Cu rearmarea germană în anii 1930, compania a început din nou să producă motoare de

avioane pentru Luftwaffe . Fabrica din München a făcut o utilizare amplă a muncii
forțate: civili străini, prizonieri de război și deținuți din lagărul de
concentrare din Dachau. Printre modelele sale de succes din al doilea război
mondial se numără motoarele radiale BMW 132 și BMW 801 răcite cu aer, precum și
motorul turbojet cu debit axial BMW 003, care a alimentat avionul de luptă de
urgență cu avioane de luptă de primăvară din 1944-1945", Heinkel He 162 Spatz.
Motorul cu reacție BMW 003 a fost testat pentru prima dată ca o primă putere în
primul prototip al Messerschmitt Me 262 , modelul Me 262 V1, dar în 1942 testele
motoarelor prototip BMW au eșuat la decolare numai cu pistonul montat în poziție de
așteptare Junkers Jumo 210 motor care îl alimentează la o aterizare sigură.

Cele câteva exemple de testare Me 262 A-1b au folosit versiunea mai dezvoltată a
jetului 003, înregistrând o viteză oficială de 800 km / h (497 mph). Primul avion
cu patru motoare care a fost vreodată pilotat a fost cel de-al șaselea și al
optulea prototip al bombardierului de aviație Arado Ar 234 , care a folosit jeturi
BMW 003 pentru putere. Începând cu anul 1944, fiabilitatea 003 sa îmbunătățit,
făcându-l o centrală electrică potrivită pentru modelele de rame de aer care
concurează pentru contractul de producție de mașini ușoare de la Jägernotprogramm,
care a fost câștigat de designul Heinkel He 162 Spatz. De asemenea,
turbocompresorul BMW 003 a fost considerat ca punct de plecare pentru un motor de
avion turboreactor pentru vehicule blindate germane din 1944-45, ca GT 101 . Spre
sfârșitul celui de-al Treilea Reich, BMW a dezvoltat câteva proiecte de aeronave
militare pentru Luftwaffe , BMW Strahlbomber, BMW Schnellbomber și BMW Strahljäger,
dar nici unul dintre ele nu a fost construit.