30 Capitolul 3

Capitolul 3. GENERAREA ENTITĂŢILOR GRAFICE ÎN AutoCAD 2002

Comenzile de desenare sunt utilizate pentru reprezentarea principalelor entităţi

grafice în AutoCAD. Se va folosi termenul de entitate grafică, pentru orice obiect de
sine stătător, cum ar fi: un segment de dreaptă, cerc, arc de cerc, contur poligonal etc.
Comenzile de desenare pot fi apelate din meniul Draw, cu ajutorul butoanelor de
scurtătură din bara de instrumente Draw, sau introduse de la tastatură după prompter-
ul Command:.
Bara de instrumente Draw este prezentată în fig. 3.1, unde se observă că pe lângă
principalele comenzi de desenare, mai conţine şi alte comenzi (haşurare, creare şi
inserare blocuri, creare regiuni, editare text etc.), ele vor fi tratate separat în capitole
destinate special acestora.

Line Æ Å Construct
Multili ne Æ Å Polyline
Polygon Æ Å Rectangle
Arc Æ Å Circle
Spline Æ Å Ellipse
Insert Block Æ Å Make Block
Point Æ Å Hatch
Region Æ Å Multiline Text
Fig. 3.1 – Bara de instrumente Draw

3.1. Comenzi de desenare a entităţilor grafice simple

Comenzile de desenare simple, sunt cele cu ajutorul cărora se pot obţine

reprezentări grafice sub forma unor segmente de linii, contururi închise sau deschise,
cercuri, arce de cerc şi a căror sintaxă este simplă şi sugestivă pentru utilizator. În
continuare se vor prezenta aceste comenzi, împreună cu modul lor de utilizare şi
opţiunile pe care la prezintă.

LINE – comandă pentru reprezentarea unei entităţi grafice, tip linie între două
puncte specificate de utilizator, sau a unui contur poligonal închis, respectiv
deschis. Conturul poligonal în acest caz va fi format din entităţi grafice de sine
stătătoare. Comanda se mai poate introduce de la tastatură şi cu scurtătura “l”. Sintaxa
comenzii este:
Command: line <enter>
Specify first point:{se indică punctul de start al liniei}… <enter>
Specify next point or [Undo]: {se indică punctul final al liniei}….<enter>
Specify next point or [Undo]:{se indică următorul punct al conturului}….
<enter>
Specify next point or [Undo]:<enter>
 Capitolul 3 31

Observaţie: <Enter> introdus la prompterul „…first point” continuă comanda,

considerând punctul de start în punctul final al ultimului segment desenat, iar la
prompterul „… next point” fără specificarea unui nou punct are ca efect încheierea
comenzii. Punctele cerute în sintaxa comenzii se specifică prin coordonatele sale şi
sunt introduse fie de la tastatură, fie prin clic cu mouse - ul în poziţia dorită.

Comanda Line, mai foloseşte două opţiuni, care pot fi apelate prin tastarea literei
mari din definiţia acesteia.

Undo – şterge ultimul segment de dreaptă desenat.

Close – închide un contur poligonal.

Un exemplu de utilizare a comenzii Line este prezentată în fig. 3.2.

Next point
Next point <enter> Next point

Next point
Close
Next point
Next point
First point
First point
Next point
Fig. 3.2 - Exemplu de utilizare a comenzii Line

CIRCLE – comandă de desenare a unei entităţi grafice tip cerc. Comanda

poate fi lansată tastând litera c în bara de comandă. Sintaxa comenzii este:

Command: circle <enter>

Specify center point for circle or [3P/2P/Ttr (tan tan radius)]:{se specifică
centrul cercului sau una din opţiunile 3P, 2P, Ttr} <enter>
Specify radius of circle or [Diameter] {se specifică implicit raza cercului sau prin
opţiunea D, diametrul cercului } <enter>

Centrul cercului se specifică prin tastarea coordonatelor acestuia sau prin clic cu
mouse - ul în poziţia dorită iar raza sau diametrul se vor indica prin valori numerice
introduse la tastatură.

Comanda Circle mai are trei opţiuni de desenare a unui cerc :

3P – desenarea unui cerc prin trei puncte specificate de utilizator
32 Capitolul 3

2P – desenarea unui cerc prin două puncte diametral opuse

Ttr – desenarea unui cerc prin specificarea a două entităţi grafice, la care să fie
tangentă, respectiv a razei sale

Un exemplu de utilizare a comenzii Circle este prezentată în fig. 3.3.

te r
diu
s me
Ra D ia

Center Center

P2

t
en

s
P1

ng

diu
Ta

Ra
P1 P2
Opţiunea 2P Opţiunea 3P
Opţiunea Ttr nt
nge
Ta
P3

Fig. 3.3 - Utilizarea comenzii Circle

RECTANGLE – comandă de desenare a unui dreptunghi, prin specificarea a

două puncte diagonal opuse. Dreptunghiul este o entitate grafică de sine
stătătoare, dar poate fi descompusă în entităţi de tip linie (prin explodare). Sintaxa
comenzii este:

Command: rectangle <enter>

Specify first corner point or [Chamfer/Elevation/Fillet/Thickness/Width]:
{specificarea primului colţ, sau una din opţiunile C , E, F, T, W} <enter>
Specify other corner point: {specificarea colţului opus} <enter>

Comanda rectangle are următoarele opţiuni (ele se utilizează doar dacă este cazul):
Chamfer - permite desenarea dreptunghiului cu muchiile teşite prin specificarea
mărimii acestora
Fillet – permite desenarea dreptunghiului cu muchiile racordate prin specificarea razei
de racordare
Elevation, Thickness - permit desenarea unui paralelipiped, prin specificarea înălţimii
acestuia, se utilizează la modelarea 3D
Width – stabileşte grosimea laturilor dreptunghiului
 Capitolul 3 33

Un exemplu de utilizare a comenzii este prezentată în fig. 3.4.

Other corner
Other corner

Teşitură

Opţiunea Chamfer

First corner First corner

Other corner
R

Opţiunea Fillet Opţiunea Width

First corner
Fig. 3.4 - Utilizarea comenzii Rectangle

POLYGON – comanda permite desenarea unui poligon regulat cu n laturi,

înscris sau circumscris unui cerc sau prin specificarea lungimii laturii acestuia.
Sintaxa comenzii este:

Command: polygon <enter.

Enter number of sides <4>:{specificarea numărului de laturi} <enter>
Specify center of polygon or [Edge]:{specificarea centrului poligonului sau a
lungimii laturii sale} <enter>
Enter an option [Inscribed in circle/Circumscribed about circle] <I>: {indicarea
opţiunii: poligon înscris sau circumscris unui cerc, I / C} <enter>
Specify radius of circle:{specificarea razei cercului} <enter>

Indicarea opţiunii cerc înscris sau circumscris se realizează prin tastarea literei I sau
C.
În cazul în care se specifică lungimea laturii poligonului, comanda polygon, nu mai
cere informaţiile necesare cercului înscris sau circumscris.

Modul de utilizare al comenzii este prezentată în fig. 3.5

34 Capitolul 3

Inscribed Circumscribed Edge

ius
Rad
Center Center
Ra
di
us

Fig. 3.5 - Utilizarea comenzii polygon

ARC – comanda permite desenarea unor arce de cerc. Desenarea unui arc de
cerc se poate realiza în mai multe moduri şi din acest motiv este indicat ca
comanda să fie apelată din meniul Draw, opţiunea Arc, unde prin intermediul unui
submeniu se derulează toate variantele de reprezentare a unui arc de cerc.

În fig. 3.6. se prezintă meniul Draw împreună cu variantele de reprezentare a unui

arc de cerc.

Fig. 3.6

• 3 Points - prin trei puncte.

• Start, Center, End - specificarea punctului de start, a centrului şi punctului
final.
• Start, Center, Angle - specificarea punctului de start, a centrului şi unghiului
la centru.
• Start Center Lenght - specificarea punctului de start, a centrului şi lungimii
arcului.
• Start, End, Angle - specificarea punctului de start, final şi unghiului la centru.
 Capitolul 3 35

• Start, End, Direction - specificarea punctului de start, final şi direcţiei

tangentei la start.
• Start, End, Radius - specificarea punctului de start, final şi razei arcului.
• Center, Start, End - specificarea centrului, a punctelor de start şi final.
• Center, Start, Angle - specificarea centrului, a punctului de start şi unghiului
la centru.
• Center, Start, Lenght - specificarea centrului, a punctului de start şi a
lungimii arcului.
• Continue - desenează un arc tangent la ultima linie (sau arc) desenat.

Sintaxa comenzii este următoarea (pentru varianta Start, Center, End, la toate
celelalte variante sintaxa fiind asemănătoare):

Command: arc <enter>

Specify start point of arc or [Center]: {specificarea punctului de start}
Specify second point of arc or [Center/End]: c Specify center point of arc:
{specificarea centrului arcului} <enter>
Specify end point of arc or [Angle/chord Length]: {specificarea punctului final}
<enter> {finalizarea comenzii)

Din descrierea sintaxei de mai sus se observă că, chiar dacă s-a optat pentru una din
variantele de reprezentare a unui arc de cerc se pot apela opţiunile corespunzătoare şi
celorlalte variante (Angle, chord lenght etc). Câteva exemple de utilizare a
comenzii Arc sunt prezentate în fig. 3.7

Fig. 3.7 - Exemple de reprezentare ale arcelor de cerc

36 Capitolul 3

ELLIPSE – comandă care permite desenarea unei elipse. Sintaxa comenzii

este:

Command: ellipse <enter>

Specify axis endpoint of ellipse or [Arc/Center]:{specificarea capătului unei axe
sau una din opţiunile A (arc de elipsă), C (centrul elipsei)} <enter>
Specify other endpoint of axis:{specificarea celuiuilalt capăt al axei} <enter>
Specify distance to other axis or [Rotation]:{specificarea distanţei de la axa
definită la capătul celeilalte axe, sau opţiunea R, (elipsă definită ca proiecţie a
unui cerc)} <enter>
Un exemplu de utilizare a comenzii ellipse este prezentată în fig. 3.8.

Figura 3.8 - Utilizarea comenzii ellipse

Setările implicite ale comenzii ellipse permit desenarea unei elipse prin specificarea
a două capete a uneia dintre axe (ori care dintre ele), respectiv a mărimii razei pe
direcţia celeilalte axe. Comanda mai are două opţiuni:
Rotation – permite desenarea unei elipse ca proiecţie a unui cerc prin specificarea
unghiului de rotire al acestuia.
Arc - permite desenarea unui arc de elipsă prin specificarea a două capete a uneia
dintre axe, a mărimii razei pe direcţia celeilalte axe, respectiv a unghiului la centru al
arcului respectiv.

DONUT – comandă care permite desenarea unui cerc cu o anumită grosime

(gogoaşă). Sintaxa comenzii este:
 Capitolul 3 37

Command: donut <enter>

Specify inside diameter of donut <10.0000>: 50 {specificarea diametrului
interior} <enter>
Specify outside diameter of donut <20.0000>: 100 {specificarea diametrului
exterior} <enter>
Specify center of donut or <exit>: {specificarea centrului cercului} <enter>

Un exemplu de utilizare a comenzii donut este prezentat în figura 3.9

Outside diameter

Center

Inside Diameter

Fig. 3.9 - Utilizarea comenzii donut Fig. 3.10 - Alegerea tipului şi mărimii punctului
(marcatorului)

POINT – permite desenarea (marcarea) unui punct pe desen

Sintaxa comenzii este foarte simplă, după apelarea comenzii Point, se cere
poziţionarea acestuia pe desen. Cu opţiunea Point Style, din meniul Format, se pot
alege diferite forme şi mărimi ale marcatorului (fig. 3.10).

3.2. Comenzi de desenare a entităţilor grafice compuse

Cu ajutorul comenzilor de desenare compuse se pot genera entităţi grafice de tipul

contururilor complexe, care conţin elemente de tip linie sau arc de cerc, de tipul
multiliniilor, sau a comenzilor care permit reprezentarea unor linii ajutătoare, utile în
realizarea unui desen. În continuare se prezintă principalele comenzi din această
categorie.

PLINE (POLYLINE) – comandă pentru desenarea unor obiecte compuse din

segmente de dreaptă şi arce de cerc. Este asemănătoare cu comanda Line, cu
deosebirea că, contururile închise sau deschise rezultate sunt entităţi grafice de sine
stătătoare, ele putând fi explodate în entităţi simple, dacă se doreşte acest lucru. Sintaxa
comenzii este:
38 Capitolul 3

Command: pline <enter>

Specify start point:{indicarea punctului de start a poliliniei} <enter>
Current line-width is 0.0000 {grosimea curentă a poliliniei} <enter>
Specify next point or [Arc/Close/Halfwidth/Length/Undo/Width]:{indicarea
următorului punct al poliliniei, sau una din opţiunile A, C, H, L, U, W} <enter>
Specify next point or [Arc/Close/Halfwidth/Length/Undo/Width]:{indicarea
următorului punct al poliliniei, sau una din ……}<enter>
………………………………………………………………………..
Specify next point or [Arc/Close/Halfwidth/Length/Undo/Width] <enter> {încheie
comanda}

Comanda Pline pe lângă posibilitatea de specificare a punctului de start şi al

punctului următor mai are următoarele opţiuni, apelabile prin tastarea majusculei
(majusculelor) din definiţia acestora: Şi în acest caz punctele se introduc fie de la
tastatură, prin coordonatele sale (absolute, relative, polare) fie prin indicarea lor cu
mousul în poziţia dorită.
Un exemplu de utlizare a comenzii Pline este prezentată în fig. 3.11.

Fig. 3.11 - Utilizarea comenzii Pline

Width – specifică grosimea poliliniei, această opţiune a fost utilizată mai mult în
versiunile AutoCAD anterioare, în versiunea 2000, 2002 se utilizează pentru desenarea
poliliniilor cu grosimi variabile (cu aplicaţie la reprezentarea săgeţilor)
Halfwidth – specifică jumătatea grosimii poliliniei
Length - specifică lungimea următorului segment, care va fi reprezentat pe aceeaşi
direcţie cu segmentul precedent
 Capitolul 3 39

Undo – anulează efectul ultimei opţiuni din cadrul comenzii

Close – închide polilinia (conturul realizat) printr-un segment de dreaptă
Arc – permite trasarea unor arce de cerc, în continuarea segmentelor de dreaptă, cu
următoarele opţiuni (asemănătoare cu cele din sintaxa comenzii Arc):
Angle – unghiul la centrul al arcului
CEnter – centrul arcului
Direction – direcţia tangentei în punctul de start al arcului
Radius – raza arcului
Second point – al doilea punct al arcului la trasarea lui prin trei puncte
End point – punctul final al arcului
Line – desenează segmente de dreaptă în continuarea arcului

Tasta Enter după opţiunea Next point are ca efect încheierea comenzii.

PEDIT – permite editarea, respectiv modificarea proprietăţilor entităţilor grafice

de tip polilinie. Sintaxa comenzii este:

Command: pedit <enter>

Select polyline: {se selectează polilinia ce urmează a fi editată}
Enter an option [Close(Open)/Join/Width/Edit vertex/Fit/Spline/Decurve/Ltype
gen/ Undo]: {se alege una din opţiunile de mai sus} <enter>

Comanda pedit are următoarele opţiuni:

Close – închide o polilinie deschisă
Open – deschide o polilinie închisă (prin ştergerea segmentului de închidere)
Join – uneşte segmente de dreaptă sau arce de cerc într-o singură polilinie
Width – uniformizează grosimea unei polilinii
Fit – desenează o curbă formată din arce de cerc care trece prin toate vertex-urile
(punctele de capăt ale segmentelor ce formează polilinia)
Spline – desenează o curbă spline care trece prin vertex-urile poliliniei
Decurve – anulează efectul opţiunilor Fit şi Spline
Undo – anulează ultima operaţie
Ltype gen – controlează modul de desenare a poliliniei compusă din linii întrerupte
ON – potriveşte segmentele de linie întreruptă între punctele de capăt a poliliniei
OFF – potriveşte segmentele de linie întrerupte între vertex-uri
Edit Vertex – permite editarea vertex-urilor unei polilinii, cu următoarele opţiuni:
Next – trece la următorul vertex
Previous – trece la vertex-ul precedent
Break – permite întreruperea poliliniei în două părţi
Insert – inserează un nou vertex
Move – mută un vertex
Regen – regenerează polilinia
40 Capitolul 3

Straighten – înlocuieşte porţiunea din polilinie dintre două puncte, printr-un

segment de dreaptă
Tangent – direcţia tangentei în punctul curent, utilizat la opţiunile fit şi spline
Width – modifică grosimea pentru segmentul următor al poliliniei
eXit – permite ieşirea din editarea vertex-urilor
Go – declanşează executarea unei opţiuni asupra vertex – urilor.

Câteva exemple de utilizare a comenzii pedit este prezentat în fig. 3.12

Close Open

Spline
Fit

Ltype gen Off Ltype gen On Width

Fig. 3.12 - Utilizarea comenzii pedit

MLINE (MULTILINE) – comandă care permite desenarea unei succesiuni de

linii multiple paralele. Sintaxa comenzii este:

Command: mline <enter>

Current settings: Justification = Bottom, Scale = 20.00, Style = STANDARD
{setările curente ale comenzii}
Specify start point or [Justification/Scale/STyle]:{specificarea punctului de start
a multiliniei, sau una din opţiunile J, S, ST} <enter>
Specify next point:{specificarea urmatorului punct al multiliniei} <enter>
Specify next point or [Undo]:{specificarea……….} <enter>
Comanda are trei opţiuni prin care se pot modifica setările curente şi anume
(apelabile prin tastarea majusculelor din definiţia acestora):
Justification - determină poziţia punctelor de capăt ale multiliniei în cadrul grosimii
acestora (Top, Zero, Bottom, vezi fig. 3.14)
 Capitolul 3 41

Scale - determină grosimea

multiliniei
STyle permite setarea stilului
multiliniei, ea poate fi
modificată dacă în prealabil se
apelează comanda mlstyle (fig.
3.13) putându-se modifica
proprietăţile (culoare, tip linie)
doar uneia dintre componentele
multiliniei.
Fig. 3.13

Totodată sunt valabile opţiunile Undo (ştergerea ultimului segment desenat) şi

Close (închiderea conturului printr-un segment), identice cu cele de la comanda Line şi
Pline.
În fig. 3.14 este prezentat un exemplu de utilizarea a comenzii mline.

Start End
Point Top Point Scale 20

Zero

Scale 10
Bottom

Stiluri diferite de multilinii

Fig. 3.14 - Exemplu de utilizare a comenzii mline

SPLINE – permite trasarea unei curbe spline (cubică sau cuadrică) prin
specificarea de către utilizator a punctelor prin sau printre care va trece curba.
Sintaxa comenzii este:

Command: spline <enter>

Specify first point or [Object]: {indicarea primului punct prin care trece curba,
sau opţiunea O} <enter>
Specify next point: {indicarea punctului următor} <enter>
42 Capitolul 3

Specify next point or [Close/Fit tolerance] <start tangent>: {indicarea punctului

următor sau una din opţiunile C, F} <enter>
Specify next point or [Close/Fit tolerance] <start tangent>: {indicarea punctului
următor sau una din opţiunile C, F} <enter>
Specify start tangent: <enter>
Specify end tangent: <enter> {finalizarea comenzii}

Comanda spline are următoarele opţiuni suplimentare:

Object – permite transformarea unei entităţi de tip polilinie în curbă spline
Close – închide curba
Fit tolerance – permite trasarea curbei printre puncte (mai puţin primul şi ultimul)
prin stabilirea preciziei
Câteva exemple de utilizare a comenzii spline sunt prezentate în fig. 3.15

Fig. 3.15 - Utilizarea comenzii spline

SKETCH – comandă care permite trasarea unor linii de ruptură, formate din segmente
(schiţă). Sintaxa comenzii este:

Command: sketch
Record increment <1.0000>: <enter>
Sketch. Pen eXit Quit Record Erase Connect . <enter> <Pen down> <enter>
<Pen up>
131 lines recorded. {finalizarea comenzii}
Comanda are următoarele opţiuni:
Increment – defineşte mărimea segmentelor care compun linia
 Capitolul 3 43

Connect – conectează capătul liniei temporare din punctul indicat, până la sfârşitul
ultimei linii trasate
Erase – şterge liniile temporare
Pen down – indică faptul că se desenează
Pen up – indică faptul că nu se mai desenează
Quit – încheie comanda
Record – permanentizează liniile temporare
eXit – salvează liniile temporare

RAY – permite desenarea unei semidrepte, (linii ajutătoare) prin specificarea

unui punct de start şi a unui punct prin care va trece semidreapta respectivă. La o
singură utilizare a comenzii se pot reprezenta mai multe semidrepte din acelaşi punct de
start, care trec prin diferite puncte. Sintaxa comenzii este:

Command: ray <enter>

Specify start point: {se specifică punctul de start} <enter>
Specify through point: {se specifică punctul prin care trece semidreapta}
<enter>
Specify through point: {se specifică un alt punct prin care trece semidreapta}
<enter> {se finalizează comanda}

Un exemplu de utilizare a comenzii ray se prezintă în fig. 3.16

Fig. 3.16 - Utilizarea comenzii ray

XLINE – permite trasarea unei linii ajutătoare, prin două puncte specificate
(opţiune identică cu comanda ray), orizontale, verticale, cu o anumită înclinare,
bisectoare a unui unghi, paralelă la o altă dreaptă. Setarea implicită a comenzii este de a
desena o semidreaptă prin două puncte specificate. Sintaxa comenzii este următoarea
(se prezintă varianta semidreptei cu o anumită înclinare):
44 Capitolul 3

Command: xline
Specify a point or [Hor/Ver/Ang/Bisect/Offset]: a <enter> {alegerea punctului de
start sau una din opţiunile H, V, A, B, O}
Enter angle of xline (0) or [Reference]: 56 <enter> {tastarea unghiului de
înclinare}
Specify through point: <enter> {finalizarea comenzii}

Comanda xline permite reprezentarea liniilor ajutătoare cu următoarele opţiuni:

Point – prin două puncte
Hor – orizontală printr-un punct dat
Ver – verticală printr-un punct dat
Ang – cu o anumită înclinare specificată
Bisect – bisectoarea unui unghi
Offset – paralelă la un obiect

În fig. 3.17 se prezintă câteva exemple de utilizare a comenzii xline.

Fig. 3.17 - Utilizarea comenzii xline

 Capitolul 4 45

Capitolul 4. EDITAREA OBIECTELOR ÎN AutoCAD

4.1. Selectarea obiectelor

Comenzile de editare solicită, în general, selectarea obiectelor, lucru care se poate

realiza în mai multe moduri (vezi fig. 4.1):
1. cu ajutorul unui pătrăţel selector, care apare automat atunci când se cere
selecţia, permiţând selectarea obiectelor individuale; mărimea selectorului se
poate regla prin comanda PICKBOX;
2. cu ajutorul unei ferestre (Window), prin tastarea literei W, care determină
selectarea tuturor entităţilor aflate integral în interiorul ferestrei; definirea
ferestrei se face prin indicarea a două colţuri opuse – first corner, opposite
corner;
3. cu ajutorul unei ferestre închise (Crossing), prin tastarea literei C, care
determină selectarea atât a obiectelor incluse total în fereastră, cât şi a celor
atinse doar de cître aceasta; definirea ferestrei se face, de asemenea, prin
indicarea a două colţuri opuse;
4. prin opţiunea BOX – tastând literele BOX – care combină opţiunile Crossing şi
Window, definind o fereastră prin două puncte indicate, fără a specifica tipul
selecţiei – dacă al doilea punct este ales la dreapta primului, se foloseşte selecţia
de tip Window; invers, se foloseşte cea de tip Crossing;
5. prin opţiunea Wpolygon – tastând literele WP – care selectează toate entităţile
aflate integral în interiorul unui contur poligonal convex, definit prin vârfuri;
6. prin opţiunea Cpolygon – tastând literele CP – care selectează toate entităţile
aflate integral sau parţial în interiorul unui contur poligonal convex, definit prin
vârfuri;
7. prin opţiunea Fence – tastând litera F – similară cu Cpolygon, conturul de
selecţie fiind o linie frântă, deschisă;
8. prin opţiunea Last – tastând litera L – indicând astfel ultimul obiect desenat;
9. prin opţiunea Previous – tastând litera P – care determină reluarea unei mulţimi
de selecţie; o mulţime de selecţie include mai multe obiecte şi poate fi creată
prin comenzile SELECT şi GROUP;
10. prin opţiunea Remove – tastând litera R – care permite excluderea unor obiecte
selectate, din cadrul unei mulţimi de selecţie;
11. prin opţiunea Add – tastând litera A – care reia, după Remove, adăugarea de
obiecte selectate unei mulţimi de selecţie;
12. prin opţiunea Undo – tastând litera U – care determină renunţarea la ultimul
obiect selectat;
13. prin opţiunea Multiple – tastând litera M – care determină AutoCAD să scaneze
baza de date o singură dată, pentru alegerea tuturor obiectelor dintr-o mulţime de
selecţie;
46 Capitolul 4

14. prin opţiunea Single – tastând litera S – care permite selectarea unui singur
obiect;
15. prin opţiunea All – tastând literele ALL – care determină selectarea tuturor
obiectelor desenate;
16. prin opţiunea Group – tastând litera G – care determină selectarea tuturor
obiectelor dintr-un grup creat prin comanda GROUP.
Atunci când sunt selectate, obiectele sunt evidenţiate prin afişare cu linie întreruptă.

Selecţie
punctuală Selecţie
Window

Selecţie Selecţie
Crossing WPoligon

Selecţie Selecţie
CPolygon Fence

Fig. 4.1 – Moduri de selecţie a obiectelor

O mulţime de selecţie poate fi construită înainte de a se defini comanda care să i se
aplice – metoda substantiv/verb – sau după aceasta, la prompter-ul Select objects: –
metoda verb/substantiv.
O altă posibilitate de selectare a obiectelor, în vederea editării acestora, este cu
ajutorul unor puncte de prindere, numite grip-uri. Aceste grip-uri sunt selectori care
apar în poziţii specifice pe entităţile desenate, odată cu selectarea acestora direct la
prompter-ul Command: – fig. 4.2.
 Capitolul 4 47

Grip-uri

Fig 4.2. – Selectarea obiectelor cu ajutorul grip-urilor

Grip-urile apar ca nişte casete transparente de culoare albastră, devenind roşii şi
opace atunci când sunt selectate pentru editare. Selectarea unui grip se face prin
indicare cu mouse-ul. Se pot selecta mai multe grip-uri ţinând apăsată tasta <Shift>.
Grip-urile permit modificarea unui obiect prin unul din cele cinci moduri specifice:
deformare, mutare, rotire, scalare şi oglindire. Trecerea între cele cinci moduri de
editare cu ajutorul grip-urilor se face prin acţionarea tastelor <Enter> sau <Space>.
Cele cinci moduri de editare cu ajutorul grip-urilor acţionează astfel:
1. modul Stretch – permite deformarea obiectului selectat, prin tragerea de un grip
al acestuia;
2. modul Move – permite deplasarea obiectului selectat cu un vector care porneţte
din grip-ul selectat;
3. modul Rotate – permite rotirea obiectului selectat în jurul grip-ului selectat;
4. modul Scale – permite mărirea/micşorarea obiectului selectat în raport cu grip-ul
selectat;
5. modul Mirror – pemite obţinerea simetricului obiectului selectat faţă de o
dreaptă care trece prin grip-ul selectat.
Ordinea de selectare, mărimea pătrăţelului selector PICKBOX, mărimea şi culoarea
grip-urilor şi alte proprietăţi privind selecţia pot fi modificate prin intermediul unei
casete de dialog, care poate fi accesată din meniul Tools, comanda Options, fereastra
Selection.

4.2. Modificarea proprietăţilor obiectelor

AutoCAD oferă accesul comod la proprietăţile entităţilor prin utilizarea

comenzii PROPERTIES care poate fi apelată prin tastare, din meniul Modify
sau cu ajutorul iconului de pe bara de instrumente Standard. Efectul este
apariţia casetei docabile Properties (poate fi plasată pe ecran şi menţinută vizibilă) din
fig. 4.3. Aceeaşi casetă apare dacă se selectează entitatea pe ecran şi apoi se alege
opţiunea Properties a meniului deschis cu butonul drept al mouse-ului.
48 Capitolul 4

Fig. 4.3 - Caseta Properties Fig. 4.4 - Caseta Quick Select

În casetă sunt prezentate toate caracteristicile entităţii selectate şi avem posibilitatea

să le edităm prin precizarea unor valori numerice (de exemplu, raza sau diametrul unui
cerc), prin alegerea din liste a caracteristicilor selectabile (layer, culoare, tip de linie
etc.). Dacă se selectează mai multe entităţi, atunci prezentarea proprietăţilor existente
cât şi modificările se aplică întregii mulţimi de selecţie.

Cu ajutorul acestui icon (Quick Select) din dreapta sus a casetei

Properties facem posibilă apariţia casetei Quick Select (fig. 4.4). Aceasta
permite alegerea cu uşurinţă criteriile de selecţie a entităţilor. De exemplu, în
fig. 4.4, am selectat Circle, apoi Radius, apoi >Greater than şi am introdus valoarea
400 în câmpul Value. Dacă se apasă butonul OK se selectează toate cercurile cu raza
mai mare de 400 unităţi. În continuare, dacă dintre acestea vreau să elimin pe cele
aflate într-un anumit layer, selectez Circle, apoi Layer, apoi =Equals, numele layer-
ului respectiv, bifez opţiunea Exclude from new selection set şi OK.
 Capitolul 4 49

O modalitate utilă de a defini proprietăţile unui obiect este aceea de a

copia proprietăţile unui obiect deja existent. Aceasta se poate obţine prin
comanda Match Properties sau MATCHPROP, selectând un obiect sursă şi
unul sau mai multe obiecte asupra cărora să se acţioneze. La prompter-ul comenzii se
poate alege opţiunea Settings, prin care se poate opta, într-o casetă de dialog – fig. 4.5,
asupra căror proprietăţi se doreşte să se aplice comanda.

Fig. 4.3 – Caseta de dialog Property Settings

4.3. Comenzi de editare a obiectelor

Comenzile de editare sunt comenzile care au ca efect modificarea obiectelor aflate

în desen: ştergere, mutare, copiere etc. În figura 4.6 este prezentată bara de instrumente
Modify, bară ce conţine principalele comenzi folosite pentru editarea obiectelor în
AutoCAD.
50 Capitolul 4

Erase Æ Å Copy
Mirror Æ Å Offset
Array Æ Å Move
Rotate Æ Å Scale
Stretch Æ Å Lenghten
Trim Æ Å Extend
Break Æ Å Chamfer
Fillet Æ Å Explode

Fig. 4.6 – Bara de instrumente Modify

În continuare vom explicita comenzile prezentate in figura 4.6.

ERASE – comanda se poate apela şi tastând E sau ERASE şi are ca efect

ştergerea obiectelor selectate. Selecţia entităţilor se poate face folosind una din
metodele substantiv/verb sau verb/substantiv.

MIRROR – comanda creează imaginea în oglindă a setului de entităţi

selectate. Se poate păstra sau şterge setul original şi este necesară definirea
unei drepte faţă de care să se realizeze operaţia. Dreapta de oglindire poate fi
o linie reală din desen sau una imaginară, precizată prin două puncte aparţinătoare.
Sintaxa comenzii este:

Command: mirror <enter>

Select objects: {selecţie set de obiecte}…<enter>
Select objects: <enter>
Specify first point of mirror line: {primul punct al axei de simetrie}<enter>
Specify second point of mirror line: {al doilea punct al axei de simetrie}<enter>
Delete source objects?: [Yes/No] <N> <enter> sau Y <enter>

Ultima întrebare se referă la păstrarea sau ştergerea setului original de entităţi. În

figura 4.7 este prezentat un exemplu de aplicare a comenzii MIRROR: fără ştergerea
(a) şi respectiv cu ştergerea obiectelor selectate (b).
 Capitolul 4 51

a) b)
Fig. 4.7 – Exemplu de aplicare a comenzii MIRROR

ARRAY este comanda de editare care multiplică într-o reţea rectangulară sau
polară un set de entităţi. Este admis orice tip de selecţie. Apelarea comenzii
se face din meniul Modify, se tastează array la prompter-ul Command sau
se foloseşte iconul asociat din bara de instrumente Modify. Apelarea comenzii duce la
apariţia casetei de dialog din fig. 4.8, cu opţiunea implicită de multiplicare
rectangulară. Multiplicarea rectangulară se realizează după două direcţii

Fig. 4.8 – Multiplicare rectangulară

perpendiculare între ele. Se solicită introducerea numărului de rânduri (în câmpul

Rows), a numărului de coloane (în câmpul Columns), a distanţei dintre rânduri,
52 Capitolul 4

respectiv coloane (câmpurile Row offset şi Column offset) şi a unghiului dintre

direcţia rândurilor şi axa Ox a UCS-ului curent (câmpul Angle of array).

Fig. 4.9 – Multiplicare polară

Pentru multiplicare polara, se alege opţiunea Polar Array din partea superioară a
casetei de dialog Array, ceea ce duce la apariţia interfeţei din fig. 4.9. Poziţia polului
se specifică prin introducerea coordonatelor absolute în câmpurile X şi Y (faţă de
UCS-ul curent) sau prin indicare punctuală cu mouse-ul. Metoda de multiplicare se
alege din lista derulantă Method. Sunt disponibile trei metode de multiplicare:
• prin indicarea numărului de exemplare (include şi originalul) şi a unghiului pe
care se face dispunerea acestora (Total number of item & Angle to fill);
• prin indicarea numărului de exemplare şi a unghiului dintre două exemplare
consecutive (Total number of item & Angle between items);
• prin indicarea unghiului pe care se face dispunerea şi a unghiului dintre două
exemplare consecutive (Angle to fill & Angle between items).
În funcţie de metoda aleasă, se activează câmpurile Total Number of items, Angle
to fill sau Angle between items în care se introduc valorile numerice corespunzătoare.
Unele dintre valori pot fi indicate şi cu ajutorul mouse-lui. De asemenea, se poate opta
pentru rotirea copiilor în raport cu polul prin bifarea opţiunii Rotate items as copied.
Exemple de aplicare a comenzii Array sunt prezentate în figurile 4.10 şi 4.11.
 Capitolul 4 53

Fig. 4.10 – Exemplu de aplicare a comenzii Rectangular Array

Fig. 4.11 – Exemplu de aplicare a comenzii Polar Array

ROTATE - comanda permite rotirea unui set de entităţi în jurul unui punct de
bază. În figura 4.12 este prezentat un exemplu de utilizare a comenzii. Sintaxa
comenzii este:

Command: rotate <enter>

Select objects: {selecţie set de obiecte}…<enter>
Select objects: <enter>
Base point: {punctul în jurul căruia vor fi rotite obiectele selectate}<enter>
<Rotation angle>/ Reference: {valoare unghi de rotaţie sau R} <enter>

Fig. 4.12 – Exemplu de aplicare a comenzii Rotate

54 Capitolul 4

TRIM - comanda tunde (retează) una sau mai multe entităţi până la o graniţă
de tundere. Graniţa poate fi definită de o entitate geometrică de tip segment,
arc, cerc, polilinie. În figura 4.13 este ilustrat un exemplu de aplicare a
comenzii. Tunderea unei entităţi se poate face pe o parte sau pe cealaltă parte a graniţei
de tundere, fapt ce implică selecţia punctuală a entităţii tunse. Sintaxa comenzii este:

Command: trim <enter>

Select cutting edges ...
Select objects: {se selectează graniţele cu orice tip de selecţie} <enter>
Select objects: <enter>
Select object to trim or [Project/Edge/Undo]: {se selectează punctual obiectele
care trebuie tunse sau P, E, U} <enter>

În ultima linie a comenzii, cu ajutorul opţiunii Project se specifică modul de

proiecţie prin care se retează obiectele:
• None – retează obiectele care se intersectează cu frontiera în spaţiul
tridimensional;
• UCS – retează obiectele care se intersectează cu frontiera în planul orizontal al
UCS-ului curent;
• View – retează obiectele care se intersectează cu frontiera în vederea curentă.
Opţiunea Edge controlează modul de retezare a obiectului, atunci când acesta nu
intersectează frontiera:
• Extend – retează obiectele până la intersecţia fictivă cu prelungirea frontierei;
• No extend – nu retează obiectele.
Opţiunea Undo anulează ultima comandă de retezare.

Fig. 4.13 – Exemplu de utilizare a comenzii TRIM

 Capitolul 4 55

BREAK – comanda elimină o porţiune din obiectul selectat sau îl separă în

două părţi. Sintaxa comenzii este:

Command: break <enter>

Select object: {se selectează obiectul} <enter>
Specify second break point or [First point]: {se specifică celălalt capăt al zonei
delimitate P2, primul punct considerându-se punctul de selecţie al obiectului
sau F} <enter>
Specify first break point: {se indică primul punct P1} <enter>
Specify second break point: {se indică al doilea punct P2} <enter>

În fig. 4.14 se prezintă modul de utilizare al comenzii BREAK.

Fig. 4.14 - Exemplu de utilizare a comenzii BREAK

FILLET – comanda realizează rotunjirea (racordarea) unui contur sau a unui

colţ. Sintaxa comenzii este:

Command: fillet<enter>
Current settings: Mode = TRIM, Radius = 200.0000
Select first object or [Polyline/Radius/Trim]: {se selectează prima linie sau P, R,
T} <enter>
Select second object: {se selectează a doua linie} <enter>

Opţiunea Polyline rotunjeşte toate colţurile unei polilinii; Radius – stabileşte raza
de racordare; Trim – controlează dacă se şterg sau nu colţurile, după racordare; Chain
– rotunjeşte un contur 3D; Edge – rotunjeşte muchii 3D.
Un exemplu de utilizare a comenzii este prezentat în fig. 4.15.
56 Capitolul 4

Fig. 4.15 - Exemplu de utilizare a comenzii FILLET

COPY – desenează copii ale obiectelor. Sintaxa comenzii este:

Command: copy <enter>

Select objects: {se selectează setul de obiecte} <enter>
Select objects: <enter>
Specify base point or displacement, or [Multiple]: {se specifică poziţia sursei
sau M} <enter>
Specify second point of displacement: {se specifică poziţia copiei} <enter>

Opţiunea Multiple permite desenarea de copii multiple.

În figura 4.16 este prezentat modul de utilizare a comenzii COPY.

Fig. 4.16 - Exemplu de utilizare a comenzii COPY

 Capitolul 4 57

OFFSET - comanda crează entităţi paralele cu o altă entitate; paralela va

trece printr-un punct specificat sau la o distanţă indicată faţă de original (vezi
fig. 4.11). Sintaxa comenzii este:
• pentru construcţia paralelei prin punct:

Command: offset <enter>

Specify offset distance or [Through] <Through>: <enter> {s-a optat pentru
construcţia paralelei prin punct}
Select object to offset or <exit>: {selecţie punctuală a entităţii}
Specify through point: {se specifică punctul prin care va trece entitatea
paralelă} <enter>
Select object to offset or <exit>: <enter>

• pentru construcţia paralelei la o anumită distanţă de original:

Command: offset <enter>

Specify offset distance or [Through] <Through>: {se introduce distanţa de la
tastatură} <enter>
Select object to offset or <exit>: {selectie punctuala a entităţii}
Specify point on side to offset: {se specifică în ce parte a entităţii originale va fi
poziţionată entitatea paralelă} <enter>

Fig. 4.17 - Exemplu de utilizare a comenzii OFFSET

58 Capitolul 4

MOVE – comanda mută obiectele selectate, prin translaţie, după un vector

definit prin două puncte (fig. 4.18). Sintaxa comenzii este:

Command: move <enter>

Select objects: {se selectează setul de obiecte} <enter>
Select objects: <enter>
Specify base point or displacement: {se specifică originea vectorului de
translatare} <enter>
Specify second point of displacement or <use first point as displacement>: {se
specifică vârful vectorului de translatare} <enter>

Fig. 4.18 - Exemplu de utilizare a comenzii MOVE

SCALE – comanda are ca efect scalarea obiectelor, în raport cu un punct sau

faţă de o dimensiune de referinţă (fig. 4.19). Sintaxa comenzii este:

Command: scale <enter>

Select objects: {se selectează obiecte de scalat} <enter>
Select objects: <enter>
Specify base point: {se specifică punctul faţă de care se face scalarea} <enter>
Specify scale factor or [Reference]: {factorul de scalare sau R} <enter>

Opţiunea Reference scalează faţă de o dimensiune de referinţă.

 Capitolul 4 59

Fig. 4.19 - Exemplu de utilizare a comenzii SCALE

STRETCH – permite deformarea unui obiect, păstrând legăturile dintre

părţile componente.

LENGTHEN – permite ajustarea entităţilor de tip linie, arc şi polilinie (fig.

4.20). Sintaxa comenzii este:

Command: lengthen <enter>

Select an object or [DElta/Percent/Total/DYnamic]: {se selectează entitatea
sau DE, P, T, DY} <enter>
Enter delta length or [Angle] <20.0000>: {se specifică lungimea cu care se
prelungeşte entitatea sau A} <enter>
Select an object to change or [Undo]: {se selectează entitatea pe care dorim să
o modificăm sau U} <enter>

În cea de-a doua linie a comenzii, opţiunile sunt:

• Percent - care permite ajustarea procentuală a entităţilor; dacă procentul
introdus este mai mic de 100, entitatea îşi micşorează lungimea, dacă este mai
mare de 100, lungimea acesteia creşte;
• Total - permite specificarea lungimii finale a entităţii de tip line, arc sau a
unghiului final descris de entitate tip arc;
• DYnamic - se modifică dinamic entităţile de tip line şi arc.
60 Capitolul 4

Fig. 4.20 - Exemplu de aplicare a comenzii LENGTHEN

EXTEND - comanda are efect complementar comenzii TRIM, adică extinde

o entitate până la o alta. Cele două trebuie să fie de tip linie, arc, polilinie. Este
indicată mai întâi graniţa de extindere (cu selecţie de orice tip), apoi prin
selecţie punctuală vor fi indicate entităţile de extins. Sintaxa comenzii este similară cu
a comenzii TRIM, exceptând denumirea graniţei (boundary edge).
Un exemplu de utilizare a comenzii este prezentat în figura 4.21.

Fig. 4.21 - Exemplu de utilizare a comenzii EXTEND

 Capitolul 4 61

CHAMFER – realizează teşirea unui colţ sau a unui contur. Sintaxa comenzii
este:

Command: chamfer <enter>

(TRIM mode) Current chamfer Dist1 = 12.0000, Dist2 = 8.0000
Select first line or [Polyline/Distance/Angle/Trim/Method]: {se selectează prima
latură teşită sau P, D, A, T, M} <enter>
Select second line: {se selectează a doua latură teşită}

În a treia linie a comenzii se poate opta, vezi şi fig. 4.22, pentru:

Polyline – teşeşte toate colţurile unei polilinii; Distance – se setează distanţele de
teşire; Angle – stabileşte unghiul de teşire; Trim – controlează dacă se şterg sau nu
colţurile; Method – controlează metoda de teşire: prin două distanţe sau printr-o
distanţă şi un unghi.

Fig. 4.22 - Exemplu de utilizare a comenzii CHAMFER

EXPLODE – comanda are ca efect explodarea entităţilor compuse – blocuri,

polilinii, haşuri, cote, reţele 3D, solide, regiuni – în obiectele componente.