Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Organizația Națiunilor Unite
Organizația Națiunilor Unite
Națiunile Unite
United Nations
联合国
األمم المتحدة
Organisation des Nations Unies
Организация Объединённых Наций
Organización de las Naciones Unidas
Steagul ONU
Abreviere ONU
Limbi oficiale engleză
chineză
arabă
franceză
rusă
spaniolă
Președintele Adunării
Miroslav Lajčák
Generale a Națiunilor Unite
Președintele Consiliului de
Securitate al Națiunilor Gustavo Meza-Cuadra
Unite
Website UN.org
Modifică date / text
Cuprins
1Limbi oficiale
2Istorie
3Reforma
4Structura
o 4.1Adunarea Generală
o 4.2Consiliul de Securitate
o 4.3Secretariatul
o 4.4Curtea Internațională de Justiție
o 4.5Consiliul Economic și Social
o 4.6Agenții specializate
5Ani tematici
6Membri
o 6.1Grupul celor 77
7Obiective
o 7.1Menținerea păcii și securității
o 7.2Drepturile omului
o 7.3Dezvoltarea economică și asistența umanitară
o 7.4Obiectivele de dezvoltare ale mileniului
o 7.5Altele
8Finanțare
9Evaluări, premii și critici
10România în ONU
o 10.1Participarea la operațiunile de menținere a păcii
o 10.2Centrul de tranzit pentru refugiați din Timișoara
o 10.3Activitatea în Consiliul Drepturilor Omului
11Note
12Bibliografie
13Legături externe
14Vezi și
Istorie[modificare | modificare sursă]
1947: Pakistan și Yemen devin membri.
1948: Birmania devine membră.
1949: Israel aderă.
1950: Indonezia aderă.
1955: 16 noi
membri: Albania, Austria, Bulgaria, Cambodgia, Finlanda, Spania, Ungaria, Iordania
, Irlanda, Italia, Laos, Libia, Nepal, Portugalia, România, Sri Lanka.
1956: Japonia, Maroc, Sudan și Tunisia aderă.
1957: Ghana și Malaezia aderă.
1958: Guineea aderă.
1960: 17 noi membri: Benin, Burkina Faso, Republica Centrafricană, Ciad, Coasta
de fildeș, Gabon, Camerun, Cipru, Republica
Congo, Madagascar, Mali, Nigeria, Niger, Senegal, Somalia și Togo.
1961: Noi membri: Mauritania, Mongolia, Sierra Leone și Tanzania.
1962: Noi membri: Algeria, Burundi, Jamaica, Ruanda, Trinidad-Tobago și Uganda.
1963: Kenya și Kuweit aderă.
1964: Malawi, Malta și Zambia aderă.
1965: Gambia, Maldivele și Singapore aderă.
1966: Barbados, Botswana, Guyana și Lesotho aderă.
1967: Yemen aderă.
1968: Guineea Ecuatorială, Mauritius și Swaziland aderă.
1970: Fiji aderă.
1971: Bahrain, Bhutan, Qatar, Oman și Emiratele Arabe Unite aderă.
1972: Republica Populară Chineză aderă la ONU, aceasta înlocuind Taiwanul.
1973: Bahamas, Germania de vest și Germania de est aderă.
1974: Bangladesh, Grenada și Guineea-Bissau aderă.
1975: 6 noi membri: Capul Verde, Comore, Mozambic, Papua Noua Guinee, São
Tomé și Príncipe și Surinam.
1976: Angola, Samoa și Seychelles aderă.
1977: Djibouti și Vietnam aderă.
1978: Dominica și Insulele Solomon aderă.
1979: Sfânta Lucia aderă.
1980: Sfântul Vincent și Grenadine și Zimbabwe aderă.
1981: Antigua și Barbuda, Belize și Vanuatu aderă.
1983: Sfântul Kitts și Nevis aderă.
1984: Brunei aderă.
1990: Liechtenstein și Namibia aderă. Se unesc Republica Federală a
Germaniei cu Republica Democrată Germană, devenind un singur membru.
1991: URSS dispare, Rusia moștenește locul de membru permanent în Consiliul de
Securitate. Șapte noi state aderă: Estonia, Letonia, Lituania, Insulele
Marshall, Micronezia, Coreea de Nord și Coreea de Sud.
1992: 13 noi membri: Armenia, Azerbaidjan, Bosnia și
Herțegovina, Georgia, Kazahstan, Kârgâzstan, Croația, Republica Moldova, San
Marino, Slovenia, Tadjikistan, Turkmenistan și Uzbekistan.
1993: 6 noi membri: Andorra, Republica
Cehă, Eritreea, Macedonia, Monaco și Slovacia.
1994: Palau aderă.
1999: Kiribati, Nauru și Togo aderă.
2000: Tuvalu aderă.
2001: Secretarul General al ONU, Kofi Annan primește Premiul Nobel pentru Pace.
2002: ONU se extinde prin aderarea Elveției și a Timorului de Est
2006: Muntenegru aderă.
2011: Sudanul de Sud aderă.
Reforma[modificare | modificare sursă]
Imediat după alegerea sa ca Secretar General al Națiunilor Unite în 1997, Kofi Annan,
născut în Ghana, a subliniat nevoia unei reforme în cadrul Națiunilor Unite. El a
prezentat Adunării Generală a Națiunilor Unite programul de reformă [3]. Programul
includea reforma Consiliului de securitate al ONU. Pozițiile permanente din Consiliul de
Securitate al ONU reflectă politicile din 1945, instituite imediat după începerea activității
instituției. Annan a propus ca mai multe state să aibă poziții permanente în
cadrul Consiliului de securitate al ONU. Proiectul pentru reformă discută și reducerea
birocrației și creșterea transparenței în cadrul organizației. În ciuda eforturilor depuse de
Annan, reformele nu au mai fost implementate.
Structura[modificare | modificare sursă]
Organizația Națiunilor Unite este compusă din cinci entități: Adunarea Generală a
Națiunilor Unite, Secretariatul Națiunilor Unite, Curtea internațională de justiție, Consiliul
de Securitate al ONU și Consiliul Economic și Social al Națiunilor Unite. O a șasea
entitate, Consiliul de Tutelă, și-a încetat activitatea în 1994, atunci când Palau a devenit
stat independent.[4] Patru dintre cele cinci entități au sediul în New York. [5] Curtea
internațională de justiție se află în Haga, Regatul Țărilor de Jos, iar alte agenții își au
sediile în Biroul Națiunilor Unite de la Geneva [6], Biroul Națiunilor Unite de la
Viena [7] și Biroul Națiunilor Unite de la Nairobi [8]. În baza Convenției legată de privilegii
și imunități a Națiunilor Unite, ONU și agențiile sale au imunitate în fața legilor din țările
în care își desfășoară activitatea, menținând astfel imparțialitatea Națiunilor Unite legată
de țările gazdă și statele membre.[9]
Alături de cele șase entități principale se regăsește „o colecție extraordinară de entități
și organizații, unele dintre ele chiar mai vechi decât organizația mamă, care își
desfășoară activitatea aproape independent față de Națiunile Unite” (Linda Fasulo).
[10]
Această colecție include agenții specializate, instituții de cercetare și educație,
programe, fonduri etc.[11]
Principalele instituții din cadrul Națiunilor Unite [12]
v • d • m
A murit în timpul
2 Dag Hammarskjöld Suedia 10 aprilie 1953 18 septembrie 1961
postului
Javier Pérez de
5 Peru 1 ianuarie 1982 31 decembrie 1991
Cuéllar
Boutros Boutros-
6 Egipt 1 ianuarie 1992 31 decembrie 1996
Ghali
Numă
Acronim Agenție Sediu Președinte [a] Înființare
r
Numă
Acronim Agenție Sediu Președinte [a] Înființare
r
Washington,
7 FMI Fondul Monetar Internațional Christine Lagarde 1945 (1944)
D.C., SUA
Organizația Internațională a
8 UIT Geneva, Elveția Hamadoun Touré 1947 (1865)
Telecomunicațiilor
Washington,
13 WBG Banca Mondială Jim Yong Kim 1945 (1944)
D.C., SUA
David
Organizația Meteorologică
17 OMM Geneva, Elveția Grimes / Michel 1950 (1873)
Mondială
Jarraud
Membri[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Lista statelor membre ale Organizației Națiunilor Unite.
O animație în care se arată dezvoltarea organizației de-a lungul timpului. Antarctica este teritoriu internațional
(extra-național); controlul asupra Saharei de Vest este disputat; și teritoriile controlate și administrate
de Republica China (sau Taiwan) și Kosovo sunt considerate de ONU ca fiind provincii ale Republicii Populare
Chineze, respectiv Republicii Serbia.
Împreună cu Sudanul de Sud ce a aderat pe 14 iulie 2011,[29] în total există 193 de state
membre ONU, incluzând toate statele independente necontestate, aparte de Vatican.
[30]
Carta ONU subliniază regulile pentru a primi statutul de membru:
Obiective[modificare | modificare sursă]
Menținerea păcii și securității[modificare | modificare sursă]
O „cască albastră” boliviană la un exercițiu în Chile
ONU, după aprobarea Consiliului de Securitate, trimite forțe pentru menținerea păcii
în regiunile unde un conflict armat a încetat de curând, sau a fost suspendat, pentru
a încerca impunerea unor acorduri de pace și pentru a descuraja combatanții de la a
relua ostilitățile. Deoarece ONU nu are propria forță militară, aceasta este asigurată
prin voluntariat de către statele membre. Soldații sunt uneori porecliți „Căștile
albastre” din cauza echipamentului specific.[36][37] Forța de menținere a păcii a
primit Premiul Nobel pentru Pace în anul 1988.[38]
În septembrie 2013, ONU avea în desfășurare 15 misiuni de menținere a păcii.
[39]
Cea mai mare era Misiunea de Stabilizare a Națiunilor Unite din Republica
Democrată Congo (MSNURDC), care a mobilizat 20.688 oameni. Cea mai mică,
Grupul Militar de Observație a Națiunilor Unite din India și Pakistan (GMONUIP),
include 42 de oameni responsabili de monitorizarea situației din Jammu și Kashmir.
Forțele de menținere a păcii ONU și Organizația Națiunilor Unite pentru Controlul
Păcii (ONUCP) au staționat în Orientul Mijlociu încă din 1948, cea mai lungă
misiune de menținere a păcii încă în desfășurare. [39]
Drepturile omului[modificare | modificare sursă]
1. Reducerea sărăciei severe
2. Realizarea accesului universal la educația primară
3. Promovarea egalității între sexe și afirmarea femeilor
4. Reducerea mortalității infantile
5. Îmbunătățirea sănătății materne
6. Combaterea HIV/SIDA, malariei și a altor boli
7. Asigurarea sustenabilității mediului
8. Crearea de parteneriate globale pentru dezvoltare
Finanțare[modificare | modificare sursă]
Top 17 contribuitori la bugetul ONU 2013[48]
Japonia 10.833%
Germania 7.141%
Franța 5.593%
China 5.148%
Italia 4.448%
Canada 2.984%
Spania 2.973%
Brazilia 2.934%
Rusia 2.438%
Australia 2.074%
Mexic 1.842%
Olanda 1.654%
Turcia 1.328%
Elveția 1.047%
Note[modificare | modificare sursă]
1. ^ „The World Today” (PDF). Accesat în 18 iunie 2009. The designations employed and the
presentation of material on this map do not imply the expression of any opinion whatsoever on
the part of the Secretariat of the United Nations concerning the legal status of any country
2. ^ Websitul oficial
3. ^ Renewing the UN: A Programme for Reform [pdf]
4. ^ Fasulo, p. 8
5. ^ „United Nations Visitors Centre”. United Nations. 2011. Accesat în 25 august 2011.
6. ^ „United Nations Office at Geneva”. United Nations Office at Geneva. Accesat în 6 noiembrie
2013.
7. ^ „Welcome to the United Nations Office at Vienna!”. United Nations Office at Vienna. Accesat
în 6 noiembrie 2013.
8. ^ „Welcome to the United Nations Office at Nairobi”. United Nations Office at Nairobi. Accesat
în 6 noiembrie 2013.
9. ^ „Jerusalem Court: No Immunity for UN Employee for Private Acts—Diplomatic/Consular Law
and Sovereign Immunity in Israel”. Diplomaticlaw.com. 23 martie 2009. Accesat în 27 aprilie
2010.
10. ^ Fasulo, p. 4
11. ^ Fasulo, pp. 4–7
12. ^ „UN Charter: Chapter III”. United Nations. Accesat în 24 martie 2008.
13. ^ a b Fomerand, p. 131–133
14. ^ Fasulo, p. 69–70
15. ^ Milestones in United Nations History Națiunile Unite. Accesat la 23 ianuarie 2014.
16. ^ General Assembly of the United Nations: Rules of Procedure: XII - Plenary Meetings Națiunile
Unite. Accesat la 23 ianuarie 2014.
17. ^ Fasulo, p. 70–73
18. ^ United Nations Charter: Chapter V Națiunile Unite. Accesat la 23 ianuarie 2014.
19. ^ Fasulo, p. 21
20. ^ Fomerand, p. 285
21. ^ „Former Secretaries-General”. United Nations. Accesat în 6 noiembrie 2013.
22. ^ Fomerand, p. 183
23. ^ Fasulo, p. 100–101
24. ^ a b Fomerand, p. 103–104
25. ^ About ECOSOC ECOSOC. Accesat la 24 ianuarie 2014.
26. ^ Fasulo, p. 153–155
27. ^ United Nations Charter: Chapter IX Națiunile Unite. Accesat la 23 ianuarie 2014.
28. ^ Fasulo, p. 171–177
29. ^ UN welcomes South Sudan as 193rd Member State Națiunile Unite. Accesat la 24 ianuarie
2014.
30. ^ United Nations Member States Națiunile Unite. Accesat la 24 ianuarie 2014.
31. ^ Charter of the United Nations: Chapter II Națiunile Unite. Accesat la 24 ianuarie 2014.
32. ^ Non-member states Națiunile Unite. Accesat la 24 ianuarie 2014.
33. ^ Organs Suplement Pagina 10. națiunile Unite. Accesat la 24 ianuarie 2014.
34. ^ The Member States of the Group of 77 G77. Accesat la 24 ianuarie 2014.
35. ^ About G77 G77. Accesat la 24 ianuarie 2014.
36. ^ Fasulo, p. 52
37. ^ Coulon, p. 9
38. ^ Premiul Nobel. The Nobel Peace Prize 1988. Accesat la 22 ianuarie 2014.
39. ^ a b United Nations Peacekeeping Operations Națiunile Unite. 30 septembrie 2013. Accesat la 22
ianuarie 2014.
40. ^ Fomerand, p. 57, 194, 341
41. ^ United Nations Permanent Forum on Indigenous Issues Națiunile Unite. Accesat la 22 ianuarie
2014.
42. ^ United Nations Charter: Chapter I Națiunile Unite. Accesat la 22 ianuarie 2014.
43. ^ Kennedy, p. 143–144
44. ^ 55/2. United Nations Millennium Declaration Națiunile Unite. Accesat la 23 ianuarie 2014.
45. ^ Ministerul Afacerilor Externe MAE. Accesat la 23 ianuarie 2014.
46. ^ The United Nations and Decolonization Națiunile Unite. Accesat la 22 ianuarie 2014.
47. ^ The United Nations and Decolonization Națiunile Unite. Accesat la 22 ianuarie 2014.
48. ^ „Assessment of Member States' contributions to the United Nations regular budget for
2013” (PDF). Secretariatul ONU. 11 februarie 2013. Accesat în 24 ianuarie 2014.
49. ^ Fifth Committee Approves Assessment Scale for Regular, Peacekeeping Budgets, Texts on
Common System, Pension Fund, as it Concludes Session (Press Release) Națiunile Unite.
Accesat la 24 ianuarie 2014.
50. ^ Regular Budget 2012-2013 Națiunile Unite. Accesat la 24 ianuarie 2014.
51. ^ Charter Becomes 'Law of Nations,' 29 Ratifying It Hulen Bertram. New York Times. Accesat la
25 ianuarie 2014.
52. ^ a b Ministerul Afacerilor Externe MAE. Accesat la 23 ianuarie 2014.
53. ^ Peacekeeping Staststics Națiunile Unite. Accesat la 24 ianuarie 2014.
54. ^ Ministerul Afacerilor Externe MAE. Accesat la 23 ianuarie 2014.
55. ^ Centrul de Tranzit în Regim de Urgență UNHCR. Accesat la 23 ianuarie 2014.
56. ^ Primii 30 de refugiați din Libia au ajuns miercuri la Timișoara Ziare. Accesat la 23 ianuarie
2014.
Referințe
1. ^ Din noiembrie 2013
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
Coulon, Jocelyn. Soldiers of Diplomacy: The United Nations, Peacekeeping, and
the New World Order. Toronto: University of Toronto Press, 1998.
Fasulo, Linda. An Insider's Guide to the UN. New Haven, CT: Yale University
Press, 2004. ISBN 978-0300141979
Kennedy, Paul. The Parliament of Man: The Past, Present, and Future of the
United Nations. New York: Random House, 2006.
Fomerand, Jacques. The A to Z of the United Nations. Lanham, MD: Scarecrow
Press, 2009.
v • d • m
Org
v • d • m
Lau
· Mandela / Marchenko (1988) · Dubček (1989) · Aung San Suu Kyi (1990) · Demaçi (1991) · Mamele din Plaza de Mayo (1992) · Os
Elhanan / Ghazzawi / Kamwenho (2001) · Payá (2002) · Annan / Națiunile Unite (2003) · Asociația jurnaliștilor din Belarus (2004) · F
· Mahfouz / Senussi / Zaitouneh / Farzat / Bouazizi (2011) · Sotoudeh / Panahi (2012) · Yousafzai (2013) · Mukwege (2014) · Badawi
Belarus (2020) · Aleksei Navalnîi (2021)
144904638