portamentele

Com
ebook - ul
PĂRINȚILOR
CONȘTIENȚI
a de cv a t
i ale copiilore
n
Explicații și idei de

aplicat acum.

Află
cum să înțelegi mai bine

comportamentele și să găsești

soluții blânde

Răspunsuri la: Mă
crize de furie găsești
lovit
necooperare
starea ta de

nervozitate
răspunsuri
MĂDĂLINA MĂRIAN
nepoliticoase www.madalinamarian.ro
consiliere@madalinamarian.ro
@madalinamarian.parenting
 Ce este un

comportamen
t?

Dacă vom căuta în DEX prima

definiție va fi aceasta:

“Modalitate de a acționa și de a

reacționa în anumite împrejurări

sau situații; conduită, purtare,

comportare. ”

Din punct de vedere psihologic

comportamentul este modul în

care reacționăm în urma unui

nevoi neîndeplinite. La baza

acestor nevoi aflându-se

emoțiile.
Vom sări în sus de bucurie și vom

râde, în timp ce furia sau tristețea

ne vor face să plângem, să țipăm

sau să trântim uși în urma

noastră.

De cele mai multe ori

comportamentele inadecvate nu

se schimbă de la sine.
 Motivele

În funcție de vârsta și

nivelul dezvoltării
copilului observăm că

pot apărea

?
comportamente noi. La

prima vedere posibil să

nu știm care ar putea fi

motivul real, semnele

pe care le transmit cei

mici nu se leagă mereu

Multe și uneori greu

de un anume eveniment.
de intuit

Adulți fiind avem zilnic

multe sarcini de rezolvat,

Fără să ne dăm

iar în mintea noastră seama, uităm că și cei

vuiesc foarte multe

mici sunt tot oameni,

gânduri. construiți tot din

Putem simți epuizare,

emoții ca și noi și că

furie sau chiar frică atunci

la baza

când în viața copiilor apar

comportamente noi,

comportamentelor

provocatoare. Trăiri
lor, stau tot nevoi

perfect normale pentru un

neîndeplinite.
părinte.
FĂRĂ SĂ AVEM GRIJĂ DE NEVOILE
FIECĂRUIA DINTRE NOI, PRIN
NEGLILJAREA ACESTORA ȘI
MIMIMIZAREA LOR, ATÂT NOI CÂT
ȘI COPIII NE VOM IMPLICA ÎN
NUMEROASE COMPORTAMENTE
NEPOTRIVITE.

DE CE NEVOILE COPIILOR SUNT

ATÂT DE STRÂNS LEGATE DE

MODUL ÎN CARE REACȚIONEAZĂ?

Principalul motiv este legat de

dezvoltarea neocortexului, partea

rațională a creierului nostru. La

copii, acesta fiind încă incomplet

dezvoltat. Orice nevoie

neîndeplinită ne va conduce mai

devreme sau mai târziu spre

comportamente nepotrivite.

Brain
Loading
Principalele nevoi ale copiilor
Cele mai esențiale dintre ele sunt:

nevoile de bază (vitale)

nevoia de siguranță
nevoia de predictibilitate
nevoia de acceptare și iubire
nevoia de exprimare a emoțiilor
nevoia de autonomie

Nevoile de bază

ale oricărui copil

sunt legate de

hrană, somn, un

acoperiș

deasupra capului.

Nevoia de siguranță

Această nevoie vizează atât siguranța

fizică cât și emoțională. Copiii au

nevoie să simtă mereu că alături de

părinți nimic rău nu li se poate

întâmpla. Puiii noștri ajung să simtă

această stare atunci când părinții

aleg să:

Răspundă plânsului lor

Răspundă fără violență în situații

dificile
Ofere explicații în loc de "morală"
Pun limite ferme cu blândețe
 Nevoia de
predictibilitate

Predictibilitatea este un factor

la fel de important precum

structura unei zile. Pentru ca

cei mici să poată avea o stare

de liniște și confort emoțional,

au nevoie ca rutinele zilei să se

Principalele nevoi ale copiilor

desfășoare pe cât posibil în

aceeași ordine.

Nevoia de acceptare
și iubire
Fiecare ființă umană are nevoie să simtă

că este iubită și acceptată fix așa cum

este. Le arătăm copiilor asta atunci când

alegem să îi încurajăm chiar dacă au venit

acasă cu o notă mică sau chiar dacă nu

poartă hainele pe care ne-am dori noi să le

poarte, nu ascultă muzica noastră sau nu

citește cărțile indicate de noi, au alte

aspirații.

Transpunând acestea într-o frază mai

scurtă și concretă, aș spune că le oferim

această dovadă atunci când reușim să

acceptăm că POT FII DIFERIȚI DE

IMAGINEA PE CARE NE-AM CREAT-O

DESPRE EI în mintea noastră.

 Nevoia de exprimare
a emoțiilor

Emoțiile sunt stimulii care

pot declanșa cel mai des

comportamente neadecvate.

Toți oamenii au nevoie să își

Principalele nevoi ale copiilor

poată exprima emoțiile, însă

când vine vorba de copii,

semnele acestei nevoi ar

putea fi mai greu de înțeles.

Nevoia de autonomie

Copiii au nevoie să exerseze mult

această abilitate. La început au multă

nevoie să fie însoțit de către un adult,

dar mai apoi poate exersa și singur

aceste abilități: mersul, vorbitul,

mâncatul, explorarea casei și mediului

înconjurător, diferite activități.

Pe măsură ce cresc, angajați copiii și în

alte activități în timp ce voi faceți ceva.

Ex: mama citește o carte și copilul

răsfoiește o altă carte sau desenează

ceva. Astfel de acțiuni ajută atât la

dezvoltarea autonomiei cât și la cel al

empatiei vis-a-vis de nevoile celorlalți.

Neîndeplinirea oricărei dintre aceste nevoi și nu doar acestea, ne

va conduce atât pe noi cât și pe copii către un comportament

“dificil”.
 Ne așezăm pe noi în topul

priorităților, satisfăcându-ne

nevoile, mai ales în cazul în

care rolul de părinte ne

copleșește. Un părințe care

are un mare gol în suflet,

Ce facem

care nu își mai găsește

locul, nu doarme suficent,

nu mai face lucrurile care îi

plac, care acceptă orice

acum?
compromis de dragul

copilului, devine un părinte

mult mai puțin atent și

interesat de nevoile

copilului.

Când nouă ne este greu nu

Privind către copii nu putem

mai putem privi și către

stabili o ordine a îndeplinirii

acestor nevoi, însă vă pot

alții. Nu vă sfiiți în a cere

asigura că oricare dintre ele pot

ajutor altor adulți când vă angaja copiii în diferite

este greu. Luați pauze,

comportamente.
vorbiți-le copiilor despre

ceea ce simțiți, stabiliți

limite și oferiți atât cât

simțiți că puteți duce.

Exemplul din viața de

zi cu zi a unei familii
cu copii
“Abia ai ajuns la școala/grădinița copilului

tău, îl întâmpini cu un zâmbet larg și în loc

de salut primești un ghiozdan trântit în brațe

și reproșul că ai întârziat. Încerci să spui și

tu ceva dar nu apuci pentru că avalanșa cu

reproșuri continuă. Acum ești bulversată. Îți

vine să ridici vocea la el, dar deja ai citit că

nu ajută prea mult și încerci să empatizezi.

Pe drum nu vă spuneți nimic, el/ea este

încruntat și tu parcă nici nu mai îndrăznești,

dacă declanșezi furia acea greu de tolerat.

Intrați în casă își împrăștie hainele și țipă că

vrea la televizor. Îl rogi să își strângă

hainele și să aștepte până luați masa.

Răspunsul vine scurt și răspicat “Nu vreau”.

De data aceasta nu mai reziști și îi

reamintești pe un ton apăsat că nu îți place

cum îți vorbește și că are responsabilitatea

de a-și strânge lucrurile.

Și de aici situația ia amploare, copilul

găsește tot felul de alte motive de ceartă, tu

clocotești și uite așa intrați fără să-ți dai

seama într-o luptă de putere.”

 Cum am putea
interpreta acest
episod?
Prima întrebare pe care ne-o adresăm este:

“acest copil ar putea avea un disconfort fizic

(o durere de burtă, un început de răceală

etc)?
Mai este important să observăm care este

gradul de oboseală, dacă a mâncat bine, a

băut, dacă îi este frig sau cald. Aceste

lucruri pot părea banale pentru noi adulții,

gândindu-ne că ar trebui să spună dacă se

află într-una dintre aceste situații, însă

copiii nu le identifică bine tot timpul. Sunt

unele situații, mai ales atunci când avem un

preșcolar în care este necesar să îl ajutăm

să le observe pentru a le putea verbaliza mai

apoi.

Următoarea întrebare ar putea suna cam așa:

“Oare s-a întâmplat ceva la grădiniță sau

școală?” Poate că l-a necăjit un coleg, poate

că doamna i-a atras atenția cu ceva într-un

mod nu tocmai prietenos etc. În concluzie

poate s-au adunat mai multe emoții grele

precum frustrarea sau furia, iar acum are

nevoie să le elibereze.

 Cum ar trebui

să se elibereze

copilul de

emoțiile

acumulate?

Alături de părinții lui, care să îi ofere ocazia să își

manifeste furia ( să plângă, să lovească o pernă

sau un sac de box ).

Validare emoțională: “ - Îmi dau seama că ai avut o

zi mai grea. Sunt aici să te îmbrațișez dacă ai

nevoie! Ai vrea să vorbim despre ceva?"

După ce situația este stabilă, copilul s-a

descărcat emoțional, la fel și adultul, puteți trece

la partea în care stabiliți limite, recapitulați

reguli, amintiți consecințe.

 Ce să facem pentru a

nu mai țipa la copii?

Știu că îți este greu și că vinovăția apasă pe umerii tăi de fiecare

dată când țipi la ei. Te înțeleg și te asigur că asta nu te face o mamă

rea. Ești doar o mamă obosită, poate chiar epuizată care nu mai

recunoaște limbajul celor mici.

Mai știu și că te întrebi de ce nu funcționează tot ceea ce ai citit în

cazul tău. Ce ai putea să mai faci?

STOP! Oprește-te chiar acum din a mai pune și mai multă presiune pe
tine. Nu ajută la nimic, ba chiar te va afunda și mai mult în această

situație.

De multe ori, avem nevoie să ne oprim din a face pentru a putea fi.
Ce înseamnă asta?
Înseamnă că în loc să cauți alte trucuri de aplicat, ai putea acorda

mai multă atenție interiorului tău. Parentingul conștient ne îndeamnă

să privim curioși către ceea ce se petrece în interiorul nostru, care

sunt emoțiile care ne inundă și ne determină să acționăm nepotrivit

în relația cu copiii.

Să ne angajăm într-un proces de autocunoaștere poate fi

înspăimântător uneori și greu de dus pentru un adult. Răscolirea

trecutului nostru “psihologic” nu este ușoară de cele mai multe ori,

dar ne aduce atât de multe beneficii.

Aflând care ne sunt butoanele declanșatoare, le putem aduce într-o

stare de inactivitate sau poate chiar dezactivare. Moment în care nu

ne vom mai simți la fel de cuprinși de furie și alte emoții puternice,

atunci când copiii noștri se vor angaja în diferite comportamente

până atunci greu de tolerat.

Le vom putea veni mai ușor în sprijin copiilor și vom rezista mai mult

tentației de a țipa sau poate chiar lovi copilul, înțelegând că acel

comportament al lui nu are legătură cu propria persoană, ci cu o

nevoie a lui care nu mai poate fi amânată.

Care sunt lucrurile

esențiale de reținut

În spatele comportamentelor neadecvate

se ascund nevoi neîndeplinite, fie că

vorbim despre copii sau adulți.

Este suficient ca cei mici să aibă o

nevoie neîndeplinită pentru a izbucni

emoțional sau a se angaja într-un

comportament inadecvat.

Evaluarea situației și identificarea unei

probabile nevoi.

Satisfacerea propriilor nevoi și pe cele

ale copiilor.

Exprimarea și ventilarea emoțiilor.

Limite, reguli, consecințe abia după ce

toată lumea s-a liniștit.

 Mădălina Mărian
Consilier Parental

În funcție de vârsta și nivelul de dezvoltarea al

copiilor, comportamentele și nevoile lor pot fi

diferite. Dacă te îngrijorează ceva din dezvoltarea

copilului tău și nu ai găsit încă răspunsul, îmi poți

scrie folosind formularul de contact de pe site, pe

email, pe pagina mea de Facebook sau contul de

Instagram:

www.madalinamarian.ro
Sunt Aici consiliere@madalinamarian.ro
Pentru tine @madalinamarian.parenting