Biserica ne cheamă, în fiecare an, la 8 noiembrie, să cinstim pe sfinții

îngeri care sunt puteri cerești, create de Dumnezeu pentru a împlini voia
Lui și a sluji tainelor cerești. Deasupra lumii văzute, trecătoare și
limitată, în care trăim noi, există lumea sfinților îngeri, a celor fără de
trup, de aceea sunt numiți puteri netrupești, așa precum focul nu are
trup, dar dă lumină și căldură. Ei se mișcă cu o rapiditate foarte mare,
pentru că nu se supun spațiului și timpului, depășind legile fizice ce
guvernează această lume.

De prezența lor, în istoria lumii, vorbește Sfânta Scriptură, care este cuvântul
lui Dumnezeu, adresat lumii, și care ne demonstrează prezența și lucrarea
sfintelor puteri cerești. Ei au fost creați de Dumnezeu prin cuvânt, și primesc
sfințenia de la El, fiind, mereu, în legătură cu izvorul sfințeniei și al vieții.
Istoria cercetării omenirii, după căderea în păcat, este semnificativă în acest
sens, dând mărturie de prezența sfinților îngeri. Din grădina raiului și până la
vedenia proorocului Isaia, când a văzut, în anul morții regelui Ozia, (Isaia 6,
1-9), precum și a ajutorului dăruit proorocului Daniel în groapa cu lei, îngerii
sunt cei care, trimiși de Dumnezeu, vin în ajutorul nostru, al oamenilor.

În Legea cea Nouă, îngerul, cel mai întâi stătător, din cer, a fost trimis să
spună Născătoarei de Dumnezeu: „Bucură-te!” (Luca 1, 28), și astfel
descoperim pe Gavriil, cel ce aduce, lumii întregi, vestea cea mult așteptată,
că Domnul, Cel veșnic, se va Întrupa și va veni să mântuiască neamul
omenesc din păcat și moarte. Tot el va aduce bucuria bătrânului și dreptului
Zaharia că, în ciuda legilor biologice, soția sa, Elisabeta, va naște un Prunc,
Care va fi mare și va pregăti calea venirii Domnului (Luca 1, 15).

În sfânta noapte a Întrupării Domnului, când steaua a strălucit lumii, un cor

îngeresc a adus, păstorilor, vestea Nașterii Domnului, și mesajul cerului
de „pace, iar între oameni bună voire” (Luca 2, 14). Deci prezența lor, la
cele mai mari minuni și evenimente din istoria mântuirii noastre,
demonstrează că cerul coboară pe pământ, iar ei nu lasă omenirea în starea de
tristețe și frică, ci o mângâie, cu prezența lor, fiind purtători ai darului și
bunătății cerești. Îngerii însoțesc pe Mântuitorul Hristos de la Naștere până la
Înălțarea Sa la ceruri, anunțându-ne că va reveni pe pământ, să judece pe cei
vii și pe cei morți.

Și în viața și activitatea Bisericii, sfinții îngeri însoțesc pe Sfinții

Apostoli (Faptele Apostolilor, cap. 10, 12), iar, la sfintele slujbe, împreună
cu noi slujesc, de aceea, în timpul Sfintei Liturghii, cântăm: „ca pe Împăratul
tuturor primind, pe Cel înconjurat, în chip nevăzut, de oștile îngerești”.
Mântuitorul Hristos ne învață că, fiecare dintre noi, la taina Sfântului Botez
am primit un înger păzitor, care mijlocește pentru noi, se bucură și se
întristează atunci când săvârșim binele sau răul: „Vedeți să nu disprețuiți pe
vreunul din aceștia mici, căci zic vouă că îngerii lor, în ceruri, pururea văd
fața Tatălui Meu Care este în ceruri” (Matei 18, 10). Lucrările lor sunt, în
primul rând, de a preamări puterea dumnezeiască, mereu, zi și
noapte „serafimii stăteau înaintea Lui, fiecare având câte șase aripi și
strigau unul către altul zicând: Sfânt, Sfânt, Sfânt, este Domnul Savaot, plin
este tot pământul de slava Lui” (Isaia 6, 3).

Sfinții îngeri sunt și trimișii lui Dumnezeu, care fac cunoscută voia Lui
oamenilor. Ei sunt împărțiți în număr de nouă cete pe care Sfântul Dionisie
Areopagitul le-a clasificat astfel: Scaune, Heruvimi, Serafimi, Domnii,
Stăpânii, Puteri, Începătorii, Arhangheli și Îngeri.

Cetele arhanghelilor și îngerilor, pe care îi prăznuim și-i cinstim astăzi, sunt

cei mai apropiați de oameni, îi ajută și îi ocrotesc cu prezența și rugăciunile
lor.

La sfintele slujbe ne rugăm ca Dumnezeu să ne dăruiască înger păzitor,

credincios, îndreptător. Oare, nu de multe ori, pe sfântul nostru înger, l-am
alungat, prin viața și obiceiurile noastre, rele? Fiecare creștin are îngerul lui.
Ce lume minunată plină de îngeri luminoși și buni, ajutători și milostivi!

Pe lângă ei, există o lume a îngerilor căzuți, sau diavoli, care s-au ridicat
împotriva lui Dumnezeu, așa a apărut răul în lume, prin răzvrătire și mândrie.
Paginile Sfintei Scripturi, cu durere, mărturisesc căderea cetei îngerești,
înainte de căderea omului: „cum ai căzut tu din ceruri, stea strălucitoare!
Cum ai fost aruncat pe pământ, tu biruitor de neamuri? Tu, care ziceai în
cugetul tău: Mă voi ridica în ceruri și mai presus de stelele Dumnezeului
Celui puternic voi așeza tronul meu! Mă voi sui deasupra norilor și asemeni
Celui Preaînalt voi fi. Și acum, tu te cobori în iad și în cele mai de jos ale
pământului. Iadul se mișcă în adâncurile lui, ca să iasă în întâmpinarea ta.
Sub tine se vor așterne viermii, și viermii vor fi acoperământul tău” (Isaia
14, 9-15), iar ultima carte a Noului Testament, Apocalipsa, în capitolul 12,
prezintă luptele care s-au dus, în ceruri, în momentul acestei revolte, când
Mihail Arhanghelul a biruit, pentru totdeauna, puterea diavolului: „Și s-a
făcut război în cer: Mihail și îngerii lui au pornit război cu balaurul, și se
războia și balaurul cu îngerii lui, și n-a izbutit el, nici nu s-a mai găsit pentru
ei loc în ceruri. Și a fost aruncat balaurul cel mare, șarpele cel de demult,
care se numește diavol și satana, cel ce înșeală toată lumea, și aruncat a fost
pe pământ, el și îngerii lui au fost aruncați cu el. Pentru aceasta, bucurați-vă
ceruri și cei ce locuiți în ele. Vai vouă, pământule și mare, fiindcă diavolul a
coborât la voi, având mânie mare, căci știe că timpul lui este
scurt” (Apocalipsa 12, 7-12), iar Mântuitorul Iisus Hristos, Care a venit în
lume să elibereze lumea de tirania diavolului, mărturisește despre căderea
lui: „am văzut pe Satana, ca un fulger, căzând din cer” (Luca 10, 18),
diavolul fiind „tatăl minciunii și urâtor de oameni” (Ioan 8, 44).

Noi avem apărători pe Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, care biruie răul și
pe diavoli, fiind îngeri ce ne apără, această realitate este descoperită de
cuvântul lui Dumnezeu, care rămâne în veac.

Sfinții îngeri se bucură nespus când ne întoarcem spre Dumnezeu și împlinim

voia Lui: „că așa se face bucurie pentru îngerii lui Dumnezeu în cer, când se
întoarce un păcătos la Dumnezeu” (Luca 15, 10) și se întristează atunci când
noi nesocotim poruncile și legea lui Dumnezeu, când nu ne îngrijim pentru
sufletele noastre, când nu venim la sfânta biserică și când petrecem, scurtimea
vieții noastre, departe de Dumnezeu și de voia Lui. Atunci, sfântul înger
păzitor se depărtează de noi, rămânând fără ajutor și apărare, din toate părțile,
fiind asaltați de duhurile cele viclene și rele: „căci lupta noastră este
împotriva începătoriilor, impotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor
întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în
văzduhuri” (Efeseni 6, 12).

Este mare bucurie în ceruri când ne întoarcem spre Dumnezeu, prin lacrima
pocăinței, care transformă ziua aceasta, închinată sfinților îngeri, în zi de
mare sărbătoare. Să nu fim ca ceilalți, care, în necunoștință și în lipsă de
credință, aduc întristare sfinților îngeri, mai ales astăzi, când uită de menirea
lor și, fără nici o responsabilitate, petrec ziua în beții și neiertate fapte de
ocară, care aduc dreptatea și mânia lui Dumnezeu asupra propriei vieți.

Noi avem misiunea de a imita pe sfinții îngeri, în această lume a suferințelor

și tristeții, când intrăm în sfânta biserică, împreună cu cetele îngerilor, slăvim
pe Dumnezeu, amestecându-ne cu ei, în rugăciune și cântare sfântă, iar, după
părăsirea sfântului locaș, împlinind fapta cea bună, spre mântuirea sufletelor
noastre.

Pe pământ viețuind, au fost îngeri în trup, Ioan Botezătorul, de aceea sfintele

icoane îl înfățișează și cu aripi, pentru a arăta că viața lui a fost asemeni
îngerilor; Ilie Tesviteanul, îngeri în trup au fost toți sfinții cuvioși:
Parascheva, Dimitrie cel Nou și toți sfinții care, oameni fiind, au biruit cele
omenești, trăind asemenea îngerilor.
Ce suntem noi oamenii, că Dumnezeu ne-a micșorat cu puțin față de îngeri?
Să-i imităm pe Sfinții Mihai și Gavriil, pe îngerul dreptății și al darului. Ei să
ne fie ocrotitori, apărători și ajutători împotriva răului, tot mai prezent, în
lume!

„Unde umbrează darul tău arhanghele, de acolo se izgonește toată puterea

diavolului, că nu suferă lumina ta, luceafărul cel ce a căzut!” . Amin!