CAPITOLUL XVII „INFRACŢIUNI CONTRA AUTORITĂŢILOR

PUBLICE ŞI A SECURITĂŢII DE STAT”

Infracţiunile contra autorităţilor publice şi a securităţii de stat constituie grupul de

infracţiuni prevăzute în Capitolul XVII al Părţii Speciale a Codului penal al Republicii Moldova,
fiind fapte socialmente periculoase, săvârşite cu intenţie sau din imprudenţă, care lezează – în
mod exclusiv sau în principal – relaţiile sociale cu privire la activitatea normală a autorităţilor
publice şi securitatea de stat.
Ţinând seama, în principal, de interconexiunile mai strânse, care există între obiectele
juridice speciale ale unor sau altor infracţiuni prevăzute în Capitolul XVII al Părţii Speciale a
Codului penal, putem distinge următoarele tipuri ale acestora:
1) infracţiuni ce atentează la securitatea externă a ţării (art.337 şi 338 CP RM);
2) infracţiuni ce atentează la legitimitatea autorităţilor publice (art.339-341 CP RM);
3) infracţiuni ce atentează la viaţa înalţilor demnitari de stat (art.342 CP RM);
4) infracţiuni ce atentează la baza economică şi la capacitatea de apărare a ţării (art.343-345
CP RM);
5) infracţiuni contra egalităţii între cetăţeni (art.346 CP RM);
6) infracţiuni care afectează autoritatea statului sau a unor organizaţii internaţionale,
exprimată în anumite însemne oficiale (art.347 şi 363 CP RM);
7) infracţiuni ce atentează la activitatea normală a autorităţilor publice (art.349, 351, 352,
3521 şi 357 CP RM);
8) infracţiuni presupunând eschivarea de la îndeplinirea cu credinţă a unor obligaţii ale
cetăţenilor faţă de stat (art.353-356 CP RM);
9) infracţiuni cu impact asupra circulaţiei documentelor, imprimatelor, ştampilelor sau
sigiliilor (art.359-361 CP RM);
10) infracţiuni cu impact asupra regimului de trecere a frontierei de stat sau asupra
regimului de intrare, şedere, tranzitare a teritoriului statului sau de ieşire de pe acest teritoriu
(art.362 şi 3621 CP RM).

TEMA „DIVERSIUNEA” (ART.343 CP RM)

 Obiectul juridic generic al infracţiunilor prevăzute în Capitolul XVII al Părţii Speciale a
Codului penal îl formează relaţiile sociale cu privire la activitatea normală a autorităţilor publice
şi securitatea de stat.
Obiectul juridic special al infracţiunii de diversiune are un caracter multiplu:
• obiectul juridic principal îl constituie relaţiile sociale cu privire la securitatea de stat,
privită din perspectiva consolidării bazei economice şi a capacităţii de apărare a ţării;
• obiectul juridic secundar îl formează relaţiile sociale cu privire la una din următoarele
valori sociale: viaţa persoanelor; sănătatea persoanelor; integritatea, substanţa şi potenţialul de
utilizare a întreprinderilor, clădirilor, căilor şi mijloacelor de comunicaţie, a mijloacelor de
telecomunicaţii ori a altor bunuri de stat sau obşteşti; sănătatea publică.

Obiectul material al infracţiunii prevăzute la art.343 CP RM îl reprezintă, după caz: corpul

persoanei; bunurile reprezentând infrastructura întreprinderilor, clădirilor, căilor sau mijloacelor
de comunicaţie, a mijloacelor de telecomunicaţii; alte bunuri de stat sau obşteşti.

Latura obiectivă a acestei infracţiuni constă în fapta prejudiciabilă exprimată în acţiunea de

săvârşire a unor explozii, incendieri sau a altor activităţi, ori de provocare a unor otrăviri sau de
răspândire a unor epidemii sau epizootii.
Astfel, putem distinge următoarele modalităţi normative cu caracter alternativ ale acţiunii
prejudiciabile examinate:
1) săvârşirea unor explozii;
2) săvârşirea unor incendieri;
3) săvârşirea altor activităţi;
4) provocarea unor otrăviri;
5) răspândirea unor epidemii;
6) răspândirea unor epizootii.
Infracţiunea prevăzută la art.343 CP RM este, după caz, o infracţiune formală sau
materială. Atunci când este formală, ea se consideră consumată din momentul săvârşirii unor
explozii, incendieri sau a altor activităţi. Atunci când este materială, ea se consideră consumată
din momentul provocării unor otrăviri sau al răspândirii unor epidemii sau epizootii.
 Latura subiectivă a infracţiunii de diversiune se caracterizează prin intenţie directă.
Comiterea infracţiunii în cauză presupune urmărirea de către făptuitor a două scopuri
interdependente:
1) scopul slăbirii bazei economice şi a capacităţii de apărare a ţării (scopul principal);
2) scopul exterminării în masă a oamenilor, al vătămării integrităţii corporale sau a sănătăţii
mai multor persoane, al distrugerii sau deteriorării întreprinderilor, clădirilor, căilor şi
mijloacelor de comunicaţie, a mijloacelor de telecomunicaţii ori a altor bunuri de stat sau obşteşti
(scopul subsidiar).
Cât priveşte motivele infracţiunii specificate la art.343 CP RM, este vorba despre: năzuinţa
de a îndeplini obligaţiile profesionale; răzbunare; ură; ură socială, naţională, rasială sau
religioasă; motivele de natură extremistă sau secesionistă; interesul material presupunând
executarea unei comenzi în schimbul unei remuneraţii materiale, etc.

Subiectul infracţiunii analizate este persoana fizică responsabilă care la momentul

săvârşirii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani.

TEMA „PROFANAREA SIMBOLURILOR DE STAT” (ART.347 CP RM)

Obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la art.347 CP RM îl formează relaţiile

sociale cu privire la autoritatea de stat exprimată în simbolurile de stat ale Republicii Moldova
sau ale unui alt stat.
Obiectul imaterial al infracţiunii de profanare a simbolurilor de stat îl reprezintă
simbolurile de stat (drapelul, stema, imnul) ale Republicii Moldova sau ale altui stat, arborate,
utilizate sau intonate public.
Latura obiectivă a infracţiunii specificate la art.347 CP RM, constă în fapta prejudiciabilă
concretizată în acţiunea de profanare a simbolurilor de stat (drapel, stemă, imn) ale Republicii
Moldova sau ale altui stat arborate, utilizate sau intonate public.
Profanarea simbolurilor de stat reprezintă tratarea fără respectul cuvenit a acestora,
supunerea lor unei batjocuri, unui sacrilegiu, unei pângăriri sau huliri. Doar asupra
individualizării pedepsei poate influenţa metoda de profanare (ardere, rupere, murdărire, pătare,
postare a unor inscripţii sau imagini licenţioase, ataşare a unor obiecte cu caracter obscen,
utilizare în calitate de faţă de masă, husă de scaun sau draperie, călcare în picioare, scuipare,
huiduire etc.).
Infracţiunea prevăzută la art.347 CP RM este o infracţiune formală. Ea se consideră
consumată din momentul profanării simbolurilor de stat.

Latura subiectivă a infracţiunii specificate la art.347 CP RM se caracterizează prin intenţie

directă. Motivele acestei infracţiuni sunt: motive huliganice; năzuinţa de a dezaproba politica
promovată de autorităţile statului; răzbunare; interesul material presupunând executarea unei
comenzi în schimbul unei remuneraţii materiale; motive de natură extremistă sau secesionistă,
etc.

Subiectul infracţiunii prevăzute la art.347 CP RM este persoana fizică responsabilă care la

momentul săvârşirii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani.

În ce priveşte esenţa juridică a circumstanţei agravante consemnate la lit.b) alin.(2) art.347

CP RM – „de două sau mai multe persoane” – urmează a se apela la explicaţiile corespunzătoare
privind infracţiunile analizate anterior, cu ajustările de rigoare.

În prezența agravantei specificate la alin.(3) art.347 CP RM, subiect al infracţiunii poate fi

numai persoana care îndeplineşte următoarele două condiţii:
1) este o persoană cu funcţie de răspundere;
2) este o persoană responsabilă pentru respectarea modului de utilizare a simbolurilor de
stat.
În lipsa uneia dintre aceste condiţii sau a ambelor acestor condiţii, răspunderea nu poate fi
agravată în corespundere cu alin.(3) art.347 CP RM.

TEMA „AMENINŢAREA SAU VIOLENŢA SĂVÂRŞITĂ ASUPRA UNEI

PERSOANE CU FUNCŢIE DE RĂSPUNDERE SAU A UNEI PERSOANE CARE
ÎŞI ÎNDEPLINEŞTE DATORIA OBŞTEASCĂ” (ART.349 CP RM)
 Obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.349 CP RM are un caracter
multiplu:
• obiectul juridic principal îl formează relaţiile sociale cu privire la autoritatea de stat, sub a
cărei egidă acţionează persoanele cu funcţie de răspundere şi persoanele care îşi îndeplinesc
datoria obştească;
• obiectul juridic secundar îl constituie relaţiile sociale cu privire la libertatea psihică
(morală) a persoanei.
Victima infracţiuni în cauză este, după caz:
1) persoana cu funcţie de răspundere sau rudele ei apropiate;
2) persoana care îşi îndeplineşte datoria obştească sau rudele ei apropiate.

Latura obiectivă a infracţiunii specificate la alin.(1) art.349 CP RM constă în fapta

prejudiciabilă care se concretizează fie în ameninţarea cu moartea, cu vătămarea integrităţii
corporale sau a sănătăţii, ori cu nimicirea bunurilor persoanei cu funcţie de răspundere, rudelor ei
apropiate, fie în aceeaşi ameninţare împotriva persoanei care îşi îndeplineşte datoria obştească
sau a rudelor ei apropiate în legătură cu participarea acestei persoane la prevenirea ori curmarea
unei infracţiuni sau a unei fapte antisociale.

Astfel, fapta prejudiciabilă examinată cunoaște următoarele trei modalități normative cu

caracter alternativ:
1) ameninţarea cu moartea (a se citi – cu omor);
2) ameninţarea cu vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii;
3) ameninţarea cu nimicirea bunurilor.
Infracţiunea prevăzută la alin.(1) art.349 CP RM este o infracţiune formală. Ea se consideră
consumată din momentul expunerii ameninţării cu moartea, cu vătămarea integrităţii corporale
sau cu nimicirea bunurilor, cu condiţia că aceasta a fost percepută adecvat de către victimă.

Latura subiectivă infracţiunii specificate la alin.(1) art.349 CP RM se caracterizează prin

intenţie directă.
 De cele mai multe ori, motivul infracţiunii analizate constă în răzbunarea în legătură cu
îndeplinirea de către persoana cu funcţie de răspundere sau de către persoana care îşi îndeplineşte
datoria obştească a obligaţiilor (datoriei) de serviciu sau obşteşti.
În ipoteza în care victima infracțiunii este persoana cu funcţie de răspundere sau ruda ei
apropiată, scopul infracţiunii este unul special. Acesta adoptă oricare din următoarele două
forme:
1) scopul sistării activităţii de serviciu a persoanei cu funcţie de răspundere;
2) scopul schimbării caracterului activităţii de serviciu a persoanei cu funcţie de răspundere
în interesul celui care ameninţă sau al altei persoane.
În lipsa acestui scop, alin.(1) art.349 CP RM este inaplicabil.

Subiectul infracţiunii specificate la alin.(1) art.349 CP RM este persoana fizică

responsabilă care la momentul săvârşirii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani.

În continuare va fi examinată infracțiunea prevăzută la alin.(11) art.349 CP RM.

Obiectul juridic special al acestei infracţiuni are un caracter multiplu:
• obiectul juridic principal îl constituie relaţiile sociale cu privire la autoritatea de stat, sub
a cărei egidă acţionează persoanele cu funcţie de răspundere şi persoanele care îşi îndeplinesc
datoria obştească;
• obiectul juridic secundar îl formează relaţiile sociale cu privire la integritatea corporală a
persoanei ori la integritatea, substanţa şi potenţialul de utilizare a bunurilor.

Obiectul material al infracţiunii specificate la alin.(11) art.349 CP RM îl reprezintă corpul

victimei sau bunurile aparţinând victimei.
Victima infracţiuni în cauză este, după caz:
1) persoana cu funcţie de răspundere sau rudele ei apropiate;
2) persoana care îşi îndeplineşte datoria obştească sau rudele ei apropiate.

Latura obiectivă a infracţiunii prevăzute la alin.(1 1) art.349 CP RM constă în fapta

prejudiciabilă care se exprimă fie în aplicarea violenţei nepericuloase pentru viaţa sau sănătatea
persoanei cu funcţie de răspundere ori a rudelor ei apropiate, fie în aplicarea unei asemenea
violenţe asupra persoanei care îşi îndeplineşte datoria obştească sau rudelor ei apropiate în
legătură cu participarea acestei persoane la prevenirea ori curmarea unei infracţiuni sau a unei
fapte antisociale.
Într-o altă variantă, latura obiectivă are următoarea structură:
1) fapta prejudiciabilă exprimată în acțiunea fie de nimicire a bunurilor persoanei cu funcţie
de răspundere ori ale rudelor ei apropiate, fie de nimicire a bunurilor persoanei care îşi
îndeplineşte datoria obştească sau rudelor ei apropiate în legătură cu participarea acestei
persoane la prevenirea ori curmarea unei infracţiuni sau a unei fapte antisociale;
2) urmările prejudiciabile, și anume – daunele materiale care nu ating proporțiile mari;
3) legătura cauzală dintre fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile.

Prin „violenţa nepericuloasă pentru viaţă sau sănătate” se înțelege fie cauzarea intenţionată
a leziunilor corporale, care nu au drept urmare nici dereglarea sănătăţii, nici pierderea capacităţii
de muncă, fie aplicarea intenţionată a loviturilor sau săvârşirea altor acţiuni violente care
cauzează o durere fizică, însă nu creează pericol pentru viaţa şi sănătatea victimei.
Prin „nimicire” se are în vedere influenţarea nemijlocită infracţională asupra bunului, care
presupune încetarea existenţei fizice a acestuia sau aducerea bunului respectiv într-o asemenea
stare, care exclude – în totalitate şi definitiv – utilizarea conform destinaţiei sale funcţionale;
bunul nu mai poate fi restabilit pe calea reparaţiei sau restaurării, fiind scos complet din circuitul
economic.

Infracţiunea prevăzută la alin.(11) art.349 CP RM este, după caz, o infracţiune formală sau
materială. Atunci când este formală, ea se consideră consumată din momentul aplicării violenţei
nepericuloase pentru viaţă sau sănătate. Atunci când este materială, ea se consideră consumată
din momentul producerii daunelor materiale care nu ating proporțiile mari. În ipoteza în care
daunele materiale ating aceste proporții, răspunderea se va aplica pentru infracțiunea specificată
la lit.c) alin.(2) art.349 CP RM.

Latura subiectivă a infracţiunii prevăzute la alin.(11) art.349 CP RM se caracterizează prin

intenţie directă sau indirectă.
 În cazurile cele mai frecvente, motivul infracţiunii analizate constă în răzbunarea în
legătură cu îndeplinirea de către persoana cu funcţie de răspundere sau de către persoana, care îşi
îndeplineşte datoria obştească, a obligaţiilor (datoriei) de serviciu sau obşteşti.
În cazul în care victima infracțiunii este persoana cu funcţie de răspundere ori ruda ei
apropiată, scopul infracţiunii este unul special. Acesta adoptă oricare din următoarele două
forme:
1) scopul sistării activităţii de serviciu a persoanei cu funcţie de răspundere;
2) scopul schimbării caracterului activităţii de serviciu a persoanei cu funcţie de răspundere
în interesul celui care ameninţă sau al altei persoane.
În lipsa acestui scop, alin.(11) art.349 CP RM nu va putea fi reținut la calificare.

Subiectul infracţiunii specificate la alin.(11) art.349 CP RM este persoana fizică

responsabilă care la momentul săvârşirii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani.

În cele ce urmează, vom supune examinării infracţiunea prevăzută la lit.a) alin.(2) art.349
CP RM.
Obiectul juridic special al infracţiunii în cauză are un caracter multiplu:
• obiectul juridic principal îl constituie relaţiile sociale cu privire la autoritatea de stat, sub
a cărei egidă acţionează persoanele cu funcţie de răspundere şi persoanele care îşi îndeplinesc
datoria obştească;
• obiectul juridic secundar îl formează relaţiile sociale cu privire la sănătatea persoanei.
Obiectul material al infracţiunii specificate la lit.a) alin.(2) art.349 CP RM îl reprezintă
corpul victimei.
Victima acestei infracţiuni este, după caz:
1) persoana cu funcţie de răspundere sau rudele ei apropiate;
2) persoana care îşi îndeplineşte datoria obştească sau rudele ei apropiate.

Latura obiectivă a infracţiunii prevăzute la lit.a) alin.(2) art.349 CP RM constă în fapta

prejudiciabilă care se exprimă în aplicarea violenţei periculoase pentru viaţa sau sănătatea
persoanei cu funcţie de răspundere ori a rudelor ei apropiate, sau a persoanei care îşi îndeplineşte
datoria obştească ori a rudelor ei apropiate în legătură cu participarea acestei persoane la
prevenirea ori curmarea unei infracţiuni sau a unei fapte antisociale.

În conjunctura infracțiunii analizate, prin „violenţă periculoasă pentru viaţă sau sănătate” se
are în vedere violența al cărei grad de intensitate corespunde vătămării intenţionate medii sau
uşoare a integrităţii corporale sau a sănătăţii.
Infracţiunea prevăzută la lit.a) alin.(2) art.349 CP RM este o infracţiune formală. Ea se
consideră consumată din momentul aplicării violenţei periculoase pentru viaţă sau sănătate.

Latura subiectivă a acestei infracţiuni se caracterizează prin intenţie directă.

De cele mai dese ori, motivul infracţiunii specificate la lit.a) alin.(2) art.349 CP RM constă
în răzbunarea în legătură cu îndeplinirea de către persoana cu funcţie de răspundere sau de către
persoana care îşi îndeplineşte datoria obştească a obligaţiilor (datoriei) de serviciu sau obşteşti.
În cazul în care victima infracțiunii este persoana cu funcţie de răspundere ori ruda ei
apropiată, scopul infracţiunii este unul special. Acesta adoptă oricare din următoarele două
forme:
1) scopul sistării activităţii de serviciu a persoanei cu funcţie de răspundere;
2) scopul schimbării caracterului activităţii de serviciu a persoanei cu funcţie de răspundere
în interesul celui care ameninţă sau al altei persoane.
În lipsa acestui scop, lit.a) alin.(2) art.349 CP RM nu va putea fi reținută la calificare.

Subiectul infracţiunii prevăzute la lit.a) alin.(2) art.349 CP RM este persoana fizică

responsabilă care la momentul săvârşirii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani.
În altă ordine de idei, în sensul lit.b) alin.(2) art.349 CP RM, noțiunea „mijloace
periculoase pentru viaţa sau sănătatea mai multor persoane” are înțelesul pe care-l cunoaștem din
analiza agravantei consemnate la lit.m) alin.(2) art.145 CP RM.

În continuare va fi analizată infracțiunea specificată la lit.c) alin.(2) art.349 CP RM.

Obiectul juridic special al acestei infracţiuni are un caracter multiplu:
 • obiectul juridic principal îl constituie relaţiile sociale cu privire la autoritatea de stat, sub
a cărei egidă acţionează persoanele cu funcţie de răspundere şi persoanele care îşi îndeplinesc
datoria obştească;
• obiectul juridic secundar îl formează relaţiile sociale cu privire la integritatea, substanţa şi
potenţialul de utilizare a bunurilor a căror valoare atinge proporțiile mari.

Obiectul material al infracţiunii prevăzute la lit.c) alin.(2) art.349 CP RM îl reprezintă

bunurile aparţinând victimei.
Victima infracţiuni în cauză este, după caz: persoana cu funcţie de răspundere sau rudele ei
apropiate; persoana care îşi îndeplineşte datoria obştească sau rudele ei apropiate.

Latura obiectivă a infracţiunii specificate la lit.c) alin.(2) art.349 CP RM are următoarea

structură:
1) fapta prejudiciabilă exprimată în acțiunea fie de nimicire a bunurilor persoanei cu funcţie
de răspundere ori ale rudelor ei apropiate, fie de nimicire a bunurilor persoanei care îşi
îndeplineşte datoria obştească sau rudelor ei apropiate în legătură cu participarea acestei
persoane la prevenirea ori curmarea unei infracţiuni sau a unei fapte antisociale;
2) urmările prejudiciabile, și anume – daunele materiale în proporții mari;
3) legătura cauzală dintre fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile.
Noțiunea de nimicire a fost definită cu ocazia analizei infracțiunii prevăzute la alin.(1 1)
art.349 CP RM. În consecință, facem trimitere la explicațiile corespunzătoare.

Infracţiunea specificată la lit.c) alin.(2) art.349 CP RM este o infracţiune materială. Ea se

consideră consumată din momentul producerii daunelor materiale în proporții mari. În cazul în
care daunele materiale nu ating aceste proporții, răspunderea se va aplica pentru infracțiunea
prevăzută la alin.(11) art.349 CP RM.

Latura subiectivă a infracţiunii specificate la lit.c) alin.(2) art.349 CP RM se caracterizează

prin intenţie directă sau indirectă.
 În cazurile cele mai frecvente, motivul infracţiunii analizate constă în răzbunarea în
legătură cu îndeplinirea de către persoana cu funcţie de răspundere sau de către persoana, care îşi
îndeplineşte datoria obştească, a obligaţiilor (datoriei) de serviciu sau obşteşti.
În cazul în care victima infracțiunii este persoana cu funcţie de răspundere ori ruda ei
apropiată, scopul infracţiunii este unul special. Acesta adoptă oricare din următoarele două
forme:
1) scopul sistării activităţii de serviciu a persoanei cu funcţie de răspundere;
2) scopul schimbării caracterului activităţii de serviciu a persoanei cu funcţie de răspundere
în interesul celui care ameninţă sau al altei persoane.
În lipsa acestui scop, lit.c) alin.(2) art.349 CP RM nu va putea fi reținută la calificare.

Subiectul infracţiunii specificate la lit.c) alin.(2) art.349 CP RM este persoana fizică

responsabilă care la momentul săvârşirii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani.
În încheiere, menționăm că, în sensul lit.d) alin.(2) art.349 CP RM, prin „alte urmări
grave” se are în vedere vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii ori decesul
victimei. Faţă de aceste urmări prejudiciabile făptuitorul manifestă imprudenţă.

TEMA „UZURPAREA DE CALITĂŢI OFICIALE” (ART.351 CP RM)

Obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la art.351 CP RM îl formează relaţiile

sociale cu privire la beneficierea în condiţii de legalitate de calităţile oficiale exprimând
autoritatea de stat.
Datorită specificului său, infracţiunea de uzurpare de calităţi oficiale nu are nici obiect
material, nici victimă.

Latura obiectivă a infracţiunii analizate constă în fapta prejudiciabilă care se concretizează

în acţiunea de uzurpare de calităţi oficiale, însoţită de săvârşirea pe această bază a altei
infracţiuni.
Prin „uzurparea de calităţi oficiale” se înţelege folosirea fără drept a unei calităţi oficiale.
Sunt considerate „calităţi oficiale” acele funcţii ori însărcinări de stat deţinute în mod legitim
care conferă titularului acestora dreptul de a efectua acte juridice în numele unei autorităţi
publice, în limitele unei anumite competenţe funcţionale. Calitatea oficială implică exerciţiul
autorităţii, adică puterea de a lua dispoziţii cu caracter obligatoriu şi de a asigura respectarea
acestora.
Pentru aplicarea răspunderii în conformitate cu art.351 CP RM, este indispensabil ca
uzurparea de calităţi oficiale să fie însoţită de săvârşirea pe această bază a altei infracţiuni. Sub
acest aspect, săvârşirea infracţiunii de uzurpare de calităţi oficiale nu poate fi concepută decât în
conexiune cu săvârşirea unei alte infracţiuni. Or, componenţa de infracţiune de uzurpare de
calităţi oficiale nu este o componenţă de infracţiune absolut de sine stătătoare. Iată de ce, art.351
CP RM nu poate fi aplicat de sine stătător. El poate fi aplicat numai dacă acelaşi făptuitor va
săvârşi o altă infracţiune.
Infracţiunea prevăzută la art.351 CP RM este o infracţiune formală. Ea se consideră
consumată din momentul uzurpării de calităţi oficiale, dacă aceasta este însoţită de săvârşirea pe
această bază a altei infracţiuni. În ipoteza în care făptuitorul uzurpă calităţile oficiale, însă, din
cauze independente de voinţa lui, nu reuşeşte să săvârşească pe această bază o altă infracţiune,
vom atesta tentativa la infracţiunea specificată la art.351 CP RM.

Latura subiectivă a infracţiunii analizate se caracterizează prin intenţie directă.

De cele mai dese ori, motivul infracţiunii prevăzute la art.351 CP RM se exprimă în
năzuinţa făptuitorului de a-şi înlesni săvârşirea unei alte infracţiuni.

Subiectul infracţiunii examinate este persoana fizică responsabilă care la momentul

săvârşirii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani.

Explicaţiile privind natura juridică a circumstanţei agravante consemnate la alin.(2) art.351

CP RM – „de două sau mai multe personae” – au fost oferite în legătură cu analiza agravantei
specificate la lit.i) alin.(2) art.145 CP RM. De aceea, facem trimitere la explicațiile
corespunzătoare, cu ajustările de rigoare.

TEMA „SAMAVOLNICIA” (ART.352 CP RM)

 Obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.352 CP RM îl constituie
relaţiile sociale cu privire la exercitarea drepturilor subiective în strictă conformitate cu legea,
fiind asigurată respectarea intereselor publice, precum şi a drepturilor şi intereselor ocrotite de
lege ale persoanelor fizice şi juridice.
În plan secundar, infracţiunea analizată aduce atingere relaţiilor sociale cu privire la:
• libertatea psihică (morală) a persoanei (în cazul modalităţii agravate specificate la lit.c)
alin.(2) art.352 CP RM);
• integritatea corporală a persoanei (în cazul modalităţii agravate consemnate la lit.d) alin.
(2) art.352 CP RM);
• integritatea, substanţa şi potenţialul de utilizare a bunurilor (în cazul modalităţii agravate
prevăzute la lit.e) alin.(2) art.352 CP RM);
• sănătatea persoanei (în cazul modalităţii agravate specificate la lit.a) alin.(3) art.352 CP
RM).
După caz, corpul persoanei sau bunurile mobile sau imobile pot să reprezinte obiectul
material al infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.352 CP RM.
Victima acestei infracţiuni este persoana fizică sau persoana juridică ale cărei drepturi şi
interese ocrotite de lege suferă daune în proporţii mari.

Latura obiectivă a infracţiunii specificate la alin.(1) art.352 CP RM include următoarele

trei semne:
1) faptă prejudiciabilă exprimată în acţiunea de exercitare a unui drept legitim sau presupus
în mod arbitrar şi prin încălcarea ordinii stabilite;
2) urmările prejudiciabile, şi anume – daunele în proporţii mari cauzate intereselor publice
sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice;
3) legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile.

Din cele menţionate reiese că acţiunea prejudiciabilă trebuie să îndeplinească cumulativ

următoarele două condiţii:
a) să se exprime în acţiunea de exercitare a unui drept legitim sau presupus;
b) acest drept legitim sau presupus să fie exercitat în mod arbitrar şi prin încălcarea ordinii
stabilite.
 În lipsa vreuneia din aceste condiţii fapta nu va putea fi calificată potrivit alin.(1) art.352
CP RM.

Cu privire la prima din aceste condiţii, este necesar a consemna că exercitarea unui drept
înseamnă valorificarea acestuia, astfel încât acesta să aibă un efect.
Referitor la cea de-a doua condiţie pe care trebuie să o îndeplinească acţiunea
prejudiciabilă prevăzută la alin.(1) art.352 CP RM, menţionăm că exercitarea dreptului legitim
sau presupus în mod arbitrar şi prin încălcarea ordinii stabilite presupune că făptuitorul se
comportă după bunul său plac, într-o manieră abuzivă şi extralegală, când acţionează în baza
hotărârii luate după propria apreciere, fără a ţine seama de părerea victimei, sfidând astfel
ordinea legală de exercitare a drepturilor. Prin aceasta, făptuitorul ca şi cum se substituie
autorităţilor publice, celor care au competenţa exclusivă să soluţioneze litigiile dintre persoane.

Încheind analiza laturii obiective a infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.352 CP RM,

consemnăm că această infracţiune este o infracţiune materială. Ea se consideră consumată din
momentul producerii daunelor în proporţii mari cauzate intereselor publice sau drepturilor şi
intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice. Dacă daunele cauzate se exprimă
în proporţii deosebit de mari, răspunderea se va aplica pentru infracțiunea specificată la lit.d)
alin.(3) art.352 CP RM. În ipoteza producerii altor urmări grave, răspunderea se va aplica pentru
infracțiunea prevăzută la lit.e) alin.(3) art.352 CP RM.

Latura subiectivă a infracţiunii specificate la alin.(1) art.352 CP RM se caracterizează prin

intenţie directă sau indirectă.
De cele mai dese ori, motivele infracţiunii în cauză se exprimă în: frustrare; ranchiună;
egoism; sentimentul solidarităţii interpretat eronat, etc.
De vreme ce în cazul infracțiunii prevăzute la alin.(1) art.352 CP RM făptuitorul îşi
exercită dreptul legitim sau presupus, scopul de cupiditate nu constituie semnul obligatoriu al
laturii subiective a acestei infracțiuni.

Subiectul infracţiunii în cauză este persoana fizică responsabilă care la momentul săvârşirii
infracţiunii a atins vârsta de 16 ani.
 Cât priveşte natura juridică a agravantelor specificate la alin.(2) şi lit.b), c) alin.(3) art.352
CP RM, facem trimitere la explicaţiile oferite anterior, în special la cele vizând infracțiunile
prevăzute la art.189 CP RM.
Precizăm doar că, în ipoteza consemnată la lit.b) alin.(3) art.352 CP RM, prin „violenţa
periculoasă pentru viaţă sau sănătate” se are în vedere vătămarea intenţionată medie sau uşoară a
integrităţii corporale sau a sănătăţii. În acest caz, nu este necesară calificarea suplimentară
conform art.152 CP RM sau art.78 din Codul contravenţional. În caz contrar, va fi încălcat
principiul de neadmitere a sancționării duble a aceleiași fapte.
Dacă însă violenţa se exprimă în vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a
sănătăţii, atunci calificarea se va face în baza art.151 CP RM şi alin.(1) ori lit.d) alin.(2) art.352
CP RM sau art.335 din Codul contravenţional.

În alt context, deosebirea dintre infracțiunile prevăzute la lit.d) și e) alin.(3) art.352 CP RM

și infracțiunea specificată la alin.(1) art.352 CP RM ține, în principal, de conținutul urmărilor
prejudiciabile. Astfel, în cazul infracțiunii prevăzute la lit.d) alin.(3) art.352 CP RM, valoarea
pagubei pricinuite depăşeşte 40 de salarii medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin
hotărârea de Guvern în vigoare la momentul săvârșirii faptei. În ipoteza infracțiunii specificate la
lit.e) alin.(3) art.352 CP RM, prin „alte urmări grave” se înţelege vătămarea gravă a integrităţii
corporale sau a sănătăţii ori decesul victimei. Faţă de urmările grave, făptuitorul trebuie să
manifeste vinovăţie sub formă de imprudenţă.

TEMA „FALSUL ÎN DECLARAȚII” (ART.3521 CP RM)

Obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.3521 CP RM îl formează

relaţiile sociale cu privire la încrederea publică în declaraţiile servind producerii unor consecinţe
juridice, făcute unui organ competent.
Obiectul imaterial al infracţiunii analizate îl reprezintă declaraţia necorespunzătoare
adevărului.
Prin „declaraţie” se înţelege o mărturie, depoziţie, relatare, informare, comunicare etc.
 Pentru a fi obiectul imaterial al infracţiunii specificate la alin.(1) art.352 1 CP RM,
declaraţia trebuie să fie, în total sau în parte, necorespunzătoare adevărului. Altfel spus, se are în
vedere declaraţia în care este denaturat adevărul. Proporţia în care declaraţia nu corespunde
adevărului poate fi luată în consideraţie, eventual, la individualizarea pedepsei.
Datorită specificului său, infracţiunea de fals în declaraţii nu are victimă.

Latura obiectivă a infracţiunii specificate la alin.(1) art.3521 CP RM constă în fapta

prejudiciabilă exprimată în acţiunea de prezentare a unei declaraţii necorespunzătoare adevărului
unui organ competent.
Declaraţia trebuie prezentată în faţa unui organ competent, care reprezintă autoritatea
publică centrală sau autoritatea publică locală. Prezentarea declaraţiei se exprimă fie în
înfăţişarea acesteia unor persoane cu funcţie de răspundere corespunzătoare din cadrul unui
organ competent, fie în depunerea declaraţiei la un organ competent, în a cărui gestiune va
rămâne.
Infracţiunea prevăzută la alin.(1) art.3521 CP RM este o infracţiune formală. Ea se
consideră consumată din momentul primirii sau consemnării de către organul competent a
declaraţiei necorespunzătoare adevărului.

Latura subiectivă a infracţiunii de fals în declarații se caracterizează prin intenţie directă.

Scopul acestei infracţiuni este unul special: scopul producerii unor consecinţe juridice pentru
făptuitor sau pentru o terţă persoană. Pentru ca fapta să fie calificată în baza alin.(1) art.3521 CP
RM, nu este necesar scopul în cauză să fie efectiv realizat.
De cele mai dese ori, motivul infracţiunii specificate la alin.(1) art.3521 CP RM constă în
năzuinţa de a obţine unele avantaje nepatrimoniale.

Subiectul infracţiunii analizate este persoana fizică responsabilă care la momentul

săvârşirii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani.

În cazul infracţiunii prevăzute la alin.(2) art.3521 CP RM, obiectul juridic special îl

formează relaţiile sociale cu privire la încrederea publică în declaraţiile de avere și interese
personale.
 În ipoteza includerii intenționate a unor date incomplete sau false în declaraţia de avere și
interese personale, infracţiunea examinată are obiect material. Acesta îl reprezintă declaraţia
autentică de avere și interese personale (în sensul Legii nr. 133 din 17.06.2016 privind declararea
averii și a intereselor personale). În aceeași ipoteză, produsul infracţiunii specificate la alin.(2)
art.3521 CP RM îl constituie declaraţia de avere și interese personale, care conţine date
incomplete sau false.
Datorită specificului său, infracțiunea prevăzută la alin.(2) art.3521 CP RM nu are victimă.

Latura obiectivă a infracţiunii specificate la alin.(2) art.3521 CP RM constă în fapta

prejudiciabilă exprimată în acţiune sau inacţiune.
Mai precis, fapta prejudiciabilă cunoaşte două modalităţi normative cu caracter alternativ:
una din aceste modalităţi corespunde acţiunii, iar cea de-a doua modalitate normativă corespunde
inacţiunii. Astfel, pe calea inacţiunii este realizată neincluderea unor date în declarația de avere și
interese personale. Pe calea acţiunii se realizează includerea în această declarație a unor date
incomplete sau false.
Cât privește inacțiunea de neincludere a unor date în declarația de avere și interese
personale, se are în vedere sustragerea de la îndeplinirea obligaţiei de a le include.
Referitor la acţiunea de includere în declarația de avere și interese personale a unor date
incomplete sau false, aceasta reprezintă un caz special de fals intelectual. Prin „fals intelectual”
se are în vedere falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un
funcţionar aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări
necorespunzătoare adevărului.
Finalizând analiza laturii obiective a infracţiunii prevăzute la alin.(2) art.352 1 CP RM,
menţionăm că această infracţiune este una formală. Ea se consideră consumată din momentul fie
al includerii în declaraţia de avere și interese personale unor date incomplete sau false, fie al
neincluderii unor date în respectiva declarație.

Referindu-ne la următorul element constitutiv al infracţiunii prevăzute la alin.(2) art.352 1

CP RM – latura subiectivă – consemnăm că aceasta se caracterizează prin intenţie directă.
 Motivele infracţiunii examinate pot fi diverse. Totuşi, cel mai frecvent este interesul
material. Scopul infracţiunii se exprimă în scopul subiectului de a ascunde îmbogăţirea sa fără
justă cauză.

Subiectul infracţiunii examinate este persoana fizică responsabilă care la momentul

comiterii faptei a atins vârsta de 16 ani.
În plus, subiectul infracțiunii specificate la alin.(2) art.352 1 CP RM are o calitate specială.
Aceasta întrucât doar anumitor persoane le revine obligaţia de a completa declaraţia de avere și
interese personale. Se au în vedere subiecții declarării în sensul art.3 al Legii nr. 133 din
17.06.2016 privind declararea averii și a intereselor personale.

TEMA „LUAREA, SUSTRAGEREA, TĂINUIREA, DEGRADAREA SAU

DISTRUGEREA DOCUMENTELOR, IMPRIMATELOR, ŞTAMPILELOR SAU
SIGILIILOR” (ART.360 CP RM)

Obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.360 CP RM îl constituie

relaţiile sociale cu privire la circulaţia legală a documentelor, imprimatelor, ştampilelor sau
sigiliilor aparţinând întreprinderilor, instituţiilor sau organizaţiilor, apărate împotriva luării,
sustragerii, tăinuirii, degradării sau distrugerii unor asemenea entităţi.
Obiectul material sau imaterial al acestei infracţiuni îl reprezintă documentele,
imprimatele, ştampilele sau sigiliile aparţinând întreprinderilor, instituţiilor sau organizaţiilor.
Victima infracţiunii specificate la alin.(1) art.360 CP RM este întreprinderea, instituţia sau
organizaţia – indiferent de tipul de proprietate sau forma juridică de organizare – căreia îi aparţin
documentele, imprimatele, ştampilele sau sigiliile luate, sustrase, tăinuite, degradate sau distruse.

Latura obiectivă a infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.360 CP RM constă în fapta

prejudiciabilă concretizată în acţiunea de luare, sustragere, tăinuire, degradare sau distrugere a
documentelor, imprimatelor, ştampilelor sau sigiliilor aparţinând întreprinderilor, instituţiilor,
organizaţiilor, indiferent de tipul de proprietate sau forma juridică de organizare.
În acest fel, pot fi deosebite următoarele modalităţi normative alternative ale acţiunii
săvârşite asupra documentelor, imprimatelor, ştampilelor sau sigiliilor aparţinând
întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor, indiferent de tipul de proprietate sau forma juridică
de organizare:
1) luare;
2) sustragere;
3) tăinuire;
4) degradare;
5) distrugere.

Infracţiunea specificată la alin.(1) art.360 CP RM este, după caz, o infracţiune materială

sau formală. În prezenţa modalităţilor normative de luare şi tăinuire, ea este o infracţiune formală
şi se consideră consumată, după caz, din momentul: trecerii documentelor, imprimatelor,
ştampilelor sau sigiliilor aparţinând întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor în stăpânirea
făptuitorului; punerii într-un loc ferit a documentelor, imprimatelor, ştampilelor sau sigiliilor
aparţinând întreprinderilor, instituţiilor sau organizaţiilor. În prezenţa celorlalte modalităţi
normative, infracţiunea analizată este una materială. Ea se consideră consumată, după caz, din
momentul: obţinerii de către făptuitor a posibilităţii reale de a folosi şi a dispune de documentele,
imprimatele, ştampilele sau sigiliile aparţinând întreprinderilor, instituţiilor sau organizaţiilor;
producerii urmărilor prejudiciabile ocazionate de degradarea sau distrugerea documentelor,
imprimatelor, ştampilelor sau sigiliilor aparţinând întreprinderilor, instituţiilor sau organizaţiilor.

Latura subiectivă a infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.360 CP RM se caracterizează prin

intenţie directă sau indirectă. Motivele ce-l ghidează pe făptuitor la săvârşirea infracţiunii date
sunt cele enunţate de legiuitor: interesul material sau alte motive josnice.
Scopul infracţiunii comportă semnificaţie în două cazuri:
1) scopul de cupiditate este caracteristic modalităţii normative de sustragere;
2) scopul de folosinţă temporară este caracteristic modalităţii normative de luare.

Subiectul infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.360 CP RM este persoana fizică responsabilă

care la momentul săvârşirii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani.
 În altă ordine de idei, vom efectua analiza infracţiunii specificate la alin.(2) art.360 CP
RM.
Obiectul juridic special al acestei infracţiuni îl formează relaţiile sociale cu privire la
circulaţia legală a documentelor importante ale persoanelor fizice, apărate împotriva luării,
sustragerii, tăinuirii, degradării, distrugerii sau păstrării unor asemenea entităţi.
Obiectul material al infracţiunii prevăzute la alin.(2) art.360 CP RM îl reprezintă buletinul
de identitate sau un alt document important al unei persoane fizice.
Victima infracţiunii specificate la alin.(2) art.360 CP RM este persoana fizică căreia îi
aparţine buletinul de identitate sau un alt document important luat, sustras, tăinuit, degradat,
distrus sau păstrat.

Latura obiectivă a infracţiunii prevăzute la alin.(2) art.360 CP RM constă în fapta

prejudiciabilă concretizată în acţiunea de luare, sustragere, tăinuire, degradare, distrugere sau
păstrare a buletinelor de identitate sau a altor documente importante ale persoanelor fizice.
Astfel, modalităţile normative cu caracter alternativ ale acţiunii săvârşite asupra buletinelor
de identitate sau a altor documente importante ale persoanelor fizice sunt:
1) luare;
2) sustragere;
3) tăinuire;
4) degradare;
5) distrugere;
6) păstrare.

Infracţiunea specificată la alin.(2) art.360 CP RM este, după caz, o infracţiune materială

sau formală. În prezenţa modalităţilor normative de luare, tăinuire sau păstrare, ea este o
infracţiune formală şi se consideră consumată, după caz, din momentul: trecerii buletinelor de
identitate sau a altor documente importante ale persoanelor fizice în stăpânirea făptuitorului;
punerii într-un loc ferit a buletinelor de identitate sau a altor documente importante ale
persoanelor fizice; deţinerii efective a buletinelor de identitate sau a altor documente importante
ale persoanelor fizice în sfera de stăpânire a făptuitorului. În prezenţa celorlalte modalităţi
normative, infracţiunea examinată este una materială. Ea se consideră consumată, după caz, din
momentul: obţinerii de către făptuitor a posibilităţii reale de a folosi şi a dispune de buletinele de
identitate sau de alte documente importante ale persoanelor fizice; producerii urmărilor
prejudiciabile ocazionate de degradarea sau distrugerea buletinelor de identitate sau a altor
documente importante ale persoanelor fizice.

Latura subiectivă a infracţiunii prevăzute la alin.(2) art.360 CP RM se caracterizează prin

intenţie directă sau indirectă. Motivele infracţiunii analizate se exprimă în: interesul material
presupunând executarea unei comenzi în schimbul unei remuneraţii materiale; răzbunare;
gelozie; ură, etc.
Scopul infracţiunii specificate la alin.(2) art.360 CP RM este unul special. Acesta poate
adopta oricare din următoarele două forme:
1) scopul de a limita libertatea persoanei (inclusiv libertatea de circulaţie);
2) scopul de a lipsi persoana de libertate (inclusiv de libertatea de circulaţie).
În prezența oricărui alt scop, fapta nu va putea fi calificată în baza alin.(2) art.360 CP RM.

Subiectul infracţiunii specificate la alin.(2) art.360 CP RM este persoana fizică

responsabilă care la momentul săvârşirii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani.

TEMA „CONFECŢIONAREA, DEŢINEREA, VÂNZAREA SAU FOLOSIREA

DOCUMENTELOR OFICIALE, A IMPRIMATELOR, ŞTAMPILELOR SAU
SIGILIILOR FALSE” (ART.361 CP RM)

Obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.361 CP RM îl constituie

relaţiile sociale cu privire la circulaţia legală a documentelor oficiale, care acordă drepturi sau
eliberează de obligaţii, precum şi a imprimatelor, ştampilelor sau a sigiliilor aparţinând unor
întreprinderi, instituţii sau organizaţii, apărate împotriva confecţionării, deţinerii, vânzării sau
folosirii unor asemenea entităţi.

Obiectul material sau imaterial al infracţiunii analizate îl reprezintă documentele oficiale

false, care acordă drepturi sau eliberează de obligaţii ori imprimatele, ştampilele sau sigiliile
false aparţinând unor întreprinderi, instituţii sau organizaţii (în ipoteza presupunând deţinerea,
vânzarea sau folosirea documentelor oficiale false, care acordă drepturi sau eliberează de
obligaţii, ori vânzarea imprimatelor, ştampilelor sau a sigiliilor false ale unor întreprinderi,
instituţii sau organizaţii, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare).
Produsul infracţiunii specificate la alin.(1) art.361 CP RM (în ipoteza presupunând
confecţionarea documentelor oficiale false, care acordă drepturi sau eliberează de obligaţii, ori
confecţionarea imprimatelor, ştampilelor sau a sigiliilor false ale unor întreprinderi, instituţii sau
organizaţii, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare) îl reprezintă
documentele oficiale false, care acordă drepturi sau eliberează de obligaţii, ori imprimatele,
ştampilele sau sigiliile false aparţinând unor întreprinderi, instituţii sau organizaţii. În această
situaţie, obiectul material sau imaterial al infracţiunii îl constituie materia primă, materialele sau
alte entități preexistente din care se confecţionează respectivele falsuri.

Latura obiectivă a infracţiunii în cauză constă în fapta prejudiciabilă care se concretizează

în acţiunea de confecţionare, deţinere, vânzare sau folosire a documentelor oficiale false, care
acordă drepturi sau eliberează de obligaţii, ori de confecţionare sau vânzare a imprimatelor,
ştampilelor sau a sigiliilor false ale unor întreprinderi, instituţii, organizaţii, indiferent de tipul de
proprietate şi forma juridică de organizare.

Din cele relatate putem deduce că acţiunea prejudiciabilă în cauză cunoaşte următoarele
şase modalităţi normative cu caracter alternativ:
1) confecţionarea documentelor oficiale false care acordă drepturi sau eliberează de
obligaţii;
2) deţinerea documentelor oficiale false care acordă drepturi sau eliberează de obligaţii;
3) vânzarea documentelor oficiale false care acordă drepturi sau eliberează de obligaţii;
4) folosirea documentelor oficiale false care acordă drepturi sau eliberează de obligaţii;
5) confecţionarea imprimatelor, ştampilelor sau a sigiliilor false ale unor întreprinderi,
instituţii, organizaţii, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare;
6) vânzarea imprimatelor, ştampilelor sau a sigiliilor false ale unor întreprinderi, instituţii,
organizaţii, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare.
 Infracţiunea specificată la alin.(1) art.361 CP RM este o infracţiune formală. Ea se
consideră consumată din momentul fie al confecţionării, deţinerii, vânzării sau folosirii
documentelor oficiale false, care acordă drepturi sau eliberează de obligaţii, fie al confecţionării
sau vânzării imprimatelor, ştampilelor sau a sigiliilor false ale unor întreprinderi, instituţii sau
organizaţii, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare.

Latura subiectivă a infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.361 CP RM se caracterizează prin

intenţie directă. Motivele acestei infracţiuni se exprimă în: interesul material; năzuinţa de a
obţine unele avantaje nepatrimoniale, etc.
Subiectul infracţiunii specificate la alin.(1) art.361 CP RM este persoana fizică
responsabilă care la momentul săvârşirii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani.

În altă privință, consemnăm că termenii folosiţi pentru caracterizarea agravantelor

consemnate la lit.b) și d) alin.(2) art.361 CP RM au fost definiţi anterior. De aceea, facem
trimitere la explicaţiile corespunzătoare.

TEMA „TRECEREA ILEGALĂ A FRONTIEREI DE STAT”

(ART.362 CP RM)

Obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la art.362 CP RM îl formează relaţiile

sociale cu privire la inviolabilitatea frontierei de stat a Republicii Moldova.
În ipoteza consemnată la lit.a) alin.(3) art.362 CP RM, în plan secundar, se aduce atingere
relaţiilor sociale cu privire la integritatea corporală sau sănătatea persoanei.
În aceeași ipoteză, corpul persoanei reprezintă obiectul material al infracţiunii.

Latura obiectivă a infracţiunii specificate la art.362 CP RM are următoarea structură:

1) fapta prejudiciabilă care se exprimă în acţiunea de trecere a frontierei de stat a Republicii
Moldova;
2) metoda de săvârşire a infracţiunii:
a) eludarea de la controlul efectuat la trecerea frontierei de stat a Republicii Moldova;
b) sustragerea de la controlul efectuat la trecerea frontierei de stat a Republicii Moldova;
 3) locul săvârşirii infracţiunii: frontiera de stat a Republicii Moldova.

Cât priveşte conţinutul acţiunii prejudiciabile de trecere a frontierei de stat a Republicii

Moldova, este de consemnat că prin „trecerea frontierei de stat a Republicii Moldova” se înţelege
intrarea făptuitorului pe/ieşirea de pe teritoriul Republicii Moldova.
Unul dintre semnele obligatorii ale laturii obiective a infracţiunii specificate la art.362 CP
RM îl constituie metoda de săvârşire a infracţiunii. Aceasta presupune, alternativ:
a) eludarea de la controlul efectuat la trecerea frontierei de stat a Republicii Moldova;
b) sustragerea de la controlul efectuat la trecerea frontierei de stat a Republicii Moldova.

Prima dintre aceste metode presupune intrarea în sau ieşirea din Republica Moldova prin
alte locuri decât cele destinate pentru aceasta. La rândul său, cea de-a doua metodă presupune
neprezentarea pentru controlul de frontieră a persoanelor care trec peste frontiera de stat a
Republicii Moldova.
În afară de metoda de săvârşire a infracţiunii, locul de săvârşire a infracţiunii este un semn
obligatoriu al laturii obiective a infracţiunii de trecere ilegală a frontierei de stat.

Infracţiunea specificată la art.362 CP RM este o infracţiune formală. Ea se consideră

consumată din momentul trecerii frontierei de stat.

Latura subiectivă a infracţiunii prevăzute la art.362 CP RM se caracterizează prin intenţie

directă. Motivele infracţiunii examinate se exprimă în: interesul material; năzuinţa de a obţine
unele avantaje nepatrimoniale; năzuinţa de a înlesni săvârşirea unor infracţiuni sau altor
ilegalităţi; năzuința de a evita răspunderea pentru infracțiunea săvârșită, etc.

Subiectul infracţiunii specificate la art.362 CP RM este persoana fizică responsabilă care la

momentul săvârşirii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani.
În conformitate cu alin.(4) art.362 CP RM, acţiunea acestui articol nu se extinde asupra:
1) cetăţenilor străini veniţi în Republica Moldova, fără paşaportul stabilit sau fără
autorizaţie, pentru a se folosi de dreptul de azil acordat de Constituţia Republicii Moldova;
2) persoanelor care sunt victime ale traficului de fiinţe umane.
 În sensul dispoziţiei de la lit.a) alin.(3) art.362 CP RM, prin „violenţă” se are în vederea
violenţa a cărei grad de intensitate nu-l poate depăşi pe cel al vătămării intenţionate medii a
integrităţii corporale sau a sănătăţii. În situaţia în care gradul de intensitate a violenţei este mai
sporit, calificarea se va face potrivit art.145 sau 151 şi art.362 (cu excepţia lit.a) alin.(3)) CP RM.
În privinţa circumstanţei agravante consemnate la lit.b) alin.(3) art.362 CP RM – „săvârşite
cu aplicarea armei” – este admisibilă o abordare similară celei referitoare la agravanta
consemnată la lit.g) alin.(2) art.164 CP RM, cu ajustările de rigoare.

TEMA „ORGANIZAREA MIGRAŢIEI ILEGALE” (ART.362 1 CP RM)

Obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la art.3621 CP RM îl formează relaţiile

sociale cu privire la desfăşurarea în condiţii de legalitate a organizării intrării, şederii sau
tranzitării teritoriului statului sau a ieşirii de pe acest teritoriu a persoanei care nu este nici
cetăţean, nici rezident al acestui stat.
Datorită specificului său, infracţiunea examinată nu are obiect material. Este adevărat că
infracţiunea de organizare a migraţiei ilegale poate presupune organizarea unor activităţi de
manipulare asupra unor documente false sau autentice. Însă, aceste activităţi se întreprind nu în
contextul infracţiunii prevăzute la art.3621 CP RM şi nu de către subiectul acestei infracţiuni.
Victima infracţiunii de organizare a migraţiei ilegale este migrantul ilegal.

Latura obiectivă a infracţiunii prevăzute la art.3621 CP RM constă în fapta prejudiciabilă

exprimată în acţiunea de organizare a intrării, şederii, tranzitării ilegale a teritoriului statului sau
a ieşirii de pe acest teritoriu a persoanei care nu este nici cetăţean, nici rezident al acestui stat.

Acţiunea prejudiciabilă specificată la art.3621 CP RM se poate înfăţişa sub următoarele

modalităţi faptice:
1) organizarea confecţionării, deţinerii, vânzării sau folosirii documentelor oficiale false;
2) organizarea eliberării sau obţinerii documentelor în mod ilegal ori printr-o declaraţie
falsă;
 3) organizarea folosirii documentelor oficiale de către o altă persoană decât titularul
legitim, etc.
Infracţiunea specificată la art.3621 CP RM este o infracțiune formală. Ea se consideră
consumată din momentul organizării intrării, şederii, tranzitării ilegale a teritoriului statului sau a
ieşirii de pe acest teritoriu a persoanei care nu este nici cetăţean, nici rezident al acestui stat.

Sub aspectul laturii subiective, infracţiunea de organizare a migraţiei ilegale se

caracterizează prin intenţie directă.
De regulă, motivul acestei infracţiuni îl constituie interesul material.
Un semn obligatoriu al laturii subiective a infracţiunii prevăzute la art.362 1 CP RM este
scopul infracţiunii: scopul obţinerii, direct sau indirect, a unui folos financiar sau material. Se are
în vedere că făptuitorul urmăreşte ca, în schimbul organizării migraţiei ilegale, să obţină de la
victima infracţiunii sau de la o altă persoană o remuneraţie sub formă de bani, alte bunuri, alte
foloase sau avantaje patrimoniale.

Subiectul infracţiunii de organizare a migraţiei ilegale este persoana fizică responsabilă

care la momentul săvârşirii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani.
Precizăm că răspunderea se va agrava conform lit.d) alin.(2) art.362 1 CP RM în ipoteza în
care subiectul are calitatea specială de persoană publică, de persoană cu funcţie de răspundere, de
persoană cu funcţie de demnitate publică, de persoană publică străină sau de funcţionar
internaţional.
În ce priveşte circumstanţele agravante ale infracţiunii de organizare a migraţiei ilegale,
examinarea acestora urmează a se face după modelul pe care-l cunoaştem din analiza
infracţiunilor investigate anterior, cu ajustările necesare.