Dar o investigate mai atenta descopera de obicei ca selecjia nu este accidentals. In spatele scenei a avut loc o pregStire prealabila pentru aceasta pozijie. Iosif a fost un exemplu perfect pentru acest lucru. Ridicarea lui la rangul de prim-ministru al Egiptului parea sa fie pur intimplatoare, dar, de fapt, ea a venit dupa treisprezece ani de pregatire riguroasa

sub mina lui Dumnezeu. Inzestrarea naturala \\ darul spiritual al conducerii au multe puncte de contact, dar in multe privinje ele pot fi in antiteza. Aceasta se poate observa in mod clar atunci cind punem faja in faja citeva dintre caracteristicile lor dominante. Natural increzator in sine Cunoate oamenii la decizii pe cont propriu Ambijios

Folosete propriile metode Ii place sa comande pe aljii Motivat de considerajii personale Independent Spiritual increzator in Dumnezeu Cunoate pe Dumnezeu Cauta voia lui Dumnezeu Modest Cauta i urmeaza metodele lui Dumnezeu Ii place sa se supuna lui Dumnezeu Motivat de dragostea pentru

Dumnezeu sj pentru oameni Dependent de Dumnezeu Conducerea ca iruzestrare naturala si ca dar spiritual 35 Dei, in mod normal, convertirea nu creeaza lideri, istoria bisericii ne invaja ca in momente de capitulare deplina, Duhul Sfint scoate la iveala daruri i calita(i care erau in stare latenta. Este o prerogative a Duhului de a distribui daruri spirituale i de a le

intensifica poten^ialul in cei convertiji. Aceasta este i convingerea lui A. W. Tozer : ,,Un lider adevarat este unul care nu are nici o dorinja de a conduce, dar este impins in aceasta pozijie de presiunea interioara exercitata de Duhul Sfint i de presiunea exterioara datorata imprejurarilor. Aa au fost Moise, David i profejii Vechiului Testament. Cred c3 de la Pavel i pina in

prezent nu a existat vreun lider ales de Duhul Sfint pentru o lucrare i trimis de Domnul sa ocupe o pozijie de conducere in biserica, care sa fi avut dorinja sa o faca. Poate ca trebuie acceptat ca regula corecta i sigura faptul cS omul care este ambijios sa conduca este descalificat ca lider. Adevaratul lider nu are nici o dorinja sa domneasca peste motenirea lui Dumnezeu, ci va fi umil, blind, jertfitor i

pe deplin gata sa urmeze un alt conducator, cind, Duhul ii arata clar ca a aparut un om mai in^elept i mai daruit decit el insusj".5 Un manuscris gasit dupi moartea lui William E. Sangster ilustreaza convingerea sa in legatura cu participarea la conducerea Bisericii Metodiste din Anglia: ,,Aceasta este voia lui Dumnezeu pentru mine. Nu eu am ales-o. Am cautat sa

scap de ea. i totui, ea a venit. A. W. Tozer, in The Reaper, februarie 1962, p. 459. 36 Catcafi pe urmete mete principiite conducerii spiritual* I conducerea ca inzestrare natumtd fi ca dar spiritual 37 Dar a mai venit i altceva, un sentiment de siguranja ca Dumnezeu nu ma vrea numai ca predicator. El ma

vrea ca lider in, metodism. Simt insarcinarea din partea lui Dumnezeu sa lucrez pentruj revitalizarea acestei ramuri a Bisericii Lui, fara sa port de grija propriei rrele reputa^ii, indiferent de comentariile batrinilor sau ale oamenilor I geloi. jAm treizeci i ase de ani. Daca trebuie sa-L slujesc pe Dumnezeu in acest mod, nu am dreptul sa ma retrag. Mi-am examinat inima in legatura cu ambi^ia. Sint

sigur ca nu este acolo. Urasc critica, flecareala oamenilor. Obscuritatea, linitea din preajma car^ilor i slujirea oamenilor simpli sint pe gustul meu, dar, prin voia lui Dumnezeu, aceasta este slujba mea. Dumnezeu sa ma ajute. Incurcat i neincrezator, aud vocea lui Dumnezeu care imi spune: Vreau sa-Mi transmit voia prin tine. O, Doamne, a mai doriti vreun apostol sa se eschiveze de la

aceasta sarcina, ca mine? Nu indraznesc sa spun nu, dar, ca i Iona, a fi bucuros sa fug".6 Conducerea spirituals i autoritatea, nu se pot baza numai pe calita^ile naturale i acest fapt poate fi ilustrat in mod clar in viajai Sfintului Francisc de Assisi. Intr-o anumita ocazie, Fratele Masseo,! uitindu-se la Francisc a inceput sa spuna: ,,De ce tu? De ce tu?" El a repetat aceasta

intrebare cu ironie, de mai multe ori. ,,Ce tot spui?" a intrebat Francisc in sfirsjt. ,,Spun ca toji te urmeaza, fiecare vrea sa te vada, sa te auda, sa* te asculte i cu toate acestea tu nu eti nici frumos, nici invajat, nici dej familie nobila. De unde vine aceasta, de ce dore^te lumea sa te urmeze?" Cind a auzit aceste cuvinte, Francisc s-a umplut de bucurie, a'

ridicat ochii spre cer, raminind un timp indelungat absorbit in contemplate, apoi a ingenuncheat, laudind pe Dumnezeu cu o extraordinara ardoare. Apoi s-a intors spre Fratele Masseo: ,,Vrei sa tii? Este pentru ca ochii Celui Preainalt vor aa. El privete continuu binele i raul i ochii Sai sfin^i nu au gasit princre pacatosj nici un om mai mic, mai neinsemnat i mai

pacatos. De aceea m-a ales pe mine sa indeplinesc aceasta muiicfc extraordinara pe care El i-a asumat-o. M-a ales pe mine, eel mai nedemn, pentru ca a vrut sa puna in incurcatura noblejea i grandoarea, puterea, frumusejea i invajatura acestei lumi". Multe lucruri pot fi inva^ate din in^elepciunea celor cu experienja in domeniul conducerii. Doi oameni deja citaji aveau teste prin care

determinau poten^ialul de conducere al celor ce aspirau la aceasta. Lordul Montgomerv a enunjat apte caracteristici necesare pentru un conducator in razboi, fiecare dintre ele fiind valabila i pentru razboiul spiritual: (1) Sa poata sta in spate s,i sa evite a se incurca in detalii. (2) Sa nu fie marginit. (3) Sa nu fie increzut. (4) Sa aiba capacitatea de a alege oamenii. (5) Sa se increada

in subordona^i i sa-i lase sa inainteze in slujba lor, fara sa intervina. (6) Sa aiba putere de decizit. (7) Sa inspire incredere.7 Testele lui John R. Mott, care s-a ocupat de cercurile studen^eti, se refereau la diferite aspecte: (1) Face el bine lucrurile mici? (2) A invajat sensul prioritajilor? (3) Cum isj folose^te timpul liber? (4) Pune zel in ceea ce face? (5) A invajat sa se foloseasca de avantajul unui

impuls momentan.' (6) Are capacitatea de a progresa? (7) Ce atitudine Paul E. Sangster, Doctor Songster, London: Epworth, 1962, p. 109. Montgomery, op. cit. p. 70. 38 Cakafi pe wme.Ce mete principiite conduurii spiritual j Conducerta ca inzestrare naturafo fi ca dar spiritual 39 are in descurajari? (8) Cum

face faja situajiilor imposibile? (9) Care ii sint punctele slabe?8 Deoarece conducerea este in esenja capacitatea unui individ de a influenja pe atyi, este bine sa luam in considerate posibilitajile aproape nelimitate ale unei singure persoane de a savirsj binele sau raul. Atit Scriptura, cit i experienja afirma ca nimeni nu poate fi neutru din punct de vedere moral sau spiritual. In viejile

celor ce intra in sfera noastra de influenza lasam o urma de neters, indiferent daca sintem sau nu contienji de aceasta. Dr. John Geddie, de exemplu, a plecat in Aneityum in 1848 i a lucrat pentru Dumnezeu douazeci i patru de ani. Pe o inscripjie ridicata in memoria lui sint scrise aceste cuvinte: ,,Cind a debarcat, in 1848, nu existau cretini. Cind a plecat, in 1872, nu mai

existau pagini". Atunci cind zelul arzator al bisericii apostolice a dus la o rata extraordinara de cretere a numarului de convertiji, Duhul Sfint i-a invajat o lecjie deosebita despre natura conducerii spirituale. Exigenjele muncii grele a apostolilor au facut necesara crearea unui ealon de lideri care sa aibe grija de saraci i de vaduve. Trebuia facuta o selecjie atenta, aa incit apostolii au

specificat tipul de om care trebuia ales: ,,De aceea, frajilor, alegeti dintre voi apte barba^i vorbi|i de bine, plini de Duhul Sfint i de injelepciune, pe care ii vom pune la slujba aceasta" (Fapte 6:3). Este oare lipsit de semnificajie faptul ca cerinja principals era ca ei sa fie ,,plini de Duhul Sfint", chiar daca aveau o slujba cu caracter social? Ei trebuiau sa fie oameni integri, cu

marturie buna; oameni patrunzatori, plini de injelepciune; oameni spirituali, plini de Duhul 8 B. Matthews, John R. Molt, London: SCM Press, 1934 p. 346. Sfint. Spiritualitatea nu este uor de definit, dar prezenja sau absen^a ei se poate discerne cu uurinja. Ea este mireasma suava venita din gradina lui Dumnezeu. Este puterea unei persoane de a schimba atmosfera prin

simpla sa prezen^a, capacitatea necontientizata de a influenza, care face pe Hristos i lucrurile spirituale sa devina reale pentru ceilal| i. Daca acesta este standardul pentru cei ce ocupa pozijiile cele mai umile in biserica, ce se poate spune despre cei ce aspira mai sus? Jelurile spirituale nu pot fi atinse decit de oameni spirituali care se folosesc de metode spirituale. Ce schimbari

mare^e s-ar realiza in bisericile i organizajiile noastre cretine dac5 aceasta prioritate ar fi strict urmarita! Oamenii nespirituali, oricit de daruiji sau de fermecatori ar fi, nu au loc in conducerea bisericii, nici chiar in slujbe temporare. Ideea esenjiala a adevaratei conduceri spirituale este concentrata in aceste cuvinte ale lui John R. Motto: ,,Ma gindesc la foiosirea

cuvintului conducere pe care Domnul nostru 1-a avut fara indoiala in minte atunci cind a spus: Cine vrea sa fie eel mai mare sa fie slujitorul tuturor - conducere in sensul daruirii maxime in slujire, al unei totale lipse de egoism, al unei neobosite i continue preocupari pentru cea mai grandioasa lucrare din lume, zidirea Impara$iei Domnului nostru Isus Hristos".9 1 Ibid., p.353.

Trimite nifte oameni.. tofi so. fie dintre fruntafii Cor. Numeri 13:2 Criterii de evaluare a capacitaii de conducere Modul in care Domnul Isus a apreciat capacitatea de a fi conducator este complet diferit de opinia general! sau de tradijia acelor zile, ca i de cea actuala. Cine ar fi ales pentru o misiune cu impact mondial un grup atit de neacra gator, de

neantrenat, de neinfluent cum a fost grupul apostolilor? Daca" era sa alegem noi, nam fi inclus oare in acest grup de conducere un om de stat proeminent, an economist capabil, un membru influent al clerului, un campion sportiv, un om cu popularitate in societate i un profesor universitar? Isus nu a ale"; oe niciunul dintre acetia. To{i ucenicii Sai erau oameni simpli, nu

proveneau din clasa influenta, in schimb erau oameni nepervertiji de rafinamentele epocii lor. El a ales laici, mai degraba decit oameni ai ierarhiei religioase. Cind J. Hudson Taylor a facut acelasi lucru, formind echipa misionara pentru China in principal din laici, lumea religioasa a fost ocata. Astazi, procedura este recunoscutS, dei nu este intotdeauna aprobata.

Isus nu a ales nici carturari, nici fermieri, probabil pentru faptul ca ocupajiile lor i-ar fi facut mai pujin potriviji pentru tipul revolu^ionar de conducere pe care El il avea in vedere. Majoritatea ucenicilor pro\ eneau din Galileea, nu din Iudeea. Via^a in ,,Galileea neamurilor" era mai cosmopolita decit in restrictivul Ierusalim i galileenii erau mult mai deschisj spre idei noi.

42 Cdfcafi pe urmek mek principiik conducerii spirituak Criterii de evaluate a capacitdpi de conducere 43 Pentru echipa de avangarda El si-a ales oameni cu pu|ina educate; curind insa ei au acjionat cu un fler remarcabil sj s-au dovedit a fi o trupa de elita. Nimeni altul decit Isus n-ar fi putut deslui in acest grup divers

acel stil remarcabil de conducere ce s-a evidenjiat treptat, ca rezultat al anilor de pregatire sub mina Maestrului. La talentele lor native, ei au adaugat ardoarea devotamentului i pasiunea loialitajii, chiar daca nu au fost scutiji de eecuri. Deoarece calitajile conducerii naturale nu sint lipsite de importanta in conducerea spirituala, descoperirea lor este

importanta cind incercam sa evaluam potenjialul de conducere al nostru sau al altora. Mulji oameni au calitaji latente i nedezvoltate, care din lipsa de autoanaliza i printr-o cunoatere de sine incomplete, pot ramine mult timp nedescoperite. Un studiu obiectiv al urmatoarelor intrebari poate duce la contientizarea unor astfel de calitaji deja existente sau la detectarea

unor incipiente slabiciuni total nepotrivite pentru conducere. * Ai biruit vreodata un obicei rau? Pentru a conduce pe atyii trebuie sa fii stapin pe tine insuji. * Iji pierzi controlul cind lucrurile merg rau? Un lider care ii pierde controlul in incercari, pierde respectul celorlaty i influenza asupra lor. El trebuie sa fie calm in situajiile de criza i sa nu se dea batut in necazuri sau

dezamagiri. * Ai o gindire independents? Daca folosesti pina la saturate doar gindurile altora, amintete-|i ca un lider nu-i poate permite sa lase pe aljii sa gindeasca pentru el sau sa ia decizii in locul lui. * Po{i suporta in mod obiectiv critica i, in plus, sa raspunzi apoi pozitiv? O transformi intr-un cistig? Un om smerit poate gasi ceva constructiv chiar in criticile

maiijioase i meschine. * Poji folosi dezamagiriie in mod creativ? * Po$i sa objii cu uurinja cooperarea celorlal|i, citigindu-le respectu! i increderea? * Ai abilitatea de a asigura disciplina fara sa apelezi la autoritate? Adevaratul lider are o calitate interioara a spiritului care nu cere utilizarea forjei. * Ai calitatea de a face

pace? Este mult mai uor sa pdstrezi pacea decit sa ofaci cind totul incepe sa se clatine. O func|ie importanta a conducerii este concilierea - capacitatea de a descoperi terenul comun al punctelor de vedere opuse i de a convinge apoi ambele parji sa te accepte. * Te descurci in situa^iile dificile i delicate? * Poji influenja oamenii sa faca cu bucurie lucruri pozitive, pe care in mod

normal nu ar vrea sa le faca? * Poji accepta opozijie la punctul tau de vedere sau la decizia ta, fara sa consideri aceasta un afront personal i fara sa acjionezi in consecinja? Liderii trebuie sa se atepte la opozijie i sa nu fie ofensaji de ea. * Gaseti ca este uor saJi faci prieteni i sa-Ji men^ii prieteniile? Cercul tau de prieteni loiali este un indiciu al calita|ii i

dimensiunii tale de conducator. * Eti prea dependent de lauda sau de aprobarea altora? Poji ramine pe pozi| ie cind eti confruntat cu dezaprobarea i cu o temporara lipsa de incredere? * Te simji nestinjenit in prezen^a superiorilor sau a strainilor? * Subordona|ii tai se simt bine in prezenja ta? Un lider trebuie s3 aiba o atitudine de

injelegere, simpatie i prietenie care sa-i faca pe ceilalji sa se simta bine in prezenja lui. * Eti in mod real interesat de oameni? De oamenii de toate tipurile i rasele? Nutreti respect pentru ei? Ai prejudecap rasiale ascunse? O persoana care nutre^te asemenea rezerve fa^a de oameni, nu va fi un bun lider. * Ai tact? Po$i anticipa efectul unei afirma|ii inainte

de a o face? * Ai o voin|a puternica i ferma? Un lider nu isj va menpne pozijia daca este inconstant. 44 Caka.fi pe urmete mek principiiU conducerii spiritual Criterii de evaCuare a capacitapi de conduce 45 * Porji resentimente sau ierji cu u^urinja insultele?

* Eti optimist, men$infndu-te In acelas,i timp in limitele realismului? Pesimismul nu i se potrivete unui lider. * Eti cuprins de o mare pasiune, similara celei care il face pe Pavel sa afirme: ,,Fac un singur lucru"? O astfel de motivate poate focaliza energiile i puterea unei persoane pentru atingerea scopului dorit. * li este uor sa-ji asumi responsabilitatea?

R. E. Thompson sugereaza urmatoarele teste ale atitudinii noastre faja de oameni, ca o indicate asupra capacitapi noastre de conducere: ,,Eecurile oamenilor ne agaseaza sau ne stimuleazS sa-i ajutam? Ne folosim de oameni sau ne ocupSm de ei? Poruncim oamenilor sau ti ajutam sa se dezvolte? Ii criticam sau li incurajam?

Evitam o persoana sau o cautam?"1 Nu este suficient sa ne angajam in acest exercitju de analiza cu superficialitate, fara a fi gata de a acjiona in continuare pe baza descoperirilor facute. Ceva trebuie facut. De ce sa nu ne oprim asupra unor puncte slabe sj greeli i, in cooperare cu Duhul Sfint, care este Duhul disciplinei, sa ne concentram asupra intaririi punctelor slabe,

respectiv a corectarii lor? Calitajile de conducator au fost prezente la superlativ in caracterul Domnului nostru i fiecare cretin ar trebui sa se roage constant pentru ca aceste calitaji sa fie incorporate in propria personalitate. Exista unele insuiri care diminueaza capacitatea de conducere, ca de exemplu o atitudine de autoaparare i o hipersensibilitate atunci cind sintem verificaji sau

corectaji. Intotdeauna este un simbure de adevar in critica i autojustificarea nu este o calitate eficienta. Neacceptarea respoi.sabilitajii in caz de es,ec sau tending de a arunca vina asupra altuia duce la pierderea increderii. Inflexibilitatea i intoleranja in atitudine pot duce la indepartarea celui creativ i plin de rivna. Trebuie sa evitam capcana perfectionismului, dar sa

^intim spre desavirsjre. De obicei, perfecjionistul ti stabilete Jeluri ce depa^esc propriile posibilitaji i apoi traie^te o falsa vinova^ie pentru ca n-a reuit sa le atinga. Noi traim intr-o lume imperfecta i trebuie sa lucram in domeniul posibilului. Scopuri mai modeste i mai realiste vor aduce realizari mai mari dectt ^elurile idealiste ale perfec^ionitilor. Incapacitatea de a-i

menjine ferm o convingere a facut pe mul^i lideri sa-i piarda influenza asupra oamenilor. In mod similar, daca liderul nu este capabil sa faca nici o concesie, pentru a nu dauna imaginii de persoana infailibila, rezultatul va fi acelai. 1 R. E. Thompson, World Vision, decembrie, 1966, p. 4. Dar treSuie ca episcopuCsa fie fara prihana, barbatuC unei singure neveste, cumpatat,

inpetept, vrednic de cinste, primitor de oaspepi, in stare sa invent pe aCpii Si nufie nici bepiv, nici batons, nici doritor de cistig mirsav, ci sa fie bCind, nu gucevitor, nu iubitor de bani; sa-si chiverniseasca bine casa si sa-si pina copiii in supunere cu toata cuviinpa. Caci, daca cineva nu stie sa-si cirmuiasca bine casa Cui,

cum va ingriji de Qiserica [ui 'Dumnezeu? Sa nufie intors Ca 'Dumnezeu de curind, ca nu cumva sa se ingimfe si sa cada in osinda DiavoCuCul Trebuie sa aiBa si o buna marturie din partea ceCor de afard. 1 Timotei 3:2-7 Perspectiva lui Pavel asupra conducerii Un prieten al autorului a spus cu o anumita ocazie:

,,Nu-i aa ca e o experienja umilitoare sa-|i vezi propriile slabiciuni alergind tn jurul tau pe doua piciorue!" Uneori putem vedea principiile spirituale mult mai clar cind stnt exemplificate in diverse personality, decit atunci cind sint formulate in mod abstract. In persoana apostolului Pavel se pot vedea exemplificate calita^ile pe care el le considers necesare unui lider

spiritual. Este caracteristic marilor lideri faptul ca statura lor apare tot mai inalta cu trecerea anilor. Privit din or ice unghi, Pavel crete in grandoare morala i spirituals cu cit este analizat mai critic. Nu este de mirare ca A. W. Tozer 1-a caracterizat drept cretinul cu eel mai mare succes din lume. Este uimitor ca Dumnezeu 1-a ales pe eel mai neindurator i agresiv

duman al bisericii pentru a1 transforma in eel mai proeminent lider i aparator al Evangheliei. El a fost echipat in mod unic pentru misiunea mondiala pe care a primit-o de la Dumnezeu. Un scriitor anonim, facind o paralela cu personalitatea lui Pavel, a sugerat sS ne imaginam pe cineva care ar putea vorbi la Pekin in chineza, citindu-1 pe Confucius i pe Mencius; ar scrie teologie bine

argumentata in engleza i ar expune-o la Oxford i i-ar apara cauza inaintea Academiei Sovietice de tiinje din Moscova, vorbind rusete. El a fost cu siguranja unui dintre cei mai multilaterali lideri pe care i-a cunoscut biserica de-a lungul timpului. 48 Cakafi pe urmete mete principii ate conduc.au spiritual. fPerspectiva Lui (Pavet

asupra conducerii Diversitatea calita|ilor sale se observa in uurin$a cu care se adapteaza auditoriului. El apare cu aceeas,i dezinvoltura in faja oamenilor de stat i a soldajilor, a femeilor i a copiilor, a regilor i a oficialilor. El se simte ca acasa in dezbaterile cu filosofii, teologii i paginii. Pregatirea sa teologica sub indrumarea lui Gamaliel, unul dintre cei mai influen|i

apte rabini ai iudaismului, i-a oferit o adinca patrundtre a Vechiului Testament i Pavel s-a dovedit a fi un student de excep^ie. Marturia sa personals a fost: ,,Eram mai inaintat in religiunea ludeilor decit mulji din neamul meu, de o virsta cu mine. Eram Tnsuflejit de o rtvna nespus de mare pentru datinile stramos^ti" (Gal. 1:14). Dupa convertire calitajile sale naturale s-au dezvoltat

in plan moral i spiritual, transformindu-1 Tntr-un lider cu mare autoritate. Ambi^ia sa nelimitata, cristo-centrica, a fost inflacarata de dragostea pentru Hristos i de un sentiment irezistibil al responsabilitajii (Rom. 1:14; 2 Cor. 5:14). El a avut acea autentica pasiune misionara de a impartasj i altora marea sa descoperire - o pasiune care a trecut peste diferen^ele de cultura i a

depasjt orice bariera rasiala. El s-a simtjt egal indatorat fa^a de toji oamenii. Saracia sau bogatja, statutul social sau nivelul intelectual nu au contat pentru el. Luind in considerare aceste lucruri, cine ar fi mai calificat sa catalogheze cerinjele conducerii spirituale decit Pavel tnsui? La bogata sa experienja s-a adaugat iluminarea i inspira^a Duhului Sfint. Standardele spirituale nu se

schimba de la o generate la alta, fiind aceleai acum ca i la naterea Bisericii. Calitajile men^ionate de Pavel nu sint op^ionale, ci sint cerin^e indispensabile. Este general recunoscut faptul ca cele doua cuvinte folosite pentru lider in biserica - episcop i prezbiter - erau utilizate pentru a desemna aceeasj persoana. Prezbiter se refera la demnitate i statut, in timp ce episcop se refera la

activitate sau indatorire. Cu alte cuvinte, un termen se refera la persoana, iar celalalt la slujba. Aceasta se poate observa in pasajele din Fapte 20:17 i 28, unde Pavel se adreseaza acelorai oameni, intii ca prezbiteri i apoi ca episcopi. In^elesul termenului episcop s-a dezvoltat considerabil mai tirziu. Paragraful de la inceputul acestui capitol sintetizeaza

condijiile pe care trebuie sa le indeplineasca un lider spiritual in diferite domenii i relajii. CONDITII DE ORDIN SOCIAL Din considerate faja de cei din interiorul bisericii, liderul trebuie s3 fie fdra repro. Caracterul sau trebuie sa fie de aa natura, incit sa reziste la orice atac sau cenzura. In exprimare colocviala aceasta inseamna ca defaimatorii nu trebuie sa

aiba nici un lucru de care sa se agaje. Daca i-ar fi adusa o acuzajie, aceasta ar fi lipsita de putere, pentru ca via^a sa nu ar oferi motive de repro. El nu va da nici un prilej adversarilor, chiar daca acetia s-ar lansa intr-o campanie de defaimare a persoanei sale. Pentru cei din afara bisericii, el trebuie sa aiba o bund reputafie. Persoana care traie^te alaturi de un cretin, zi de zi, la munca sau in activitaiile

extrabisericeti are adesea cea mai clara imagine asupra veridicitajii caracterului sau. Motivul unei astfel de cerin|e este evident. Un prezbiter i om de afaceri, cunoscut de autor, obinuia sa predice uneori duminica. Angajajii sai obinuiau sa spuna ca ei tiau intotdeauna daca eful lor a predicat duminica, pentru ca in lunea urmatoare acesta era deosebit de indispus. El nu

i-a influen^at subaltern ii pentru Hristos. in ciuda criticii lor, necretinii respecta in general idealurile inalte ;i!e caracterului cretin i, atunci cind le recunosc intro viaja sfinta, ei doresc o experien^a similara. Acesta este chiar faptul care pune punct criticii lor. Caracterul unui prezbiter trebuie sa fie de aa natura incit sa impuna respect celor din preajma lui, sa le citige

increderea i sa le ridice aspirajiile. Exemplul este mult mai puternic decit preceptul. SO CONDIii DE ORDIN MORAL Intr-o lume in care principiile morale suit supuse unui atac subtil i permanent, un conducator trebuie sa fie fara vina din acest punct de vedere. El trebuie sa fie ,,barbatul unei singure neveste", intr-o

societate in care acest lucru nu este un standard. Exista mai multe interpretari ale expresiei, dar, oricare ar fi interpretarea, un lucru nu poate fi omis: se cere liderului sa fie ireproabil din punct de vedere moral. Via^a sa de casnicie i fidelitatea fata de un singur partener trebuie sa corespunda unui inalt standard. El trebuie sa fie un om cu o moralitate de nezdruncinat.

Se impune de asemenea sa fie cumpdtat, ,,nu dedat la vin", cu tot ceea ce implica acest lucru. Cuvintul semnifica ,,unul care zabovete asupra vinului". Un om care se imbata este discreditat intr-o societate obinuita, cu atit mai mult in biserica cretina. Un lider nu trebuie sa fie indulgent cu sine in secret pentru ca aceasta ii va submina caracterul i ii va deteriora marturia publica.

CONDIii DE ORDIN INTELECTUAL Un conducator trebuie sa fie inzestrat cu bun-simj i cu o minte sanatoasa. Aceasta ultima sintagma inseamna ,,o minte echilibrata rezultind din restricjii autoimpuse" i se refera la echilibrul interior care rezulta din autodisciplina zilnica. Jeremy Taylor a definit aceasta calitate ,,cercul ra^iunii i friul pasiunii".1

Grecii puneau mare pre| pe aceasta calitate. Pentru ei aceasta era o stare a minjii supusa nu unui impuls de moment, ci unui proces de disciplinare, o stare care nu atingea extremele, ci se situa intre ele. De exemplu, curajul era situat intre perspectiva Cui Pavel asupra. conducerii Si William Barclay, Epistolele catre Timotei i Tit (Letters to Timothy and Titus,

Edinburgh: St. Andrews, 1969, p. 92). nesabuinja i timiditate; puritatea, intre pudoare afectata i imoralitate. Un lider care poseda o minte echilibrata va define controlul fiecarei parji a caracterului sau. Pe de alta parte, el trebuie sa fie respectabil, decent. Cuvintul este /cosmos, ordinea care iese din haos la porunca lui Dumnezeu. O viaja ordonata vine dintr-o

minte ordonata. Viaja unui lider trebuie sa fie atit de ordonata, incit sa reflecte frumuse^ea i ordinea lui Dumnezeu. Atit din punct de vedere intelectual, cit i spiritual, el trebuie sa fie in stare sd-i inve\e pe al^ii. Expresia nu semnifica doar capacitatea de a-i invaja pe alii, ci i promptitudinea; dorin^a, dar i obligativitatea de a impartai cu aljii adevarurile inva^ate de la Duhul Sfint

din Scriptura. Daca ii invaja pe alpi, el insusj trebuie sa fie unui care studiaza Scriptura. ,,Nici un om incapabil sa-i invete pe al^ii cu succes nu este calificat pentru a fi prezbiter" - a spus H. A. Kent. Liderul spiritual are responsabilitatea de a-i inva^a pe cei pe care ii conduce i invajatura sa trebuie sa fie sus^inuta de o viaja fara repro. Samuel Brengle se ruga:

,,Daruiete-ne mai mulji inva|atori; lideri care tiu sa citeasca in inimi, sa aplice adevarul la nevoile oamenilor, aa cum un medic bun consults pacienjii i le aplica remedii potrivit bolilor lor. Exista boli sufleteti de suprafa^a sau de adincime, acute sau cronice, superficiale sau adinci, pe care numai adevarul care este in Hristos le va vindeca. Dar nu este acelasj adevar pentru fiecare

nevoie, cum nu e acelasj medicament pentru toate bolile. De aceea trebuie sa studiem mai atent Biblia i sa ne rugam pentru o continua iluminare din partea Duhului Sfint".2 112. 2 C. W. Hall, Samuel Logan Brengle, New York: Salvation Army, 1933, p. 52 Cdlcafi pe urmek nuk principii aie conducerii spirituals

fCTspectiw lui Tavel asupra conducerii S3 John Wesley a avut aceste calitaji intelectuale In eel mai inalt grad. El nu s-a complacut intr-o stare de mediocritate i Intotdeauna a cautat sa ridice atit nivelul intelectual, cit i pe eel moral i spiritual al celor din jurul sau. El insui avea o deosebita capacitate intelectuala; daca s-ar fi facut o clasificare, ar fi putut

figura printre cei mai de seama intelectuali ai vremii sale. Avea excelente cunotin$e de literature. Un predicator eminent a declarat ca nu cunoate predici care sa con^ina" atitea cunotinje de literatura clasica i universala ca ale lui Wesley. Cu toate acestea, el a fost cunoscut ca ,,omul unei singure Car|i". A fost exemplul stralucitor al unei minji consacrate. CONDITII CARE TIN DE

DOMENIUL PERSONALITATII Un lider cretin nu trebuie sa fie certare{, ci binevoitor sj blind, nu agresiv i polemic, ci injelept i amabil. Aceasta altemanja contrastanta a cuvintelor pune intr-o lumina atractiva caracterul ideal al conducatorului. R. C. Trench spune despre bUnde^e: ,,Este spiritul ce corecteaza i inlatura nedreptaile drepta|ii".

,,Persoana care poseda aceasta calitate, scrie Aristotel ii amintes.te mai degraba binele decit raul, binele ce i s-a facut mai degraba decit binele pe care 1-a facut." El nu va fi nici agresiv, nici iritabil; mai mult, va manifesta considerate i ingaduin^a fa{a de ceilalji, cautind intotdeauna o solute pozitiva pentru o problema spinoasa sau o situate exploziva. Apoi, el trebuie sa fie

primitor de oaspe^i, un prieten al strainilor. Aceasta slujba nu va fi privita ca o insarcinare obositoare, ci ca un serviciu privilegiat facut pentru Dorr.nul. In lucrarea antica Pdstorul lui Hernias" este scris ca un episcop ,,trebuie sa fie ospitalier, bucuros oricind sa primeasca in casa sa pe slujitorii lui Dumnezeu". Cind Pavel a scris despre acest lucru, ospitalitatea era mult mai importanta decit in

timpurile noastre, cu toate ca i acum este ceruta unui lider - i mai ales sojiei lui, pentru ca ea poarta o responsabilitate mai mare in aceastS privinja. In zilele de inceput ale bisericii hanurile erau pujine; in plus, erau murdare i imorale. Cretinii care erau in vizita nu puteau gazdui la casele paginilor. Deoarece persecujiile erau foarte

raspindite, la intrarea in ora^e cretinii erau expu^i primejdiei de a fi arestaji i vindu^i ca sclavi. De aceea era esenjial ca membrii bisericii i in special liderii, sa fie ospitalieri. Ei trebuiau sa ofere o ua deschisa cretinilor, dar i necretinilor. Un prieten al autorului, cu importante responsabilitaji in domeniul afacerilor, dar i cu un profund ataament faja de biserica, a facut un

obicei din a-sj |ine casa deschisa duminica pentru vizitatori i saraci. Acest lucru a contribuit la imbunatajirea atmosferei din biserica, pozi|ia sa de lider spiritual s-a intarit, viaja i-a devenit mai bogata i aljii au fost binecuvinta^i. Lacomia i sora sa geamana, iubirea de bani, sint atribute care descalificS. In exersarea slujbei sale spirituaie, un lider nu trebuie sa fie dominat de considerajii

financiare. El va fi gata oricind sa accepte o insarcinare cu o remunerate mai mica. Fletcher de Madeley a fost astfel descris de Wesley: ,,Un caracter mai pur ca el nu am gasit nici in Europa, nici in America s,i nu ma a^tept si gasesc altul ca el in eternitate." Inainte de plecarea lui Fletcher la Madeley, localitate de care i se va lega, inseparabil, numele, binefacatorul sSu,

domnul Hill, 1-a informat ca poate ocupa un post in Dunham, in Cheshire, adaugind: ,,Parohia este mica, slujba este uoarS, venitul este bun (400 de lire pe an) i este situata intr-un {inut pitoresc i agreabil." ,,Vai, domnule - a replicat Fletcher - Dunham nu este pe placul meu. Sint prea mul| i bani i prea pu|ina munca." ,,Pu|ini clerici ar face

asemenea obiecjii, - a spus domnul Hill. E pacat sa renunji la aceasta oferta pentru ca nu tiu cum as, putea gasi alta. Ji-ar place Madeley?" ,,Cred, domnule, ca acesta e un loc mai bun pentru mine." 54 Catcafi pe urmek mek principii ate conducerii spiritual*. perspectiva (id (PaveC asupra conducerii

55 ,,ScQpul meu este sa te ajut aa cum vrei tu - a raspuns domnul Hill. Daca preferi Madeley, nu va fi nici o dificultate sS-1 conving pe actualul v'\c\x sa-s,i schimbe locul la Dunham, care este de doua ori mai bun." In ac^asta biserica mica, acest om dezinteresat de citig sj fara dragoste de bani, a exercitat o slujba remarcabila, iar prin biografia sa el influen|e^za

inca noile genera^ii. CONDITH CU PRIVIRE LA VIAfA DE FAMILIE cre^tin care este casatorit trebuie sS-i demonstreze capacitatea de a-|i conduce caminul intr-un mod sfint - ,,sa-i conduca bine casa 1 sg-i ^ina copiii in supunere cu toata demnitatea (NASB, n. trad.)". Oare nu eecul in acest domeniu a condus la caderea multor misionari sj conducatori dupa ce

ajunsesera la o tnalta performanta ca lideri? ,,Deinnitate" este o traducere mai buna decit ,,seriozitate", aa cum apare in King James Version, pentru ca se evita imaginea severita^ii ljpsite de zimbet, pastrinduse tn acelasj timp ideea de respect. Pentru a atinge acest ideal, un lider spiritual trebuie sa aiba o sojie care ^g-i ! mpartaeasca din plin aspira|iile sj sa fie dispusa sa

accepte sacj-ificiile necesare. Mulji oameni daruiji i-au pierdut pozijiile inalte sj efioacitatea spirituals datorita unei sojii nepotrivite, Daca un om nu reuete sa exerseze o disciplina placuta i liber consimjita in propria familie, ne putem atepta sa ob^ina rezultate mai bune In familia lui Dumnezeu? Atunci ctnd casa sa nu este in ordine i copiii sub control, el nu va putea sa-Sji ofere

ospitalitatea in condrjii demne i influenza sa asupra altor- familii se va diminua. Concluzia care se desprinde este ca, in timp ce are grija de interesele bisericii sau de alta activitate spirituals, liderul nu are dreptul sa-i neglijeze familia, care este responsabilitatea sa primordiala |i personala. In economia lui Dumnezeu, indeplinirea unei datorii sau responsabilita^i nu implica niciodata neglijarea alteia.

Exists timp suficient pentru indeplinirea totala a oricarei datorii legitime, Pavel spune ca puterea unui om de a exercita autoritate spirituals asupra altora este evidenjiata de capacitatea sa de a exercita o disciplina in^eleapta i iubitoare in propria casa. Dreptul de a conduce este adesea pierdut datorita eecurilor in acest domeniu. CONDITH DE MATURITATE

Maturitatea spirituals este indispensabila pentru o conducere buna. Locul unui novice, al unui nou convertit, nu este in pozi^ii de responsabilitate. Cuvintul este neofit si inseamna plantat de curind, o imagine luata deci din natura. O planta are nevoie sa prinda radacini i sa devina matura, iar procesul nu poate fi grabit. Ea trebuie sa prinda rSdacini inainte de a da roade. In armonie cu aceasta

iiustra|ie, Bengel a spus ca novicii au de obicei frunzis, abundent. Convertitul nu este inca cura^it ,,prin cruce." In 1 Timotei 3:10, referindu-se la calificarea pentru slujba de diacon, Pavel indeamna: ,,Trebuie cercetaji mai intii, i numai daca sint fara prihana sa fie diaconi". Aceasta le va dovedi valoarea pentru o pozijie de responsabilitate in biserica. Cind Timotei a devenit

pastor in biserica din Efes, ea exista de mai bine de zece ani. Biserica a beneficiat de pastori i invajatori daruiji, aa ca erau mul|i oameni cu o experien|a matura, de aici insistenja lui Pavel ca liderii din aceasta biserica sa aiba o calificare inalta. In privinja fondarii bisericilor, este interesant ca Pavel, realist ca intotdeauna, nu pune aceasta condijie in cazul bisericii recent intemeiate in Creta, pentru ca acolo nu

erau astfel de oameni (Tit 1:5-9). Nu trebuie insistat asupra idealului in stadiul incipient al construirii unei biserici, dar trebuie alesj cu grija cei care ii vor asuma responsabilitaji, pentru ca acedia sa fie stabili in caracter, spirituali in concepjii i nu ambijiosj pentru dobindirea unei pozi^ii. 56 Ca/cap, pe urmek mtU. principti ale conducerii

spiritual* perspectiw lui 'Ba.vel asupra conducerii 57 Pavel pune un motiv valid %\ convingator pentru aceasta cerinja: ,,ca nu cumva, umflat de mindrie, sa cada in cursa Diavolului". Un nou convertit nu are maturitatea sj stabilitatea necesara unei conduceri in|elepte. Nu este bine s5 dai pozijii cheie prea devreme celor care promit, ca nu cumva sa le dauneze.

Istoria bisericii i a misiunilor este presarata cu numeroase exemple tragice ale acestei posibilitaji. Acest lucru nu va ti nici in interesul bisericii, nici al individului. Data fiind natura umana, aa cum este ea alcatuita, un nou convertit este in mare pericol sa se mindreasca din pricina propriei importance, atunci cind este pus intr-o pozijie de autoritate asupra celorlal|i. In schimb, i se poate oferi

ocazia de a sluji in umilinja, primind sarcini mai pujin proeminente, care ii vor dezvolta atit darurile naturale, cit i pe cele spirituale. El nu trebuie avansat prea repede, ca sa nu se mindreasca, dar nu trebuie nici respins, pentru a nu fi descurajat. Conform acestei reguli, aa cum observa William Hendriksen, Pavel nu stabilete prezbiteri in fiecare loc cu ocazia primei

sale calatorii misionare, ci numai dupa ce viziteaza din nou bisericile i este satisfacut de progresul lor spiritual (Fapte 14:23). Nici Timotei nu a fost ordinat imediat dupa convertirea lui. Cu toate ca el s-a convertit odata cu prima calatorie a lui Pavel, nu a fost ordinat decit la a doua calatorie a acestuia.3 ,,Caracteristica omului matur, in comparable cu un tinar fara experienja, este ca

ii men^ine echilibrul in orice situajie i, oricit de lung ar fi drumul spre obiectivul dorit, el ramine la post i ii face datoria" scria Dietrich Bonhoeffer. Acesta este exact lucrul pe care un novice il gSsete greu de facut. Este o caracteristica ce vine odata cu maturizarea. Maturitatea este demonstrata de generozitatea spiritului i de largimea perspectivei. Intilnirea lui Pavel cu

Hristos 1-a transformat dintr-un bigot cu o concepjie ingusta, intr-unul din cei mai generoi oameni. Intrarea lui Hristos in viaja sa i-a largit inima i i-a deschis orizonturile. Totui largirea perspectivei nu 1-a dus la abandonarea convingerilor. Aceste cerin|e pentru conducere din biserica cre^tina sint recunoscute ca eseniale i in cercuri laice. William Barclay a scris despre un pagin numit

Onosander, care a descris comandantul ideal in aceti termeni: ,,E1 trebuie sa fie prudent i controlat, sobru, rapid, inteligent, rabdator in necazuri, fara dragoste de bani, nici tinar, nici batrin, cu o buna reputajie, capabil sa vorbeasca cu competent i, daca e posibil, tata de familie".4 Similaritatea cu lista lui Pavel este izbitoare. Daca lumea pretinde astfel de standarde pentru liderii ei, este prea mult sa le ateptam

de la liderii bisericii lui Dumnezeu? V^. Hendriksen, 1 51 2 Timotei $i Tit (1 and 2 Timothy and Titus, London: Banner of Truth, 1959, p36). 4 Barklay, op. cit., p. 86. Sfdtuiesc pe presbiterii dintre voi, eu, care sint un presbiter ca si ei, un martor at patimitor tui Hristos si pdrtas at stavei care va fi descoperitd: 'Pastorifi turma (ui 'Dumnezeu care este sub

paza voastra, nu de sitd, ci de buna voie, dupa voia [ui (Dumnezeu; nu pentru un cistig mirsav, ci cu (epddare de sine. 9{u ca si cum afi stdpini peste cei ce v-au cazut la impdrpeaCd, ci fdcindu-vd pUdd turmei $i, cind se va ardta Tdstorut ceC mare, vefi capita cununa care nu se poate vesteji, a stavei 'Tot asa si voi, tinerifor, fifi supusi ceCor Sdtrinl $i topi in (kgdturue voastre, sd fifi impodobifi cu

smerenie. Cdci dumnezeu std impotriva celor mindri, dor ceCor smerifi (e dd har." Smeripi-vd dor sub mina tare a fui 'Dumnezeu, pentru ca, Ca. vremea Lui, 'El sd vd inaffe. $i aruncafi asupra Lui toate ingriprdrik. voastre, cdci 1,1 Insusi ingrijeste de voi 1 Petru 5:1-7 Perspectiva lui Petru asupra conducerii Petru a fost liderul acceptat m mod natural de grupul

apostolilor. Ceilaifi il urmau in tot ce facea. CTnd Petru a plecat i ceilalji au facut la fel. ,,Merg sa pescuiesc" - a spus el. wi noi mergern cu tine" - i s-au alaturat prietenii. Greelile sale, care porneau din incurabila sa impetuozitate, au fost multe, dar influenza sa a fost inestimabila i calita^ile sale de conducator -indiscutabile. Meditajia la sfaturile date de el conduca tori lor spirituali, in anii maturitajii sale, este

un exercijiu valoros. El a scris conducatorilor bisericii persecutate citeva principii etern vaiabile pentru orice tip de conducere spirituals. Batrinul pastor le amintete ca prima lor responsabilitate este pentru turma care le-a fost incredinjata: Vcde^i daca turma lui Dumnezeu aflata in paza voastra este hranita i ingrijita corespunzator (5:2). Nu este greu de observat ca mesajul de maturitate al apostolului

Petru este in spiritul unei discujii ce a avut Ice dupa caderea sa -dialogul de neuitat cu Marele Pastor (loan 21:15-17). Intr-adevar, in acest pasaj el pare sa retraiasca experienjele acelor zile. A tiut ca cei carora le scria treceau prin incercari, fiind ,,straini, impratia|i" (1:1) sj de aceea aveau nevoie de o inalta ingrijire pastorala. El s-a adresat prezbiterilor, avind in vedere tocmai aceste

nevoi. Trebuie remarcat ca Petru nu a scris de pe pozi|ia de conducator al apostolilor. ci de ,,prezbiter ca i ei", unul care poarta aceleasi responsabilita^i. El nu le-a vorbit de sus, ci de pe aceeai pozi^ie - o baza buna pentru exercitarea conducerii. I-a tratat ca fiind egalii lui. A scris de asemenea ca martor al suferin^elor lui Hristos, ca unul a carui 60

Caica.fi pe urmeU melie principii ate conductrii spiritual* inima a fost pedepsita de propria cadere, zdrobita i cucerita de dragostea Calvarului. O munca de pastor nu poate fi facuta cu eficienja fara o inima de pastor. Petru incepe cu motiva{ia conducatomlui. Liderul spiritual trebuie sa-i asume i sa-i indeplinesca responsabilitajile

neconstrins, ci de bunavoie". In timpurile cind Petru scria acest mesaj, imprejurSrile nefavorabile puteau cu uurin{a sa" clatine cele mai puternice inimi, dar el fndeamna" pe lideri sa nu dea inapoi in faja responsabilitatjlor. Ei nu trebuie sa slujeasca doar din datorie sau sub presiunea imprejurarilor, ci sub nobila constringere a dragostei divine. Slujba pastorala trebuie
M

exercitata ,,dupa voia lui Dumnezeu" (5:2), nu dupa propriile preferinje sau pared. ,,Petru le spune liderilor: Pastori^i poporul vostru dupa voia lui Dumnezeu*. As,a cum Israelul este pus deoparte pentru Dumnezeu, oamenii pe care trebuie sa-i slujim in biserica sau in afara ei ne stnt incredinjaji noua; i intreaga noastra atitudine faja de ei trebuie sa fie identic! cu atitudinea lui

Dumnezeu; noi trebuie sa pastorim ca Dumnezeu. Ce perspectiva se deschide! Ce ideal! Dar %\ ce condamnare! Sarcina noastrd este sa aratam oamenilor ingaduinja Lui Dumnezeu, iertarea Lui, dragostea Lui, slujirea Lui nemarginita."1 Slujirea la care ne-a chemat Domnul nu trebuie sa fie refuzata datorita unui sentiment de nevrednicie sau nepotrivire. Cine ar putea fi

vrednic de o asemenea tncredere? In privinja acestui lucru sa ne amintim de argument*^ lui Moise care, in loc sa-L mul| umeasca pe 1 William Barclay, Epistolele lui Petru $i luda (The Letters of Peter andJude, Edinburgh: St. Andrews, 1958, p. 156). (Perspectiva Lui (Petru asupra conducerii 61 Dumnezeu, I-a aprins minia

(Ex. 4:14). Liderul spiritual trebuie sa fie neinteresat de citig. NuJi face munca pentru beneficiile pe care le-ar putea aduce, ,,pentru un citig m!rav". Petru nu a uitat puterea de coruptje a lacomiei tovaraului sau luda i a fost preocupat ca prezbiterii sa fie complet elibera|i de avarice. Liderul nu trebuie sa fie afectat in slujirea sau in deciziile sale de nici un fel de considera|ii

financiare sau de vreun alt fel de citig. Cind oamenii vor vedea dezinteresul sincer faja de acest aspect, cuvintele sale vor capata greutate. Dr. Paul Rees sugereaza ca lacomia de bani nu este singurul lucru conjinut in cuvintele greceti ,,citig ruinos".2 Expresia poate fi aplicata i pentru lacomia de popularitate sau faima, o ispita la fel de inelatoare. Prestigiul sau puterea sint adesea mai dorite decit banii.

,,Nu sint sigur care dintre cei doi ocupa locul mai de jos, eel avid de bani sau eel interesat de aplauze - scria Dr. J. H. Jowett. Un predicator ii poate concepe i lefui mesajele pentru a objine aclama^ii, iar lucratorii din alte slujbe ar putea lucra pentru a fi remarcaji, pentru a se impune sau peutru o apreciere mai inalta. Oricare dintre aceste motiva^ii ne poate face inapt,i pentru

slujba, distrugind percep^ia asupra nevoilor turmei i a pericolelor ce o urmaresc."3 Liderul cretin nu trebuie sa fie un dictator. ,,Nu ca i cum aji stapini peste cei care v-au cazut la imparjeala" (5:3a). Un lider ambi^ios poate degenera uor intr-un mic tiran cu maniere dominatoare. ,,r hiar o pozijie neinsemnata de autoritate poate schimba o plimbare decenta intr-un umblet Janjos,." Nimic mai

nepotrivit pentru cineva care II 2 Paul S. Rees, Biruitor in incercare (Triumphant in Trouble, Lcndon: Marshall, Morgan & Scott, s.a., p. 126). 3 J. H. Jowett, Epistolele lui Petru (The Epistles of Peter, London: Hodder & Stoughton, s.a., p. 188). 62 Calcafi pe urmete mete principii aie conducerii spirituale Terspectiva (ui (Petru asupra

conducerii 63 slujete pe Fiul lui Jumnezeu, Cel care S-a smerit pe Sine fnsusj. El trebuie sa fie un exemplu vrednic de urmat pentru turma - ,,ci facindu-va pilde turmei" (5:3b) - cuvinte mentjonate de Pavel in indemnurile lui catre Timotei: ,,fii o pilda pentru credinciosj in vorbire, in purtare, in dragoste, in credinja, in curate" (1 Tim.

4:12). Petru amintete conducatorilor despre spiritul in care trebuie exercitata siujba lor - spiritul de pastor. Cuvintul ,,hranire" implica o dedicare completa a pastorului. Daca ei ii asuma prerogative incorecte, Petru le amintete ca este vorba de turma lui Dumnezeu i, in final, vor fi raspunzatori in fa^a Lui. El este Marele Pastor, iar ei sint subalternii Lui. Daca este ,,dupa voia lui

Dumnezeu", siujba de pastor va include cu siguranja i mijiocirea. Sfintul episcop Azaria din India i-a marturisit episcopului Stephen Neill ca a gasit timp in fiecare zi pentru a se ruga pe nume pentru fiecare dintre conducatorii diecezei sale. Nu este de mirare ca in timpul celor treizeci de ani cit a slujit dieceza lui s-a triplat ca numar de membri sj a crescut foarte mult in eficienja spirituals.4

Un lider trebuie sa fie ,,impodobit cu smerenie". Cuvintul se refera la vemintul alb sau la orjul purtat numai de sclavi. Liderul trebuie sa poarte ,,ves,mintul sclavului". Rememora oare Petru noaptea tragica in care refuzase sa ia tergarul sj sa se incinga cu el pentru a spala picioarele Invajatorului? El ii sfatuiete, pentru a preveni acest lucru. Mindria poate

deveni de multe ori apanajul puterii, iar Dumnezeu nu-i incurajeaza pe oamenii mindri aflaji in serviciul Sau, ci mai degraba Ii se opune. Dar pastorului care este umil, smerit, El ii inmulje|te harul. In versetul 5, Petru i-a indemnat pe conducatori sd ac{ioneze cu umilin{d in rela| iile lor cu aljii. In versetul 6, el ii sfatuiete sd reac{icneze cu umilinid la disciplinarea la care ii supune Dumnezeu. ,,Aadar,

supuneji-va umili sub mina tare a lui Dumnezeu" Stephen Neill, Cu privire la lucrare (On the Ministry, s.e., s.a., p. 107-108). este interpretarea lui Charles B. William, redind ideea corecta a diatezei pasive: ,,Lasaii-va sa fi$i smeritj". Ca o motivate pentru acest inalt tip de conducere, Petru spune: ,,i, cind se va arata Pastorul eel Mare, veji capata cununa care nu se poate veteji, a slavei" (5:4).

Cununa dorita, de lauri sau de flori, se va veteji curind, dar nu s,i ghirlanda nepieritoare pe care o va primi liderul credincios. Pastorul poate primi mingiiere din faptul ca nu va fi lasat de Marele Pastor sa poarte singur povara. El poate avea experienja unui transfer a! ingrijorarii: ,,Arunca^i asupra Lui toate ingrijorarile voastre, caci El fnsusj ingrijete de voi" (5:7). Aceste griji despre care

vorbete Petru sint grijile inerente ale conducerii. Ingrijorarea implica ,,atragerea minjii i a inimii in emojii contradictorii". Dar pastorul nu trebuie sa se teama ca grijile pentru turma lui Dumnezeu vor fi prea grele pentru el. Printr-un act al min|ii i al voinjei, el poate transfera greutatea poverii spirituale pe umerii puternici ai lui Dumnezeu. (Dar trebuie ca episcopuC sd fie fdrd prihand, bdrbatuC

unei singure neveste, cumpdtat, infeCept, vrednic de cinste, primitor de oaspefi, in stare sd invefe pe aCfiL Sd nufie nici befiv, nici bdtdus, nici doritor de cistig mirsav, ci sd fie Hind, nu gUcevitor, nu iubitor de bani; sd-si chiverniseascd bine casa si sd-si find copiii in supunere cu toatd cuviinfa. Cdci dacd cineva nu stie sd-si cirmuiascd bine casa Cui, cum va ingriji de (Biserica Cui 'Dumnezeu? Sd nu fie

intors la 'Dumnezeu de curind, ca nu cumva sd se ingimfe si sd cadd in osinda diavoCuCul Trebuie sd aiBd si o bund mdrturie din partea cetor din afard, pentru ca sd nu ajungd de ocard si sd cadd in cursa diavolului. 1 Timotei 3:2-7 8 Caliti eseniale pentru conducere -1 Isus a utilizat o metoda perfects in pregatirea ucenicilor Sai pentru rolul

lor viitor. El i-a inva^at atit prin exemple, cit i prin precepte, iar inva$tura Sa a fost mai degraba practica decit teoretica. El a practicat i retragerea pentru instrucjiuni speciale, dar caracterul lor s-a format mai mult in tumultul viejii, decit in izolare. Experience zilnice le-au oferit ocazia de a-i insui temeinic principiile i valorile spirituale. Aceasta metoda i-a ajutat pe ucenici sa" inveje din eecuri 'a fel

de mult ca din succese i sai puna in practica credinja in contextul nevoilor zilnice (Luca 10:17-24; Marcu 9:1429). Isus le-a delegat autoritate i responsabilitaji potrivit cu capacitatea fiecaruia, pe masura ce au devenit in stare sa le poarte. Discursul magistral din loan 13-16 a fost numit discursul de absolvire. i noi trebuie sa urmam exemplul Supremului Inva|ator, al Celui care a fost Modelul de

conducere spirituals. In pregatirea unui om pentru conducere, Dumnezeu are intotdeauna in vedere specificul domeniului de slujire la care intenjioneaza sa-1 cheme. El face ca totul sa conlucreze spre acest scop, inzestrindu-1 cu daruri naturale i har pe eel ce urmeaza sa indeplineasca o insarcinare specials. FSrS echiparea deosebita i pregatirea unica pe care i-a acordat-o Dumnezeu, Pavel

n-ar fi ajuns niciodata la incredibilele rezultate atinse in timpul scurtei sale vieji. Dumnezeu 1-a pregatit pe Adoniram Judson sa inceapa misiunea in Burma, inzestrindu-1 cu calita|i adecvate - incredere in sine dublatS de umilinja, energie i pruden|a, rabdare, uitare de sine, curaj s,i dragoste 66 Ca/cafi pe urmete mek principii ate conducerii spiritual

pentru sufletele oamenilor. Martin Luther, marele reformator, a fost descris ca un om de care te puteai apropia cu uurin$, total lipsit de vanitate; atit de simplu in gusturi, incit oamenii se mirau cum de poate supraviejui cu atit de pujin; plin de bun simj, plin de umor i de voiosje; foarte cinstit i de o sinceritate transparenta. La toate acestea s-a adaugat un curaj deosebit, convingeri

inflexibile i o mare dragoste pentru Hristos. Nu este de mirare ca oamenii au fost atit de puternic lega^i de el.1 Profesorul G. Warneck arata cit de potrivit 1-a inzestrat Dumnezeu pe Hudson Taylor pentru munca de pionierat in China: ,,Un om plin de credinja i de Duhul Sfint, deplin predat lui Dumnezeu i chemarii Sale, cu o totala lepadare de sine, cu o inima plina de compasiune, o putere deosebita in

rugaciune, o capacitate excepjionala de organizare, o perseverenja neobosita, o influenza irezistibila asupra oamenilor si, in acelai timp, de o simplitate copilareasca". To|i aceti oameni au fost inzestraji cu daruri ce i-au echipat in mod unic pentru sarcinile la care au fost chemati mai tirziu. Dar ceea ce i-a detaat de ceilalji a fost gradul in care i-au dezvoltat aceste daruri i

haruri prin devojiune i autodisciplina. Ne vom referi, in cele ce urmeaza, la principalele caiitSji care transforms un om intr-un conducator spiritual sj care necesita o perfec^ionare continua. DISCIPLINA S-a spus pe buna dreptate ca viitorul aparfjne celor disciplinaji i aceasta calitate este pe primul loc al listei, pentru ca fara ea celelalte daruri, oricit de mari ar fi,

nu ar atinge niciodata potenjialul lor maxim. Cadtafi tsenfiaLe pentru conducere - 1 67 1 James Burns, Trezirile: legile i liderii lor (Revivals, Their Laws and Leaders, London: Hodder & Stoughton, 1909, p. 182). Numai eel disciplinat va ajunge la cea mai mare performanja. El este in stare sa-i conduca pe alpi pentru ca s-a invins pe sine insui.

Cuvintele disciplma i discipol sml derivate din aceeasj radacina. Un lider este o persoana care intii s-a supus de bunavoie i a invajat sa asculte de o disciplina impusa din afara, dupS care i-a autoimpus o disciplina mult mai riguroasa. Aceia care se razvratesc impotriva autorita| ii i dipre^uiesc disciplina, ajung rareori la un inalt nivel de conducere. Ei evita rigoarea i sacrificiile ce se

impun i resping disciplinarile divine atit de necesare. Mul|i din cei ce renun^a la munca misionara nu o fac pentru ca nu sint suficient de daruiji, ci pentru ca exista domenii in vie|ile lor care niciodata nu au fost aduse sub controlul Duhului Sfint. Cei comozi i dezorganizaji nu vor ajunge niciodatS sa conduca cu adevarat. Mulji dintre cei care urmeaza cursuri de

conducere, in speranja atingerii pozi^iei de lider, eueaza pentru ca niciodata nu au inva^al sa se supuna. Ei sint ca acei baie^i care se jucau de-a razboiul in strada. Cind un trecator i-a intrebat de ce nu fac nimic i sint aa de liniti|i, uaul dintre ei a raspuns: ,,Pentru ca noi toji sintem generali i nu este cine sa lupte". Dr. Donald Barnhouse atrage aten^ia asupra faptului ca cei 40.000 de

oameni care au condus intradevar America i ale caror biografii sint cuprinse in cartea Who's Who au avut virsta medie sub 28 de ani. Acest fapt evidenjiaza importanja discipline! aplicata in tinere|e, care dezvolta capacitatea de a face sacrificii pentru atingerea scopurilor i netezete calea pentru realizari inalte. Un mare om de stat a inut un discurs care a schimbat

mersul lucrurilor pe plan national. ,,Pot sa va intreb cit timp v-a luat sa pregatiji acest dicurs?" - 1-a intrebat un admirator. ,,Toata viaja mea a fost o pregatire pentru ceea ce am spus astazi" - a replicat el. Un viitor lider va munci in timp ce alii risipesc timpul, va studia cind aljii dorm, se va ruga cind ceilal|i se distreaza. Nu va fi ioc 6S Catcafi pe urmeCe mek -

principii ait conducerii spirituaHe CaUtafi esenfiatk pentru conducere - 1 69 pentru delasare sau neglijenja in vorbire, in gindire, in fapta sau in imbracaminte. El se va supune unei discipline militare in ce privesje dieta i Jinuta, aa incit sa poata lupta cu succes. Va prelua fara s,ovaire sarcinile neplacute, evitate de aljii sau

indatoririle mici de la care ceilalji se eschiveaza pentru ca nu aduc nici aplauze, nici aprecieri. Un iider plin de Duhul Sfint nu va da inapoi in faja siiua^iilor sau persoanelor dificile. El va admonesta cu blindeje i curaj cind este cazul sau va aplica disciplina necesara cind interesele spirituale o cer. Nu va amina raspunsul la scrisorile dificile, iar coul de hirtii nu va ascunde eecul sau in lupta cu

prcblemele urgente. Rugaciunea lui va fi: Doamne, intarete-ma impotriva eului meu, Laul cu voce patetica Ce implora trai u^or, odihna i bucurie. Eu insumi, marele meu tradator, Cel mai nesincer prieten, Du^manul meu de moarte, Piedica mea, pe orice drum as, merge. Amy Wilson Carmichael Fred Mitchell, directorul

britanic al Misiunii chineze i preedintele Convenjiei engleze Keswick, a fost cunoscut ca unul care admonesta cu curaj i dragoste i discuta cu francheje cind oamenii sau lucrul Domnului necesitau aceasta. Cu o neobinuita sensibilitate i afec^iune naturala, el nu evita o discujie neplacuta. Cind avea ceva de spus, o facea Intr-un spirit de rugaciune i cu dragoste, desji dojana nu era

acceptata intotdeauna. El a marturisit suferin^a pe care a sim|it-o in citeva cazuri cind credinciosja lui a condus la separarea de un prieten. Cineva care ii cunotea viaja a observat ca de atunci ,,s-a transformat considerabil. Dei a continual sa nu evite sarcinile neplacute, el s-a apropiat cu mai multa rugaciune de ele." Cind se confrunta cu o I

problema privind disciplina, scria o scrisoare pe care o Jinea citeva zile. O recitea de citeva ori, pentru a fi sigur ca este bine sa o trimita. Citeodata o rupea i scria alta.2 Cind dr. Thomas Cochrane, fondatorul organiza^iei World Dominion Movement, a fost intervievat in legatura cu lucrarea misionara, i s-a pus intrebarea: ,,Care este slujba pentru care va sim|iji chemat in mod special?"

Raspunsul acestui barbat disciplinat a fost: ,,tiu numai ca doresc sa fac lucrul eel mai greu pe care mi-1 puteji oferi". Lytton Strachey a scris despre Florence Nightingale: ,,Nu prin dulceaja blindejii sau printr-o abnegate strict femininS a reuit ea sa aduca ordine in haosul din Spitalele Scutari, sa imbrace din resursele proprii Armata Britanica sau sa-sj exercite influen|a asupra celor mai

refractare cercuri oficiale; ci printr-o metoda stricta, prin disciplina severd, prin atenjie meticuloasa acordata detaliilor, prin munca neincetata, prin hotariri ferme i printr-o voin{a de neclintit. Purtarea ei calma i rece ascundea un devotament inflacarat". Samuel Chadwick, mare predicator metodist i rector la Cliff College, a fost un om cu un mare impact in genera^ia sa. El i-a impus o

disciplina riguroasa, trezindu-se la ase diminea^a i facind o baie rece, fie vara, fie iarna. Obinuia sa doarma pujm, studiind uneori pina la doua dimineaja. Programul sau strict era expresia unei puternice discipline interioare.3 Phyllis Thompson, Cum sa urci spre culmi (Climbing on Track, London: China Inland Mission, 1954, p. 116).

15. N. G. Dunning, Samuel Chadwick, London: Hodder & Stoughton, 1934, p. fO Cakafi pe unnek mtk principu ok amducerii spirituak Toata via|a sa, George Whitefield s-a trezit foarte devreme, ora sa obinuita fiind patru dimineaja. Era la fel de punctual cu ora de retragere seara. Cind ceasul arata ora zece, oricine ar fi

fost vizitatorii si indiferent de subiectul conversajiei incepute, el se ridica de pe scaun sji, inaintind spre ua, le spunea cu bunavoinja prietenilor: ,,Pofti^i clomnilor, este timpul ca to|i oamenii de treaba sa fie acasa".4 ,,Barclay Buxton din Japonia obinuia sa-i indemne pe ;retinii pe care ii conducea sa-i disciplineze viejile atit in afaceri, cit i in lucrarea evanghelistica.

Aceasta includea disciplina in studierea Bibliei i in rugaciune, in folosirea banilor, in utilizarea timpului, in pastrarea sanata|ii prin alimentaj;ie corecta, somn i exercijii fizice. A inclus i rigoarea unei discipline a partasjei intre cretini care erau foarte diferiji unii de aS|ii in multe privinje. Aceasta disciplina era menitS sa-i pregateasca pentru a fi in stare sa poarte

responsabilitaji. Apoi le-a cerut sa-i ocupe locurile in diverse slujbe i sa-i indeplineasca sarcinile prin gindire atenta, munca i discernamint. Toate acestea au fost regulile vie^ii lui, sfaturile lui pentru al|ii venind din propria experienja."5 Aceste fragmente de biografie slujesc doar ca ilustrajii ale faptului ca: Inaljimile cucerite de marii oameni N-au fost atinse

deodata-n zbor, Ci prin anevoios urcu in noapte, ' J. R. Andrews, George Whitefiild, London: Morgan & Scott, 1915, p. 410-11. 5 World Vision, 1966, p.5. CaRtafi esenfiaCt pentru amdttcere 1 71 In timp ce tovarasji lor dormeau. Autor necunoscut Atunci cind liderul insui se supune unei discipline riguroase, ceiialji vor sesiza

acest lucru i vor deveni cooperanji in propria lor disciplinary Mai exista un element in privin^a disciplinei, pujin subliniat, dar care merita sa i se acorde atenjie. Este disciplina de a dori sa primeti tot atit de mult pe cit dai. Sint mulji cei cSrora le place sa se sacrifice pentru aljii, dar care nu permit celorlalji sa raspunda la fel. Nu vor s5 se oblige fa$a de ei. i totusj, o acceptare a

reciprocitajii este o modalitate de conducere i de slujire plina de putere. Neglijarea acestui lucru este o pierdere i pentru unii i pentru al^ii. Episcopul Westcott, la sfirsjtul viejii sale, a afirmat cS a facut o mare gres,eala, i anume, cu toate ca s-a straduit sa-i slujeasca pe aljii din toate puterile, nu a ingaduit altora sa faca acelasj lucru pentru el. Ca urmare, ceva din dulceaja

complementaritajii s-a pierdut. El nu s-a supus disciplinei de a accepta de la aljii acele servicii pe care nu le putea rasplati. VIZIUNEA Cei care au o influent puternica i permanenta in generajia lor sint ,,vazatorii", oameni care vad mai mult i mai departe decit aljii, oameni ai credinjei, deoarece credin^a inseamna viziune. Acest lucru a fost adevarat pentru profe|ii sau

vazitorii din timpurile Vechiului Testament. Moise, unul din cei mai mari lideri ai tuturor timpurilor, ,,a ramas neclintit, ca i cum ar fi vazut pe Cei ce este nevazut". Credinja este cea care i-a conferit viziune. Slujitorul lui Elisei a vazut marimea armatei dumane care ii inconjura. Elisei a vazut in jurul lor invincibila oaste a cerului, care era insa invizibila pentru slujitorul sau. Credinja

72 Cakafi pe umete mete principii ale conducerii spirituate CaBtifi csenfiate pentru. conducere - 1 73 este cea care i-a conferit viziune. Powhattan James a scris in biografia lui George W. Truett, marele lider baptist: ,,Omul lui Dumnezeu trebuie sa aiba capacitated de a pdtrunde in lucrurile

spirituale. El trebuie sa fie in stare sa vada mun|ii acoperiji cu cai sj care de foe, sa fie in stare sa interpreteze ce este scris de degetul lui Dumnezeu pe zidurile contiiniei; sa fie capabil sa descopere semnificajiile spirituale din semnele timpului; sa fie in stare sa dea la o parte, acum ca i atunci, perdeaua iucrurilor materiale, ingaduind muritorilor sa intrevada ceva din marejia care

incununeaza scaunul indurarii lui Dumnezeu. Omul lui Dumnezeu trebuie sa descrie modelul care i-a fosl aratat pe munte, sa dezvaluie viziunea care i-a fost acordata pe insula revelajiei... Nimic din toate acestea nu se poate face fara capacitatea de percepjie spirituals".5 Acest lucru a fost caracteristic pentru Charles Cowman, fondatorul organiza^iei Oriental

Missionary Society. ,,E1 a fost un om al viziunii. Toata viaja a parut sa vada ceea ce muljimile nu vedeau si o facea mai bine i' mai deslusjt decit mul^i din zilele lui. A fost un om cu orizonturi largi."7 Viziunea include atit anticipare, cit sj patrundere. S-a spus despre preedintele McKinley ca a fost un mare om de stat, deoarece a avut facultatea de a pune urechea la pamint ca sa asculte

lucrurile care urmau sa vina. Aceasta figura de stil exprima aceeasj idee. El a transformat aceasta ascultare in viziune. A vazut ceea ce era inainte. Un lider trebuie sa vada dinainte rezultatul final al strategiilor i metodelor pe care le recomanda. Un conducator responsabil prives,te inainte pentru a vedea care va fi efectul strategiei propuse nu doar asupra prezentului, ci sj asupra generator urmatoare.

Marii pionieri ai misiunii au fost, fara exceptje, oameni ai viziunii. Carey privea harta lumii, in timp ce ceilalH. predicatori erau preocupaji cu miciie lor parohii. Henry Martin a avut o viziune asupra lumii musulmane India, Persia, Arabia - in timp ce biserica de acasa era absorbita de polemici teologice meschine. Despre A. B. Simmpson contemporanii sai spuneau: ,,Munca sa de o

viaja parea sa fie inaintarea de unul singur in locuri unde tovarasji sai nu vedeau nimic de explorat". Vorbind cu Douglas Thornton din Egipt, d-1 Baylis, liderul sa"u misionar, remarca: ,,Thornton, tu eti diferit de toji cei pe care ii cunosc. Tu te ui|i intotdeauna la sfirsjtul Iucrurilor. Cei mai mulji oameni, intre care ma numar i eu, gasesc ca eel mai bine este sa faca pasul urmator".

Raspunsul lui Thornton a fost: ,,Eu cred c5 inspirajia Constanta care deriva dintr-o privire ajintita permanent asupra Jelului este eel dintii lucru care ma ajutg continuu".8 Idealul, viziunea au fost absolut necesare pentru el. Fara ele nu putea lucra. Aceasta explica largimea perspectivei i marejia planurilor sale. In ce prive^te contribujia lui Thornton la Student Volunteer Movement, s-a

spus: ,,E1 a fost eel mai mare profet pe care 1-a avut micarea studen^easca. Privea in viitor i apoi crea planuri." Ceea ce a scris el odata liderilor sociejii sale este un exemplu tipic pentru felul in care gindea: ,,Am fost la American Press in Beirut i am vSzut rezultatele studiului de o via^a a apte specialist! in limba araba, dar vS 6 Powhattan James, George W. Truett; Nashville:

Broadman, 1953, p. 226. Lettie B. Cowman, Charles E. Cowman, Los Angeles: Oriental Missionary Society, 1928, p. 259. W. H. T. Gairdner, Douglas M. Thornton, London: Hodder & Stoughton, *.., p. 80. 74 Cakafi pe urmtCt mek principu ait conducerii spitituaU. spun ca este ca o picatura intr-un ocean. Avem nevoie

de o culegere de imnuri in araba, de o intreaga serie de lucrSri teologice tematice i de un munte de brouri privind subiectele controversate".9 Ochii care privesc sint un lucru obisjmit. Ochii care va"d sint rari. Fariseii l-au privit pe Petru i au vazut in el un pescar sarac i fara carte, total neinsemnat i nedemn de o a doua privire. Isus \-a vazut pe Petru i a descoperit profetul i

predicatorul, sfintul i conducatorul grupului unic de oameni care a intors lumea cu susul in jos. Viziunea include optimism i speran[d. Nici un pesimist nu a fost vreodata un mare conducator. Pesimistul vede o dificultate in fiecare oportunitate. Pesimistul, vazind intotdeauna dificulta| ile inaintea posibilitajilor. tinde sa traga inapoi pe oamenii vizionari care doresc sa mearga inainte. Omul

precaut are o contribu|ie de necontestat in a-1 ajuta pe liderul sau optimist, care trebuie sa fie i realist. Dar trebuie sa aiba grija ca nu cumva surplusul de prudenja sa taie aripile omului pe care Dumnezeu dore|te sa-1 vada zburind. Oamenii precau^i pot da lecjii valabile din istorie sau din tradi^ie, dar sint in pericol s3 fie inlanjuiji de trecut. Omul care vede dificulta^ile atit de evidente incit nu poate

discerne posibilitajile, va fi incapabif sa transmits puiere entuziasm celor care-1 urmeaza. Browning a descris astfel pe eel optimist i curajos: Unul care nu a dat niciodata inapoi, Ci a maraluit cu pieptul inainte, Niciodata nu s-a indoit ca norii se vor destrama, Niciodata nu i-a inchipuit ca o strimbare a dreptapi Va aduce triumful raului.

i esenfiak pentru cenducere 1 Viziunea confera spirit de aventura. Omul viziunii vrea sa faca pai noi in credin^a, chiar atunci cind dedesubt nu pare a fi decit vid. Un lider adevSrat nu acjioneaza intr-o siguranjS conformista, ci este in masura s3-i asume un rise calculat. Despre Arhiepiscopul Mowll din Sydney s-a spus: ,,O caracteristica a valorii sale este cS niciodatS nu a

fost in urma genera|iei sale, dar nici prea departe inainte. El era in faja frontului, destul de departe ca s5 conduct marul. tntotdeauna a avut privirile indreptate spre noi orizonturi. Gindirea sa a fost receptivS la ideile noi, la o virst3 la care cei mai mul^i inclinS sS lase lucrurile sS-i urmeze cursu!".10 Dei este bine sS evaluSm trecutul i si cautam un folos din el, nu trebnie sS-1

coosiderSm totui atit de sacru incit s3 sacrificam viitorul pentru el. Omul cu viziune privete in viitor, cStre care i|i orienteaza strategia ceruta. Viziunea face misionari; Injelepciunea singura face injelepji. i combinajia lor e irezistibila. Viziunea fara datorie nate visatori. Datoria SrS viziune este o corvoada.

Viziunea impletitS cu datoria nate misionari.11 iNTELEPCIUNEA este w!njelepciunea facultatea de a face uz de cunotin$e, o 10 Marcus Loanc, Arhiepiscopul Mowll (Archbishop Mowll, London: Hodder & Stoughton, 1960, p, 202). ' Ibid., p. 43. 1! Dunning, op. cit., p. 20. 76

Calcafi pe urmek mek principii ok conducerii spiritual combinajie intre discernamint, judecata, perspicacitate \\ putere... In ScripturS, judecata dreapta este legatS de adevarul moral i spiritual." (Webster). Injelepciunea este mai mult dectt cunotinja, care este o acumulare de informajii. Este mai mult decit capacitatea umana de injelegere, este discernamint

ceresc. Este tipul de cunoatere care intra in inima lucrurilor, pentru a le in|elege aa cum sint in realitate i implica atit cunoaterea lui Dumnezeu, ctt i a naturii umane. Este mai mult decit cunotinja; este aplicarea corecta a cunotinjei la problemele morale i spirituale, la situa| iile neprielnice i la complexitatea rela^iilor umane. ,,In|elepciunea este 90% o problems de a fi

detept la timp" -a spus Theodore Roosevelt.12 Mulji dintre noi sint ,,prea adesea detepji dupa ce a avut loc evenimentul". Injelepciunea da echilibrul necesar unui lider pentru a-1 feri de excentricitate i extravaganza. Cunotin|a este citigata prin studiu, dar clnd Duhul umple un om, El fi da mjelepciunea sa fbloseascS i sa aplice corect cunotin|ele acumulate. ,,Plinatatea fn^elepciunii" a

fost una dintre calitajile cerute oricarei persoane din Biserica PrimarS (Fapte 6:3). Cunoaterea i tn^elepciunea, departe de a fi una, Nu au adesea nici o legatura. Cunoaterea locuiete In capete umplute cu gtndurile altor oameni, Injelepciunea, in min^i atente la propriile glnduri, Cunoaterea este mindra ca a invajat atit de mult, Injelepciunea e umila,

pentru ca nu tie mai mult. Autor necunoscut Ca&tafi esenfiate pentru conducere - 1 77 12 Theodore Roosevelt, in B. Mattheus, John R. Mott, London: SCM Press, 1934, p. 355. Locul in^elepciunii in conducere a fost indicat de afirmajia lui D. E. Hoste: ,,Qnd un om, in virtutea pozijiei sale oficiale, cere

ascultare din partea celorlalji fara a Jine seama de ratjunea i contiin|a acestora din urma, el dovedete un spirit de tiranie. Adevarata conducere spirituals este realizata atunci cind, prin exersarea tactului i a in|elegerii, prin rugaciune. putere spirituals i injelepciune, o persoanS este capabilS sa influenjeze o aha, mai pu^in luminata, astfel incit aceasta din urma, prin intermediul propriei

rajiuni i contiin|e, este condusS spre abandonarea unei direcjii i adoptarea alteia".13 Rugaciunea lui Pavel pentru cretinii din Colose trebuie sa fie permanent pe buzele celor ce poarta responsabilit3|i spirituale: ,,...sa va umple|i de cunotinja deplina a voii Lui, in orice fel de infelepciane i pricepere duhovniceascd" (Col. 1:9, s.n.).

DECIZIA Decizia rapida i clarS in decursul evenimentelor este o nota buna pentru un adevarat lider. Omul care poseda viziune trebuie sa faca ceva cu ea, altfel ramine un vizionar, nu un lider. De^i el va fi prompt in a lua o decizie, aceasta trebuie sa fie bazata pe premise temeinice. Lordul Montgomery include puterea de a decide rapid intre cele apte cerin^e necesare

pentru conducerea militarS. Odata ce liderul spiritual este sigur de voia lui Dumnezeu, el va trece imediat la ac^iune, indiferent de consecinje. In urmarirea scopului Phyllis, Thompson, D. E. Hoste, London: China Inland Mision, s.a., p. 155. 78 Caka-fi pe urmzte mek principii ak condvcerii spiritual propus, e.l va avea curajul sa

dea foe podurilor din urma sa. El trebuie sa-i asume responsabilitatea deplina pentru eec sau succes i sa nu arunce vina pe un subordonat. Avraam s-a dovedit un om al deciziilor rapide i clare cind s-a confruntat cu situajiile de criza, in momentul distrugerii Sodomei i a salvarii nepotului sau Lot. In reia^ia sa cu acesta, Avraam a macifestat atit latura activa, cit i pe cea pasiva a

spiritualitajii sale. Prin renun|area lipsita de egoism la dreptul sau in alegerea paunilor, Avraam a demonstrat delicate(ea pasiva a evlaviei. Dar cind sa confruntat cu criza, el a aratat imediat decizie i ini| iativa. I-a urmarit cu curaj pe dumani, cu oastea sa mica de servitori inarmaji f i, inspirat de credinja in Dumnezeu, a ob|inut victoria impotriva lor. Moise s-a caiificat pentru

pozijia de conducator in Israel numai dupa ce, evaluind prejul, a luat decizia irevocabila de a renun^a la bogajiile i placerile Egiptului si de a se identifica cu Israel in suferin^ele sale (Evrei 11:24-27). Este semnificativ faptu! ca prima intrebare a lui Pavel dupa convertirea sa a fost o intrebare cheie, reflectind caracterul sau: ,,Ce sa fac, Doamne?" (Fapte 22:10). In

momentul in care a fost convins de divinitatea lui Hristos, el a decis sa I se supuna, printr-o aseaitare fara obiecjii. Recunoaterea luminii a insemnat urmarea ei. In|elegerea datoriei a insemnat implinirea ei. Fiecare dintre personalitajile imortalizate in Evrei 11 au fost oameni ai viziunii i ai deciziei. Mai intii au avut viziunea, apoi au calcuiat prejul, au luat deciziile i au ac^ionat pe baza lor. Acelasj

lucru a fost adevarat i pentru marii misionari. Carey a avut viziunea in Kettering, a luat decizia in lumina ei i, cu toate dificulta^ile, i-a concretizat viziunea in India. David Livingstone a avut viziunea in Dumbarton, a luat decizia, a trecut peste toate obstacolele i a dus-o la indeplinire in Africa. Imprejurarile grele nu-i pot frustra pe astfel de oameni aa cum nici dificultajile nu-

i pot opri. esenfiaie pentru conducere 1 79 Adevaratul lider va rezista tenta^iei de a amina luarea deciziei i nu va ovSi dupa ce a luat-o. Aminarea i ovaiala sint fatale in conducere. O hotarire greita, dar sincera, este mai bunS decit nici una. Aminarea deciziei este de fapt o decizie, dar una gresjtiS, eel mai adesea. Este

decizia ca statu-quo-ul este acceptabil. De cele mai multe ori problema de baza nu consta atit de mult in a ti ce sa faci, cit in a fi pregatit sa traieti cu consecinjele deciziei luate. S~a spus despre Charles Cowman c2 a fost omul unui singur scop. El a avut permanent ochii a|intiti asupra unui obiectiv major. Pentru el posibilitatea devenea acjiune. In momentul in care realiza cS

un lucru e posibil, nu se lasa pina nu il punea in aplicare. Un tinar care sj-a inceput munca in garda de coasta a fost chemat intr-o zi devreme sa ia parte la o indatorire urgenta. Se pornise o furtuna puternica i un vapor semnaiiza ca se afl5 in primejdie. In timp ce oamenii incepusera sa pregateascS barca mare de salvare, tinarul, speriat de salbaticia furtunii, a strigat spre capitan: ,,Nu vom reui

niciodata sa ne intoarcem!" Glasul capitanului a rasunat prin furtunS: ,,Nu trebaie sa ne intoarcem, dar trebuie sa ieim in Sarg!" CUKAJUL Unui lider spiritual i se cere curaj de eel mai inalt grad -intoldeauna curaj moral i, frecvent, curaj fizic. Curajul este ,,acea calitate a min^ii care ii face pe oameni capabili sa intimpine pericolul i dificultatea cu fermitate, fara frica sau

deprimare". Pavel a dovedit atit curaj fizic, cit sj moral, dar nu un curaj care sa nu cunoascS frica. ,,Eu insumi, cind am venit in mijlocul vostru, am fost slab, fricos i plin de cutremur" (1 Cor. 2:3). ,,Caci i dupa venirea noastra in Macedonia, trupul nostru n-a avut nici o odihna. Am fost necajiji in toate chipurile: de afara lupte, dinlauntru temeri" (2 Cor. 7:5). Cu toate acestea,

el nu evita pericolul cind interesele Stapinului sau erau so Cdicafi pe urmete melt prittcipti ok conducerii spiritu.aU in joe. Martin Luther a avut aceasta importanta calitate intr-o masura neobignuita. S-a afirmat despre el ca a fost, poate, eel mai curajos om care a trait vreodata.14 CTnd

a plecat spre Worms, el a spus: ,,Puteji atepta orice de la mine, in afara de frica sj posibilitatea retractarii. Nu voi fugi i cu atit mai pu$in voi retracta ce am spus." Prietenii sai, avertizindu-1 in legatura cu pericolul grav ce il as,tepta, au cautat sa il opreasca. Dar Luther nu putea fi oprit. ,Sa nu merg la Worms? - a spus el Voi merge chiar daca ar fi acolo mai mulfi diavoli decit |igle pe acoperis,uri."15

Cind a fost adus in faja imparatului, i s-a cerut sa se dezica" i sS arate clar, intrun singur cuvint, daca va face sau nu aceasta. MDac3 nu voi fi convins de Sfinta Scriptura sau de alte surse clare, eu nu voi retracta - a declarat el. Nu voi ceda nici inaintea Conciliilor, nici a Papei, pentru ca ei au greit adesea. Contiinja mea este prizoniera Cuvintului lui Dumnezeu." Cind i s-a dat din nou

posibilitatea unei dezminjiri, Luther i-a incruciat miinile spunind: ,,Aceasta este pozi|ia mea; nu pot face altfel. Aa sa ma ajute Dumnezeu". Cileva zile inainte de moartea sa, povestind despre acest moment, Luther i-a descris astfel sentimentele: ,,Nu mi-a fost frica de nimic. Dumnezeu poate face dintrun om disperat, un om uimitor de curajos. Altfel nu tiu cum a mai putea fi atit

de bucuros". Dar nu toji sint curajosj prin natura lor, aa cum a fost Luther i acest lucru este spus atit explicit, cit i implicit in Scriptura. Ce! mai mare curaj dovedete o persoana care este in mod natural fricoasa, dar care refuza sa capituleze in faja fricii. In pofida fricii, liderilor alei de i esenfiatie. pentru. conducere - 1 14 Burns, op.cit., p. 181-82.

SI Dumnezeu in toate genera| iile li s-a poruncit sa fie curajoi. Daca nu le-ar fi fost frica, porunca aceasta nu ar fi avut sens. Nu este posibila dobmdirea curajului pina cind conducatorul nu este condus de Duhul puterii. Comparaji aceste doua insemnari: ,,...uile locului unde erau adunaji ucenicii erau incuiate de frica iudeilor" (loan 20:19) i ,,dar ei vazind indrazneala

lui Petru i a lui loan..." (Fapte 4:13). Erau aceiai ucenici, confruntaji cu aceiai iudei la un interval de timp foarte scurt. De unde acest nou curaj? Revelajia ne da raspunsul: nEi toji au fost umpluji cu Duhul Sfint". i cind Duhul Sfint are controlul asupra intregii personalitajii, El da ,,nu un duh de frica, ci de putere" (2 Tim. 1:7). Curajul unui lider este demonstrat de voinja lui de a

face faja cu calm faptelor i condi{iilor neplacute i chiar devastatoare. El va acjiona cu fermitate, chiar daca acest lucru nu are aprobarea tuturor. Inertia umana i opozijia nu il vor impiedica. Curajul sSu nu este doar de moment, ci el va persevera pina cind sarcina sa va fi indeplinita. Oamenii ateapta de la liderii lor curaj i calm in situajiile critice. AJjii pot sa ovaiascS sau sa-i piarda

capul, dar ei nu au voie sa o faca. Ei trebuie sa-i intareasca i sa-i incurajeze pe cei pe care ii conduc cind acetia se afla in mijlocul tulburarilor i slabiciunilor. In faja armatei neinduratoare a lui Sanherib, Ezechia i-a facut cu calm pregatirile militare i apoi s-a ocupat de intarirea morala a poporului sau. ,,Intariti-va i imbarbata|i-va! Nu va temeji i nu va inspaimintaji

inaintea imparatului Asiriei i inaintea intregii muljimi care este cu el; caci cu noi sint mai mulji decit cu el. Cu el este un braj de came, dar cu noi este Domnul, Dumnezeul nostru, care ne poate ajuta i va lupta pentru noi. Poporul a avut incredere in cuvintele lui Ezechia" (2 Cron. 32:7-8). Acesta este un adevarat spirit de conducere. !5 Ibid p. 181-82.

Calcati pe urmele mele S2 Calcafi pe urmek mek principii ale conducerii spiritual UMILINTA Umilinja este caracteristica omului de care se folosete Dumnezeu, cu toate ca ea nu este ceruta i de standardele lumii. In domeniul politicii i al comerjului, umilinja este o calitate nedorita i neceruta. Aici, liderii au nevoie i sint in cautare de inttietate i

publicitate. Dar in scara valorilor lui Dumnezeu, umilin^a este !a mare inal^ime. Anonimatul, i nu recSarna proprie, a fost defini|ia lui Hristos cu privire la conducere. In pregatirea ucenicilor Sai pentru viitoarele pozi^ii de autoritate, El le-a spus ca nu trebuie sa fie mindri i aroganji ca despo^ii orientali, ci umili i pleca^i ca Inva'satorul ior (Mat. 20:25-27). Liderul spiritual

va alege calea ascunsa a slujirii jertfitoare i aprobarea Domnului sau, mai degraba decit func^iiie stralucitoare i adulajia muljimilor. Din primele zile ale misiunii sale, ceea ce a dovedit mare^ia lui loan Botezatorul a fost forja cu care a denun^at raul din zilele lui, elocven|a arzatoare i cuvintele care au strapuns i au demascat inimile contemporanilor sai. Dar

secretul care 1-a facut eel mai mare dintre to|i cei nascuji din femeie este gasit in afirma|ia sa revelatoare: ,,Trebuie ca El sa creasca, iar eu sa ma micsorez" (loan 3:30). Statura sa spirituals este astfel dezvaluita intr-o singura fraza. Umilin^a unui lider ca trasatura a spiritualitajii sale trebuie sa fie o calitate mereu crescinda, Este instructiv de notat evoiu^ia

lui Pavel in harul umilinjei, odata cu trecerea anilor. La inceputul misiunii sale, facind referiri la trecut, el recunoate: ,,Caci eu sint eel mai neinsemnat dintre apostoli; nu sint vrednic sa port numele de apostoL. (1 Cor. 15:9). Mai tirziu spune: ,,...mie, eel mai mic dintre toji sfin^ii... " (Efes. 3:8). Cind viaja i se apropie de sfir|it i este pregatit pentru intilnirea cu Domnul, el se autocaracterizeaza

astfel: ,,...cei pacatoi, dintre care eel dintii sint eu" (1 Tim. 1:15). In cartea sa O chemare serioasd, William Law indeamna: CaM&fi cseniiak pentru conducere 1 S3 ,,Fie ca orice zi sa devina o zi a umilinjei; fii bun cu toate slabiciunile i infirmita|ile oamenilor din jurul tau, acopera-le greelile, iubetele calita|ile, incurajeaza-le

virtujile, alina-le dorinjele, bucura-te de prosperitatea lor, arata compasiune pentru necazurile lor, primes,te prietenia lor, trece cu vederea lipsa lor de bunatate, iarta-Ie rautatea, fii slujitorul slujitorilor, fa cele mai de jos slujbe celor mai de jos- oameni". Cu o anumita ocazie, Samuel Brengie a fost prezentat ca ,,marele doctor Brengie". In jurnalul sau el a notat: ' ,,Daca apar mare in ochii

lor, Domnul ma ajuta in harul Sau sa vad ca nu sint absolut nimic fara El \\ sa ma pastrez mic in ochii mei. El ma folosete. Sint preocupat de faptul ca El ma folosete si ca lucrarea pe care o fac nu este a mea. Toporul nu se poate iauda ca a taiat copacul. Ei nu poate face nimic fara padurar. El 1-a facut, el 1-a ascujit, el Ia folosit. In momentul cind il arunca, devine fier vechi. Sa nu uit niciodata aceasta"/8

Dupa toate probabilita^ile, liderul spiritual de astazi este unul care ieri i-a aratat urailin^a lucrind cu bucurie i credincicie intr-un loc de importan|a secundara. In in^elepciunea sa, Robert Morrison, din China, a scris: ,,Eu cred ca marea problema in misiunile noastre este ca nimanui nu-i place sa fie al doilea. Probabil ca avantajele sint mai mari astfel, dar eu nu am fcst in stare sa le vad".

275. ' C. W. Hall, Samuel Logan Brengie, New YorL Salvation Army, 1933, p. 84 CaJcafi pe urmeie mete principii ok cmducerii svirituak INTEGRITATE 1 SINCERITATE Pavel i-a deschis inima aa cum pujini dintre noi sint gata sS o faca; el i-a marturisit i caderile, i succesele. Chiar inainte de

convertirea sa, el a fost un om sincer, un om integru, care it slujea pe Dumnezeu cu o cons,tiin$a curata (2 Tim. 1:3). Mai tirziu, el le-a scris corintenilor: ,,Caci noi nu stricam Cuvintul lui Dumnezeu, cum fac cei mai mulji; ci vorbim cu inimS curata, din partea lui Dumnezeu, inaintea lui Dumnezeu, in Hristos" (2 Cor. 2:17). El nu s-a dat inapoi nici chiar de la o examinare divina (1 Cor.

4:4). In timpurile Vechiului Testament, sinceritatea i integritatea erau apreciate in Israel (Deut. 18:3). Sinceritatea este transparent caracterului, o calitate care nu este contientizata i care se revsleaza de la sine. La inceputul misiunii sale, Billy Graham a fost invitat la un interviu cu Winston Churchill, El a plecat la mtilnire cu frica, tiind ca va fi in prezenja Cabinetului

britanic. Cind Billy Graham a parasit camera dupa interviu, Churchill s-a intors spre colegii sai i a exclamat: ,,Iata un om sincer!" Raspunzind la o intrebare, un proeminent om de afaceri a spus: ,,Daca ar fi sa numesc cea mai importanta calitate a unui manager, a spune integritatea personald" - sinceritate in promisiuni, devotament in indeplinirea datoriei,

corectitudine in finance, loialitate in serviciu, onestitate in vorbire. (Diaconii, de asemema, treSuie sd fit cinstifi, nu cu doud fefe, nu Sdutori de mutt vin, nu doritori de cistifi mirsav, ci sd pdstreze taina credinfei intr-un cuget curat. TreBuiesc cercetafi intii, si numai dacd sint fdrd prifiana, sd fie diaconi 1 Timotei 3:8-10 9 Calitdfi esentiale pentru

conducere - 2 UMORUL Deoarece omul este creat dupa chipul lui Dumnezeu, sim^u! umorului este un dar de la Dumnezeu i ti gasete corespondent in natura divina. Dar este un dar care trebuie atit controlat, cit i cultivat. E limpede faptul ca umorul relaxeaza tensiunea i usjureazS situafjile dificile mai mult ca orice altceva. El poate fi un lucru de nespusa

valoare, atit pentru lider ca persoana, cit i pentru munca lui. Umorul impratie tensiunea i restaureaza normalul. Samuel Johnson este de parere ca un om trebuie sa petreaca o parte din timpul sau in hohote de ns. Arhiepiscopul Whately, un mare apologet, a scris: ,,Se cuvine sa cultivam terenul minjii, dar i pe eel al bucuriei". Agnes Strickland a spus ca ,,diipa virtute,

amuzamentul este lucrul care trebuie economisit eel mai pu|in in aceasta lume".1 Un misionar iesjt la pensie a fost foarte inspaimintat ca va trebui sa mearga intr-o casa de batrini pentru misionari afla|i la pensie. Citeva luni mai tirziu a scris ca niciodata nu s-a aflat intr-un loc unde sa fie aa de mult umor sfint. Charles H. Spurgeon a fost criticat odata pentru introducerea 278.

C. W. Hall, Samuel Logan Brengle, New York: Salvation Army, 1933, p. 88 C&tcafi pe wmete mete principii ale conducerii spirituak Catafi esenfiak pcntru cmduart - 2 89 umorului in predicile sale. Cu o licarire in ochi, el a replicat: ,,Daca aji ti cit de mult ma abjin, m-aji lauda". Ca o justificare a umorului
1

din predicile sale, el a scris: ,,Sint lucruri in aceste predici care ar putea produce zimbete; i ce-i cu asta? Predicatorul nu este foarte sigur ca un zimbet echivaleazS cu un pacat i, oricum, considers ca e o crima mai mica sa provoace un hohot de ris spontan, decit o jumState de ora de mojaiala in regula". Helmut Thielicke a scris: ,,Nu sint oare ridurile provocate de ris in jurul

ochilor tot atit de mult semne ale credinjei ca i cele provocate de grija i seriozitate? Numai seriozitatea este botezatS? Este oare risul pagin? Am permis prea multor lucruri sa iasa din biserica i am aruncat multe margaritare la porci! O biserica o ia pe o cale gresjta atunci cind alunga risul din sanctuar, abandomndu-1 in cabarete i cluburi de noapte".2 Umorul este de mare valoare

in viaja misionara. Este la fel de valoros ca un lubrifiant. fntradevSr, este o pierdere foarte mare atunci cind unui misionar ii lipsete sinful umorului. Un suedez a fost indemnat de prieteni sa renunje la ideea de a se reintoarce in India ca misionar pentru ca acolo este foarte cald. ,,Omule, sint patruzeci i noua de grade la umbra!" ,,Pai, a spus

suedezul imediat, nu va trebui sa stau numai la umbra, nu-i aa?" A. E. Norrish, un misionar al Indiei, marturisete: ,,Eu n-am intilnit inca spirit de conducere fara simjul umorului, Helmut Thielicke, tntUnirea cu Spurgeon (Encounter with Spurgeon, Philadelphia: Fortress, 1963, p. 26). aceasta capacitate de a face abstracjie de tine insuji i de imprejurSri, pentru a vedea

lucrurile in perspectiva lor corecta i a ride. Este o buna supapS de siguranjS. Niciodata nu vei conduce pe al|ii departe, firS bucuria Domnului %i fSra simjul umorului".3 Douglas Thornton era adesea mai amuzant decit ar fi vrut sa fie. El avea un mod incint3tor de a amesteca douS proverbe sau expresii inrudite. OdatS le-a spus prietenilor ca are doua corzi in mineca. Atunci ei 1-au

intrebat daca nu are un as la arc. (Mixarea expresiilor ,,a avea un as in minedi" i a avea doua corzi la arc", adica a avea solujii pentru orice eventualitate. n. trad.) Umorul animeaza intilnirile dificile din comitete, provocind hohote de ris.4 Dupa o jumatate de secol de experienja ca preot, F. J. Hallet a afirmat ca in viaja actuals a unei parohii, omul cu eel mai mare succes este eel care poseda un ascujit

sim{ al umorului, combinat cu harul lui Dumnezeu. Umorul da savoare, originalitate i elocvenjS predicilor. Un mare predicator a spus ca el folosete umorul ca pe un condiment i ca pe un stimulent. Cu toate ca uneori hohotele de ris ale auditoriului ajungeau la paroxism, el nu aducea lucrurile sacre in discujie in timpul acestor momente. Umorul s^u sanatos nu

degenera niciodata in frivolitate. Un test care verifies oportunitatea umorului nostru este intrebarea daca umorul ne controleaza pe noi sau noi il controlam pe el. Despre Kenneth Strachen, directorul general al Misiunii latinoA. E. Norrish, Conducerea cre$tin& (Christian Leadership, New Delhi: Masihi Sabiyata Sanstha, 1963, p. 28).

W. H. T. Gairdner, Douglas M. Thornton, London: Hodder & Stnughton, *-a., p. 84. 90 Catcafi pe urmefc mek principii aU conducerii spirituaJe americane, s-a spus: ,,E1 a avut un ascu|it simj al umorului, dar i un deosebit simj al echilibrului. tia daca este cazul sau nu sa faca o gluma" i umorul sau era totdeauna controlat".5
4

MIMA Minia pare a fi o aptitudine stranie pentru un lider. Intrun alt context, ea poate fi un factor care sa duca la descalificare. Dar care n-a fost prezenta aceasta calitate in via^a supremuiui Lider? Isus s-a uitat ,,la ei cu minie" (Marcu 3:5). Dreptatea nu este mai pujin nobila ca dragostea i ambele coexists In Dumnezeu. Una are nevoie de cealalta. Nu a dovedit Isus

dragoste pentru omul cu mina uscata, cind S-a miniat pe cei ce se opuneau insanJitosirii lui? De aseraenea a arStat dragoste pentru Tatal Sau i zel pentru gloria Sa clnd minia I s-a aprins impotriva comercian^ilor care transformasera casa Lui de rugaciune intr-o petera de tilhari (Matei 21:13, loan 2:15-17). Marii conducatori care au pus capat perioadelor de declin

national i spiritual, au fost oameni care s-au miniat datorita nedrepta^ilor i abuzurilor care II dezonorau pe Dumnezeu i ii inrobeau pe oameni, Minia aceasta dreapta indreptata impotriva nemilosjlor negustori de sclavi i-a determinat Wilberforce sa mite cerul i pamintul pentru emanciparea sclavilor. Cu o anumita ocazie, F. W. Robertson a fost stirnit de o minie dreapta. Descriindu-i

reacjia, el a spus: ,,Singele meu a devenit foe arzator i m-am sim|it cuprins de o putere teribiia. M-am bucurat sa tiu ca lovesc in iadul laitajii i al minciunii"6. Martin Luther a spus ca el ,,nu face nimic pina cind pasiunea nu ii este trezita, pentru ca numai i esenfiate pentru conducere -2 J Latin American Evangelist, mai-iunie, 1965. 6 Robert E. Speer, Hristos i

via^a (Christ and Life, New York: Revell, 1901, p. 103). atunci face totul bine". Dar minia este deschisa abuzului s,i pujini o pot intre|ine fara a-i permite sa degenereze in pacat. Pavel argumenteazS posibilitatea miniei drepte in expunerea sa: ,,Minia^i-va i nu pacatui|i". Minia sfinta este libera de egoism. Minia care este centrata asupra propriei persoane este intotdeauna un

pacat, Ca sa nu degenereze in pacat, zelul pentru dreptate, adevar i curajie trebuie sa aiba ca obiectiv slava lui Dumnezeu. Tu, ce-ji spore^ti inversunarea Pentru cauza lui Dumnezeu! Minia i zelul i bucuria curajului De ce sa le supui Robiei pacatului? Autor necunoscut Episcopul Butler a analizat condijiile in care o minie

dreapta degenereaza in minie pacatoasa: * Cind, partinitori cu noi inine, vedem o nedreptate acolo unde ia realitate nu este nici una. * Cind, cu aceea^i partinire, nedreptatea ne apare mai mare decil este ea in realitafe. * Cind resentimentele sint cauzate de durere sau lipsa de comfort, i nu de nedreptate. * Cind indignarea create

peste masara. * Cind durerea i raul se manifests pentru a justifica resentimentele deja existente. Numai cind ne miniem impotriva pScatului din propriile noastre 92 Catcafi pe urmete tried principii ate conducerii spiritiuUe CaHtifi esenfiaU pentru conducere - 2 93

vieji, vom putea reacjiona cu o minie dreapta i impotriva pacatului din viejile altora.7 RABDAREA Inzestrarea cu indelunga rabdare este esenpala in conducere. Chrisostom a numit rabdare a regina virtujilor. Utilizarea populara a cuvintului este prea pasiva pentru a transmite in mod adecvat mjelesul s3u din original. IatS care este opinia lui William Barclay despre

semnificajia cuvintului, pcrnind de la 2 Petru 1:6: ,,Rabdarea nu inseamna niciodata a sta cu brajele incrucis,ate i a suporta lucrurile. Ea este perseverenja biruitoare, rezistenja bSrbateasca in incercare. Este fermitate cre^tina, acceptare brava i curajoasa a oricarui lucru pe care il aduce viaja i puterea de a transforma ceea ce este rau intr-un pas inainte pe cale. Este capacitatea

curajoasS i triumfatoare de a suporta lucrurile. Ea il face pe om sa treaca de pragul limita farS a se fringe i il ajuta intotdeauna sa salute cu bucurie neprevazutul".8 Rabdarea nu inseamna resemnare pasiva i supunere in infiingere. Dar inseamna injelegere faja de eel ce invaja prea incet. Cel mai puternic test pentru rabdare sint relajiile interpersonaie. Pavel i-a

pierdut rabdarea in cooperarea lui cu loan Marcu. Hudson Taylor a facut odata urmatoarea confident: ,,Cea mai puternica tentajie pentru mine este sa-mi pierd calmul- in faja comoditajii i a ineficienjei 7 Ibid., p. 104. Q William Barklay, Epistolele lui Petru i Iuda (Letters of Peter and Jude, Edinburgh: St. Andrews, 1960, p. 258).

celor de care depind. tiu ca nu folosete la nimic sa-mi pierd cumpatul, ci trebuie sa dovedesc bunatate. Aceasta este cu adevarat o incercare pentru mine".9 Mulji lideri au avut experienja for|ei pe care o are aceasta ispita, i aceasta scoate i mai mult in relief rabdarea minunata a Domnului nostru cu Toma necredinciosul, cu instabilul Petru, cu tradatorul Iuda! Liderul ii poate manifesta rabdarea evitind sa mearga

prea departe inaintea celor condusj de el i astfei sa"-i descurajeze. El trebuie sa fie aproape de ei pentru a nu-i pierde din vedere i a-i face auzit glasul. El nu va fi atit de inflexibil incit sS nu arate injelegere pentru slabiciunile celor ce il urmeaza. ,,Noi care sintem tari stntem datori s5 rabdam slabiciunile celor slabi" (Rom. 15:1, s.n.). Cel care nu este rabdator cu cei slabi nu va fi eficient in conducere. Evidenja puterii

noastre nu sta in alergarea in faja, ci in dorinja de a ne adapta ritmul cu paii mai lenji ai fratelui slab, fara a scapa din vedere principiul calauzitor. Daca alergam prea tare in fa|a, pierdem puterea de a influenza. Ernest Gordon a scris despre tatal sau, dr. A. J. Gordon: ,,E1 a suportat critica Sra a riposta. Un cretin trebuie sa fie rabdator, neinfricat, plin de curaj, un adevarat purtator de torja pentru

Hristos. Chiar daca il va lovi o avalana de abuzuri, el va sta in picioare jinind sus Cuvintul viejii. Chiar dacS rafale pline de ridicol i sarcasm il vor izbi in faja, el trebuie sa fie linitit i imperturbabil ca o statuie de bronz in furtuna. Acesta este omul care sta in picioare i transforma Iumea".10 J. C. Pollock, Hudson Taylor i Maria (Hudson Taylor and Maria, London: Hodder & Stoughton, 1962, p. 35).

10 Ernest Gordon, A. J. Gordon, London: Hodder & Stoughton, 1962, p. 35. 94 Calcati pe urmete mk principii alt conducerii spirituale Ca&t&fi csenfiak pentru conducere - 2 95 Avem nevoie de rabdare mai ales atunci cind incercam sa conducern prin persuasiune sj nu prin comanda. Aceasta

tnseamna capacitatea de a-i face pe aljii sa vada un anumit punct de vedere i sa ac|ioneze in acord cu el. Noi trebuie sa cultivam arta persuasiunii, care permite individului sa ia decizii proprii. Un lider trebuie sa aiba exersata indelunga rabdare pentru implementarea i aplicarea planurilor pe care el le considers optime. D. E. Hoste a spus: ,,Nu voi uita niciodata

impresia pe care mi-a facut-o Hudson Taylor in legatura cu aceasta. De multe ori era obligat fie sa faca mari modificari, fie sa abandoneze proiecte bune sj folositoare datorita opozijiei apiicarii lor. Pentru a rm crea probleme, el a inlocuit sau a modificat multe planuri, care mai tirziu, prin rabdare i rugaciune, au fost totui reluate i aplicate".11 PRIETENIA Poji caracteriza un lider

dupa numarul i calitatea prietenilor sai. Judecind astfel, apostolul Pavel a avut o inciinare deosebita pentru prietenie. El a fost in mod esen^ial un om sociabil. Relajia lui a Timotei este un exemplu de prietenie ideaia intre un tinar i un virstnic. Acelasj calificativ se poate acorda i prieteniei cu Luca, de data aceasta o prietenie intre oameni de aceeasj virsta. ,,Calitatea esenjiala a

conducerii sale a constat in atitudinea sa Phillis Thompson, D. E. Hoste, London: China Inland Mission, s.., p. 158. de prietenie. El 1-a iubit pe omul de linga el i a iubit omenirea." 12 Acest omagiu adus lui A. B. Simpson ilustre^za faptul ca liderul spiritual trebuie sa fie iubitor de oameni i sa aibS o mare disponibilitate pentru prietenie. Geniul de

conducator neasemuit al lui David s-a nascut din capacitatea sa de a se inconjura de oameni excepjionali, care erau gata sa moara pentru el. Atit de mult le-a citigaf el afec^iunea i dedicarea, incit o dorin|a optita a fost pentru ei ca o porunca (2 Sam. 23:15-16). Erau gata sa moara pentru el deoarece tiau ca sj el era gata sa faca acelai lucru pentru ei. ,,Nici un alt om din Noul

Testament nu a avut dumani mai aprigi decit Pavel, dar pu|ini oameni din iume au avut prieteni mai buni ca ai lui. Ei erau atit de legaji de Pavel i s-au identificat intr-atit cu el, incit aproape nu mai sintem in stare sa le distingem personalitatea din cauza devotamentului ior."13 Au existat oameni ca generalul Charles de Gaulle, a caror mare^ie a fost marejia izolarii. Dimpotriva,

marejia lui Pavel i succesul sau ca lider s-au bazat, sn mare masura, pe capacitatea sa de a citiga i a pastra dragostea i loialitatea prietenilor sai. Dei apostolul Pavel i-a expus la tot felul de riscuri pentru numele lui Hristos sj pentru Evanghelie, ei 1-au urmat cu bucurie, fiind siguri de dragostea lui pentru ei. In scrisorile lui sint numeroase aprecierile pline de caldura i afec^iune pentru tovaraii

sai de lucru. Un alt element important in conducere este capacitatea de a-i face pe aljii sa dea ce au mai bun. In atingerea acestui scop, prietenia personala va realiza mai mult decit argumentaiia. Sfatul lui John Mott 12 A. E. Thompson, Vm[a lui A. B. Simpson (The Life of A. B. Simpson, Hatrisburg: Cristian Publications, 1920, p. 204). 13 H. C. Less, Prietenii Sf.

Pavel (St. Paul Friends, London: Religious Tract Society, 1917, p. 11). 96 Cafcafi pe urmde meCc principii ale conduurii spirituale Caitati esenfiak pentru conducere 2 97 a fost ,,sa conduci cu inima. Cind logica, argumentele i alte forme de persuasiune es,ueaza, intoarce-te la prietenia sincera, din

inima". In biografia lui Robert A. Jaffray, eel care a jucat un rol important in deschiderea Vietnamului pentru Evanghelie, A. W. Tozer remarca faptul ca, intr-o anumita privinja, toji liderii spirituali se aseamana. To$i au inimi mari. ,,Nimic nu poate lua locul afecjiunii. Cei care o au intr-o masura considerabila de|in o putere magica asupra oamenilor. Intelectul nu o va face.

Cunotin$a biblica nu este suficienta. Robert Jaffray i-a iubit pe oameni pentru ceea ce sint ei. A fost fericit in prezenja oamenilor, indiferent de rasa ori de caloare."14 Pujini sint cei care au exercitat in generajia lor o influenza la fel de mare in lucrurile spirituale ca aceea a lui Charles Haddon Spurgeon. Convingerea biografului a fost ca el a exercitat o autoritate

absoluta nu datorita voinjei sale, dei a fost un om al voinjei, ci datorita vaiorii sale recunoscute. Oamenii sau plecat in faja autoritaii lui pentru ca ea era bazata pe in|elepciune i afecjiune. Unul mai mare decit David sau Pavel i-a condus discipolii cu prietenie i afecjiune. Despre El s-a scris: ,,Fiindca iubea pe ai Sai care erau in lume, i-a iubit pina la capat" (loan 13:1). Aceasta afecjiune

intensa i-a zdrobit inima lui Petru i i-a forjat marturisirea: ,,Doamne, Tu toate le tii: tii ca Te iubesc!" (loan 21:17) TACTUL 1 DIPOMATIA In|elesul originar al cuvintului tact a fost eel de atingere i provine de la indeminarea pe care trebuie sa o ai faja de persoane sau situajii sensibile. Este definit ca o ,,percep$ie intuitiva, dar mai ales ca o percepjie rapida i fina a ceea ce este

potrivit, bun sj corect; o 14 A. W. Tozer, Lasd pe poporul Meu sa piece (Let My People Go, Harrisburg: Christian Publications, 1957, p.36). apreciere rapida a lucrului potrivit de a fi facut sau spus i un mod de a evita comiterea unei ofense". Tactul i diplomaya sint inrudite. Diploma^a este dexteritatea, indeminarea de a manevra pioblemele de orice fel, dar, prin folosirea

sa abuziva, cuvintul a devenit depreciativ. Combinind aceste doua cirvinte rezulta ideea de indeminare m reconcilierea punctelor de vedere opuse, fara a ofensa pe cineva i fara a compromite principiul. Sint calita^i de neprejuit pentru un lider spiritual. El are nevoie de proiectarea contiintei proprii in experien^a altei persoane pentru a o putea ajuta. Este o calitate care se poate objine

i dezvolta. Capacitatea de a conduce negocierile delicate i problemele legate de personal intr-un mod care recunoate drepturile fiecaruia i, in acelai timp, duce la solu^ii armonioase, este un lucru de mare valoare. Aceasta presupune capacitatea cuiva de a se substitui persoanelor implicate, pentru a injelege corect modul lor de a simji i a reacfiona.

AcelasJ lucru poate fi spus cu sau fara tact. Un vinzator de pancofi i-a spus clientei sale: ,,Imi pare rau doamna, piciorul dumneavoastra este prea mare pentru acest pantof". Un alt vinzator i-a spus clientei intr-o situatie similara: ,,Imi pare rau doamna, dar acest pantof este prea mie pentru piciorul dumneavoastra". Fiecare a folosit aproape aceleai cuvinte, dar tactul i diploma^ia 1-au facut pe

unul Jintre ei sa puna accentul intr-un mod diferit, lucru care i-a asigurat un client satisfacut i fidel. Imparjirea Jarii promise facuta de losua israeli^ilor ofera un alt exemplu de lucru f?>cut cu tact i diplomajie. O indatorire atit de delicata, in care corup{ia umana i lacomia erau inevitabil implicate, putea genera disensium i conflicte serioase, avind ca rezultat dezbinarea na|iunii. Maniera

plina de tact in care losua a reuit sa rezolve aceasta problema a demonstrat nu doar pricepere omeneasca, ci i o umblare intima cu Dumnezeu. Diploma^ia pe care el a dovedit-o in rezolvarea nein^elegerilor poten^iale, create de triburile lui Ruben i Gad c ^ Calcaji pe ^rmeie dele 98 Caicafi pe urrmk me.U principii ale conducerii

spiritu.aU prin construirea altarului, sa datorat atit inteligenjei sale naturale, cit sj injelepciunii citigate in coala lui Dumnezeu. William Carey era in mod incontient un veritabil diplomat. Unul dintre tovarasji sai a mSrturisit despre el: Avea arta deosebitS de a-i conduce s,i a-i indruma pe aljii, fara" a face uz de autoritate i fSra ca ceilalji sa se simta

subordonaji, aceasta maniera de a conduce nefiind ceva premeditat".15 Tactul i diplomajia ating eficienja maxima atunci cind nu au un caracter contient i studiat. CAPACITATEA DE INCURAJARE Puterea de a-i incuraja pe aljii sa slujeasca i sa se sacrifice este o nota aparte pentru un lider. Incandescenja sa ii aprinde i pe cei din jurul sau.

Charles Cowman care a objinut realizari prodigioase prin munca sa, avea, totodata, talentul de a insufla i colaboratorilor sai dragostea pentru munca. Zelul i entuziasmul lui erau molipsitoare.16 Pastorul Hsi a fost unul dintre marii lideri cretini ai Chinei. i el poseda aceasta capacitate la un inalt nivel. Cineva care a fost foarte legat de el in serviciul Domnului a fost intrebat:

,,Ai observat la el vreo atitudine specials in conducerea i influenjarea celorlalji?" El a raspuns: ,,Puterea lui in aceasta direcjie a fost remarcabila. Fara nici un efort aparent, el parea sa-i stapineasca pe to|i ceilalji. Oamenii il urmau i se incredeau in el in mod instinctiv. De asemenea avea o mare putere de inijiativa, o energie i un spirit intreprinzator extraordinare. Nimeni nu putea fi cu el fara

sa dobindeasca un nou ideal in viaja i lucrarea 15 16 S. P. Carey, William Carey, London: Hodder & Stoughton, 1923, p. 256. Lettie B. Cowman, Charles E. Cowman, Los Angeles: Oriental Missionary Cafttafi esenfiate pentru condtuxre - Z 99 cresdna".17 Neemia a manifestat de

asemenea intr-o mare masura aceasta putere. Cind a ajuns la Ierusalim, poporul era total descurajat s,i abatut. In scurt timp, el a reuit sa-i reuneasca pentru a forma o for$a de munca puternica i eficienta. Capacitatea sa de inspirajie s-a manifestat intr-o asemenea masura, incit citim: ,,poporul lucra cu inima". Este sigur nu numai ca ridicarea zidurilor nu s-ar fi terminat, dar nici nu ar fi

putut incepe fara puterea inspiratoare a lui Neemia. Generalul Mark Clark, adresindu-se clasei sale de studenji, a spus despre Winston Churchill: ,,Ma indoiesc de faptul ca altcineva in istorie, exprimindu-se atit de aspru, ar fi putut da poporului sau un asemenea sens al puterii, al exuberanjei i chiar al bucuriei". Cind Franja a cedat in faja armatei germane i Marea

Britanie a ramas singurS in lupta, edinjele Cabinetului Britanic avedu loc intr-o atmosfera de adinca triste|e, de altfel legitimata. Cind Winston Churchill a intrat i i-a vazut colegii atit de descurajaji, a spus: ,,Domnilor, socotesc ca acesta este mai degraba un lucru insuflejitor". Nu este de mirare ca a reuit sa mobilizeze intreaga napune pentru un contraatac eficient.

CAPACITATEA EXECUTWA Cel care nu are capacitate executiva, oricit de clar ar vedea iucrurile din punct de vedere spiritual, nu va fi in stare s2 traducS viziunea in ac^iune. Este adevarat ca organizarea excesiva este un pericol subtil, pentru ca se poate substitui prezenjei i lucrarii Duhului Sfint, dar organizarea nu conduce in mod obligatoriu la aa ceva. Lipsa de metoda i de

organizare ii are i ea pericolele ei; ea a fost cauza Society, 1928, p. 269. 17 Mis. Hudson Taylor, Pastorul Hsi (Pastor Hsi, London: China Inland Mission, 1949, p. 164, 167). 100 Caicafi pe umteU mete principii afe conducerii spiritual CaBtifi tsenfiate pentru cmdueett - 2 101 e^ecului muitor actiuni

promijatoaie tntreprinse pentru gloria lui Dumnezeu, In scrierea sa Cartea lui Isaia (The Book of Isaiah), Sir George Adams Smith atrage atenjia asupra cuvintului tradus in mod ambiguu .judecata'in versiunea King James i amintete ca el inseamna metoda, ordme, sistematizare, lege, As,a ca atunci cmd isaia spune: ,,Domnul este un Dumr-ezeu al judeca^ii*' (30:18),

aceasta inseamna ca, printre altele, Domnul este un Dumnezeu al metodei. Creajia Lui este perfect ordonata. Deoarece este un Dumnezeu al ordinii, E! cere celor carora le a iacredin^at conducerea ,,ca toate lucrurlle sa fie facufe decent i in ordine." ,,Este un mare adevar - scrie Smith - ca Atotputernicul i Atetcaiauzitorul este de asemenea i Atotnietodicul. Nici o reiigie nu este

completa in crezul sau i sanatoasa in influenza ei, daca nu insista in mod ega! asupra acestor lucruri".18 i noi trebuie sa ne lnsuim ordinea sj metoda lui Dumnezeu in munca noastra pentru El. Dei este adevarat ca oamenii nu pot fi organiza^i in vederea instaurarii Irapara^iei, aceasta nu justifica sbsenja planificarii atente, in dependent de calauzirea Duhului, sau absen|a

execute! iscusite a ceea ce a fost planificat pentru mintuirea lcr. Lordul Macaulay a spus ca Wesley a avut geniu pentru conducere i ca in aceasta privin|a a fost eel pu^in egal cu Richelieu. Spiritul sau de bun organizator se poate veriea inca in biserica pe rare a fondai-o. El a avut o asemenea capacitate executiva i putere de organizare, inch aceasta micare a ramas neclintita,

cbiar atunci cind a fost privatl de prezen|a i calauzirea sa. Cunoa^tersa psihologiei oameniior, capacitatea de a-i folosi in scopurile cele mai nobile, puterea de a-i conduce cu eficien|a 51 de a i-i 18 George Adam Smith, Canea lui Isaia (The Book of Isaiah, London; Hoddei & Stoughton, s.a. p. 229). ataa intr-o supunere loiala

au facut din el un mare conducator spiritual si au salvat mi^carea de cele mai serioase pericole.19 TERAPIA ASCULTARH O ureche sensibila este de mare valoare. Daca liderul vrea sa ajunga la radacina problemei care trebuie solu^ionata, el trebuie sa siipineasca arta de a asculta. Sint prea mulji vorMre^i. ,.Nu sint ascuitat - se plingea un misionar. Mi se iispunde ?nainte sa am

^aasa de a-mi expune problema." Pentru muii ascultarea este adesea a^teptarea plina de nerabdare a momentului in care cineva ii expune puncteie de vedere. Dar ascultarea este un efort autentic de a ir.teiege ce vrea sa spuna o persoana, fara a te lasa condus de prejudecaji. O problema este adesea pe jumatate solu|ionata atunci cind este expiimata. lira misionar se plingea: ,,Macar

daca m-ar fi ascuitat... Aveam atita nevoie de cineva caruia sa-i pot impart?i problema!" Sensibilitatea la nevoile altuia este exprimata mai mult prin a&cultare, decit prin vorbire. Liderii lasa frecvent impresia, deseori incontient, ca sint prea ocupa|i pentru a asculta. Fericit este omul care face impresia ca are suficient timp sa auda problemele ceiorlal^i. Timpul petrecut

ascultindu-i pe aljii este un timp bine investit. Qnd un politician de perspectiva s-a apropiat de Justice Oliver Wendell Holmes, ca sa-I intrebe cum poate cSgtiga alegerile, el i-a replicat: ,,Capacitatea de a fi in stare sa-i ascultj pe aljii intr-un mod sensibil i in^elegator este poate ce! mai eficient mecanism din lume pentru a izbuti in relajiile cu oamenii i a dezvolta prietenia cu ei. Prea

James BumSj Trezirile: legile ji liderii lor (Re\:ivals, Their Laws and Leaders, London: Hodder & Sioughton, s.a., p. 229). 102 Calcafi pe untied meCe ptincipii ale conducerii spiritual pujini practica magia alba de a fi buni ascultatori".20 ARTA DE A SCRIE SCRISORI Orice pozijie de conducere implica un numar

considerabil de scrisori. Scrisorile sint revelatoare. Noi tim mai multe despre adevaratul Pavel din scrisorile sale decit din orice alt material istoric. Scrisorile lui sint adevarate modele pentru liderii spirituali. Ele combina darul exprimarii cu prospejimea gindului i integritatea morala cu onestitatea intelectuala. Cind a trebuit sa scrie o scrisoare dificila, el i-a inmuiat tocul in lacrimi, nu in

cerneala. ,,V-am scris cu multa mihnire i stringere de inima, cu ochii scaldaji in lacrimi..." (2 Cor. 2:4). Dupa scrierea unei scrisori aspre corintenilor care pacatuisera, inima sa blindS il face sa-i puna problema unei prea mari severitaji. ,,Macar ca v-am intristat prin epistola mea, nu-mi pare rau; i chiar daca mi-ar fi parut rau - caci vSd ca epistola aceea v-a intristat (macar ca pentru pu|ina

vreme) - totui acum ma bucur, nu ca a|i fost intristaji, ci pentru ca intristarea voastra v-a adus la pocainja" (2 Cor. 7:8-9). In scrierea unei asemenea scrisori, obiectivul sau nu a fost sa invinga prin argumente, ci sa rezolve problema in mod spiritual, conducindu-i spre maturitate. Scrisorile lui Pavel abunda in incurajari, in aprecieri; sint placute i pline de

injelegere. Destinatarii lor au fost intotdeauna imbogSji^i (ex. Fil. 1:27-30). Dar aceasta nu 1-a impiedicat pe Pavel sa fie consecvent in indreptarea greelilor. ,,M-am facut oare vramaul vostru, pentru c3 v-am spus adevarul? ... O, cum a vrea sa fiu acum de fa|a la voi i sa-mi schimb glasul; caci nu tiu ce sa mai cred despre voi!" (Gal. 4:16, 20) CaHtip- esenfiaic pentru

conducere - 2 103 Este important sa" ne exprimam cu claritate in scrisori, pentru ca acestea sa fie injelese, dar mult mai important este ca ele sa fie scrise intr-un spirit de dragoste. Scrisorile sint un mod nesatisfacator de comunicare. Ele nu pot zimbi cind transmit ceva dificil, de aceea este necesara o grijS suplimentarS ca ele sa aiba un ton cald.

Scrisorile au format o parte importanta in programul lui Pavel de susjinere a altora. S-a spus despre George Whitefield ca, dupa ce predica la mari mui{imi, statea pinS la 3 dimineaja scriind scrisori noilor converti^i. 20 World Vision, febniarie, 1966, p. 5. ...akgefi dintre voi fapte SarBati, ...plini de Vuhul Sfint... Ru aks pe Stefan, bdrSat plin de credinpa ?i de

'DuhulSfint. Fapte 6:3, 5 10 O cerin^d indispensabild Conducerea spirituals poate fi exercitata numai de oameni umpluji cu Duhul Sfint. Celeialte calificari sint i ele necesare, dar a fi uaiplut cu Duhul Sfint este o cerin^a indispensabila. Cartea Faptele Apostolilor, adevaraca sursa de inspirajie pentru principiile conduced)

spirituaic, este istoria oamenilor care au pus bazele bisericii cretine i au condus micarea misionara. Este mai mult decit semnificativ faptui ca cerin|a de baza pentru cei case ocupau chiar pozijii de mai mica responsabilitate in biserica primara era de a fi ,,piini de Duhul Sfint". Ei trsbuiau sa fie recunoscuji prin integritate i in^elepciune, dar mai ales prin spirituaiitate. Oricit de

stralucit ar fi un om ca intelect sau ca spirit administrativ, fara aceasta echipare esenjiala este incapabil de o conducere spirituala eficienta. In spatele ac|iunilor apostolilor, activitatea executiva a Duhului Sfint se vede pretvitindeni. Ca Admirustrator suprem al Bisericii i ca Strateg-ef al micarii roisionare, El este prezent pretutindeni. Este evidenjiat din plin faptui ca

Duhul Sfmt este gelos pentru prerogativele Sale i nu va delega unui om nespiritua! puterea i autoritatea Sa. Chiar persoaneie cu indatoriri temporare in biserica trebuie sa fie sub autoritatea i controlul Duhului Sfint. Selecjia lor nu trebuie facuta pe considerente de inteligen|a, talent in afaceri sau apreciere publica. Ei trebuie alei in primul rind pentru ca sint de o spirituaiitate

veritabila. Ctnd o biserica sau o alia organiza^ie cretina se indeparteaza de acest model, ajunge la o izgonire virtuala a Duhului din locul Lui de conducator. Ca urmare, El este intristat i stins, rezultatul fiind criza 106 CaCcafi pe urmefe me& principiik conduurii spirituak 0 arinfd indispensaSUa 107

spirituals i moarte. Alegerea oamenilor pentru slujbe in biserica sau intr-o activitate auxiliarS fara a lua in considerare calificarea lor spirituals, duce la o administrare cu caracter firesc. Pentru ilustrarea acestei situajii, dr. A. T. Pierson relateazS ceea ce se intimpla intr-o mare companie care vrea sa iasa de sub autoritatea directorului. Treptat, in posturile subordonate i in

locurile cheie sint introdujji oameni care se opun conducatorului, atit in metoda cit i in spirit. Ei exercitS o opozijie tacita impotriva masurilor sale, ii obstrucjioneaza planurile i pun piedici politicii acestuia. In locul cooperarii i sus| inerii, el intilneste iner^ie, indiferenja i chiar opozijie violenta, pma cind, incapabil sa mai conduct afacerile, el renunja sa mai administreze.1 Desemnarea

unor oameni cu o perspective materialists s,i seculars II impiedica pe Duhul Sfint sSi duca la indeplinire planul pe care il are cu Biserica in lume. Duhul Sfint nu-i exercita controlul asupra nici unei persoane impotriva voinjei acesteia. Cind vede ca in pozijii de conducere sint alei oameni lipsiji de dorinja de a coopera cu El, Se retrage linitit sji ii Iasa sa-i utilizeze propria

strategic, in conformitate cu standardele lor, dar fara ajutorul Sau. Biserica din Ierusalim a fost sensibila la rugamintea apostolilor i a ales apte oameni care aveau calitajile necesare. Ca rezultat al activita^ii lor pline de Duhul Sfint, problema a fost rezolvatS repede, biserica a fost binecuvintatS, iar oamenii selectaji s5 distribuie bunurile paminteti au fost repede

vazuji ca agenji ai Duhului in distribuirea binecuvintarilor cere^ti. tefan a fost primul martir pentru Hristos, iar moartea sa a jucat un mare rol in convertirea lui Saul. Filip a fost primul evanghelist laic i a fost folosit de Duhul sa produca o mare 1 A. T. Pierson, Faptele Duhului Sfint (The Acts of the Holy Spirit, London: Morgan & Scott, s.a., p. 63). trezire in Samaria.

Credinciosja in exercitarea darurilor naturale sj spirituale determina creterea eficienjei acestora i chiar multiplicarea lor. In cartea Faptelor este evidenjiat in mod clar faptul ca liderii care au influen|at semnificativ micarea cretina au fost oameni umpluji cu Duhul Sfint. Cel ce le-a poruncit ucenicilor sa atepte in Ierusalim pina vor fi imbracaji cu putere. de sus

a fost El Insusj ,,uns cu Duhul Sfint i cu putere" (10:38). Cei o suta douazeci din camera de sus au fost umpluji cu Duhul Sfint (2:4). Petru a fost umplut de Duhul cind s-a adresat Sanhedrinului (4:8). tefan, plin de Duhul Sfint, a dat o marturie irezistibila pentru Hristos i apoi a murit ca martir (6:3, 5; 7:55). Misiunea unica a lui Pavel a fost exercitata i condusa in plinatatea Duhului (9:17;

13:9). Barnaba, tovaraul sSu de misiune, a fost umplut de asemenea cu Duhul Sfint (11:24). Trebuie sa fie complet orb acela care nu observa ca umplerea cu Duhul Sfint este criteriul i echiparea fundamentals pentru conducerea spirituals. Aceti oameni au fost sensibili la conducerea Duhului, pentru ca s-au supus voinjei i controlului Lui i au fost gata sS urmeze cu bucurie indemnurile i

calauzirea Lui. Filip a parSsit fara ovaia!S, la indemnul Duhului, Samaria aflatS in plinS trezire spirituals, i a acceptat sa piece in desert. Dar ce surpriza il atepta acolo! (8:29) Duhul Sfint a fost Acela care a invins opozi|ia lui Petru i 1-a condus la Corneliu, pregStind astfel binecuvintSri de o valoare inestimabilS pentru neamuri (10:19; 11:12). Duhul i-a chemat i i-a trimis pe Pavel

sj Barnaba ca primi misionari (13:1-4). In cSlatoriile sale misionare, Pavel s-a supus restricjiilor i constringerilor Duhului Sfint (16:6, 7; 19:21; 20:22). Liderii recunoscuji ai bisericii, intruni^i in Conciliul de la Ierusalim sau supus conducerii Duhului Sfint. ,,S-a pSrut nimerit Duhului Sfint i noua" astfel au fost adoptate deciziile Conciliului (15:28). Trebuie observat ca fiecare

dintre intervenjiile Duhului avea ca obiectiv raspindirea Evangheliei intre neamuri. Marea Sa preocupare, 108 Ccfcafi ft urmtk >mk principii/e conducaii spirituaie O cerinfa indispensibila 109 atunci ca i acum, era sa dea Bteericii statutul de Biserica misionara, Nu ar trebui ca aceasta preocupare sa fie i a noastra?

O caracteristica incurajatoire a muncii misionare de acum din Asia de Est este puterea DuhuSui raanifestata in bisericile de acclo printr-o noua viziune si pasiune misionaia. De piida, bisericile japoneze au trimis sute de misionari in Jari atlt de Indepartate unele de altele cum sint Taiwanul i Brazilia. In timp ce forja misionara din Jarile vestice a ramas constanta numeric, Strategul divin trezete

bisericile Asiei pentru Trnplinirea scopurilor Sale. Sint acum mai mult de trei mii de ci"e|tini din !umea a treia care, la chemarea !ui Dumnezeu, devin misonari in alte culturi. SfatuI lui Pavel pentru liderii bisericii din Efes arata perspectlva in care trebuie vazuta slujba lor: ,,Lua|i seama dar la voi iniva i la toaia turma peste care v-a pus Duhul Sfint episcopi" (20:28). Ei nu |i-au obfinut

slujba prin selecjie apostolica sau prin alegere populara, ci prin numire divina. Ei erau raspunzatori nu numai in faja bisericii, ci i a Duhului Sfint. Aceasta le-a dat un sentiment de siguran^a i responsabilitate, precum i autoritate spiritu&la i exigenja. Scopul umplerii cu Duhul Sfint la Cincizecime a fost UBU! CU totul practic. Apostolii erau confrur)ta|i cu responsabilitaji supra

omerieti pentru care nimic, in afara puterii supranaturale, nu era trdeajuns. Plinatatea Duhului le dadea puterea de care aveau nevoie pcnlru iupta.. fara ragaz careia i se dedicasera (Luca 24:29; Efes. 6:10-18). In termeni simpli, a fi umphit de Duhul Sfint inseamni ca, prin capitulare voluntara i ca raspuns al credin^ei, personalitatea umana este umpluta,

condusa i ccntrolata de Duhul Sfint. Cuvmtul umplut vine in sprijinul ideii. Nu este vorba de a turna ceva mtr-un recipient gol i pasiv. ,,Ceea ce ia in posesie mintea, inseamna ca o umple", spune Thayer, mareie lexicograf. Acesta folosire a cuvintului se gaseste in Luca 5:26: ,,Toi au ramas... plini de frica" i in loan 16'6: ...Dar, pentru ca v-am spus aceste lucruri, intristarea v-a umpiut

inima". Frica mihnirea i-au luat ?n stapinire, excluzind celelalte emojii. Ei erau condu^i i controlaji de ele. Aceasta este ceea ce face Duhul Sfint cind ne umpie. A fi umplut cu Duhul inseamna, deci, a fi controlat de Duhul. Intelectul, emo^iile i voin^a, la fel ca i puterile fizice, devin disponibile pesstru atingerea scopurilor Lui Dumnezeu, Sub controlu! Sau, darurile

naturale sint sfin|ite i utiiizate cu eficien^a superioara. Daca nu este intristat sau impiedicat, Duhul produce roade spirituale in viafa liderului, adaugind farmec |i atrac^ie slujbei sale i putere in marturisirea sa pentru Hristos. Duhul influen^eza i umple viejiie care Ii sint daruite (loan 7:37-39). A.W.Tozer a ilustrat cu ciaritate posibilitatea superficialitatii in cautarea

aceste? experience cind a sptts: ,,Persoane!e ale caror simtari sa fost exersate in a deosebi binele de liu, nu pot dectt sa se Intris'e^e vazind suflete pline de zel care doresc sa fie umplute cu Duhul Sfint, in timp ce traiesc in neglij^nja morala i m proximitatea pacatuiui. Oricine vrea ca Duhul si iocuiasca in inima sa, trebuie sa-^i oerceteze cu atenpe viaja si sa-i recunoascS

orice pacat ascuns. Ei trebuie sa anmce afara din miraa toate lucrurile care nu sint in acord cu caiacterul iai Dumnezeu, asa cum este el revelat in Sfinteie Scriptuii... Nu este admisa nici o toierare a radui sau a glumei in lucrurile pe care 2 Dumiezeu le Umplerea cu Duhul este o expenenja esen|iala i indispensabila f>entru conducerea spirituala. i

fiecare dintre noi este umplut cu Duhul in masura in care doiete cu adevarat accst lucni. " D. J. Fant, A. W. Tozer, Harrisburg: Christian Publications, 1964, p. 73, 83. 110 Catcafi pe wmek mete principiik conducerii spirituale DARURILE SPIRITUALE Sintem inconjuraji de cretini care au daruri spirituale nedescoperite sau

nefolosite. Este responsabilitatea liderului si le descopere i sa-i ajute sa le dezvolte. Pentru a fi lider este nevoie de daruri potrivite ale naturii i ale harului. In lupta impotriva dumanilor spirituali i supranaturali, avem nevoie de o echipare supranaturala i Dumnezeu ne-o asigurS prin darurile spirituale pe care le da Bisericii. Exersarea eficienta a

oricarui dar spiritual trebuie precedata de tmbogajirea harului spiritual. In general, dar nu intotdeauna, Duhul Sfint imparte daruri, pentru care recipientul este in mod natural pregatit sS le exercite, daruri carora El le marete eficienja. Samuel Chadwick, un remarcabil predicator metodist, a spus ca atunci cind a fost umplut cu Duhul Sfint nu a primit un creier nou, ci o noua

mentalitate, nu o noua capacitate in vorbire, ci o noua eficien|a, nu un nou dicjionar, ci o nou5 Biblie. Aceleai calitaji naturale au primit o vitalizare i o energie pe care nu le traise mai inainte. Darurile spirituale nu inlocuiesc darurile naturale, ci le intensifies i le stimuleaza. Naterea din nou nu schimba calita^ile naturale, dar, cind ele sint puse sub controlul Duhului

Sfint, sint ridicate la o noua eficienta. i adeseori sint declanate capacita|i ascunse. Cel care este chemat de Dumnezeu ca lider poate fi sigur c3 Duhul Sfint 1-a echipat deja cu darurile spirituale necesare, actfel incit sa fie apt pentru slujirea acelei pSrJi a Trupului lui Hristos care i-a fost incredinjata. Este demn de notat ca nici unul dintre darurile spirituale nu se

refera la caracter. Ele sint, in principal, daruri de slujire. V& indemn dar, inainte de toate, sa face$i nigaciuni, cereri, mtjCociri, mufyumiri.. 1 Timotei 2s 1 11 Liderul i rugaciunea RugSciunea este eel dintii domeniu in care liderul spiritual trebuie sa fie maintea celor pe care ii conduce. Cu toate acestea, chiar i eel mai matur

creslin este consent de posibilitatea nelimitata de perfec|ionare a viejii de rugaciune. In aceasta privinja, nimeni nu poate afirma ca i-a atins deja jelul. C. J. Vaughan a spus odata: ,,Daca a dori sa umilesc pe cineva, l-a tntreba despre via^a lui de rugaciune. Nu cunosc nici un alt subiect care sa duca la marturisiri mai triste". RugSciunea este cea mai veche, mai universala i mai

intensa expresie a instinctului religios. Ea atinge extremele infinite, pentru ca poate fi cea mai simpla forma de vorbire, pe care i buzele copiilor o pot rosti, dar i expresia acordurilor sublime, care ajung la Cel Preainalt. Ea este, tntr-adevar, respirajia vitala a cre^tiaului. Dar, paradoxal, cei mai mul|i dintre noi stnt afectaji de o subtila aversiune fa|a de rugaciune. Noi nu sintem in

mod natural atrai spre Dumnezeu. Recunoatem cu buzele dulceaja, puterea i valoarea rugaciunii. Afirmam ca este indispensabila pentru o viaja spirituals matura. tim ca este in mod constant practical i exemplificata in Scripturi. i, cu toate acestea, prea des euam in privinja rugaciunii. Haideji sa primim incurajare din vie^ile oamenilor a caror pasiune a invins opozi|ia

naturala, devenind astfel oameni puternici ai rugaciunii. c 8 Calcati pe urmele mek 114 Ca/cafi pe urmek mek principii alt conducerii spirituak Biograful lui Samuel Chadwick a scris: ,,E1 a fost mai ales un om al rugaciunii. In fiecare dimineaja se trezea la ora ase. Avea o camaruja care era sanctuarul sau personal

pentru ora de partasje dinainte de micul dejun. El a fost puternic in rugaciunea in public, pentru ca a fost consecvent in devojiunea persona la... Cind se ruga, atepta ca Dumnezeu sa intervina. A fi dorit sa ma rog mai mult - a scris el spre sfirsjtul viejii, chiar daca astfel as, fi lucrat mai pujin; marturisesc din adincul inimii ca a dori sa mS fi rugat mai bine*".1 ,,Cind merg sS ma rog - se

confesa un eminent cretin imi simt inima atit de refractara la aceastS intenjie, iar cind sint cu El, atit de pujin doritoare sa ramin5 in prezenja Lui!" Acesta este punctul in care trebuie exercitata autodisciplina. ,,Cind ai cea mai mare indispozijie pentru rugaciune, nu ceda - ne statuiete el - ci strSduies,tete i impune-ji sa te rogi, chiar daca simji ca nu o poji face."

Stapinirea artei rugaciunii, ca a oricarei alteia, cere timp i masura de timp pe care o alocam va dovedi concepjia noastra despre important ei. Intotdeauna ne gasim timp pentru ceea ce consideram noi ca este important. Pentru cei mai mul|i aglomerarea activitajilor este. un motiv pentru scurtarea timpului de rugaciune, dar pentru Martin Luther care era extrem de ocupat, activitajile in plus constituiau un

argument irezistibil pentru mai mult timp acordat rugSciunii. Ascultaji raspunsul sau la o intrebare despre planurile pentru urmatoarea zi: ,,Munca, munca, din zori pina tirziu. Am aa mult de lucru, incit voi petrece primele trei ore ale zilei in rugaciune". Daca opinia noastra despre 1 N. G. Dunning, Samuel Chadwick, London: Hodder & Stoughton, 1934, p. Lidend? rugiciunea

115 importanja rugaciunii este asemanatoare cu a lui Luther sau cu a Dumnezeului lui Luther, vom face tot posibilul sa-i acordam mai mult timp. Desigur, este adevarat ca rugaciunea pune probleme intelectuale. Dar cei sceptici cu privire la validitatea i eficacitatea ei sint de obicei aceia care nu au pus-o la proba ori au euat in

indeplinirea condi^iilor ei. Nu exista nici o cale de a invaja despre rugaciune fara sa te rogi. Nici o filosofie nu poate invaja un suflet sa se roage. Dar celui care indeplinete condijiile, toate neclaritajile i se rezolva odata cu faptul indiscutabil al rugSciunii ascultate i al trairii experienjei pSrtaiei cu Dumnezeu. In cautarea exemplului suprem al viejii de rugaciune, liderul se va

intoarce mereu spre via|a Domnului Isus, caci credinja in rajiunea i necesitatea rugaciunii se bazeaza mai pujin pe logica i mai mult pe exemplul i invajatura Lui. Daca rugaciunea ar putea lipsi din viaja cuiva, aceasta ar fi cu siguranja viaja farS pacat a Fiului Omului. Daca rugaciunea nu ar fi necesara i nici rezonabila, ne-am atepta desigur ca ea sa fi fost omisS din viaja 51 invSfStura Sa.

Dimpotriva, aceasta a fost o trasStura dominants a vie|ii Lui i un element constant in invajatura Lui. RugSciunea a fost cea care a dat misiunii Sale claritate i patrundere. Ea a fost cea care I-a dat putere sa implineasca voia lui Dumnezeu, cea atit de perfects, dar i atit de costisitoare. Rugaciunea a netezit calea pentru Schimbarea la Faa de pe munte. Pentru Domnul Isus, rugaciunea nu a fost un

adaos impovarator, ci o necesitate placuta. D. M. Mclntyre a scris: ,,fn Luca 5:16 se gasete o afirma|ie generala care arunca o lumina clara asupra practicii zilnice a Domnului. ,,Iar El Se ducea in locuri pustii i Se ruga." Acest lucru nu era ocazional, caci exista multe relatari asemanStoare. A fost un obicei al Domnului sa Se retraga pentni rugaciune departs de oameni,

116 Cakafi pe urmek meCe principii aie amducerii spiritual? intr-un Jinut nelocuit, in pustiu. Este o surpriza pentru cititor faptul ca Unul atit de tare, atit de inzestrat cu putere spirituala, gasea necesar sa Se cupleze la sursa de putere infinita pentru a-i improspata spiritul. Pentru noi este uimitor ca Prinjul viejii, Cuvintul etern, Singurul

nascut din Tatal a trebuit sa Se protearna cu sfiala inaintea tronului lui Dumnezeu, implorind har pentru a fi ajutat la vreme de nevoie".2 Hristos obinuia sa petreaca nop{i tntregi in rugaciune (Luca 6:12). Adesea se trezea mai devreme diminea|a pentru a avea partaie cu Tatal (Marcu 1:35). Momentele critice din viaja i misiunea Sa au fost precedate de rugaciuni

speciale (ex. Luca 5:16, NASB - ,,Adesea se retragea in pustie i se ruga" afirma^ie care indica un obicei regulat). Atit prin inva|atura, cit i prin exemplu, El i-a impresionat ucenicii prin important pe care a acordat-o rugaciunii in singuratate (Marcu 6:46, Luca 9:28), Exemplul Domnului in alegerea ucenicilor este demn de urmat de catre eel caruia i sa dat responsabilitatea de a

selecta oameni pentru indeplinirea unor sarcini spirituale concrete. Atit Domnul Isus, cit i robul Sau, Pavel araia clar ca adevarata rugaciune nu este o reverie piacuta. ,,Toate rugaciunile puternice sint consumatoare de energie. Adevarata mijlocire este un sacrificiu singeros"- a scris J. H. Jowett. Isus a facut multe lucrari supranaturale fara vreun semn exterior de incordare, dar despre

rugaciune este scris; ,,...aducmd rugaciuni i cereri cu strigate mari i cu lacrimi..." (Evrei 5:7). Ce palide par rugaciunile noastre pasive i fara viaja in compara|ie cu eforturile 51 luptele din rugaciunile lui Pavel i ale lui Epafra. ,,E1... totdeauna se lupta pentru voi in rugaciunile sale" - a scris LideruCfi rugaciunca 117 1 D. M. Mclntyre, Yia\a de

rugaciune a Domnului nostru (The Prayer Life of Our Lord, London: Morgan & Scott, s.a. p. 30-31). Pavel despre Epafra (Col. 4:12). Acelorasj cretini din Colose el li s-a adresat astfel: ,,Vreau, in adevar, sa s,ti$i cit de mare lupta due pentru voi" (2:1). Cuvintul pentru lupta este un derivat al cuvintului ,,agonie". Este folosit pentru un om care trudete in munca sa pina la epuizare (Col. 1:29) sau in

cazul competijiei in arena pentru premiul dorit (1 Cor. 9:25). Se refera la ostaul care se lupta pentru viaja lui (1 Tim. 6:12) sau la un om care lupta pentru a-i scapa prietenul din pericol (loan 18:36). Luind in considerate toate acestea, este clar ca adevarata rugaciune este un exercijiu spiritual intens, care cere o inalta disciplina mintala i o mare concentrare. Este incurajator sa amintim

ca Pavel, probabil eel mai mare exponent uman i exemplu in exercijiul rugaciunii, marturisea: ,,i tot astfel i Duhul ne ajuta in slabiciunea noastra: caci nu tim cum trebuie sa ne rugam. Dar insusj Duhul mijlocete pentru noi cu suspine negraite" (Rom. 8:26-29). Duhul Sfint ne msojete deci rugaciunea i pledeaza in favoarea noastra. Noi putem stapini tehnica rugaciunii i putem injelege

filosofia ei; putem avea o incredere nesfirsjta in valoarea ei i in validitatea promisiunilor legate de rugaciune; putem pleda pentru ea cu seriozitate. Dar daca ignoram rolul jucat de Duhul Sfint, am euat in punctul cheie. Este necesara invajarea progresiva a artei rugaciunii, avind Duhul Sfint ca profesor. Asistenja Sa in rugaciune este menjionata in Scriptura mai frecvent decit

oricare alta dintre slujbele Lui. Rugaciunea adevarata deriva din acjiunea Duhului asupra sufletului nostru. Atit Pavel, cit i Iuda mentioneaza ca rugaciunea eficienta este ,,rugaciunea in Duhul". Expresia se interpreteaza ca rugaciune in aceeasj direcjie, despre aceleai lucruri, in acelai nume, ca i Duhul Sfint. Adevarata rugaciune se ridica inauntrul cretinului, de la Duhul Sfint, care

locuiete in el. ,,Rugaciunea in duh" poate avea 0 dubla semnifica|ie. Poate insemna rugaciune in domeniul Duhului, pentru ca Duhul Sfint este 118 Cakap. pe urmek mete principii ate conducerii spirituale LideruC fi rugaciunea. 119 sfera sj atmosfera viejii cretine. De multe ori rugaciunile noastre sint mai

mult fizice decit spirituale. Smt numai in domeniul rnin^ii, fiind produsul gindirii noastre i nu al inva^aturii Duhului. Tiparul rugaciunii adevarate este exprimat in aceasta frazS: ,,Ea folosete trupul, cere cooperarea minjii, dar se mica in domeniul supranatural al Duhului". Acest tip de rugaciune se desfasjoara in sfera cereasca. Dar ,,rugaciune in Duhul"

poate insemna i rugdeiune in puterea si energia Duhului. ,,Faceii in toata vremea, prin Duhul, tot felul de rugaciuni i cereri" (Efes. 6:18), Pentru ca este o indatorire supraomeneasa, rugaciunea cere mai mult decit putere umana i aceasta este suplimentata de Duhul Sfint. El este Duhul puterii la fel de mult cit este Duhul rugaciunii. Energia omeneasca a minjii, inimii i vointei nu poate avea decit

rezultate omeneti, dar rugaciunea in Duhul declaneaza resurse supranaturale. Duhul Sfint este gata sa-1 ajute pe conducatorul spiritual in slabiciunile sale fizice i morale privitoare la rugaciune. El poate conta pe asistenja Duhului pentru a se putea elibera de cele trei nandicapuri ce afecteaza rugaciunea. Primul este contiin|a necufafiei inimii sale. Pentru ca se increde in

El, Duhul Sfint il va conduce la curS^irea cu eel mai puternic solvent, singele lui Hristos. De asemenea, liderul spiritual poate fi stinjenit de ignoran\a min{ii sale. Duhul, care cunoas,te gindi{ea lui Dumnezeu, va impartasji aceasta cunoa^tere unei minji receptive. El va da convingerea clara ca cererea lui este sau nu in acord cu voia lui Dumnezeu. Al treilea handicap este neputin^a

trupului, in special daca traiete in climatul molesjtor al tropicelor. Duhul poate invioia trupul muritor, ca raspuns la credin^a lui, facindu-1 in stare sa se ridice deasupra condijiilor fizice i climatice. In plus faja de aceste handicapuri perscnale, omul rugaciunii trebuie sa invinga opozijia subtila a lui Satan, care cauta sa opreasca sau sa deprime, sa creeze indoiala sau descurajare. In

Duhul Sfint, omul rugaciunii are un aliat ceresc impotriva adversarului supranatural. Pentru mulji, gindurile de mai sus nu sint esenjialmente noi, dar ne-am putea pune intrebarea daca puterea i asistenja Duhului Sfint in rugaciune sint pentru noi o experienja actuals i aducatoare de bucurie. Nu am alunecat cumva, in rugaciune, intr-o independenja neintenjionata

faja de Duhul Sfint? Ne rugam in Duhul i primim raspunsuri depline la rugaciunile noastre? Este foarte uor ca injelegerea intelectuala a adevarurilor spirituale sa intreaca experienja practica a realitatii i puterii lor. Rugaciunea este frecvent reprezentata in Scriptura ca o lupta" spirituals: ,,Caci noi n-avem de luptat impotriva carnii i singelui, ci impotriva capeteniilor,

impotriva domniilor, impotriva stapinitorilor intunericului acestui veac, impotriva duhurilor rauta|ii care sint in locurile cereti" (Efes. 6:12). In aceasta lupta a rugSciunii sint implicate trei persoane, nu doua. Intre Dumnezeu de o parte i Diavolul de alta parte, sta omul care se roaga. Cu toata slabiciunea sa, el ocupa o pozi^ie strategics intre Balaur i Miel. Puterea i autoritatea de care dispune

nu sint inerente, ci delegate lui de Hrisiosul victorios cu care este unit prin credinja. Credinja lui este rejeaua prin care victoria citigata pe Calvar impotriva lui Satan i a otilor lui ajunge la prizonieri pentru a-i elibera. Din evanghelii cititorul atent va discerne ca Isus nu a fost preocupat atit de mult de oamenii rai i de condijiile rele cu care a fost confruntat, cit de forjele diabolice din spatele

acestora. In spatele bineintenjionatului i vorbarejului Petru, in spatele trSdStorului luda, Isus a vazut mina neagra a lui Satan. ,,Inapoia mea Satano" - a fost raspunsul Domnului la bine inten^ionata, dar indrazneaja admonestare a lui Petru. Vedem in jurul nostru oameni impovara^i de pacat, in captivitatea diavolului i preocuparea noastra in rugaciune ar

trebui sS fie nu numai aceea de a ne ruga pentru ei, ci si aceea de a ne ruga impotriva lui Satan care ii Jine captivi. El trebuie silit sa slabeasca strinsoarea i lucrul aceasta nu poate fi realizat decit prin victoria lui Hristos de pe cruce. Isus S-a ocupat de cauza mai mult decit de efect 120 Cikafi pe urmek me.Ce. principii ale conducerii spirituals LideruCsi rugaciwiea

121 i liderul trebuie sa adopte aceeai metoda in rugaciunea sa. In calitate de conducator, el trebuie sa objina victorii in razboiul spiritual. Intr-o ilustra^ie, Isus il prezinta pe Satan ca pe un om puternic, bine inarmat, care Jine palatul i bunurile lui in stSpinirea sa. Inainte ca el sa fie deposedat de toate acestea sj prizonierii sai eliberaji, Isus a spus ca el

trebuie sa fie legat i infrint. Numai dupa aceasta poate avea loc eliberarea (Mat. 12:28-29). Ce inseamna ,,a-l lega pe omul tare", daca nu a neutraliza puterea lui prin puterea biruitoare a lui Hristos, pe care i-a manifestat-o pentru ,,a nimici [a anula, a face inoperante] lucrSrile Diavolului"? i cum se poate face acest luru altfel decit prin rugaciunea credinjei, care se bazeaza pe victoria de

pe Calvar i crede in repetarea ei in contextul specific al rugaciunii? Noi nu trebuie sa facem greeala inversarii ordinii stabilite de Dumnezeu i sa ateptam eliberarea inaintea dezarmarii adversarului. Autoritatea divina delegata noua poate fi exercitata cu incredere, pentru ca Domnul a spus ucenicilor Sai: ,,Iata ca v-am dat putere... peste toata puterea vrajmaului" (Luca 10:19).

Deoarece conducerea este capacitatea de a misjca i a influenza oamenii, liderul spiritual va fi prompt in descoperirea celei mai eficiente cai de a o face. Una dintre cele mai frecvent citate afirmajii ale lui Hudson Taylor este cea care exprima convingerea lui ca ,,este posibil sa miti oamenii pentru Dumntazeu numai prin rugaciune". In cursul carierei sale misionare a demonstrat acest

adevar de mii de ori. Totusj, una este sa aderi cu mintea la acest principiu i cu totul alta sa-1 pui in practica in mod consecvent. Oamenii sint obiecte dificil de mutat i este mai uor sa te rogi pentru nevoi temporare, decit pentru situa(ii ce implica complexitatea i impietrirea inimii umane. Dar chiar daca este dificil, liderul trebuie sa-i dovedeasca puterea de a influenza oamenii in direc^ia in care

crede el ca este voia lui Dumnezeu. El a pus in miinile liderului cheia acestui lacat complicat. Este gloria i demnitatea suprema a omului faptul ca el poate raspunde cu da sau nu lui Dumnezeu eel atotputernic, pentru ca el este inzestrat cu atributul voinjei libere, asemenea lui Dumnezeu. Acest fapt ridica o problema serioasa celui care studiaza subiectul rugaciunii. Daca

prin rugaciunile noastre putem afecta conduita unui om, nu este aceasta o incalcare a liberului sau arbitru? Va incalca Dumnezeu liberul arbitru al unei persoane pentru a raspunde rugaciunilor alteia? i daca rugaciunile noastre nu pot influenza viaja altcuiva, care este sensul rugaciunii? Referitor la aceasta problema, primul lucru care trebuie amintit este ace la ca

Dumnezeu este intotdeauna consecvent cu El Insusi in ac\iunile Lui. El nu Se contrazice pe Sine. Daca El promite sa raspunda rugaciunii facute cu credinja, aa va face, dar nu intr-un mod contrar naturii Sale. El va implini toate promisiunile, dar intr-un mod consecvent cu atributele i afirmajiile Sale, pentru ca nu Se poate nega pe Sine. Nici un cuvint sau acjiune nu va contrazice un alt

cuvint sau o alta ac|iune a Sa. Deci este un fapt indiscutabil ca rugdeiunea de mijlocire este o poruncd divina. Atita timp cit Dumnezeu a poruncit acest lucru, putem fi increzatori ca, daca vom implini condi|iile revelate, raspunsul va fi acordat cu siguranja, in ciuda problemelor ce par a se ridica. Evident, Dumnezeu nu considers de nerezolvat problema sau contradic^ia

dintre liberul arbitru i raspunsul Sau la rugaciune. Cind ne poruncete sa ne rugam pentru ,,impara$i i pentru to|i cei ce sint inSljaJi in dregatorii", aceasta porunca implica asigurarea ca rugaciunile noastre pot mica i influenza in mod semnificativ cursul evenimentelor. Altfel, de ce sa ne rugam? Chiar daca nu gasim un raspuns la intrebarile legate de rugaciune, avem obligajia de

a ne ruga. Mai mult, noi putem cunoaste voia lui Dumnezeu cu privire la subiectul rugaciunii i acest fapt constituie baza de plecare pentru rugaciunea facuta prin credin|a. Dumnezeu poate vorbi cu noi in mod foarte convingator prin intermediul propriilor noastre faculta^i. Avem 122 Cakap, pe urmele mete principii aie conducerii

spirituaJe Cuvintul lui Dumnezeu, care prezinta voia lui Dumnezeu in toate problemele de principiu. Avem Duhul Sfint in inimile noastre, care intervine pentru noi in acord cu voia lui Dumnezeu (Rom. 8:26-27). Daca vom cauta atent sa descoperim voia lui Dumnezeu cu privire la cererile noastre, Duhul ne va convinge cu privire la ea. Aceasta ne va face in stare sa maintain de la rugaciunea

cu speranja la rugaciunea cu credinja. Simplul fapt ca Dumnezeu pune povara rugaciunii pe inimile noastre i ne Jine in rugaciune, este prima dovada a faptului ca i-a propus sa ne asigure raspunsul. Cind George Mueller din Bristol a fost intrebat daca are convingerea ca cei doi oameni pentru care s-a rugat mai mult de cincizeci de ani vor fi mintuiji, a replicat:

,,Crede|i ca Dumnezeu m-ar fi lasat sa ma rog totj aceti ani, daca nu ar fi intenjionat sa"-i salveze?" Cei doi s-au convertit, unul cu pu|in inainte, iar celalalt dupa moartea lui George Mueller. In rugaciune avem de-a face direct cu Dumnezeu si numai intr-un sens secundar cu oamenii. Jinta rugaciunii este urechea lui Dumnezeu. Rugaciunea II influenjeaza pe Dumnezeu ca sa-i influenjeze pe oameni. Nu

rugaciunea mica oamenii, ci Dumnezeu, drum ne rugam. Rugaciunea mica bra^ul Care mis.ca lumea i ii aduce libertate. Autor necunoscut Ca sa puna in micare oamenii, liderul trebuie sa fie in stare sa-L mite pe Dumnezeu, iar El a spus ca acest lucru se va face prin rugaciunile de mijlocire. Daca inelatorului Iacov i sa dat putere ca sa se lupte

,,cu Dumnezeu i cu oamenii", este posibil ca orice lider care indeplinesjte condijiile sa se bucure de aceeasj putere (Gen. 32:28). Liderufji rugaciunea 123 Rugaciunea de acest tip este rezultatul unei relajii corecte cu Dumnezeu. Motivele pentru care rugaciunea nu este ascultata sint stabilite cu mare claritate in Scriptura i toate sint centrate pe relajia credinciosului cu Dumnezeu.

El nu va raspunde cererilor egoiste, nici nu va sprijini motivele impure. Perseverarea in starea de pacat inchide efectiv urechea lui Dumnezeu. El nu va tolera necredin^a, mama tuturor pacatelor. ,,i fara credin|a este cu neputinja sa fim placuji Lui" (Evrei 11:6). Intotdeauna cind este vorba de rugaciune apare condijia, explicita sau implicitS, ca motivul suprem in rugSciune este slava lui

Dumnezeu. Marejia marilor lideri din Biblie este datorata faptului ca ei au fost in acelai timp man oameni ai rugaciunii. Ei nu au fost lideri datorita gindirii stralucitoare, resurselor nesfirite, unei culturi magnifice sau inzestrari naturale deosebite, ci datorita rugaciunii consecvente prin care au putut beneficia de puterea lui Dumnezeu."3 E. M. Bounds, Rugaciunea

i oamenii care se roaga, {Prayer and Praying Men, London, Hodder & Stoughton, 1921). %dscumparafi vremea. Efeseni 5:16 12 Liderul i timpul lui Timpul a fost definit ca o perioada in care se intimpla anumite lucruri. Calitatea de lider a unui om este relevata de ceea ce se intimpla in aceasta perioada. Atit caracterul, cit i cariera unui

tinSr sint determinate, in linii mari, de modul i de persoanele cu care isj petrece timpul. El nu poate schimba orele de coala sau de serviciu, care ii sint impuse, dar timpul dinainte i de dupa acestea este la dispozijia lui. De modul in care va folosi surplusul de ore de dupa munca, masa i somn depinde daca va ajunge un om de seama sau o mediocritate. Obiceiurile formate in tinereje pot cladi

sau distruge o viaja. Ragazul dintre ore constituie o mare oportunitate sau un pericol subtil. Fiecare moment al zilei este un dar de la Dumnezeu i irebuie chibzuit cu o grija minujioasa, pentru ca timpul este viaja pusa deoparte pentru munca. Minutele i orele pot fi transformate in viaja abundenta i bogata. Michelangelo a injeles perfect acest lucru. Cu o anumita ocazie, cind era

presat sa execute o lucrare, cineva 1-a avertizat: ,,Te poate costa viaja". Raspunsul marelui artist a fost: ,,Pentru ce altceva este viaja?" Orele i zilele noastre pot fi folosite productiv pentru atingerea unor obiective. Filozoful William James a afirmat ca viaja cea mai eficienta este aceea consumata pentru ceea ce va urma dupa ea, pentru ca valoarea unei vie^i este evaluata nu in durata, ci in

daruire. Nu cit de mult traim, ci cit de deplin i cit de bine. i totui, in ciuda valorii i a posibilitajii atit de variate de 1Z6 CtUcafi pe unnek mete principii ale conducerii spirituak Liderutji timpul Ltd 127 utilizare, nimic altceva nu irosim atit de mult i de fara discernamint, ca timpul. Moise 1-a considerat de o

asemenea valoare, incit s-a rugat sa inveje sa-1 masoare in zile, nu in ani. (Ps. 90:12) Daca sintem meticulos de atenji in folosirea zilelor, anii vor avea grija de ei inii. Expresia pe care o auzim adesea pe buzele liderului este: ,,N-am timp". Citeodata este adevarat. Dar adesea este un refugiu pentru o persoana ineficienta. Ni s-a incredinjat suficient timp ca sa facem voia lui Dumnezeu i sa

tmplinim in mod complet planul Sau perfect in viejile noastre. ,,Cred ca una dintre frazele fajarnice de fiecare zi este cea prin care exprimSm nevoia noastra permanenta de timp - a spus J. H. Jowett. Noi o repetam atit de des, incit incepem sa o credem. NiciodatS eel care pretinde cd nu are timp nu este omul eel mai ocupat. Atit de compacts i sistematica este aranjarea zilei pentru un om cu adevarat ocupat, incit

daca ii faci o cerere, el va gasi o brea in program pentru a Ji-o satisface. Va marturisesc ca lucrator ca cei de !a care sper eel mai mult sa ob|in servicii suplimentare sint oamenii cei mai ocupaji." Problema nu consta in nevoia de mai mult timp, ci in utilizarea mai eficienta a timpului pe care il avem. E limpede ca fiecare dintre noi are la fel de mult timp ca oricare altcineva din lumea

aceasta. Presjedintele Americii are douazeci i patru de ore intr-o zi, aa cum avem i noi. Aljii pot avea o inzestrare mai mare, mai multa influenja sau mai mulji bani decit noi, dar nu mai mult timp. La fel ca in parabola cu talanjii (Luca i9:12-27); fiecarui slujitor i s-a incredinjat aceeai suma de bani, deci i noua ni s-a incredinjat aceeai masura de timp. Dar putini il

folosesc atit de injelept incit sa produca inzecit. Este adevarat ca nu to|i avem aceea^i capacitate, dar acest fapt este recunoscut in parabola. Slujitorul care a avut o capacitate mai mica, dar a dovedit o credincioie egala, a primit aceeai rasplatS. Noi nu sintem responsabili de capacitajile noastre, dar sintem responsabili de folosirea strategic^ a timpului nostru. Cind Pavel i-a Indemnat pe

cretinii din Efes sa ,,rascumpere vremea", el a accentuat ca timpul devine al nostru prin cumpSrare. Exista un prej.care trebuie platit pentru folosirea lui cu maxima eficienja. Pe piaja viejii, noi schimbam timpul pe ocupajii sau activity cu sau fara valoare, productive sau nu. Weymouth interpreteaza expresia prin ,,cumparaji oportunitaiile", pentru ca timpul este oportunitate i

aici sta importanja planificarii cu grija a viejii. BDac3 avansam in economia timpului, invajam sa traim. Daca euam aici, euam peste tot." Timpul poate fi pierdut i niciodata recuperat. El nu poate fi adunat, ci trebuie cheltuit. Nici nu poate fi aminat. Daca nu este folosit productiv, este irecuperabil pierdut, aa cum afirma" urmStoarele rinduri gravate pe un cadran solar:

Umbra pe care o lasa degetul meu Desparte viitorul de trecut; Inainte sta ora care se va nate In intuneric i dincolo de puterea ta, In spate este linia orei risipite care nu se mai intoarce, Care nu-|i mai aparjine; O singura ora este in miinile tale: Acest ,,acum" pe care sta umbra degetului meu.

Autor necunoscut Aa stind lucrurile, liderul trebuie sa fie meticulos de atent in selectarea prioritajilor. El nu va risipi timpul pe ceea ce este de important secundara, atita vreme cit lucrurile principale ii solicita atenjia. Ziua trebuie planificata dinainte cu grija. Daca dorinja lui este sa exceleze, trebuie ca permanent, pe de o parte sa selecteze i sa respinga, iar pe de alta parte sa se

concentreze asupra iucrurilor de importanja suprema. Un exercijiu revelator este sa Jinem o evident a modului in care am petrecut fiecare ora intr-o saptaminS i apoi sa o analizam in lumina prioritS| ilor biblice. Rezultatul poate fi surprinzStor, 1ZS Citcafi pe vtmeU meCt principii afc amducerii spiritual daca nu chiar ocant, in

termenii valorilor spirituale. Cel ce face acest experiment se poate convinge ca are mai mult timp decit folosete in mod efectiv. Dupa o alocare generoasa de opt ore pe zi pentru somn i odihna - i pu^ini au nevoie de mai mult de atit - trei ore pe zi pentru mese s,i relajii sociale, zece ore pe zi pentru munca i drum, pentru cinci zile, inca mai ramin nu mai pu^in de treizeci i cinci de ore pentru fiecare

saptamina. Ce se intimpla cu ele? Cum stnt investite aceste doua zile suplimentare pe saptamina? Intreaga contribute a unui om la Impara^ia lui Dumnezeu | ine de felul cum sint petrecute aceste ore cruciale. Ele vor hotart daca via|a sa va fi una comuna sau una extraordinara. Indraznea|a misionara Mary Slessor, care mai tirziu a fost cunoscuta sub numele de ,,regina alba din Okoyong",

a fost fiica unui be^iv. Ea a inceput sa lucreze de la virsta de unsprezece ani intr-o fabrica din Dundee, de la ase diminea^a pina la ase seara. Acest program istovitor n-a impiedicat-o sai urmeze educajia in vederea remarcabilei sale cariere. David Livingstone a lucrat intr-o fabrica de bumbac in oraul sau natal, Dumbarton, de la s,ase diminea^a la opt seara. El a

inceput sa munceasca de cind avea zece ani. Ar fi fost cu siguranja scuzat daca ar fi spus ca nu a avut timp pentru studiu. Dar atit de responsabil a utiiizat orele de rSgaz, incit a studiat latina, ajungind sa recite cu uurinta din Horajiu sj Virgiliu, inca inainte de a implini aisprezece ani. La douazeci i apte de ani a absolvit un curs de medicinS in acelai timp cu unui de teologie.1

In lumina acestor realizari i a altor exemple asemSnatoare pe care le avem inaintea noastra, nu este motivata scuza ca nu avem timp 1 !n The Christian, 29 aprilie 1966, p.10. Lideruffi timpuf lui 129 suficient pentru a realiza ceva valoros. Mai mult decit atit, Domnul Isus a lasat un model de utilizare strategics a

timpului. El S-a micat in viajS in pas ma'surat, niciodata in graba, mai intotdeauna aglomerat i adesea hfirjuit de solicitarile muljimilor. Celor ce veneau la El dup5 ajator le-a dat impresia ca nu are preocupare mai importanta decit interesele lor. Secretul seninatajii Lui a constat in siguranja ca lucreaza in acord cu planul Tatalui pentru viaja Lui - plan care a valorificat fiecare ora i a

pastrat rezerve pentru orice eventualitate. Calendarul sau a fost aranjat prin comunicarea cu Tatal, prin care a primit atit cuvintele care trebuiau spuse, cit i faptele care trebuiau facute. ,,Cuvintele pe care vi le spun Eu, nu le spun de la Mine, ci Tatal care locuiete in Mine, El face aceste lucrari ale Lui" (loan 14:10). Preocuparea principals a lui Hristos a fost sa implineasca lucrul incredinjat Lui la

momentul respectiv. El a avut contiinja faptulai ca exista o programare in timp pentru fiecare dintre evenimentele viejii Sale (vezi loan 7:6; 12:23; 13:1; 17;1). Nici chiar mama Sa nu a avut permisiunea sa intervina in planu! divin. ,,Ce am Eu cu tine? Nu mi-a venit inca ceasul" - au fost cuvimele Sale (loan 2:4). Nici macar afec|iunea pentru Marta i Maria sau riscul in^elegerii gresjte nu L-au

influentjat sa-i devanseze programul cu doua zile (loan 11:6-9). Astfel ca, la sfirsjtul viejii Sale, a putut proclamacu simplitate: ,,Am sTrit lucrarea pe care Miai dat-o s-o fac" (loan 17:4). El i-a sfirsjt iucrarea fara nici o parte facuta in graba sau in mod imperfect din pricina lipsei de timp. A gasit ca cele douazeci i patru de ore ale zilei sint suficiente pentru a smplini voia Lui Dumnezeu.

Acest lucru este reflectat i in cuvintele mustratoare la adresa apostolilor Sai: ,,Nu sint douasprezece ore in zi?" Aceasta intrebare sugereaza increderea Sa ferma in planul Tatalui i in posibilitatea implinirii lui. Dr. J. Stuart Holden a infeles ca in aceste cuvinte este implicata atit scurtimea timpului, cit sj suficien^a lui. Exists doar 130 Caicafi pe wmek mek -

principii alt conducerii spiritual i timpid Lui 131 douasprezece ore in zi, dar exista douasprezece ore pline intr-o zi.2 Tocmai contiinja acestui lucru explica capacitatea de selectare pe care a avut-o Isus. El a petrecut timpul facind lucruri de substanja. Nu 1-a risipit pe ceea ce nu era vital. Forja caracterului Sau moral a cons tat in refuzul a

ceea ce nu era important. Noi insa putem fi cuprini de panica daca uitam numarul de ore dintr-o zi. Avem douasprezece ore pline ca sa invajam lec^iile viejii i sa indeplinim indatoririle ei. Domnul ne asigura ca vor fi suficiente. Nici o risipire sa nu fie in viaja mea; Acesta e cararea pe care Domnul meu mergea; Ci fiecare ora i putere sa fie folosite Totdeauna i deplin pentru

Dumnezeu. Autor necunoscut Din perspectiva acestei generajii supratensionate este izbitor faptul ca in evanghelii nu exista nici un indiciu ca intreruperile au tulburat seninatatea Fiului lui Dumnezeu. Pujine lucruri produc mai multa agitate i tensiune intr-o viaja ordonata ca intreruperile neateptate sj nedorite. Pentru Domnul astfel de lucruri nu au fost

privite ca intreruperi ale viejii Sale divin programate. Acestea au fost prevazute in planul Tatalui i El nu a fost deranjat de ele. In acea vreme cind ,,nu era ragaz decit pentru a minca", El a gasit timp pentru a indeplini ceea ce Dumnezeu voia sa faca. Adesea, presiunile care vin asupra liderului spiritual sint rezultatul asumarii de responsabilita^i care nu au fost intenjionate de Dumnezeu; aadar, el nu se

poate atepta sa primeasca putere suplimentara de la Dumnezeu pentru a le indeplini. Un om ocupat a relatat cum stapinete el problema intreruperilor. ,,Pina acum cijiva ani - marturisea el am tost intotdeauna deranjat de intreruperi, ceea ce era o adevarata dovada de egoism din partea mea. Oamenii obinuiau sa intre spunind: Am de pierdut doua ore intre doua trenuri i m-am

gindit sa vin sa te vad. Acest lucru ma deranja. Apoi Dumnezeu m-a convins ca El trimite oameni in drumul nostru. El 1-a trimis pe Filip la famenul etiopian. El 1-a trimis pe Barnaba la Saul din Tars. Acelasj lucru se aplica i astazi. Dumnezeu trimite oameni in calea noastra. Aa ca atunci cind cineva intra, eu spun: Domnul trebuie sa te fi trimis aici. Haide sa incercam sa aflam de ce te-a

trimis. Sa ne rugam in legatura cu aceasta. Propunerea conduce la doua lucruri. Situeaza discu^ia la un alt nivel, pentru ca Domnul Dumnezeu este implicat in discu^ie. De asemenea, scurteaza intrevederea. Daca persoana tie ca tu cau^i un motiv din partea lui Dumnezeu i daca nu are nici unul, in curind va pleca spre pauni mai verzi. Deci luaji intreruperile ca din mina lui

Dumnezeu. Atunci ele vor fi parte integrants a programului vostru pentru ca Dumnezeu il aranjaza aa cum dorete El." Pentru cretinul in stare de veghe, intreruperile sint oportunitaji divine. Aceasta se potrive^te cu afirma^ia lui Pavel ca Dumnezeu are un plan pentru fiecare via^a i toji am fost creatj pentru ,,faptele bune pe care le-a pregatit Dumnezeu mai dinainte, ca

sa umblam in ele" (Efts. 2:10). Prin rugaciune zilnica i comuniune, liderul trebuie sa descopere detaliile planului divin i sa-i aranjeze lucrul in acord cu acestea. Fiecare jumatate de ora trebuie sa aiba partea ei de utilitate. Multe companii cer managerilor ca vineri seara sa conceapS ^i sa dezbata planurile pentru viitoarea saptamina. John Wesley si F. B. Meyer, oameni care au

realizat o munca incredibila sj au exercitat o influenza uriasja in lume, obinuiau sa-i imparta timpul in perioade de 2 J. Stuart Holden, Evanghelia celei de a doua $anse (The Gospel of the Second Chance, London: Marshall Brothers, 1912, p. 188). 132 Cafcafi pe urmeJe mek principii ait conductrii spiiituaie

cinci minute i se straduiau sa faca fiecare perioadit cit rnai eficienta.3 Pujini dintre noi ar putea sau ar vrea sa atinga aceasta performan^a, dar fiecare ar putea beneficia de aceasta lec$ie, chiar daca este mai pu{in arabi|ios sau disciplinat. Este incredibil ce mult se poate citi in rninutele dintre diferitele activitaji, perioade de timp care altfel ar fi pierdute. Faceji un experiment saptamina

urmatoare. O exemplificare concreta a rnodului in care F. B. Meyer a rascumparat timpul, folosindu-se de ocaziiie care i se ofereau, este inregistrata in biografia sa: ,,Daca avea de facut o lunga calatorie cu trenul, se posta in col^ul compartimentului, deschidea servieta construita astfel incit sa poata fi folosita ca o masu^a de scris i se punea pe lucru scriind articole, indiferent la tot ce il

tnconjura. Adesea, la diverse conven^ii sau chiar la intilniri de comitet, cind procedura nu solicita atenjia lui, deschidea servieta i incepea sa raspunda la scrisori". Un alt om foarte zgircit cu timpul sau a fost W. E. Sangster. Fiul sau a scris despre el: ,,Timpul sau nu a fost niciodata risipit. Diferen^a dintre un minut i doua minute era considerabila pentru el. Aparea din birou

i imi spursea: Fiule, vad ca nu faci nimic acum. Am exact douazeci i doua de minute. Hai sa facem o plimbare. Apoi ieea din casa intr-o asemenea viteza, incit eu trebi'ia sa fug ca sa1 ajung. Discutam despre problernele curente (cinci minute), despre perspectivele echipei de fotbal Surrey in campionatul districtua! (doua minute), despre necesitatea trezirii spirituale (cinci minute), despre

monstrul din Loch Ness (doua minute) i despre sfintul William Romaine (trei minute). Imediat ce LideruCfi timpul lid 133 terminam de vorbit despre aceste lucruri eram din nou acasa".4 Exista pu|ine lucruri care pot aduce un lider con^tiincios intr-o stare de vinova|ie mai mare decit folosirea necorespunzatoare a tirnpului. El trebuie sa caute

o solute de echilibrare in aceasta privinja. Daca nu va gasi un raspuns satisfacator la aceasta problema, va lucra intr-un ciimat de continua tensiune. Chiar dupS ce a facut tot ce-i statea m putere pentru a-sj indeplini obliga^iile, tot vor mai ramine vaste dontenii in care nevoile nu au fost satisfacute. Nu fiecare solicitare de ajutor este in mod necesar o chemare de la Dumnezeu, pentru ca nu

putem raspunde la orice chemare. Daca liderul isj planifica in mod sincer ziua in prezenja Domnului sj face tot ce ii sta in putinja pentru a implini planul, el poate i trebuie sa renun|e la celelalte solicitari. Responsabilitatea lui se extinde numai asupra a ceea ce este sub controlu! sau. Restul poate fi incredin^at dragostei i competen|ei Tataiui ceresc. Aminarea, ho^ul de timp, este una din cele mai

puternice arme ale Diavolului, folosit pentru a-S deposeda pe cres,tin de motenirea eterna. Este un obicei absolut fatal pentru liderul spiritual. Este o minciuna puternica i subtila care se potrivete foarte bine cu inclinajiile naturale i cu Hpsa de tragere de inima innascuta pentru deciziile importante. Luarea i respectarea deciziilor implica intotdeauna un considerabil

efort moral. In loc de a face efortul mai uor, aminarea are efectul opus. Decizia va fi mai greu de luat miine, iar circumstantele se pot schimba in aa masura, incit va fi prea tirziu pentru a decide in mod avantajos. ,,Urzica nu va mai crete daca o smulgi acum." Fa acum ceea ce ai de facut este un principiu de acjiune care i-a condus pe mulji la succes lumesc i care nu este mai pujin adevarat

W. Y. FulJerton, F. B. Meyer, London: Marshall, Morgan & Scott, s.a., p.70. 4 Paul E. Sangster, Doctor Sangster, London: Epworth, 1962, p.314. 134 Catcafi pe urmek mete principii ate conducerii spintu.aU in domeniul spiritual. Cea mai folositoare metoda de a invinge tending de aminare este aceea de a pune termene limita pentru cititui unei

carp, scrierea unei scrisori dificile sau a unui articol, indeplinirea unei sarcini i apoi refuzul neclintit de a depai aceste termene. Un cititor impatimit, care era i un om mult mai ocupat dectt majaritatea dintre noi, era intrebat in mod constant de catre prietenii sai: ,,Cum de ai timp pentru aceasta?" El replica intotdeauna: ,,Nu am timp, mi-1 fac".5 In The Sunday School Times, 22 noiembrie 1913, p.

713. Cindvei veni, adu-mL. cdrfi/k, mai aks cete. dz pieCe. 2 Timotei 4:13 Cititid W face pe am si fk desavirsit, vorbituC, sd fie pregatit, iar scrisuC, sa fie precis. Bacon 13 Lidend i lectuta Sfatul lui Pavel pentru Timotei, nia bine seama la citire", se refera, fira

indoiala, la citirea in public a Vechiului Testament. Aceasta porunca este insS valabila i pentra alte domenii ale lecturii. Carjile pe care Pavel a dorit ca Timotei sa i le aduca au fost, probabil, citeva lucrari ca istoria evreilor, xplicarea exegetica a Legii i Profejilor i, pesemne, cijiva poeji p3gini, din care obinuia sa citeze in predicile i scrisorile sale. Pavel a dorit sa-si petreaca

ultimile saptamini sau Iuni din viaja cu eel mat mare folos, studiind din carjile iai prejioase. El a ramas pina la capit un om al studiului. Exista o intimplare similara in iegatura cu William Tyndale in tiropul deten|iei sale, cu pu|in inainte de a fi martirizat, in anul 1536. Ei a scris guvenatorului-ef, soiicitind nite lucruri: n...o caciula mai calduroasa, o bucata de stofa pentru a-mi petici jambierele... Dar, mai

presus de orice, va rog staruitor i implor clemen|a dumneavoastra pentru a vorbi cu procurorul sa mi se permita favoarea de a avea Biblia ebraica, Gramatica ebraica sj Dicjionarul ebraic pentru a-mi petrece timpul in studiu". Atit Pavel, cit i Tyndale iau dedicat zilele dinaintea martirajului lor studiului scrierilor vechi. US Caicafi pe urmefc mtk -

principii ok conducerii spirituaU Acest capitol vine sa sublinieze faptul ca preocuparea principals i interesul suprem al liderului spiritual trebuie sa fie ca, prin studiul perseverent sj iluminarea Duhului Sfint, sa ajunga la stapinirea Cuvlntuiui lui Dumnezeu, Totusj, ne vom referi in continuare la lecturile suplimentare ale liderului spiritual.

Omul care dorete sa creasca spiritual sj intelectual va fi In mod constant intre car^i. Avocatul care vrea sa aiba succes in profesia sa trebuie sa fie la curent cu cele mai importante cazuri sj cu schimbarile legii. Medicul trebuie sa urmareasca in mod continuu descoperirile din dbmeniul sau. Tot astfel, liderul spiritual trebuie sa stapineasca" Cuvintul lui Dumnezeu sj principiile Sale

sj sa cunoasca la fel de bine ce se petrece in gindirea celor ce a^teapta de la el calauzire. Pentru a realiza aceasta, el trebuie ca, pe linga contactele personale, sa citeasca cit mai mult sj in mod selectiv, Astazi, practica lecturilor din literatura cretinS sj clasica este intrun declin series. In era in care oamenii au mai mult timp liber ca oricind in istoria lumii, mul|i susjin ca nu au timp sa citeasca.

Aceasta scuza nu este valabila pentru liderul spiritual. John Wesley a avut o mare pasiune pentru citit sj eel mai mult a facut-o in a. Uneori calarea o suta cincizeci de km. sj frecvent optzeci de km. pe zi. i-a insusjt astfel cunotin^e temeinice din cele mai diverse domenii. Avea obiceiul sa calatoreasca cu un volum de tiinja, istorie sau medicina proptit pe suportul de la a sj, in

acest mod, a parcurs mii de volume. Dupa Noul Testament in limba greaca, trei mari lucrari au ocupat complet mintea sj inima lui Wesley in timpul cit a stat la Oxford. ,,Din perioada aceea a inceput studiul zelos al carjilor Urmarea lui Hristos (Imitatio Cristi), Trairea si moartea sfintd (Holy Living and Dying), Chemarea serioasd (The Serious Call). Aceste trei carji au devenit calauzele sale spirituale".1 El

le-a spus pastorilor mai ! Alexander Whyte, Treisprezece aprecieri (Thirteen Appreciations, London: Oliphants, 1913, p. 364). liderutji Cectura 139 tineri din societa|ile Wesley, fie sa citesca, fie sa paraseasca misiunea! Hotarirea de a petrece eel pu^in o jumatate de ora pe zi citind carji de valoare, care sint o hrana pentru suflet i

dezvolta mintea i spiritul, ii va rasplati din bel^ug pe cei care au fost inclina^i sa se limiteze la lectura unor car|i superficiale sau repovestite. In seriile de articole din The Alliance Weekly cu subiectul ,,Uzul sj abuzul car^ilor", Dr. A. W. Tozer a spus citeva lucruri pare merita aten^ia: ,,De ce cretinul de astazi gasete intotdeauna citirea marilor autori mai presus de puterile sale? Cu siguran^a, capacitatea intelectuala nu

scade de la o generate la alta. Noi sintem la fel de ageri ca i parinjii notn i orice lucru pe care 1-au facut ei il putem face sj noi, daca sintem suficient de interesaji sa depunem acest efort. Cauza majora a declinului calitativ al literaturii cretine actuale nu este de ordin intelectual, ci spiritual." Pentru a te bucura de o carte religioasa buna, este necesara o anumita dedicare fa^a de Dumnezeu i o

anumita detaare faja de lume, pe care pu|ini cretini le au. Parinjii Bisericii Primare, misticii, puritanii nu sint greu de in^eles, dar ei loeuiese pe inaljimi, unde aerul este tare i rarefiat sj unde numai eel indragostit de Dumnezeu poate ajunge... Un motiv pentru care oamenii nu sint in stare sa-i injeleaga pe marii clasici cre^tini este acela ca ei incearca sa-i in|eleaga fara cea mai mica intense de a

practica cele citite".2 2 A. W. Tozer, ,,Uzul i auzul carjilor" (,,The Use and Abuse of Books", The Alliance Weekly, 22 febniarie 1956, p. 2). i iecwa 140 Cakafi pe umuk mek principii ok conducerii spirituaJe DE CE SA CITIM ,,Citete pentru a umple din nou fintinile inspirajiei", a fost sfatul lui Harold J.

Ockenga, cars a luat un geamantan plin de cSrji in luna de miere!3 Celebra regula a lui Bacon pentru lectura era: ,,Citete nu pentru a contrazice sau a combate, nu pentru a crede sau a lua drept bun, nici pentru a gasi un subiect pentru conversajie sau pentru ua discurs, ci penfru a cintari i a analiza. Unele car^i trebuie gustate, alteie inghijite i doar citeva, rnestecate i digerate".4

Un alt scriitor a fost de parerea ca, daca citim doar pentru a ne incarca memoria, doar pentru a ne simji superiori sau a fi considered intelectuali, atunci este nefolositor j chiar mai rau decit nefolositor. Liderul spiritual trebuie sa citeascS cu folos, pentru tnviorare spirituald, iar aceasta va influenza mult modul In care isj va selecta carjile. Sint autori care ne

hranesc emotional ^i intelectual si ne ridica" pe tnal^imi. Carole care ofera indemn i inspirafie trebuie pastrate cu drag. Liderul trebuie sa citeasca pentru stimularea glndirii i este indicat sa aiba ia dispozi^ie, printre aitele, i car|i care il implica Intr-o gimnastica a mintji - lucrari care sa solicite intelectul i sa stimuleaze naterea glndurilor i ideilor proaspete.

El trebuie sa citeascS pentru a-i cultiva stilul In care predica, in care ii invaja pe al^ii i in care scrie. Pentru aceasta sint eser.iale scrierile care ne largesc vocabularul, ne Jnvaja sa glndim, ne instruiesc in arta -comunicSrii convingatoare i patrunzatoare. Dr. Tozer Ii recomanda pe ,,John Bunyan pentru simplitate, Joseph Addison pentru 3 Harold J. Ockenga, Cristianity Today, 4 martie

1966, p. 36. 4 Francis Bacon, in The Alliance Weekly, 14 martie 1956, p. 2.

ul

claritate i eleganja, John Milton pentru nobleje i stil elevat, Charles Dickens pentru prospejime i Francis Bacon pentru concizie i demnitate" Bacon insui a afirroat ca ,,istoria fi face pe oameni, injelepji; matematica subtili;

filozofia, profunzi; morala, demni; logica i retorica capabili sa argumenteze". De asemenea liderul trebuie s5 citeasca pentru a acumula informaiii., Niciodata nu au existat informa^ii atlt de vaste ca astazi, la di&pozijia oricarui cititor. Informajiile se asimileaza in principal prin lectura. Deci iideruS trebuie sa citeasca pentru a Jine pasul cu generajia sa i pentru a fi informal in domeniul sau.

Este important sa citim pentru a avea comuniune cu mirii!e marilor oameni. Parta^ia cu cei mai atari i mai sfiny oameni poate fi pastrata prin intermediu! car|ilor lor. Puterea benefica a unei singure car|i este imposibil de estimat. In cartea Curiozitaii ale literaturii (Curiosities of Literature) Benjamin Disraeli intituleaza un capiiol ,,Omul unei singure car^i" s,i da un

numar de exemple despre influenza marcanta a unei singure carji in vie^ile unor oameni. Citind biografiile unui mare numar de cre^tini pe care Dumnezeu i-a folosit intr-un mod unic in secolul trecut, autorul a remarcat faptul ca iarai i iarai o anume carte a adus o criza in viaja lor i a produs o revolujie in lucrarea lor. Cartea este Frelegeri despre trezirile religioase (Lectures on Revivals of Religion) de

Charles G. Finney. Pe de alta parte, cine poate masura puterea malefica a unei singure car^ii ca Mein Kampfa lui Hitler? Cine poate masura dezastrul spiritual provocat de lucrarea Cinstitfa{a de Dumnezeu (Honest to God) a Episcopului Robinson? A. W. Tozer, in The Sunday School Times, 22 noiembrie 1913, p. 713. 142

CE SA CITIM Cakap. pe urmeie meie principii ak conducerii spiritual Daca este adevarat ca omul este caracterizat de prieteniile sale, nu este mai pujin adevarat ca si cardie pe care le citete ti reflects caracterul, fiindca ele sint o expresie vizibila a setei sj aspirapilor sale launtrice. Numarul mare de carp, atit laice ctt sj religioase care exista astazi, cere in mod

imperativ discernamint in lectura. Nu ne putem permite sa citim decit ceea ce este mai bun sj de maxim ajutor pentru implinirea misiunii noastre. Cu alte cuvinte, lectura noastra va fi reglata de ceea ce sintem si facem sau de ceea ce inten^ionam sa facem. Un batrin scriitor care a adoptat pseudonimul Cladius Clear a sugerat ca un iubitor al carjilor sj le-ar putea eticheta ca pe oameni. Pujine

ar fi Jubitele" sj pe acestea le-ar lua cu el daca ar fi exilat. Pe altele, mai multe decit cele din prima categorie, le-ar numi ,,prietene", iar pe cele mai multe le-ar desemna drept ,,cunotin^e", carji cu care are relajii ocazionale.6 Mathew Arnold a fost de parere ca ceea ce s-a scris mai bun pina acum in domeniul literaturii se gases,te in aproximativ cinci sute de carji. Daniel Webster

a preferat sa stapinesca bine citeva carji decit sa citesca fara discernamint. Convingerea lui era ca studierea i stapinirea perfecta a celor mai mari scriitori, care au dat nas,tere valorilor perene ale literaturii engleze, este mai de folos decit rasfoirea unui mare numar de carji efemere. El a susjinut ca in aceste scrieri trebuie sa incercam sa in|elegem inima omeneasca cu aspira^iile sj

tragediile ei, cu speranjele sj dezamagirile ei. Filozoful englez Hobbes a spus cindva: ,,Daca as, fi citit la fel de multe car^i ca al^i oameni, a cunoate la fel de pu^ine lucruri". Samuel Brengle i-a manifestat astfel preferin^ele in domeniul poeziei: Cladius Clear, in The Life of Faith, 26 noiembrie 1913, p. 1443. lidendji tectura 143

,,Imi plac poe|ii ale caror scrieri dezvaluie o mare pasiune i un caracter moral - cum sint Tennyson i Browning. Lucrarile altora au Sumina, dar eu prefer luminii flacara. Shakespeare? O minte clara ca o raza de soare - dar fara pasiune, lumina fara caldura. Shelley? Keats? Intr-un anume sens ei sint poeji perfec|i. Dar nu ma mica. Frumuseje? Da, dar i multe vorbe. Exista o

diferenja infinita intre frumusejea sfinjeniei i sfin^enia frumusejii. Prima duce spre inaljimi i splendori, spre formarea unui caracter dumnezeiesc, iar cealalta conduce adesea, chiar prea adesea, spre o orgie de senza|ii".7 Sir W. Robertson Nicoll, mulji ani redactor ef la The British Weekly, considera biografia drept cea mai atragatoare forma a scrisului, pentru ca biografia

transmite personalitate. Nu poji citi viaja marilor personalitaji, barbaji %i femei, fara ca inspira^ia sa se aprinda i sa se inal|e. ,,Vie|ile admirabile ale marilor oameni ne amintesc faptul ca s,i ale noastre pot deveni la fel." Cine poate evalua forja de motivajie care se degaja din biografiile marilor oameni ai credin^ei cum sint William Carey, Adoniram Judson, Hudson Taylor, Charles Studd sau

Albert Simpson? Joseph W. Kemp, care a desfaurat o activitate deosebit de bogata in domeniul invajaturii i predicarii, avea intotdeauna o biografie buna la indemina. Ransome W. Cooper sus^ine: ,,Citirea unei biografii bune constituie o parte importanta a educajiei cretine. Ea asigura un numar nesfirit de exemple care pot fi urmate. Cresiinul va invaja

sa-i evalueze caracterul, sa intrezareasca scopul propriei vie|i, sa decida cum sa-1 atinga i sa aprecieze de cita lepadare de sine este nevoie pentru a la aspirajiile fara valoare; el va invaja continuu despre felul cum C. W. Hall, Samuel Logan Brengle, New York: Salvation Army, 1933, p. 144 CaCzafi pe urmeCe mete 7

principii spiritual

ale

conducerii

intervine Dumnezeu intr-o via^a dedicata pentru a-i implini planul". In privinja carjilor, ceea ce-i muliume^te pe cei aflaji sub conducere nu trebuie sS-1 satisfeca i pe lider. El nu se va muljurni cu lectura ca"rjilor uoare sau a celor aflate pe linia speciality lui. Muriel Ormrod recomanda: ,,Este bine ca tntotdeauna sa

ne fixam un obiectiv nu foarte uor de atins. Trebuie sa incercam sa ne diversificam lectura -nu numai din scriitor cu care sintem de acord, ci i din cei cu care sintem gata sa ne batem. Sa nu-i condamnam ca nu au aceeasj opinie cu noi, caci punctele lor de vedere ne stimuleaza sa cautam adevarul i sa le apreciem parerile in lurnina Scripturii. Sa ne ferim de a comenta sau de a critica

scriitorii de care am auzit la a doua sau la a treia mina, fara ca noi inline sa le fi citit lucrarile.,. Nu va temeji de idei noi - dar nici nu intraji prea uor sub stapinirea lor".8 Pujina invajatura este un lucru periculos. Bea cu sete, nu gusta doar din izvor; Inghi^iturile mici otavesc mintea; Numai daca bem din plin ne vom vindeca. Alexander Pope Liderul trebuie deci sa se

cufunde in lumea carjilor care Tl vor echipa pentru o mai inalta calitate a slujirii i a conducerii in imparajia lui Dumnezeu. i (ectwa Muriel Ormrod, The Reaper, august 1965, p. 229.
u5

CUM SA CITIM Intr-un anume sens, lectura este definita ca studiu dupa un material scris sau tiparit i aceasta implies nu numai a descifra simbolurile, ci i a

medita la ideile pe care ele le exprima. ,,Este uor s5 citeti. Este mult mai greu s8 pastrezi roadele lecturii. i atunci, ce folos avem din lectura, daca* nu atingem acest scop?" Cind poetul Southey i-a spus unei batrine doamne quaker cum invaja" el gramatica portugheza in timp ce se spalS, cum fnvaja altceva in timp ce se imbracS, i cum in timpul micului dejun patrunde deja intr-un alt

domeniu s,i aa mai departe, umpllndu-i pe deplin ziua, ea 1-a intrebat calm: ,,i cind mai gindiji?" Este posibil sa citim fara sa gindim, dar nu vom avea nici un folos daca citim astfel. Charles H. Spurgeon is,i sfStuia studenjii: ,,Incercaji sa stapiniji continutul de idei al carjilor pe care le ave|i. Citi|i-le temeinic. Insistaji asupra acestora pina cind patrundeji in esen^a lor i v-o insu^iji

la perfecjie. Citiji-le i recitiji-le, mestecaji-le i digera|i-le. Lasaji-le sa va patrunda. Chitf atent de citeva ori o carte buna, luaji notice i analizaji-o. Studentul va observa ca o carte pe deplin stapinita, va avea o influent mai mare asupra min^ii sale decit douSzeci de car|i rJsfoite. Pu|ina invSjStura i multa mindrie vin din lectura superficiala. Unii oameni sint handicapaji in gindire

din pricina ca renunja la meditate de dragul cititului. Pentru lecturi motto-ul vostru sa fie: mult, nu multe".9 Urmatoarele reguli pot face lectura mai semnificativa s,i cu 9 Helmut Thielicke, Intilnire cu Spurgeon {Encounter with Spurgeon, Philadelphia: Fortress, 1963, p. 197). c 10 _ Calcali pe urmele mele 146

Catcafi pe wmete mete principii ate conducerii spirituate beneficii pe termen lung: * Citete pu^in din ceea ce trebuie sa ui|i imediat, fiindca aceasta te va ajuta doar sa-Ji formezi deprinderea uitarii. Exercita acelasj discernamint in alegerea car^ilor ca i in alegeiea prietenilor. * Citete cu creionul i caietul la indemina. Daca nu ai o memorie deosebit de

buna, mult din ceea ce ai citit este pierdere de timp. Formeaza-Ji un sistem de a lua noti|e i vei fi uimit sa constaji ce mult \\i va ajuta memoria. * Fa-Ji un caiet de citate in care sa notezi tot ce este deosebit, interesant i merita sa fie insemnat. Poji adauga la acestea comentarii i critici personale. In acest fel se pot pastra i indexa materialele pentru a fi de fobs in viitor.

* Verifica pe eft posibil datele istorice, tiin|ifice etc. 51 nu lasa sa-|i scape nici un cuvint al carui sens sa nu-1 fi in^eles. * Citeste variat, pentru ca mintea o ia atit de uor pe drumuri batatorite! Diversitatea este la fel de relaxanta pentru minte ca i pentru trup. * In masura in care este posibil, coreleaza-Ji lecturile - asociaza istoria cu poezia, biografia cu romaneie

istorice, astfel incit, daca citeti istoria razboiului civil american, sa citeti i biografiile lui Lincoln i Grant s,i poeziile scrise de Walt Whitman despre Abraham Lincoln. Preotul Yates da un sfat in legaturS cu lectura, foarte folositor pentru cei ce sint gata sa-1 urmeze. Acest sfat, formulat in acest secol al vitezei, li se va parea unora ca Jine de perfecjiune. El sugereaza ca orice carte

buna necesita trei lecturi. Prima trebuie sa fie rapida i continua. Subcontientul va lucra i o va lega de ceea ce tim deja in legatura cu subiectul respectiv. Apoi faJi timp sa te gindeti ce fel de contribute a adus cunos,tinelor tale. A doua lecturS trebuie sa fie atenta i detaliata, pentru a putea gindi la fiecare punct nou i a lua notice ce \\\ vor folosi mai tirziu. Dupa un interval de timp, a treia citire va fi

relativ rapida i continua, insojita de o scurta analiza Liderutji Cectura 147 la sfirsjtul car|ii, cu notarea paginilor de referin|a pentru diverse subiecte i ilustra^ii. Preotul unei mici parohii din Lumsden in Scoria, s-a inconjurat cu nu mai pujin de aptesprezece mii de volume, pe care le-a rasfoit cu mare incintare. Dar fiul sau a spus despre el i despre carjile sale: ,,Desi a

consumat mult timp i truda pentru predicile sale, el nu a reusjt sa constraiasca o punte de legatura intre acestea |i lecturiie sale".10 lata un pericol de care un lider trebuie sa fie conslient. In mod ideal, o carte este un canal prin care ideile pot circula de la o minte la alta. Preotul din Lumsdena venit sa sape acest canal intre lecturi i propria sa viaja spirituals, dar congrega^ia sa nu s-a bucurat de

beneficiul pe care 1-ar fi putut avea din cunotin|ele lui vaste. Liderul trebuie sa construiasca acest canal intre ceea ce citete i ceea ce spune sau scrie, astfel incit i al^ii sa beneficieze de roadele lecturilor sale. Un preot de |ara din Australia, o cunotin|a de-a autorului, este un mare iubitor de carji. Inca de la inceputul lucrarii sale, el a decis sa formeze o congregate cu solide

cunotin|e biblice i teologice. El a reus.it sa transmits membrilor bisericii dragostea sa pentru car^i i i-a familiarizaf treptat cu lucrari religioase din ce in ce mai grele s,i mai profunde. Rezultatul este ca in acei district un numar de fermieri i-au adunat biblioteci de care nu s-ar ruina nici un lucrator al Evangheliei. Avind asemenea exemple, mul|i alji lideri spirituali ar putea transmite bisericilor

lor aprecierea pentru anumite carji spirituale, calauzindu-i pe membrii lor intr-un adevarat curs de lecturi selective. ' Sunday School Times, 22 noiembrie 1913, p. 715. (Daca ejti Cider, strdduieftete sa conduci Romani 12:8, NEB 14 Dezvoltarea capacita$ilor de lider Fiecare cretin are ob!iga{ia

de a face tot ce depinde de el pentru cauza lui Dumnezeu. Daca potenjialul sau ca lider poate fi Imbunatajit, el trebuie s-o faca. Pentru ca nimeni nu tie ce poate aduce viitorul, trebuie sa ne pregatim in toate modurile posibile pentru oportunitS^ile care se pot ivi. Nu orice cretin este chemat sau calificat sa ocupe cea mai inalta pozijie de pe scara ierarhica, dar toji cretinii sint lideri in masura in care

ii influenjeaza pe cei din jurul lor. Fiecare, daca vrea, isj poate imbunataji capacitatea de conducere. Primul pas pentru a atinge acest scop este descoperirea s,i corectarea punctelor slabe din acest domeniu, concomitent cu cultivarea celor tari. Au fost exprimate diverse motive pentru a explica ponderea conducerii de nivel mediocru in lucrarea cretina; examinarea urmatoarelor

intrebari poate conduce la descoperirea domeniilor ce pot fi imbunatajite i intarite. Ne lipsesc scopurile clar definite, care sa ne ridice i sa ne stimuleze, care sa ne intareasca credinja i sa ne unifice activita|ile vie|ii? Stntem timizi in credinja, ezitanji sa facem pai care implica riscuri in interesul Imparajiei lui Dumnezeu? Preferam, de obicei, solu^ii sigure? Avem un zel efervescent sau un entuziasm

ponderat? Un lider entuziast va crea oameni entuziati. ovaim sa ne confruntam cu o situajie dificila sau ne expunem cu curaj? Obi^nmrn sa aminam lucrurile cu speran|a ca problema se va rezolva de la sine? Se intimpla deseori ISO Ca/cafi pe urmete meie principii ate conducerii spiritual* caHtafilor de [tier 151

aa. Un lider mediocru amina deciziile, dialogurile sau scrisorile dificile. Intlrzierile nu rezolva nirnic, ci mai degraba complica lucrurile. Inijiem ac^iuni de anvergura, dar carora le lipsesie profunzimea i ne risipim in prea multe activity, objinind astfel, numai rezultate superficiale? STRADUIESTE-TE SA CONDUCI Romani 12 inseamna mult pentru un lider. Capitolul

incepe in versetul 1 cu o consacrare la timpul aorist: ,,Aduce|i-va trupurile voastre (odata pentru totdeauna) ca o jertfa vie, sfinta". Aceasta porunca de baza este urrnata de alte treizeci i ase de indemnud la timpul prezent, care arata rezultatele ce decurg din acest act initial. Doua dintre ele suit relevante in mod special pentru tema noastra. Primul este: ,,Daca eti lider, stmduie$te~te sa conduci!"

(v. 8, NEB, s.n.) sau ,,Daca eti chemat sa conduci, fa-o cu rtvna" (Barclay, s.n.). Aici sintem indemna|i sa ne tndeplinirn responsabilitatile de lider cu hotarire sj cu zel. Nu este loc pentru lene sj indulgenja. Trebuie sa ne exercitam conducerea cu toata straduinja, daruindu~ne cu trup i suflet acestei lucrari. Procedam noi aa? Avem zel in modul nostru de conducere? Acest lucru a

fost o caracteristica a Domnului nostru. Cind ucenicii L-au vazut aprins de o minie fara pacat sj de o irid-ignare dreapta din cauza pingaririi Casei Tatalui Sau, ei i-au adus aminte ca este scris: ,,Rivna pentru Casa Ta ma maninca" (loan 2:17). Atit de intens a fost zelul cu care i-a indeplinit responsabilitatea Sa divina, incit prietenii Sai au spus: ,,i-a ieit din min|i", iar dumanii - ,,Are drac"

(Marcu 3:21; loan 7:20). O intensitate 1 un zel similar au marcat slujba apostolului Pavel in fiecare stadiu al viejii sale. Adolph Deissman a scris despre el: ,,Lumina de pe drumul Damascului a gasit un suflet piin de material iflfiamabil in tinarul persecutor. Vedem flacarile crescind in timp sj simtim incandescen|a focului care nu i-a pierdut din stralucire nici cind Pavel a inaintat in virsta.

To^i trebuie sa dorim aceasta cres.tere a intensitatii pe masura ce imbatrinim, dar ea nu are loc de la sine. Orice flacara tinde sa se stinga s,i sa devina un taciune intunecat. Focul trebuie ipcontinuu alimentat cu combustibil". fnainte de convertirea sa, zelul arzator, dar greit direc|ioaat, 1-a condus pe Pavel la acte teribile de cruzime pe care nu sj le-a iertat niciodata. ,,Am

persecutat Biserica lui Dumnezeu" spune el cu cainja. Dar acelasj zel, cura^it de Duhul Sfint, pastrat in houa sa viata, 1-a condus la incredibile realizari in interesul Bisericii pe care cautase sa o distruga. Datorita umplerii sale cu Duhul Sfint, mintea i-a fost continuu preocupata de adevarurile lui Dumnezeu, inima sa a ars de dragostea Lui, iar voinja lui a fost aprinsa de entuziasm pentru

gloria lui Dumnezeu. Nu e de mirare ca oamenii erau gata sa-1 urmeze pina la moarte. El i-a exercitat in mod continuu conducerea. A facut-o cu intensitate i cu zel i acest spirit i-a transformat pe cei ce l-au urmat. PASTREAZA-TE LA PUNCTUL DE FIERBERE Al doilea timp prezent din Romani 12 pe care il vom lua in considerare se afla la versetul 11: ,,Zelul sa nu-ji

slabeasca niciodata, fii injldcarat in Duhul, slujete Domnului" (RSV, s.n.) sau ,,Nu fi indolent in munca, pastreaza-te lapunctul de fierbere prin Duhul Sfint, fa slujba de rob pentru Stapinul tau" (Harrington C. Lees, s.n.). Una este sa descoperi domeniile in care eti slab i cu totul alta sa le remediezi. In acest verset ni se da dinamica unui zel constant: Pastreaza-te la punctul de

fierbere prin Duhul Sfint", Pentru cei mai mul|i lideri nu este greu sa ajur.ga la punctul de fierbere in ocazii speciale. Cei mai multi au avut experienja exaltarii spirituale, a apropierii speciale de Damnezeu, i-au simjit inima arzind i au avut rezultate extraordinare in lucrarea lor; dar problema este cum sa ramina 152 CaJcafi pe urme.it mete principii aie condutxrii

spiri.tu.afe la acest nivel. Versetul comunica posibilitatea pastrarii acestei incandescence in Duhul. Aceasta inseamna ca sursa care ne aduce in clocot este Duhul Sflnt. Cretinul lui Bunyan a descoperit acest secret atunci cind a vizitat casa Talmacitorului. El a fost uimit vazind flacarile ridicindu-se mai sus, desi cineva turna apa peste ele. A

in^eles ce se intimpla cind a vazut pe altcineva, in spatele zidului, care turna ulei. Am invajat oare i noi acest secret? In disertajia Sa clasica despre rugaciune, Isus a facut o promisiune deosebita: ,,Deci daca voi, care sinteji rai, tiji sa da|i daruri bune copiilor votri, cu cit mai mult Tatal vostru Cel din ceruri va da Duhul Sfint celor ce I-L cer!" (Luca 11:13) Acest verset

ridica probleme pentru cei care cred ca oricine se increde in Hristos pentru mintuire primete Duhul Sfint. ,,Daca nu are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui." Daca fiecare credincios are Duhul Sfint, ce vrea Isus sa spuna in Luca 11:13? Raspunsul se afla in gramatica versetului. In Noul Testament englez cuvintul ,,Duhul Sfint" se gasete de optzeci i opt de ori. In limba greaca el are

articol hotarit numai de cincizeci sj patru de ori. In celelalte treizeci i patru de cazuri il gasim cu articol nehotarit, insemnind deci ,,Duh Sfint". Acesta este cazul in Luca 11:13. H. B. Swete este de parerea ca acolo unde avem articol hotarit, referinja este la Duhul Sfint ca Persoana. Dar unde nu avem articolul hotarit, referinja nu este la Persoana, ci la acjiunile Duhului Sfint.

Aceasta interpretare arunca o alta lumina asupra problemei. Isus i-a asigurat ucenicii ca pot cere oricare dintre acjiunile Duhului Sfint de care au nevoie pentru a-i indeplini lucrarea in Trupul lui Hristos i Tatal le-o va acorda. Te foloseti tu de aceasta promisiune uimitoare? Ai nevoie de dragoste, de putere, de curaj sau de injelepciune? ,,Cu cit mai mult Tatal vostru Cel din

ceruri va da [acjiunile] Duhului Sfint celor ce I-L cer" (s.n.). in acelasj sens, Isus le-a spus: ,,Cere$i, > vi se va da" (Luca 11:9). <Dezvo(tarea ca&tafitor de Mtr 1SJ PERFECTIONAREA CONDUCERH Hudson Taylor, fondatorul Misiunii din China, a fost un om simplu, dar foarte patrunzator. El a avut darul exprimarii lucrurilor foarte

importante intr-un mod descumpanitor de simplu. Unul dintre pasajele scrise de el reda concepjia lui despre responsabilitatea liderului i recomandarea lui pentru imbunatajirea performanjelor acestuia. Un studiu atent al textului s,i aplicarea principiilor lui va ridica mult potenjialul unui lider. Intr-o scrisoare trimisa din Hong Kong in 1879 domnului B. Broomhall,

viitorul secretar al misiunii, Taylor a spus: ,,Ceea ce ai de facut in mod esenjial este: 1. Sa perfecjionezi stilul de munca al oamenilor. 2. Sa adinceti evlavia, devojiunea i succesul lucratorilor. 3. Sa indepartezi pietrele de poticnire, daca este posibil. 4. Sa ungi ro^ile atunci cind se injepenesc. 5. Sa indrepji tot ce este imperfect.

6. Sa suplineti, cit de mult poji, tot ce lipsete. Acestea nu sint lucruri uoare. De aceea sint necesari oameni formaji sau cel pujin in curs de formare. Dumnezeu m-a folosit intr-o oarecare masura i speran^a mea este sa progresez in toate aceste lucruri". Aceste afirma^ii simple reveleaza un deosebit spirit de patrundere in responsabilitajile unui conducator. Analiza lor a

evidenjiat ase domenii importante de care trebuie sa se Jina seama. * Administrarea. ,,Perfecjionarea stilului de munca." Jine de lider sa descopere care departamente func^ioneaza sub nivelul optim s,i sa remedieze aceste defecte. Acest lucru poate implica trasarea de noi 154 Cakafipe urme.Lt mek -principtiU conducerii spirituaCe

pezvoftarea catitafilor de Cider 155 sarcini, imbunatajirea lor sau asigurarea ca liniiie de comunica^ie nu sint blocate. * Tonusul spiritual. ,,Adincirea evlaviei, devojiunii i succesului lucratorilor." Tonusul bisericii, al misiunii, al grupului, va fi in mare masura reflectat de ceea ce este liderul. Apa nu se ridica la un nivel mai inalt decit

este sursa. Sanatatea spirituals a echipei de conducere trebuie s5 fie suprema preocupare. Satisfacjia muncii este de asemenea importanta. Daca liderii vor tmpartai cu colegii lor caile prin care pot avea mai mult succes, sentimentui lor de Tmplinire se va reflecta in calitatea muncii lor. * Moralul grupului. ,,fndepartarea pietrelor de poticnire." Moralul este

atitudinea care face ca oamerJi sa lucreze impreuna ca echipa cu un minimum de frictjuni. Cind problemele care solicita aten|ie sint neglijate sj lasate sa-i urmeze cursul, moralul scade i realizarile sint afectate. Daca piatra de poticnire este un factor ce poate fi remediat, acest lucni trebuie facut imediat. Daca este vorba de o persoana, ea trebuie confruntaia cu faptele, daca ele sint clare,

Desigur, persoana sau grupul trebuie tratate cu dragoste i considera|ie, dar iucrarea Domnului nu trebuie sacrificata de dragul pastrarii pacii. * Relaliile personate. ,,Ungerea ro^ilor intepenite." Importania pastrarii unor relajii calde cu personalul trebuie accentuata. Oamenii sint mai important! decit administrajia. Unii iubesc administratia, alfii iubesc

oamenii. Cei din urma sint adevara^ii lideri. In compcrtamentul cu personalul, uleiul are un efect mai bun decit acidul. * Rezoii'area pwblemelor. ,,Indrcptarea imperfec^iunilor." Una dintre cele mai importante func^ii aie conducerii este sa descopere i sa asigure solu^ii la problemele dificile care apar. Este u^or sa creezi probleme, dar este greu sa le rezolvi. Liderul

trebuie sa le faca fa|a in mod real sj sa persevereze pina la gasirea solu|iei satisfacatoare. * Flanificarea creativa. ,,Suplinirea lipsunlor." Este mult mai uor sa critici un plan, decit sa creezi altul mai bun. Liderul trebuie sa vada clar nu numai scopurile, ci i planurile strategice ^i tactice prin care acestea pot fi realizate. Acesta este un domeniu care trebuie ajustat in mod

creativ. Un alt mod in care poien^ialul liderului poate fi imbunata|it este refuzu! de a se supune la ceea ce se nume^te ,,conducere din spate". Adevarata conducere vine de sus in jos, nu invers. Conducerea realizata de cei din spate a dus Israelul inapoi in pustie. Multe biserici i organizajii sint in impas pentru ca in locul unei conduced ferme, liderii lor se supun unei

forme de s,antaj venit din rindurile din spate. Nici unui element dizident sau reactionar nu trebuie sa i se permita sa decida pentru grup, atunci cind consensul liderilor spiriiuali este in direc^ia opusa. Tute\i voi sa be\i paHand, pe care am sd-C beau 'Eu sau sa fifi Botezapi cu SotezuC cu care am sa fiu Sotezat TLu? Marcu 10:38

15 Pre$ul conducerii Nimeni sa nu aspire la conducere in lucrarea lui Dumnezeu, daca nu este pregatit sa plateasca un prej mai mare decit contemporanii i colegii sai. Adevarata conducere cere un sacrificiu deosebit i cu cit este mai eficienta, cu atit trebuie platit un prej mai mare. Quinton Hogg, fondatorul Institutului Politehnic din

Londra, a cheltuit o avere pentru aceasta institute. Intrebat cit de mare a fost pre{ul pentru construirea unei institu^ii atit de mare|e, Hogg a raspuns: ,,Nu prea mult, o viaja de om".1 Acesta este prejul oricarei realizari i nu se platete tot odata. Este cerut conform unei planificari bugetare, in rate zilnice. Noi note de plata vin continuu, iar daca achitarea inceteaza, conducerea va apune. Domnul Isus a spus

ca nu se poate sa-i salvam pe aljli i sa ne salvam pe noi inline in acelai timp. Samuel Brengle a scris: ,,Puterea spirituals este revarsarea viejii spirituale, iar viaja, incepind de la mu| chiul i lichenii de pe ziduri, pina la arhanghelii din faja tronului, este de la Dumnezeu. Deci aceia 1 Robert E. Speer, Semnele de recunoa$tere ale unui barbat {Marks of a Man, New York: Revell, 1907, p.

109). 158 Caica*i pe urmete mele principii ait umductrii spiritual* care aspira la conducere trebuie sa plateasca un prej i sa o atepte de la Duranezeu".2 SACRIFICIUL DE SINE Sacrificiul d ; sine este partea din cost care trebuie platita zilnic. In calea conducerii spirituale sta o cruce pe care liderul trebuie

sa consimta sa fie Jintuit. Cerinjele cerului sint absolute. ,,Noi am cunoscut dragostea Lui prin aceea ca El i-a dst viaja pentru noi; s,i noi deci trebuie sa ne dam viaja pentru fraji" (1 loan 3:16). Gradul in care permitem crucii lui Hrisios sa lucreze in noi, va fi masura in care viaja lui Hristos se va manifesta prin noi. wln noi lucreaza moartea, iar in voi via^a." A evita crucea inseamna a

pierde dreptul la conducere. ,,Oricare va vrea sa fie eel dintii intre voi, sa fie robul tuturor. Caci Fiul Omului na venit sa I Se slujeasca, ci El sa slujeasca sj sa-^i dea \ia{a rascumparare pentru mulji!" (Marcu 10:44-45, s.n.). Fiecare dintre eroii credinjei imortalizaji in Evrei 11 au fost chemaji nu numai la slujire, ci \\ la jertfa. Renun^area la pretenjiiie personale, sacrificarea dorinjelor legitime de dragul

Impara|iei va caracteriza pe cei alei de Dumnezeu pentru pozijii de influenja in lucrarea Lui. Bruce Barton a observat un anunj pertinent la o stable service: ,,Noi ne vom baga mai des sub mainile dumneavoastra' ^i ne vom murdari mai tare decit oricare dintre concurenjii notri". Nu ai vrea sa fii tu patronul acestei sta|ii? Dr. Samuel M. Zwemer ne am;ntes,te faptul izbitor c5

singurul ucerii 159 lucru pe care Isus 1-a aratat cu durere dupa Inviere au fost cicatricile3. Pe drumul Emausului ucenicii Sai nu L-au cunoscut nici pe El, nici mesajul Sau, pina cind nu a frint piinea i I-au vazut semnele cuielor. Cind a stat in mijlocul ucenicilor Sai demoralizay, in camera de sus, El ,,le-a aratat miinile i coasta Sa".

Cicatricile sint semne autentice ale tinei ucenicii contiincioase i ale unei conduced veritabile. S-a spus despre un lider: ,,E1 a aparjinut acelei clase a primiior martiri al caror suflet pasionat a dus la un sfirs.it prematur al trupului fizic".4 Nimic nu mica pe oameni mai mult ca urmeie cuielor i semnele suli|ei. Aceste teste ale sincerita^ii nu pot fi contestate i Pavel a tiut-o bine: ,,De acum

incolo nimeni sa nu ma mai necajeasca pentru ca port semnele Domnului Isus pe trupu! meu" (Gal. 6:17). Nu ai nici o cicatrice? Nici macar una ascunsa la picior, in coasta sau pe mina? Ii aud pe cei care-Ji aduc laude ca unui puternic al zilei, li aud salutind steaua ta stralucitoare. Nu ai nici o cicatrice? Nu ai nici o rana?

SJ totusi, Eu am fost ranit de arcai, Jintuit pe lemn pina la moarte; i, chinuit de fiarele saibatice ce m-au inconjurat, Mi-am pierdut cuno^tinja. 2 Samuel Logan Brengle, Secretul cqtigatorului de suflete (The Soul-winner's Secret, London: Salvation Army, 1918, p. 23). Samuel M. Zuemer, E greu sd fii cretin (It Is Hard to Be a Christian, London:

Marshalls, 1937, p. 139). Lettie B. Cowman, Charles E. Cowman, Los Angeles: Oriental Missionary Society, 1928, p. 260. 160 Cakafi pe urmeU mtie principii ait conducerii spirituate Nu ai nici o rana? Nici o rana? Nici o cicatrice? Slujitorul va fi ca Stapinul, i strapunse vor fi picioarele celor ce Ma urmeaza. Dar tu eti neatins. Poate oare fi

urmat mai departe Ace la care nu are nici o rana? Nici o cicatrice? Amy Wilson Carmichael Faptul ca Pavel a vrut sa plateasca tot prejul i a purtat cicatrici autentice este atestat Intr-un paragraf autobiografic dintr-una din scrisorile sale. Greu apasat din toate parjile - dar nu distrus! Intr-o situate disperata - dar nu disperat! Urmarit indeaproape de

dumani - dar nu abandonat de El! Trintit la pamint - dar niciodata infrlnt! Purtind totdeauna in trupul meu Iminenja morjii de care Isus a murit, Aa incit via|a Lui sa se arate Prin acest trup al meu; Tot timpul cit traiesc Sint purtat spre osinda mor|ii Din pricina lui Isus, Aa incit in trupul meu

muritor Sa se poata arata Doar viaja Lui. 2 Corinteni 4:8-11 (Way) <preftd conduceni 161 SINGURATATEA Nietzsche a afirmat ca via^a devine intotdeauna mai grea cu cit te apropii de culme acolo frigul create i responsabilitatea create i ea. Este natural ca liderul sa fie singur. El trebuie sa fie intotdeauna inaintea celor

care il urmeaza. Chiar daca este eel mai sociabil dintre oameni, sint momente cind va trebui sa aleaga singur poteca. Dixon E. Hoste a inceput sa in^eleaga acest lucru cind Hudson Taylor 1a numit succesorul sau la conducerea Misiunii chineze. Dupa interviu, noul lider, sensibilizat de marea responsabilitate care ii revenise, a spus: ,,i acum nu mai am pe nimeni, decit pe Dumnezeu!" In calatoria

sa spre piscuri, el i-a lasat in urma pe toji contemporanii sai i a stat singur pe munte cu Dumnezeu. Natura umana dores,te cu ardoare compania altora i este normal sa doreti sa impar|i cu aljii sarcinile grele, grijile i responsabilitajile. Este adesea dureros sa iei decizii de mare important care afecteaza viejile colaboratorilor dragi - sji sa o faci singur. Este unul

dintre prejurile cele mai mari, dar el trebuie platit. Moise a platit acest prej -singur pe munte i singur pe cimpie; singuratatea zbrobitoare a neinjelegerii, a criticii, a contestarii. i timpurile nu s-au schimbat. Profejii au fost cei mai insingura|i oameni. Enoh a umblat singur intr-o societate decadenta, anunjind judecata neintirziata, dar singuratatea lui a fost compensate de

prezenja lui Dumnezeu. Cine oare a suportat chinurile singurata|ii mai mult decit Iona, atunci cind a proclamat mesajui judeca^ii unei cetaji pagine de un milion de suflete? Cei mai insingurat predicator este astazi eel caruia i s-a incredinjat un mesaj profetic care ii depaete timpul ^i care se afla in totala contradicjie cu spiritul dominant al epocii. Pavel, acest ora atit de

sociabil, a fost totusj un insingurat, care a trait din plin amaraciunea datorata faptului ca a fost gres.it injeles de contemporani, a fost denigrat de dus,mani i a fost parasit de convertiji ti pe urmele mele 162 Cakafi pe urmek mek principii ak con.duu.rii spintu.aU onducerii 163 %\ de prieteni. Ce amar este

textul adresat lui Timotei: ,,tii ca cei ce sint in Asia toji m-au parasit". ,,Cele mai multe dintre marile personality ale lumii au trait experien^a singuratajii - a scris A. W. Tozer. Singuratatea pare sa fie prejul pe care un sfint trebuie sa-1 plateasca pentru sfinjenia sa". Liderul trebuie sa fie un om care, dei gata sa ureze bun-venit prieteniei 51 sprijinului pe care ea il poate oferi, poseda suficiente

resurse in sine Tnsui pentru a ramine singur in faja responsabilitajilor pe care le are, chiar cind este confruntat cu o opozijie apriga. El trebuie sa fie pregatit pentru ,,a nu avea pe nimeni, decit pe Dumnezeu". Fara voioia sorei sau a fiicei, Fara sprijinul tatalui sau al fiului Singur pe pamint i fara adapost pe apa Astfel am trecut, netiut, pina mi-am sfirs.it lucrarea. F. W. H.

Meyers OBOSEALA ,,Lumea este condusa de oameni obosiji." Chiar daca afirma^ia surprinde, este mult adevar in ea. Multitudinea solicitarilor il poate duce pe lider la epuizarea resurselor nervoase, oricit ar fi el de robust din punct de vedere fizic. Dar el stie unde sa mearga pentru refacere. Lui Pavel i-a fost familiar acest secret. ,,De aceea noi nu

cadem de oboseala. Ci chiar daca omul nostru din afara se trece, totui omul nostru dinlauntru se innoiete din zi in zi" (2 Cor. 4:16). Activitatea 1-a adus pe Isus la epuizare, aa ca s-a odihnit linga fintina (loan 4:6). Cind femeia nevoiaa sa atins cu credin|a de poala hainei Lui, Isus a simjit ca o putere s-a scurs din El (Marcu 5:30). Nimic bun nu poate fi facut fara o consumare a puterii i

energiei nervoase. Omul patruns de spiritul bunastarii nu are calibrul necesar pentru un lider. Daca nu vrea sa se trezeascS mai devreme i sa stea treaz mai mult decit al^ii, sa lucreze mai din greu i sa studieze mai contiincios decit contemporanii sai, el nu va avea un impact notabil in generajia sa. Daca nu vrea sa plateasca prejul oboselii, el va fi intotdeauna 0

mediocritate. Oboseala este inevitabila, in afara de cazul in care poseda o rezistenja fizica i o adaptabilitate ieite din comun. Daca este injelept, va profita de orice oportunitate legitima pentra refacere i recreate sau va pune limite muncii sale. Scriind secretarului de la Church Missionary Society, Douglas M. Thornton, din Egipt, a spus: ,,Sint epuizat. Am inceput aceasta scrisoare pentru ca

sint prea extenuat ca sa lucrez i prea obosit ca sa pot dormi... Mi se spune ca am imbatrinit prematur, iar doctorii nu-mi mai dau mult de trait, daca incordarea nu mai slabete pujin. Sojia mea este mai epuizata ca mine. Ea are nevoie de repaos total pentru un timp... i n-am folosit inca nici jumatate din ocaziile ce ni se deschid zilnic! Oare nu aude nimeni chemarea? Fa, te rog, tot ce depinde de tine ca sa ne aju|

i".5 Iata misionari gata sa plateasca prejul oboselii, numai sa nu piarda oportunita^ile zilei. Cind tinarul credincios scojian de douazeci i noua de ani, Robert Murray McCheyne era pe patul mor^ii, a spus intorcindu-se spre un prieten: ,,Dumnezeu mi-a dat un cal i un mesaj sa-1 raspindesc. Vai, am ucis calul i acum nu mai pot duce mesajul". Nu este nici o

virtute sa biciuieti un cal obosit pina moare. 225. 5 W. H. T. Gairdner, Douglas M. Thornton, London: Hodder & Stoughton, p. 164 CSkafl pe urmek mete principii ale conducerii spirituale (Prtpd conducerii 165 CRITICA ,,Nu exista nimic altceva care sa inabus,e in aa

masura eficacitatea, capacitatea i inij.iativa unui lider, cum este critica distructiva. Efectul ei dezastruos nu poate fi subestimat. Ea tinde sa impiedice i sa submineze procesul gindirii unui om. Critica distruge respectul de sine s,i increderea in propria capacitate de a face faja responsabilita^ilor."6 Nici un lider nu este scutit de critica i umilin^a sa se va vedea clar din modul in care

o accepta s,i reacjioneaza la ea. intr-o scrisoare catre un tinar misionar, Fred Mitchell a spus: ,,Ma bucur sa aflu ca tu cau^i o binecuvintare in critica indreptata asupra ta de_____, astfel ca taria atacului sau se va pierde. O afirma|ie care a fost de mare ajutor doamnei Mitchell s,i mie este urmatoarea: Nu are important^ ce ni se intimpla,

in schimb, reac^iile noastre la ceea ce ni se intimpla au o importanta vitala. Cred ca trebuie sa te atepji din ce in ce la mai multa critica, pe masura ce responsabilitajile tale cresc. Aceasta este inevitabila i ne face sa umblam umili cu Dumnezeu sj sa luam astfel de lucruri ca din mina Lui".7 Samuel Brengle, care a fost cunoscut pentru evlavia sa, a fost, totusj, supus unor critici caustice. In locul unei replici

taioase sau a autojustificarii, el a spus: ,,Iy mul^umesc din toata inima pentru mustrare. Cred ca o merit. Vrei, prietene, sa-^i aminteti de mine in 6 R. D. Abella, in Evangelical Thrust, Manila. Phillis Thompson, Cum sa urci spre culmi {Climbing on Track, London: China Inland Mission, 1954, p. 116). rugaciune?" Cu alta ocazie, un atac aspru, mucator s-a

indreptat asupra viejii sale spirituale. Raspunsul a fost: ,,MulJumesc pentru critica la adresa viejii mele. Ea ma indeamna la autoexaminare i rugaciune, ceea ce imi da un sentiment mai adinc al dependenjei mele absolute faja de Isus pentru sfinjirea mea i dorinja unei comuniuni i mai dulci cu El".8 Cu o astfel de atitudine, critica este transformata din blestem in binecuvintare, din obstacol

in avantaj. RESPINGEREA Liderul care pastreaza standarde spirituale inalte se poate trezi uneori urmindu-L pe Domnul lui i pe drumul greu al respingerii, caci ,,E1 a venit la ai Sai sj ai Sai nu L-au primit". Nu este intotdeauna aa, dar aceasta a fost experienja multora. Dr. J. Gregory Mantle povestea despre un prieten a carui biserica refuza in mod persistent mesajul sau. El

voia sa-i conduca turma spre pauni verzi i la ape de odihna, dar ei nu se lasau condu^i. Corul bisericii, cu comportamentul lui lipsit de sfin^enie, a marcat punctul culminant. Situajia a devenit atit de critica, incit pastorul a invitat corul sa renun^e la slujba. Corul nu numai ca nu a demisionat, ci a convins toata biserica sa nu cinte in duminica urmatoare. Rezultatul a fost ca pastorul

s-a trezit ca este singura persoana care cinta, in timp ce corul i adunarea se distrau pe seama incurcaturii lui. Lucrurile au continuat aa pentru o vreme, pastorul ajungind din ce in ce mai deprimat i mai descurajat de intorsatura lucrurilor. Ajuns la capatul puterilor, Dumnezeu i-a vorbit. Intr-o zi statea pe o banca in pare, cind a vazut jos o taietura din ziar. Bucata de hirtie purta un mesaj care se

potrivea 272. 8 C. W. Hall, Samuel Logan Brengle, New York: Salvation Army, 1933, p. 166 CaJcafi pe urmeU mile principii ate conducerii epirituate (Prepif conducerii 167 perfect cu problema lui. Era scris: ,,Nici un om nu este pe deplin acceptat, inainte de a

fi complet respins". Nu avea nevoie de nimic in plus. El fusese respins complet de dragul Domnului i recunoaterea acestui fapt a fost inceputul celei mai fructuoase lucrari. Chiar daca fusese complet respins de oameni, el era pe deplin acceptat de Dumnezeu. Cind, raspunzmd chemarii lui Dumnezeu, A. B. Simpson a demisionat din func|ia de pastor, a inva$at ce inseamna sa fii ,,destituit,

respins, parasit". El a renunjat la un salariu de 5.000 de dolari, la o pozijie de pastor in ce! mai mare oras, american i la tot ajutorul bisericii sale intr-o munca noua pentru el. Se gasea Intr-un mare oras,, fara sa fie urmat de nimeni, fara organizajie, fara resurse financiare, cu o familie mare pe care trebuia s-o intrejina i cu pronosticuri de insucces facute de cei mai intimi prieteni ji asocia|i.

Chiar aceia de la care astepta sprijin 1-au injeles greit, incit, aa cum a afirmat ulterior, privea pietrele de pe pavajul strazii pentru a gasi in|elegerea ce-i fusese refuzaia de to|i: ,,Calea aspra a respingerii depline a fost strabatuta nu numai fara autocompatimire, ci i cu bucurie. El a tiut ca, chiar daca va trece prin foe sau prin apa, aceasta este calea lui Dumnezeu spre un loc binecuvmtat".9

, Intr-adevar, dr. Simpson a fost condus spre un loc bogat. La moartea lui a lasat in urma cinci coli pentru pregatirea misionarilor, sute de misionari in aisprezece jari i un mare numar de biserici in Canada i Statele Unite, care au exercitat o influenza misionara mai mare decit puterea lor numerica. ,,Adesea, muhimile recunosc un conducator abia atunci

cind acesta nu mai este sj atunci ii construiesc un monument din pietrele cu care au aruncat in el in timpul vie|ii".10 TENSIUNEA 1 PERPLEXITATEA Cei ce nu ocupa o funcjie de conducere pot gindi ca experienja indelungata in umblarea cu Dumnezeu conduce la discernerea cu us,urin$ a voii Lui in situajiile complicate. Dar adesea este invers.

Dumnezeu il trateaza pe lider ca pe o persoana matura, lasindu-1 sa-i foloseasca tot mai mult discernamintul spiritual i dindu-i tot mai pujine evidence ale calauzirii Sale pe masura trecerii anilor. Perplexitatea se adauga la incidentele inevitabile ale oricarei slujbe care implica responsabilitate. Intr-una din pu^inele sale confesiuni, Hoste a declarat unui prieten: ,,Tensiunea! Merge din

treapta in treapta, devenind din ce in ce mai acuta... Se schimba cu fiecare perioada a vie|ii. Cei mai groaznici ani ai viejii mele au fost 19041906. Teribili! Eram mai mult mort decit viu. Faceam aranjamente pentru un lucru i apareau altele. Abia imi trageam sufletul dupa ce terminam ceva i incepea altceva. Tot mai mult vad ca, pe masura ce inaintam in viaja cre^tina, de multe ori

Domnul nu vrea sa ne dea sentimentul prezen^ei Sale sau contien|a ajutorului Sau. Aici, iarasj, Hudson Taylor m-a ajutat foarte mult. Vorbind despre calauzire, el spunea ca in tinere|ea sa lucrurile ii erau foarte clare. Dar, a spus el, acum, cind Dumnezeu ma foloses,te tot mai mult, mi se 9 J. Gregory Mantle, Dincolo de umiiin(d (Beyond Humiliation, Chicago: Moody, p. 140-141).

Cowman, op. cit., p.258. 168 Cakafi pe urmek me.le principii ale conducerii spiritual*. pare ca merg prin cea^a Sji nu tiu ce am de facut".n Dar cTnd vine timpul sa ac^ioneze, Dumnezeu raspunde intotdeuna increderii slujitorului Sau. PRETUL PLATIT DE CEILALTI Exista adesea un pre care trebuie platit sj de alte

persoane decit de cea investita cu conducerea. CTteodata acetia platesc chiar un prej mai mare. Cind Fred Mitchell, un coleg al autorului, a fost solicitat sa devina directorul britanic al Misiunii chineze, el a realizat ca va exista un prej ce va trebui platit nu doar de el, ci i de cei dragi ai lui. El a scris: ,,Eram deja implicat in numeroase activitaji i nu doream mai multa munca.

Am trait destul sj am avut suficiente responsabilita^i ca sa tiu ca acestea nu trebuiesc cautate, pentru ca de obicei cer un prej greu". Mai tirziu i-a scris unuia dintre copii: ,,Am multa durere in inima i ramine eel mai mare regret al meu faptul ca nu am fost in stare sa ma daruiesc mai mult mamei voastre i voua. Seceriul este mare i lucratorii pu|ini, aa ca multe griji au fost

peste mine. Nu ma justific ca v-am neglijat... dar orice sacrificiu facut de tine pentru Domnul nostru Isus va fi rasplatit".12 iprepdconducerii 169 REACTIA LA OPINII CONTRARE Pavel a dat un exemplu notabil in aceasta privinja. Ambi^ia sa a fost sa placa lui Dumnezeu, nu oamenilor. ,,Caut eu oare, in clipa aceasta, sa capat bunavoinja

oamenilor, sau bunavoin^a lui Dumnezeu? Sau caut sa plac oamenilor?" (Gal. 1:10) El nu a fost deranjat de opiniile adverse ale colaboratorilor sai. ,,Cit despre mine, prea pujin imi pasa daca sint judecat de voi sau de un scaun omenesc de judecata... Cel ce ma judeca este Domnul" (1 Cor. 4:3-4). Nu lumea a fost judecatorul sau. El a putut sta senin in faa opiniilor oamenilor, pentru ca inima sa era

sincera i supusa lui Dumnezeu (Col. 3:22). Dar indiferen|a la parerile oamenilor poate fi dezastruoasa cind nu este legata de frica de Dumnezeu. In ce-1 privete pe Pavel, vocea omului a fost slaba pentru ca urechea sa era intoarsa spre vocea mai puternica a aprobarii lui Dumnezeu. Lui nu i-a fost frica de judecata omului, pentru ca a fost contient de faptul ca sta in faa unui

tribunal mai inalt (2 Cor. 8:21). 11 Phillis Thompson, D. E. Hoste, London: China Inland Mission, p. 130-131. 12 Phillis Thompson, Cum sa urci spre culmi (Climbing on Track, p.115). $i, pe Cinga Cucruriie de afara, in fiecare zi ma apasa grija pentru toate Sisericik. 2 Corinteni 11:28 16 Responsabilita^ile liderului Slujirea a fost definitia data

de Isus conducerii - definite valabila atit in domeniul laic, ctt i in eel religios. Lordul Montgomery a spus ca experien^a sa in razboi 1-a facut sS injeleaga ca ofijerii comandanji trebuie sa fie slujitorii trupelor i ca un bun ofi|er superior trebuie sa-sj serveasca at?t comandantul, ctt i trupele, intr-un deplin anonimat. In cartea sa Formarea celor doisprezece (Training of the Twelve), dr. A. B. Bruce a

scris: ,,tn alte imparajii conduc cei ce au privilegiul de a fi sluji|i. In Statul divin conduc cei ce considers slujirea drept un privilegiu". Dr. John A. MacKay din Princeton a afirmat ca imaginea celui care slujete este imaginea esenjiala a religiei cretine. Fiul lui Dumnezeu a devenit slujitorul lui Dumnezeu ca sa Implineasca misiunea lui Dumnezeu. Aceasta imagine este exemplul i norma de la

care cretinii individuali, societajile misionare si bisericile cretine pot tnvaja cum sa Implineasca misiunea data lor de Dumnezeu. Adevaratul lider este preocupat mai mult de bunastarea altora decit de propriul sau contort ori propriul s5u prestigiu. El manifests tn^elegere i grija fa|a de problemele i dificultaUle celor pe care li conduce, dar o preocupare

care fortifica i stimuleaza, nu care provoaca moliciune i delasare. El va Indrepta intotdeauna increderea lor spre Dumnezeu. El va vedea in orice situajie limita o noua oportunitate de 172 CaJcafi pe urmek mete principii ait conducerii spiritual i&tatile Uderutui a ajuta. Este demn de notat ca atunci ctnd Dumnezeu alege un conducator care sa-

i urmeze marelui Moise, El il alege pe Iosua, omul care s-a dovedit a fi un slujitor credincios (Ex. 33:11). Citeva dintre secretele remarcabilului succes cunoscut de Hudson Taylor in calitate de lider spiritual stnt dezvaluite de catre succesorul sau, D. E. Hoste: ,,Un alt secret al influenjei sale asupra noastra consta in marea sa injelegere sj profunda sa considerate pentru bunastarea sj

confortul celor din jurul lui. Standardul inalt la care s-au menjinut sacrificiul sj truda sa nu 1-au facut sa micoreze delicatejea sj injelegerea pentru cei care nu erau in stare sa mearga la fel de departe ca el in aceste privinje. El a manifestat blindeje sj rabdare faja de eecurile sj lipsurile frajilor sai sj prin aceasta atitudine ia ajutat sa atinga un nivel mai inalt al consacrarii lor".1

Disciplinarea este o alta responsabilitate a liderului, adesea neplacuta sj apasatoare. In orice biserica sau societate religioasa este necesara menjinerea unei discipline sfinte sj aplicarea ei cu dragoste, pentru ca standardele divine sa fie respectate, in special in domenii ca trainicia credinjei, moraia sj conduita cretina. Pavel arata care este spiritul in care trebuie exercitata disciplinarea.

,,Fra$ilor, chiar daca un om ar cadea deodata in vreo greeala, voi, care sinteji duhovniceti, sa-1 ridicaji cu duhul blindejei. i ia seama la tine insuji, sa nu fii ispitit i tu" (Gal. 6:1, s.n.). Cerinja fundamentals in toate acjiunile disciplinare este dragostea. ,,Sa-l mustraji ca pe un frate" (2 Tes. 3:15). ,,Va rog sa va arataji iarasj dragostea faja de el" (2 Cor. 2:8). Persoana care a facut

Phillis Thompson, D. E. Hoste, London: China Inland Mission, p. 217. 173 fa$a propriilor e^ecuri i deficient este cea mai calificata sa se ocupe de es,ecurile altora, intr-o maniera in^elegatoare, dar ferma. Un spirit blind va realiza mai mult decit unul critic i sever. In abordarea unei probleme care cere ac^iuni disciplinare, trebuie avute in
1

minte cinci puncte: (1) Acjiunea trebuie aplicata numai dupa o informare serioasa i imparjiala; (2) Trebuie aplicata numai cind este spre binele general al lucrarii sj al individului; (3) Trebuie facuta Intr-un spirit de dragoste autentica sj intro maniera plina de considerate; (4) Trebuie sa fie inso|ita intotdeauna de ajutor spiritual sj reabilitare pentru eel vinovat sj (5) Trebuie sus^inuta prin

multa rugaciune. Cdiduzirea este a treia responsabilitate. Liderul spiritual trebuie sa tie unde merge sj, asemenea pastorului din Orient, trebuie sa mearga in fruntea turmei sale. Aceasta a fost metoda Marelui Pastor. ,,Dupa ce sja scos toate oile, merge inaintea lor sj oile merg dupa el, pentru ca ii cunosc glasul" (loan 10:4). ,,Liderul ideal, a spus A. W. Tozer, este acela care aude vocea

lui Dumnezeu care il cheama i ii conduce pe ceilalji conform acesteia." Pavel lea dat urmatorul indemn cretinilor din Corint: ,,CalcaJi pe urmele mele, intrucit sj eu calc pe urmele lui Hristos" (1 Cor. 11:1). El tia pe cine urmeaza i unde merge sj din acest motiv a putut sa le ceara sj altora sa il urmeze pe el. Dar nu este intotdeauna uor sa-i conduci pe cei care, desj sint oameni spirituali,

pot avea propriie lor opinii foarte ferme. Liderul nu trebuie sa-sj impuna in mod despotic voia lui. D. E. Hoste accentueaza acest lucru: ,,Intr-o misiune ca a noastra, cei ce ii calauzesc pe aljii trebuie sa fie pregatiji sa Ii se raspunda cu indaratnicie sj opozi^ie. Trebuie sa fie in stare sa renunje la acjiuni bune i folositoare, daca ele nu sint aprobate de ceilalji. Hudson Taylor a fost de multe ori obligat sa faca

mari modificari sau chiar sa lase la o parte proiecte bune datorita dezacordului cu privire la ele. 174 Cakafi pe umek mek principii ale conducerii spiritua/e ik ddetutui 175 Pentru a nu crea mai mult rau, el a schimbat sau chiar a renunjat la multe planuri care, mai tirziu, prin rabdare i rugaciune, au fost totui

aplicate".2 Initiativa este o funcjie importanta a unui lider. Unii au darul de a conserva rezultatele, mai degraba decit de a intreprinde noi acjiuni, de a instaura ordinea, mai degraba decit de a da natere la pasiuni. Adevaratul lider trebuie sa aiba i spirit Tntreprinzator i viziune. El va fi mai degraba un initiator, decit un conservator. Mulji dintre noi prefera roluri sigure, dar

Pavel nu a ales acest lucru. El i-a asumat mereu riscuri apreciate cu grija, intr-un spirit de rugaciune. Liderul trebuie sa inijieze noi planuri i sa ia in considerare i planurile altora. Trebuie sa ramina m avangarda i sa dea calauzire i direcjie celor din ariergarda. Nu va a^tepta ca lucrurile sa se intimple, ci va face ca ele sa se intimple. El va fi inijiatorul i va cauta permanent sa-i

imbunatajeasca metodele. El va fi gata sa puna la incercare idei noi. Robert Luis Stevenson a caracterizat atitudinea de siguranja, securitate i prudenja ca ,,un mucegai descurajant".3 Hudson Taylor i-a asumat riscuri. Pasji uriai ai credinjei pe care i-a facut cu regularitate, au fost apreciaji drept aventuri riscante. Dar acestea nu 1-au oprit, i astazi istoria vadete ca el a

avut dreptate. Cele mai mari realizari din istoria bisericii i a misiunilor au fost consecinjele unor riscuri asumate cu curaj i calculate cu grija in comuniune cu Dumnezeu. Mult mai multe eecuri sint rezultatul unui exces de pruden^a, decit al experimentarii cu indrazneala a unor noi idei. Un prieten al autorului, care a fost numit intr-un post de mare raspundere din lumea

cretina, analizindu-sj viaa a remarcat recent ca a fost surprins sa descopere cai cea mai mare parte a eecurilor lui s-au datorat faptului ca nu a avut suficienta indrazneala. ,,Grani|ele Imparajiei lui Dumnezeu nu au fost niciodata extihse de oameni precauji" - a spus doamna H. W. K. Mowll.4 Un lider nu va ignora sfatul oamenilor pruden^i de linga el. Ei il vor salva adesea de la greeli gratuite. Dar se va

feri ca excesul lor de prudenja sa-i frineze inijiativa, daca simte ca aceasta vine din partea lui Dumnezeu i nici nu le va permite sa-1 rejina de la infaptuirea unor pasj indrazneji ai credinjei la care Dumnezeu ii cheama, atit pe el cit i pe ei. Asumarea responsabilita{ii \\ implinirea ei voluntara este o caracteristica necesara a unui lider. Daca nu este pregatit pentru aceasta, se

descalifica singur pentru o asemenea slujba. Cel care se eschiveaza de la responsabilitajile impovaratoare i dificile pe care le implica pozijia sa ii va limita puterea de influenza asupra altora. Iosua a demonstrat calitatea lui de lider prin acceptarea fara ezitare a coviritoarei responsabilitaji de a-i urma marelui conducator Moise. Iosua ar fi avut mai multe motive decit Moise sa

considere inadecvata aceasta alegere, dar nu a repetat greeala predecesorului sau. El a acceptat cu promptitudine aceasta responsabilitate i s-a daruit ei. Qnd Hie a fost inaljat la cer, Elisei i-a asumat fara ezitare responsabilita^ile de profet in locul stapinului sau. El a acceptat autoritatea conferita prin caderea mantalei lui Hie i astfel a devenit un lider cu drepturi

depline. in fiecare caz, factorul determinant a fost siguran|a chemarii divine. Avind aceasta asigurare, nimeni nu trebuie sa ezite in a-i asuma responsabilitajile date lui de Dumnezeu. Este intotdeauna folositor sa arunci o privire in viaja personala 2 Ibid, p.158. 3 Robert Lewis Stevenson, in The Reaper, mai 1961, p. 89. Marcus Loane, Arhiepiscopul Mowll

(Archbishop Mowll, London: Hodder & Stoughton, 1960, p. 249). 176 Cafcafi pe urmete mete principii ate conducerii spirituaU a marilor oameni ai lui Dumnezeu i sa vezi elementele ce au contribuit; la eficacitatea lor spirituals. In Via{a lui Robert E. Speer (Life of Robert E. Speer) sint insemnate regulile dupa care Arhiepiscopul Benson, un

om care a purtat responsabilitaji grele, i-a condus via{a. Ele sint atit revelatoare, cit stimulatoare. Dei aparjin unei alte epoci, multe dintre regulile lui sint relevante si merit! i astazi aten^ia noastra. * Nu taragana tnceperea celei mai importante lucrari a zilei. * Nu murmura in faja mul^imii treburilor sau a scurtimii timpului, ci rascumpara vremea.

* Nu ofta cind \\i sint aduse scrisorile. * Nu exagera marimea responsabilitajilor asumate, lasind impresia ca suferi din pricina lor, ci ia-le drept privilegii s_i bucurii. * Nu atrage aten^ia asupra volumului mare de munca sau a experienjelor banale. * Inainte de a mustra pe cineva, cere de la Dumnezeu dragoste adevarata pentru el. Asigura-te ca i-ai acordat toate circumstanjele

atenuante posibile. Altfel, cit de ineficienta, nein^eleapta i chiar provocatoare poate fi cea mai bine inten^ionata mustrare! * Ce multa pace aduce faptul de a pastra tacere in legatura cu ceilal^i, de a nu crede orice fara discernamint i de a nu raspindi vorbele cu uurinja! * Nu cauta lauda, recunotin^a, respectul sau pre^uirea superiorilor

sau ale celor de aceeasj virsta cu tine, cu privire la serviciile pe care le-ai fa( ut in trecut. * Nu te sim^i jenat cind sfatul sau opinia ta nu sint cerute, nu sint luate in considerare sau sint date la o parte. * Nu permite niciodata sa fii plasat intr-un contrast favorabil ir raport cu aljii. * Nu lasa conversapa sa se concentreze in jurul persoanei tale.

* Nu cauta bunavoin^a, nici compasiune; incearca sa meriti, nu UdemCui 177 sa ceri delicate^e. * Suporta ofensa, in loc sa o impartas,eti sau sa o transmi|i. * Cind meritul pentru planul tau i pentru realizarea lui este atribuit altuia, nu te tulbura, ci muliume^t c 12 _ Calcaii pe urroele mele

(Dumnezeu a pus Ca incercare pe Avraam. Genesa 22:] &tunci Isus a fost dus de (DuAuC in pustie ca sa fie ispitit de diavoCuC. Matei 4:1 17 Teste de validare a liderului Exista teste de calificare pentru conducere, aa cum exista i teste ale calita(ii conducerii. BDumnezeu a pus la incercare pe Avraam" este expresia istorica a unui

principiu etern. Pentru eel care este investit cu autoritate spirituals, testele de validare vor veni negres.it. COMPROMISUL Compromisul este suspendarea par^iala a unui principiu, in scopul realizarii unui acord. Cind consim|im sa ne coborim standardele, dam tntotdeauna un pas inapoi i prea adeseori acesta este unul dintre lucrurile implicate in realizarea unui compromis.

Disputa lui Moise cu Faraon ofera un exemplu clasic ai tnclinajiei progresive spre compromis. Cind Faraon a in^eles scopul neclintit al lui Moise de a scoate pe Israel din Egipt pentru a se inchina Domnului, el a folosit toate trucurile necesare ca sa-1 descurajeze. Inchina{i-va lui Dumnezeu daca vreji, a fost prima sugestie, dar nu este nevoie sa parasiji Egiptui. inchinaji-va lui Dumnezeu aici." Varianta

moderna ar fi: ,,Nu neglija religia. Dar nu este nevoie sa fii tngust i sa o rupi compiet cu lumea". Cind acest argument a cazut, sugestia lui Faraon a fost: ,,Daca trebuie neaparat sa parasi|i Egiptui ca sa va inchina^i, nu e nevoie sa plecaji prea departe. Mergeji numai pina dincolo de granija". ,,Religia ISO Cafca.fi pe umulk mek principii ale conducerii

spirituaCe este buna i necesara, dar nu trebuie sa fii fanatic in aceasta privinja. Stai cit se poate mai aproape de lume." Urmatoarea propunere s-a referit la afecjiunea fireasca. ,,Lasa barbajii sa piece sa se inchine, dar nu e nevoie sa fie inso^i de femei i copii." ,,Rupe-o cu lumea tu insuji, daca trebuie neaparat, dar nu fi atit de extremist incit sa implici i familia ta in acest lucru, facindu-i s2 se

conformeze standardelor tale victoriene." Incercarea finala a fost un apel la dragostea i placerea pentru lucrurile materiale. ,,Mergi, daca trebuie, dar lasa turmele i cirezile s5 ramina in Egipt cit timp te inchini.",,Nu permite convingerilor tale religioase legitime sa intre in conflict cu activitajile i interesele tale in afaceri." Cu patrunderea sa spirituals, Moise a vazut amagirea din

fiecaret sugestie i a replicat de fiecare data in mod taios i hotarit. ,,Sa ni ramina o unghie din ele" (Ex. 8:25, 28; 10:11, 24, 26). Astfel Moise trecut cu cinste primul mare test al calitajii sale de conducator. AMBI1TA Ca toji marii conducatori, Moise a fost cernut prin testul ambijiei. Cind, in timpul absenjei sale, fiind pe muntele Sinai, Israel s-a intors spre idolatrie, minia

sfinta a Domnului s-a aprins: ,,De aceea, il voi lovi cu ciuma, i-l voi nimici, dar pe tine te voi face un neam mai mare i mai puternic decit el" (Num. 14:12). Cirtirea i necredinja devenite cronice in Israel se dovedisera deja a fi un necaz greu pentru Moise i el ar fi fost scuzat daca ar fi vazut in aceasta ameninjare divina o modalitate de a scapa de povara i un prilej de a fi avansat.

Deoarece Dumnezeu era Cel care inijiase aceasta propunere, testul era mult mai dificil. Niciodata lipsa de egoism i noble^ea caracterului lui Moise nu sau vazut mai clar ca in reacjia lui la acest mesaj al lui Dumnezeu. Preocuparea lui a fost in exclusivitate pentru Taste de va&dare a Mtmlui 131 gloria lui Dumnezeu i pentru binele poporului sau.

Gindul la marire nu a prins nici un moment radacini in con^tiinja sa nobila. El a stat in fa^a lui Dumnezeu cutezator sj ferm i astfel, prin mijlocirea sa, judecata asupra najiunii necredincioase a fost inlaturata. SITUATHLE IMPOSIBILE ,,Cum face el fa|a situa|iilor imposibile?" a fost unul din testele pentru lideri ale lui John R. Mott. El obinuia sa-i incurajeze pe lideri sa se

confrunte cu responsabilitajile imposibile, mai degraba decit cu cele simple, pentru ca aceasta le va mari puterea, ii va invaja dependent de aljii i ii va conduce mai aproape de Dumnezeu. ,,Eu am incetat sa ma ocup de lucrurile minore pe care le pot face aljii" - a spus el. Un conducator ii arata adevarata valoare tocmai in situa|iile defavorabile. Nu este exagerat sa afirmam

ca astazi, mai mult ca oricind in istoria lumii, liderii sint confrunta^i cu o muljime de crize nerezolvate i de situajii imposibile. In consecin|a, daca vor sa reziste, trebuie sa fie in stare sa razbata prin dificultaji i sa le considere simpla rutina. Moise s-a confruntat cu testul imposibilului atunci cind Israel a ajuns la Marea Roie. De o parte statea irul de mun^i de netrecut numit Baal Zephon, de cealalta

parte - deertul imposibil de strabatut. Inaintea lor se intindea Marea Roie, iar in spate invincibila armata a lui Faraon. Moise era intr-o situajie fara ieire, alaturi de o multjme inspaimintata i cirtitoare. In aceasta experienja nea^teptata i zguduitoare, moralul poporului a scazut la minimum. ,,Nu erau oare morminte in Egipt, ca sa nu mai fi fost nevoie sa ne aduci sa murim in pustie?"-

plingeau ei. Dar Moise, omul credinjei, s-a bizuit pe Dumnezeu. Porunca a sunat ca o adevarata nebunie pentru israelijii inspaiminta^i, dar ea dovedete extraordinara sa calitate de conducator. ,,Nu va teme^i"- a strigat el cind existau toate motivele din lume 182 Catcafi pe wmele mete principii ale conducerii

spiritual pentru o spaima vecina cu nebunia. ,,StaJi linis^i", a adaugat el, cind] Faraon era pe punctul de a-i spulbera i cind a sta insemna moartea. Promisiunea ,,Veji vedea izbavirea pe care v-o va da Domnul", parea ceva foarte indepartat (Ex. 14:11-13). In aceasta sublima declarable de credinja, Moise a trecut cu succes testul situajiei imposibile i Dumnezeu 1-a onorat.

Prezicerea sal optimista s-a adeverit. ,,Pe egiptenii acetia pe care-i vedeji azi, nu-i vejil mai vedea niciodata." Poporul a vazut salvarea data de Dumnezeu i j distrugerea totala a dus.manilor sai. Marea lec^ie este ca lui Dumnezeu j ii place sa-i aduca pe oameni in situajii fara ieire sj apoi, ca raspuns la j increderea lor, sa-i desfaoare puterea i harul Sau, facind imposibilul. j

In timpul evanghelizarii in China, Hudson Taylor s-a aflat adesea in astfel de situa^ii. Ca o concluzie la aceste experience, el ] spunea ca in cele mai grele sarcini asumate pentru Dumnezeu exista trei faze imposibil, dificil, realizat. Ai ajuns la Marea Roie a viejii tale Unde nu poji face nimic, Unde oricit te-ai stradui nu gaseti cale de iesjre, nici

drum inapoi i singura solute este sa treci prin valuri? Atunci as.teapta-1 pe Domnul cu incredere senina, Pina noaptea fricii tale s-a dus. El va trimite vintul, va despica apele i va spune sufletului tau: ,,Mergi inainte!" Atunci mina Lui te va calauzi i chiar daca se vor rostogoli cascadele,, Dumanul nu te va putea ajunge,

Valul nu te va putea atinge, Nici marea cea mai puternica nu te va putea inghiji. Tesu lit. va&dare a dderuhi Avalana valurilor va tncremeni i spuma lor se va opri la picioarele tale. Astfel vei trece fara sa te uzi Pe cSrarea facuta de Insui Domnul. In ceasul diminejii, cind norii se vor ridica, Vei vedea pe Domnul Tau,

Care te va conduce de la | armul marii Intr-un Jinut pe care nu-1 cunoti. i temerile tale vor ramine in urma, aa cum au ramas dumanii tai. Nu iji va mai fi frica, Ci vei cinta laude intr-un loc mai bun, Un loc pe care miinile Lui 1au facut. 183 Annie Johnson Flint EECUL

Daca ai putea privi in inimile muhor oameni despre care crezi ca merg pe crestele valurilor, ai fi surprins de multe lucruri. Acel comentator fara egal care a fost Alexander Maclaren, dupa un discurs reuit adresat unei mari muljimi, a plecat coplesit de sentimentul insuccesului. ,,Nu voi mai vorbi niciodata despre aceasta!" - a exclamat el, cind de fapt adunarea a plecat binecuvintata i

incurajata. Trebuie sa luam in considerare reacjiile care sint inerente pericadelor de incordare. i nu trebuie sa ignoram atacurile subtile ale dumanului care nu doarme. Modul in care liderul va face faja eecurilor sale va avea un efect insemnat in misiunea sa viitoare. Am fi indrepta|i$i sa credem ca e| ecul lui Petru in sala judeca^ii i-a luat pentru totdeauna dreptul de a 184

Cafcafi pe wmek mek principii ale conduceru spiritual* conduce Tn Imparajia lui Hristos. Dimpotriva, profunzimea pocainjei 1 a dragostei sale pentru Hristos i-au redeschis ua oportunitajii uney slujiri mai largi. ,,Cind pacatul se lnmulje^te, harul se inmuljesie i man mult." Din studierea Bibliei reiese in mod evident faptul ca majoritatea personalitajilor

consemnate intre coper|ile ei au fost oameni care au] euat intr-un anume punct, unii chiar foarte drastic, dar care au refuzat] sa ramina trintiji la pamint. Caderea i pocainja le-a oferit o concepjie< mult mai ampla despre harul lui Dumnezeu, care acorda o a doua ij chiar o a treia ansa copiilor Sai. Istoricul Froude a scris: ,,Valoarea unui om trebuie apreciata in func|ie de viaja

lui, luata in ansamblu, nu de eecul in faja uneij incercari singulare i personale. Apostolul Petru, cu toate ca a fost avertizat, a negat de trei ori pe Domnul sau la primul pericol ce se; profila la orizont; i totui Domnul 1-a ales, pentru ca El il cunotea i j in putere, i in slabiciune". Un lider bun este acela care a invajat ca nici un eec nu este un final i care acjioneaza pe baza acestei

convingeri, indiferent daca este vorba de eecul sau ori al altora. El este realist, injelegind ca nu va putea avea intotdeauna succes. Nu exista lider perfect sau infailibil. GELOZIA Este de ateptat ca un conducator sa trezeasca ambijia sau gelozia rivalilor sai. Datorita influenjei sale crescinde, Moise s-a confruntat i el cu aceasta experienja. Nemuljumirea

este intotdeaur arma advesarilor. Prima incercare a lui Moise a venit in mod tragic chiar de sora i de la fratele sau. Acetia uitasera ca numai datorita sacrificiuh lui Moise i raspunsului sau pozitiv la chemarea lui Dumnezeu ei ni mai sufereau acum asuprirea egiptenilor. Tcste de validate a Rderufui 185 Maria era pe timpul acela o femeie in virsta, a carei

experienta cu Dumnezeu ar fi trebuit sa o inveje despre rautatea i meschinaria geloziei. Se pare ca ea a ini| iat campania de denigrare a lui Moise, invocind ca motiv casatoria lui cu o femeie etiopiana. Ura rasiala nu este un fenomen modern. Ea s-a sim|it ofensata de faptul ca este inlaturata de o straina i 1-a atras i pe Aaron in acesta razvratire. Este clar ca Maria i Aaron nu au fost muljumi^i cu al

doilea loc dupa Moise. i, la instigarea diavolului, ei au incercat sa-i indeparteze fratele din pozijia sa de influenza. Gelozia lor a fost acoperita in mod pios de un zel simulat pentru Dumnezeu. ,,Oare numai prin Moise vorbes,te Domnul? Nu vorbete oare i prin noi?" Ei au refuzat sa-1 considere pe Moise singurul in drept sa vorbeasca oamenilor din partea lui Dumnezeu.

Reac^ia lui Moise a fost exemplara. Desj a fost ranit adinc, nu a spus nimic pentru justificarea sa, pentru ca principala sa preocupare era slava lui Dumnezeu, nu prestigiul sau. Datorita bunatajii sale, el a primit aceasta caracterizare unica: ,,Moise era insa un om foarte blind, mai blind decit orice om de pe fa|a pamintului" (Num. 12:3). Des,i el a tacut cu demnitate, Dumnezeu nu a permis ca

autoritatea slujitorului sau sa fie atinsa. Pentru ca a fost o ofensa publica, a trebuit sa existe o judecata i o pedeapsa publica. ,,i iata ca Maria era plina de lepra, alba ca zapada." Pedeapsa drastica aplicata de Dumnezeu indica gravitatea acestui pacat impotriva omului uns de El. Mare^ia lui Moise a stralucit din nou. Singurul sau raspuns a fost rugaciunea pentru sora lui, mijlocire la

care Domnul a raspuns cu har. Lec^ia este evidenta. Omul pus de Dumnezeu intr-un anumit loc nu trebuie sa se justifice la provocarile geloase ale rivalilor. El este in siguran^a in miinile Protectorului ceresc. Mustrarea Domnului facuta Mariei a fost de fapt o confirmare a lui Moise: ,,Cum de nu v-a^i temut deci sa vorbiji impotriva robului Meu, impotriva lui Moise?"

(Num. 186 Cakafi pe urmeU meie principii aie conduceiii spiritual* 12:8) A doua provocare a venit din partea lui Core i a tovarasjlor sli, care i-au manifestat fara motiv gelozia faja de Moise i Aaron. De ce sa se bucure numai ei de privilegiile slujbei lor inalte? Nu suit alpi la fe! de calificaji, inclusiv ei inii?

Numai Moise i Aaron sint potriviji ca mediatori ai mesajului lui Dumnezeu? ,,Destul - au spus ei - caci toata adunarea, to|i sint sfinji i Domnul este in mijlocul lor. Pentru ce va ridica^i voi mai presus de adunarea Domnului?" (Num. 16:3) Moise a refuzat din nou sa se justifice, Dumnezeu a intervenit judecata dreapta a cazut peste cei rascula|i. Frica a venit peste popor i prestigiul lui Moise s-a

inaljat mai mult ca oricind. Dumnezeu este alaturi de liderii pe care El i-a chemat i i-a numit. El Ti onoreaza, ti protejeaza, Ti apSra de oricine le ataca drepturile. Moise a ales oameni destoinici din tc Israefui si ia pus cdpetenii ate poporuCuu.. 'Ei judecau poporuC in tot timpid; aduceau inaintea Cui Moise pricinUe grete., iar toate pricinile mici (e judecau ti insist

Exodul 18:25-26. 18 Arta delegarii O definite a conducerii afirma ca este capacitatea de a recunoate abilitajile speciale i limitarile altora, combinata cu aptitudinea de a incredin|a fiecaruia slujba in care va da un randament maxim. Cel ce reuete sa faca lucruri bune prin intermediul altora exercita eel mai bun tip de conducere. Acel profund cunoscator al

oamenilor care a fost Dwight L. Moody a spus odata ca mai degraba ar pune o mie de oameni sa munceasca decit sa faca munca a o mie de oameni. Liderul trebuie sa-i aleaga oamenii tn aa el, incit sa aiba siguran|a investijiei de autoritate pe care o face. D. E. Hoste, directorul general de la China Inland Mission, a spus: ,,Aptitudinea de a evalua inzestrarile unei mari diversitaji de lucratori i

apoi de a-i ajuta sa le foloseasca pe linia personalitajii sj activita^ii lor este cea mai importanta calitate pentru conducerea misiunii noastre".1 Aceasta capacitate tl va scuti pe lider de experienja neplacuta de a potrivi piloni patraji in gauri rotunde. Delegarea responsabilitajii impreuna cu autoritatea corespunzatoare nu este o indatorire placuta pentru eel care vrea

Phillis Thompson, D. E. Hoste, London: China Inland Mission, p. 156. 190 CaJcafi pe urmele mete principii ate conducerii spiritual autoritate pentru el insui. El poate fi bucuros sa se elibereze de responsabilitate, dar ovaitor in a scapa din miini friiele puterii. Aceasta este o nedreptate faja de subordonaji i nu se dovedete a fi de mare

eficienja. Atitudinea lui va fi interpretata ca lipsa" de incredere i va duce la o cooperare slaba a colaboratorilor sSi, lucru care ii va micora capacitatea de a conduce. Este posibil ca subordonatul sa nu-i indeplineasca sarcina la fel de bine ca superiorul sSu, dar se poate intimpla i contrariul. Acordindu-i-se s,ansa, eel tinSr o poate face mai bine, pentru ca el poate sim|i mai

bine pulsul viejii contemporane. i cum sS-i dovedeasca" competent, dac3 nu i se delega atit responsabilitate, cit i autoritate? ,,Gradul in care un lider este capabil de a delega responsabilitaji este masura succesului sau." Se argumenteaza pe buna" dreptate cS activitatea unei persoane nu poate fi mai mare decit sarcina pe care o poate purta. Unii

conducStori se simt ameninjaji de mingle sclipitoare ale unora dintre subordonaji i de aceea ovaiesc in a delega autoritate. Liderul care eueaza aici va fi prins in capcana detaliilor secundare care, pe lingS faptul ca il vor impovara, il vor abate de la responsabilitajile principale. El eueaza de asemenea in utilizarea potenjialului celorlalji. Insistent de a face

lucrurile singur, pentru ca el le face mai bine, evidenjiaza nu numai o concepjie ingusta, ci i o mare vanitate. Liderul care este meticulos in alegerea prioritajilor ii va mari foarte mult eficienja. Odata ce investitura a fost facuta, el trebuie sa manifeste maximum de incredere in colegii sai. S-a spus despre dr. A. B. Simpson, fondatorul organizajiei Christian and

Missionary Alliance, cS avea incredere in cei investi^i in diferite func^ii i ii 12sa sai exercite in mod liber darurile.2 2 A. E. Thompson, Via\a lui A. B. Simpson (The Life of A. B. Simpson, Harrisburg: Christian Publications, 1920, p. 208). dtleg&rii 191 Daci nu aveau succes, considera aceasta ca o

reflectare a propriei sale conduced, deoarece el era eel care ii selectase pentru aceasta pozitfe. Subordonajii trebuie sa fie pe deplin asiguraji de sprijinul conducatorului lor pentru orice acjiune la care se simt chemaji, indiferent de rezultat, atita vreme cit ei au acjionat in sfera lor de referinja. Aceasta presupune ca domeniile de responsabilitate sa fie clar definite, aa incit sa nu aiba

loc nici o neinjelegere. Multe stua(ii nefericite au aparut pentru ca nu s-a procedat in acest mod. Descriind colaborarea lui cu dr. John R. Mott, Paul Super a spus: ,,Una dintre cele mai mari incurajSri ale acestor zece ani petrecuji in Polonia a fost siguranja sprijinului s5u. Cea mai mare mindrie era increderea lui in mine. Desigur, una dintre cele mai puternice rajiuni a fost sa

rSmin demn de sprijinul lui i sa nu-i dezamagesc ateptarile".3 O ilustrajie biblicS proeminenta in legaturS cu importanja principiului delegarii de responsabilitate i autoritate este sfatul dat de letro lui Moise, aa cum este menjionat in Exodul 18:127. Israel ieise din Egipt ca o muljime dezorganizata de sclavi. Apoi, un nou spirit national s-a dezvoltat sj ei au

devenit o najiune organizatS. Aceasta dezvoltare a impus sarcini administrative imposibil de indeplinit doar de Moise i atunci socrul sau a intervenit. II vazuse pe Moise acultind sj judecind de diminea^a pina seara problemele fara sftr^it nSscute in aceste noi imprejurari. Era impovarat atit de sarcini legislative, cit i juridice, iar hotaririle lui erau luate de popor ca din gura lui Dumnezeu.

B. Matthews, John R. Mott, London: Hodder & Stoughton, 1909, p. 364. jr 9.2 Cakafi pe urmeU me& principii ak conducerii spiritual I Ietro 1-a vazut pe Moise Tncordat i extenuat sj atunci i-a aratat doua motive puternice in favoarea delegarii citorva din responsabilitatjle] sale. Primu! a fost: ,,Te istove^ti singur... caci lucrul este mai

presus del puterile tale i nu1 vei putea face singur" (v. 18). Exista limite del consumare a forjei fizice i nervoase peste care nu este bine sa trecem.; In al doilea rind, metoda era prea inceata i oamenii nu erau muljumiji,] pentru ca nu primeau atentia ceruta. Imparjirea responsabilita^ilor urma] sa grabeasca deciziile, satisfacindu-i pe oameni (v. 23).

Atunci Ietro a propus o dubla ac^iune. Moise va continua sal acjioneze ca reprezentant al lui Dumnezeu, invajind pe popor principiile] spirituale sj exercitind func^iile legislative. La el vor fi aduse cazurile] deosebit de grele (v. 16; 19-20). El va delega func^iile juridice, pe care le exercitase el insui pina atunci, unor oameni competent^, care astfel vor us.ura povara insuportabila

aflata pe umerii lui. A fost un sfat injeiept, pentru ca altfel Moise n-ar fi rezistat tensiunii in care traia s,i nu ar fi ramas nimeni cu experienja sj pregatire in exercitarea autoritajii i in purtarea responsabilitajilor. Eecul in aceasta privinja a dus la ruinS . lucrarea pe care mulji o incepusera cu succes pentru Dumnezeu. Sfatul lui Ietro a adus multe beneficii lui Moise. El a putut sa se concentreze

asupra unor aspecte s,i responsabilitatj mai inalte ale slujbei sale. Au fost astfel descoperite talente ascunse sj nea^teptate ale \ celorlal|i colaboratori ai sai. Aceti oameni daruiji, care ar fi devenit I poate criticii lui, daca el ar fi continuat sa concentreze intreaga putere \ in miinile sale, s-au maturizat prin greutatjle slujbei lor i au devenit | astfel alia^i siguri. Nemuljumirile incipiente s-

au stins prin rezolvarea | mai rapida a litigiilor. De asemenea, a fost asigurat un esjalon de j conducatori eficientj ai poporului dupS moartea sa. Ietro i-a incurajat ginerele prin expunerea unui principiu spiritual in legatura cu lipsa de timp. ,,Daca vei face lucrul acesta, i ] daca Dumnezeu it.i va porunci aa, vei putea face faja lucrurilor" (Ex. j 18:23). El i-a supus deci

sfatul hotaririi finale a lui Dumnezeu. J rta iekgaxii 193 Principiul este ca Dumnezeu Isj asuma intreaga responsabilitate pentru faptul de a-i fi dat omului Sau toate insuirile necesare indeplinirii oricSrei sarcini ce i-a fost iacredinjata. Exista anumite sarcini pe care ni le impunem singuri, dar pe care aljii le pot rezolva mai bine i pe care

trebuie sa le abandonam. Dar chiar daca ei le-ar face mai rau decit noi, tot ar trebui abandonate - acesta este un test aspm pentru un perfectionist. Moise, fara indoiala, putea sa rezolve mai bine problemele decit cei aptezeci de oameni selecta|i, dar daca ar fi continuat in acelai ritm, ar fi fost curind doar o amintire. Standardele sugeiate de Ietro pentru alegerea ajutoarelor lui Moise evidenjiaza un

discern amint spiritual deosebit. Ei trebuiaa sa fie oameni capabili - pentru ca aveau sarcini precise, oameni evlavioi -care se temeau de Dumnezeu i %i respectau semenii, oameni de onoare -> care urau IScomia i nu erau susceptibili de a fi rnituitj. tntre alte lecjii despre conducere se numara i aceasta: este o greeala sa-ji asumi mai multe responsabilitaji decit po^i

purta in mod adecvat i satisfacator. Nu este nici o virtute in a face mai mult decit partea noastra din munca. Este bine sa ne putem recunoa|te i accepta prcpriile limite. ,,Ietro" ai nosjtri pot discerne adesea mai clar ca noi i este bine sa luam seama la admonestarile lor. Daca tu caici legea tiatwrala, chiar in serviciul lui Dumnezeu fiind, nu vei fi scutit de pedeapsa. Este mai uor sa-^i asumi

responsabilita^i sub presiunea oamenilor, decit sa le iei direct de la Dumnezeu. Pentru astfel de activitati peste program, Dumnezeu nu-i asuma responsabilitatea. Unul dintre testele dificile ale conducerii misionare este delegarea de responsabilitaii liderilor na|ionali in momentul In care dovedesc suficienta maturitate spirituala, pastrind faja de ei disponibiiitatea de a-i ajuta

in procesul cttigarii expenen^ei, aa cum toti am citiga-o, prin necazuri i eFori. Aceasta implica descoperirea, perfecjionarea i folosirea talentelor colegilor na^ionali. In primul stadiu este necesara o veghere atenta, iritervenjia facindu-se numai daca este - Cilcati pc urmele me!; 194 CaJcafi pe urmete mek principti alt conducerii spirit nevoie. Sentimentul ca eti

urmarit distruge increderea. Cind dr. W. E. Sangster a fost ales secretar general al Bisericii Metodiste Britanice pentru Departamentul misiunii in case, el a stabilitj o diviziune a muncii intre toji membrii deparlamentului i a distribuit' fiecaruia responsabilitaji, dupa care a fncetat sa ii mai supravegheze. Increzator In mod absolut in colegii sai, lea delegat autoritate sj nu a \ regretat niciodata. S-a spus

despre el: ,,Probabil ca marea sa pricepere in conducere s-a datorat preciziei delegarii i alegerii asistenjilor. A fost intotdeauna un maestru in aceasta arta".4 Scriind despre un lider al unei mari societal misionare, un membru din conducere a facut urmatorul comentariu: ,,A avut un mare dar al conducerii i niciodata nu a intervenit in munca colaboratorilor sai.

Fiecare a fost lasat sa-i faca slujba sa". Un alt membru a scris: ,,A tiut ce pot face oamenii 1 i-a lasat sa valorifice la maximum ocaziile care li se ofereau, intervenind numai cind lucrurile mergeau rau".5 4 Paul E. Sangster, Doctor Sangster, London: Epworth, 1962, p. 88, 221. 5 Phillis Thompson, Cum sa urci spre culmi {Climbing on Track, London: China

Inland Mission, 1954, p. 99). 9{p6uC'Meu Moise a murit; acum, scoatd-tt, trtci lordanuC acesta, tu / tot poporuf acesta... "Eu voifi cu tine, cum am fost cu Iosua 1:2, 5 19 inlocuirea liderilor Cind se dezvolta o micare in jurul unei personality dominante, adevaratul test al calitajii sale de conducator este refleetat de modul in

care lucrarea sa va supraviejui crizei provocate de o eventuala iniocuire a sa. Acest fapt a fost tacit recunoscut de Gamaliel cind i-a sfatuit pe farisei. ,,Nu mai necajiti pe oamenii aces,tia, i lasaji-i in pace! Daca incercarea sau lucrarea aceasta este de la oameni, se va nimici, dar daca este de la Dumnezeu, n-o veji putea nimici" (Fapte 5:38-39). O activitate generata de Dumnezeu i condusa pe

pnncipii spirituale va invinge ocul schimbarii conducerii i va prospera poate i mai mult. Este pcsibil sa manifestam uneori o grija necretineasca pentru Dumnezeu si lucrarea Lui. Moartea unuia dintre lucratorii Sai nu-L ia pria surprindere i nu-L provoaca la ac^iuni urgente. Chiar daca noi stntem luati prin surpridere i oca|i de schimbare, nu trebuie sa tremuram pentru chivotul lui

Dumnezeu. Trebuie sa avem in minte faptul ca exista in conducerea cretina factori care sint absen|i in conducerea iaica. La urma urmei, Dumnezeu %i nu un om este Cel care pregatete i selecteaza oamenii pentru pozijii de conducere in fmparajia Sa (Marcu 10:40). Nici o iucrsre pe care El a ini^iat-o nu va fi parasita pina cind scopurile Sale nu vor fi atinse. Se afirma ca orice mare

micare intra in criza ia moartea fondatorului sau. Daca este adevarat, nu inseamna ca aceste crize sint intotdeauna fatale. Atunci cind a murit primul secretar al Comitetului american pentru rmsiuni, Lyman Beecher a spus ca este inciinat sa [$8 C&kafi pe urmek mek principii ok conducerii spirituaU j clispere cu privire la viitorul

misiunilor straine. Dar altcineva a preluat munca cu atita profesionalism, aa incit moartea sa a adus aceeasj ingrijorare. In sfirsjt, cind un al treilea secretar s-a dovedit la fel de capabil ca predecesorii sai, dr. Beecher a realizat ca Dumnezeu le oferea solu^ii pentru orice situate atit pentru conducatori, ctt sj pentru] activitajile lor. Cind el insusj nu a mai fost, unii s-au pltns ca s-a produs \ o pierdere

irecuperabila datorita calitajilor de neprejuit cu care fusese inzestrat: cump5tare, corectitudine, consecvenja i pricepere in organizarea misiunilor in strainatate. Dar pentru toate aceste situa{ii s-au gasit noi lideri la timpul hotarit de Dumnezeu sj in maniera lui Dumnezeu.1 Adevarul este ca nici un om, oricit ar fi el de daruit i devotat, nu este de neinlocuit in lucrarea pentru Impara^ia lui Dumnezeu.

Dumnezeu este intotdeauna la lucru, neperceput de oameni, pregatind solujiile pentru conducere. Cind apar crizele, il numete pe eel ales de El in locul pentru care 1-a desemnat. Este de multe ori adevarat ca succesorul nu iese imediat in evidenja, dar timpul il dezvaluie in cele din urma. Nu $ara promisa, ci oameni ca Moise, David, Isaia au fost cele mai mari daruri pentru poporul Israel, pentru

ca cele mai mari daruri ale lui Dumnezeu sint oamenii. Zestrea Sa cea mai importanta pentru Biserica au fost cei doisprezece oameni, pe care El Insusj i-a pregatit pentru conducerea ei. Nu este dificil sa nt uichipuim descurajarea i chiar disperarea care au cuprins najiunea cind friiele conducerii au fost luate din miinile ferme i capabile ale lui Moise. De patruzeci de

ani toata viaja nationals se centra in jurul lui. La el privisera pentru solujionarea problemelor sj a disputelor. El fusese omul care transmitea voia lui Dumnezeu pentru ei. Luind in considerate toate acestea, li se poate ierta sentimentul pe 199 1 Sunday School Times, 8 noiembrie 1913, p. 682. intocturta Meriior care 1-au incercat, acela ca

Moise era de neinlocuit. Intradevar, erau saptezeci de batrini care slujisera sub autoritatea lui, dar nu mai era nici un Moise la orizont. Faptul ca moartea lui s-a produs in momentul cind trebuiau sa intre in Canaan a facut ca aceasta criza sa devina i mai acuta. Era greu de crezut ca Dumnezeu are in rezerva un om pentru aceasta situate urgenta. Dar El il pregatise de mult pe Iosua. Criza 1-a propulsat pe

Iosua in faja. Aceasta situate se repeta constant in istorie i fiecare genera|ie are de inva|at aceeai lecjie. Pierderea unui lider preeminent nate indoieli i temeri. ,,Ce se va intimpla cu metodismul cind John Wesley va mud?" ,,Ce se va intimpla cu Armata Salvarii cind va muri William Booth?" ,,Ce se va intimpla cind pastorul nostru se va muta?" Cararile gloriei nu due decit

la mormint, dar o alta glorie va fi revelata. Marele conducator trebuie inevitabil inlocuit datorita mor|ii sau a altei cauze i durerea provocata de pierderea lui va fi direct propor^ionala cu calibrul conducerii sale. Dar cind priveti retrospectiv, po| i vedea ca tragedia s-a transformat in eel mai mare beneficiu pentru lucrare. Numai dupa ce conducatorul a fost inlocuit, vor fi pe deplin dezvaluite caracterul

i realizarile sale. Tot astfel, numai dupa ce Moise a murit, Israel a realizat adevarata statura a robului Domnului. ,,Experien^a morjii face ca lec|iile viejii sa devina desavirite." Pe de alta parte, inlocuirea liderului ii reamintete acestuia dimensiunea lucrarii sale in raport cu aceea a lui Dumnezeu. Cu toate ^arile lui realizari, el nu este de neinlocuit. Vine timpul cind contribu^ia sa

specials nu mai coincide cu nevoile momentului. Chiar i eel mai inzestrat lider are limite, care devin vizibile atunci cind darurile complementare ale succesorului sau fac ca lucrarea sa se dezvolte in direcjii in care fostul conducator nu era potrivit. Frecvent se intimpla ca un om mai neinsemnat, cu daruri diferite, sa dezvolte o lucrare mai encienta decit predecesorul sau care a

ini^iat-o. Moise nu ar fi reuit 200 Caicafi pe urmek mete princivii ale conducerii spirituatt I poate sa cucereasca i sa imparta Tara Canaanului cu atita dibacie sj siguran^a ca Iosua. Inlocuirea unui conducator puternic i autoritar duce la aparijia unui nou tip de conducere. Adesea un om aflat intr~o pozi^iej

subordonata a demonstrat calitaji total neateptate atunci cind a fosti investit cu responsabilitate. Puteri i daruri necunoscute au ieit la 3 lumina. Iosua nu ar fi fost niciodata un conductor impunator, daca ar 1 fi ramas ,,slujitorul lui Moise". Schimbarea conducerii asigura de asemenea prilejul de a demonstra disponibilitatea lui Dumnezeu sj scopurile Lui. Resursele Sale, in orice

lucru, sint inepuizabile. Daca un om daruit nu se pune la dispozijia Lui, Dumnezeu nu este descumpanit. Va alege un om cu daruri mai pujine, dar deplin consacrat Lui, i ii va suplini resursele cu puterea Sa infinita. Acest gind este exprimat implicit in afirmajia provocatoare a lui Pavel din epistola sa caire corintenii atit de plini de stralucire: ,,De pilda, fra|i! or, uitaji-va la voi, care a|i fost chemaji: printre voi nu

sint mulji injelepji in felul lumii, nici muli puternici, nici mulji de neam ales. Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii ca sa le faca de ruine pe cele in^elepte. Dumnezeu a ales lucrurile siabe ale lumii, ca sa le faca de rusjne pe cele tari. i Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii i lucrurile disprejuite, ba inca lucrurile care nu sint, ca sa le nimiceasca pe cele ce sint; pentru ca nimeni sa nu se

laude inaintea lui Dumnezeu" (1 Cor. 1:26-29). Aceasta nu pentru ca Dumnezeu nu vrea sa foloseasca puteriie i darurile nobile, dar ce pu^ini sint cei care, ca Pavel, vor sa-sj puna fara rezerve aceste daruri la dispozijia lui Dumnezeu. Cind astfel de oameni renunja sa se bizuie pe propria lor putere i injelepciune i invaja sa depinda de Dumnezeu, nu

existE nici o limita in modul in care E! ii va folosi pentru gloria Sa. Aproape de sfirsjtui viefii doctorului A. B. Simpson, fondatorul organizajiei Christian and Missionary Alliance, un lucrator preeminent | inCocuirca Mtrilor 201 din New York, a afirmat la una dintre iniruniri ca, deoarece nu este nimeni c&lificat sa preia conducerea

organizajiei, vor trebui alocate fonduri importante pentru asigurarea perpetuSrii lucrarii. Dr. Simpson nu a spus i nici nu a tntreprins nimic. El a fost convins ca daca lucrarea a venit cu adevarat de la Dumnezeu, nimic nu o va darima, iar daca nu a venit de la Ei, atunci nu merits sa fie continuatS.2 Dar ce bucurie a avut in ultimile luni de viaja cind, dei nu mai participa la

conducerea organ iza^iei, a primit rapoarte despre o continua cretere a donaiiilor |i despre progresul uirsitor de pe cimpurile de misiune din strSin2tate. Anul urmStor mor|ii sale s-a dovedit eel mai prosper din istoria societa|ii. Nu s-ar fi putut plati un pre| roai mare pe-ntru calitatea conducerii sale. Exista un Conducator care intrejine lucrarea i care nu are nevoie de inlocuire.

Ucenicii Sai nu au facut nici o micare ca sa-L inlocuiasca dupa moartea Lui. o evidenja tacita a convingerii lor ca El inca este Conducatcrul. De-a lungul anilor, biserica a pierdut sentimentu! viu al prezenjei Sale, dar nu a avut niciodata sentimental ca este o armata lipsita de conducator. El a demonstrat intotdeauna ca necazuriie i pericolele prin care trece biserica se bucura de cea mai

mare aten|ie din partea Sa. ,,Noi ii marturisira Domnului - a spus Martin Luther - ca daca este vorba de Biserica Sa, atunci El trebuie sa o supravegheze, sa o men|ina i sa o apere, pentru ca noi nu putem nici sS o |inem, nici sa o aparam; i chiar daca am putea, am fi cci mai mindri magarusj de sub ceruri." Atita timp cit avem un Lider care conduce lucrarea Sa cu o putere ve^nica, aceeasj

ieri, azi i in veci, schimbarile din conducerea omeneasca nu trebuie sa ne sperie sau sa ne descurajeze. 2 A. E. Thompson, Via^a lui A. B. Simpson (The Life of A. B. Simpson, Harrisburg: Christian Publication, 1920, p. 208). Si ce-ai auzit de Ca mine, in fafa muCtorl manuri, incredin^eaza Ca oameni de incredere, care safie in stare sa invefe si pel aCfiL
r

2 Timotei 2;2 20 Formarea noilor lideri Prin acest indemn, Pavel accentueaza responsabilitatea conducatorului spiritual de a se reproduce i a se multiplica. El trebuie sa fie gata sa acorde tinerilor incredere si timp, pentru ca acedia sint succesorii sai poten^iali. Statura spiritual! a lui Barnaba sj totala sa lipsa de gelozie s-au dovedit

atunci cind stralucitul sau protejat, Pavel, i-a luat-o inainte, devenind membrul eel mai influent al echipei. Rezulta de aici ca liderul trebuie sa dea colaboratorilor sai un cimp larg de aqiune, pentru a-i exercita i dezvoita capacitate. John Mott a afirmat ca liderii trebuie sa se multiplice; ei realizeaza aceasta in masura in care se ocupa de perfec^ionarea

celor mai tineri i le acorda mina libera in dezvoltarea capacitajilor. Trebuie sa li se dea responsabilitaji greie, inclusiv pentru initiative i decizii finale. Este necesar sa li se recunoascS realizarile i sa li se acorde credit. Lucrul eel mai important este increderea. Greelile sint inevitabile in pregatirea pentru conducere. La o recenta conferin^a a misionarilor, un lider a fost invitat sa exprime punctul de

vedere asiatic cu privire la rolul misionarului in lumea de azi. Printre altele, acesta a spus: ,,Misionarul de astazi trebuie sa inceteze de a fi un jucator in echipa i sa devina mai degraba un antrenor". Desigur, acest lucru nu este valabil pentru fiecare misiune, dar 204 Cdlcafi pe urmek mek pnncipii ale con.duu.ni spiritual el subliniaza una dintre cele

mai importante neeesitaji ale strategic! misionare actuale. Sarcina pregatirii viitorilor lideri este una delicata, presupunind o foarte mare fineje. Un lider injelept nu va face cunoseut din star! scopul pe care il ate in pregatirea tmarului. Episcopul Stephen Neilli pornind de la experienja sa bogata, a punctat cfteva din pericoiele unei abordari greite a acestui aspect din lucrarea cretina. ,,Daca

stabiiim del la inceput sa pregatim un grup de lideri, vom ajunge, probabil, sa producem un grup de intelectuali fara odihna, ambi^iosj sj nemulfurniji.j A-i spune unui om ca este chemat sa fie lider este eel mai sigur mod de a-i asigura ruina spirituals. In lumea cretina, ambijia este mai ucigStoare decit oricare alt pacat i, daca ii cedeaza, omul devine nefolositor pentru lucrare.

Spirituaiitatea este mult mai importanta decit capacitatea intelectuala i aceasta calitate trebuie stimulata la cresiinii indigeni care urmeaza" sa poarte responsabilita^i in bisericile mai tinere."] Episcopul Leslie Newbegin se intreaba chiar eft de deparie se cuvine sa mergem in incurajarea coneeptului de conducere. Aceasta pentru ca exista pericolul de a fi indui in eroare de accepjia lui

necretina. Nevoia de lideri nu este atit de acuta ca cea de sfinji i slujitori i, daca acest adevar nu este menyuut cu fermitate in centrul aten| iei, insai ideea de ptegatire pentru conducere devine periculoasa'.i Trebuie sa ne lasam condusj de exemplul dat de Domnul in pregatirea 1 celor doisprezece.1 Probabil ca cea mai strategics i rodnica munca misionara este sa-i ajuji pe liderii de miine sa-i dezvolte

poten|ia!ul spiritual. Este o sarcina care necesit gindire atenta, planificare injeleapta, indelungS rabdare, dragoste cre^tina veritabila. Nu trebuie lasata la voia inttmplarii. 1 Domnul i-a consacrat cea mai mare parte a celor trei ani de activitatti | 1 Episcop Leslie Newbigin, in International Review of Missions, apriJie 1950. <f0Tmrta noiior Men 205

modelind caractere si ocupindu-se de disciplina ucenicilor sai. Timpu! nu a contat in aceasta munca. Pavel a pait i el pe urmele Domnului, ocupindu-se de tineri promiiaiori ca Timotei |i Tit. Metoda sa in pregatirea lui Timotei pentru slujirea bisericii din Efes este foarte instructive. Timotei avea aproape douazeci de ani cind a inceput formarea sa. El provenea dihtr-un meoiu in

care influenza mamei i bunicii ii marcasera caracterul; tending spre efeminare a fost, probabil, accentuata i de sanatatea sa labila. Trebuia corectata i tiraiditatea lui innascuta. Anumite insemnari arata ca avea nevoie de mai multa tarie in rela|iile sale. Avea tendinja hi fie nesistematic in munca, tolerant i partinitor cu oamenii important Parea a fi de asemenea nerabdator i

iritabil cu cei care i se opuneau. Era mai degraba pregatit sa se bizuiasca pe o experien|a spirituals veche, decit sa reaprinda focul stias. Pavel a avut aspiratii inalte si concrete pentru el i, in consecinfa, nu !-a lipsit de experience |i nu 1-a ferii de privajiuni, ca sa-1 intareasca $i sa-1 imbarbateze. Nici nu a ezitat sa-i repartizeze responsabilita|i peste puterile lui, pentru a-i dezvolta capacitaple. Cum aitfel ar

putea un tinar sa-i dezvolte calitajile. decit fiind supus unor indatoriri care sa-1 solicite la maximum? Caiatorind cu Pavel, Timotei a venit in contact cu tot felul de oameni, unii foarte proeminen|i, ale carer personalita^i i realizari i-au aprins aspirajiiie. De la tutoiele sau a invajat sa tasa triumfator din situatiile limita, lucru intrat in obism! in|a in via^a i misiunea lui Pavel. I s-a acordat ansa de

a predica i ! s-a incredin^at responsabilitatea consclidarii gruparii cretini!or din Tesalonic i a intaririi lor in credinja. El s-a aratat demn de increderea acordata. Standardeie precise ale lui Pavel, ateptarile inalte i sarciniie greSs I-au determinat pe Timotei sa-sj deraonstreze posibilitajile ;i 1-au salvat, probabil, de la mediocritate. Dr. Paul S. Rees povestste despre o calatorie in Bolivia

^mpreisna cu reverendul Samuel Escobar. ,,E1 citea cu mare interes o te, relateaza dr. Rees. Murmurele sale aprobatoare mi-au trezit 206 Cakafi pe urmele mele principii ok condvcerii spiritual curiozitatea. Titlui carjii era Dedicare si tehnici pentru conducerf, (Dedication and Leadership Techniqes). Autorul este un englez nurnil

Douglas Hyde, membru activ al partidului comunist timp de douazecj| de ani. In 1948 s-a convertit, a renunjat la marxism i a devenit un cretin romano-catolic activ. ,,Una dintre cele mai fascinante povestiri din carte, legata de perioada cind impartaea doctrina comunista, este despre un tinar care a venit la Douglas Hyde i i-a spus ca vrea sa devinS un lider in partid. M-am gindit, spune Hyde,

ca n-am vazut niciodata un om mai nepotrivit pentru acest lucru. Era scund, grotesc de gras, cu o faja mare, ofilita, lata, neinteresanta... avea o privire saie i vorbea bilbiit. Ce s-a tntimplat? In loc sa-i intcarca spatele, Hyde i-a acordat o ansa - sa studieze, sa" inveje, sa-i testeze dedicarea, sa-i corecteze bilbiiala. In final a ajuns unul dintre conducatorii uneia din cele

mai comuniste uniuni sindicale din Marea Britanie."2 Un lider atent poate descoperi calitaji ascunse chiar in oameni aparent nedotaji. Frank Buchman, fondatorul misxarii Moral Rearmament, a dovedit un fler deosebit pentru conducere. El spunea ca, daca nu i-ar fi invajat pe aljii sa faca mai bine dectt el anumite lucruri, ar fi euat total. J Mulji ani a lucrat ca

ceilalji sa se emancipeze de sub controlul sau i j aceasta a fost una dintre trasaturile care 1-a diferenjiat mult de ceilalji I lideri.3 2 Paul S. Rees, ,,Secretul trairii in comunitate" (,,The Community Clue", Lim of Faith, 26 septembrie 1976, p. 3). 3 P. Howard, Frank Buchman, London: Haineman, 1961, p. 111. tformarea notior Men 207

Pentru ctmpurile misionare, nici o munca nu este mai importanta si mai aducatoare de beneficii decit pregatirea spirituals a cretinilor najionali. De ea depinde dezvoltarea ulterioara a bisericii. Odata ce faza de pionierat a trecut, munca va fi cea mai inalta prioritate. Multiplicarea sa in vie^ile tinerilor promi^atori cu care lucreaza va trebui sa fie scopul primordial al unui misionar.

In pregatirea pentru conducere a misionarilor mai tineri trebuie sa existe loc pentru fiexibilitate, in cazul aparijiei unui misionar exceptional sau neobinuit. Dumnezeu provoaca ,,accidente" %\ multe dintre ele au adus o mare contribute la evanghelizarea lumii. Ce tipar 1-ar fi putut cuprinde pe Charles T. Studd? Asemenea oameni nu pot fi evalua^i dupa standarde obinuite sau

turnaji in forme fixe. Printre acetia s-a numarat i Douglas Thornton, care a facut o lucrare de excepjie intre musulmanii din Orientul Apropiat. A fost un om cu daruri rare, care a dovedit, tnca de pe vremea cind era un novice, idei stralucite, considerate de cei mai in virsta ca fiind radicale i impracticabile. Biograful sau a scris: ,,E1 s-a sim|it constrins sa scrie societa^ii sale un

memoriu cu privire la trecutul, prezentul i viitoru! lucrarii in Egipt. Acesta era un lucru fara precedent, sa dai agcultare unui tinar misionar ce activase abia trei luni i jumatate in cimpul misionar. Dar Thornton a fost un om exceptional i timpul a dovedit ca vederile i chiar efuziunile sale au fost demne de a fi studiate i ca atunci cind au fost neglijate lucrarea nu a progresat. Muty tineri

prefera sa-si pastreze observa|iile pentru vremea maturitajii. Dar cind apare un om exceptional trebuie avute in vedere doua lucruri. El trebuie sa inveje sa faca propuneri intr-un mod convingator, astfel incit sa-i antreneze i pe cei mai in virsta; iar virstnicii trebuie sa fie gata sa inve|e de la un om 108 Ca/cafi pe urmek mete -

principii ak conducerii spintuajA capabil, chiar daca este mai tinar, beneficiind astfel enorm datorita noutajii i spontaneita|ii ideiior sale. Accasta este o lecjie dificila pentru fiecare".4 Se impime o ultima menjiune: pregatirea liderilor nu poate fi facuta folosind tehnici ale producjiei de serie. Este nevoie de instruire j rabdatoare i atenta, de

calauzire personala i rugaciune pentru fiecare individ, pe o perioada considerabila. ,,Ucenicii nu suit fabrica^i in serie. Sint prodiis,i unul cite unul, pentru ca aceasta implica suferin^a din oartea celui care trebuie sa discipiineze, sa instruiasca, sa lumineze, sa , hraneasca, sa antreneze pe eel mai tinar." Cind un om este ales de Durnnezeu pentru conducere, El va avea grija

sa-1 discipiineze, pentru a deveni din ce in ce mai eficient. Cind Dumnezeu vrea sa instruiasca un om, Sa zguduie un om, Sa minuiasca un om; Cind Dumnezeu vrea sa modeleze un om Pentru un rol nobil, Cind El tinjete din toata iniraa Sa creeze un om atit de mare sj curajos Incit sa uimeasca toata lumea, Privete-I metodele, pnvete-

I caile! Privete cum fara mila lefu:eie pe ce! ales In mod suveran, Cum il mustra i il ranete i cu lovituri puternice il transforma In forme de lut, Injelese doar de El, 121. 4 W, H. T. Gairdner, Douglas M. Thornton, London: Hodder & Stoughton, 209 Injelese doar de Ei, In timp ce inima torturata

plinge i miinile se ridica in implorare. E! indoaie, dar niciodata nu rupe i %i asuma toate riscurile. El se folosete de eel ales, II topete prin incercare, il influenjeaza prin fiecare act i-l provoaca sa-I punS la incercare atotputernicia. Domnul tie ce are de gind! Autor necunoscut Calcaii pc urmele meie ...nu cumva, dupa ce am
c M

propovaduit aCtora, < eu xnsumi sd fiu kpadat. 1 Corinteni 9:27 21 Pericole specifics conducerii Exists pericole in toate profesiunile, dar cele ale conducerii sint foarte subtile. Liderul nu este, desigur, imun la tentajiile carnii, dar cele mai mari pericole pentru el sint in domeniul spiritului. El trebuie sa-i aminteasca faptul ca Satan eel fara de odihna, dumanul

nefrdurator, va profita de fiecare centimetru cedat lui. MINDRIA Un om ridicat intr-o pozijie de conducere care confer! o oarecare proeminen|a tinde sa manifeste o automuljumire i o mtndrie care, dacS nu sint controlate, tl vor face nepotrivit pentru avansari ulterioare in serviciul lui Dumnezeu, pentru ca ,,orice inima trufaa este o scirba inaintea Domnului" (Prov. 16:5).

Cuvinte tari i pltrunzatoare! Nimic nu este mai dezagreabil in ochii lui Dumnezeu ca ingimfarea. Pacatul primordial i fundamental Jintete in esenja la intronarea sinelui in locul lui Dumnezeu. Pacatul a fost cei care a schimbat pe heruvimul stralucitor, pSzitor al tronului lui Dumnezeu, intrun demon respingator al iadului, ducind la alungarea lui din cer.

Dintre miile de forme pe care le poate lua pacatul, nici una nu este atit de dezgustatoare ca mindria spirituals. A fi mindru de darurile spirituale pe cars ni le-a dat Dumnezeu sau de pozijia in care ne-a inal^at dragostea sj harul lui Dumnezeu inseamna a uita ca harul este un 212 Caicafi pe umeJe mefe principii ale canducerii spirit dar i c3 tot ce avem este ceva ce a fost primit.

Mindria este pacatul de a carui prezenja victima este prea pujin contienta. Sint totui trei teste prin care se poate descoperi dad voral ceda sau nu lingu^irilor ei. Testul tnttieta(ii. Cum reacjionam cind altul este selectat pentru numirea pe care o ateptam sau pentru slujba la care rivneam? Cindj altul este promovat, iar noi sintem omii? Cind altcineva ne intrece in daruri i realizari?

Testul sincerita^ii. In momentele de autocritica sincera spunem multe lucruri despre noi, de care sintem cu adevSrat convini. Dar cum j ne simtirn cind aljii, in special rivalii, spun exact aceleasj lucruri? Testul criticii. Ne trezesje critica ostilitate sj resentimente? Ne duce la autojustificare? Ne grabim sa-1 criticam pe critic? Daca sintem cinstiji cind comparam via|a noastra cu

aceea a Domnului care S-a umiiit pe Sine InsusJ pina la moarte pe crute, nu vom putea sa nu fim coplei|i de meschinaria, ingimfarea i chiar | josnicia inimii noastre. Daca vom vedea mindria noastra in adevaratele ei culori, vom spune plingind: Lauda o alung, mindria o cobor Sint numai un pacatos salvat prin har. James M. Gray EGOCENTRISMUL

Egocentrismul este una dintre manifestarile respingatoare ale mindriei. Este practica de a gindi i a vorbi mult despre sine, obiceiul de a mari realizarile i important personals. Cel care sufera de egocentrism evalueaza totul in relate cu sine, etalon fiindu-i propriul ego s,i nu Dumnezeu i binele poporului sau. Liderul care a fost mult timp admirat i cinstit de cei pe care ii conduce este in mare pericol

feticokk specifice conducerii 213 a fi atins de egocentrism. Cind Robert Louis Stevenson a ajuns la Samoa, a fost invitat de conducatorul Institutului Malua pentru pregatirea pastorilor indigeni sa vorbeasca studenjilor. Mesajul sau s-a bazat pe povestirea musulmana despre profetul care purta un vSl. Acest profet, care era ca o lumina stralucitoare printre invajatorii poporului

sau, purta un val pe faja pentru ca, spunea el, slava infa{iarii sale era atit de mare, incit nimeni nu suporta sa o vada. O data cu trecerea anilor, valul s-a invechit i s-a destramat. Atunci oamenii au descoperit ca ,,marele profet" era doar un batrin urit, care incerca sa-i ascunda in continuare propria slujenie. Stevenson a accentuat asupra nevoii de sinceritate, concluzionind ca,

oricit de inalte ar fi adevarurile pe care le propovaduie^te un predicator sau oricit ar fi de abil in a-i ascunde deficien| ele de caracter, vine timpul cind valul cade i omul apare aa cum este el in realitate. Atunci se poate vedea sub vSl fie faja urita a egocentrismului nedat morjiii, fie slava transfiguratS a unui chip asemanator cu al lui Hristos. ,,Un bun test al fluctuajiilor

egocentrismului este sa observi felul in care reac^ionezi ascultind laudele adresate altora. Daca nu poji asculta elogiile aduse unui rival fara dorinja de a-i micora meritele, poji fi sigur ca in natura ta se gasete un impuls egocentric, neadus inca sub harul lui Dumnezeu."1 GELOZIA Gelozia este ruda apropiata a mindriei. O persoana geloasa este tematoare i suspicioasa

in legatura cu eventualii rivali. Aceasta ispita a venit la Moise pe linia loialita|ii colegilor sai. ,,Eldad i Medad 1 Robert Louis Stevenson, in The Reaper, 1942, p. 96, 214 Caicap. pe urmeCe meU principii ok amducerii spiritual proorocesc in tabara" - a spus Iosua, ofensat, stapinului sau. Aceti doi* oarneni, chemaji de Moise

sa-1 ajute in lucrare, incepusera s|| profeJeascS i loialii sai tovarasj erau gelosj datorita uzurparia prerogativelor sale profetice i a subminarii prestigiului sau. Dar invidia i gelozia nu sj-au gasit loc in firea generoasa a omului care vorbea cuj Dumnezeu fa^a in fajS. Aceste probleme au fost lasate in grija luil Dumnezeu, care il chemase. ,,Eti gelos pentru mine? - a fost replica sa netulburata,

Sa dea Dumnezeu ca tot poporul Domnului sa fie alcatuit din prooroci." Liderul care este gelos pentru slava lui Dumnezeu nu trebuie sa aiba nici o] preocupare pentru prestigiul sau prerogativele sale. El este in siguranjS in mina Lui. POPULAEITATEA Cultul personalitajii nu este caracteristic numai comunismului. El se manifesta inca in zilele lui

Pavel in Connt i este cu noi i astazi. Intotdeauna vor fi oameni fara in^elepciime care vor acorda un respect nemeritat lideriior spirituali s.i sfatuitorilor lor, tinzind sa exalte pe unul in detrimentul celorlal^i. Practica a fost atit de raspindita in Corint, incit 1-a facut pe Pavel sa scrie: ,,Cind unui zice: Eu sint al lui Pavel! i altul: Eu sint I al lui Apolo!, nu sinteji voi oameni de iume? Cine

este Pavel? i cine este Apolo9 Nite slujitori ai lui Dumnezeu, prin care a{i crezut; i fiecare dupa puterea data lui de Domnul. Eu am sadit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a facut sa creasca... Caci noi sintem impreuna lucratori cul Dumnezeu" (1 Cor. 3:4-6, 9). Manifcstarea unui respect exagerat faja de iideri este o dovada de imaturitate spirituals. Iar acceptarea acestui respect iingusjtor de

catre J conducatori este o evidenja a siabiciunii lor. Pavel a fost ocat de acest | lucru i 1-a respins In mod categoric. Nu este gresit sa-i apreciezi pe cei ] iBtncckk specifke condtuxrii 215 care se straduiesc sa te slujeasca, dar este intotdeauna un pericol sa deturnezi devotamentul de la Stapln la slujitor. Liderii spirituali trebuie sa fie pretui|i foarte mult, in

dragoste, din pricina lucrarii lor", dar aceasta prejuire nu trebuie sa degenereze in adulare. Liderul eficace indreapta afec^iunea subordona|ilor sai mai mult spre Hristos i mai pu^in spre el insui. El poate primi incuiajare i apreciere pentru munca sa fructuoasa, dar trebuie sa refuze cu consecvenja de a fi idolatrizat. Care lider sau predicator nu dorete sa se bucure de

popularitate intre ai sai? Cu siguranja ca nu exista nici o virtute in lipsa de popularitate, dar ea poate avea un pre{ mult prea mare. Isus a spus cu claritate: ,,Vai de voi cind oamenii va vor vorbi de bine." i a exprimat adevarul complementar cind a spus: ,,Ferice va fi de voi cind, din pricina Mea, oamenii va vor ocari, va vor prigoni i vor spune tot felul de lucruri rele i neadevarate impotriva

voastra". Episcopul Stephen Neill a spus, adresindu-se studenjilor in teologie: ,,Popularitatea este cea mai periculoasa stare spirituals imaginabila, pentru ca ea conduce foarte uor la mindrie spirituals i la pierzare. Este un simptom care trebuie urmarit cu ingrijorare pentru ca adesea in schimbui ob|inerii ei s-a plant pre^ul greu al compromisului cu lumea".2

Pericoleie popularitajii i succesului au fost in mod constant in atenjla lui Spurgeon in lucrarea sa unica. ,,Succesui il expune pe om la presiunea poporului, tentindu-1 astfel s3-i men^inS ci^tigul prin metode i practici care Jin de natura veche i sS se lase complet condus de preten^iile dictatoriale ale expansiunii neintrerupte. Sucresul mi se poate

Episcop Stephen Neill, in The Record, 28 martie 1947, p. 161. 216 CeUcafi p; urmek mt(e principti aCe conducerii spiritual urea la cap, daca nu-mi amintesc ca Dumnezeu este acela care implinete munca mea, ca El poate sa faca aceasta fara ajutorul meu i ca poate sa ma coboare la adevarata mea marime."3 Oriunde mergea,

popularitatea lui George Whitefield era imensa. Totui ajunsese s3 fie obosit datorita ei i adesea el ii invidia pe cei care puteau intra sa manince intr-un restaurant fara ca sa li se remarce prezenja. Dar el n-a avut intotdeauna acest sentiment. In perioada de inceput a carierei sale, a fi disprejuit insemna pentru el moartea, iar gindul ca s-ar putea ride de el - mai rau decit moartea. ,,Dar am

cunoscut destula popularitate pentru ca acum sa-mi fie sila de ea" - a declarat el. Unei persoane care 1-a avertizat sa aiba grija de pericolele popularity, el i-a replicat: ,,I$i multumesc. Dumnezeu sa-Ji rasplatescS grija; i la ceea ce spun dumanii mei impotriva mea, eu adaug lucruri mai rele despre mine pe care le sliu numai eu".4 INFAILIBILITATEA

Nojiunea de spiritualitate nu este identic! cu cea de infailibilitate. Faptul ca o persoana are Duhul Sfint i cauta sa fie condusa de El nu inseamna ca nu va mai face greeli. Atit timp cit eti in trup, nu eti infailibil. Chiar apostolii chemaji de Dumnezeu au facut greeli care au necesitat corectari divine. Liderul care II cunoasje pe Dumnezeu, i probabil II cunoas,te mai bine decit

colegii sai, este in pericolul de a cadea in aceasta specifice conducerii 2X7 3 Helmut Thielicke, fntilnire cu Spurgeon {Encounter with Spurgeon, Philadelphia: Fortress, 1963). 4 J. R. Andrews, George Whitefield, London: Morgan & Scott, 1915, p. 412. capcana. Deoarece judecajile lui s-au dovedit mai exacte ca ale lor, pentru ca s-a

rugat, s-a gtndit, s-a luptat cu problemele mai serios dectt ei, este dificil pentru el sa" conceapa posibilitatea unei gre|eli i sa cedeze judecajii fra|ilor sai. El trebuie sa fie un om al convingerii, gata oricind sai sus|ina, indiferent de consecinje, punctul de vedere, dar aceasta nu inseamnS ca poate pretinde o infailibilitate totala. Disponibilitatea de a recunoate posibilitatea unui

rajionament greit si de a se supune judecajii frajilor sporete, nu diminueaza influenza. Dimpotriva, o falsa pretence de infailibilitate duce la pierderea increderii acordate. Este ciudat, dar adevarat, faptul ca o astfel de atitudine poate coexista impreuna cu o umilin^a autentica in alte domenii ale viejii. INDISPENSABIUTATEA Mulji din cei ce au avut

posturi de conducere au cazut in ispita iluziei ca suit de neinlocuit in interesele lucrarii i ca nu trebuie sa se renunje la serviciile lor. Ei au continuat sa se agaje de autoritate mult timp dupa ce ar fi trebuit s-o cedeze unor oameni mai tineri. In nici un alt domeniu aceasta tending dezastruoasa nu constituie un pericol mai serios ca in lucrarea cretina. Inaintarea este blocata ani de-a rindul de oameni bine intenjiona^i,

dar imbatrtniji, care refuza sa elibereze funcjia i insista sa Jina friiele in miinile lor fara putere. Autorul a intllnit un bun cretin de aproape nouazeci de ani care era tnca director la coala duminicala a bisericii oraului. i aceasta nu pentru ca nu existau oameni mai tineri disponibili. Se parea ca nici unul dintre oficialii bisericii nu erau destul de Indrazneji pentru a rezolva realist situa^ia. Din nefericire,

exista oameni bine intenjionaji, care incurajeaza in astfel de persoane mitul indispensabilitajii lor. Pe masura ce maintain in virstS, devenim tot mai incapabili de a evalua in mod obiectiv contribu^ia noastra. 218 Calcafi pe urmeie me.U principii ate conduurii spirituals Lucratorul care se autoproclama ca fiind indispensabii bisericii, li face

un mare deserviciu. El trebuie sa stea in umbra i sa-i fixeze j drept jinta cultivarea dependent reale a membrilor fa(a de Dumnezeuj i pregaiirea oamenilor spirituali care sai poata asuma complet; responsabilitajile in lucrare. EXALTAREA 1 DEFRESIA In orice activitate pentru Dumnezeu sint perioade inevitabile de descurajare i frustare, ca i zi!e de

ascensiune i realizare deplina. Liderul este pindit de pericolul de a fi sau exagerat de deprimat, in primul caz, sau exagerat de exaltat, in celalalt. Nu este intotdeauna uor sa realizezi echilibrul intre cele doua. Cei aptezeci de ucenici s-au intors din misiunea lor, fiind toarte exaltaji de succesu! avut. Isus a corectat repede aceasta reac^ie naturala, pornita din suflet. ,,Nu va bucuraji de faptul ca

duhurile va sint supuse -i-a sfatuit El, ci bucura^i-va ca numele voastre sint scrise in ceruri" (Luca 10:20). El le-a indreptat atenjia sprc soarta unei fiinje care s-a exaltat datorita privilegiilor inalte pe care le avea. ,,Am viizut pe Satana cazind ca un fulger din cer." Dupa drama de pe Carmel, Hie a trecut printr-o depresie atit de profunda, incit a dorit sa moara. Domnul i-a corijat reacjiile morbide sj

autocoinpatimirea intr-o maniera foarte umana. El nu S-a apropiat de profetul extenuat cu un bisturiu spiritual, ci 1-a lasat sa aiba de doua ori un somn lung i sa manince doua mese. Numai dupa aceea 1-a confruntat cu adincimea problemei spirituale, dindu-i o lec^ie cu o valoare durabila. El i-a aratat lui Hie ca nu exista o baza reala pentru descurajarea sa. Sint inca apte mii de compatrio|i

de-ai sai care nu i-au plecat genunchiul in fa$a lui Baal. Fugind, el ar fi iipsit na^iunea de un conducator de care avea nevoie dlsperata. Este realist sa injelegem ca nu toate ideile noastre pentru ipericotele specifics conducerii 219 lucrarea lui Dumnezeu vor fi realizate. Idolii indragi^i se dovedesc a avea picioare de lut. Bizuindu-ne pe oameni,

ne rezemam de un pai. Chiar o conducere care s-a dovedit a fi gata de sacrificiu, poate fi uneori zguduita. Dar Hderul matur spiritual va ti sa discearna adevarata origine a depresiei i a descurajSrii i va acjiona in mod corespunzator. ,,Cei mai mul^i dintre oamenii care 1-au cunoscut pe dr. F, B. Meyer nu aveau nici o ezitare in a-1 caracteriza ca pe un optimist convins, care vedea

intotdeauna fa|a luminoasa a lucrurilor, intotdeauna viguros, plin de speranja, deplin increzator in triumful final al binelui in fa^a raului. i s-ar putea ca ei sa fi avut dreptate. El a fost plin de speran^a i inspirajie. Dar a fost in acelasj timp prea meditativ, cu o putere de patrundere prea adinca i o natura la fel de umana ca oricare dintre noi, ca sa nu se simia i el coplesjt uneori de vederi pesimiste asupra

vie^ii. Citeodata cadea intr-o disperare adinca. Pentru ca vazuse adesea cu ciaritate i aspectele neplacute ale viejii, nu putea sa nu fie trist i pesimist "5 Da, s-a coborit uneori in adlncuiue disperarii. dar niciodata nu a ramas mult acolo. Poate exista i un alt tip de deprimare, aa cum marturise^te C. H. Spurgeon in lucrarea sa Leinurile pastorului (The Minister's

Fainting Fits): ,,!nainea oricarei mari realizari. o anumita doza din acest sentiment este foarte obiinuitii. Aceasta a fost experien*a mea cind am devenit pentru prima data pastor la Londra. Succesul 5 W. Y. Fulierton, F. B. Meyer, London: Marshall, Morgan & Scott, p. 172. 220 Cd/cafipe urmeie mek -principii ale coniucerii spiriiuatt

ma atragea i glndul carierei care parea sa mi se deschida, in loc sa ma exalte, m-a aruncat Tntr-o deprimare adinca, negasind loc pentru gloria in excelsis. Cine eram eu sa pot conduce o muljime atit de mare? Imi venea sa plec in obscuritatea satului meu sau sa emigrez in America, gasind un cuib siguratic in desiul unei paduri, unde puteam fi potrivit pentru ceea ce mi se eerea. Era ca s,i cum o

cortina se ridicase de pe viaja mea i ma" speriasem de ceea ce mi se dezvaluise. Nu cred ca am fost necredincios, ci timorat i cuprins de sentimentul ca nu ma" aflu la locul potrivit. Aceasta deprimare vine peste mine ori de cite ori Domnul pregatete o mare binecuvintare pentru misiunea mea".6 Sint perioade cind totul merge bine. Scopurile suit atinse, straduinjele sint

incununate de succes. Duhul mica lucrurile, sufletele sint salvate i sfinjii binecuvintaji. In aceste momente liderul s,tie pe fruntea cui sa puna coroana realizarii. Cind Robert Murray McCheyne a trecut prin perioade de binecuvintare in lucrul sau, la intoarcerea acasa a ingenuncheat i a pus, simbolic, cununa succesului pe fruntea Domnului, pentru ca Lui Ii aparjinea de drept.

Aceasta practica 1-a salvat de capcana de a-sj aroga lui insusj gloria ce aparjine numai lui Dumnezeu. Samuel Chadwick a rezumat atitudinea injeleapta faja de aceasta capcana in aceste cuvinte criptice: ,,fn succes nu jubila, in infringere nu geme".7 6 Thielicke, op. cit., p. 219. 206. 7 N. G. Dunning, Samuel Chadwick, London: Hodder & Stoughton, 1934, p.

ifiiicokk specifice amdmtrii 221 PROFET SAU ODER? Citeodata un conducator spiritual se gSsete in faja unei dileme: alegerea intre doua slujbe pentru care este in egala masurS calificat. De exemplu, un predicator cu daruri deosebite pentru conducere poate ajunge in situajia cind biserica sau organiza^ia sa il silete sa aleaga intre a fi un lider popular sau un profet

nepopular. Aceasta dilemi a fost ihf3| iat5 de dr< A. C. Dixon, piedicator la biserica Moody din Chicago s,i, mai tirziu, la biserica lui Spwgeon din Londra. ,,Fiecare predicator se cuvine sa fie mai intii un profet al lui Dumnezeu, care predica ceea ce Dumnezeu ii porunces,te, farS sa jiflS seama de rezultate. Cind devine con^tient de faptul ca este \m enduteir al

bisericii sau al denominate! respective, a ajuns intr-un moment crucial al lucrarii sale. El trebuie sS aleaga intre a fi un profet al lui Dumnezeu sau un lider al oamenilor. Daca" va cSuta sa fie i profet i lider, le va pierde pe amindoua. Daca decide sa fie un profet numai atita cit este necesar pentru a nu pierde conducerea, va deveni un diplomat i va inceta sa fie profet. Daca decide sa rnen^ina

conducerea cu orice prej, el va decadea cu uurin|a la nivelul politicianului care trage sforile ca sS-i citige sau sa-i men|ina pozijia."8 Desigur, nu este o dihotomie foarte clara intre cele douS roluri, aa cum sint ele prezentate de dr. Dixon s,i unul nu il exclude in mod necesar pe celalalt. Dar lucrurile pot evolua in as,a fel incit sS trebuiasca S5 alegem intre o lucrare spirituals i o conducere ce

ar impiedica exercitarea ei la eel mai inalt nivel. Aici poate fi pericolul. 1 H. C. A. Dixon, A. C. Dixon, New York: Putam's, 1931, p. 277. Z22 Clcai pe urmele mele principii ate conducerii spirit Dr. Reuben A. Torrey, pe care Dumnezeu 1-a folosit n secolul trecut pentru o trezire spiritual de mare anvergur, a fost

confruntat cu o astfel de alegere. Dr. Dixon a scris despre el: Miile de oameni care au auzit despre dr. Torrey cunosc persoana i mesajul su. El iubete Biblia i crede c este Cuvntul infailibil al lui Dumnezeu i-1 predic cu fervoare i convingere. Nu a fcut niciodat vreun

compromis. A ales s fie mai degrab un profet al lui Dumnezeu, decti un lider al oamenilor i acesta este secretul puterii sale naintea lui Dumnezeu i a oamenilor".9 DESCALIFICAREA Nici chiar evidena strlucit a sacrificiului i nemrginitului su succes n serviciul lui Hristos, nu au putut alunga din inima lui

Pavel frica folositoare c, dup ce a predicat altora, poate fi el nsui lepdat (1 Cor. 9:27). Frica aceasta era un avertisment i o provocare permanent i aceeai semnificaie ar trebui s o aib pentru toi cei crora li s-au ncredinat responsabiliti spirituale. Realizrile

sale nalte i vasta sa experien nu au produs n Pavel aulomuiumire, nici nu l-au fcut s se considere imun fa de o posibil cdere. Cuvntul tradus ca lepdat" sau dezaprobat" este folosit pentru metale i se refer la faptul c, fiind testate, nu au putut trece testul. Este sugerat c a

fost respins dup testare pentru c a euat n atingerea standardelor cerute. Din context reiese clar c Pavel are n vedere respingerea de la premiul dorit, i nu descalificarea sau neintrarea n curs. El va pierde dac nu se va nvoi cu regulile luptei. Pavel se vede pe sine ntr-un dublu rol. El este n acelai

timp 9 Ibid. p.158. /pericolele specifice conducerii ZZ3 participant i crainic al cursei. Funcia sa de vestitor era s anune regulile jocului i s cheme participanii. Cuvntul a predica" este derivat de la verbul a vesti". Frica lui Pavel era ca

nu cumva, dup ce a fost un vestitor i i-a chemat pe alii la ntrecere, s piard cursa cnd va fi verificat dup aceleai standarde. n acest caz, poziia sa nalt de vestitor i va servi numai la agravarea dizgraiei. Trebuie notat c eecul la care se refer Pavel are ca surs trupul i, pentru a se

apra de el, practic o disciplin sever. Charles Hodge afirm c n Scriptur, trupul este locul i instrumentul pcatului, fiind folosit pentru a defini ntreaga noastr natur pctoas. Nu este vorba numai de natura senzual, ci de toate nclinaiile

rele ale inimii lui, pe care Pavel vrea s le aduc la supunere. Panaceul pentru pericolul totdeauna prezent n viaa lui Pavel nu sttea numai n domeniul doctrinei sau al eticii, ci i n domeniul fizic. Cuvntul temperan nseamn moderaie impus nici ascetism, nici libertinaj. El nu

permitea trupului su s devin stpn prin poft sau implicare n pcat. Afirmaia l in n stpnire" zugrvete marul victorios al unui general care conduce spre cas pe cei nvini n lupt i care snt acum sclavii si. A. S. Way traduce pasajul: mi bag n speriei

natura senzual i o tratez nu ca pe un stpn, ci ca pe un sclav al meu". L Adu-i aminte de mine, spre Sine, QumnezeuCe! Neemia 13:31 22 Neemia - un lider exemplar Unul dintre cele mai elocvente exemple de conducere caracterizat prin ncurajare i

autoritate este cel din viaa lui Neemia. Uneori msurile sale au prut a fi prea severe, dar el a fost folosit de Dumnezeu pentru a realiza reforme uimitoare n viaa naiunii sale, ntr-un timp extrem de scurt. Analiznd personalitatea i metodele lui, se observ c acestea au fost eficiente

datorit calitii caracterului su. CARACTERUL SU Prima impresie pe care ne-o face povestirea sa sincer este c el a fost un om al rugciunii. Prima lui reacie la auzirea situaiei jalnice a Ierusalimului a fost s se ntoarc spre Dumnezeu n rugciune, fapt care arat c nu era un strin la tronul

graiei. De la un capt la altul, nsemnrile lui snt presrate cu rugciuni. Pentru el, rugciunea nu era doar un exerciiu pentru anumite vremuri, ci o parte integrant a vieii i a muncii lui obinuite (1:4, 6; 2:4; 4:4, 9; 5:19; 6:14; 13:14, 22, 29). El a dovedit curaj cnd a fost

confruntat cu mari pericole. Un om ca mine s fug? i care om ca mine ar putea s intre n Templu i s triasc? Nu voi intra" (6:11). Aceast dovad de fermitate i lips de fric a contat mult n ridicarea moralului poporului descurajat. c 15 Clcai pe urmele mele 226

Clcai pe urmek meU - principii ale conducerii spirituale El a manifestat o preocupare veritabil pentru bunstarea poporului su, o grij att de evident, nct i adversarii au fcut comentarii n legtur cu ea. Nu le-a plcut deloc c venea un om s caute binele copiilor lui Israel" (2:10).

Aceast grij s-a materializat n post, rugciuni i lacrimi (1:4-6). Neemia s-a identificat total cu poporul su, nu numai cu durerile, ci i cu pcatele lui: mrturisind pcatele copiilor lui Israel, pcate fcute de noi mpotriva Ta; cci eu i casa tatlui meu am pctuit" (1:6, s.n.).

El a dovedit spirit de prevedere. Avnd asigurat sprijinul regelui, a cerut scrisori pentru guvernatorii teritoriilor prin care urma s cltoreasc.Dar gndurile sale mergeau mai departe, spre lucrarea care l atepta n Ierusalim, aa c a cerut scrisori i pentru pzitorii pdurilor regale i astfel a

putut obine materialul necesar pentru grinzi pentru porile cetii... pentru zidul cetii" (2:8). El a gndit toate lucrurile cu grij. Paradoxal, chiar i n activitile riscante ale lui Neemia se vdea o nclinaie spre pruden. Odat ajuns la Ierusalim, nu s-a apucat

precipitat de munca sa. Am ajuns la Ierusalim, i am rmas acolo trei zile" (2:11). Nu a acionat dect dup trei zile, rstimp n care a evaluat situaia, sub toate aspectele. i chiar dup aceea, precauia sa natural 1-a determinat s pstreze tcerea n legtur cu scopul venirii sale. Pn i

cltoria de recunoatere a fost fcut la adpostul ntunericului. Neemia a fost n esen un om al deciziilor clare. El nu s-a eschivat cnd a trebuit s decid. Amnarea nu a gsit loc n natura sa energic. El a avut un spirit plin de nelegere. A ascultat cu atenie problemele i plngerile poporului su i a acionat

imediat pentru a le rezolva (4:10-12; 5:1-5). (Un lider a fcut urmtoarea remarc n legtur cu unul dintre colaboratorii si: Nu am de gnd s-1 las s-mi plng pe umr". Dar pentru ce altceva este umrul unui lider?) Deciziile i aciunile lui Neemia au fost caracterizate de o

strict - un ader exemplar 227 imparialitate. El nu a manifestat un respect prtinitor. Cnd au meritat-o, nobililor i conductorilor li s-a aplicat aceeai mustrare ca i oamenilor de rnd. Am hotrt s mustru pe cei mari i pe dregtori... i am strns n jurul meu o

mare mulime" (5:7). Abordarea spiritual a problemelor nu a exclus un mare realism. Ne-am rugat Dumnezeului nostru i am pus o straj zi i noapte, ca s ne apere mpotriva loviturilor lor" (4:9). Acceptnd conducerea, el nu a evitat nici asumarea responsabilitilor i poverilor, ci a fost pregtit s-i poarte misiunea, indiferent

de piedici, pn la un final ncununat de succes. Neemia ne apare ca un lider viguros n administrare, calm n crize, fr team n pericole, curajos n decizii, meticulos n organizare, imparial n conducere, perseverent n faa opoziiei, drz n faa ameninrilor, vigilent mpotriva

intrigilor, un lider care a ctigat i a pstrat ncrederea deplin a colaboratorilor si. METODELE SALE El a ridicat moralul colaboratorilor lui. Aceasta este o funcie important a conductorului. El ia atins scopurile stimulndu-le credina i redirecionndu-le

gndurile, de la multitudinea de probleme urgente la mreia i eternitatea lui Dumnezeu. De la un capt la altul al scrierii sale gsim asigurri ca acestea: Dumnezeul cerurilor ne va da izbnd" (2:20); bucuria Domnului va fi tria voastr" (8:10). Credina nate

credin. Pesimismul nate necredin. Prima responsabilitate a liderului spiritual este s aprind credina colaboratorilor si. El a fost generos n apreciere i ncurajare. Neemia a venit la un popor descurajat i demoralizat. Obiectivul su primordial a fost s le aprind sperana

i apoi s-i asigure cooperarea lor. Aceasta a fcut-o povestind cum mna ndurtoare a Domnului a fost asupra lui i 22S Clcai pe urmele mele - principii ale conducerii spirituale mprtindu-i viziunea i ncrederea deplin n Dumnezeu. i le-am

istorisit cum mna bun a Dumnezeului meu fusese peste mine i ce cuvinte mi spusese mpratul. Ei au zis: S ne sculm i s zidim! i s-au ntrit n aceast hotrre bun" (2:18). Greelile i eecurile trebuie corectate cu credincioie, dar maniera n care se

realizeaz acest lucru este foarte important. Neemia a fcut-o cu atta art, nct a obinut imediat aprobarea i sprijinul lor. Mai mult dect att, disciplina sa ferm i constant a constituit punctul de plecare pentru ctigarea ncrederii i autoritii pe mai departe.

El a luat atitudine fa de cauzele poteniale care ar fi condus la slbiciune. Snt consemnate dou cazuri relevante. Poporul era descurajat datorit oboselii i obstacolelor. (4:10-16). Erau extenuai, aglomerarea drmturilor mpiedica avansarea, adversarii lor i intimidau. Ce metode

a folosit Neemia? El le-a ndreptat gndurile spre Dumnezeu i apoi s-a ngrijit s fie bine narmai. I-a regrupat i i-a aezat n puncte strategice. A folosit fora care vine din unitate. A rnduit ca numai o jumtate s lucreze, n timp ce cealalt jumtate s se odihneasc i s

asigure aprarea. Poporului i-a revenit curajul cnd a vzut c liderul i apreciaz i se ocup de problemele lor. n al doilea caz, poporul era deziluzionat de lcomia i nepsarea unora dintre cei bogai (5:1-5). Pmnturile lor fuseser ipotecate; unii dintre copiii lor fuseser vndui ca sclavi. Nu

avem putere s-i rscumprm, cci pmnturile i viile noastre aparin altor oameni" (KJV). Nimic nu coboar mai mult moralul poporului, dect momentele n care bunstarea copiilor lor este afectat. Din nou tactica lui Neemia este demn de a fi analizat. El le-a ascultat atent

plngerile i le-a neles problema. A admonestat i mustrat pe cei bogai pentru cruzimea lor i pentru dobnzile mari pretinse rudelor lor (5:7). A pus n contrast aciunile lor cu propriul su altruism (5:4) i a cerut o restituire imediat (5:11). Att de puternic a fost influena lui, nct ei

au rspuns: Le vom da napoi i nu le vom cere ^ tfeemia - un ader exemplar ZZ9 nimic, vom face cum ai zis" (5:12). Neemia a restaurat autoritatea Cuvntului lui Dumnezeu (8:1-8). Fr acest lucru, reformele instituite de el ar fi avut via scurt sau ar fi fost

chiar imposibile. El a restabilit cu energie standardele Cuvntului lui Dumnezeu i a acionat cu autoritate spiritual. A reintrodus Srbtoarea corturilor, care nu mai fusese celebrat din zilele lui Iosua (8:14). Ct de bine au prins aceste zile de srbtoare i

festivitate poporului obosit de munc! Citirea Scripturii a impus pocin i mrturisirea pcatelor att pentru popor, ct i pentru preoi (9:3-5). Au scos din Templu mobilierul ntinat pus acolo de Tobia (13:4-9). Au reintrodus vasele sacre n Templu (13:9) i zeciuielile

au fost aduse din nou (13:5). Odihna Sabatului a fost din nou impus (13:15), cstoriile cu cei din naiunile nconjurtoare au fost interzise (13:2325) i s-a fcut separarea de ele (13:30). Neemia a fost priceput n organizare. nainte de a elabora planuri detaliate, obinuia s fac o

trecere n revist i o apreciere obiectiv a situaiei (2:11-16). El a realizat o evaluare detaliata a personalului disponibil. Nu a neglijat munca neplcut a hrtiilor. Fiecrui grup i s-au ncredinat responsabiliti specifice i pe o arie clar definit. El i-a recunoscut ca atare

pe ceilali conductori, menionndu-le numele i locul unde lucrau. Astfel le-a dat sentimentul c snt mai mult dect nite rotie ntr-un mecanism. El a practicat o neleapt delegare a responsabilitii. Am poruncit fratelui meu Hanani i lui Hanania, cpetenia

cetuii Ierusalimului" (7:2). Astfel a dat posibilitatea i altor oameni capabili s-i dezvolte potenialul de conducere. El a pus standarde nalte pentru subordonaii pe care i-a ales credincioia i evlavia: om care ntrecea pe muli prin credincioia i prin frica lui de

Dumnezeu". Spiritul de conductor s-a dovedit i n atitudinea sa fa de opoziia organizat sub diferite forme insult, insinuare, infiltrare, intimidare, intrig. A fost nevoie de o cluzire deosebit de neleapt 230 Clcai pe urmele mek - principii ale conducerii spirituale

i drz pentru o crmuire ferm printre aceti cureni turbuleni. Din nou primul refugiu a fost rugciunea. Neam rugat Dumnezeului nostru" (4:9). Cnd acest lucru era posibil, pur i simplu i-a ignorat pe adversari. A refuzat cu fermitate ca acetia s-1 devieze de la misiunea sa central,

dar i-a luat n acelai timp toate precauiile necesare (4:16). i cel mai important lucru, el nu a deviat niciodat de la o atitudine de credin neclintit n Dumnezeu (4:20). Testul conducerii sale spirituale a fost atingerea cu succes a obiectivelor. n cazul lui Neemia nu exist nici un dubiu. Textul spune clar:

Zidul (6:15).

fost

terminat"

executat la POLSIB" S.A. Sibiu sub comanda nr. 3A57 Tiraj: 10 000 ex.

Dr. i d-na Howard Taylor Aventura credinei Biografia prescurtat a lui Hudson Taylor Editura Agape

Titlul original: Faith's Venture A shorter life of Hudson Taylor Copyright by Overseas Missionary Fellowship Copyright 1996 by Editura Agape Traductor Olimpiu S. Cosma Tiparul: Agape S.R.L. Str. Podului 8 2300 - Fgra ISBN 973-9228-15-1

Introducere Aceast biografie a fost scris n mod special pentru cititorii care nu cunosc detaliile vieii lui Hudson Taylor. Persoanele care au citit deja biografia complet a marelui misionar vor gsi puine fapte noi n aceste pagini. Cu toate acestea, muli oameni, mai ales n

lumea noastr occidental, n-au prea auzit vorbinduse despre el, sau poate c n-au prea mult timp pentru citit i s-ar descuraja n faa unei lucrri n dou volume; ei simt totui nevoia i dorina de a poseda bucuria interioar i puterea pe care le-a gsit Hudson Taylor. Scopul biografilor este s

mprteasc experienele iubitului lor printe. i sunt recunosctori pentru binecuvntrile care le-au marcat vieile prin ceea ce a fost el, prin ceea ce a gsit el n Dumnezeu, prin lucrarea sa rodnic. Howard i Geraldine Taylor Fondatorul Misiunii din

interiorul Chinei, medicul J. Hudson Taylor... a fost un om al credinei plin de Duhul Sfnt, total predat lui Dumnezeu i totdeauna gata s se supun chemrii Lui. Era caracterizat printr-o mare renunare de sine, o compasiune adnc, o rar putere n rugciune, o minunat aptitudine de organizare; spirit

de iniiativ, de o perseveren neobosit, a avut o influen uimitoare asupra semenilor si, i, n plus, umilina unui copil. Profesorul Warneck Aventura credinei" (Faith's Venture) este pasionanta istorie a lui J. Hudson Taylor i a modului n care a fondat el China Inland Mission

(Misiunea din interiorul Chinei). Aceast relatare a uimitoarei viei a marelui misionar, scris de fiul i nora sa, a inspirat i a cercetat sufletele a zeci de mii de cretini. Este o remarcabil condensare a biografiei complete scris de aceiai autori. James Hudson Taylor (1832-

1905), a fost supranumit printele misiunilor moderne". De-a lungul anilor, sute de mii, poate milioane de oameni au fost influenai de aceast via cretin consacrat lui Dumnezeu. Este un fapt incontestabil c multe misiuni i instituii cretine au ncorporat principii i modele rezultate ca

urmare a fondrii de ctre Hudson Taylor a Misiunii din Interiorul Chinei i a conducerii ei timp de aproape jumtate de secol". Ca urmare a lucrrii lui Hudson Taylor i avnd ca model China Inland Mission, s-au nscut multe alte misiuni avnd la baz acelai principiu al credinei. Despre el s-a spus:

Taylor a devenit fondatorul unei noi ere n misiuni". El este socotit ca fiind fondatorul a ceea ce este deseori numit micarea misiunilor credinei". Aceast idee sau noiune a afectat strategia misionar, avnd ca rezultat mii de adunri locale n America i n toat lumea.

Terry L. Miethe Capitolul I Viaa lui Hudson Taylor HUDSON TAYLOR nu a fost un pustnic, un om singuratic, ci a fost un om de afaceri, un tat de familie cu grele responsabiliti. Spirit deosebit de practic, el a trit o via de nencetate schimbri printre

oameni de tot soiul i de toate condiiile. N-a fost un uria^ un Atlas purtnd lumea pe umeri. Era mic de statur, cu o constituie mai degrab delicat, i o sntate care i-a fcut mereu probleme. Principalul avantaj al tinereii sale a fost, pe lng acela de a fi avut prini temtori de

Dumnezeu, obligaia de a se ngriji singur de nevoile lui nc de la vrsta de aisprezece ani. S-a obinuit s munceasc cu nverunare i a devenit foarte capabil ca medic; tia la fel de bine s ngrijeasc un copil, s pregteasc masa, s in contabilitatea, s m-

brbteze pe cei bolnavi i necjii, ca i s fie la originea marilor iniiative i s devin un lider spiritual pentru brbaii i femeile din ntreaga lume. Dar, mai presus de toate, el a luat n serios promisiunile lui Dumnezeu i a dovedit c este posibil s trieti o via spiritual superioar n mod

constant. El a nvins dificulti pe care puini oameni le-au avut de nfruntat i a lsat n urma lui o lucrare care, la mult vreme dup itioartea lui, continu s creasc n ntindere i utilitate. Interiorul Chinei a fost deschis Evangheliei n mare parte datorit eforturilor s<^e: zeci de mii de

suflete au fost ctigate pentru Cristos n provincii care nu fuseser niciodat atinse, mai multe sute de misionari au plea* fara salai"iu asigurat, bazndu-se numai pe Dumnezeu pentru to#te nevoile lor; a fost ntemeiat o misiune care n-a cerut niciodat ajutor financiar i care, cu toate acestea, n-a avut niciodat datorii tfare

" cerut niciodat nimnui s i se alture, i care totui a trimis recent n China dou sute de noi misionari ca rspuns la rug asa at"at provocarea care ne cheam s imitm credina i entul lui Hudson Taylor. a fost secretul unei asemenea viei? Hudson Taylor, care a umbla1 mereu cu Dumnezeu, poseda
n a

acest secret simplu i profund: n oric/e mprejurare i n toate nevoile sale materiale sau spirituale, a luat si s"a inspirat din bogiile neptrunse ale lui Cristos". Descoperirea radului sau de a aciona i nsuirea de ctre noi a atitudinii sale practic i simple n domeniul spiritual ne-ar

rezolva problemele i ne-ar t!ura poverile, astfel nct s putem deveni i noi tot ceea ce ar vrea Dumnezeu sa Capitolul II Credina unui suflet TOTUL A NCEPUT ntr-un moment de linite petrecut printre crile tatlui su. Hudson Taylor cuta ceva care s-1 intereseze. Mama era plecat de acas,

i biatul se plictisea. Casa prea goal; el i-a luat cartea pe care o alesese n colul su preferat, un depozit vechi de mrfuri, i s-a hotrt s-o citeasc pentru a scpa de plictiseal. La muli kilometri de acolo, mama lui era, n acea smbt dup-amiaz, ngrijorat n mod

special de unicul ei fiu. Dup ce i-a luat rmas-bun de la prietenele ei, s-a retras ntr-un loc singuratic ca s-L implore pe Dumnezeu pentru mntuirea fiului ei. A rmas mai multe ore pe genunchi, pn cnd inima i-a fost cuprins de bucuria siguranei c rugciunile i-au fost

ascultate i mplinite.. n acest timp, biatul tocmai citea cartea pe care o luase i, atunci cnd povestirea ajunsese la un punct culminant, a fost izbit de aceste cuvinte: Lucrarea ndeplinit de Cristos". Cine poate s explice taina lucrrii Duhului

Sfnt? Un adevr care i era familiar de mult vreme - dar pe care l uitase i-a revenit n inim i n minte. De ce folosete autorul acele cuvinte?" s-a ntrebat el. De ce nu spune lucrarea ispitoare sau de mpcare a lui Cristos?" Imediat cuvntul ndeplinit" 1-a izbit. ndeplinit? Ce era

deci ndeplinit? O ispire complet i perfect a pcatului", i-a rspuns inima. Datoria a fost pltit de ctre marele Substitut (nlocuitor, Lociitor). Cristos a murit pentru pcatele noastre, i nu numai pentru ale noastre, ci i pentru cele ale ntregii lumi".