Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
http://www.trilulilu.ro/muzica-diverse/imnul-eroilor
Cine mai are, însă, azi nevoie de eroi? Ce reprezintă pentru noi chipul eroilor
neamului şi jertfa lor pentru libertatea ţării?… Nişte clişee vechi, de pe vremea când
figurile bravilor noştri eroi erau puse în slujba „eroului suprem” al ţării. Decebal,
Burebista, Ştefan cel Mare sau Mihai Viteazul erau folosiţi în propaganda ateismului
comunist, pentru a pune într-o lumină pozitivă prezentul „glorios” şi „împlinirile
măreţe” ale partidului.
Astăzi, însă, a devenit aproape stânjenitor să vorbim despre eroi. Ni se pare demodat.
Prăfuit. Chiar penibil. Generaţia tânără nu mai are azi reperele de odinioară, cele care
dădeau un sens existenţei, o identitate, un rost. Sistemul educaţional românesc se
confruntă, în ultimii ani, cu probleme tot mai grave. Violenţa, absenteismul,
analfabetismul, consumul de stupefiante, vulgaritatea limbajului şi a gesturilor sunt
fenomene frecvent întâlnite azi în şcolile din România. Dacă le vorbeşti tinerilor
despre eroi sau sacrificiu pentru neatârnarea ţării eşti catalogat drept zevzec sau
necivilizat.
Dar ce înseamnă să fii civilizat, în zilele noastre? Înseamnă să fii rupt de tradiţii,
ancorat în civilizaţia multiculturală şi multietnică a occidentului, o civilizaţie fără
identitate, fără trecut, fără nume, fără istorie. Ruperea de trecutul istoric aduce cu
sine uitarea: nemaiştiind de unde ne tragem şi pentru ce pământul acesta este
temeluit cu sângele martirilor, vom uita, încet-încet şi că suntem români. Vom
rămâne o naţiune la marginea istoriei, cufundată în neant, ca într-un somn de
moarte.
Şi cum să nu fie aşa când manualele noastre, care ar trebui să ilustreze în mod corect
istoria naţională, consolidând legăturile elevilor cu trecutul patriei lor, abia mai fac
referire, ici-acolo, la adevăraţii noştri strămoşi, geto-dacii, dar şi la istoria străveche,
la epoca neolitică şi la culturile materiale care fac din pământul României spaţiul
primordial al civilizaţiei europene? Distrugerea conexiunii noastre cu antichitatea
reprezintă doar o frântură din amplul proces de falsificare a istoriei României, de
rupere a românilor de tradiţiile şi de identitatea lor. Uităm obiceiuri şi tradiţii
păstrate şi transmise înaintaşilor noştri, de-a lungul secolelor. Uităm că avem o
credinţă creştină care ne-a salvat de la pieire de atâtea ori, de-a lungul istoriei. În
sfârşit, de-abia ne mai amintim de eroii pe care azi îi comemorăm şi care sunt
străbunicii noştri, memoria noastră colectivă, legătura noastră cu trecutul şi puntea
noastră către viitor.
O poezie găsită în timpul Primului Război Mondial, în raniţa unui soldat român, mort
în toamna anului 1918, pe muntele Sorica, din Carpaţii de Curbură, ilustrează fără
egal patriotismul românilor de altădată. Poate că aceste versuri vor trezi şi în noi
dragostea de ţară şi credinţa în Dumnezeu, care au însufleţit miile de ostaşi români
căzuţi la datorie pentru propăşirea neamului românesc. Să înţelegem din jertfa lor, a
bunilor şi străbunilor noştri, că lupta pentru unitate şi neatârnare trebuie dusă până
la capăt, chiar cu preţul sacrificiului suprem.