SCHIMBAREA LA FAȚĂ A DOMNULUI NOSTRU ISUS HRISTOS.

EvU Lc 9,28-36; Antifoane; Ap 2Pt 1,10-19; Ev Mt 17,1-9.semn tipiconal: (†)

☦ În numele Tatălui și al Fiului și al Spiritului Sfânt! AMIN!
Lăudat să fie Isus Hristos! Iubiți credincioși, Sărbătorim astăzi Schimbarea la Față a
Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului Nostru Isus Hristos, o mare sărbătoare ținută atât
de Biserica Catolică cât și de cea Ortodoxă și e bine să știm ce sărbătorim în cadrul acestei
sărbători. Pentru lumea de astăzi, această sărbătoare, din păcate, a devenit doar un motiv
folcloric: Ziua când se schimbă vremea și vine toamna.
Pentru noi creștinii însă această sărbătoare reprezintă o promisiune, o făgăduință.
Istoric, Schimbarea la Față a avut loc în preajma unei sărbători evreiești numită:
Sărbătoarea Corturilor. De aceea am auzit în Evanghelie cum Petru Spune: “Doamne, bine
este să fim noi aici; dacă voieşti, voi face aici trei colibe”, corturi, pentru ca evreii la
sărbătoarea corturilor nu mai locuiau în case, ci își făceau niște corturi din trestie sau crengi
iar pe perioada a 10 zile locuiau în aceste corturi: în amintirea timpurilor când Poporul lui Israel
pelegrina prin pustiu iar Cortul lui Dumnezeu, Cortul Sfânt, era în mijlocul lor. Drept urmare
aceasta sarbatoare a corturilor, celebra întocmai această prezență divină, sărbatorea
strălucirea Gloriei Divine din mijlocul lor.
În sărbătoarea noastră creștină în ghilimele “a corturilor”: Schimbarea la față,
sărbătorim și noi de fapt același lucru: prezența gloriei divine din mijlocul nostru dar nu într-un
cort cum era cel din Vechiul Testament făcut din piei de animale, pânză și metale prețioase ci
într-un cort făcut din carne omenească și cu suflet omenesc. Un cort al trupului uman.
În Vechiul Testament deși acel cort se numea cortul întâlnirii, în realitate acel cort nu a
fost cu adevărat o întâlnire între om și Dumnezeu. Mai degrabă a fost al despărțirii, pentru că
poporului lui Israel a abdicat în mod sistematic de la legea și prezenta lui Dumnezeu din
mijlocul lor. De aceea a fost nevoie de un altfel de cort, de un cort din carne omenească cu
suflet omenesc, pe care ființa lui Dumnezeu, în persoana Fiului l-a luat asupra sa. Acest cort
al cărnii omenești, al Legii celei Noi și Veșnice, în care Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a locuit
și va locui etern cu toată Dumnezeirea îl el. Iar urmarea acestui fapt că Dumnezeu s-a întrupat..
ne dă șansa adevăratei întâlniri cu Dumnezeu.
Pe acel munte al Taborului, Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a permis ochilor
apostolilor să vadă lumina infinită a Dumnezeirii lui. Isus nu s-a schimbat la înfățișare, ci apostoli
au văzut pentru o clipă cum era Isus Cristos tot timpul, iar acest lucru vine tocmai ca să clarifice
și să aducă mărturie că Isus Hristos este Dumnezeu adevărat și om adevărat și că Isus Hristos
este Emanuel, adică “Dumnezeu este cu noi” (Matei 1:18-23).
Legat tot de Sărbătoarea de astăzi, până la acest moment a Schimbării la față,
misiunea lui Isus Hristos a fost să predice, să vorbească. De la Botezul Domnului pâna în
acest moment, Mântuitorul expune Evanghelia, îl prezintă pe Tatăl și voința Lui. A prezentat
Caracterul lui Dumnezeu și care este regula de viață a omului așa cum Dumnezeu l-a gândit.
După Transfigurare, misiunea lui Isus se schimbă, Tatăl vine în acest momente și
spune: "Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultaţi-
L". După acest moment, Isus coboară tot mai mult, până ajunge la Gologota. Isus vorbește
din ce în ce mai puțin până ajunge să tacă de tot în moarte ca mai apoi să învie. Dar aceste
cuvinte: “pe Acesta ascultaţi-L” sunt cuvinte care ne arată voința Tatălui. De a-l asculta pe
Fiul lui Dumnezeu, Isus Hristos, care ne-a spus ce trebuie să facem, care este legea supremă
ce trebuie să o cunoaștem și urmăm: Marcu 12.30-31 "Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul
tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău şi din toată puterea ta" și
"Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi".
Este îndemnul lui Isus pentru apostoli și noi, și cu toate acestea apostolii cu prima
ocazie, deși întăriți și pregătiți pentru evenimentele ce urmează, la momentele de greutate
dau bir cu fugiții. Petru care a văzut Fața lui Dumnezeu, ajunge să se blesteme și să jure pe
Dumnezeu în fața unei femei care în acel timp pentru evrei nu avea nici o valoare, să zică nu
știu, nu l-am văzut niciodată pe omul acesta. Dumnezeu însă în marea lui Iubire, chiar și în
acele momente de lepădare a noastră, ne așteaptă. Dumnezeu ne primește cu disponibilitate
și dacă noi vrem, ne iartă. Ori de câte ori cădem, Dumnezeu, ne cheamă la el să ne spălam
de mocirla păcatelor și să redevenim curați.
Vă spuneam la începutul acestei cuvântări că pentru noi creștinii însă această
sărbătoare reprezintă o promisiune, o făgăduință. Privind spre Isus noi privim de fapt spre
viitorul nostru. Viața noastră nu se rezumă la această trai pământeasc, plin de rele și necazuri
pe care îl avem. Dacă Mântuitorul Nostru Isus Hristos cu acest trup de carne și oase, s-a
transfigurat și a înviat spre viața veșnică, la fel va fi și cu noi și aceasta este promisiunea pe
care Isus ne-o face. Bunul Dumnezeu să ne transforme inimile și să ne facă vrednici și pe noi
de vederea lui Dumnezeu în Gloria Cerească. AMIN
☦ Mărire Tatălui și Fiului și Spiritului Sfânt! AMIN!