Râul Prut

Râul Prut este unul

dintre cele mai mari
râuri de pe teritoriul
studiat. Își ia începutul
de pe versantul de sud-
est a vf. Goverla, la 15
km spre sud-vest de s.
Vorohta, în masivul
montan al Carpaților
Păduroși
Cernogora; debușează în râul Dunărea de pe malul stâng la 164 km de la
gura acestea, la 0,5 km spre sud-vest de satul Giurgiuleşti. De-a lungul
cursului traversează la început regiunea Cernăuți a Ucrainei, apoi prezintă
o frontieră naturală între Republica Moldova și România.
Lungimea râului este de 967 km, suprafața bazinului de recepție - 27540
km2, căderea râului - 1577 m, panta medie - 1,63‰, coeficientul de
meandrare 2,1.

Afluenții principali de stânga sunt râurile: Liucika (56 km), Ceremoş (80
km), Derelui (24 km), Başeu, Jijia, Elanului; afluenții principali de stânga
sunt râurile - Turka (41 km), Cerneava (63 km), Beleluia (30 km), Sovitsa
(39 km), Staraia Graniţa (33 km), Ryngaci (42 km), Cerlena (36 km), Vilia
(50 km), Lopatnic (57 km), Racovăţ (67 km), Ciuhur (90 km), Camenca (93
km), Gîrla Mare (40 km), Delia (30 km), Nîrnova (49 km), Lăpuşna (70 km),
Sărata (59 km), Tigheci (43 km).
Bazinul are o întindere de la nord-vest spre sud-est, este îngust,
asimetric, cu partea dreaptă mai dezvoltată în amontele și centrul
bazinului. Lățimea medie a bazinului este de 51 km.
Izvorul râului Prut se află pe versantul de sud-vest al muntelui Goverla.

Partea superioară a bazinului, până la or. Deleatin, și cea stângă, până la

confluența cu r. Ceremoş, sunt situate în limitele Carpaților Păduroși, sau
Carpaților de Est. Suprafața dată a bazinului prezintă un lanț montan cu
versanți abrupți, până la vertical, puternic dezmembrați de văile râurilor și
pâraielor (densitatea rețelei de drenaj este de 1,0-1,25 km/km2). Partea
stângă a bazinului și restul părții drepte se află pe podișul Volîno-Podolian
(Pokutie). Relieful acestui sector este deluros, traversat de multe văi şi
vâlcele (densitatea reţelei de drenaj este de 1,0-1,1 km/km2). Dealurile au
o înălțime de la 15-20 până la 60-100 m, contururi rotunjite cu versanți nu
prea abrupți. În depresiunile dintre dealuri se întâlnesc mici mlaștini și
lacuri.

Partea bazinului situată în limitele Carpaților are la baza depuneri

mezozoice (cuarţite, diferite șisturi), acoperite cu un strat de fliș (nisipuri
argiloase, luturi, marnă, calcare) de vârstă terțiară acoperite la rândul lor
de roci eluviale cuaternare - formațiuni de pietriș nestratificat. Sunt
frecvente pragurile și cascadele. Solurile sunt variate - buroziomuri
podzolite, podzolice, sure de pădure, mai rar mlăștinoase cu turbă.

Podișul Volîno-Podolian este constituit din depozite marine terțiare

(nisipuri, argile, marnă, calcare), acoperite cu loessuri, argile loessoidale și
luturi din viurmian. Solurile sunt cernoziomice.

În partea de nord a Podișului Moldovei de Nord (până la debușarea r.

Ciuhur) sunt bine exprimate ramurile Podișului Podoliei - toltrele, care
prezintă recifi stâncoși ai mărilor străvechi, puternic erodați de torentele
de apă, formați din calcare și colonii de corali. În unele locuri toltrele sunt
acoperite de sedimente cuaternare, cele calcaroase sunt „roase" de multe
goluri cu cea mai ciudată formă, asociindu-se uneori cu aspectul unor
castele ruinate.

Mai la sud, de-a lungul Prutului, printr-o fâșie îngustă se întinde Câmpia
Prutului de Mijloc și Câmpia Prutului Inferior, care se termină cu un sector
îngust de plauri imense în aval de or. Cahul. Aceste câmpii prezintă terase
vechi cu o înălțime de 150-200 m. abs., dezmembrate de numeroși
afluenți, ravene și vâlcele. Mai la sud s. Sculeni din partea de vest se
alipește Podișul Moldovei Centrale. Acest podiș (Codrii) este puternic
dezmembrat de văile adânci ale râurilor, de numeroase ravene și vâlcele,
de nenumăratele alunecări de teren din partea superioară a dealurilor. O
particularitate specifică a reliefului Codrilor este succesiunea cumpenelor
de apă lungi și înguste, cu văile adânci și lungi ale râurilor.

În limitele teritoriului Republicii Moldova bazinul Prutului este constituit

din roci sedimentare de vârstă neogenă, cretacică și siluriană (șisturi,
nisipuri, nisipuri argiloase, argile, calcare și marnă). Solurile sunt
predominant cernoziomice.

Circa 35% din suprafața bazinului sunt ocupate de păduri de foioase şi

conifere. În Carpații Păduroși este bine exprimată zonalitatea verticală. La
poalele munților cresc păduri din frasin, carpen, stejar de vară și stejar de
iarnă, acesta din urmă specific Europei de Vest, fag. Poalele versanților
(300-600 m înălțime) se pun în evidență prin păduri de foioase cu stejar de
vară, frasin, fag, arțar, tei la care uneori se adaugă bradul și molidul.
Aceste păduri se ridică până la 600 m, dar se schimbă puțin după
compoziție. Vârfurile munților sunt ocupate de pășuni montane (polonine)
și desișuri de subarboret de pin montan. Partea stingă a bazinului este, în
special, deschisă, valorificată (terenuri arabile) și numai izolat se întâlnesc
mici masive de păduri de foioase.

Pe teritoriul Moldovei cursul r. Prut poate fi convențional împărțit în

câteva sectoare, descrise în continuare.

or. Lipcani - or. Costești

Valea râului este șerpuitoare, până la s. Dumeni în formă de V latin, în aval

- în formă de ladă; lățimea variază de la 0,8 km (s. Șirăuți) până la 9 km (or.
Costești), predomină 2-4 km. Versanții sunt concavi, abrupți, uneori
verticali, cu vegetație de pajiște, deseori cu dezgoliri de rocă maternă,
uneori convecși, domoli și moderat abrupți, valorificați (terenuri arabile).
La satele Șirăuți, Pererîta, Bogdăneşti sunt acoperiți cu subarboret din arin
şi mur de pădure.

Lunca se observă doar la meandrele râului, cu lungimi de 0,5-2,0 km și

Lățimea de la 120 m până la 2,7 km. Este intersectată de numeroase
pâraie, acoperită cu arbuști, constituită din argile nisipoase.
Albia este foarte șerpuitoare, ramificată. Insulele, care sunt prezente
insule nisipoase cu lungimi de 150-250 m, lățimea de 30-80 m și care se
ridică deasupra apei cu 0,5-2,5 m, fiind acoperite de arbuști. Sunt
frecvente bancurile de nisip, la fiecare 2-3 km se observă grinduri cu o
lungime de 100-150 m, adâncimea de 0,5-0,7 m, viteza cursului apei - 0,8-
1,3 m/s. În locurile confluenței cu alte cursuri se formează conuri de
direcție.

Lățimea predominantă a râului este de 69-90 m, maximă - 140 m.

Adâncimea medie 1-2 m, maximă - 5,3 m, minimă - la vaduri - 0,3 m. Viteza
apei variază de la 0,2 până la 1,3 m/s. În albie deseori se întâlnesc resturi
de copaci înecați.

Patul este neregulat, cu nisip și prundiș, la grinduri - prundiș și pietriș

bolovănos.

Malurile predominant se contopesc cu versanții văii și doar pe unele mici

sectoare ating înălțimea de la 1,5 până la 6,0-8,0 m, sunt abrupte, erodate,
acoperite cu arbuști, constituite din nisipuri argiloase.

Pe acest sector este amplasat lacul de acumulare Costeşti-Stînca, nodul

hidrotehnic fiind dat în exploatare în 1978. Barajul este ridicat la 576 km
de la gura râului Prut.

Volumul total al lacului de acumulare este de 1285 mln. m2, volumul activ
- 450 mln. m3.

Lacul de acumulare se folosește pentru irigare, atenuarea viiturilor,

hidroenergetică, asigurarea cu apă pentru diferite folosințe, piscicultură şi
mai puțin recreare.

or. Costești - confluența cu r. Jijia

Valea este slab șerpuitoare, în formă de ladă, cu lățimea medie de 6-9 km,
maximă - 11 km (s. Costuleni), minimă - 5,5 km (s. Chetriș). Pe măsura
îndepărtării în aval, înălțimea versanților crește de la 70-100 m până la
120-160 m. Versanții sunt dezmembrați, concavi (în aval de s. Sculeni
versantul stâng este convex), abrupți și foarte abrupți, acoperiți cu
vegetație de stepă, valorificați în agricultură. Pe toată întinderea sectorului
sunt frecvente alunecările de teren, deosebit de intense în aval de s.
Măcărești. Pe unele sectoare se observă terase cu o lățime de 0,5-2,0 km,
cu trepte abrupte, chiar verticale, cu o înălțime de 8-12 km.

Lunca este bilaterală, consecventă pe ambele maluri, cu o lățime de 3-6

km, la joncțiunea cu lunca r. Jijia se lărgește până la 8 km. Suprafața este
neregulată, sectorul aferent albiei este puțin ridicat, împădurită sau
acoperită cu arbuști, partea centrală și de la talpa versanților văii -
coborâtă. Lunca predominant este arată, întretăiată de numeroase starițe
cu o lățime de până la 30 m și cu o adâncime de până la 2 m. Unele
depresiuni sunt înmlăştinite, acoperite de stuf și arbuști. Este constituită
din argile nisipoase și nisipuri argiloase.

Albia râului este foarte șerpuitoare, instabilă, deseori se observă ruperea

malurilor la strangulările meandrelor; în 1955 istmul îngust de la s.
Taxobeni a fost aruncat în aer și ca rezultat lungimea râului s-a scurtat cu 5
km. Insulele frecvente cu o lungime de 50-150 m, lățimea de 10-15 m,
înălțimea de 1,5-2,5 m, sunt de origine aluvială, acoperite cu arbuști. Cea
mai mare insulă este situată la 2,7 km amonte de s. Bisericani și are o
lungime de 800 m, lățimea de 150 m. Deseori se întâlnesc bancuri de nisip,
multe insulițe; ramificările râului, care ocolesc insulele, au 10-40 m lățime.
Lățimea dominantă a râului este de 50-80 m, maximă - 140 m (la începutul
sectorului), minimă - 28 m (s. Braniște). Adâncimile sunt de ordinul a 0,8-
2,5 m, maximă - 7,1; vitezele cursului de apă variază în limitele a 0,4-0,7
m/s.

În 1970 la 0,5 km amonte de s. Bărboieni o alunecare de teren a creat un

grind natural cu o lungime de 150 m, viteza apei aici este de 2,5 m/s. Patul
albiei este neregulat, nisipos, mai rar cu prundiș.

Malurile sunt abrupte, cu o înălțime de 3-5 m, erodate, constituite din roci

lutoase și nisipo-argiloase, în locurile mai domole - nisip și prundiș.
Sectorul de litoral este împădurit.

Confluența cu r. Jijia - s. Stoianovca

Valea râului este puțin șerpuitoare, în formă de ladă, cu lățimea de 7,0-8,5

km, la s. Tochile-Răducani se lărgește până la 11 km, la s. Leușeni se
îngustează până la 5,2 km. Versanții sunt abrupți și foarte abrupți, concavi
(cei de stânga în multe locuri convecși), cu o înălțime de 100-140 m, la s.
Toceni - 180 m. Între satele Pogănești și Sărata-Răzeși pe partea stângă se
manifestă puternic activitatea erozională a ravenelor. Focarele
alunecărilor de teren se observă la fiecare 3-4 km. Versanții sunt arați sau
acoperiți cu vegetație de stepă.

Albia este bilaterală, până la s. Pogănești mai exprimată pe malul stâng,

îndiguită, arată, în aval mai pronunțată pe malul drept, cu unele sectoare
îndiguite. În aval de s. Sărata-Răzeși în luncă se întâlnesc lacuri mici și
terenuri înmlăştinite, pe fâșia de litoral pădurea este înlocuită de arbuști.
Lunca este constituită din argile nisipoase și nisipuri argiloase.

Albia este foarte șerpuitoare, fără ramificări; la niveluri scăzute de apă, la

fiecare 2-5 km apar bancuri mâloase de nisip. Lățimea predominantă a
râului este de 50-70 m, la 2 km aval de debușarea râului Sărata - 120 m.
Adâncimile variază de la 0,7 la 7,3 m, predomină 3-5 m. Viteza cursului de
apă nu depășește 0,6 m/s.

Malurile sunt abrupte, cu înălțimea de 3-4 m, foarte rar apar la lumina zilei
rocile materne, sunt împădurite.
Patul albiei este neregulat, nisipos și nisipo-mîlos.

s. Stoianovca - gura de vărsare (confluența cu fluviul Dunărea)

Valea este puțin șerpuitoare, în formă de ladă, cu o lățime de 5,0-8,5 km,

spre gura râului se lărgește până la 12 km. Versanții sunt concavi, cu o
înălțime de 80-120 m, abrupți și foarte abrupți, practic peste tot foarte
dezmembrați de ravene și vâlcele, la s. Brânza versantul stâng este
aproape vertical. Versantul drept predominant este arat, cel stâng acoperit
cu vegetație de stepă. Între Fălciu și Rânzești, de pe partea dreaptă, la s.
Zârnești și orașul Cahul pe partea stingă, sunt bine exprimate terasele cu o
lățime de 1,0-1,5 km, cu trepte abrupte și o lățime de 6-12 m. Versanții şi
terasele sunt constituite predominant din roci argiloase.

Lunca este bilaterală, consecutivă pe ambele maluri, cu o lățime de 5-7

km. În aval de s. Văleni se lărgește până la 8,2 km. În sectorul dintre satele
Stoianovca și Crihana Veche, Vadul-lui-Isac și Brânza de pe malul stâng și
Oancea și Șivița de pe malul drept, ea este desecată prin canale de drenaj,
îndiguită, arată. În restul sectoarelor lunca este înmlăştinită, cu multe
lacuri cu o lungime de 1,0-2,5 km și lățimea de 0,5-1,0 km. Cel mai mare
este lacul Brateș situat în sectorul aferent gurii de vărsare, pe teritoriul
României; lungimea lui este de 12 km, lățimea - 7 km, adâncimea maximă -
5,1 km, suprafața - 72 ha. Lunca este constituită din argile nisipoase și
nisipuri argiloase.

Albia râului este șerpuitoare, mai cu seamă pe sectorul s. Cucoara - s.

Slobozia-Prut. Ramificări ale albiei nu se observă. Are o lățime de 60-80 m,
maximă - 104 m, lângă s. Crihana. Adâncimile sunt de 2-4 m, maximă 15 m
(la 2 km amonte de s. Zârnești). Viteza cursului de apă variază între 0,4-0,6
m/s, maximă - 1,0 m/s (s. Crihana).

Patul albiei este nisipo-mâlos, neregulat.

Malurile râului sunt foarte abrupte, chiar verticale, cu o înălțime de 1-2 m,
în multe locuri se contopesc cu versanții, sunt împăduriți.

Studierea regimului hidrologic al râului Prut, al doilea râu după mărimea și

importantă în Republica Moldova, se efectuează în trei țâri: Ucraina - la
posturile hidrometrice de la localitățile Krementsy, Iaremcea, Kolomiya,
Sneatyn, Cernăuți; în România - la posturile hidrometrice de la Rădăuți,
Bivolari, Ungheni, Drânceni, Fălciu ş.a.; în Moldova - la posturile active și în
prezent - Șirăuți, Corpaci, Braniște, Ungheni, Leușeni, Leova, Brânza.
Materialele observațiilor sunt publicate în edițiile respective ale CSA.

Mersul anual al nivelurilor de apă se caracterizează prin creșteri

primăvara, condiționate de topirea zăpezilor și viituri frecvente de vară -
căderea ploilor puternice. Pentru perioada de toamnă sunt specifice
niveluri mai joase și mai stabile, care la rândul său, uneori, tot sunt
încălcate de viituri pluviale.

Nivelul maxim de apă se observă în perioada viiturilor pluviale, care se

formează, în special în partea montană a bazinului, unde cad cca. 1000
mm de precipitații pe an. Înălțimea medie a nivelurilor înalte peste NAS
constituie 1,2-5,7 m. Viituri deosebit de mari pot fi considerate cele, care
au avut loc în 1911, 1913, 1932, 1941, 1948, 1949, 1955, 1969, 1973, 1991,
1994 şi 2006 (numai în cursul inferior, datorită remuului fl. Dunărea).

Dintre viiturile catastrofale merită a fi menționată cea din 1969. La 8 şi 9

iunie 1969 în bazinul râului au căzut ploi torențiale abundente. Cantitatea
de precipitații căzute numai pe data de 8 iunie au constituit: la s.
Krementsy - 151 mm, s. Buiarşki - 170 mm, s. Dora - 172 mm, or. Iaremcea
- 173 mm, s. Buhtovets - 284 mm, s. Pojijevskaia - 98,4 mm, or. Kolomiya -
74 mm. Intensitatea creșterii de nivel a alcătuit 530 mm/zi la or. Iaremcea,
247 cm/zi la or. Kolomiya. Înălțimea viiturii peste zeroul graficului a atins la
s. Krementsy 510 cm, or. Iaremcea - 760 cm, or. Cernăuți - 638 cm, or.
Lipcani - 970 cm, s. Corpaci - 996 cm, or. Ungheni - 510 cm, s Brânza - 430
cm.

În 1969 s-a înregistrat debitul maxim instantaneu record, care la s. Corpaci

a atins 3130 m3/s.

În partea inferioară a râului, după îndiguirea albiei, nivelurile au crescut,

atingând valori mai înalte. Astfel, până la îndiguire nivelurile înalte de
viitură erau de 490-500 cm la or. Ungheni, 410-430 cm la or. Leova, iar
după îndiguire 500-530 cm și 400-520 cm respectiv.

Niveluri înalte se observă și în perioada apelor mari de primăvară.

Creșterea nivelurilor are loc foarte intensiv (până la 4 m/zi în 1901 la or
Iaremcea). De regulă, creșterile de nivel ale apelor mari de primăvară pe
sectorul din Republica Moldova se încadrează în limitele 0,5-2,5 m peste
NAS.

Debitele maxime ale viiturilor pluviale depășesc maximul apelor mari de

primăvară. Astfel, la Iaremcea debitul maxim al viiturii pluviale de la 8
iunie 1969 a constituit 1530 m3/zi (modulul scurgerii 2560 l/s km2), iar
debitul maxim al apelor mari de primăvară, observat la 2 aprilie 1952 era
de 299 m3/s (modulul scurgerii 5200 l/s km2). La or. Cernăuți, debitul
maxim pluvial a constituit la 9 iulie 14969 5200 m3/s (modulul scurgerii
750 l/s km2), iar maximul apelor mari de primăvară - 1320 m3/s, fixat la 6
iunie 1932 (modulul scurgerii 191 l/s km2). La s. Corpaci cele două maxime
au valori respectiv de 3130 m3/s (1969) și 661 m3/s (1971).

Nivelurile de etiaj pot fi observate aproape pe parcursul anului întreg, de

exemplu, anul 1961, toată vara - anii 1946, 1950, sau pot fi întrerupte de
viiturile pluviale - anii 1911, 1965 ş.a.

În perioada albiei deschise, debitul minim de 30 zile la or. Ungheni este în

medie de 40,5 m3/s. Debitele maxime și minime din această perioadă de
etiaj, constituie respectiv - 100 m3/s (anul 1981) și 9,98 m3/s (anul 1964).
Debitele de apă minime diurne observate sunt următoarele: mediu
multianual - 29,2 m3/s, maxim - 74,5 m3/s (în 1980), minim - 13,6 m3/s (în
1963).

Fenomenele de gheață, de regulă, încep cu gheața la mal, scurgerea gheții

de toamnă cu o durată de 3-6 zile, deseori gheață în genere nu se
formează. La grinduri și repezișuri, pe o perioadă de 1-1,5 săptămâni, se
păstrează ochiuri de gheață, care contribuie la formarea gheții de fund.
Podul de gheață se formează prin creșterea suprafeței gheții de la maluri,
contopirea ei, cel mai des la sfârșitul lunii decembrie - începutul lunii
ianuarie. Deseori râul în genere nu îngheață, observându-se doar gheață la
mal (iernile din 1947-1948, 1654-1955 ş.a.). În cazul moinelor de lungă
durată se observă succesiunea podului de gheață cu dezghețul râului și
scurgerea sloiurilor, iar în unii ani chiar eliberarea completă a râului de
gheață.

Durata fenomenelor de gheață la or. Ungheni și Leova constituie în medie

40 zile, maxim - 132 zile (în iarna 1908-1909); minim - lipsa gheții.

Suprafața gheții predominant este netedă, din cauza dezghețurilor

frecvente - cu torosuri cu grosime medie de 10-25 cm, maximă, atinsă la
sfârșitul lunii februarie, 50-60 cm (iernile din 1964-1965, 1953-1954).
Descătușarea râului de gheață are loc la începutul lunii martie și începe cu
topirea gheții de la maluri. Scurgerea sloiurilor de gheață durează 1-3 zile.

Turbiditatea medie a apei crește în direcția cursului râului: la or. Iaremcea

ea este de 180 g/m3, la or. Cernăuți - 420 g/m3, la or. Ungheni - 750 g/m3.
În anul 1969 cu scurgerea cea mai mare de aluviuni în suspensie,
turbiditatea medie anuală la or. Cernăuți a fost de 3100 g/m3, la s. Corpaci
- 1000 g/m3. Turbiditate foarte înaltă se observă în perioada trecerii
viiturilor pluviale intensive. Drept exemplu poate servi viitura din iunie
1965, când gradul de saturare cu aluviuni în suspensie la or. Ungheni a fost
de 12000 g/m3.

Râul transportă o cantitatea maximă de aluviuni în suspensie în perioada

apelor mari de primăvară (45-50%) și a viiturilor de vară (35-45%). În unii
ani scurgerea de aluviuni în perioada de vară o poate depăși pe cea din
perioada de primăvară. Astfel, la or. Iaremcea, în 1969, numai în iunie
scurgerea de aluviuni a constituit 94% din suma anuală. În anii secetoși
până la 70-80% din scurgerea anuală a aluviunilor se formează în perioada
de primăvară-iarnă. Numărul de zile din an cu turbiditate sporită, ca de
altfel și concentrația aluviunilor în suspensie, crește de la izvor spre gura
râului. În 1965 o turbiditate mai mare de 500 g/m3 la or. Iaremcea s-a
menținut 4 zile, la or. Cernăuți - 57 zile, la or. Ungheni - 105 zile, la or.
Leova - 121 zile.

Debitul mediu de apă pentru toată perioada de observații crește de-a

lungul râului în felul următor: or. Cernăuți - 74,6 m3/s; s. Corpaci - 78,5
m3/s; or. Ungheni - 82,0 m3/s; or. Leova - 84,0 m3/s. Amplitudinea
oscilațiilor debitelor anuale este variată: or. Cernăuți - 26-177; s. Corpaci -
42-128; or. Ungheni - 48-140; or. Leova 54-141 m3/s.

Pe suprafața bazinului de pe teritoriul Republicii Moldova există cca. 1100

bazine și lacuri de acumulare. Lacurile sunt concentrate, preponderent, în
cursul inferior al râului. O atenție deosebită merită lacul Beleu, care
găzduiește rezervația științifică „Prutul de Jos.

Bibliografie: www.apelemoldovei.gov.md