Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Acest capitol prezintă numai câteva aspecte generale legate de definiţii, clasificări şi
domeniile de utilizare ale transmisiilor mecanice. Metodica de proiectare şi calcul precum şi
aspectele constructive nu constituie obiectul acestei cărţi. Aceste aspect menţionate pot fi
consultate în [1] sau în literatura de specialitate.
323
7) Cînd axele motorului şi ale maşinii de lucru nu sînt coaxiale.
Roţi cu fricţiune
Prin frecare
(prin forţă) Curele
După modul de transmitere
Angrenaje
Prin formă
Lanţuri
Constant
Transmisii
După raportul de transmitere
mecanice Continuu
Variabil Periodic
În trepte
Contact direct
Transmisiile mecanice pot transmite mişcarea datorită formei pieselor în contact (prin
formă) sau datorită foriţei de frecare (prin forţă). Ele pot fi cu elemente rigide (contact direct)
sau flexibile (contact indirect); raportul de transmitere poate fi constant sau variabil. In funcţie
de criteriile amintite în figura 10.1 se indică o clasificare a transmisiilor mecanice.
În afara transmisiilor mecanice prezentate în figura 2.1, în înţeles mai larg, fac parte şi
alte transmisii mecanice: transmisii cu elemente articulate şi transmisii cu came.
In cazul transmisiilor cu raport de transmitere variabil, acesta poate fi variat în trepte,
continuu sau periodic. Pentru varierea raportului de transmitere în trepte se utilizează cutii de
viteze (cu precădere) sau roţi dinţate de schimb, transmisii prin curele cu roţi în trepte sau de
schimb şi transmisii combinate. Transmisiile combinate pot conţine combinatii de transmisii
în trepte (prin angrenare) cu transmisii prin frecare (variatoare), combinaţii de transmisii
mecanice (cutii de viteze) cu motoare electrice asincrone cu număr variabil de poli, cu
turbotransformatoare etc.
Transmisiile prin curele permit varierea vitezei unghiulare prin folosirea de roţi în
trepte sau roţi de schimb. Ele prezintă avantajele unui mers liniştit, cost redus şi nu impun
condiţii de înaltă precizie pentru execuţia arborilor, lagărelor şi a montajului. În schimb, au
gabarit mare, nu pot fi folosite în lanţuri cinematice divizoare (din cauza alunecării), au
324
durabilitatea redusă, iar automatizarea comenzii este foarte dificilă.
Pentru varaţia continuă a raportului de transmitere se utilizează variatoare (cu
precădere) şi transmisii combinate de variatoare sau reductoare, cu motoare electrice de viteză
unghiulară variabilă (de curent continuu sau curent alternativ cu colector) sau cu
turbotransformatoare.
Transmisiile cu variaţie periodică a raportului de-transmitere se pot realiza cu
mecanisme cu elemente articulate, cu mecanisme cu came sau cu roiţi dinţate, cît şi cu
combinaţii ale acestora.
Transmisule se-pot clasifica şi din punctul de vedere al puterii transmise. Pentru
transmiterea puterii se folosesc transmisii de putere, iar pentru transmiterea numai a mişcării,
puterea necesară fiind foarte redusă, se folosesc transmisii cinematice.
Ţinînd, seama de, marea varietate a tipurilor de transmisii pentru alegerea transmisiei
optime într-un caz dat, acestea se compară din diferite puncte vedere: raport de transmitere,
putere, randament,gabarit, greutate, 'teză, durabil tate, cost etc.
Clasificarea transmisiilor mecanice mai poate fi făcută şi după mai alte criterii:
a) după mărimea raportului de transmitere:
- reductoare de turaţie (i1-2 = ct.; i1-2 1)
- multiplicatoare de turaţie (i1-2 = ct.; i1-2 1)
- variatoare de turaţie (i1-2 ct.). Modificarea turaţiei poate fi continuă sau în
trepte;
b) după modul de transmitere a momentului de torsiune:
- prin formă (roţi dinţate conjugate = angrenaje, lanţ, curea dinţată)
- prin forţă de frecare (curea lată, curea trapezoidală, roţi de fricţiune
conjugate)
c) după numărul gradelor de mobilitate:
- mecanisme desmodroame M = 1
- mecanisme diferenţiale M = 2.
Pe lângă transmisiile mecanice există şi transmisii electrice, hidraulice şi pneumatice
care fac obiectul altor discipline. Transmisiile mecanice sunt cele mai fiabile.
In tabelul 10.1 se prezintă o comparatie între diferitele tipuri de transmisii mecanice.
325
Tabel 10.1
Tipul Angrenaje Angrenaje melcate Transmisii prin Roţi de fricţiune şi Transmisii prin
Caracteristici cilindrice şi conice lanţuri variatoare curele
Avantaje Gamă mare de puteri Raport de Distanţa mare dintre Funcţionare Distanţa mare dintre
şi viteze. transmitere mare. axe. silenţioasă. axe.
Gabarit mic. Funcţionare Raport de Posibilatea variaţiei Funcţionare
Siguranţă mare. silenţioasă. transmitere riguros raportului de silenţioasă.
Durabilitate mare. Autofrânare. constant. transmitere. Amortizează
Raport de Încărcări mici pe vibraţiile.
transmitere riguros arbori. Nu necesită precizie
constant. Permite transmiterea mare.
Încărcări mici pe puterii către mai Element de
arbori. mulţi arbori. siguranţă.
Randament foarte
mare (97 99 )
Dezavantaje Necesită precizii Randament redus. Durabilitate limitată. Încărcare mare pe Alunecare.
mari. Necesită precizii Capacitate de arbori. Încărcări mari pe
Zgomot ridicat. mari şi materiale transmitere limitată. Alunecare. arbori.
scumpe. Funcţionare cu Dispozitive de Capacitate şi
zgomot şi şocuri încărcare. durabilitate limitate.
Gabarit 1 (OLC 45).
1,4 1,5 … 2,5 1,5 … 3,3 5
0,6 (oţel durificat).
Durabilitate Teoretic nelimitată. Teoretic nelimitată. 1 … ani Ridicată.
1000 5000 ore
Linitată de uzură la Limitată de uzură.
(limitată de curea)
turaţii mici.
Raport de 1 1 … 80 (putere). 1
8 1 15 1
transmitere într-o 8 1 … 1000 10 15 7 6 10
treaptă (cinematic). 8 5
(limitat de gabarit) Gr 12
Putere maximă 100000 kW 50 (200) kW 100 (3500) kW 20 (100) kW 100 (2000) kW
Pierderi 0,5 2 .
La angrenajele
planetare pierderile 10 20 35 5 20 5 15
cresc cu raportul de
transmitere.
326
10.2 Parametrii transmisiilor mecanice
MM
n1 TM
MM ML C
ML
C n2
C
Utilizarea cuplajului este posibilă atunci când arborele maşinii motoare şi cel al maşinii
de lucru pot fi aşezaţi în prelungire (exceptând cazul cuplajului cardanic la care arborii pot face
un anume unghi) şi când nu este necesară modificarea turaţiei maşinii motoare ca mărime sau/şi
ca sens de rotaţie. De obicei se impune însă modificarea cantitativă a mişcării, pentru că maşinile
motoare au turaţii înalte iar cele de lucru (cu rol tehnologic) au turaţii reduse. Utilizarea
transmisiilor mecanice este impusă şi de faptul că maşinile motoare au caracteristici de putere şi
de moment de torsiune cvasiconstante, iar maşinile de lucru au, de regulă, caracteristici variabile
în timp, în funcţie de procesul tehnologic. Apare deci necesitatea utilizării transmisiilor mecanice
pentru a îndeplini rolul de transformator de turaţie şi de moment de torsiune (cuplu). În figurile
10.2.a şi 10.2.b sunt reprezentate caracteristicile unor maşini de lucru (maşină-uneltă - curba a,
turbocompresor – curba b) respectiv a unei maşini motoare ideale (curba c).
a
Mt Mt c
t t
Figura 10.2.a Figura 10.2.b
327
- raportul de transmitere i1-2 = n1 / n2 sau, după caz, i1-2 = v1 / v2;
- raportul de transmitere total, când se utilizează transmisii mecanice înseriate:
j n 1;k n
i total i jk (10.1)
j1;k 2
in
η total η i (10.2)
i 1
328
În deceniul 9 s-a continuat ritmul susţinut de asimilare de noi transmisii:
- reductoare conice într-o treaptă cu angrenaje durificate – NEPTUN;
- reductoare conico-cilindrice cu angrenaje durificate, o serie de uz general cu
carcasă din fontă, o altă serie pentru utilizări miniere – cu carcasa construcţie
sudată – NEPTUN;
- multiplicatoare de turaţie – NEPTUN;
- cuplaje hidraulice cu încărcare fixă – MECANICĂ Vaslui şi cu încărcare reglabilă
– Neptun;
- transmisii reglabile de 7,2 MW pentru angrenarea pompei de alimentare a
cazanelor de abur pentru grupurile energetice de 330 ME – NEPTUN;
- reductoare şi inversoare navale – RRR, pe licenţă Renk Angsing;
- reductoare conico-cilindrice pentru transportoarele din carierele de suprafaţă –
RRR;
- reductoare pentru excavatoarele cu rotor – RRR, NEPTUN.
După revoluţia română din 1989, economia ţării a trecut prin transformări profunde: de la
o economie la comandă şi supercentralizată la o economie liberă, de piaţă. În domeniul în analiză
s-au produs:
- încep să apară firme care distribuie produse vestice de performanţă şi cu preţuri
moderate, în special din Italia, Spania şi Germania, de la firmele: Bonfiglioli,
Motovario, Rosi, SITI, Pujol, SEW, AUMA; poziţia acestor distribuitori s-a
consolidat mai ales pe motoreductoare;
- firmele româneşti de tgradiţie – NEPTUN, MECANICĂ Vaslui, IMUM (cu
secţiunea de reductoare devenită ANGRED) îşi reduc semnificativ activitatea, e
fondul unei fabricaţii excesiv de diversificate;
- apar firme noi, mici, cu un profil îngust de fabricaţie: ROBINETE – RAF (1999),
CONFIND (înfiinţată în 1991, dar cu fabricaţie în domeniul reductoarelor numai
din 1999).
În prezent firmele următoarele româneşti produc:
NEPTUN
- serii tipizate de reductoare de uz general cilindrice, conico-cilindrice, melcate;
- reductoare speciale pentru maşini din carierele de suprafaţă;
- reductoare conico-cilindrice mari, cu ambele trepte cementat-rectificate;
- serii tipizate şi mecanisme electrice de închidere-deschidere pentrun armături;
- reductoare pentru acţionare la tramvaie;
- unităţi cu reductoare de acţionare a pompelor de adâncime pentru sarcini de 4; 4
şi 9 tone.
MECANICĂ Vaslui
- serii tiizate de cuplaje mecanice;
- serii tipizate de mecanisme electrice de reglare.
RRR – Reşiţa Renk
- reductoare şi inversoare navale;
329
- multiplicatoare de turaţie;
- reductoare pentru extruderele cu două axe;
- reductoare metalurgice;
- reductoare planetare mari.
ANGRED
- serii tipizate de reductoare şi motoreductoare melcate în 1, 2 şi 3 trepte.
ROBINETE – RAF
- o serie uşoară de reductoare efect de tură pentru armături (reductoare cu carcasa
din aluminiu TSP);
- o serie de reductoare efect de tură cu carcasa din fontă pentru momente până la
105.000 Nm;
- o serie de reductoare desociabile.
CONFIND
- serie de reductoare efect de tură pentru momente de 300-35.000 Nm;
- serie de reductoare conice pentru armături multitură – cu momente de 300-2000
Nm şi forţe axiale până la 20 tone;
- unităţi cu curele pentru acţionarea la suprafaţă a pompelor din adâncime cu şurub
(progresive cavity pumps): turaţii 110-400 r.p.m., sarcini de 2,5 şi 6 tone;
- acţionări speciale pentru pompele cu şurub excentric orizontale cu debite de 2-40
mc/h şi presiuni de 12-100 bar; aceste acţionări cuprind o transmisie cu curele cu
motorul basculant, un modul al axului principal cu lagăre pentru forţe axiale până
la 10 tone şi transmisie cu cuplaje dinţate adaptate prelucrării forţelor axiale
neechilibrate din rotor (oscilaţii de 1,5-3o; forţe axiale 0,8-10 tone);
- reductoare melcate şi conico-cilindrice – serii în dezvoltare.
10.4 Bibliografie
1. Seiciu, P. L., Stanciu, Şt., Organe de maşini. Transmisii mecanice, Editura Bren,
Bucureşti, 2002.
2. Horovitz, B., Organe de maşini, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1969.
3. Dobre G., Organe de maşini, Vol. I, Bucureşti, Ed. BREN, 2005, p 250..
330
1. TRANSMISII MECANICE CU ROŢI DINŢATE
MM
n1 TM
MM ML C
ML
C n2
C
Utilizarea cuplajului este posibilă atunci când arborele maşinii motoare şi cel al
maşinii de lucru pot fi aşezaţi în prelungire (exceptând cazul cuplajului cardanic la care
arborii pot face un anume unghi) şi când nu este necesară modificarea turaţiei maşinii motoare
ca mărime sau/şi ca sens de rotaţie. De obicei se impune însă modificarea cantitativă a
mişcării, pentru că maşinile motoare au turaţii înalte iar cele de lucru (cu rol tehnologic) au
turaţii reduse. Utilizarea transmisiilor mecanice este impusă şi de faptul că maşinile motoare
au caracteristici de putere şi de moment de torsiune cvasiconstante, iar maşinile de lucru au,
de regulă, caracteristici variabile în timp, în funcţie de procesul tehnologic. Apare deci
necesitatea utilizării transmisiilor mecanice pentru a îndeplini rolul de transformator de turaţie
şi de moment de torsiune (cuplu). În figurile 1.2.a şi 1.2.b sunt reprezentate caracteristicile
unor maşini de lucru (maşină-uneltă - curba a, turbocompresor – curba b) respectiv a unei
maşini motoare ideale (curba c).
a
Mt Mt c
t t
Figura 1.2.a Figura 1.2.b
j n 1;k n
i total i jk
j1;k 2
in
η total η i
i 1
Angrenajul este un mecanism elementar format din două roţi dinţate, fiecare rotitoare
în jurul propriei axe, cu poziţie relativă fixă sau mobilă, una din roţi antrenând-o în mişcare pe
cealaltă, prin intermediul dinţilor aflaţi succesiv în contact. Transmiterea mişcării se face
direct şi forţat, cu schimbarea caracteristicilor de mişcare şi de cuplu.
Avantajele transmisiilor prin roţi dinţate sunt:
- raport de transmitere riguros constant;
- gabarit redus;
- randament ridicat (70% - 99%, în funcţie de tipul angrenajului);
- durabilitate ridicată, uneori practic nelimitată;
- exploatare simplă.
Dezavantajele transmisiilor prin roţi dinţate sunt:
- preţ de cost ridicat (pentru realizare sunt neceare maşini şi scule speciale);
- angrenajele induc în sistem zgomote şi vibraţii;
10
Transmisii mecanice cu roţi dinţate
O
O1 Mt1 Mt
n
n1
Fn
n2
v
Mt2 F CREMALIERĂ
O2 (roată cu număr infinit de dinţi)
Figura 1.3.a Figura 1.3.b
(AIR)
ω1
ω1
(AIR) ω2
ω1
ω2
(AIR) ω2
11
Organe de maşini. Transmisii mecanice
În cazul angrenajelor cilindrice şi conice, AIR conţine toate punctele cu viteză relativă
nulă; cele două suprafeţe cilindrice, respectiv conice fictive au rostogolire pură, fără
alunecare.
La angrenajele cu axe încrucişate, AIR conţine toate punctele care au viteză relativă
nulă după normala la axă. În acest caz, între suprafeţele de rostogolire (hiperboloizi) nu există
o mişcare de rostogolire pură decât într-un singur punct (figura 1.5).
Angrenajul I este hiperboloidal central; practic, acesta se poate simplificat, obţinându-
se un angrenaj cu roţi dinţate cilindrice cu dantură înclinată (figura1.6.a). Angrenajul II este
hiperboloidal oarecare; acesta poate fi simplificat, devenind un angrenaj cu roţi dinţate conice
cu dantură curbă (figura1.6.c). Din angrenajul hiperboloidal central I se obţine şi angrenajul
cilindric încrucişat, cazul particular al acestuia fiind angrenajul cu melc cilindric (figura1.6.b).
ω1
ω2
(AIR)
ROŢI
I
ELICOIDALE
I II II ROŢI
HIPOIDE
Figura 1.5
Procesul angrenării este continuu, datorită faptului că fiecare roată dinţată are o
familie de flancuri, respectiv – în plan - curbe de profil, omoloage; pentru inversarea mişcării
există o a doua familie de flancuri, respectiv – în plan - curbe de profil, antiomoloage.
Contactul a două flancuri (curbe de profil) se constituie într-o cuplă cinematică superioară de
clasa a IV-a. Elementele geometrice de bază ale angrenajului şi ale unui dinte sunt prezentate
în figura 1.7.a respectiv figura 1.7.b.
12
Transmisii mecanice cu roţi dinţate
Dintele este delimitat de o curbă omoloagă C1 şi de una antiomoloagă γ1 ; aceste
curbe constituie profilul dintelui. Pentru angrenajul spaţial, curbele C1 şi C2 devin suprafeţe
reciproc înfăşurate. Roţile dinţate corespunzătoare se numesc roţi conjugate.
Se defineşte suprafaţa de divizare ca fiind aceea pentru care grosimea dintelui este
egală cu arcul corespunzător golului dintre dinţi. Cercul de divizare se obţine prin secţionarea
suprafeţei de divizare cu un plan normal. Cercul de divizare este asociat fiecărei roţi dinţate,
fără ca acesta să fie obligatoriu în angrenare. Cercul de rostogolire este cel care, conform
denumirii, se rostogoleşte fără alunecare pe cercul de rostogolire conjugat; cele două cercuri
de rostogolire au o tangentă comună. Menţionăm că cercul de divizare nu coincide totdeauna
cu cercul de rostogolire.
Linia
Capul flancului
dintelui
1 c1
rw2
n1 n2
c2
O1 1 O2
c1
flanc
rw1
c 2
Flancul dintelui
Profilul dintelui
Piciorul dintelui
rw1,2 – razele cercurilor de rostogolire
Presupunând că angrenajul nu are erori şi că roţile sunt perfect rigide, se pot stabili
condiţiile pe care trebuie să le îndeplinescă profilurile flancurilor pentru ca raportul de
transmitere al angrenajului să rămână constant. În figura 1.8 este prezentat contactul
flancurilor conjugate într-un punct oarecare Q în care profilurile conjugate C1’ şi C2’ au
vitezele v Q1 şi v Q2. Este evident că vQ1 = R 1 1 şi vQ2 = R2 2 care au componente după
direcţia normală la ambele flancuri N – N şi după direcţia tangenţială comună la ambele
flancuri T – T.
Pentru continuitatea angrenării, prin reducere la absurd, rezultă ca absolut necesară
condiţia vQ1n = vQ2n, adică vQ1 cos1 = vQ2 cos2. De aici rezultă R 1 1 cos1 = R2 2
cos2. Dar, R 1 cos1 = O1K1 şi R 1 cos2 = O2K2, adică 1 O1K1 = 2 O2K2. Pentru ca
raportul 1 / 2 să fie constant, apare necesar ca O2K2 / O1K1 = ct. Din triunghiurile asemenea
O1K1C şi O2K2C obţinem relaţia O1K1 / O2K2 = O1C / O2C. Deci, pentru ca 1 / 2 să fie
constant, trebuie ca O2C / O1C = ct. Putem conchide că, pentru ca raportul de transmitere i1-2
să fie constant, punctul C, numit polul angrenării, nu trebuie să-şi schimbe poziţia pe linia
centrelor O1 – O2. Punctul C se mai numeşte şi centrul instantaneu de rotaţie relativ al roţilor
(CIR). Cercurile care trec prin C se numesc cercuri de rostogolire, au razele rw1 şi rw2 şi
proprietatea că nu au alunecare relativă ci doar rostogolire pură. În C, viteza de alunecare este
nulă; în oricare alt punct vQ1t - vQ2t 0. Cu vQ1t şi vQ2t au fost notate componentele
tangenţiale ale vitezelor absolute ale punctului Q. Se poate formula acum legea fundamentală
a angrenării după cum urmează. Pentru a se transmite mişcarea în mod continuu, cu raport de
transmitere constant, este necesar ca profilurile dinţilor să fie construite din astfel de curbe
13
Organe de maşini. Transmisii mecanice
încât normala comună în oricare punct de contact al lor să intersecteze linia centrelor în
acelaşi punct C adică în polul angrenării.
Observaţii şi consecinţe:
1. Roţilor dinţate li se asociază cercuri de rostogolire fictive care au o tangentă
comună şi care satisfac relaţia 1 rw1 = 2 rw2 De aici rezultă rw2 / rw1 = constant, respectiv
rw2 rw1 = O1O2.
2. Două roţi angrenează între ele când normala comună la profilurile dinţilor în
punctul de contact curent trece prin polul angrenării.
3. Cubele de profil se rostogolesc reciproc. Curba 2 (figura1.9) este înfăşurătoarea
poziţiilor succesive ale curbei 1. Rezultă că profilurile dinţilor sunt curbe reciproc
înfăşurătoare. Pe această proprietate se bazează generarea dinţilor: scula tăietoare (cu muchie
dreaptă) are poziţii relative succesive (prin rostogolire fără alunecare) a căror înfăşurătoare
este profilul dintelui. În timpul rostogolirii sculei pe viitorul profil, se realizează şi mişcarea
alternativă perpendiculară pe planul profilului, pentru a se realiza aşchierea. În acest mod se
asigură interschimbabilitatea roţilor. Cu aceeaşi sculă se pot realiza roţi cu numere diferite de
dinţi.
O2
2
T v Qn 1 v Qn 2
N
r2 R2
2 v Qt 2
K2
Q 2 1 v Q 2
v Qt 1
v Q1
K1 C2
C1
N
T r1
1 R1
1
N-N Normala comună a flancurilor
T-T Tangenta comună la flancuri
O1
Figura 1.8
14
Transmisii mecanice cu roţi dinţate
r1 1
2 r2
Transmiterea mişcării are loc continuu, dacă există în angrenare cel puţin o pereche de
dinţi. Cum distanţa dintre doi dinţi consecutivi este pw, adică pasul măsurat ca arc pe cercul de
rostogolire, este necesar ca raportul dintre arcul C1’CC1’’ şi pw să fie supraunitar. Notat cu ,
acest raport se numeşte grad de acoperire. Dacă 1 există simultan în angrenare mai multe
perechi de dinţi.
6. Pe linia de angrenare (figura 1.11) se disting segmentele: AB - pe care se află în
angrenare perechile de dinţi cu numerele n şi n - 1, BD - pe care se află în angrenare perechea
de dinţi cu numărul n care a intrat în angrenare în punctul A şi DE - pe care se află în
angrenare perechile de dinţi cu numerele n şi n 1.
În E perechea de dinţi n si-a încheiat serviciul. Perechea de dinţi cu numărul n se află
deci în serviciu pe lungimea segmentului AE.
Pe segmentul AB angrenarea este bipară, aceasta însemnând că două perechi de dinţi
se află simultan în angrenare; pe segmentul BD angrenarea singulară a perechii n este
cunoscută sub numele de angrenare unipară. De-a lungul segmentului DE angrenarea este, de
asemenea, bipară, la fel ca pe segmentul AB.
A B C D E
(n)
(n-1) (n+1)
Figura 1.11
15
Organe de maşini. Transmisii mecanice
N T
X
x
T
rx
X0 ruletă
x
T
x
rb
O
Figura 1.12
În figură, ruleta este reprezentată în două poziţii: tangentă la cercul de bază în punctul
Xo şi tangentă la cercul de bază în punctul T.
16
Transmisii mecanice cu roţi dinţate
În coordonate polare, un punct oarecare X al evolventei este definit prin raza vectoare
rx şi prin unghiul de poziţie x. Relaţia de definiţie a razei vectoare este:
rb
rx (1.1)
cos α x
Din definiţia evolventei rezultă că arcul (X0T) este egal cu segmentul XT. Rezultă:
rb θ x α x rb tgα x (1.2)
θ x tgα x α x (1.3)
Relaţia (1.3) se mai poate scrie şi altfel, utilizând notaţia “inv”, de la funcţia numită
involută:
px
t
Fn rx
r1
N N
C x r2
pb rb
ρ x TX rb tgα x (1.5)
Cu cât unghiul de presiune creşte, cu atât scade curbura evolventei şi, deci, scad
tensiunilor hertziene de contact; ca urmare, se recomandă folosirea arcelor de evolventă mai
depărtate de cercul de bază. Distanţa dintre două evolvente consecutive măsurată pe normala
comună (figura 1.14) este egală cu pasul măsurat ca arc pe cercul de bază.
17
Organe de maşini. Transmisii mecanice
pb
px (1.6)
cos α x
N r2
O2
Figura 1.15
ω1 rw 2 rb 2
i12 ct. (1.7)
ω 2 rw1 rb1
Pe de altă parte,
rb1 r
cos α w b2 (1.8)
rw1 rw 2
Rezultă că, la schimbarea distanţei dintre axe (datorită erorilor de execuţie, montajului
greşit al arborilor sau uzării lagărelor) raportul de transmitere nu se modifică; se schimbă însă
unghiul de angrenare.
18
Transmisii mecanice cu roţi dinţate
Principalele elemente geometrice ale roţii dinţate cilindrice cu dinţi drepţi sunt
reprezentate în figura1.16. Se definesc mărimile geometrice:
- pasul unghiular corespunzător unui dinte cu golul alăturat = 2 / z;
- z – numărul de dinţi;
- po – pasul măsurat pe cercul de divizare;
- m – modulul danturii.
B
hoa
po s
ho
hof
df
d
da
Figura 1.16
19
Organe de maşini. Transmisii mecanice
linia de referinţă
ho
ro
hof
co
cremaliera
de referinţă
Figura 1.17
20
Transmisii mecanice cu roţi dinţate
+
d a
d oa 0
h a + xm
d a
- xm
h oa h f
h a h of
Linia de referinţă
a cremalierei generatoare
h f
d f d
d
d f of
db
Figura 1.18
Curbura dintelui plus este mai mică, astfel încât tensiunile hertziene de contact sunt
mai reduse în comparaţie cu celelalte variante constructive prezentate.
Faţă de elementele prezentate în Tabelul 1.1 se mai pot calcula, pentru variantele
constructive studiate şi grosimea s a dintelui (ca arc) şi arcul e corespunzător deschiderii
dintre doi dinţi. Astfel, pentru dintele zero, pentru dintele plus, respectiv pentru dintele minus,
mărimile menţionate sunt:
π
s0 m (1.9)
2
π
s s 0 2 x m tgα 0 ; s m 2 x tgα 0 (1.10)
2
π
s s 0 2 x m tgα 0 ; s m 2 x tgα 0 (1.11)
2
π
ε0 m (1.12)
2
π
e e 0 2 x m tgα 0 ; e m 2 x tgα 0 (1.13)
2
π
e e 0 2 x m tgα 0 ; e m 2 x tgα 0 (1.14)
2
Tabelul 1.1
DANTURA PLUS DANTURA ZERO DANTURA MINUS
ha+ = m (hoa* + x) hoa = m hoa* = m ha- = m (hoa* - x)
hf+ = m (hof* - x) hof = m hoa* = 1,25 m hf- = m (hof* + x)
h+ = ha+ + hf+ =2,25m ho = m (hoa* + hof*) =2,25m h- = ha- + hf- =2,25m
d=mz d=mz d=mz
dw+ = d coso / cosw dw = d dw- = d coso / cosw
da+ = d + 2 ha+ da = d + 2 hoa da- = d + 2 ha-
df+ = d - 2 hf+ df = d - 2 hof df- = d - 2 hf-
21
Organe de maşini. Transmisii mecanice
Pentru ca întreg flancul dintelui să fie evolventic este necesar ca dintele sculei să
începă aşchierea în interiorul segmentului de angrenare K1K2 (figura 1.19 a).
hoa
o
K1 F
o
d1
r1
2
rb1
O1
Figura 1.19.a
α 02 α2
h 0a CK 1 sin α 0 d1 sin m z1min sin 0 (1.15)
2 2
*
h h 2
z1min 2 0a sin α 02 2 0a 2 (1.16)
m sin α 0 sin α 02
Practic:
5
z1min practic z1min 14 dinţi (1.18)
6
22
Transmisii mecanice cu roţi dinţate
evolventă
non-
evolventă
Dinte subtăiat
Figura 1.19.b
Interferenţa este fenomenul care apare în funcţionare atunci când intrarea în angrenare
are loc în afara segmentului teoretic optim K1K2. Acest lucru face imposibilă funcţionarea
angrenajului sau conduce la funcţionare forţată, în timpul căreia vârful dintelui roţii conduse 2
sapă la baza dintelui conducător 1.
Cu notaţiile din figura 1.20 se pot stabili razele punctelor de intrare şi de ieşire din
angrenare dA1, respectiv dE2.
O1
w d b1
2
K1
dE 1 d A2
2
A1,2
C
E1,2
a
d E2
2
K2
d A2
2
d b2
2 w
O2
Figura 1.20
23
Organe de maşini. Transmisii mecanice
d b1
d A1 (1.19)
cos α A1
d b2
d E2 (1.20)
cos α E 2
în care:
ε a ε 2
tgα A1 2 π (1.21)
z1
ε ε 2
tgα E 2 2π a (1.22)
z2
ε α ε1 ε 2 ε a (1.23)
în care:
d
1
2
d 2b1
2
a1 (1.24)
ε1
2 π m cos α 0
1
d a22 2 2
d b2 (1.25)
ε2
2 π m cos α 0
sin α 0
εa a (1.26)
π m cos α 0
1 x1,2
22
d l1,2 d b1, 2 1 tgα 0 2 (1.27)
z1, 2 cos α 0 sin α 0
dA1 dl 1 (1.28)
24
Transmisii mecanice cu roţi dinţate
dE2 dl 2 (1.29)
Ilustrarea celor prezentate mai sus, succint, fără demonstraţii, poate fi urmărită în
figura 1.21.a şi b. Linia punctată din figura1.21.b reprezintă curba după care se produce, prin
interferenţă, uzarea dintelui conducător.
Pentru evitarea interferenţei pot fi adoptate următoarele măsuri:
- construirea profilului dinţilor roţii mici (conducătoare) după traiectoria descrisă de
vârful dinţilor roţii mari (ca efect secundar nefavorabil fiind acela că scade rezistenţa la
încovoiere);
- modificarea profilului dinţilor roţii mari (conduse), pentru a nu se interfera cu
profilul dinţilor roţii conducătoare (procedeu scump);
- utilizarea unor scule cu unghiul o mărit (scule nestandardizate deci mai scumpe),
ceea ce ar conduce la efectul secundar al măririi forţelor din angrenaj, respectiv din lagăre;
- scurtarea capului dinţilor roţii mari (fapt care are ca efect micşorarea segmentului de
angrenare şi scăderea gradului de acoperire);
- realizarea dinţilor roţii conducătoare cu deplasare pozitivă de profil (procedeu uzual
şi ieftin) cu valoarea:
z min z
x nec ; z z min şi z min 17 (1.30)
z min
O1
rl1 K1
rA1
A
E
K2
rE2
r12
O2
inv x
Figura 1.22
Arcul EF este egal cu diferenţa dintre arcele EG şi FG; în acelaşi timp, arcul EF este
egal cu arcul sx / 2; se poate deci scrie succesiv:
sx
rx invα v rx invα x (1.31)
2
s d 2 r invα v invα 0 (1.32)
cos α 0
rw r (1.33)
cos α w
cos α 0
rx r (1.34)
cos α x
p0 π
s d s 2 x m tgα 0 m 2 x tgα 0 (1.35)
2 2
Organe de maşini. Transmisii mecanice
π
2 r invα v invα 0 m 2 x tgα 0 (1.36)
2
1 π
invα v 2 x tgα 0 invα 0 (1.37)
z 2
π
2 2 x tgα 0
s x 2 rx invα 0 invα x (1.38)
z
π
2 2 x tgα 0
invα invα
0 x
z (1.39)
s x m z cos α 0
cos α x
Fie două roţi dinţate generate de o aceeaşi cremalieră a cărei linie de referinţă este
deplasată pentru fiecare roată în parte faţă de cercul de divizare corespunzător. Cele două roţi
au acelaşi modul şi acelaşi unghi măsurat pe cercul de divizare corespunzător d = o; aceasta
înseamnă că unghiul de presiune este egal cu unghiul de referinţă. Montarea roţilor pentru
angrenare se face astfel încât grosimea dintelui măsurată ca arc pe cercul de rostogolire al
unei roţi să fie egală cu deschiderea golului măsurată ca arc de pe cercul de rostogolire al
celeilalte roţi, tangent la primul, adică sw1 = ew2 sau, sw2 = ew1. Cum paşii pe cercurile de
rostogolire sunt egali, iar unghiul de angrenare w este acelaşi la ambele roţi, se poate scrie
succesiv:
cos α 0 cos α 0
p w1 p w 2 p w p 0 πm (1.41)
cos α w cos α w
10
Transmisii mecanice cu roţi dinţate
π
2 2 x 1 tgα 0
s w1 m z1 cos α 0 invα invα 1 (1.42)
0 w
z1 cos α w
π
2 2 x 2 tgα 0
ew2 m z 2 cos α 0 invα invα 1 (1.43)
0 w
z2 cos α w
Egalând sw1 cu ew2, rezultă în final relaţia de calcul pentru suma deplasărilor de profil:
invα w invα 0
x 1 x 2 z1 z 2 tgα 0 (1.44)
2
Dacă suma (x1 + x2) este cunoscută, se poate calcula unghiul de angrenare w.
Se poate calcula mai departe distanţa dintre axele roţilor fără deplasare de profil
conjugate (ao), respectiv cu deplasare de profil conjugate (a) astfel:
z1 z 2
a 0 r1 r2 m (1.45)
2
z1 z 2 cos α 0
a rw1 rw 2 m (1.46)
2 cos α w
cos α 0
c a 0 1 c 0 m x 1 x 2 (1.48)
cos α w
1
c
Figura 1.23
11
Organe de maşini. Transmisii mecanice
În figura 1.24 segmentul K1K2 face parte din normala la flancurile dinţilor aflaţi în
contact în punctul oarecare Q şi în toate punctele succesive de angrenare aflate între A şi E.
ra1
rw1
O1 rf1
rb1 v Q1 v Q2
t
v tQ 2 v Q1
1
A C Q E
K1 K2
v nQ1 v nQ 2
v Q1 O1Q
v Q2 O 2Q
rb2
rf2 q
rw2
ra2
1 2
2
asin
O2
v Ct 1 + v
t
Q1 max
v
t
Q 2 max
v Ct 2
Figura 1.24
Vitezele absolute ale punctului Q sunt: vQ1 = O1Q 1 şi vQ2 = O2Q 2. Pentru ca
angrenarea să fie corectă este necesar ca proiecţiile pe normală ale vitezelor să fie egale, adică
vQ1n = vQ2n. Dar componentele tangenţiale ale aceloraşi viteze nu sunt egale (vQ1t vQ2t) astfel
încât apare alunecarea relativă a flancurilor. Componentele tangenţiale ale vitezelor sunt:
t
vQ 1 K 1Q ω1 ρ1 ω1 (1.49)
t
vQ 2 K 2Q ω2 ρ 2 ω2 (1.50)
12
Transmisii mecanice cu roţi dinţate
alunecarea relativă este nulă. În toate celelalte puncte ale segmentului de angrenare, diferenţa
dintre componentele tangenţiale ale vitezelor vQ1 şi vQ2 conduce la viteza de alunecare va:
t t
va vQ 1 v Q2 ; v a ρ1 ω1 ρ 2 ω 2 (1.51)
în care q = CQ. Semnul arată că de o parte şi de alta a polului angrenării viteza de alunecare
are sensuri diferite. La capetele segmentului de angrenare la care viteza de alunecare are cele
mai mari valori, apare pericolul uzării prin gripaj. Forţele de frecare sunt îndreptate de la
cercul de rostogolire spre vârf, respectiv spre picior, de-o parte şi de alta a punctului C, la
dintele roţii conducătoare şi de la picior, respectiv de la vârf, de-o parte şi de alta a punctului
C, la dintele roţii conduse; în polul angrenării forţa de frecare îşi schimbă sensul pentru ambii
dinţi aflaţi în angrenare.
hf
f
dA
13
Organe de maşini. Transmisii mecanice
angrenării singulare, punctul D. Adâncimea de flancare este egală cu deformaţia dintelui sub
sarcină.
- bombarea dintelui (figura 1.26) are ca scop mărirea capacităţii de încărcare a danturii
prin eliminarea concentratorilor de tensiune care se formează la capetele dinţilor sub sarcină
ca urmare a erorilor de direcţie a dintelui, a celor de montaj sau a deformării arborilor.
1. Realizarea unei roţi dinţate cu număr de dinţi z inferior numărului zmin , fără a se
produce fenomenul de subtăiere. Deplasarea necesară pentru realizarea acestui scop este dată
de relaţia:
z min z
x min (1.53)
z min
invα w invα 0
x 1 x 2 z1 z 2 (1.54)
2 tgα 0
a 0 cos α 0
cos α w (1.55)
a
Distanţa dintre axe a0 = m (z1 + z2) / 2 este o distanţă de obicei nestandardizată, iar a
este o valoare indicată de STAS 6055 – 82.
3. Mărirea capacităţii portante a flancurilor prin deplasări pozitive ale profilului,
utilizându-se arce de evolventă mai îndepărtate de cercul de bază (figura 1.27) deci cu rază de
curbură mai mare.
În acest fel, solicitarea de contact se reduce. Deplasarea de profil pozitivă este însă
limitată de necesitatea unei anumite grosimi a vârfului dintelui:
a) sa min = 0,4 m, pentru dantura dreaptă, respectiv sa min = 0,4 mn, pentru dantura
înclinată, dacă dantura este realizată din oţeluri durificate;
b) sa min = 0,25 m, pentru dantura dreaptă, respectiv sa min = 0,25 mn, pentru dantura
înclinată, dacă dantura este realizată din oţeluri de îmbunătăţire.
Prin aceste măsuri se evită ruperea vârfurilor dinţilor. În unele cazuri, se poate accepta
o mai mare deplasare a profilului danturii, simultan cu scurtarea capetelor dinţilor, pentru ca
să poată fi respectate condiţiile de mai sus. Scurtarea capetelor dinţilor conduce la
obligativitatea verificării gradului de acoperire care scade prin deplasarea pozitivă a
profilului; gradul de acoperire trebuie să îndeplinescă condiţia min = 1,1…1,3.
Nerespectarea acestei condiţii are ca efect creşterea segmentului de angrenare unipară BD.
Este evident faptul că, pe perioada angrenării unipare, forţa din angrenaj revine unei singure
perechi de dinţi.
4. Prin deplasări pozitive de profil se măreşte capacitatea portantă şi prin faptul că
acestea conduc la creşterea grosimii piciorului dintelui şi, implicit, la creşterea rezistenţei la
încovoiere.
14
Transmisii mecanice cu roţi dinţate
(sa)min
”
’
’>”
rb
Figura 1.27
15
Organe de maşini. Transmisii mecanice
În exemplul prezentat în figura 1.28 repartiţia sumei deplasărilor de profil se face după
criteriul capacităţii portante maxime.
x,
x1 x 2
2
2
x2 portanţa creşte
xm
x1
1 creşte
zm
z1 z2 z, ze
0 10 z1 z 2
2
-1
Figura 1.28
w1=w1=w
d w2
w2
- funcţionarea este mai silenţioasă, iar solicitarea dinamică a dinţilor mai redusă. Ca
urmare, angrenajele cu dantură înclinată sunt recomandate pentru turaţii mari;
- rigiditatea perechii de dinţi aflaţi simultan în angrenare are o mai mică variaţie de-a
lungul segmentului de angrenare, angrenajul având o comportare dinamică mai favorabilă;
16
Transmisii mecanice cu roţi dinţate
- lungimea fâşiei de contact este mai mare faţă de dantura dreaptă, la aceeaşi lăţime de
roată, ceea ce conduce la tensiuni de încovoiere şi la tensiuni hertziene de contact mai mici
(figura 1.31).
l=B/cosw
w1
Figura 1.31
pn
pt (1.56)
cos β 0
mn
mt (1.57)
cos β 0
pn p
h 0n h 0 t tgα 0 n t cos β 0 tgα 0 n ; α 0 n α 0 20 (1.58)
2 2
tgα 0 n
tgα 0 t (1.59)
cos β 0
o
n
f f
t n t
pt B/tgo
pn/2
Figura 1.32.a Figura 1.32.b
17
Organe de maşini. Transmisii mecanice
b2 d z
ρ ; ρ mt (1.63)
a 2 cos 2 β 0 2 cos 2 β 0
z ech
ρ mn (1.64)
2 cos 3 β 0
z
z ech (1.65)
cos 3 β 0
n
elipsă
cerc
d/2
o
n
d 1
b
2 cos 0
d
a
2
Figura 1.33
înlocui cu semnul (-) sau după caz, semnul (-) din faţa termenilor care îl conţin pe x se va
înlocui cu semnul (+). Pentru dantura înclinată nedeplasată x = 0. Pentru dantura dreaptă
0= 0. Ca urmare, formulele care urmează sunt valabile pentru toate tipurile de angrenaje
cilindrice.
Date de intrare pentru calculul angrenajului: z1 şi z2; mn (standardizat, după ce a
fost predimensionat din calculul la oboselă prin încovoiere la piciorul dintelui); 0; aw
(valoare impusă prin standardizare, după predimensionarea la solicitarea de oboseală
superficială de contact); h0a* =1; c0* = 0,25; 0 n = 20.
Mărimi calculate:
Distanţa de referinţă dintre axe pentru angrenajul fără deplasare de profil:
z1 z 2
a mn (1.66)
2 cos β 0
tgα n
α t arctg (1.67)
cos β 0
Unghiul real de angrenare în plan frontal, cu respectarea distanţei impuse dintre axe
(aw), necesitând deplasarea danturii:
a cos α t
α w t arccos (1.68)
aw
z1,2
z n 1,2 (1.69)
cos 3 β 0
x n1 x n 2 inv α w t inv α t z1 z 2
2 tgα n
(1.70)
17 z n1 17 z n 2
x n1min şi x n 2 min (1.71)
17 17
cu verificările:
cos α t
d w 1,2 d1, 2 (1.75)
cos α w t
z1, 2
d f 1, 2 m n
2 h *0 a c *0 x n 1, 2 (1.76)
cos β 0
z1,2
d a 1, 2 m n
2 h *0a x n 1, 2 (1.77)
cos β 0
cos α t
α a t 1,2 arccos d1, 2 (1.80)
d a1, 2
tgβ 0
β a 1, 2 arctg d a 1, 2 (1.81)
d1, 2
π
2 2 x 1, 2 tg α n
s a n 1, 2 d a 1,2 inv α t inv α n (1.82)
z1,2
s a t 1, 2
s a n1, 2 (1.83)
cos β a 1, 2
20
Transmisii mecanice cu roţi dinţate
în care sa n min = 0,25 mn, pentru oţeluri de îmbunătăţire şi sa n min = 0,4 mn, pentru oţeluri
durificate.
Verificarea gradului de acoperire:
ε α d a21 d 2b1 d a2 2 d 2b 2 2 a w sin α wt 2 π cos β 0
m cos α
(1.85)
n t
sin β 0
εβ B (1.86)
π mn
ε γ ε α εβ (1.87)
1,1…1,3 (1.88)
B2 = d d1 (1.89)
B1 = B2 + (5mm…30mm) (1.90)
1
1 x n1,2
22
d l1, 2 d b1, 2 1 tgα t 2 (1.91)
z sin α cos α
1, 2 t t
d b1 d b2
d A1 şi d E2 (1.92)
cos α A1 cos α E 2
ε a ε 2
în care: tgα A1 2 π (1.93)
z1
ε a ε1
tgα E 2 2 π (1.94)
z2
a w sin α w t
εa (1.95)
π m t cos α t
d
1
2
a1 d 2b1 2
(1.96)
ε1
2 π m t cos α t
1
d a2 2 2 2
db2 (1.97)
ε2
2 π m t cos α t
dA 1 dl 1 (1.98)
dE 2 dl 2 (1.99)
dl 1,2 0 (1.100)
21
Organe de maşini. Transmisii mecanice
d f 12 d a 21
c1,2 a (1.101)
2
c1,2 0,1 mn (1.102)
22
1.15 Angrenaje conice
Angrenajele conice servesc la transmiterea mişcării între doi arbori cu axe concurente.
Suprafeţele de rostogolire sunt două conuri cu vârful comun în punctul de intersecţie al axelor
roţilor. Cel mai frecvent angrenaj este cel ortogonal ( = 90), dar pot fi realizate şi variante
constructive diferite (figura 1.34). Dantura poate fi dreaptă sau curbă. Roţile cu dantură
dreaptă se execută mai uşor, dar pot fi utilizate numai până la viteze de maximum 5 m/s.
Dantura dreaptă a roţilor conice induce în angrenaj zgomote şi vibraţii; orice eroare de
execuţie sau de montaj a roţilor conice cu dantură dreaptă poate conduce la ruperea danturii,
dat fiind faptul că, în aceste cazuri, repartiţia încărcării nu este uniformă de-a lungul dintelui.
Dantura curbă se realizează pe maşini complicate constructiv; aceasta are însă
avantajul că prezintă o foarte mare capacitate portantă. Dantura curbă asigură un grad mare de
acoperire.
În figura 1.35 sunt prezentate variantele constructive: a) dantură dreaptă, b) dantură
curbă paloidă sau în evolventă - Klingelnberg, c) dantura curbă eloidă (hipocicloidă sau
epicicloidă) – Öerlikon şi d) dantura în arc de cerc – Gleason.
Calculul danturii curbe depinde de procedeul de execuţie care se desfăşoară sub
licenţă de firmă.
conuri de
rostogolire
1
2
= 90 > 90
axa instantanee < 90
de rotaţie
Figura 1.34
Figura 1.35
Organe de maşini. Transmisii mecanice
Angrenajele conice se realizează fără deplasare de profil sau sunt zero deplasate. În
ambele cazuri, conurile de rostogolire sunt şi conuri de divizare.
Geometria danturii conice drepte este definită prin elementele roţii plane de referinţă
STAS 6844 – 80. Negativul roţii plane de referinţă este roata plană generatoare care defineşte
geometria sculei. În figura 1.36 roata plană generatoare este materializată prin două scule
aşchietoare care au mişcare alternativă, simultan cu rostogolirea cinematică relativă.
conul de bază
(roată de prelucrat)
roată prelucrată
roată plană
generatoare
Figura 1.36
a) b) c)
Figura 1.37
10
Transmisii mecanice cu roţi dinţate
1 con frontal
exterior
f1 a1 con frontal
2 1 median
R Rm2 Ri2 2 dm1 con frontal
f2 interior
a2 a2
f2
=
B df1
=
dm2 d1
h0a da1
h0 h0f
df2
d2
da2
Figura 1.38
dm = d – B sin1 (1.108)
B
dm d 1 R (1.109)
2
11
Organe de maşini. Transmisii mecanice
1
d m d 1 (1. 110)
6
m
mm 5 (1.111)
6
n1 d 2 z 2 2 R2 sin 2 sin 2
i1, 2 (1.118)
n2 d1 z1 2 R1 sin 1 sin 1
Pentru 1 + 2 = 90º:
1
i1, 2 tgδ 2 (1.119)
tgδ1
O R
R
1
2 OV
OV
OV rV1
rV2
OV
Figura 1.39
12
Transmisii mecanice cu roţi dinţate
Linie reală
de contact
Fisură
Rupere de colţ
statică Dizlocare prin oboseală
(dacă dintele este drept)
Figura 1.40 Figura 1.41 Figura 1.42
13
Organe de maşini. Transmisii mecanice
Ruperea prin oboseală apare la danturi cu flancuri durificate superficial (HRC 45).
Dintele este supus la oboseală printr-o solicitare pulsatorie. După un timp îndelungat de
solicitare, la baza dintelui (acolo unde tensiunea de încovoiere este maximă şi concentratorul
de tensiune este însăşi racordarea) apare o fisură superficială care se propagă ulterior în
profunzime. Cauza primară a fisurii este, pe fondul solicitării prin oboseală, o incluziune, o
zgârietură sau o particulă dură (figura 1.41). Rezistenţa la rupere prin oboseală la piciorul
dintelui se poate mări prin: realizarea danturii cu modul mare, deplasarea pozitivă de profil
(ambele soluţii conducând la creşterea grosimii piciorului dintelui), racordare maximă la
piciorul dintelui, reducerea înălţimii dintelui (ceea ce conduce la scăderea tensiunii de
încovoiere) şi lustruirea racordării de la piciorul dintelui (micşorarea concentratorului de
tensiune).
Alunecare
Ulei Rostogolire
Există numeroşi factori care conduc la apariţia pittingului. Este evident că flancul are
solicitări hertziene de contact (H) pe direcţia normalei care se produc după un ciclu pulsator.
Simultan, în stratul superficial al flancului dintelui, se manifestă, după acelaşi ciclu,
solicitarea tangenţială H care, împreună cu tensiunea H, conduce la apariţia microfisurilor în
substrat şi a celor superficiale. Sub acţiunea “de pană” a uleiului dintre flancuri, presat de
flancul conjugat, microfisurile superficiale se adâncesc (figura 1.43.a), se unesc şi se ajunge la
microdizlocări de material metalic. Procesul este favorizat de alunecarea flancurilor (într-un
sens şi în altul faţă de polul angrenării – figura 1.43.b).
Ciupiturile nu apar niciodată la vârful dintelui şi nici în prezenţa uleiurilor foarte
vâscoase. Fenomenul poate fi atenuat prin: durificarea şi lustruirea flancurilor, utilizarea
uleiurilor vâscoase, realizarea danturii cu deplasări pozitive de profil, creşterea preciziei de
execuţie, eliminarea tensiunilor interne şi creşterea gradului de acoperire, ceea ce conduce la
scăderea încărcării dintelui.
14
Transmisii mecanice cu roţi dinţate
1.16.4 Griparea
Condiţiile puse materialelor pentru roţile dinţate sunt: rezistenţă ridicată la solicitarea
prin oboseală supeficială de contact, rezistenţă la oboseală prin încovoiere, proprietăţi de
antigripare şi prelucrabilitate cu costuri minime.
Desigur, materialele trebuie să fie şi relativ ieftine.
Uzual sunt folosite oţelurile aliate (40C10, 41MoC11, 50VC11, 34MoCN15,
20MoN35), oţelurile carbon de calitate (OLC15, OLC 45, OLC 60), oţelurile carbon (OL 50,
OL 60), fontele (Fgn 700-2, Fmp 600-2), bronzul fosforos, alamele, textolitul, poliamidele ş.a.
15
Organe de maşini. Transmisii mecanice
Unica forţă care apare ca urmare a transmiterii momentului de torsiune Mt 1,2 este forţa
normală Fn 1,2.
Componentele acesteia (figura 1.45) sunt:
- forţa tangenţială Ft 1,2:
M t1, 2
Fr1, 2 2 (1.122)
d w1,2
16
Transmisii mecanice cu roţi dinţate
Dacă dantura este nedeplasată, dw 1,2 devine d1,2 iar tgw devine tg0. Evident, din
relaţiile de mai sus, se poate exprima încărcarea totală Fn 1,2:
Ft1, 2 Ft1, 2
Fn1, 2 , respectiv Fn1, 2 (1.124)
cos α w cos α 0
Mt1
rw1
(r1)
Fn w
Fr
(0)
Ft
T T
C
rw2
(r2)
Mt2
Figura 1.45
Pe baza datelor din figura 1.46 se pot deduce expresiile componentelor: tangenţială
Ft1,2, radială Fr1,2 şi axială Fa1,2 - aceasta conducând la încărcarea suplimentară a lagărelor,
respectiv a forţei normale Fn1,2:
M t1,2
Ft1, 2 2 (1.125)
d w1, 2
tgα 0 n
Fr1, 2 Ft1,2 Ft1, 2 tgα t , în care α 0 n α 0 20 (1.126)
cos β 0
Fa1, 2 Ft1, 2 tgβ 0 (1.127)
Ft1, 2
Fn1, 2 cos α 0n (1.128)
cos β 0
17
Organe de maşini. Transmisii mecanice
Fr
d
0
Ft Fte
0
Fn
Fa Fte
re
Figura 1.46
Pe baza datelor din figura 1.47 se pot deduce componentele forţei normale Fn 1,2 şi
aceasta însăşi:
M t1,2
Ft1, 2 2 (1.129)
d m1, 2
Ft1, 2
Fn1, 2 (1.132)
cos α 0
18
Transmisii mecanice cu roţi dinţate
Tabelul 1.2
Caracteristica maşinii conduse
Caracteristica Şoc moderat
Şoc puternic
maşinii Uniformă (transportor cu bandă
(presă mecanică,
motoare (agitator de lichid, cu sarcină variată
concasor, compresor
ventilator centrifugal) moderat, malaxor,
cu un cilindru)
maşină-unealtă)
Uniformă (motor
1 1,25 1,75
electric, turbină)
Şoc moderat (motor
cu ardere inernă cu 1,25 1,5 2
4 6 cilindrii)
Şoc puternic (motor
cu ardere inernă cu 1,5 1,75 2,25
1 3 cilindrii)
Fr1 F
1
2
Fr2 Fa1
Ft Fn
F
on
F
Fa2 Ft
Figura 1. 47
19
Organe de maşini. Transmisii mecanice
0,5Fn
Fn
Fn 0,5Fn
Figura 1.48
Puterea pierdută prin frecarea de alunecare a flancurilor într-un punct oarecare X poate
fi exprimată cu aproximaţie:
Pf Ff v a μ Fn CX ω1 ω 2 (1.133)
Cum CX
CE CA ε α p b , rezultă:
mediu 2 4
ω1 ω 2
Pf μ Fn ε α p b (1.134)
4
ω2
1
Pf ω1 (1.135)
M f1 μ Fn ε α p b
ω1 4
π 1 1
ΨA μ ε α (1.136)
2 z1 z 2
η 1 ΨA (1.137)
π 1 1
η 1 μ εα (1.138)
2 z1 z 2
20
Transmisii mecanice cu roţi dinţate
Au fost determinaţi experimental coeficienţii medii de frecare (), după cum este
prezentat în Tabelul 1.3
Tabelul 1.3
Tipul angrenajului Coeficientul mediu de frecare
Angrenaje uzuale din oţeluri de îmbunătăţire 0,08…0,10
Angrenaje din oţeluri durificate cu dantură rectificată 0,04…0,07
unse cu uleiuri aditivate
Angrenaje care funcţionează în medii deschise 0,12…0,16
Z1
Fn
B
Arbori purtători Dinţi conjugaţi
necoplanari fără încărcare Dinţi conjugaţi
sub sarcină
Figura 1.49.a Figura 1.49.b Figura 1.49.c
Raportul dintre sarcina specifică maximă wmax şi sarcina specifică medie wmed
defineşte factorul de repartiţie longitudinală a sarcinii KF , pentru calculul de rezistenţă la
încovoiere la piciorul dintelui, respectiv KH , pentru calculul de rezistenţă la solicitarea de
contact.
21
Organe de maşini. Transmisii mecanice
wmax
wm
Generic:
w max
KF sau H β 1 (1.139)
w med
B
1 d
0 0,5 1 d1
Figura 1.51
22
Transmisii mecanice cu roţi dinţate
Tabelul 1.4
cb
Figura 1.52
La angrenajele precise cu dantură dreaptă, când vârful dintelui începe angrenarea, sunt
cel puţin două perechi de dinţi aflate simultan în angrenare (angrenare unipară), ceea ce
înseamnă că sarcina pe dinte este, în acel moment Fn / 2. Evoluţia încărcării dintelui este
sugerată de figura 1.53. Această distribuţie este influenţată de erorile de execuţie, îndeosebi
de abaterea pasului de bază. Ca urmare, sarcina nominală Fn trebuie corectată cu factorul de
repartiţie frontală K în punctul de intrare A şi în punctul de ieşire din angrenare E, astfel:
23
Organe de maşini. Transmisii mecanice
c(t)
E j
D f(t)
C Fn K
Fn
B
A 0,5Fn
Fn
(1.141)
cz B
f
1 1 1
(1.142)
c z c z1 c z 2
În figura 1.55.a este reprezentată variaţia rigidităţii în timpul angrenării pentru dintele
1 al roţii motoare; în figura 1. 55.b apare, în plus, atât variaţia rigidităţii în timpul angrenării
pentru dintele 2 al roţii conduse cât şi variaţia perechii de dinţi 1-2 cu numărul n. Însumând
variaţiile rigidităţilor perechilor de dinţi n-1, n şi n + 1 (figura 1.55.c) pe toată lungimea
segmentului de angrenare AE, se obţine o funcţie care, singură, poate conduce la o
comportare puternic dinamică a perechilor de dinţi aflaţi în angrenare. Dacă la aceasta se
adaugă şi variaţia încărcării normale (figura 1.56.a) ce revine danturii pe segmentul de
angrenare AE, obţinem un tablou dinamic impresionant. Este adevărat că, ţinând cont de
efectul dat de amortizarea lubrifiantului, funcţia prezentată în figura 1.55.c se modifică,
favorabil (figura 1.55.d). Datorită deformării diferite a dinţilor conjugaţi sub sarcină, roata 1
se roteşte cu un arc mai mare decât cel teoretic, ceea ce face ca perechea următoare de dinţi să
nu intre în angrenare pe traiectoriile şi la timpii preconizaţi.
24
Transmisii mecanice cu roţi dinţate
cz cz n
A B C D E A B C D E A B C D E A B C D E
Variaţia rigidităţii Variaţia rigidităţii Variaţia rigidităţii Variaţia rigidităţii
unui dinte unei perechi de dinţi perechilor succesive ţinând cont de
de dinţi amortizarea uleiului
Din acest motiv rezultă şocuri care pot fi atenuate prin flancarea danturii adică prin
prelucrarea suplimentară a capului dintelui pinionului cu cota a, pe înălţimea ha sau/şi prin
prelucrarea suplimentară a piciorului dintelui roţii conduse cu cota f (figura 1.25.a şi b).
În figura 1.56.b este reprezentată săgeata unui dinte al perechii n, iar în figura 1.56.c
variaţia rigidităţii perechilor de dinţi care participă la angrenare pe segmentul AE.
În figura 1.56, cu linie continuă sunt reprezentate funcţiile pentru dantură neflancată
iar cu linie întreruptă – aceleaşi funcţii, pentru dantura flancată. Avantajul adus de flancare
este deosebit pentru ameliorarea dinamicii angrenării.
a)
Figura 1.56
Mt dinamic
Kv 1 (1.143)
Mt no min al
25
Organe de maşini. Transmisii mecanice
Spre exemplificare, în figura 1.57.a este reprezentată funcţia KV = f(v), în care v este
viteza periferică a roţii; dependenţa de turaţie (figura 1.57.b) scoate în evidenţă importanţa
flancării danturii.
KV KV
dinţi drepţi, 9-10, drepţi
treapta 11-12 11-12, înclinaţi dinţi neflancaţi,
7-8, drepţi cu erori de execuţie
2 9-10, înclinaţi dinţi neflancaţi,
5-6, drepţi fără erori de execuţie
7-8, înclinaţi
1 dantură înclinată, dinţi flancaţi,
treapta 5-6 fără erori
v n
0,85ncr ncr 1½ncr
Figura 1.57 a Figura 1.57 b
σF
FE
tC hF
S 2F (1.145)
B
6
cos α E hF
σ F FtCC
2
cos α 0 B SF (1.146)
6
h cos α E
YF 6 F
m SF 2 (1.147)
cos α 0
m
26
Transmisii mecanice cu roţi dinţate
Ft 1, 2 K A K α K V K F β YF
σF σ F p1,2 (1.148)
Bm
σ F lim K F N YF x YS
σFp (1.149)
sF
F lim este rezistenţa limită pentru solicitarea la oboseală prin încovoiere la piciorul
dintelui, aceasta reprezintă valoarea maximă a tensiunii de încovoiere pentru un ciclu pulsator
pe care dintele o poate suporta 107 cicluri de funcţionare fără a se produce ruperea; YS este
coeficientul concentratorului de tensiune de la baza dintelui, dependent de mărimea razei de
racordare şi de gradul de lustruire a racordării de la piciorul dintelui (figura 1.59).
FrCE Fn C
E
C
0 Ft CE
Ft C
FrCC 30 30 hF
Fn C
SF
– F
indicele“c”=calcul +
Figura 1.58
Pentru /mn = 0,25 coeficientul YS este egal cu 1. S-a notat cu KF N factorul numărului
de cicluri. Pentru un număr de cicluri de încărcare N 107 , KF n = 1. Pentru N (103 …107)
cicluri de încărcare, factorul numărului de cicluri devine KF n = (107 / Nred)1/ 9 (figura 1.60).
YS
KFNF lim
1,1
F lim
1
0,9 N
/mn
0 0,1 0,2 0,3
Nred 107
Figura 1.59 Figura 1.60
27
Organe de maşini. Transmisii mecanice
K A K α K V K F β YF
m M t 1 i1, 2 1
σ F lim (1.150)
Ψa a 2 YS K F N YF x
s
F
în care a este raportul (B / a), a fiind distanţa dintre axele roţilor dinţate.
Pentru dantura înclinată relaţiile de verificare, respectiv de dimensionare sunt:
Ft 1, 2 K A K α K V K F β YF
σF σ F p 1,2 (1.151)
B mn
K A K α K V K F β YF Yβ
m n M t1 i1, 2 1
σ F lim (1.152)
Ψa a 2 YS K F N YF x
s
F
Ft 1, 2 K A K α K V K F β YF
σF σ F p1, 2 (1.153)
B mm
M t 1 K A K α K V K F β YF sin δ1 (1.154)
mm 4
σ F lim
ΨRm d 2m1 YS K F n YF x
s
F
28
Transmisii mecanice cu roţi dinţate
1
Fn C E 2
σH 0,175 (1.155)
B ρ
FnC
C 1C
B Fn C
E1
1 2 C
K2 w H K1
FnC
H
rw2
E2
O2
2
K2
B
Făcând înlocuirile:
sin α w tgα w
ρ1C rw 1 sin α w r1 cos α 0 d1 cos α 0 (1.156)
cos α w 2
sin α w tgα w
ρ 2 C rw 2 sin α w r2 cos α 0 d 2 cos α 0 (1.157)
cos α w 2
1 i1,2 1
2 (1.158)
ρ d1 i1, 2 cos α 0 tgα w
1
Ft 1, 2 K A K α K V K H β i1, 2 1 2
σ H1,2 Z M1, 2 Z H σ H p1, 2 (1.159)
B d1, 2 i1, 2
29
Organe de maşini. Transmisii mecanice
Ft 1,2 2
M t1
; a d1
i1,2 1 ; B Ψa a
d1 2
se obţine formula de dimensionare cu ajutorul căreia se determină distanţa dintre axele roţilor
cilindrice cu dantură dreaptă:
M t1 K A K α K V K Hβ Z 2M Z 2H s 2H
a min i1,2 1 3 (1.160)
2 Ψa i1, 2 σ 2H lim K 2HN Z 2R Z 2W
Pentru roţile dinţate cilindrice cu dantură înclinată, relaţiile de verificare, respectiv de
dimensionare sunt asemănătoare:
1
Ft 1,2 K A K α K V K H β i1, 2 1 2
σ H1,2 Z M Z HC Z ε σ H p1, 2 (1.161)
B d1, 2 i1,2
M t1 K A K α K V K Hβ Z 2M Z ε2 s 2H
a min i1, 2 1 3 (1.162)
2 Ψa i1, 2 σ 2H lim K 2HN Z 2R Z 2W
echivalente.
Pentru roţile dinţate conice cu dantură dreaptă, relaţiile de verificare la încovoiere şi
de dimensionare la tensiune de contact sunt:
1
1 2
Ft 1,2 K A K V K H β i v 1 2 (1.163)
σ H1,2 Z M Z Hv σ H p1, 2
B d m v1 i v
30
Transmisii mecanice cu roţi dinţate
1
M t1 K A K V K H β Z 2M Z 2Hv 3
d m1 4 (1.164)
i1,2 ΨRm σ 2H p
Tabelul 1.5
0 45 50 75 86
z1 7 6 4 1
Mărirea portanţei se poate realiza înlocuind contactul punctual cu unul liniar; pentru
aceasta s-a realizat o roată globoidală care angrenează cu un melc cilindric (figura 1.64).
roată roată
condusă globoidală
cilindrică melcată
melc melc
cilindric cilindric
31
Organe de maşini. Transmisii mecanice
melc
globoidal
1
1
32
Transmisii mecanice cu roţi dinţate
Pentru angrenare corectă, melcul real şi roata melcată trebuie să aibă aceeaşi distanţă
dintre axe ca şi cea realizată în timpul danturării roţii melcate. Ca urmare, diametrul de
divizare al melcului d1 coincide cu diametrul de rostogolire dw 1 al acestuia.
Melcul cu deplasare nulă de profil este caractrizat prin modulul axial standardizat
(STAS 822-82) mx, prin modulul normal mn şi prin modulul frontal mt . Între acestea există
relaţiile: mx 1 = mt 2 = m şi mn 1 = mn 2.
h0a
h0f h0
d0 da
df
0
px
01 Cilindru de referinţă
Figura 1.67
z1px
d01
01
z1pn
01
d0
Figura 1.68
33
Organe de maşini. Transmisii mecanice
p n p x cos γ 01 (1.165)
m n m x cos γ 01 (1.166)
d 01
ctgγ 01 tgβ 0 π (1.167)
p x1 z1
d 01
ctgγ 01 π (1.168)
π m x1 z1
d 01 m x1 z1 ctgγ 01 (1.169)
d 01 m q (1.170)
Adoptarea unui şir de valori pentru coeficientul diametral permite limitarea numărului
frezelor melc necesare danturării. Adoptarea coficientului q este o problemă de optimizare
sugerată de datele din Tabelul 1.6. Din tabel se observă că, dacă q are valori scăzute, există
pericolul ca melcul să se rupă, datorită faptului că diametrul de divizare d0 scade de
asemenea; totodată, scade şi lăţinea B a roţii melcate, ceea ce înseamnă o economisire a
materialului din care se confecţionează aceasta, dar şi o creştere a încărcării care revine
danturii.
Ca avantaj al reducerii coeficientului diametral este şi creşterea randamentului . În
consecinţă, adoptarea unui coeficient diametral mai mare sau mai mic este o opţiune care
depinde de scopul utilizării angrenajului.
Tabelul 1.6
Q 0 1 d0 B
Q 0 1 d0 B
34
Transmisii mecanice cu roţi dinţate
Pe baza notaţiilor din figura 1.69 se pot prezenta principalele elemente geometrice ale
unui angrenaj globoidal:
df1
d01
da1
ad
da2
da 2 max
d2
df2
L
Figura 1.69
Lungimea melcului:
35
Organe de maşini. Transmisii mecanice
d 01
Raza de curbură a suprafeţei de vârf este: rE 2 m (1.187)
2
Tabelul 1.7
Clasa Simbolul melcului Caracterizare
ZE Melc în evolventă
Melci riglaţi
ZA Melc arhimedic
ZN1 Melc cu profil rectiliniu în plan normal pe dinte
ZN2 Melc cu prifil rectiliniu în plan normal pe gol
Melci neriglaţi
ZK1 Melc generat cu freză disc dublu conică
ZK2 Melc generat cu freză deget conică
= a u l v (1.193)
36
Transmisii mecanice cu roţi dinţate
a = 0,70…0,75, pentru z1 = 1;
a = 0,75…0,82, pentru z1 = 2;
a = 0,82…0,92, pentru z1 = 3 sau z1 = 4.
tgγ 01
ηa (1.194)
tg γ 01 φ
2 M t1
Ft 1 Fa 2 (1.195)
d 01
Ft 1
Ft 2 Fa 1 (1.196)
tg γ 01 φ
Ft 1 cos φ tgγ 01
Fr1 Fr 2
tg γ 01 φ (1.197)
Ft 1
Fn1 Fn 2 (1.198)
sin γ 01 cos α 0 n
Fr 2 Fr 2
Fa 1 Ft 2 Fa 2 Ft 1
Fr 1 Fr 1
Figura 1.70
37
Organe de maşini. Transmisii mecanice
1
Fn C E 2
σH 0,175 (1.199)
l ρ
min n2
şi se aplică pentru materialul roţii melcate care este mai puţin rezistent decât materialul
melcului.
Secţiunea în care se determină razele de curbură ale dinţilor în contact este aceea
pentru care flancurile melcului sunt drepte ( ).
Astfel:
1 1 cos β 2
2 (1.200)
ρ ρ2n d w 2 sin α w
KA KV KH β
Fn c 2 Fn 2 K A K V K H β Ft 2 (1.201)
cos α o n cos γ 01
K A K V K Hβ
Fn c 2 Ft 2 (1.202)
cos α o n cos β 2
l = dw 1 (1.203)
38
Transmisii mecanice cu roţi dinţate
iar lungimea minimă, obţinută prin însumarea tuturor liniilor de contact este:
0,75 l ε
l min (1.204)
cos β 2
Pentru gradul de acoperire =2, lungimea minimă poate fi aproximată prin relaţia:
1,3 d w1
l min (1.205)
cos β 2
1
Ft 2 K A K V K H β 2 (1.206)
σ H ZM ZH v σ H p2
1 ,3 d w1 d w 2
1
M t 2 K A K V K H β Z M Z H 2 3
a min z 2 q 2 2
(1.207)
5, 2 σ z q
H p2 2
σ F2 Ft 2 K A K V K H β K α YF2 n σ Fp (1.208)
respectiv de dimensionare:
M t 2 K A K V K H β K α YF 2 n z 2 q 2
m n 2 0,86 (1.209)
σ F p2 a 2 q z 2
în care:
- P1 este puterea transmisă (kW);
- K este coeficientul global de transfer de căldură W / m2 grad (pentru circulaţie
slabă a aerului K = 8…10, iar pentru circulaţie intensă a aerului k = 14…16);
- tu este temperatura medie a uleiului la funcţionarea angrenajului.
Din (1.210) rezultă realaţia de verificare a temperaturii de funcţionare:
39
Organe de maşini. Transmisii mecanice
P1 1 η
t u t 0 10 3 t ua (1.211)
K S
K S tua t0
P1T P1 (1.212)
10 3 1 η
Dacă P1T P1, este necesară nervurarea carcasei (soluţie neeconomicoasă), ventilarea
carcasei (modelul de calcul este însă diferit), sau se adoptă soluţia recirculării forţate a
uleiului.
Pentru angrenaje staţionare, fără ventilator, cu carcasă nervurată, distanţa dintre axele
roţilor angrenajului se predimensionează cu formula:
1
P 1 η 1,7 (1.213)
a min 12,076 1
K t ua t 0
Dacă există şi ventilator, factorul K se dublează; dacă melcul este dispus deasupra
roţii, se va lua în calcul (0,8 K), în loc de K. În cazul soluţiei cu răcire forţată, modelul de
calcul a disipării căldurii trebuie adaptat, luând în considerare întreg sistemul de
răcire-recirculare.
a) b) c) d)
Figura 1.71
40
Transmisii mecanice cu roţi dinţate
În figura 1.71.a este vorba de roţi cilindrice cu dantură dreaptă; între flancuri se
formează o pană de ulei adică un interstiţiu convergent care, alimentat cu lubrifiant şi
beneficiind de o viteză de translaţie relativ ridicată - în special la începutul şi la sfârşitul
angrenării perechii de dinţi, conduce, teoretic, la stabilirea regimului de ungere
hidrodinamică.
De acest regim nu beneficiază polul angrenării, în care viteza de alunecare este nulă.
La roţile dinţate conice cu dinţi drepţi (figura 1.71.b), viteza tangenţială de alunecare
va este, ca şi în primul caz, perpendiculară pe linia de contact a flancurilor dinţilor conjugaţi;
există deci condiţiile teoretice realizării ungerii hidrodinamice.
La roţile dinţate cu dantură înclinată (figura 1.71.c) nu există decât parţial condiţiile
ungerii hidrodinamice, datorită faptului că viteza de alunecare va nu este perpendiculară pe
linia de contact dintre flancuri.
Cazul cel mai dezavantajos este cel al angrenajelor melcate (figura 1.71.d) la care, în
perioada de început a angrenării, viteza de alunecare va este orientată în lungul liniei de
contact dintre flancuri, nefiind astfel îndeplinite condiţiile ungerii hidrodinamice. Spre
sfârşitul angrenării, viteza de alunecare are o direcţie perpendiculară pe linia de contact dintre
flancuri, fiind întrunite condiţiile minime pentru ungerea hidrodinamică. Chiar în primul
moment al începerii angrenării, contactul dintre flancuri se realizează într-un punct, condiţiile
ungerii fiind cele mai dezavantajoase; în acest caz, se stabileşte între flancuri regimul de
ungere mixt sau regimul limită.
Faţă de cazul lagărelor hidrodinamice la care interstiţiul convergent este asigurat
permanent, la angrenaje pelicula portantă are geometrie variabilă. Acceptarea regimului
hidrodinamic în cazul unor angrenaje a condus, prin calcul, la grosimi de film de ordinul
zecimilor de microni; aceste grosimi sunt însă mai mici decât înălţimea asperităţilor
flancurilor dinţilor. Acest rezultat teoretic, în dezacord cu realitatea, conduce la necesitatea
luării în evidenţă a încărcărilor extrem de mari care revin unor suprafeţe extrem de înguste. Se
ajunge astfel la considerarea regimului de ungere elastohidrodinamic (EHD).
Sub încărcarea Fn, flancurile se deformează elastic, iar uleiului îi creşte vâscozitatea.
Modelul de calcul pentru regimul de ungere EHD a condus la valori ale grosimii filmului de
ordinul unui micron, de acelaşi ordin de mărime cu rugozitatea flancurilor. Se poate exprima
empiric, în microni, grosimea filmului astfel stabilit cu formula:
în care:
- 0 este vâscozitatea dinamică a uleiului la intrarea în angrenare exprimată în Poise;
- v = vt 1 + vt 2 cu vt 1 = r1 sin0 1 şi vt 2 = r1 sin0 2 şi
- este raza de curbură echivalentă dată de relaţia 1 / = 1 2 / 1 + 2.
Grosimea minimă calculată se compară cu rugozitatea obţinută după rodaj
R a R a21 R a2 2 în care Ra1,2 sunt rugozităţile flancurilor conjugate.
Se notează cu = hmin / Ra parametrul grosimii filmului de lubrifiant.
Pe baza celor prezentate mai sus, în figura 1.72 sunt prezentate domeniile care
delimitează regimurile de ungere întâlnite la angrenaje; diagrama respectivă este de tip SKF.
Pentru 1, regimul de ungere este de tip “la limită”; acesta poate fi asigurat doar cu
uleiuri puternic aditivate cu clor şi sulf, acesta fiind cazul angrenajelor melcate.
Pentru = 1,0…1,5, regimul de ungere este “la limită”, mixt sau EHD parţial. Uzura
puternică poate provoca lustruiri şi exfolieri. Regimurile menţionate necesită uleiuri aditivate
cu plumb şi fosfor.
41
Organe de maşini. Transmisii mecanice
Pentru = 1,5…3,0, regimul are circa 80% zone cu ungere fluidă EHD şi 20% zone
cu ungere “la limită”. Este necesară folosirea uleiurilor de mare vâscozitate cu aditivi pentru
onctuozitate.
%
80
0,8 1 1,5 2 3
Parametrul filmului,
Figura 1.72
Dacă 3, ungerea fluidă în regin hidrodinamic este asigurată pe aproape 100% din
întreaga suprafaţă activă a flancurilor. În acest caz, se poate folosi ulei neaditivat, dar de mare
vâscozitate, pentru a fi asigurate grosimi mari ale filmului de lubrifiant.
Dezavantajul utilizării uleiurilor foarte vâscoase este că, la rece, pornirea maşinii se
face cu dificultate.
Cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească uleiurile pentru angrenaje sunt: stabilitate
chimică ridicată, proprietăţi antifricţiune, antiuzare şi antigripare.
Alegerea uleiurilor pentru angrenaje se face pe baza încărcării specifice (Ft / B m),
vitezei maxime de alunecare, materialului danturii şi temperaturii de funcţionare. Limita
maximă de temperatură în funcţionarea angrenajului este 90 C.
Pentru ungerea angrenajelor se folosesc uleiuri minerale neaditivate, moderat aditivate
şi, la angrenaje melcate, uleiuri minerale puternic aditivate. Se folosesc şi uleiuri sintetice
(stabile chimic şi cu o foarte mică variaţie a vâscozităţii cu temperatura) al căror cost este
însă ridicat.
Uleiurile sintetice pot fi utilizate în gama de temperatură cuprinsă între minus 80 C şi
plus 300 C, iar pentru scurte perioade de timp chiar până la 500 C.
Ca unsori consistente se utilizează cele aditivate cu bisulfură de molibden sau cu
grafit. Uleiurile cele mai frecvent folosite sunt cele minerale moderat aditivate (EP 1) sau
puternic aditivate (EP 2). Uleiurile din prima clasă sunt destinate angrenajelor cilindrice şi
angrenajelor conice, pentru condiţii normale de funcţionare.
Uleiurile puternic aditivate sunt folosite la angrenaje hipoide (melcate) sau la
angrenaje conice puternic încărcate şi care au un regim termic de funcţionare sever. Ca regulă,
sunt de preferat uleiurile mai vâscoase la care pierderile prin barbotare sunt mai mari.
Exemple de uleiuri: TIN 25 EP – ulei mineral moderat aditivat cu aditivi antioxidanţi
şi antispumanţi, utilizabil până la 80 C; T 80 EP 2 – ulei mineral cu 7% aditivi
multifuncţionali, inclusiv EP, deci puternic aditivat, utilizabil la motoarele auto pe timp de
iarnă; T 90 EP 2 – ulei mineral putenic aditivat, asemănător cu T 80 EP 2 dar mai vâscos,
utilizabil la motoarele auto pe timp de vară.
42
Transmisii mecanice cu roţi dinţate
Este dificil de creat un model de calcul pentru condiţiile care pot conduce la griparea
unui angrenaj.
Sunt cunoscute drept criterii pentru calculul de verificare la gripaj următoarele:
a) puterea limită transmisibilă fără gripare;
b) b) temperatura instantanee limită – t F ;
c) c) temperatura medie limită – t med ;
d) d) tensiunea limită de contact H.
Conform teoriei lui Block, a temperaturii instantanee limită, gripajul apare în punctele
A şi E în care temperaturile atinse de flanc sunt maxime, deşi tensiunea maximă este atinsă în
punctele B şi D.
Block consideră că nu apare gripajul dacă temperatura maximă a dinţilor nu depăşeşte
o valoare admisibilă. Datorită încărcării puternice a flancurilor, pe acestea se produce o
temperatură totală, maximă t M = t med + t F în care t F este o temperatură instantanee, de vârf,
fulger. Se apreciază că t F = 200 C…1000 C pe suprafeţe de ordinul a 10 – 3 mm2, în timpi de
ordinul a 10 – 3 secunde.
Conform teoriei lui Block – Kelley:
t M t med
265 C f μ Fn K A K v K H β v t 1 v t 2 t
Ma
B cos α 0 t
b
H
2
v t1 v t 2
5,5
5,5 R t
(1.215)
în care:
- t med este temperatura medie a corpului roţii;
- C f este o constantă de material dependentă de conductibilitate, de greutatea specifică
şi de căldura specifică a uleiului;
- este coeficientul convenţional de frecare între flancuri (pentru flancuri durificate şi
rectificate valoarea medie a lui este 0,06);
- vt1,2 = n1,2 1,2 / 30, n1,2 fiind turaţiile roţilor iar 1,2 fiind razele de curbură ale
flancurilor conjugate;
- bH este semilăţimea benzii de contact dată de relaţia:
Ft K A K v K H β ρ1 ρ 2
b H 0,021 (1.215)
ρ1 ρ 2 B cos α t
t M lim
t Ma (1.216)
1,2 23
43
Organe de maşini. Transmisii mecanice
Tabelul 1.8
TIN 42 EP 150…160
T 80 EP 2 330…369
T 90 EP 2 360…400
T 140 EP 2 400
1.29 Bibliografie
1. Gafiţanu, M. ş.a., Organe de maşini, Vol. II, Editura tehnică, Bucureşti, 1993.
2. Manea, Gh., Organe de maşini, Vol. II, Editura Tehnică, Bucureşti, 1958.
3. Niemann, G., Machinenelemente, Vol. II. Getribe, Springer Verlag,
Berlin/Heidelberg/New York, 1972.
4. Chişiu, A. ş.a., Organe de maşini, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti,
1976.
5. Dudley, D.W., Gear Handbook, McGraw-Hill Book Company, New
York/Toronto/London/Sydney, 1962.
6. Henriot, G., Traité theorique et pratique des engrenages, Vol. II, Dunod, Paris,
1961.
7. Miloiu, Gh., ş.a., Transmisii mecanice moderne, Editura tehnică, Bucureşti, 1980.
8. Pavelescu, D., Tribologie, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1977.
9. Rădulescu, Gh., Organe de maşini. Angrenaje cilindrice, Vol. II, Institutul
Politehnic Bucureti, 1980.
10. Sauer, I. ş.a., Angrenaje, Vol. I şi II, Editura tehnică, Bucureşti, 1970.
11. Muşat, M. şi Stoica, G., Îndrumar de proiectare pentru transmisii mecanice,
Printech, Bucureşti, 1998.
44