Perioada interbelica (1918-1940) s-a caracterizat prin numeroase probleme atat de ordin

economic cat si indeosebi cel social. Viata social-economica in aceasta perioada a statelor lumii se
caracterizeaza prin insuficienta locurilor de munca, tendinta de exacerbare a problemelor segmentului
muncitoresc al populatiei statelor beligerante, reasezarea natiunilor in alte frontiere etc. Toate aceastea
au creat premise favorabile pentru o criza economica cu character mondial, ce a avut drept rezultate
pauperizarea maselor, reducerea volumului productiei si a salariilor. Implicarea politica, cea a statului in
modernizarea economica si sociala reprezinta un pas inevitabil in depasirea acestei crize de proportii
uriase.

In primul rand, In diverse tari, depresiunea s-a manifestat sub forme specifice, in SUA, in plan
social , criza economica a generat ample manifestatii de protest, somerii organizau defilari pe strazile
Washingtonului, revendicarile somerilor erau atat de ordin economic, precum asigurarea cu locuri de
munca, cat si de ordin politic – dreptul de a organiza sindicate. Cu o solutie impresionanta a venit
politica presedintelui american Franklin Roosvelt, care a initiat programul “Noul Curs” orientat spre
scoaterea SUA din cea mai profunda criza. Realizare acestui progaram desfasurat in doua etape : 1933-
1935 scopul careia a fost redresarea economica sin 1935-1938 s-a orientat spre infaptuirea reformelor
sociale.Ca urmare, “Noul Curs” a contribuit esential la scoaterea din criza a economieii tarii, la
imbunatatirea conditiilor de viata si de munca a salariatilor “………..”.

In al doilea rand, Aparitia noilor politice economice a reprezentat o cheie succes spre
modernizarea economica si sociala. Spre exemplu, doctrina politica stat – providenta (Welfare state)
referitoare la sisteme de interventie in directia satisfacerii nevoilor fundamentale ale cetatenilor, a avut
ca scop garantarea protectiei sociale si securitatii economice ce ajutorul unei redistribuiri si contributii
sociale “ statul nu poate fi….”In cadrul statului- providenta, metodele, masurile si tehnicie aplicate au
incercat sa diminueze aria de nesiguranta, sa asigure pentru toti membri societatii a unor standarte mai
bune sis a garanteze un venit minim.

In al treilea rand, politica guvernamentala interventionista, a fost pe larg raspandita de catre

economisti renumiti, un exemplu demn este John Keynes care prin Keynisianism, un curent in economie
prin care guvernul ar folosi măsuri fiscale și monetare în scopul temperării efectelor adverse ale crizei
economice. Ambele măsuri reprezentand o contrapondere la ineficiența relativă a sistemului economic
privat « aceasta actiune.... »

Concluzionand, incercarcare statului de a infaptui interventionismul in scopul modernizarii

economice si sociale, reprezinta o modalitate nemijlocita prin care criza economica a putut fi depasita.
Aceste actuini au ameliorat conditiile de trai si de munca si au prevenit posibilitatea a unei noi mari
depresiuni, de aceea statul a jucat un rol esential in perioada interbelica.