Reforma agrara din 1864

Curente doctrinare

Reforma agrara din 1864 isi are radacinile in actele programatice ale revolutei de la 1848,
care cuprindeau vaste programe de transformare a societatii romanesti, prevazand obiective si
reforme in toate domeniile principale ale vietii de stat.

In 13 martie 1864 a inceput dezbaterea chestiunii rurale . Adunarea, dominata de marii

proprietarii funciari a dat vot de neincredere guvernului Kogalniceanu.

Cuza prefera sa mentina cabinetul si sa dizolve forul legislativ.

Lovitura de stat din 2 mai a fost insotita de o proclamatie catre armata si de una catre
popor. La scurt timp, a propus spre aprobare prin plebiscit Statutul dezvoltator al Conventiei de
la Paris si proiectul legii electorale . Mariile Puteri recunosteau in iunie 1864 modificarea
conventiei si dreptul Principatelor de a schimba legiile ce priveau organizarea lor interna.

In iulie-decembrie 1864, au fost elaborate 40 de decrete-legii, dintre care cele mai

importante priveau reforma agrara.

La 14 august 1864 , domnitorul promulga Legea Agrara.

In articolul I al acestei legi se prevedea ca taranii clacasi „sunt si raman deplini

proprietari pe locurile supuse posesiunii (stapanirii) lor in intinderea ce se hotaraste dupa legile
in fiinta”. Aceasta repartizare se facea potrivit dreptului asupra suprafetelor de pamant pe care il
aveau taranii prin legiuirile de la 1851 si in functie de numarul vitelor.

Articolul al IV-lea preciza ca o serie de categorii de tarani nu intrau in categoria celor

care au dreptul de improprietarire: „Vaduvele fara copii, nevolnicii, satenii care nu au meseria
de agricultori si n-au facut claca, si, prin urmare n-au avut pamanturi, de hrana, marginiti fiind
numai in locul caselor si al ingraditurilor lor, toti acestia devin proprietari numai pe locurile
legiuite pentru casa si gradina”. Taranii care nu detineau suprafata de pamant specificata, la care
erau indrituiti, cu exceptia celor mentionati anterior urmau sa primeasca un lot suplimentar. Tot
in aceasta lege se prevedea ca suprafetele de pamant ce urmau sa se acorde taranilor sa nu
depaseasca 2/3 din mosia boiereasca. Padurile raman, de asemenea, in proprietatea mosierilor,
ele neintrand in calcule. Taranii plateau despagubiri pentru claca timp de 15 ani , iar daca se
epuizau cele doua treimi din suprafata mosiei stabilite prin lege pentru a fi folosite la
improprietarire, se putea apela la mosiile importante. In urma aplicarii acestei mai putin de 30%
din pamant era detinut de taranime, iar restul, in proportie de aproximativ 70% era detinut de
mosieri si stat(60% mosierii si 10% statul).
Sistem legislativ si institutional
„ Lovitura de stat a lui Cuza, de la 2/14 mai, a netezit drumul de punere rapida in
aplicare a reformelor sale economice si sociale. Pivotul a fost asa-numita lege rurala, decretata
la 14/26 august 1864, prin care se instituia o mare reimpartire a pamanturilor ”1.

Chiar daca a reprezentat un moment important in procesul dezvoltarii capitalismului in

agricultura Romaniei, aceasta nu a reusit sa rezolve problema agrara, ci doar sa transforme
opozitia dintre boier si clacas, in aceea dintre mosier si taran. Taranimea era cea care lupta
energic pentru eliberarea ei de sarcinile feudale si pentru improprietarire. Astfel, prin legea rurala
din 14/26 august 1864 s-a proclamat desfintarea obligatiilor feudale pe care taranii le datora
mosierilor : „Claca este desfintata de-a pururea si de astazi voi sunteti proprietari liberi pe
locurile supuse stapanirii voastre”.2

Desi, legea „recunostea drepturile depline de proprietate ale clacasilor asupra

pamantului, pe care il aveau conform prevederilor legale anterioare, care le alocasera suprafete
agrare pe baza numarului de animale de tractiune”3, totusi a impus taranilor sa achite anual,
timp de 15 ani o despagubire baneasca cuprinsa intre 51 de lei si 36 parale si 133 lei, „ drept pret
de rascumparare a clacii si a celorlalte sarcini feudale”4. Aceasta despagubire era calculata in
functie de categoria in care se incadrau si de regiune. Suma platita de catre tarani era „varsata
intr-un fond de despagubire, care la randul sau, emitea actiuni rurale comunale date mosierilor,
actiuni ce erau rascumparate in rate in decurs de 15 ani”5. Pamanturile primite de catre tarani
nu puteau fii vandute de acestia timp de 30 de ani decat satenilor din localitate sau comunei.
Legea mai prevedea, de asemenea, posibilitatea vanzarii pamantului statului catre sateni la
pretul de 5 galbeni pogonul, platiti in 15 ani, dar nu mai mult de 12 pogoane de familie.

1
Barbulescu Mihai, Istoria Romaniei,pag 309.

2
Istoria Romanilor, Academia Romana, pag 527

3
Barbulescu Mihai, Istoria Romaniei, pag 309

4
Istoria Romanilor, Academia Romana, pag 528.

5
Keith Hitchins, Romanii. 1774-1866, pag 379.
 Daca in momentul aplicarii Legii rurale 92% din vitele de tractiune, 92% din pluguri,
92% din prasitoare si 96% din carute apartineau clacasilor, dupa aplicarea acestei legi 8,4% din
totalul gospodariilor erau lipsite de pamant. 39,8% posedau loturi intre 2-5 ha si 18,6% detineau
loturi cuprinse intre 5-10 ha. La aceste categorii se mai adaugau 240.000 familii de mosneni si
razesti. 463.554 de familii taranesti au primit o suprafata totala de 1.810.311 ha, cam 4 ha pe
familie. Aproximativ 60.000 familii au primit doar teren de casa si gradina, iar 48.342 de familii
de tineri casatoriti au intrat in posesia unei suprafete totale de 228.329. Din totalul de 6.300.000-
6.400.000 ha cultivabil, cat reprezenta la dat respectiva fondul marii proprietati particulare si de
stat, le ramanea acestora din urma dupa improprietarire 4.500.000-4.600.000 ha cultivabile plus
majoritatea covarsitoare a masivului forestier.Desi o mare suprafata de pamant era detinuta acum
de alte persoane, totusi proprietatea mosiereasca nu a disparut. Aplicarea acestei legi s-a incheiat
in linii mari abia in anul 1865, din cauza lipsei unei legislatii corespunzatoare atat a procedurilor
generale, cat si a celor speciale.
Efecte in plan economic si social

Taranii improprietariti in baza legii rurale din 1864, dupa categorii de suprafata
Categoria de Numarul Suprafata Suprafata
Cifre abs. % Cifre abs. %
improprietarire medie(ha)
Total 516.182 100 1.991.587 100 3.9
Clacasi, din care: 71.912 13,9 413.202 20,7 5,7

Fruntasi(4 boi si o vaca) 202.075 39,1 882.737 44,3 4,4

Mijlocasi(2 boi si o vaca) 134.132 26,0 381.708 19,2 2,8

Palmasi(fara vite) - - 73.535 3,7 -

Locuri de casa si gradina ale

clacasilor
Neclacasi(vaduve fara copii, 59.721 11,6 12.076 0,6 0,2
nevolnici, sateni neagricultori
cu loc de casa)
Insuratei(improprietariti in 48.342 9,4 228.329 11,5 4,7
anul 1878)
Sursa: Mihai Irimiea, Istoria economiei nationale, Ploiesti, pag42

Ca urmare a faptului ca pamantul acordat a fost insuficient, multi tarani au ajuns sa

lucreze, in anii urmatori reformei, din nou pamanturile mosierilor si arendasilor in conditii grele,
dar deosebite de cele anterioare reformei. Caracterul incomplet al reformei a fost dovedit prin
puternicile rascoale ce au avut loc in anii urmatori. „ I. Ionescu de Brad, P. S. Aurelian, V. M.
Kogalniceanu, C. Garofil, R. Rosetti, C. Dobrogeanu-Gherea au subliniat intr-un fel sau altul
necesitatea restructurarii proprietatii funciare si a intreprinderii unor masuri pentru ca
gospodariile taranesti sa devina viabile, capabile sa se afirme in conditiile exigentelor
economice de piata”6.

„Legiuitorii reformei nu acordau cu adevarat pamant taranilor, ci inlocuiau controlul feudal

asupra pamantului cu proprietatea privata. Despagubirile pe care le ofereau mosierilor
reprezentau valoarea capitalizata a darilor si serviciilor datorate acestora de catre clacasi si nu

6
Maria Muresan, Dumitru Muresean, Istoria economica, pag 141.
o compensatie pentru pamant7”. Kogalniceanu impreuna cu alti liberali au afirmat ca luarea unei
prajini de pamant de la boieri sau de la clacasi ar reprezenta o „nedreptate cras”8.

Repartizarea pamanturilor nu a dus la independenta taranilor fata de boieri, ci din potriva la

mentinerea dependentei lor economice si a marii proprietati funciare mosieresti in detrimentul
celei taranesti, aceasi situatie existenta si inainte de aplicarea legii. Astfel, mosierimea isi
transforma proprietatea feudala in proprietate absoluta, in sens capitalist. Invoielile agricole intre
tarani si boieri erau libere, cu conditia ca taranii sa-si vanda forta de munca pe o perioada mai
lunga de 5 ani. Cu toate acestea, Legea agrara din 1864 a desfintat, pentru totdeauna darile si
obligatiile in munca pe care taranii le datorasera vreme indelungata mosierilor si a dat un
puternic impuls dezvoltarii economice moderne, largind circulatia de marfuri si folosirea fortei
de munca salariate Dupa reforma se constata o accelerare a infintarii si dezvoltarii inteprinderilor
industriale in economia Romaniei.

In anul 1865, productia agricola a inregistrat o stagnare, iar in unele zone, chiar un declin, din
cauza faptului ca multi tarani nu stiau cu precizie care erau pamanturile lor, iar mosierii nu
facusera nimic(dupa reforma) pentru a suplini pierderea clacii si astfel nu aveau animale de
povara si nici mana de lucru necesara lucrarii mosiilor. Productia incepe sa creasca incepand cu
primavara anului urmator, cand perioada de criza a fost depasita. Cresterea animalelor a
inregistrat, de asemenea un declin in anii urmatori reformei. „Astfel, potrivit datelor din
literatura de specialitate, in anul 1862, in Principatele Unite erau in medie 83 animale in etalon
vita mare la 100 locuitori. In 1873, urmare a aplicarii Legii rurale si deci a scaderii suprafetelor
destinate pasunilor si fanetelor, se inregistrau numai 44 animale in etalon vita mare la 100 de
locuitori”9. Se observa asadar o scadere a numarului de vite la jumatate in decurs de aproximativ
10 ani.

In cartea numita „Reforma agrara din 1864” se precizeaza ca numarul celor

improprietariti si a suprafetelor de pamant acordate in urma reformei sunt greu de stabilit, din

7
Keith Hitchins, Romanii. 1774-1866, pag 374

8
Keith Hitchins, Romanii. 1774-1866, pag 375

9
Maria Muresan, Dumitru Muresan, Istoria economica, pag 136.
cauza operatiunilor de improprietarire care au durat mai bine de 10 ani si a proceselor in justitie
care au durat si mai mult, timp in care cifrele s-au modificat.

„Din acest punct de vedere, gresesc toti cei care –luand cifrele date de G. D. Creanga
sau alt economist-afirma ca la 1864 au fost improprietriti 408.119 clacasi. In realitate, in anul
1864 au fost improprietariti mai putin de 100.000 de clacasi”10.

Reforma agrara a avut numeroase consecinte, atat pozitive, cat si negative. Dintre acestea
din urma, enumeram :

         Pretul foarte mare al despagubirilor pe care taranii trebuia sa-l

plateasca mosierilor;

         Transformarea opozitiei dintre boier si clacas, in aceea dintre

mosier si taran ;

         Excluderea de la improprietarire a unui numar mare de tarani si

acordarea unei suprafete insuficiente de pamant pentru ceilalti ;

         Mentinerea dependentei economice a taranilor fata de mosieri ;

10
N. Adaniloaie si Dan Berindei, Reforma agrara din 1864, pag 342.
Concluzii

In concluzie, consideram ca Legea agrara din 1864 a avut cam in aceiasi masura
consecinte pozitive si negative, dupa reforma neobservandu-se o diferenta foarte mare
comparativ cu situatia existenta inainte de aceasta. Cel mai important lucru a fost desfintarea
obligatiilor feudale pe care taranii le avea fata de boieri, desi acestia nu devin in totalitate
independenti.

„Comentand mai tarziu starea taranimii dupa reforma, Ion Ghica scria ca era vrednica de
jale si ca totalul darilor unui fost clacasse suie la ceva mai mult de 32% din venitul anual”. Desi
a fost considerata „o reforma limitata, in conditiile istorice respective, ea a reprezentat un mare
progres fata de toate asezamintele si legiuirile feudale de pana atunci”11 , desfintand claca si
celelalte obligatii feudale si facand astfel un pas important in dezvoltarea capitalista a tarii.

11
N. Marcu, Istorie economica.
Bibliografie :
1. Adaniloaie, N. , Dan Berindei – Reforma agrara din 1864, Editura Academiei Republicii
Socialiste Romania, 1967.
2. Academia Romana, Istoria Romanilor, vol. VII, tom I, Editura Enciclopedica, Bucuresti,
2003.
3. Muresan, Maria, Dumitru Muresan – Istoria economiei, Editura Economica, Bucuresti,
2003. Editia a II-a
4. Muresan, Maria, Dumitru Muresan – Istoria economiei, Editura Enciclopedica,
Bucuresti, 1998
5. Barbulescu, Mihai, Dennis Deletant, Keith Hitchins, Serban Papacostea, Pompiliu
Teodor – Istoria Romaniei, Editura Corint, 2005.
6. Hitchins, Keith – Romanii. 1774-1866, Editura Humanitas, Bucuresti, 1998.
7. Marcu, N. – Istorie economica, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1979.