DOUA FAŢĂ A MEDALIEI

piesă îm două părţi

 Personajele
RADU CLUCERU, 38 de ani, directorul unui combinat chimic
F A N N Y , 28 de ani, sofia sa
D O A M N A CLUCERU, 64 de ani, mama lui Radu
M A G D A F ILIP, 28 de ani, profesoară
GHERASIM, 47 de ani, maistru mecanic la Combinat
CLARISSA, 47 de ani, secretara direcţiunii
F A N A , 18 ani, elevă în clasa a X l-a
AND REI OANCEA, 26 de ani, inginer
L IL L Y SINESCU, 40—44 de ani, ingineră, şefa laboratorului
IO AN O VICI, 34 de ani, antrenorul echipei de fotbal
Acţiunea se petrece astăzi, intr-un orăşel in ­
dustrial aproape de munţi.
PARTEA I
Ne găsim în salonul elegant, spaţios şi in­
tim al fam iliei directorului Radu Cluceru.
Afară bate vîntul. Se apropie o furtună. Un
geam se izbeşte, se sparge. Dinspre bucătărie
vine, cu paşi tîrşiţi, doamna Cluceru. Bombăne
Are 60 de ani. O voce aspră, autoritară.
Scena 1
DOAMNA CLUCERU, M AG D A, mai tîrziu, F A N N Y şi GHERASIM
l> NA CLUCERU : Ei, fir-ar să fie ! Ia uite. Şi i-am spus
lui Fantiy să nu lase niciodată geamul deschis. (închide
licamurile.) Ce vînt afurisit... Şi ce întuneric ! în plină
amiază... (Se aude ţîrîitul telefonului.) Da, da. (Ridică
receptorul.) Da, casa directorului Radu Cluceru... Nu, nu
i' Hoţia, e mama lui... Cum, unde e ? Nu ştiţi ? Cu tova-
rftşul director general Atanasiu. De la minister. (Ţipă.)
Din Bucureişti. Sigur. La pescuit. M i se pare că au tras
In cabana Voievodul. Ce e ? Bazinul vechi de decantare ?
(,SV enervează.) Tovarăşe, eu habar n-am. M i se pare că
mnU' telefon la cabană. încercaţi. Mie atîta mi-au spus :
»»A i aştept în seara asta cu masă pusă. (M ai mult pen­
ii i i sine.) Vin vreo zece. Bine, dacă 'îmi telefonează, îi
«ţiuii Va să zică, e ceva cu bazinul acela. Da. Noroc bun.
(închide telefonul.) Nu poate omul lipsi o zi, că... (Des-
• hitlr neamul; afară, vijelie.) Parcă-i sfîrşitul lumii.
(Im hlde gramul.)
t îl >,\ (din uşă) : Sărut mîna, coană-mare i
159
D - N A C L U C E R U : U f ! M -a i speriat. Dar tu pe unde ai
in trat ?
M A G D A : P rin bucătărie. Uşa e deschisă...
D - N A C L U C E R U : Ei, da. N u -m i văd capul de treburi...
Te-am aşteptat azi-dim ineaţă. Z iceai că v ii să mă ajuţi...
M A G D A : N -am putut.
D - N A C L U C E R U : N u cumva... ?
M A G D A : Nu, coană-mare. Dar am eu sem nele mele. D e­
seară mă internez.
D -N A C L U C E R U : Păi, parcă îm i spuneai că m ai sînt vreo
două-trei săptămâni...
M A G D A : Aşa am crezut. Dar se ved e că ai m ei se gră­
besc să vin ă pe lume...
D -N A C L U C E R U : Magda, Magda, la vârsta ta... anul şi
copilul.
M A G D A (b lin d ă ): Ce să-i faci, coană-m are ! Lu i F ilip îi
plac copiii, m ie îm i place F ilip , şi iată...
D hN A C L U C E R U : Dar ăsta-i al patrulea...
M A G D A : Sper să nu fie ultim ul.
D -N A C L U C E R U : Eşti nebună, Magda. Zău. A i douăzeci
şi opt de -ani, F ilip are vreo treizeci şi doi, în loc să
vă trăiţi viaţa, să v ă bucuraţi de tinereţe...
M A G D A : Şi copiii sînt o bucurie.
D - N A C L U C E R U : Eu nu zic că nu ; dar patru... A i să
v e z i cînd v o r f i mari. Iţi v o r m înca şi urechile...
M A G D A : A b ia aştept ! D c-aia îi facem cît tim p sîntem
tineri, ca să fie deştepţi şi sănătoşi. Se vo r descurca
singuri... (G e m e uşor.)
D - N A C L U C E R U (se s p e r ie ): A i dureri ? Doamne, ce mai
aştepţi ? Cheamă un doctor.
M A G D A : Linrşteşte-te, coană-mare, doar nu-s la primul.
L a m ine totul m erge ca un ceasornic...
D - N A C L U C E R U : Totuşi... Eu anunţ maternitatea...
M A G D A : Lăsaţi-m ă pe mine. D e asta am venit. Pentru
telefon.
D - N A C L U C E R U : N enorocita ! M i se rupe inima...
M A G D A : Coană-m are, eu am o în ţelegere cu Fannv
V reau să chem urgent Işalniţa şi să vorbesc cu F ilip
D - N A C L U C E R U : Dar te rog, te rog... Eu trec să Ini
curcanii. (Iese.)
M A G D A (formează un număr) : A lo , centrala... Tu eşti Sil
v ia ? M ă bucur. Da, dragă. Ce să-i fa ci ? S ilvia, te mu
luntre-punte să te faci, să mi-1 găseşti pe Filip. I .11
160
niţa 312, sau 401. V e zi unde dai de el. Nu, Fanny nu
e acasă. L a o escapadă cu ştabii, pare-m i-se. N u ştiu
cînd vine. Bine, Silvia. Mulţumesc. Aştept. N u -ţi fă
g riji. Iţi sărut ochii. (în ch id e . Form ează u n nou n u ­
m ăr.) A lo , m aternitatea ? Cu doctorul M artin ovici. Tu
eşti, Lucian ? V orbeşti prostii. N ici un simptom. Doar
nişte semnale tainice. Nu, n-am nevoie de Salvare. A ş ­
tept un telefon. V in pe jos, ca de obicei. Ei, pînă atunci,
se opreşte ploaia. C opiii răm în cu mama. Nu, nu vreau
o rezervă. Ce să-i faci, am prejudecăţile mele. M u lţu ­
mesc. Cam peste o oră-două. Ce Dumnezeu : doar mă
cunosc. Pa, „m am oşule“ .
D -N A C L U C E R U (d in uşa b ucătăriei) : Ia uită-te, M agda :
curcan eu o sută optzeci de lei... Zău, toţi ţăranii ăştia
din piaţă sînt nişte...
M A G D A (cu oarecare m a liţ ie ): Ei, coană-mare, ce să facă :
iau şi ei, săracii, de la cine pot...
I) NA. C L U C E R U : Dar o sută optzeci de lei ? P e vrem ea
mea... (Sună te le fo n u l.)
M A G D A (s a re ): A l o ! B ravo, S ilvia, îţi mulţumesc. A lo,
filo, tu eşti F ilip ? Ce faci, dragu l meu ? B ravo ! A i p ri­
mit mantaua ? Ţ i-a m trim is-o prin Vlădescu. N ic i o
f.njă, sînt bine, sănătoşi. N -am p rim it nici o scrisoare.
A ni s-o caut, poate... Nu, prim ele nu s-au plătit nici
(islii/.i. Se zice că zilele viitoare. N ici o grijă, mă des­
curc eu. (R îd e uşor.) Aşa e : tu eşti un vitea z şi eu sînt
ii bravă. Filip, Filip, acum ascultă-mă atent ! (C u o altă
m ei', m ai m ică.) A stăzi mă internez. Nu, n-am dureri.
Uni' simt eu că... F ii liniştit, nu te pierde : la noapte,
mîiii col tîrziu m îine, ţi-1 vo i putea prezenta pe F ilip al
pnlruloa. N u mă face să plîng. Vai, Filip, tu eşti cel
mul copil d in tre copiii noştri. A şa e. Iţi mulţumesc. Da,
ilft, Klllp, nu voi uita pînă la m oarte ce m i-ai spus acum.
Mi ulei după aceea... U ite, a ven it lin gă m ine doamna
( ‘Itii cTii. IOii zice că au să ne mănânce copiii şi urechile.
< /,Ici ? A i vrea să ai urechi de măgar... (R îd e ; către
iIh iiiiih ii C l u c c r u . ) F ilip zice că ar vre a să aibă urechi
du iriiinnr, ea «ii aibă copiii mai m ult de mâncat... Lasă...
Illin1, Klllp. Ducă poţi vino, dacă nu, tu ştii, cu m ine nu
ni «in Voi încerca să îm prum ut nişte bani de la
^MliitV, Nu, nu c acasă acum. S-a dus la munte. A re
ou mit’.afli' Nu ştiu cum îl cheamă.
161
D-NA CLUCERU (şopteşte): Atanasiu, director-general
din minister.
MAGDA (continuă): Auzi, unul Atanasiu, din minister.
Lasă, tu trebuie să te ridici deasupra acestor fleacuri !
Desigur. Martinovici mă aşteaptă. Nici o grijă. Ce zici ?
Oh, iubitule, ce contează ? (Rîde.) Băiat sau fată... Pen­
tru noi e „pămînt din vechi păm'înt şi sînge din lati­
nul nostru sînge“ . Bine, dar numai dacă poţi. Ţine
pumnii. Te sărut, viteazule. Aşa e : te fac Filip la pu­
terea a patra. Te-arn sărutat. (închide telefonul.)
D-.NA CLUCERU : Bun băiat, Filip ăsta. Păcat că-i cam
mototol.
MAGDA : Pare mototol. De departe. De aproape...
D-NA CLUCERU : Ce-a zis, ce vrea : băiat sau fată ?
MAGDA (rîde u şor): Fată, bineînţeles. Are trei băieţi,_ e
normal să-şi dorească o fată. Dar nu mi-a zis nimic,
pînă acum. Insă adineauri, ştii ce mi-a strigat la tele­
fon ? Zicea : să-i spui fiicei mele, după ce se naşte, că
tatăl ei îi cere scuze, dar, din anumite motive fizice
evidente, e nevoit s-o boteze Mihai. Ai priceput, coană-
mare ?
D-NA CLUCERU: Desigur. Bate cu aluzii... (Oftează).
Magda, Magda, acum, zău, parcă regret că Fanny nu
i-a făcut un copil lui Radu al meu.
MAGDA : Ea a vrut. Radu a fost împotrivă.
D-NA CLUCERU : Şi eu am fost împotrivă. Ziceam : întîi
să se căpătuiască.
MAGDA (cu o uşoară ironie) : Păi, acum s-au căpătuit.
Trei camere, un salon florentin, un Fiat nou-nouţ...
D-N A CLUCERU : Aşa e. Nimic de zis. Dar acum... parcă
s-au schimbat. Amândoi. Radu e mereu ocupat, Fanny
trăieşte în somn. Visează, citeşte şi tace...
MAGDA : Ştiu.
D-NA CLUCERU : Niciodată nu ştii cum e mai bine.
M AGDA : Dar totdeauna trebuie să ştim cum e mai rău...
D-NA CLUCERU : Magda, ia vino la geam : să vezi ce
potop e afară.
MAGDA : Intr-adevăr. Dacă plouă aşa şi sus la munte,
s-a dus cu pescuitul...
D-NA CLUCERU (aproape ţipind): Magda, ia uită-te ! La
poartă. Dumnezeule, e Fanny. Rezemată de gard... (Fuge
spre bucătărie.)
102
MAGDA (Deschide geamul — se aude v ijelia ): Fanny,
Fanny, de ce nu intri ?...
D-NA CLUCERU (de departe): Sprijin-o, Gherasime.
Aşa... Cristoase, Dumnezeule, parcă e moartă... Fanny,
Fanny, ce s-a întîmplat ? Ce-i cu tine ?
Scena a 2-a
ACELEAŞI, FANNY, GHERASIM
Se aud paşi, Fanny e adusă în casă. Ghdrasim sc opreşte
in uşă.)
MAGDA (sare în întîmpinarea e i ) : Doamne, e udă pînă la
piele. S-o întindem aici, pe divan. Eu o dezbrac. Adu-
ceţi-i un capot cald. Şi o pătură.
I) NA CLUCERU : Dar spune ceva, Fanny. Ce s-a întîm­
plat ? Doamne, cum tremură.
MAGDA : Hai. Fanny, linişteşte-te, ai ajuns acasă. Scoate
totul de pe tine.
KANNY (slab de to t): N-am nimic, Magda. Sînt numai
foarte obosită.
fîlllCRASIM (calm) : Doamnă Magda, cu ce vă pot ajuta ?
DNA. CLUCERU : Omule, adu cărbuni, lemne. Facem un
loc mare. (Gherasim iese.)
MAGDA : Aşa. Repede. Scoate tot, Fanny. Coană-mare,
un prosop aspru. Aşa. Să te frec.
D-NA CLUCERU : Magda, lasă-mă pe mine. (O freacă.)
Aşa. Ai să vezi că-ţi revii imediat.
MAGDA : Aveţi ceva tare în casă? Coniac, ţuică?
D N A CLUCERU : Caută în bufet. Fanny, Fanny, îmi rupi
sufletul, ce s-a întîmplat ? Unde-i Radu ?
KA NNY : Radu ? Nu ştiu unde-i Radu.
I) NA CLUCERU : N-a rămas la cabană ?
KA N NY : Nu, mamă ! A plecat la ora şase. La uzină.
I) NA CLUCERU (candidă şi pripită): Dar la uzină nu
o ! Mi s-a telefonat că...
KANNY : Ştiu. A plecat la uzină, dar nu a ajuns acolo.
163
M A G D A : Stai să te acopăr bine. Aşa. Acum , te rog să
bei coniacul ăsta,
F A N N Y : Magda, nu pot suporta băutura. M i-e scîrbă...
M A G D A : N u e băutură, e m edicament. Hai, bea. Tot...
Aşa, v e zi că m erge ?
F A N N Y (tu ş e ş te ): Doam ne !
D - N A C L U C E R U : îţi iac un ceai, Fanny... (S trig ă spre
cu rte .) Tovarăşe Gherasim, adu cărbunii ăia.
M A G D A : Fanny, F an ny !
F A N N Y : N -am nim ic, Magda. Sint numai obosită. A m
ve n it pe jos.
D -N A C L U C E R U : Cum ? Optsprezece k ilom etri ? Tu eşti
nebună, fato !
F A N N Y : Mamă, am fost totdeauna iată cuminte. Aceasta
e prim a m ea nebunie. N -a m d rep tu l ?
M A G D A : D ar aţi urcat cu vre o cinci m aşini ? De ce... ?
F A N N Y (o în tre ru p e ) : A m vru t să v in pe jos. Singură.
(O ftează.) Singură de tot... M agda, nu te m ai agita
atîta. In situaţia te...
M A G D A : Situaţia m ea e m ai bună deoît a ta. Acum .
F A N N Y : Se poate.
D - N A C L U C E R U : Fanny, eu totuşi nu în ţeleg : n-a fost
vo rb a că ven iţi cu toţii deseară ? A m tăiat curcanii.
F A N N Y : A fost vorba... Şi e bine că ai tăiat curcanii.
D - N A C L U C E R U : A tu n ci ? Ce cauţi tu singură pe drum ?
P e ploaia asta ?
F A N N Y : Coniacul in tr-ad evă r m i-a făcut bine. Ajunge.
Magda, nu-m i m ai masa picioarele.
M A G D A : Splendidele tale picioare.
F A N N Y : Da. B ietele m ele picioare splendide... (O liota
rîr e .) Gata. M i-a m revenit... A h, p an tofii ăştia m-au
zdrobit. (în cea rcă să se rid ice.)
M A G D A : S în t pan tofi de dans, nu de marş. H ai în baie,
Fanny. S p rijin ă-te de mine. (C ă tre doamna C lucerii I
U n capot cald, eoană-mare.
D - N A C L U C E R U : A r e tot ce-i trebuie acolo.
F A N N Y (se în toa rce din uşa dinspre baie) : Mamă, te n r
nu te supăra ; aş vre a să răm în cu M agda între pa Ini
ochi.
D - N A C L U C E R U (aproape p lîn g în d ): Dar eu suni mmn i
ta ! Soacra ta ! Ce ai cu m ine ?
F A N N Y (a lb ): N im ic. Dar acum am nevoie do Mltjftlfl
164
M A G D A : Lasă, coană-mare, lasă totul pe mine. E mai
bine aşa. (In tră în baie cu Fanny.)
D -N A C L U C E R U : Dum nezeu să vă înţeleagă.
(Iese. R evine im ediat, aducînd un făraş cu jăratic. G hera-
sim o însoţeşte, are în braţe lem ne pentru soba de teracotă.)
D -N A C L U C E R U : Şi teînd ai zărit-o ?
C, IIE R A S IM (pune jos lem nele, apucă fă r a ş u l): Lăsaţi-m ă
pe mine, doamnă. ( în tim p ce face fo cu l în sobă.) V e ­
nisem la tovarăşul director. L -am în tîln it azi-dim ineaţă
şi m i-a spus să trec pe la el...
D N A C L U C E R U : A şa ? Şi ?
(¡IIE R A S IM : D um neavoastră m i-aţi spus că nu-i acasă.
(M a i jos — a lt to n .) Şi m -aţi trim is după sifoane...
li NA C L U C E R U (a tin s ă ): Iartă-m ă, tovarăşe Gherasim,
rrodo-mă, nici nu ştiu unde m i-e capul. Ziceam că...
f 111LK ASTM : N u face nimic, doamnă..: Şi m ie îm i pla te
vinul cu sifon... (D u p ă o pauză.) Aşa, acum să punem
li-miiele...
U N A C L U C E R U (n e ră b d ă to r): Şi ?
( IIIK IIA S IM (calm , r a r ): A m întîrziat. A m aşteptat să
limieft zăporul. CSnd m -am întors, am zărit-o lingă
p o itr lA .
D N A C L U C E R U : Ce fă c e a ?
* IIIKKASI1VI : Nimic, Stătea cu capul rezem at de grilaj...
■ii pllni/ca.
D M A C L U C E R U : Vai !
Ml 1l'IIA,MIM (suflă în je r a t ic ): A m luat-o uşor de um eri
<i| iii11 Inlivbiil o de ce nu intră în casă.
11 NA ( '1,1 U 'KIMI : .Şi ea ce ţi-a zis ?
H I I I ' I I A M M ( ii term inat, se r id ic ă ): Cred cănici nu m-a
vlWul Dur tun niinit-o şoptind : „O m ule, eu nu m ai am
I HHm i
D m i 1,11('Kli 11 D u m n ezeu le! Fata asta şi-a pierdut
llllll(I ll1
Hl l l li \ IM Nn ( ied, doamnă... (O p riveşte lu n g .) N -ar
• i I'Iih i -■i'i11 •( I <l<> ceaiul a c e l a ? E u m ă duc să a d u c
h|I mmih'Im
' ' 1 I'' i IIII Aişn c*. Am şi uitat. Doamne, ce dumi-
• > Mi I' niiil/i (Ies (im în d oi în bucătărie.)
 Scena a 3-a
M AGDA, F A N N Y
(Fanny s-a schimbat, e îmbrăcată în tr-u n capot lung.)
M A G D A : Aşa. In tin de-te aici. D esfă-ţi părul, vreau să te
pieptăn.
F A N N Y : Ce bună eşti, M agda ! ( Se întin d e pe d ivan.)
M A G D A : E îşi asta o vocaţie, nu ? M ai vrei puţin coniac ?
F A N N Y : Da, m ai vreau.
M A G D A (îi toarnă) : îm i place cam era ta. E latît de cu­
rată.
F A N N Y (cu d ispreţ) : Bieidermayer. Im itaţie, bineînţeles.
M A G D A : F ilip zice că noi avem un dorm itor în stil Ion
Creangă şi un alt dorm itor în stil W a lt Disney.
F A N N Y : F ilip e delştept... Magda, du-te şi adu-mi ceaiul.
Ca să nu m ai intre miama. Pîn ă atunci, eu caut o m u­
zică. Sim t nevoia, după u rletele m urdare de azi-noapte,
să-mi spăl su fletu l cu ceva curat.
M A G D A : Bine, Fanny. (Iese, apoi re vin e cu ceaiul. In tre
tim p , Fanny a prins la radio o m uzică lină — un an­
dante adecvat m o m e n tu lu i.) E fierbinte. Stai să se ră­
cească oleacă...
F A N N Y : Tu cum te m ai simţi ?,
M A G D A : Bine. Totu l e în ordine...
F A N N Y (reduce m uzica. Aceasta răm îne de-acum un vag
şi înd epărtat fundal s o n o r ) : N u mă întrebi nimic,
M agda ?
M A G D A : Nu. T e cunosc prea bine.
F A N N Y : Magda, tu ştii că acum eşti singura fiin ţă din
lum e la care mă uit curată si fără m înie ?
M A G D A : F an ny !
F A N N Y : Drum ul acesta de optsprezece k ilom etri pe care
l-am făcut ca într-un groaznic coşmar, drum ul acesta
răm îne G olgota v ie ţii mele. Dacă nu aş fi ştiut că la
capătul acestei coborâri există o fiin ţă care se cheamă
Magda, aş fi m urit pe drum.
M A G D A : Fanny, nu înţeleg nimic. Ce s-a întîm plat ?
F A N N Y (pîn ă acum s-a r e ţ in u t ; izbucneşte în tr-u n hohot
de p lîn s ) : M agda, e atît de îngrozitor, atît de ruşinos...
166
N u pot, nu pot să-ţi spun... A m fost ucisă. A m fost
călcată în picioare. D esfiinţată ca om, ca fem eie, ca so­
ţie... Dacă aveam un pistol, ucideam şi mă ucideam.
(P lîn g e .)
M A G D A : Te-a u m ilit cineva, Fanny ? M -aş mira, tu eşti
un monument de mîndrie...
F A N N Y : Nu m -a um ilit, M -a terfelit. M -a ucis, mă în ­
ţelegi ? U m ilinţa pentru m ine e ca o pastilă : o iau în
doze mici, zilnic. M -am obişnuit cu ea. D im ineaţa o
mică umilinţă, seara un som nifer puternic. Tu ştii că
asta m i-e viaţa în ultim a vrem e.
M A G D A ( în c e t ) : Ştiu. M ai bea puţin.
K A N N Y : A m trăit ca sub un anestezic. A m început să-mi
iubesc frum useţea m elancoliei. P lo ile lungi din valea
asta, sirenele seiara, cîrdurile de giîşte sălbatice ce se
aud noaptea trecînd spre sud... Ziceam : totul e părere,
viaţa e un vis... Ştiam că mă înşală. Radu e un bărbat
în criză, vanitos şi viril. ,N u -m i păsa, jucam rolu l so­
ţiei distinse a unui director energic. N u -m i place să mă
mint, dar din laşitate, din com oditate, amînam orice in­
ventar, orice analiză. Chefuri, excursii, vizite. Ia r che­
iuri, iar v izite şi, între timp, otrava leneşă a acestei
camere triste şi m orfina bovarică a cărţilor... Tu ai fă ­
cui între tim p trei copii. Eu, între timp, am ucis în
mine chiar şi dorinţa de a avea vreun copil... M ă as­
culţi, M agda ?
M A G D A : Da, Fanny, te ascult !
h 'A N N Y : A m fost o cretină. O penibilă domnişoară de
pensi on. Ziceam : am o taină, mândria mea. A m un v i ­
ciu : contemplaţia. Poezia. V ax. Azi-dim in eaţă, la orele
îuiso şi un sfert, într-o singură secundă, cin eva m i-a
mnuls toate vălu rile. Şi pielea de pe obraz. A m p ier­
dut, într-o clipă, tot sensul vieţii. M i s-au ars pe din-
Irtuntru toate siguranţele... Sînt în întuneric acum,
Mngdia, am orbit, nu m ai văd nim ic, nici înapoi, nici
i ni mi l e, nim ic, nimic, nimic... (P lîn g e d in nou .)
M A G D A : Linişteşte-te, Fanny. Hai, fi i calmă. Spune-mi,
ic s-a întîm plat, de fapt, la pescuitul acela ?
I ' WN NY : Pescuit ! M oft. P re te x t pentru o altă form ă de
clicf. Şi-au luat undiţele, au mers la baraj, am auzit şi
Incuri de armă. Dar de prins, nu s-a prins nici un
167
 \
păstrăv şi nici o fiară nu a căzut în bătaia puştii. Caba­
nierul ne-a servit şi pescărie, şi vînat. Din rezervele
sale. Totul era aranjat dinainte...
M'AGDA : Şi după aceea ?
FANNY : Obişnuitul chiolhan de... intelectuali. La început,
toţi severi şi principiali. Se discută probleme de produc­
ţie, fiecare îşi vehiculează masca cea mai justă... Apoi
vine faza a doua : încep linguşirile. Unii se laudă, alţii
ameninţă, se mai spală în familie şi cîteva mici rufe
murdare... Ah, mi-e lehamite, ştiu pe dinafară totul...
Şi apoi, bineînţeles, faza a treia, care începe cu Gau-
deamus şi sfârşeşte cu cele mai idioate bancuri.
MAGDA : Te-a jignit cineva ?
FANNY : Nimic deosebit. Atanasiu ăsta, un tip chel cu
nişte ochi de m istreţ, mi-a făcut curte. Discret, elegant.
Ştie zece expresii englezeşti — Radu a avut grijă să-i
spună că sînt profesoară de engleză, a ţin u t omul să
fie atent cu mine, în limba diplomei mele de licenţă...
Viteşan, porcul — are două fete de m ăritat — m-a in­
vitat la dans şi în timpul tangoului m-a lins după
ureche.
MAGDA : Şi nu l-ai pălmuit ?
FANNY : Nu. Am mers la nevastă-sa şi i-am cerut o ba­
tistă. Şi m-am şters... Fără nici un alt reproş.
MAGDA : Bravo.
FANNY : Totul s-a întîm plat azindimineaţă. Eram în pat,
Radu era gata de plecare.
MAGDA : Şi ?
FANNY : Magda, buna mea Miaigda, iartă-m ă, mi-am ju rat
pe drum ca acest am ănunt — pentru alţii poate ridicol,
pentru mine ucigător —, acest m urdar am ănunt să nu
ţi-1 povestesc. Nu din mândrie, sau discreţie. Nu mai
am mîndrie — şi dacă aş putea, aş merge în piaţă şi
aş urla totul la megafon... Dar căsnicia ta cu Filip e
to t ce cunosc mai frumos şi mai curat în lume. De ce
să v-o murdăresc ? Te pregăteşti să naşti o fetiţă ; de
ce să ai în m intea ta o sămînţă neagră, otrăvită, un gînd
care s-ar putea prelungii, prin singe, pînă la celulele
ei de înger ? N-am dreptul. Fiecare răspundem pentru
viaţa noastră — şi fiecare avem viaţa pe care o merităm.
MAGDA : De ce m -ai chemat atunci, aici ?
168
FANNY : Fiindcă voiam să plîng. Am în mine un vagon
de lacrimi. Nu numai cele ale acestei zile, ci toate la­
crimile pe care nu le-am putut vărsa de ani de zile...
Voiam să plîng... şi am plîns. Vreau ca faţă de mama
şi faţă de Radu să fiu tare, ca o stîncă spălată, ca un
cristal ieşit din foc...
MAGDA : Va să zică, Radu...
KANNY : Da... Ascultă, Magda : tu, în sinea ta, ce crezi
despre el ?
MAGDA (greu): Ce să cred ? E un bărbat bine. Se zice
- un foarte bun inginer. Ambiţios. Puternic. Foarte
director. Un pic prea director.
KANNY : Filip ce zice despre el ?
MAGDA : Noi nu avem timp să discutăm asemenea lu­
cruri. Bănuiesc doar atît că, în ultim ul timp, au avut
loc între ei cîteva neînţelegeri. Detaşarea lui Filip la
Işalniţa de aici i se trage. Dar nu sîrit sigură.
KANNY : Dar ce a făcut Filip ?
MAGDA : Nu ştiu. Se pare că a refuzat să iscălească nişte
acte... Mai mult n-aş pirtea să-ţi spun...
KANNY : Şi la asta m-am gîndit pe drum... Nu-mi cunosc
bărbatul, omul cu care trăiesc. îm i scapă esenţialul din
el. întotdeauna cînd ies pe stradă, simt în ochii oame­
nilor — a acestor oameni simpli şi cumsecade — simt
o răceală, un fel de dispreţ. E ca şi cînd m -ar judeca.
MAGDA : Exagerezi ! Ţie ţi se spune, pe toată valea, Sofia
Loren. Eşti cea mai frumoasă şi cea mai elegantă fe­
meie...
KANNY : Ridicol... într-o zi am urcat în autobuz. De obicei
merg la oraş cu maşina. Ei bine, într-o zi, nu mai ştiu
dc ce, am uroat în autobuz. A fost groaznic, Magda. în -
chipuieşte-ţi, era aglomeraţie şi cu toate acestea s-a fă­
cut în jurul meu un gol pe o rază de un metru. Călă­
toream singură, distinsă şi respectată, călătoream ca o
contesă de pe vremuri.
MAGDA : Am impresia că te apropii de adevăr.
KANNY : Nimeni nu mi-a spus o vorbă, din contră, toţi
au încetat să discute... îmi crăpau obrajii de ruşine, mă
gîndeam la tata, la Anima, unde am crescut într-o casă
de muncitori, la copilăria mea de stambă şi pantofi pe
puncte...
169
 M A G D A : Tu vezi numai drama ta, drama fiinţei tale.
Te-ai însingurat, uiţi că toate cauzele pleacă de la oa­
menii cu oare, prin care trăieşti. Casa asta e o cetate,
Radu — un senior falnic. A re toate calităţile şi defec­
tele pe care le dă puterea... (Se gîndeşte, se răzgîn-
deşte). Deşi, s-ar putea să greşim. Poate că -avem, ju-
decîndu-1, de aici şi acum, un fals unghi de vedere...
L-am văzut juc'îndu-se cu copiii mei. M i s-a părut co­
pleşitor de simplu, de... naiv. Filip îl respectă, şi Filip
nu e un linguşitor. Aşa că, vezi tu, ar fi bine...
F A N N Y fcu veh em enţă): N-ai dreptate. Pentru ceea ce a
făcut azi-dimineaţă n-are nici o scuză. Nici în cer, nici
pe pământ.
M A G D A (c a lm ă ): Perfect. Sunt de acord ou tine. Dacă ai
ajuns la această concluzie, înseamnă că totul e limpede.
Nu ?
F A N N Y : Da. Totul e limpede.
M A G D A : Aşa îmi placi, Fanny... îm i pare bine că te-ai
liniştit. Acu, te voi ruga ceva. Ceva important.
F A N N Y : Despre ce e voriba, Magda ?
M A G D A : Deseară iritru la Martinovici...
F A N N Y : Dumnezeule ! Şi nu spui nimic ?
M A G D A : Linişteşte-te ! Nu am dureri, deocamdată. Doar
inima mea şi a lui bate alitfel. Aşa că... vreau să te rog
— ştii, primele nu s-au dat nici astăzi — să mă îm­
prumuţi, cîteva zile, eu trei sute lei...
F A N N Y : Vai de mine...(gest). Imediat !
M A G D A : Lasă. Spune-mi unde ai poşeta şi mă servesc
singură.
F A N N Y : In poşetă nu am bani destui... Dar ştiu sertarul
în care îşi ţine Radu rezervele... Şi ştiu şi unde ascunde
cheia de la acest sertar... O clipă.... (Se ridică, trece în -
tr-o altă cameră.)
D -N A CLUCERU (din usă, ş o p tin d ): Magda !
M A G D A : Da.
D -N A CLUCERU : S-a mai potolit ?
M A G D A : Sper că da.
D -N A CLUCERU : îm i pare bine... Ei, vezi, astea-s neca­
zuri pe care le ai numai în tinereţe... Cînd eram ca
ea, şi eu am făcut o criză, m-am îndrăgostit de un lo­
cotenent de artilerie. Soţul meu...
M A G D A : Coană-mare, Fanny încearcă o cu totul altă
criză. Nu s-a îndrăgostit de nici un locotenent.
170
D-NA CLUCERU : Atunci e geloasă.
M AG D A : Nu e nici geloasă.
D -N A CLUCERU : Ssst ! O aud că vine ! Să nu vă de­
ranjez ! (Se retrage.)
M AGDA (speriată): Fanny, ce-i cu tin e? Eşti palidă, tre­
muri.
K A N N Y (ca pentru s in e ): încă un văl.
M AGDA (o ia în b ra ţe): Aiurezi, Fanny, ce s-a întîm-
pla t ?
K A N N Y : Nimic deosebit... (Oftează, încearcă să-şi păstreze
calmul.) Magda, iartă-mă, nu te pot împrumuta. Nu te
pot împrumuta...
M AGDA : Nu-i nimic. Mă descurc eu.
K A N N Y (c o n tin u ă ): ...nu fiindcă nu avem bani...
M AGDA : Ci ?
K A N N Y : ...ci fiindcă... în sertarul soţului meu am găsit
o sumă mult prea mare.. Şi din aceşti bani, care nu
ştiu ce provenienţă au, nu vreau să iau nimic... Nu e
genul de bani care se dau unei femei ce se pregăteşte
să nască un om cinstit...
M AG D A : Să nu greşeşti. Cine ştie, poate că Radu...
K A N N Y : Magda, vreau să rămîn singură. T e implor, în-
ţelege-mă !
M AG D A : Desigur. E chiar timpul să mă retrag.
K A N N Y : A zi am deschis două uşi, două uşi care erau
sub nasul meu — dar pînă acum nu am vrut să ştiu
ce e dincolo de ele. A zi le-am crăpat numai — şi ce
am întrezărit, m-a dărîmat. M -a copleşit. Acum e mo­
mentul să sparg toate uşile. Să văd, tot, tot, tot. Şi ce
e în pod, şi ce e în pivniţă... Tot. O dată pentru tot­
deauna.
M AGDA : A r fi bine, înainte de toate, să te linişteşti.
Să-ţi aduni gîndurile. Stai întinsă. Aşa. Fac radioul mai
tare. E bine ? Eu mă retrag prin bucătărie şi am să-i
spun soacrei tale să te lase în pace. Ascultă-mă, Fanny,
aşa e bine. înaintea măriilor bătălii, toţi soldaţii îşi fac
rugăciunea. Chiar şi cei care nu cred în Dumnezeu.
(Iese.)
(Cortină muzicală. Fany s-a culcat. Se aude de departe
vîjîitul ploii care continuă să cadă.)
171
 Scena a 4-a
FANNY, DOAMNA CLUCERU
(O bătaie discretă în uşă. Nici un răspuns. Uşa se deschide
totuşi. Intră doamna Cluceru.)
D-NA CLUCERU : Fanny... Fanny, dormi ?
FANNY (calm, jos) : Nu.
D-NA CLUCERU : Nu vrei puţină supă caldă ?
FANNY : Nu vreau supă caldă.
D-NA CLUCERU : Iartă-mă, înnebunesc în bucătărie, spu­
ne-mi, ce e eu tine ? Ce s-a întâmplat ?
FANNY : Stai jos, mamă.
D-NA CLUCERU : Foarte bine. Lasă-mă să-mi aprind o
ţigară. Sunt aşa de nervoasă. Ştiu că în camera asta
nu se fumează, dar...
FANNY : Acum se poate fuma.
D-NA CLUCERU (îşi aprinde ţig a ra ): Am trimis un copil
să-l caute pe Radu. Să-i spună că ai venit.
FANNY : Ştie unde să-l caute ?
D-NA CLUCERU : I-am spus să-l caute peste tot...
FANNY : Eu aş fi putut să-i ispun precis unde-1 poate găsi.
D-NA CLUCERU : Nu-mi place cum vorbeşti, Fanny. Nu
sunt obişnuită cu acest ton. Radu e fiul meu şi dacă a
ajuns ceea ce a ajuns, asta poţi să mi-o mulţumeşti în
primul rînd mie.
FANNY : Dar ce a ajuns Radu ?
D-NA CLUCERU : Ce întrebare ?! Radu e director ! (Cu
legitim ă m îndrie m aternă). E directorul unuia din cele
mai moderne combinate chimice din ţară.
FANNY : Şi asta ajunge ?
D-NA CLUCERU : Asta-i culmea, Fanny ! Eu cred că tu
nu eşti în toate minţile.
FANNY : De ce ?
D-NA CLUCERU (în crescendo) : Fiindcă vorbeşti aiurea !
Ai cea mai frumoasă casă de pe valea asta prăpădită.
Ai un soţ puternic şi tînăr, maşină la scară, toalete, casă
deschisă. Ai tot ce-şi poate dori o femeie tînără, astăzi...
112
Degeaba zîmbeşti, aşa e. Le crapă tuturor ochii de in­
vidie, văzîndu-vă.
FANNY : Aşa e. Ai dreptate, mamă. Nu ştiu însă dacă
ochii aceia crapă de invidie sau de revoltă.
D-NA CLUCERU : Ce vrei să insinuiezi ?
FANNY (ca lm ă ): Ascultă-mă, mamă. Am stat, după ce a
plecat Magda, culcată pe acest divan. Am închis ochii
şi am încercat să fac puţină aritmetică. Da. Să fac nişte
adunări şi nişte scăderi. Pînă acum, niciodată nu m-a
interesat latura economică a menajului nostru. Radu
era cu banii, dumneata făceai piaţa. Dar astăzi m-am
întrebat : din ce bani am cumpărat aceste scumpe mo­
bile ? Din ce bani ne-am schimbat Wartburgul cu un
Fiat 125 ? Cit ne costă mesele, chiria, toaletele ? Cum
am reuşit să tocăm anul trecut la Mangalia, într-o sin­
gură lună, zece mii de lei ? Numai weekend-ul ăsta afu­
risit ne-a costat pe puţin două mii de lei.
D-NA CLUCERU : Vai de mine, dar asta depăşeşte orice...
(Se sufocă). Fetiţo, soţul tău e director, are cel mai mare
; salariu, primeşte prime grase... Şi uiţi că acum doi ani
mi-am vândut casa... Am primit cincizeci de mii de lei
pe ea.
FANNY : Din banii aceia, Radu şi-a cumpărat Wartburgul.
Dar restul ? (Pauză). Mamă, pe cine ajutăm dacă min­
ţim ? Dacă ne minţim ?
D-NA CLUCERU (uşor derutată) : Fii sigură că Radu ştie
ce face... Şi-apoi, află că banii pentru Atanasiu — vreo
trei mii de lei — i-a împrumutat de la Martinovi-ci.
Asta o ştiu eu, precis.
FANNY : Curios. Foarte curios. Deci, pentru această esca­
padă Radu a împrumutat trei mii de lei de la Martino-
vici... Te cred, mamă. Dar atunci mă întreb... stai o clipă,
vin îndată... (trece în cam era cealaltă şi aduce un teanc
de sute) ...atunci mă între-b de unde are aceşti cinci­
sprezece mii de lei pe oare i-am găsit ascunşi în biroul
său ?
D-NA CLUCERU: Dumnezeule!... Eu ştiu?! Poate e
prima care a încasat-o pe trimestrul acesta ?
FANNY : Primele încă nu s-au plătit. O ¡ştiu de la Magda.
D-NA CLUCERU (s-a redresat) : Fetiţo, soţul meu a fost
avocat de stat, căpitan în rezervă, în vechea armată ro-
173
 mână. Intendentul unei divizii. Eu niciodată nu mi-am
permis să-l întreb ce şi cum ? Tu cum îţi permiţi ?
FANNY : Foarte simplu. Stau în casa asta, sânt soţia lui,
vreau, am dreptul să ştiu ce fel de bani sunt aceştia.
D-NA CLUCERU : Fanny, Fanny, tu citeşti prea mult şi
nu lucrezi nimic, Radu lucrează prea m ult şi nu citeşte
nimic. De aici vi se trage. Las-o moartă. Pune banii la
loc şi vino să-ţi dau un ficat de curcan.
FANNY : Mamă, dar banii ăştia... (înghite în gol. Se teme
de cuvinte.) în orice caz, nu sunt curaţi. Nu pot, n-au
cum să fie curaţi.
D-iNA CLUCERU : Doamne, cîl de proastă poţi să fii. Tu
trăieşti în lună. Ce te amesteci în afacerile bărbaţilor ?
îţi lipseşte ceva ? N-ai ce mînca, nu ai ce îmbrăca ?
FANNY : Tocmai pentru că mi-am dat seama că am prea
m ult din toate, nepermis de multe şi din toate, tocmai
de aceea banii aceştia îmi întorc conştiinţa pe dos. Mă
înspăimîn'tă.
D-NA CLUCERU : Ascultă-mă, fată, şi pe mine. Fie-iertat
soţul meu avea o vorbă. Zicea : viaţa e ca o căruţă plină
cu mere : unii se târăsc în urm a ei şi se mulţumesc cu
ce pică pe jos, alţii împing greu din urm ă şi fură câte un
m ăr prin loitrele carului, şi alţii, cei mai şmecheri şi
mai ai dracului, pun mâna pe hăţuri, se urcă pe capră şi
duc căruţa toată la casa lor... Ai priceput ?
FANNY : Aşa putea gîndi un „căpitan“, intendent în ve­
chea arm ată română... Dar noi, eu şi cu Radu, suntem
altă generaţie, avem o altă m entalitate. Sper, cel puţin.
D-NA CLUCERU (atinsă) : Te invit să nu jigneşti memo­
ria soţului meu. Avocatul Cluceru a luptat în Răsărit, a
luptat în Apus şi a ştiu t să moară unde trebuie. La da­
torie. Ca un erou. Din pensia ce ne-a lăsat-o l-am făcut
inginer pe bărbatul tău. Aşa s-o ştii.
FANNY (rîde) : Mamă, să nu fim caraghioşi. Radu, la che­
furi, povesteşte totdeauna că tatăl său a m urit — e ade­
vărat, pe frontul de Apus — d ar nu de glonţ, ci de
inimă. în braţele unei unguroaice.
D-NA CLUCERU (după o clipă): Radu minte... Glumeşte...
Oricum, a m urit. Şi a m urit ca un bărbat. Ca un erou.
Tot ce ai, lui îi datorezi.
FANNY : Dar ce are toată povestea asta ridicolă cu cei
cincisprezece mii de lei ?
174
I)-NA CLUCERU : Dar ce ai tu cu aceşti cincisprezece mii
de lei ? Ce, sânt banii tăi ? S-a plîns cineva de ei ?
FANNY : Dacă vine într-o zi miliţia şi-l bagă la puşcărie ?!
D-NA CLUCERU (s-au pus paie pe jo c ): Dar cum îţi per­
miţi, cucoană, tonul acesta ? Acum âl faci şi hoţ ? Şi
chiar dacă-i hoţ, pentru cine a furat ? P entru casa asta,
pentru frumoasa, pentru „englezoaica“ sa soţie ! Tu n-ai
dreptul să cârteşti ! Uiţi cine ai fost oînd te-a luat !
Uiţi că ai venit în casa mea cu o valiză de carton şi
cu un sac de cărţi. Atâta ai avut. Şi acum faci anchete ?
îmi critici familia ? Păi, nu permit. Nu perm it ! Eu rar
deschid gura, dar când o deschid apoi să te ferească
Dumnezeu...
KANNY (neverosimil de calmă): Apropo de valiză ; mamă,
unde e valiza aceea eu care am venit ?
D NA CLUCERU : Crezi că am ars-o ? Nu am ars-o. Ştiam,
presimţeam eu că într-o zi voi avea nevoie să ţi-o vîr
sub nas. Că prea sus şi prea fin e nasul ăsta din Anina.
Da. Familia Cluceru..,
I'ANNY : Lasă, mamă, familia Cluceru. Vreau să văd va­
liza aceea.
D-NA CLUCERU (furioasă, acum şi cu lacrimi în ochi): O
s-o ai, o s-o ai... Gherasime, Gherasime ! Altfel mi-am
închipuit eu ziua asta. Eu mă sparg în bucătărie să
aranjez ospeţe ca să vă netezesc viaţa... şi tu te întorci
de la pădure ea o tigroaică... Muşti pe toată lumea,
muşti şi mâna celor care te hrănesc...
( I11ERASIM (din uşă) : M-aţi strigat, doamnă ?
I) -NA CLUCERU : Da. Nu te supăra. Urcă-te în pod şi
coboară valiza verde. O s-o recunoşti. E cea mai proastă
valiză din cele aruncate de noi. Şterge-o de praf şi adu-o
doiamnei. Aici. S-o vadă. S-o pupe...
I'ANNY : Stai, domnule Gherasim. Valiza asta...
(¡IIERASIM (calm): Lăsaţi, doamnă. V-o aduc eu.
I'ANNY : Mamă, n-ai aflat esenţialul despre Radu.
I) NA CLUCERU : Ce esenţial ? Ce esenţial ?
I'ANNY (simplu de tot) : Nu mai e om !
I >-NA CLUCERU : Tu vorbeşti ? Tu îi conteşti omenia ?
Dar cine eşti dumneata, cucoană ? Ai uitat de unde te-a
scos băiatul meu ? Că te-a făcut prinţesă şi miss Româ­
nia ? Eşti o parazită, află de la mine, o pisică de lux, o
leneşă căreia i s-a urcat binele la cap. Asta eşti. Tu îi
 numeri banii ? Cu ce drept ? Nu cîştigi nici cit să-ţi
cumperi lacul de unghii.
F A N N Y : Mamă, ajunge.
D -N A CLUCERU : Da’ ce, eu am început ? Eu stau în
banca mea. La bucătărie. Şi tu îmi vii din salon şi-ncepi
să vorbeşti de omenia celui care te ţine în mătasă ?...
Să-ţi fie ruşine.
F A N N Y : Nu mă jigni, mamă.
D -N A CLUCERU : Nu mai e vorba de jignire. In fiecare
casă, s-o ştii, există un sertar care nu trebuie deschis
niciodată, fiecare om are dreptul la un văl pe care să
nu i-1 poată smulge nimenea. Tu pe ce lume trăieşti ?
Auzi, Radu nu mai e om ! Atunci, tu ce eşti ? Maică
Precistă ? Zîna zînelor ?
F A N N Y : Nu ştiu ce sînt. Ştiu numai at'îta că ruşinea
doare...
D -N A CLUCERU : Astca-s mofturi de Anina. (B a tjocori­
tor.) Ploaia de astăzi ţi-a dezvelit originea sănătoasă ?
Uiţi că eu şi fiul meu te-am făcut „o doamnă“ , uiţi că
fără noi erai o pîrlită de profesoară care s-ar fi spălat
intr-un lighean şi şi-ar fi făcut părul cu bigudiuri din
ziare. Şi ar fi sirius banii de dirigenţie ca să-şi cum­
pere un tranzistor.
F A N N Y (nu mai poate, ţipă) : Ajunge, mamă ! Ajunge...
(M ai calm.) Şi acum, fiindcă tot ce a fost de spus între
noi două s-a spus, te rog frumos, te rog pentru ultima
dată : (tare) ieşi afară din camera mea.
D -N A CLUCERU : .Nu este camera ta !
F A N N Y : Atunci ieşi afară din viaţa mea. Te rog ! Te
implor !
D -N A CLU CERU (vînătă) : Asta-i culmea!... Bine... Dă
banii ăia încoace. Nu sunt ai tăi. (Ia banii.) Aşa. Şi
să ştii că mă duc să-l caut. Să-l rog, e timpul să-ţi trăs­
nească două palme ca să te trezeşti... Ce ruşine, ce ne­
ruşinare ! (Iese, i se aude vocea din bucătărie). Da,
asta e ! Du-i-o ! Să-şi amintească de unde şi cum a
venit \în casa asta !
(L i n i ş t e ; F a n n y p lîn g e în ce t.)
F A N N Y (singură) : Tată dragă, dacă ai şti ce-am ajuns...
Ce am putut să ajung ! (Se aude o discretă bătaie în
uşă. Fanny se reculege.) Intră !
176
Scena a 5-a
GHERASIM, FANNY
(ilIE R A S IM (bate in uşă, intră) : lertaţi-mă, doamnă, v-am
adus valiza.
l'A N N Y (încurcată, sc jenea ză): Da, da.
( ! IIE R ASIM : Asta e ? Sau...
l'A N N Y : Da. Asta e ! (îş i tnîngîie valiza.) Tinereţele mele...
(Se reculege.) Domnule Gherasim, te rog să mă scuzi, mă
simt... îm i pare neispus de rău...
(ilIE R A S IM : Doamnă, nu e cazul să vă ¡cereţi scuze... Eu
sunt vinovat.
l'A N N Y : Vinoivalt, dumneata ? De ce ?
C IIE R A S IM : îm i permiteţi să stau jos? Trebuie să vă
vorbesc. (Uşoară ezitare şi la el, şi la ea.) Poate nu se
cade, poate fac o greşeală... eu, totuşi...
E A N N Y : Dar, te rog. Ocupă loc. Uite, am nişte băutură,
(ilIE R A S IM (s im p lu ): Mulţumesc, nu beau.
l'A N N Y (acum gazdă) : Fumezi ?
(iiIE R A S IM (zîm bet) : Nu... De ce vă miraţi, doamnă ? Am
trei copii mari. Şi viaţa nu e uşoară !
l’A N N Y (renunţă să-şi aprindă ţigara) : înţeleg.
(ilIE R A S IM : Cea mai mare e o fată. O cheamă, ca şi pc
dumneavoastră, Ştefania. Noi îi spunem Fana. E deş­
teaptă şi cuminte.
l'A N N Y : O ştiu. V-am văzut odată împreună. E foarte
frumoasă. în ce clasă e ?
(ilIE R A S IM : A X ll-a . Azi-m îine dă bacalaureatul. Vrea
să urmeze engleza. Dar eu stiu ?...
l'A N N Y : Engleza ?
(ilIE R A S IM : Da. M-a tot bătut la cap s-o aduc la dum­
neavoastră. Voia să vă mai întrebe...
l'A N N Y : Şi de ce nu ai adus-o ?
(ilIE R A S IM : Păi, vedeţi, şi asta intră în povestea mea...
De ce mă priviţi aşa ?
K A N N Y : Iartă-mă. A zi privesc pe toaltă lumea altfel.
Parcă te văd prima oară. (îş i revine.) Ziceai de o po­
veste. Ce poveste ?
( ilIE R A S IM (oftea ză ): Nu e uşor. Dar azi, cînd v-am văzut
la poartă, am înţeles ică...
l'A N N Y (p re cip ita tă ): Ce ai înţeles ?
11! — Teatru
177
 G H E R A SIM : Am înţeles că suferiţi. Cumplit. Că sînteţi la
o mare cumpănă...
F A N N Y : Mă cunoşti ?
G H E R A SIM : Nu, doamnă. Dar mă cunosc.
F A N N Y : Şi ?
G H E R A SIM (g r e u ): Doamnă Fanny, am văzut... bănuiesc
ce e în ochii dumneavoastră...
F A N N Y : Ce e în ochii mei ?
G H E R A SIM (schimbă vorba) : Cum v-am spus, fata mea
cea mare e într-a XH-a. în vacanţa de primăvară, a in­
trat la uzină. Casieră. Să mai câştige şi ea un ban al ei.
Ştiţi : un ciorap, nişte pantofi. A re optsprezece ani...
F A N N Y : înţeleg : Şi ?
G H E R A SIM : Intr-o zi, isoţul dumneavoastră a văzut-o în
staţia de autobuz. A oprit maşina şi a invitat-o să intre.
Un geist frumos, al unui director oare îşi transportă ca­
siera la Centrală. Nu ?... Ei bine, peste două ceasuri,
fata mea a venit acasă (subliniază) pe jos, şi mi-a spus
plîngînd că nu mai calcă la uzină. A vea în ochi exact
ce am văzut în ochii dumneavoastră azi cîmd aţi deschis
poarta.
F A N N Y : Dumnezeule ! Dar ce s-a întâmplat ? Nu cumva...?
G H E R A SIM : Nu. Faita mea e foarte mîndră. Nu s-a în­
tâmplat nimic grav. Poate, nişte vorbe...
F A N N Y : Ce vorbe ?
G H E R A SIM : Nu ştiu. Nu vrea să spună. E foarte în­
chisă şi, la Vîrsta ei, ştiţi dumneavoastră, durerile şi
umilinţa încă nu au cuvinte... Am înţeles-o şi am re-
tras-o din serviri.
F A N N Y : De ce n-ai venit la mine, omule, de ce... ?
G H E R A SIM : De ce să fi venit la dumneavoastră ?...
Doamnă, viaţa care e dincolo de casa asta e cu totul
alta decît v-o închipuiţi. Intre oamenii de dincolo sunt
altfel de legături, alte raporturi. Spre casa asta, cre-
deţi-mă, de acolo de la noi, nu duce nici un drum. Nici
un pod. Aici, e o altă lume.
F A N N Y (p rin s ă ): Ce cauţi în această lume, domnule Ghe-
rasim ?
G H E R A SIM : Va trebui să aveţi puţină răbdare. Am să
încerc să vă povestesc totul.
F A N N Y : Te rog. Aştelpit.
G H E R A SIM : în ir -o zi s-ia aprins, nu ştiu din ce cauză,
motorul de la culbutor. S-a dat alarma, am sărit vreo
zece. Culbutorul e sus, în aripa veche, se ajunge greu
l u i el. Un băiat tinăr, Calotă, a apucat un extinctor şi
a luat-o direct-peste acoperişul de sticlă al concasoare-
lor. A ajuns înaintea noastră şi,a stins repede focul oare
nu apucase să se întindă. Noi urcam pe spirale — am fi
sosit prea tîrziu. La întoarcere, bietul Calotă — striga
„ura !“ de bucurie — a luat-o pe'^te acoperiş. Şi deodată,
sticla veche, sîrma ruginită, s-a rupt. Şi el a căzut. S-a
făcut zob.
I'W NNY : Groaznic !
(¡IIK ItA S IM : L-am înmormântat. A ici începe conflictul
nostru cu tovarăşul director. Ne-am dus la el, în dele­
gaţie, să-i cerem câţiva saci de ciment ea să-i facem bă­
laiului un mormânt ca lumea. Merita, nu? (A rgum ent
sentimental.) Abia scăpase băiatul din armată, era cel
mai tinăr din echipa mea. Foarte harnic şi săritor...
('¡mia dumnezeieşte din nai.
I'W NNY : Şi soţul meu ?
( I I I KRASI M : Tovarăşul director — nu ştiu ce a fost cu
el ¡11 ziua aceaa — ne-a refuzat. Dur şi scurt. Zicea :
,,Nu am prevăzut în plan ciment pentru morminte“ .
K A N N Y : Groaznic.
<¡ IIKItASIM : Eu m-ani înfuriat. Mă înfurii foarte greu şi
foarte rar. Dar atunci a plesnit ceva în mine, am urlat
l;i (Tşi am dat cu pumnii în masă.
I' WNNY : Bine ai făcut.
( ¡ IIKItASIM : Foare rău am făcut. Da. Fiindcă i-am strigat
uşa : „Pentru Calotă nu aveţi zece saci de ciment, dar
pentru răţăria mamei dumneavoastră aţi avut ?“ .
KANNY : Dum nezeule! într-adevăr, avem o răţărie în
curtea din spate... Şi el ce ţi-a spus ?
( «IIKItASIM : A albit la faţă. Tremura tot — dar s-a stă-
pinlt. Atâta mi-a spus : „Ieşi afară, Gherasime, şi să-ţi
lle ruşine“ .
I' WNNY : Dar aveai perfectă dreptate !
i ¡ IIKItASIM (zîm bet obosit) : N-aveam. Cînd am ieşit, Cla-
I'Iwnm, care <a fost de faţă la această scenă, ne-a dus în
biroul ei, şi fără să scoată un cuvânt, ne-a arătat două
nete.
I' WNNY : Ce acte ?
( ¡ I I KI t ASI M : Chitanţa de 240 de lei pentru cumpărarea
cimentului necesar răţăriei — şi o comandă, achitată,
179
 p rin care s-a ceru t p e n tru Calotă o m arm ură de la Rus-
ohiţa. P ricepeţi ?
FANNY (derută ; totuşi, oarecum u ş u r a tă ): Nu pricep. De
ce nu v-a spus adevărul ? Nu era m ai sim plu ?
GHERASIM : Nu. E director, doam nă. Şi, uneori; crede-
ţi-m ă, e foarte penibil să fii director. M odestia poate
să pară îngâmfare, îngâm farea poate fi luată drept de­
magogie. Eram o delegaţie de m uncitori, şi nu o dele­
gaţie oarecare. Il vedeţi dumneavoais-tră pc R adu Clucerii
b ătîndu-ne pe u m ă r şi zicîndu-ne : „Tovarăşi, directo­
ru l vostru v-a luat-o înainte ?“... D oar îl cunoaşteţi.
FANNY : Să zicem... D ar cu asta conflictul s-a închis, nu ?
GHERASIM : Da şi nu. E ra jignit. Ceva îl rodea. A început
să m ă ocolească. A vea drep tu l, ziceam... Pe urm ă, să
vedeţi.,.
FANNY : Spune, spune, te rog !
GHERASIM : Aşa... A u tre c u t după asta cîteva săptăm âni,
poate chiar o lună, totul p ă re a uitat. Al mic al m eu a
fost operat de am igdalită, ştiţi cum e asta la copii, n-am
d o rm it două nopţi. Eram în schim bul de dim ineaţă,
în tr-o luni pare-m i-se, nu ştiu (ce m -a apucat, oboseala,
poate gaze, poate lipsă de aer, m i s-a făcu t deodată un
som n de m oarte. Le-am spus băieţilor. Mă trag undeva
să dorm o ju m ă ta te de oră. A veam la m ine cheia con­
toarelor de siguranţă ale întregului combinat... Am m ers
şi m -am culcat. P este o oră, când m -am trezit, cheile
dispăruseră... Da. Le-am găsit pe m asa tovarăşului di­
rector.
FA NN Y : Ţi le-a fu ra t cineva ?
GHERASIM : Nu ştiu. La amiezi, m -am dus la el la ra ­
port. B ătuse pe Stroe, un necalificat. Ala a in tra t la
spital, vuia to ată uzirna.
FANNY : Cum, aşa de rău l-a b ă tu t ?
GHERASIM : De unde ! C îteva palm e zdravene. în orice
caz, era grav. Aşa ceva nu s-a m ai pom enit în lum ea
noastră.
FA NN Y : Groaznic. Cum a putut...
GHERASIM : Şi eu m -am m irat. M -am dus să-l întreb. Mi-a
a ră ta t cheile m ele dispărute... Ce s-o m ai lungesc. Am
dat declaraţii, eram vinovat, m i s-a făcut u n dosar.
FA NN Y : Şi dum neata ee ai făcut ?
GHERASIM : Am tre i copii, doam nă. Şi u n obraz. Ca şef
al echipei de control, nu am voie să greşesc. U zina îşi
are legile ei d rep te şi necruţătoare. Dacă eu prind pe
cineva dorm ind, su n t obligat să-l pedepsesc. Nu p u ­
team să-l rog să m ă ierte. Am zis : fie ce-o fi. D ar
in ¡-era şi ruşine, şi team ă.
I1'A NNY : Team ă ?
flIlE tlA SIM : U n fel de team ă. (Se înfurie uşor.) Şi uram
»coastă team ă. Fiindcă ştiu ică orice team ă, oriunde şi
nricînd, e la un pas de ură, ...de scîrbă... S unt un co­
munist cinstit, doam nă, un m uncitor bătrân, eu nu am
voie să mă uit în pământ. De aceea l-am căutat, l-am
căutat şi la birou, şi aici acasă — doar m -aţi văzut — ,
I am căutat să m ă u it în ochii lui şi să-l oblig să-m i
spuie : e albă sau neagră ?
I'WNNY (surescitată): Iartă-m ă, G herasim e, ceva totuşi
im pricep. Eu nu su n t memibră de partid...
CIIIORASIM : Ştiu.
I'WNNY : ...dar din oîte cunosc eu, în asem enea situaţii,
un com unist cinstit n u m erge la director ; sau, m ai
bine zis, dacă vede că d irectorul îl ocoleşte, m erge
la organizaţia de bază şi pretinde o clarificare. Greşesc ?
( ¡IIIORASIM (greu de t o t ) : Aveţi perfectă d reptate. N um ai
că... (Pauza, e greu. Apoi o priveşte în albul ochilor.)
Vedeţi, doam nă, întâm plător, eu sunt... în secţia mea,
secretarul organizaţiei de bază... Aşa că lucrurile sunt
foarte, foarte com plicate şi p e n tru m ine, şi p e n tru el...
I'WNNY (sincer u lu ită ) : Înţeleg... Form idabil...
<.11101{ASIM : Cum , nu ştiaţi ?
I'WN NY : iNu. Nici eu şi nici soacra mea.
f 1111011ASIM (am uzat): Aa, coana-m are ?... Vă referiţi
cred, la... sifoane. Şi celelalte.
I1' \ NNY (precis şi a s p r u ): Exact. Ai ghicit. N u pricep cum
poate un ta tă a trei copii, un m aistru mecanic, să ac-
ceple să fie servitor. U nde ţi-e mândria, unde ţi-e liber-
laleia, tovarăşe G herasim ?
i UIKIIASIM : O, doam nă dragă : exageraţi. Orice m uncitor
11in ţara a sta ar fi repezit-o de nu se vedea. D ar eu su n t
uii om blînd — şi în tim pul liber am şi puţin um or.
l>oamna avocat Cluceru e o fem eie b ătrîn ă. A parţine
alici lumi, e o sim patică şi naivă fosilă. C redeţi că se
cădea să-i declar cine surit şi s-o lăm uresc Cît e de... ?
i,il apoi, e singură to ată ziua. S tăteam cu ea în bucătărie
*,¡1 ini vorbea. In lim ba ei...
181
FANNY (atinsă): Pricep... Doamne, ce ruşine...
GHERASIM (simte că a mers prea departe. Repară) : ...Şi
eu am o mamă, are optzeci şi cinci de ani, bate în fie­
care zi cincizeci de mătănii, iar duminicile şi mai multe.
Ce să-i fac ? Bătrînii, ca şi copiii, au dreptul lor veşnic
unii la o sfîntă amăgire, alţii la o şi mai sfîntă jucărie.
Nu ?
FANNY (tace, parcă nu a auzit ultimele cuvinte): Tova­
răşe Gherasim, vă rog în mod cinstit să-mi spuneţi : de
ce mi-aţi spus tot ce mi-aţi spus ? Că n-aţi venit ca
să-mi vorbiţi deispre... coana-mare...
GHERASIM (brusc devenit foarte grav): Fără îndoială...
Doamnă Fanny, v-am văzut plîngînd în poartă, v-am
adus valiza asta veche... Eu nu sunt un om învăţat. Dar
sunt destul de bătrân ca să-mi pot îngădui a vă da un
sfat...
FANNY : Ce sfat ?
GHERASIM : Cum să încep ?... Vedeţi, eu aşa am obser­
vat, că pînă şi lucrurile cele mai simple sunt uneori
foarte complicate. Şi dintre lucrurile complicate, omul
mi se pare a fi cumplit de complex şi de răsucit.
(Pauză.) Nevastă-mea are o vorbă : De oriunde pleci,
să laşi loc ide „bună ziua“. Că nu se ştie.
FANNY : Zău dacă pricep.
GHERASIM : Atunci voi vorbi scurt şi precis : vă rog să
nu luaţi nici o hotărâre gravă înainte de a vorbi cu soţul
dumneavoastră. Ochi in ochi, ca doi oameni tineri şi
curajoşi.
FANNY : Cum ? Ii iei apărarea ? A jignit-o pe fiica dumi-
tale, a bătut un muncitor, poalte că a încercat să te şi
şantajeze...
GHERASIM (o calmează) : Exageraţi. S-ar putea ca lucru­
rile să stea cu totul altfel. Aparenţele înşală.
FANNY : Eu ştiu ce ştiu. Chiar dacă ar scoate o mie de chi­
tanţe justificative, eu nu-1 pot ierta. Eu am văzut cu
ochii mei...
GHERASIM : Calmaţi-vă, doamnă. Şi vă rog să mă credeţi,
un comunist adevărat — .şi el es:te un comunist, vă asi­
gur —■poate să greşească, poate avea o criză, o eclipsă,
chiar un moment de laşitate. Dar nu poate deveni peste
noapte o lichea. E exclus... Ar însemna că toată morala
:,;i educaţia noastră e o eroare ¡sau o mistificare...
I,'ANN Y (gîndeşte, e mai calmă acum): Şi... ce-mi propui ?
( IIIKRASIM : Să vă îmbrăcaţi şi să mergeţi la el. Poate că
acolo unde lucrează, în mediul acela — care e cu totul
altceva decât camera asta frumoasă —- poate ¡că acolo
,şi vorbele, şi adevărurile, totul să apară sub altă lumină...
Şi eu mă duc să-l caut. Şi eu vreau să-l încolţesc...
KA NNY : Dar dacă nu e la uzină ?
( IIIKRASIM : Este. Vă asigur. L-am întîlnit azi-dimineaţă.
KANNY : Nu mi-ai spus.
(IIIKRASIM : Am uitat. L-am întâlnit în capătul oraşului.
A oprit maşina si m-a chemat la el.
KANNY : Şi ?’
(111KRASIM : Era grăbit. Atâta mi-a spus : „Astăzi“.
KANNY (repetă): Astăzi ?... Cum arăta ?
( i 11KRASIM : Groaznic. Ca un lup hăituit. Obosit şi abătut.
KA NNY (ironie tîrzie) : Ca după chef.
(¡11KRASIM : Nu. Ca după o bătălie. Pierdută.
KANNY (gîndeşte, gîndeşte): Poate că ai dreptate. N-ai
dreptul să condamni fără a judeca.
( IIIKRASIM : Şi fără a da, oricui, dreptul la apărare.
I'VVNNY (împăcată, zîmbeşte prima oară): Aşa rămâne.
Merg la el... Eşti un foarte bun avocat...
(IIIKRASIM (glumă): N-o cunoaşteţi pe nevastă-mea...
Sărut mâinile.
h'A NNY : Sper că ne mai vedem azi !
( IIIKRASIM : Sigur. (Iese.)
(Fanny, singură, se plim bă prin cameră, priveşte valiza, o
hi fii o pune în colţ. Aprinde, apoi stinge radioul. Deschide
f/ivmiiil, respiră, respiră adine. A fară ploaia s-a oprit.)
S c e n a a 6-a
FANNY, M A G D A
MA( !I)A (din uşă): „Mon enfant, ma soeur...“.
h'ANNY (tresare): Vai, Magda... M-ai speriat.
M A C D A : Eu?
183
FANNY : Stai jos, draga mea. N-ai ¡dureri ? Nu ar trebui
să... ?
MAGDA : Fleacuri. (Se uită la ceas.) Bătălia cea mare va
începe abia mîine. Deocamdată, mici recunoaşteri... cioc­
niri între patrule...
FANNY : Nu te înţeleg...
MAGDA : Vorbesc în dodii... Doctorii spun că există o aură
prenatală. O fază de iluminare şi vis... (Cu ironie.) Ştii,
unii numesc asta stare de graţie, coborîrea transcen­
dentului. Dacă nu aş fi profesoară de naturale, aş crede...
Să te ajut, Fanny ?
FANNY : La ce ?
MAGDA : La împachetat. Văd că... (Arată valiza din colţ.)
FANNY : Nu. Deocamdată, nu împachetez...
MAGDA (se aşază): ...Cînd eram adolescentă, adoram căr­
ţile de istorie. Mă asculţi, Fanny ?
FANNY : Da. Spune !
MAGDA : Nu pentru că sînt pline de regi şi de bătălii. Nu.
încercam să-mi imaginez lungimea marşurilor, foamea,
dorul de casă al milioanelor de soldaţi anonimi care nu
apar în scripte decît prin numărul lor ; focurile de ta­
bără. frigul, scîrţîiitul miilor de care, nechezatul speriat
al cailor... Ploile, lapoviţa... (In paranteză.) Să nu pleci
aşa, Fanny !
FANNY : N-am să pleic „aşa“. Povesteşte, Magda.
MAGDA : Buuun... îmi imaginam, de pildă, ora aceea de
dinaintea răsăritului. Comandantul nu a dormit toată
noaptea, iese acum, fără zale, în faţa cortului. Focurile
arid mocnite : ostaşii dorm. Pe cer trec norii grei. Şi
destinul aşteaptă. E ora marilor hotărîri. Nu peste muit
va trebui să dea semnalul. Vor începe să bată tobele,
să sune trompetele — iar spre seară, moartea îşi va con­
sidera planul de muncă depăşit. Cronicarii vor scrie o
pagină glorioasă.
FANNY : De ce îmi povesteşti toate astea ?
MAGDA : Nu ştiu. Mă tot gîndesc la clipa aceea cumpliţii
de dinaintea bătăliei. Nu ţi-e frică, Fanny ?
FANNY : Ba da. Mi-e frică. Dar nu mi-e frică de bătălie —■
asta e hotărîtă, va trebui s-o dau — , mi-e frică de pro­
pria mea laşitate. Niciodată, pînă acum, nu am luptai
Pentru nimic şi pentru nimeni. Iar azi e în joc totul
Absolut totul. Chiar şi viaţa...
184
MAGDA : Fanny, eu aş dori să-ţi spun un lucru grav. Un
adievăr pe care îl ştiu de la Filip.
FANNY : Te ascult !
MAGDA : Ai spus : chiar şi viaţa. Viaţa... sînt în măsură
să-ţi argumentez că viaţa nu e totul. Natura are o po­
sibilitate infinită de a genera. E plină lumea de spori,
de seminţe, de germeni. Eu am făcut trei copii şi voi
mai putea face tot atiîţia. Nu aici trebuie căutat esen­
ţialul.
KANNY : Nu te înţeleg, doamnă profesoară de naturale...
MAGDA (zîmbeşte): Bine. Voi fi mai... metodică. (Grav îşi
măsoară cuvintele.) O ştii pe fata lui Gherasim. E fru­
moasă ca o zeiţă.
KANNY (tresare) : Da. Oe-i cu ea ?
MAGDA : Intr-o zi a venit plîngînd la mine. Vorbea de
sinucidere, de ruşine...
KANNY : Dumnezeule ! Spune : cum, cînd ?
MAGDA : N-are importanţă. La optsprezece ani, ori eşti
foarte ridicolă, ori iei tdtul în tragic. (Vorbeşte ca în
vis.) Acolo sus, sub creste, iarna, totul e încremenit şi
alb. Alb şi pur. Acolo sus, doar un singur ţipăt de du­
reri', o singură şoaptă aspră — porneşte avalanşa...
KANNY : Voi ţipa, Magda. Cu orice risc... (O readuce.)
Ziceai că Fana Gherasim...
MAGDA : Are, ca toate femeile, o vocaţie deosebită pentru
lacrimă...
I1'ANNY (se aşează la picioarele Macjdei şi-şi ascunde capid
¡11 poalele ei. Magda o mîngîie ca pe un copil) : Conti­
nuă, Magda.
MAGDA : Am ţinut-o în braţe. Mi-a piîns o oră. Am lă­
sat-o. Pe urmă am întrebat-o : Fana, Fana, de ce ? De
ce ? Mi-a spus a'tît : „Tovarăşă dirigintă, am fost jignită
in fiinţa mea“.
I ANNY (emoţie puternică): Am înţeles.
MAGDA : „...Nu în trupul meu, n u ! în „fiinţa mea“, a
spus — şi voia să-şi ucidă trupul acela splendid din
cauza acestei jigniri. (Pauză grea.) Nu plânge, Fanny. In
<urând vom naşte amândouă. Şi orice naştere e o mare
eliberare. Asta să-ţi vîri în capul tău plin de poezie :
ni există un instinct de conservare a vieţii şi acesta
il are oricine. Chiar şi animalele. Dar există, la oa­
meni, la unii oameni, şi un instinct de conservare a
fiinţei. Şi popoarele nobile îşi apără fiinţa, şi nu viaţa.
185
 Eroii despre care citeşti ta îşi apără fiinţa, şi nu viaţa,
îşi sacrifică, la nevoie, viaţa\ca să-şi salveze flacăra,
lumina, esenţa... A sta am vru t să-ţi spun, scumpa mea
Fanny, fiindcă acest lucru, foarte sim plu şi totuşi cum ­
plit de important, vom încerca, eu şi cu Filip, să-l
spunem copiilor noştri. Fără asta, crede-mă, omenirea,
societatea ar ajunge o junglă, o ruşine. O speluncă a
deşertăciunii şi a minciunii. (Se redresează.) Doamne,
sunt o dirigintă ridicolă. Te rog să nu râzi de mine.
F A N N Y (o sărută) : Acum, tovarăşă dirigintă... (cu greu)
îţi voi spune şi eu adevărul. Am fost jignită în fiinţa
mea ! Şi-m i vine să urlu, să urlu... (Plînge în hohote.)
M A G D A (vorbeşte singură): Bună ziua, Durere ! Bună
ziua, Umilinţă.
C O R T IN A
La ridicarea cortinei, cîteva clipe, încăperea rămîne goală.
Se aude apoi, de afară, un claxonat insistent de maşină. Intră,
grăbită, Clarissa. Tip de domnişoară bătrînă. Totuşi, nu e de
PARTEA A II-A
Ne mutăm acum în altă lume. Dincolo, să
zicem , de o apă, peste un pod, sub dealuri. Acolo
e împărăţia Com binatului chim ic. Şi directorul
acestui combinat este inginerul Radu Cluceru.
Iată-ne ajunşi în „cabinetul“ său. De fapt, o
sală mai largă, destinată şi pentru consfătuiri
de producţie. Obişnuita m asă lungă, cu zece sca­
une, aşezată perpendicular pe linia biroului di­
rectorial. Dulap cu cărţi, pe pereţi — grafice,
fotografii, trofee sportive, clasor de mape, tele­
foane. Geamuri uriaşe, moderne. Două sau trei
u ş i : una, în stînga, dă spre biroul Clarissei, se­
cretara direcţiunii. A lta, spre un „serviciu“ .
Acolo, directorul poate să-şi facă un duş, să-şi
schim be hainele. Prin a treia uşă se poate intra
direct de pe coridor.
Pentru economia dramatică a piesei poate
e nevoie, în prim-plan, de un colţ mai intim :
de pildă, două fotolii, o măsuţă de fumat, doi
ficuşi decorativi. Încolo, totul e sever, util,
aproape convenţional. Viaţa uzinei se consumă
dincolo de aceste înalte ferestre ; deşi au perdele,
se pot întrezări siluete industriale, flăcări şi fum
colorat. Cînd se deschid, de afară pătrunde vi­
braţia surdă a transformatoarelor.
Scena 1
C L A R IS S A , G H E R A S IM , F A N N Y , IO A N O V IC 1
187
 loc ridicolă. E îm brăcată d e c e n t: bluza ei, închisă la gît şi
prinsă cu camee, pă rul bogat dar alb, ne aminteşte moda de
după p rim u l război m ondial. E mioapă, tipică şi tipicară. Dar
inteligentă şi prom ptă. N -a avut o viaţă p a rticu la ră ; pentru
ea, uzina, serviciu l ei, reprezintă şi dragostea, şi fam ilia. A ( ¡IIK R AS IM : Una singură. Pentru doamna. Eu am treabă.
învăţat să cunoască oam enii, dar a învăţat şi m ai bine să se
prefacă m ai naivă şi mai obscură decît este de fapt. Cînd
zîmbeşte, e aproape fru m oa să ; cînd lucrează, e aproape băr­
bat.
C L A R IS S A (deschide geamul, strigă în jo s ): încetează
cu claxonatul, tovarăşe. N-are nici un rost.
VO CEA L U I IO A N O V IC I : E ora trei, mai sunt doar două
ceasuri pînă începe meciul.
C L A R IS S A : Ce mă interesează pe mine, meciul ? Ţi-am
spus : directorul e la oraş, a telefonat, soseşte îndată.
IO A N O V IC I : Dar era vorba să ne întîlnim acolo !
C L A R IS S A : A intervenit altceva. Aşteptaţi-1 aici... (în ­
chide geamul.) Sau plecaţi fără el... De meci ne arde
nouă, astăzi !
(In tră Gherasim şi Fanny. U n alt Gherasim, dar aceeaşi
Fanny. D oar că acum e îm brăcată a ltfel : ca de drum, ca de
excursie. Pantaloni închişi, un splendid jerseu albastru sub
pardesiul de căprioară. U şor intim idată : e norm al, intră pentru
prim a oară în b irou l soţului ei.)
G H E R A SIM (din u s ă ): Bună, Clarissa.
F A N N Y : Bună ziua.
C L A R IS S A (mare su rp riză ): Vai de mine : tovarăşa di­
rectoare !... Ne moare pisica. (Dau mîna.)
G H E R A SIM : Ce-i aia, Clarissa, că ne moare pisica ?
C L A R IS S A : Tovarăşe Gherasim — doamnă, vă rog să mă
iertaţi — e o vorbă la noi în Ardeal, oînd îţi pică, aşa,
din cer, un musafir neaşteptat.
G H E R A SIM : Bună !... Clarissa, lasă pisica să moară şi tu...
Dar sper că vă cunoaşteţi, nu ?
F A N N Y : Nu ştiu. Parcă.
C L A R IS S A : (şi-a r e v e n ii): Ooo, doamnă, am dat mîna de
vreo trei ori... (Repară gafa.) Dar ştiţi, eu am figură afcît
de neutră, că nimeni nu mă reţine...
G H E R A SIM : Clarissa, şi modestia e o formă de laudă.
C L A R IS S A : De unde !... Aşa e cum vă spun... Dar ocu­
paţi loc, vă rog, nu aici, e incomod, poftiţi, fotoliile»
acestea sunt foarte odihnitoare... Tovarăşul Bîrsan, din
188
minister, a fost la noi de \Teo zece ori, totuşi de fie-
rare diată mi se recomandă ca unei necunoscute... O
cafea, nu ?
C LA R IS S A : Doamnă directoare, să ştiţi...
I'W NNY : Te rog, domnişoară Clarissa, nu-mi spune
..doamnă directoare“ . Mă simt prost.
( 'LA R IS S A : Mă rog, eu...
K A N N Y : Spune-mi Fanny. Acesta e numele meu. La
titluri nu am dreptul.
C LA R IS S A : Voiam, doamnă Fanny, să vă spun că veţi
boa o cafea... ce mai, grozavă : inovaţia mea.
( i 11KRASIM (a lt ton) : Clarissa, cu tovarăşul director te-ai
văzuit ?
C LA R IS S A (precisă — acum e secretară): Da. Azi-dim i-
neaţă.
(¡1 IERASIM : A ic i?
( 'IW R IS S A : Nu. A trecut pe la mine. Mi-a bătut în geam
f,;i m-a rugat să vin la birou... să mai caut... (ezită)
ştiţi dumneavoastră ce.
C il KRASIM : Şi acum unde e ?
C LA R IS S A : Acum e în drum. A fost la centru, la tova­
răşul Neagu.
CillORASIM : La Neagu?
C LA R IS S A : Da. Mi-a telefonat... A întrebat şi de dum­
neavoastră.
( ¡IIK R AS IM : Mda... (Scurtă pauză, Fanny e foarte atentă.)
C LAU ISSA (din uşă): Dar, pentru Dumnezeu, doamnă,
iv staţi în picioare ? Scoateţi-vă pardesiul... Simţiţi-vă
ra acasă. Nu ştiţi oît mă bucur... Eu pun cafeaua...
(lese.)
C IIK R A S IM : A re dreptate. (Se oferă să o ajute.) Parde­
siul ! Aşa. Ocupaţi loc... Dacă fumaţi...
I'W NNY : Nu fumez, mulţumesc.
( ¡IIK R AS IM (vagă d ip lom a ţie): Vă mărturisesc, sunt mîn-
iIm că v-am putut servi de ghid. N-aţi vizitat nicio­
dată uzina noastră ?
I'W NNY : Nu. V in pentru prima oară. Vă miraţi ?
( î l IIORASIM : Sincer să f i u: foarte ! Mă întreb cum de
ii aţi avut curiozitatea măcar... ?
I'W NNY (jenată, totuşi categorică): Tovarăşe Gherasim,
nu mă face să mă simt ridicolă.
(¡11KRASIM : V ai de mine, doamnă !
189
FANNY : Nu ştiu dacă am făcut bine sau rău, adevărul
e că, în privinţa asta, am un principiu : nu-mi plac
femeile care se amestecă în serviciul soţului lor...
GHERASIM : Dar...
FANNY : ...mai ales oînd nu se pricep. Şi eu, credeţi-mă,
habar nu ¡am de chimie. Cred că la ora asta confund
formula m etanului cu cea a acidului sulfuric... Şi-apoi,
chiar de la începutul căsniciei noastre am stabilit cu
Radu să nu ne amestecăm în chestiunile particulare
ale celuilalt... (Simte că nu ajunge argumentul, adaugă.)
Nici el nu vine să mă ¡întrebe ce cărţi am cumpărat, ce
muzică îmi place, ce vizite am făcut...
GHERASIM (dojană blîndă, aspră) : Doamnă Fanny, uzina
aceasta nu e chestiune particulară.
FANNY : Iartă-m ă, tovarăşe Gherasim !...
GHERASIM (foarte calm, foarte delicat): Vă rog, vreau
să vă arăt ceva.,
FANNY (se ridică) : Poftim.
GHERASIM (deschide un geam, îi arată): Vedeţi hardu­
ghia aceea neagră ? E vechea fabrică : moştenirea...
Două rîşniţe şi un cazan. De acolo de sus a căzut bietul
Calotă... Dar nu asta am v ru t să vă arăt. Uitaţi-vă,
¡acolo în dreapta, sub muchia aceea de deal, e un tunel.
Il vedeţi ?
FANNY : Da. îl văd foarte bine.
GHERASIM (închide geam ul): Acum patru luni l-am cu­
noscut pe tatăl dumneavoastră.
FANNY : Zău ? Nu ştiam. Era în trecere, a stat doar două
zile la noi.
GHERASIM : Şi lui i-am servit de ghid. Deşi e m iner şi
pensionar, a ţin u t să o vadă.
FANNY : Ei, tata e altfel. ,
GHERASIM (urmăreşte un scop): I-am arătat tot. Ştie
să vadă, are mecanica în sânge. I-am arătat şi ultima
noastă inovaţie, tunelul acela transportor. Încă nu
era dat în producţie...
FANNY (devine atentă) : Şi ?
GHERASIM : Ei, un tunel e ceva in care el e specialist.
E ca o galerie, are vreo treizeci de metri. S-a uitat
atent...
FANNY : Tata ?
190
UIIKRASIM: Da. Tatăl dumneavoastră. S-a uitat atent,
in sus, în jos, a cerut să vadă motoarele de tracţiune
ştiţi nişte motoare electrice, cu coarne şi pe fir —,
po urmă a oftat şi ne-a zis : „Aţi greşit-o“. Apoi ne-a
explicat de ce. A doua zi am verificat : avea perfectă
dreptate. A văzut, cu ochiul liber, ceea ce nouă, tu ­
li iror, ne-a scăpat. O milcă eroare de calcul.
KANIMY : Dar Radu nu mi-a spus a'bsolut nimic.
(ilIICRASIM : E foarte normal : era o eroare ce nu tre­
buia să se afle. Aşa că hotărîsem cu toţii să tăcem din
Kiiră... (Poantă ironică.) Am avut noroc că cineva, de
altă specialitate, s-a amestecat în chestiunile noastre...
particulare. Nu-i aşa ?
( I,AKISSA (pică la timp): Cafelele „Clarissa“ : minunea
Hocolului. Poftiţi. Vă servesc în ceşti de înalt protocol...
C; 1110RASIM (se uită la ceas): Eu sunt grăbit, Clarissa...
(TARISSA : Nu se poate, tovarăşe Gherasim, o ceaşcă
unică. Să-mi stea peţitorii.
( MIIORASIM : Bine. Una mică de tot...
FA NNY : Mulţumesc.
( 'I .AIlISSA : Zahăr cit ?
KANNY : Mă servesc singură.
(Ml l'IRAS IM : Cum mai stăm cu fluturii de noapte, Cla-
rlss a ?
(I/ARIŞSA (s-a aşezat, rîde) : Foarte bine... Azi-noapte,
pe la douăsprezece cred eu, doi fluturi cap-de-m ort
mi-au bătut în geam şi mi-au cerut o sută de lei.
KANNY (se miră) : Ce ?
(MIFRASIM (îi face sem n: staţi să vedeţi): La orele
douăsprezece ? Şi, pe deasupra, cap-de-m ort ?
(TARISSA : Da. Cap de... m ort de beţi. Cîntau ca în
strană : „Clarissă, sfântă fecioară, dă-ne o sută de lei,
că am rămas în pană...“
( i IIERASIM (rîde): Şi le-ai dat ?
t ’LARISSA : Bineînţeles. Dacă am locuinţa vizavi de „Ho­
tel şi restaurant Jiul !“ Sâmbătă, mai ales înainte de
chenzină, mă asigur regulat de două sute de lei, fond
de rulment...
( illERASIM (şi-a băut cafeaua): Eu am plecat. Clarissa.
Dacă soseşte tovarăşul director, mă găseşte sus la
bazin.
CLARISSA : Am înţeles... (Se aude claxonatul nervos al
maşinii.) îi auziţi ? Ce facem ?
191
G H E R A S IM : L a s’ că-i lin iştesc eu... S ă ru t m ina. doam nă
F anny, şi încă o dată vă m ulţum esc că m i-aţi urm at
sfatul.
F A N N Y (încurcată) : N u ştiu dacă nu era m ai bine... să
m erg direct la gară.
G H E R A S IM : Şi aici e o gară. V ă asigur. L a revedere.
(Iese.)
(U n scurt m om en t de suspen sie. Clarissa o p riveşte direct.
Z îm b eşte.)
F A N N Y : De c e m ă p riv eşti aşa, dom nişoară C larissa ?
C L A R IS S A : M ă b u cu r că aţi venit... S e rv iţi cafea, m ai
este... (Treaba e treabă.) P e m ine m ă scuzaţi o clipă,
aduc nişte dosare, le răsfoiesc în tim p ce stăm de vorbă.
F A N N Y :Dar te rog, te rog. N u vreau să te deranjez.
C L A R IS S A : N ici vorbă... (A duce de dincolo un teanc de
dosare, le pune pe masa directorului, le răsfoieşte.)
Ş tiţi, doam nă F an n y, eu su n t o iată bătrînă, am n ervi
cînd nu fac ceva.
F A N N Y : Iartă-m i indiscreţia : nu a i fost niciodată m ă­
ritată ?
C L A R IS S A : Nu... (După o scurtă pauză.) A m a vu t un
logodnic. In tinerete.
FA N N Y : Şi ?
C L A R IS S A (răsfoieşte mai rar) : A m urit. Stupid. In u l­
tim a zi de război. (La altă idee.) D oam nă F an n y, în
orăşelul acesta eu adm ir doar tre i fem ei.
F A N N Y : Ei, asta-i ! P e oare ?
C L A R IS S A (bavardaj, ca între cucoane): P e doam na L illy
Sinescu... (zîm bet intim ) L illy m i-e ca o soră.
F A N N Y (atinsă n e p lă c u t): P e L illy ? Şi de ce ?
C L A R IS S A : F iin dcă are cel m ai bun cap de ingin er şi
cea m ai rea gu ră de fem eie... A p o i urm ează doam na
M agda Filip.
F A N N Y : O, M agda ! Te cred. E singura m ea prietenă.
C L A R IS S A : E bună ca pîinea şi blîndă ca o toam nă fără
ploi.
F A N N Y : Şi a treia ?
C L A R I S S A : P e dum neavoastră.
F A N N Y : P e m ine ? De ce ?
C L A R IS S A : F iin dcă sun teţi fo arte frum oasă...
F A N N Y (le h a m ite ): Oh !...
192
1'L A K IS S A : ...şi foarte tristă... Deşi a veţi un soţ... ce să
11nai vorbim : e colosal.
i A N N Y : Clarissa, suntem între fem ei : ai o părere chiar
atit de bun ă despre el ?
< L A R IS S A : Teribilă. Il ador... (Se sperie.) Oh, să nu vă
închipuiţi cin e ştie ce, aim patruzeci şi şapte de ani, am
schim bat p'înă acum cinci directori, pe toţi i-am adorat,
clar el e cel mai...
I'A N N Y : Cel m ai, cum ?
( 'L A R IS S A : Nu ştiu. C el mai... (Iar schim bă subiectul.)
IJf, tunelul ăsta, fir-a r a l dracului, are să ne în n eb u ­
nească !
KAN N Y (tresare): T u n e lu l? D ar ee-i cu e l ?
C L A R IS S A : Soţu l dum neavoastră nu v -a spus n im ic ?
Că doar din cauza acestei in ovaţii am ajuns cum am
ajuns.
I'VYNNY : Nu m i-a spus .nimic.
C L A R IS S A : A tu n ci, nici eu nu v ă pot spune nim ic. Ier-
taţi-m ă... (Tot drăguţă.) E o chestiune foarte m urdară.
Dar se va lăm uri, sim t eu că se va lăm uri.
K A N N Y : Clarissa, fără să în cerc să a flu secretele voastre,
totuşi am prim it un telefon a la r m a n t; cînd am ven it
cu tovarăşul Gherasilm, am ză rit o m ulţim e de oam eni
alcrgînd spre deal — - aş dori să ştiu ce s-a întîm plat ?
V reu n a ccid en t ?
C L A R I S S A : D a’ de u n d e ! N ici un accident. P loaia asta
afurisită... şi tîm p en ia lui Vasilescu... (Lasă dosarele,
vine spre un geam, explică de acolo.) V en iţi să vedeţi.
A şa. A colo isus, du p ă icopacii aceia, e un bazin de de­
cantare. V echi ide tot. C îte v a m ii de tone de m îl m ur­
dar, care s-a uscat şi s-a făcu t ca piatra. A stă-iarnă,
fu rtu n a aceea m are i-a sm uls acoperişul. N ici nu e de
m irare, era de h îrtie gudronată. Şi acum , ploile astea
a fu risite au tot căzut, bazinul s-a u m plul ş i m îlu l s-a
diluat. A zi-n oap te a spart p eretele şi acuim curge în
jos ea o m iere neagră. C urge încet, dar sigur. Şi acolo,
vedeţi, e depozitul de p refabricate, şi alătu ri — staţia
de pompare. D acă a ju n g e rîu l acesta uleios la ele, e
nenorocire ! N enorocire !
F A N N Y : Soţul m eu ştie ?
C L A R IS S A : B ineînţeles. E u i-am telefon at la cabană şi
l-am chem at. (Delicată.) I-am spus cab in ierului să nu
vă trezească... S p er că...
13 — Teatru 193
 F A N N Y : Eu ştiu că a vorbit la telefon, dar habar n-ani
avut cu cine şi pentru ce... (Pauză.) Şi dacă mîlul acesta
e atît de periculos, de ce nu e acolo directorul uzinei ?
C L A R IS S A (o priveşte lung — acest fel de a întreba tră­
dează m u lte) : Doamnă, isoţul dumneavoastră a fost azi-
dimineaţă acolo şi a luat măsurile necesare. De la el
ştiu ce s-a întâmplat. Dar...
F A N N Y : Dar... ,
C L A R IS S A (prudentă, totuşi sev eră ): Cum să vă spun...
Vedeţi... poate că există un alt bazin spart, cu un mîl
mult mai murdar şi mai periculos decît cel de pe deal...
F A N N Y : A i dreptate.
C L A R IS S A : Glumesc, doamnă. Adevărul e că tovarăşul
director a trebuit să meargă urgent la tovarăşul prim-
seeretar Neagu. ,
F A N N Y : Aha... ( î i pare rău că s-a aventurat, încearcă să
repare.) Sper că sunt acolo destui oameni...
C L A R IS S A (o a ju tă ): în primul rind, toţi cheflii de azi-
noapte. Cînd s-a dat alarma, i-am scos din circiumă.
Le-am zis : gata, băieţi, la treabă. Au alergat pînă la
unul, nici plata n-au făcut-o. La cabană nu am reuşit
să telefonez decît după ora cinci. (Reproş simpatic.)
Dar ştiu c-aţi dormit...
F A N N Y : înseamnă, Clarissa, că dumneata n-ai închis
ochii toată noaptea.
C L A R IS S A : Ce contează. Tot sufăr de insomnii... Mai
ales primăverile. De aceea îmi plac fluturii de noapte.
F A N N Y : Apropo... n-am înţeles, ce-i cu fluturii ăştia ?
C L A R IS S A (a auzit, întîrzie răspunsul, mai trînteşte o
mapă) : Nu e şi nu e... l-a înghiţit pământul... (Vine,
se aşază în fotoliu .) Ştiu că nu fumaţi. O să vă rog
să-mi permiteţi... (A prinde.)
F A N N Y : Dar te rog, te rog... (E nervoasă, Clarissa nu e
comodă.) Dacă eşti amabilă, acum, parcă aş fuma şi
eu...
C L A R IS S A : Cu plăcere. Snagov. ( l i oferă foc.)
F A N N Y : Şi soţul meu tot Sinagov fumează.
C L A R IS S A (ir o n ie ): Bineînţeles. Un bun director e obli­
gat să fumeze aceleaşi ţigări ca şi secretara sa... Şi
viceversa... M -aţi întrebat de fluturi ? Staţi să vă arăt
ceva. (Iese şi se în to a rce ; aduce o cutie acoperită cu
un capac de sticlă.) A ici am ultimele capturi.
194
l ' ANNV (m irare m ondenă): Ia u ite: un insectar!
i I Al f i SSA : Nici vorbă. Habar nu am de entomologie,
de lepidoptere... Eu adun aceşti fluturi — acasă am
vreo opt sute de exemplare — dintr-o simplă manie.
H'iiu obsesie. Doamnă Fanny, sunt o celibatară semi-
iiilelocluală, canar nu am, pisicile nu le pot suferi.
Trebuie să am şi eu un hobby, nu? A m tot dreptul.
I ' ANNY : Absolut.
( I . Ai i l SSA: Şi-apoi, asta e o ţicneală nevinovată. Mă
njutfi să visez, să gândesc... (m ai încet) să uit.
I ' ANNY : Nu înţeleg... (Trece la geam să vadă mai bine
colecţia.)
i 'I.AIUSSA : Fluturii ăştia, frumoasă doamnă, se nasc, se
InaiiHÎormă, prind aripi graţie căldurii şi bunătăţii soa­
relui, Dar ciînd se trezesc şi oînd îişi desfac aceste splen­
dide aripi, soarele apune. Şi toată frumuseţea lor o
Înghite întunericul nopţii... Pleacă apoi în neştire,
, boiiră înnebuniţi, iau de trăit o singură zi, o singură
noapte. Caută, se ridică spre cer, cad la pămînt, zboară
bielele fiinţe, nu ştiu pentru ce şi încotro, dar caută,
emită să-şi împlinească rostul lor, destinul lor de efe­
meride. Atunci zăresc o lumină, orice fel de lumină,
prima lumină, se reped spre ea, îşi ard aripile, nu con­
tează, mor acolo, în/singurul loc unde, pentru o clipă,
pot să-şi cunoască, să-şi vadă frumuseţea aripilor...
Nu e interesant? Nu e şi tragic, şi ridicol?
I' A N N Y (e emoţionată, nu poate răspunde.)
( T A I l I t t S A : Dar ce e ? Ce s-a întâmplat ? f.S'e apropie.)
Val de mine : lacrimi !... Doamnă Fanny, ce copilărie...
I ' ANNY (acum e într-adevăr c o p ilă ); Clarissa... e din
Mimzn... din cauza naftalinei.
( ' I.AIUSSA (a în ţeles): Ei, ce isă-i faci, nu se poate face
Iul orie fără naftalină... Şi fără lacrimi...
I' A N N Y : Clarissa, eşti tare bună şi tare deşteaptă.
( I ,A Iii SSA (cu multe subînţelesuri): în timpul liber...
croşetez.
I' A NNY (n-a prins nuanţa. Dar profită de acest amănunt
ni m schimbe vorba) : Cum, chiar croşetezi ?
( I(AltUSSA : Da, doamnă.
1' AiNNY : Spune-mi, îţi place jerseul ăsta? M i l-a adus
Hmlu din R.F.G.
195

C L A R IS S A ( i l pipăie cu price p e re de s p e cia lis tă ): H m !
N u e grozav.
F A N N Y : M ie îm i place enorm.
C L A R IS S A (con cesivă ) : A tu nci şi m ie îm i place... (T r e ­
sare.) V in e şeful meu.
F A N N Y : De unide ştii ?
C L A R IS S A : Sim plu r e fle x subconştient. Sunt dresată.
(P reo cu p a tă .) A cu m a intrat pe poartă. (A d u n ă dosa­
re le .) Să nu le vadă, că iar se enervează. (D eschide
geam ul.) Ioanovici, Ioan ovici !
V O C E A L U I IO A N O V IC I : Da, Clarissa.
C L A R IS S A : V e z i că vine.
IO A N O V IC I : Era şi timpul.
F A N N Y (se plim bă, e nervoasă. Clarissa a u ita t de p r e ­
zenţa ei. Şopteşte ca să se încu ra jeze) : Să fiu calmă,
să fiu calmă, calmă, calmă...
S c e n a a 2-a
CLARISSA, RAD U CLUCERU, FA N N Y, IO A N O V IC I
(Uşa se deschide, intră grăbit directorul Radu Clucerii. Băr­
bat puternic, dur, inteligent. E îmbrăcat corect, totuşi cravata
lărgită, barba de o zi, cearcănele .şi unele gesturi ce-i scapă de
sub control trădează şi oboseală şi oarecare derută sau hăr-
ţuială. Dar ştie să se stăpînească.)
R A D U (d in uşă — n -o zăreşte pe Fa nn y ) : Clarissa.
C L A R IS S A (p r o m p t ă ): Prezent.
R A D U (că tre Io a n o v ici, care a băgat capul pe u ş ă ): La-
să-mă să respir. T e chem îndată.
IO A N O V IC I : P ierd em pe Clopoţel.
R A D U (du r, vorbeşte de un an tren or din d ivizia C ) : Dă-1
în mă-sa !
C L A R IS S A (discretă d ip lo m a ţie ): Tovarăşe director... so­
ţia dumneavoastră.
R A D U (tresare, se întoarce. Cu voce joasă, c it se poate
de n eu tră ) : Bună, F an ny !
F A N N Y (d in f o t o l i u ) : Bună, Radule !
196
II,ADU (e în c u r c a t): Clarissa, o cafea tare... (Clarissa
urc în m îin i şi ceaşca, şi term osu l.) Fanny, am cîteva
treburi mărunte de rezolvat. T e rog să mă scuzi.
I'A N N Y : A m timp. Să ie s ? (Clarissa i-a tu rn a t şi ei în
r raşca. D iscret, îşi trece în cu ra ja to r m ina peste um ă­
rul ci.)
HA DII : Nu. P o ţi să rămâi. Term in repede. (îş i soarbe ca-
fcaiia. Clarissa şi-a luat b locnotesul.) Aşa. Dă un te­
ii'fi mi la pom pe şi v e zi dacă Gherasim e pe acolo.
i I ,A lllS S A : E acolo. V ă aşteaptă.
11AI)11 : A trecut pe aici ?
1 1 A IIIS S A : Da. A ve n it îm preună cu doamna. A p o i s-a
Mclihnbat şi s-a dus la bazin.
IIA DU : Bun. încearcă un ¡telefon la cabană şi vezi...
CI »A IIIS S A : Au telefonat ei. Sunt bine. A u prins şapte
pfliMtriivi.
II \ Dl I : Sunt beţi ?
i 'I ,A IIIS S A : Deh, ca pescarii norocoşi.
II \ I >H : Le diai telefon din nou. Să term ine cu... pescuitul
nnrocois. Să se culce. Deseară, aici la m ine, avem o şe~
illnlii fulger. O şedinţă trăsnet. Cu tovarăşul Neagu.
( III ton.) Şi cu tovarăşul Atanasiu... din minister.
i 'I, A IIIS S A A m notat.
IIA DU : Aoleo, am u ita t! (S trig ă spre uşă.) Io a n o v ic i!
|i IA N O V IC I (p ro m p t) : Da.
IIA DII : U ite cheile de la maşină, du-te adu-mi geanta,
i ) K<‘,'intă neagră. Hai, trap.
li IA N O V IC I : S-a făcut.
II \ I >11 : Clarissa, caută-1 la telefon pe F ilip, spune-i că
I fim prim it scrisoarea... şi că-i mulţumesc, că-1 sărut.
Mal spune-i că şi tovarăşul N eagu e încîntat de m e­
moriul trimis.
f ' I . A H I S S A : A m înţeles. In gin eru l F ilip e un om do
onnnrc.
II A Dl l : Este, chiar dacă uneori ezită.
h ' A N N Y (r e p r o ş ): Tovarăşe director, are trei copii.
IIA Dl I : A,şa e.
|i l ANOVTCI (tip de an tren or im p ro v iza t. Ş i prost şi deş-
U'itl, şi şm echer şi naiv. A alergat. Se b îlb îie ): P o ftim
i In'¡Ic, poftim geanta... (T re c e la atac.) Tovarăşe di-
ri'clnr, sunteţi preşedintele clubului nostru, m eciul ăsta
<’ in iriu l secolului.
11A DII ( ir o n ie ): Este ! A l secolului trecut.
197
IO A N O V IC I (nu are tim p pentru n u a n ţe): Trebuie să
trecem de acest baraj. Suntem mai buni decît Cîmpia
Turzii.
R A D U (caută în geantă): De aceeaşi părere.
IO A N O V IC I : Dacă nu oîştigăm, scade producţia, se vor
sparge geamuri, vor fi bătute eîteva neveste. Va fi
jale, va fi doliu naţional.
R A D U (z îm b e t): Aşa e ! (Către Fanny, cu o calculată
naturaleţe.) Iubito, fii amabilă, numără banii aceştia.
Trebuie să fie cincisprezece mii de lei.
F A N N Y (e uluită, ia banii, se face că-i numără, dar tre­
mură).
C L A R IS S A (vine în ajutorul e i ) : Lăsaţi-mă pe mine : am
exerciţiu. Eu i-am numărat şi la încasare. (Numără
ca o casieră versată.)
R A D U (către Io a n o v ic i): Aceştia sunt toţi banii lichizi
pe care îi avem la club.
IO A N O V IC I : Ştiu. Dar oamenii au spus că ar da şi cinci­
zeci de lei fiecare, numai să...
R A D U : Lasă prostiile, Ioanovici. Ce-i cu Clopoţel ?
IO A N O V IC I (în temă a c u m ): El e arbitrul. Un hoţ, un
şmecher de n-a văzut pămîntul. Asta, tovarăşe director,
şi-a făcut maşină numai din trei meciuri. E adevărat,
în Moldova. Nu la noi.
R A D U (ştie, dar întreabă ca să audă şi Fan ny): Şi cît
cere ?
IO A N O V IC I : A m informaţii absolut precise că cei din
Cîmpia Turzii l-au uns cu cinci mii de lei. Aşa că...
R A D U : Şi tu eşti de părere ca şi noi...
IO A N O V IC I : Da. Categoric. A ltfe l — pe mine, cel puţin,
— mă linşează şi mă şi bat.
R A D U : Clarissa, sunt ?
C L A R IS S A : Exact. Neatinşi.
R A D U : Dă-i încoace. (Ia banii.) Ioanovici, acum să fii
atent şi genial. Iţi dau banii ăştia. A i timp suficient.
Il cauţi pe Clopoţel — vezi să fii cu el între patru
ochi, am eu grijă ca „detectivii“ mei să vadă şi să audă
totul — , îl iei de braţ, îi zîmbeşti şi-i spui aşa : „P re­
şedintele clubului nostru, plin de admiraţie pentn i
talentul dumneavoastră, vă oferă, în semn de pace şi
prietenie, cinci mii de lei. A re o singură condiţie : sii
fiţi imparţial. Nu avem nevoie de un unsprezece mc
tri în minutul optzeci şî şase, vrem un meci cinstit...“
198
Şl I bagi banii, să-i simtă, în buzunarul unde ţine flu­
ierul. Ai înţeles ?
|i >ANOVICI (v e s e l): Perfect. Dar de ce nu veniţi dum­
neavoastră ? A r fi...
IIA DU : Eu am alte meciuri...
i I,AIIÎSSA (dîndu-i b a n ii): Form idabil! Nem aipom enit!
IIA DU : Ce e formidabil, Clarissa?
i I, AH INSA : Să dai cinci mii de lei unui escroc numai ca
n/i fio şi el ''.instit timp de două ore.
IIADU : Ce să-i fa c i? Aşa e în divizia C. Mai sus... lu-
■i'iirllo se inversează...
|i IA NOVICI : Eu am plecat.
IIA DU : Indiferent de rezultat, din banii rămaşi le faci
ii ( ¡iiste băieţilor. Decontezi la leu, cu doi martori...
In Clarissa. Nu ca rîndul trecut, ştii tu cînd.
|m \NOVICI (Prista n d a ): Tovarăşe director, jur pe copiii
mri, erau treizeci de cotoare de bilet, le-am uitat în
Im/unar, ziceam...
IIA DU (il dă pe uşă afară): Valea, Iovanovici ! Şi vezi
nil mi le fac clopot după meciul ăsta. (Ivanovici iese.
Hmlii sc aşază la birou. E obosit. îşi toarnă cafea. Trece
in altă gamă.) Clarissa... N im ic?
< InAHINNA : Nici o urmp/Am răscolit totul.
IIA DU : Perfect... (H otărîre grea.) Adu-m i ordonanţa de
Iilnlă a primelor : s-o semnez.
• I ,AII INSA : Tovarăşe d irector! (Spaimă.) Singur?
IIA DII : Niciodată n-am fost singur... aici, la uzină.
( Iii'pară.) Eu numai la pescuit sunt singur... Cu rimele
mele. (Clarissa aduce dosarul, se efectuează iscăliturile.
11'nrcrr.)
HAI >11 (arată spre b a ie ): Am tot ce-mi trebuie, Clarissa ?
i MtISSA : Absolut tot.
II \DU : Perfect. Atunci, pînă mă schimb, am să încerc
h/l I i'lupesc puţină curte acestei distinse doamne.
i l,AIIINSA (a priceput, se re tra g e ): E şi timpul. Vă as­
inii ilă do o oră. Şi nu se cade...
II \DU : Clarissa, încă o rugăminte. Mă ţii la curent cu...
• l iAIUSNA : Cu meciul ? !
li \lill : Kxact. M i-e milă şi de bani, şi de echipă... De
ii n i ' li clopoţei în lume...
199
 Scena a 3-a
FANNY, R AD U
(Linişte, Raclii îşi scoate ceasul, cravata, cămaşa. E obosii.)
FANNY : începem ?
RADU : Bate gongul.
FAN Y : Un lucru te rog : să nu joci teatru.
RA DU (citează sentenţios): „Dacă teatrul nu este în stare
să ne redea esenţa vieţii — te citez corect, nu ? — ,
atunci viaţa are grijă să realizeze esenţa teatrului.“
FANNY : Aproximativ. Dar nu mă citezi pe mine, ci pe
un oarecare Brecht.
RADU : Mă rog... Scuze... Niciodată nu am jucat teatru,
Fanny. îm i lipseşte fantezia. Fantezia şi... (Se încurcă
la scoaterea mînecilor cămăşii.) Fir-ar ai dracului de
butoni... Cel care i-a inventat era un sadic...
FANNY (sare, îl ajută să scoată cămaşa): Cred că era
un inginer.
RADU (eliberat) : Exislă şi ingineri tîmpiţi. Din păcate.
FANNY (atacă): Ascultă-mă atent, Radule, trăim un mo­
ment cumplit. Un moment hotărîtor.
RADU (îşi desface şireturile la pantofi): Nu e bine.
FANNY : Azi mi-am făcut inventarul vieţii...
RA DU : Nu e rău.
FANNY : ...şi am constatat, cu spaimă şi stupoare, că
între noi doi s-a căscat o prăpastie.
RADU : Nu e bine.
FAN NY : E ca şi cînd am dat un ţipăt... şi o enormi
avalanşă s-a prăbuşit peste căsnicia noastră...
RA DU (placid): Nu e rău.
FA N NY (şi-a pierdut răbdarea): Dar termină odată cu
acest bine şi rău. îţi baţi joc de mine ?
R A D U (cu pantofii în mînă, în m aiou): Dragă Fanny.
după c-îte ştiu eu, nu vom putea trece dincolo de bine
şi de rău decît în comunism. Şi dacă vrei să ştii
intima mea părere, noi doi nu vom apuca această eră,,
Dar s-ar putea să greşesc.
FAN NY : Eşti de un cinism care e vecin cu nesimţire,!,
R A D U (o m îngîie): Iartă-mă, Fanny. Cu pantofii In
mînă, aşa cum arăt, sunt incapabil să discut seri<m
200
I1'A NTISTY : Atunci am tăcut. Intră în baie şi te îmbracă.
Bu aştept.
IIADIJ : Putem vorbi şi aşa. Las uşa deschisă.
KANNY : Ceea ce am să-ţi spun nu se poate rosti peste
prag. Trebuie să te privesc în ochi. Trebuie să văd
cum roşeşti... Dacă mai poţi să roşeşti.
IIA 1)U (acum serios) : Fanny, nu am nimic împotrivă să
stăm de vorbă cum zici tu, ochi în ochi. Dar te rog
im singur lucru : să nu cobori ştacheta. Eu am o înaltă
părere despre inteligenţa şi delicateţea ta...
KANNY (derutată): Bine... Du-te şi termină repede.
IlADU (din uşă): Las totuşi uşa deschisă... Şi ţi-aş da un
Hiat : s-o slăbim cu literatura şi să trecem la fapte.
Vrei ?
KANNY : N-am încotro... (Ca pentru sine.) Azi mi-am
urs toate cărţile.
HA DU : Dacă ai nevoie de ceva, ochemi pe Clarissa.
KANNY : N-am nevoie de nimic...
II ADU (din baie): Vezi, s-a oprit ploaia ?
KANNY (se uită pe geam): Da... (se plimbă nervoasă,
cercetează biroul. Găseşte ţigările lui Radu, îşi aprinde
nna, apoi zăreşte cămaşa scoasă, o ia, o cercetează):
I Im Iu le V Mă auzi ?
IIA DU : Perfect. Ce e ?
I ANNY : Un mic amănunt... (Mînie feminină.) Te rog
Mit mi spui, dar sincer de tot, unde ţi-ai schimbat că­
maşa?... Că asta nu e aceeji cu care ai plecat de la
cabană (miroase cămaşa) ..".şi parfumul acesta nu e
parfumul dulapului meu.
IIA DU (scoate capul pe uşă, eventual poate ieşi în chiloţi,
I ii caz. că actorul are picioare scenice): într-adevăr !
KANNY : Şi nu e prima dată că teprind cu cămăşi
m lilmbate în altă parte. Dar pînă acum am tăcut.
Ani m însă...
IIA DU (foarte calm): Perfect, perfect. Bănuielile tale mă
onorează.
KANNY : Nu fi măgar !
IIA DII (reproş): Fanny, ştacheta! Trage sertarul din
dreapta. Vezi acolo o cheie de alamă ?
I'ANNY : Da.
IlADU : Ia cheia şi deschide uşile mici de la baza biblio-
Irell mele...
KANNY : O clipă... (Deschide.)
2Q1
 RADU : Ei ?
F A N N Y (scoate cinci cămăşi de serviciu. Călcate, aran­
jate) : Iartă-mă. Nu ştiam...
RADU : Nu-i nimic. Mirosul îi aparţine Clarissei. De eînd
eu fluturii ei, are groază de molii...
F A N N Y (scotoceşte în dulăpior): Ce-i cu naiul ăsta ?
RADU (mai nervos): Lasă-1 acolo ! E o amintire. De la
un prieten.
F A N N Y (şopteşte): Calotă... (M ai tare.) De ce îl ţii as­
cuns aici ? De ce nu l-ai adus acasă ?
RADU (Iese de astă dată. E în cămaşă cadrilată, panta­
loni de doc, cisme de cauciuc. E altfel acum şi altci­
neva) : Şi unde să-l fi aşezat ? In vitrina ta cu bibe­
louri ?
F A N N Y : Putea să stea foarte bine şi acolo. E un obiect
de artă.
RADU : Crede-mă, nu s-ar fi potrivit deloc. E ca şi cînd
ai pune nişte opinci lîngă un smoching — sau ai servi
la o masă distinsă compot de ananas cu mămăligă şi
mujdei. Să respectăm stilurile, dragă ; nu tu m-ai în­
văţat asta ?
F A N N Y (muştar s ă rit): Ascultă, Radule, nu-ţi permit,
mai ales acum... (Sună telefonul. Radu îi face semn :
linişteşte-te, am treabă.)
RADU (la aparat) : Da, da. Cîţi metri a înaintat ? Două­
zeci şi cinci... E mult. (Ţipă.) E foarte mult. Aţi diguit
cu moloane ? Şi ?... Păi da, presiunea e mare. Trebuie
întreruptă neapărat curgerea. Curentul de cădere răs­
punde în bazin... Căutaţi-1 pe Jurcă. Nu mă interesează
nunta lui. Să vină cu cheile de la buldozere. Şi ce-i
dacă el e alt minister ? E altă ţară ? Spuneţi-i că...
(Se linişteşte.) Bine. Bine. Gherasim e acolo ? Da... Vin
şi eu. îndată ce scap de aici. (închide.)
F A N N Y (se uită lung la e l ) : Radule... eu niciodată nu
te-am văzut asa. Nici măcar nu mi-am închipuit...
R A D U : Cum ?
F A N N Y : îmbrăcat în salopetă...
RAD U (jen a t): Asta să n-o spui nimănui.
F A N N Y : De ce ?
RADU Fiindcă mi-ar fi ruşine... şi de mine... şi de tine.
F A N N Y (alunecare pe tangentă) : Ce-i cu mîlul acela ?
E grav ?
RADU : Hm ! De cînd te interesează uzina ?
202
I'WNNY : De azi. De azi am început să privesc şi să în­
treb. Am dreptul, nu ?
li ADU : Desigur... Totuşi, te-aş sfătui să laşi uzina pe
seama mea. Mă pricep ceva mai bine.
I'WNNY : Mă rog... Atunci...
II ADU : ...Din cîte am înţeles, acasă la noi a avut loc
azi un fel de... mică răscoală.
I'WNNY : Nu e mică. Şi nu e răscoală.
IIADU : Dar ce e ?
I'WNNY : Revoltă. Revolta mea. Revolta vieţii mele.
IIADU (sieşi): E mai grav decît credeam... Bine, Fanny,
le cred. Şi eu astăzi am tăiat un nod gordian... Şi ce
nod !
I'WNNY : Radule, te implor, părăseşte tonul acesta de
bndinai. Nu e cazul. Acum. Sunt frîntă, distrusă. Am
ii flat azi... am trăit azi cîteva momente teribile. Auzi ?
Teribile. Ucigătoare. E ca şi cînd aş fi nimerit într-o
cameră de roentgen şi am văzut, pentru prima oară,
cît de hidoase sunt scheletele vieţii noastre.
IIADU : Dar sunt scheletele noastre, nu? Mi-ar fi greu
nu- mi imaginez frumuseţea trupului tău fără scheletul
cure îl susţine.
I'WNNY (aspră): Nu e vorba de trup. Ci de altceva. Mult
mai grav.
IIA Dl I : Te ascult.
I ' ANNY : E vorba de statutul nostru moral. De condiţia
noastră de oameni. E vorba de adevărul şi minciuna
vid,ii noastre.
I I ADU: Fanny, un sfat: fă economie cu vorbele mari.
Viata e lungă... Bei un coniac ?
I'WNNY : Nu. (Radu se serveşte singur.) Şi nu e vorba
de cuvinte, ci de fapte. (Se plimbă nervoasă prin bi­
rou.) Radule...
IIADU : Da ?
I'WNNY : Promite-mi, jură-mi că nu mă vei minţi.
Vreau.
IIADU : Niciodată nu te-am minţit. în chestiunile mari.
TI am ascuns doar anumite fleacuri : ca să te cruţ de...
I'WNNY : Ca să mă cruţi, de ce ?
IIADU : Fetiţo, crede-mă, sunt grăbit. Nu am timp pen-
I imi inventar.
I'WNNY : Bine. Te cred. Nici eu nu am timp pentru
I leacuri. Acasă mă aşteaptă valiza verde.
 R A D U : Ştiu. M i-a spus mama.
F A N N Y : A cest sim plu amănunt îm i clă dreptul să fac
lumină.
R A D U : Perfect. Fă lumină...
F A N N Y (p ro c u ro r s e v e r ): P riveşte-m ă în ochi şi spu­
ne-m i : ce i-ai făcut, în maşină, fe te i lui Gherasim ?...
R A D U : In m aşin ă? (Rîde cu poftă.) Foarte puţin mă
cunoşti, Fanny.
F A N N Y : Ce i-ai făcut ?
R A D U : Să zicem că am ciupit-o. Sau că i-am ridicat
fustiţa ca să-i văd linia pulpelor. E foarte drăguţă !
îţi seamănă.
F A N N Y (n u se p r i n d e ): Eşti o brută. A i m erita să fii
împuşcat.
R A D U : Draga mea, dacă ar fi îm puşcaţi toţi bărbaţii
care au procedat ca mine, populaţia globului ar scădea
mai m ult decît după un război m ondial.
F A N N Y : Nu bagateliza. A plîns, a vru t să se sinucidă.
D e ruşine.
R A D U : îm i pare rău. Sincer îţi spun... Dar mă gîndesc
că peste un an, doi, studentă fiind la Bucureşti, va da
peste unul cu plete care o să-i recite sonete din Sha-
kespeare...
F A N N Y : Asta o priveşte personal.
R A D U : Bineînţeles. Sau — s-ar putea, nu-i aşa, F anny ?
— să dea peste un tînăr inginer plin de idealuri şi
forţă. Se va căsători cu el din m are dragoste, v o r pleca
la o uzină nouă, în munţi, el v a ajunge director, şi în-
tr-o zi vor sta, cum stăm noi acum, faţă în faţă, ca doi
duşmani... V ia ţa îşi are iron iile ei.
F A N N Y : Gherasim te urăşte.
R A D U : Nu cred. Gherasim poate să mă judece, poate să
mă condamne chiar. Dar de ură e incapabil. N e cu­
noaştem de opt ani.
F A N N Y : T e-a căutat de trei ori, de ce l-ai evita t ?
R A D U : N u eram pregătit pentru această confruntare. Şi
nici nu era nevoie.
F A N N Y : Mam a l-a trim is după sifoane.
R A D U (sare ca muşcat de ş a r p e ): Şi tu de ce ai permis
aşa ceva ?
F A N N Y : Nu ştiam cine e — şi-apoi, tu ştii, eu nu mă
amestec în bucătăria mamei.
204
l{ A DU ( ţ i p ă ) : Dar c şi bucătăria ta !... A sta-i cu lm ea !
( revoltat, se stăpîneşte cu greu. Fanny e speriată.)
Kanny, am n ervii în pioneze, îm i plesneşte capul...
I'A N N Y (paie pe f o c ) : Mă aşteptam să-ţi plesnească
obrazul.
HA DU : Cum îţi perm iţi ?
I' A N N Y : îm i perm it fiin dcă azi-dim ineaţă, la orele şase
şi un sfert, am aflat adevărul. A m aflat că m inţi, că
înşeli, că murdăreşti...
I I ADU ( ţ i p ă ) : Ce ai a fla t?
I1’A N N Y (desperare, l a c r i m i ) : M -a i terfelit, m -ai umilit...
M-iim agăţat de rev erele tale, am căzut în genunchi
şl te-am rugat să nu pleci... Să nu mă laşi acolo...
IIA DU : Dar înţelege, fem eie, aveam treabă, eram pe
grătar...
I ' A N N Y (pisică sălbatică): Erai pe grătar, ştiu, şi ştiu şi
pe ce grătar sfîrîiai. Fugeai din patul meu ca să m ergi
In L illy Sinescu ! Si cînd ţi-am spus că am aflat, că ştiu
iotul...
I I ADU (calm, a m u z a t): P orcu l do Sinescu te-a prelucrat.
Şl I i i l-ai crezut !
K A N N Y : N -are im portanţă, Sinescu este totuşi un domn,
nud ţi-am strigat eram pe jos, plîngeam şi mă umileam.
„M ă duc la L illy — m i-ai spus îm brîncindu-m ă — , da,
11iciîipuieşte-ţi, mă duc la L illy ...“ Şi ai plecat trîntind
ir,,a. Ai plecat trîntind uşa căsniciei noastre, s-o ştii.
Fiindcă... fiin dcă nici o fem eie din lume, nici o fem eie
rari- mai are o umbră de m îndrie nu ar accepta ca...
I I AUU : (retează s c u r t ) : A ju n ge, F a n n y ! (M a i tare.)
Aj unge !... Şi acum, ascultă-mă şi pe mine... De luni de
llr mă pregătesc să tjs pun la zid.
K A N N Y : Asta-i culm ea ! Tu, pe m ine ? ! La zid ? !
I I ADU : Da. P e tine. Ştii tu cum ţi se spune aici la uzină ?
!,.i contessina“ . Da. Ştii tu că de m ulte ori trebuie să
roşesc pentru aluziile ce se fac la stilul v ie ţii noastre
i nujugale ? Taci, lasă-mă să mă descarc. N -am nim ic im ­
pui ri vă că traduci din Lord B yron. Să fie sănătos. Dar
im' am înstrăinat unul de celălalt ; tu cu en glezii tăi,
cu cu chimia mea, tu cu reveriile, eu cu răspunderile...
Şl, între timp, ai aşezat între noi doi o m ulţim e de lu ­
m ii i, de obiecte, de form e care ne sunt străine. M in ­
imii ca doi baroni spanioli, tu la un capăt al mesei, eu
a celălalt — şi între noi ard m iresm at tre i lum inări de
205
 ceară. Şi acum, deodată, ne dăm seama că nu ne cu­
noaştem deloc, că ne judecăm ca doi duşmani, că avem
sisteme de referinţe total opuse... Cum am putut să per­
mit această rătăcire ?... De multe ori, nopţile mai ales,
mă întreb dacă modul de viaţă pe care mi l-ai impus
nu mă va transforma, pe nesimţite, intr-un ştab îngîm-
fat şi suficient, intr-un senior al autorităţii, intr-un de­
magog ai cifrelor şi al fotoliului...
F A N N Y : încetează, Radule !
RAD U : Am început să-mi pierd încrederea în mine. Din
cauza ta, mai ales din cauza ta. Tu eşti călcîiul meu
vulnerabil, tu şi acest fel de infatuare şi distanţare. Mă
simt de parcă aş fi un parvenit, de parcă aş avea două
feţe. (Se calmează, a mers prea departe, e şi el vinovat).
Ştiu, ştiu... De ce nu ţi-am spus, de ce n-am schimbat
macazul. Fiindcă toate au venit încetul cu încetul, fi­
indcă acasă sunt un m usafir obosit... şi fiindcă ţin la
tine ca un licean intimidat... Asta e... Şi din cauza asta
am ajuns în cele mai penibile ecuaţii. Am început să mă
bîlbîi, să iau măsuri pripite, să nu mai am încredere în
oameni. Şi nici în mine. Fiindcă dacă tu mă vezi şi mă
judeci atît de diform, înseamnă, îmi zic, că e ceva pu­
tred în mine. Asta îmi zic eu, cînd nu dorm nopţile,
sau oînd te aud oftînd filosofic. Dintr-un om integru şi
sincer, am ajuns un personaj complicat, un fel de actor
care îşi planifică şi zîmbetul şi încruntarea, şi lauda şi
înjurătura.
F A N N Y : Uiţi şi eviţi esenţialul ! Cabana... şi ce s-a în-
tîm plat acolo.
R A D U : Esenţialul nu e în afară de noi. E în noi. A i gre-
şti în ceea ce priveşte cei cincisprezece mii de lei, ai
greşit şi cu mirosul cămăşilor mele, si cu fata lui Ghe-
rasim ; şi te asigur, — eşti în pom, fetiţo — ai greşit şi
în legătură cu „legătura“ mea cu Lilly...
F A N N Y : Minţi ! Sinescu mi-a spus că ai reţinut-o anu­
me pe Lilly.
RA D U : Sinescu e o rimă. O rîmă pe care n-o mănîncă
nici păstrăvii... E adevărat că am reţinut-o intenţionat
pe Lilly... cum la fel de adevărat e faptul că de la ca­
bană m-am dus direct la ea...
F A N N Y (geloasă): In patul ei !
R A D U : E păcat, Fanny dragă, că în romanele pe care le
citeşti totul se bazează pe eros... Şi sexy... A flă că pot
206
exista şi alte raporturi între un bărbat şi o femeie... Dar
n-are rost să-ţi explic. Eu fac algebră superioară şi tu
ai uitat tabla înmulţirii.
I''ANNY (jignită): Dar atîta ştiu : că unu şi cu unu fac
doi — şi nu trei.
HA DU : Dar nu ştii — sau ai uitat — că unu fără unu este
('gal cu zero... Şi între noi acum, dulce consoartă, există
un minus... (Se uită la ceas.) Scuză-mă, am plecat...
KANNY : Dar n-am terminat !
If ADU : Sper ! Hai, nu te încrunta ! Calmează-te, zău, tre­
buie să plec. Nămolul acela nu e o nălucire, şi mă aş-
I,captă... Dar te rog... să nu pleci acasă. Stai aici. Cu
Clarissa. Cînd mă întorc, ne suflecăm mînecile şi con­
tinuăm spălatul rufelor...
I’A N N Y (n-are încotro): Bine, du-te. Te voi aştepta...
HA DU : Perfect... Şi, între timp, ţi-aş recomanda să-ţi cu­
reţi lentilele. S-au aburit... (Iese.)
(Fanny răm îne singură. Se p lim bă, e com plet întoarnă su fle -
Iffl e. D esch id e u n geam şi respiră adine aerul curat al m un-
fi lor.)
( ' I,ARISSA (ca o umbră) : O, aţi deschis geamul. Bine aţi
făcut. Să iasă fumul... (Fanny tace, e încurcată.) Să nu
răciţi, doamnă !
KA NN Y : Nici o grijă, Clarissa.
('I, A R ISSA (îşi face de lucru la biroul directorului): Eu
pentru trei lucruri mă rog astăzi...
I' ANNY : Da... \
CI,A RISSA : ...să iasă bine şedinţa de la orele şapte... să
reuşim să oprim porcăria aia care curge... şi, o să rîdeţi,
:;ă-i batem pe cei din Cîmpia Turzii...
I' ANNY (în altă ordine de idei): Dragă Clarissa, te rog
ceva, spune-mi — dacă ai voie, bineînţeles — ce s-a
întîmplat între soţul meu şi Filip ?
( 'I .ARISSA : Doamna Magda nu v-a spus nimic ?
KANNY : Nu. Am întrebat-o. M i-a zis că nu ştie nimic
precis. Se pare că Filip a refuzat să iscălească nişte
acte.
( I.ARISSA : Nu chiar... N-a refuzat. A ezitat...
KANNY : Ce acte ?
<'I,ARISSA : Ne-au dispărut nişte hîrtii. Cu anume apro­
bări şi iscălituri... Şi tovarăşul director atunci i-a pro-
207
 pus... Ierlaţi-m ă, e foarte com plicat, nu ştiu dacă e bine
să vă spun.
F A N N Y : U n lu cru vrea u să ştiu : s-au certat ?
C L A R IS S A (rîde): De unde ! P ropu nerea cu Işalniţa a
făcu t-o tovarăşu l F ilip . Ş i to varăşu l director l-a în ţe­
les... şi l-a detaşat. P en tru trei luni... D ar după scriso­
rile ce le-a trim is, cred că se v a întoarce. F oarte cu-
rînd.
F A N N Y : Nu înţeleg.
C L A R IS S A : Doam nă... (caută să explice) cînd ai trei co­
pii, su fli şi în iaurt.
F A N N Y : Ş i soţul m eu ?
C L A R IS S A : N u ştiu. A tîta ştiu că... ciorba asta e încă
fo arte fierbinte... D ar se pare că nu noi ne vom arde
cu ea... S im t eu asta !
F A N N Y (grav): S e pare că nu-m i cunosc soţul.
C L A R IS S A (o privire rap id ă): O, doam nă, să nu -1 ju d e­
caţi greşit. V iaţa, aici, e afu risit de grea. R ăspunderile
sun t uriaşe... L illy — ştiţi, noi locuim uşă în uşă, îmi
place g ro za v să beau coniac cu ea şi să b îrfim lum ea şi
via ţa — ea îm i spunea într-o zi : C larissa, noi, in g i­
nerii, din păcate, nu avem tim p p entru idei generale :
ce e veşnicia, ce e istoria, cine suntem etc., etc. Pentru
noi, veşn icia e cin cin alul şi istoria e condica de pro
zenţă... N -are dreptate ? A re !
F A N N Y : C larissa, nu pune înapoi coniacul. D acă nu Io
superi, aş dori un păhărel.
C L A R IS S A : V a i de m ine, bineînţeles ! (O serveşte.) Pol
tim . E coniac de protocol... (O bătaie în uşă, cina u
strigă din antreu: D oam nă C larisssa !) C in e o li V
(Merge să vadă, apoi revine cu Fana Gherasim şi . In
drei Oancea.) M i-a m urit pisica — îm i m oarte şi c h i m
rul... P oftiţi, poftiţi...
S c e n a a 4-a
F A N N Y , C L A R IS S A , F A N A G H ERASIM şi AN D REI OANl ! ^
C L A R IS S A (gazdă): S p er că vă cunoaşteţi. N u ? I'ni
fac p rezen tările.
F A N A (dă mina cu Fanny) : F ana G herasim ! O, 1I111 1
v ă cunosc fo arte bine, doamnă.
208
O A N C E A : S ăru t m îinile ! Inginer O ancea !
KAN N Y : Su nteţi foarte drăguţi. Clarissa, se pare că azi
e o dum inică istorică.
C L A R IS S A (savantă de circumstanţă): Nu ştiu unde am
citit că popoarele cele m ai fericite sunt cele care nu
¡111 deloc istorie. In ceea ce p riveşte com binatul nostru,
vă a»igur că cele m ai fericite zile sun t cele în care nu
hi1 întîm plă nim ic deosebit... S ta ţi jos, copii. V ă aduc
Imediat o cafea.
I' ANA : Doam nă C larissa, vă rog să nu v ă deranjaţi. (Pri-
rirc complice către Andrei Oancea.) Noi am v en it cu
n treabă precisă...
(M NC IiA : Da. Şi suntem foarte grăbiţi.
i'A N N Y (cucoană): Totuşi, o cafea... V ă rog să ocupaţi
lot*.
jPANA : Lăsaţi-ne în picioare, doam nă. P în ă term inăm .
HA Ni 'KA (reproş): Fana, nu eşti la exam en.
|''AN \ 15a sunt. Iertaţi-m ă, doam nă directoare, (se corec-
h'ii-n repede) doam nă F anny, dar eu nu pot răspunde
ili'oll in picioare. C înd stau jos, îm i vin e să scriu.
JMNNS’ (amuzată): C um vrei, Fana. (Către Oancea.) Un
• "ni, 11 . . [igări ?...
M UH 'KA (mai degajat): Doam nă, nu v ă refuz...
w A N \ fulucă): T ata ne-a trim is la d u m n eavoastră!
M ' T ovarăşul G herasim ?
P^NA Un. 101... (E foarte încurcată.) A... am avut, acum
11 Immiliilo tio oră, o discuţie foarte... foarte...
M i 11 | r\ fo a rte necesară. O discuţie pe care nu ştiu de
1H illli iiiimial,-o.
R 111! ■| ■rn rşlc ): P oftim coniacul, poftim şi ţigările.
Vni, re uitucă sunt... (Are în m îini un pacheţel.)
| l-ti.i mi .1 «pus că nu aţi m în cat nim ic astăzi. V -am
f t^i'i ■Ut \ 11 itimdvişuri...
NN '1 |)m mi ini-e foam e deloc.
1 ' iţi I Ic duc doam nei C larissa. P oate are nişte
Im Im II (/1 )
1|HN I iţi in . dom nule O ancea ?
i m ! V ■I *• n 1111 mine, foarte grav... Şi p entru Fana, la
IIV fi ll u i ¡ie) Văd că sunteţi foarte buni prieteni.
209
 OANCEA : Doamnă, nu-mi plac echivocurile. Pînă nu vine
Fana, vreau să vă spun am ănuntul cel mai important.
Cel mai esenţial.
FA N N Y : Esenţial ?
OANCEA : Da... (Ezită, totuşi e un bărbat franc şi cura­
jos.) într-un cuvînt, simplu de tot : eu o iubesc pe
Fana... Adică, m ai precis, eu şi cu Fana ne iubim.
(U şurat.) A sta e !
FA N N Y : Dar asta-i foarţe frumos. T atăl Fanei ştie ?
OANCEA : Azi i-am spus. Şi ne-a trim is la dumneavoastră.
FA N N Y : Cu mîncare ?
OANCEA : Nu, cu nişte... explicaţii...
FA N A (cu două farfurii mici pe t a v ă ) : Iată gustarea !
C L A R ISSA : Poftim şi cafeaua.
FANA : Serviţi, vă rog. Eu le-am făcut. Din ce-am găsit
pe acasă, repede.
FA N N Y (gustă) : Sunt excelente. Mulţumesc... (Priveşte pe
cei doi tineri, zîmbeşte, apoi trece la subiect.) Şi acum,
îmi va face plăcere să vă ascult.
C LA R ISSA : Eu... să ies ?
FA N A : Nu. Nu. Vă rog !... T ata ne-a spus! să...
OANCEA : Nu avem secrcte, doamnă Clarissa. (Clarissa
se aşează, croşetează.)
FA N A : Păi... să încep eu. Doamne, ce ruşine mi-e !
C LA R ISSA : Cîţi ani ai, Fana ?
FA N A : Oh ! Optsprezece.
C LA R ISSA (rîde) : C’est pas une âge, c'est l’eternite... Ei,
eu să am acum optsprezece ani...
FA N N Y : Ce-ai face, Clarissa ?
C L A R IS S A : E u ? Aş... aş... (Renunţă.) Aş face exact ce
face şi Fana.
OANCEA : Fana, tu calmează-te. Voi începe eu.
FA N A (supusă) : Bine, Andrei.
OANCEA : ...Stim ată doamnă, azi v-am văzut pe pod.
Eraţi cu tatăl Fanei. V-am salutat, nu m -aţi zărit. Mi
s-a părut că sunteţi... că sunteţi foarte...
FA N N Y : Să trecem peste pod. Mai departe.
OANCEA : N-aţi fost niciodată la noi la uzină. Dacă aţi
venit, înseamnă că aveţi motive foarte, foarte serioase...
(Fanny se m iră.) Ş i eu cunosc aceste motive.
FA N N Y : M-aş mira.
OANCEA : Le cunosc, pentru că eu sunt cauza lor. Eu sunt
cauza tuturor relelor din acest combinat.
210
1 i \II1SSA : Andrei, exagerezi !
ilA N C E A : B a da. Doamnă, să vă spun totul în cîteva
cuvinte.
I'WN N Y : Te rog.
(IA NC'10A (se în călzeşte): Tovarăşul director a avut ideea
unt ii drum mai scurt şi mai economic spre depozitul de
iniţierii prime... A zis : să nu mai ocolim — veniţi în­
coace, de aici se vede — să nu mai ocolim botul acela
dr deal, ci să-l străpungem. L-am rugat să-mi dea mie
iieenslă lucrare. (Tristeţe.) Prim a mea lucrare... Şi mi-a
ilnt-o. Am făcut proiectele, am fost verificat, lăudat
diUtr, am început tunelul. Eram aproape gata cînd...
mul a venit tatăl dum neavoastră şi...
KANNY : Ştiu asta. Şi ?
UANCIOA : Am greşit înălţimea tunelului cu treizeci de
centimetri. Am luat dimensiunile motoarelor de trans­
p ort în depozit... şi acolo au coarnele lăsate...
I'WNA (temperament şi solidaritate): Fir-ar ale dracului
il<' coarne !
i IANCEA (o pune la punct) : Fana !... Cînd circulă pe fir,
coarnele se ridică. Exact cu cei treizeci de centrimetri
ca re-mi lipseau mie.
I'WNNY : Ce ghinion !
OANCEA : Nu e ghinion. E o idioţie, o calamitate, o ru­
şine...
( L A R ISSA : Nu eşti singurul vinovat. Proiectul tău a fost
verificat şi răsverificat... (Către Fanny.) Adevărul e că
nimeni nu s-a gîndit la coarne...
UANCEA : Am adus combinatului o pagubă de...
(L A R IS S A : Nici o pagubă. Totul s-a aranjat. A costat,
e adevărat, dar s-a aranjat. (Explică.) S-a coborît plan-
şeul cu treizeci de centimetri şi s-au făcut nişte întăriri
laterale. Producţia merge perfect.
( )/\NCEA : Da. Producţia merge, e adevărat. Dar eu m eri­
ta m să fiu descalificat... G reşeala m ea iniţială e de neier­
tat... Tovarăşul director însă... şi-a luat asupra lui toată
răspunderea. Şi acum... vedeţi unde s-a ajuns.
KANNY : Unde ?
O A N C EA : Control de la minister, primele blocate, cine
şlie, poate chiar un proces de deturnare a fondurilor.
( 'LA R ISSA : N-ai nici o vină, Andrei. Eu ştiu mai bine.
Ce s-a întîmplat aici, la direcţie, e cu totul altă poveste.
 F A N N Y : A m înţeles... în mare... Totuşi, nu pricep de ce
ai dorit să-m i relatezi şi m ie această aven tu ră in gin e­
rească.
O A N C E A (naiv, dar foarte cin stit): P en tru că totul se
decide astăzi. Ştiu. L-am cău tat pe to varăşu l director,
n-a a vu t tim p pentru noi. A m vrut... eu şi cu Fana
îm preună... am v ru t să-l asigurăm că nu vom uita n i­
ciodată ce a făcu t C om binatul pentru noi doi, că ne-a
sa lva t de ruşine şi degradare şi că ne-a a ju ta t să ră-
m înem oameni. De aceea am ven it la dum neavoastră,
să v ă rugăm să-i spuneţi că noi doi, ca şi dum nea­
voastră, vom fi alătu ri de el, orice se v a întîm pla.
C L A R IS S A : O să-i duceţi portocale la puşcărie... F iţi se­
rioşi, copii. P rin cîte din astea am trecu t noi...
F A N N Y : Spun e-m i, dom nule O ancea, to varăşu l G herasim
te-a trim is la m ine ?
O A N C E A : Nu, doam nă. A m v e n it de capul m eu. T o v a ră ­
şul G herasim a trim is-o doar pe Fana...
F A N N Y : P e F ana ? De ce ?
O A N C E A : Hai, Fana, e rîn d u l tău. C uraj.
F A N A (se plim bă, e greu, totuşi tr e b u ie ): D oam nă F anny,
eu v ă respect aşa de m ult şi... tocm ai de asta m or de
ruşine. D oam na C larissa ştie, i-am spus...
C L A R IS S A (croşetează, e maternă acum) : Ilai, Fana, n i­
m eni nu m oare din asta.
F A N A : A n d rei a u itat să v ă spună că, în tim p ce lucra
la acel faim os proiect, eu l-am a ju ta t la calcule. M -a
în vă ţa t să lucrez cu rigla... şi-m i plăcea.
O A N C E A : N -are nici o legătu ră asta eu...
F A N A : B a are. E aşa de m ică lum ea noastră, că toate au
legă tu ră cu toţi...
C L A R IS S A (o a ju tă ): E vorba de călătoria ta cu m aşina
tovarăşu lu i director.
F A N A : Da... Să vedeţi, doamnă. T o varăşu l director m -a
lu a t din staţia de autobuz. P e m ine şi pe A ndrei.
F A N N Y (sare) : Ş i pe A n d rei ?
F A N A : Da. D ar tatii, cînd am ajuns acasă, nu i-am spus
n im ic de A ndrei. N u voiam ... ziceam că...
C L A R IS S A : F aptele, Fana. Hai, sări în apă.
F A N A (sare) : ...Şi noi stăteam în spate, şi el în faţă. Şi
glum eam ... B a nu, vorbeam de pantofi, că voia A n d rei
să-şi cum pere nişte pantofi mai...
O A N C E A : Fana, lasă pantofii.
212
I \ N A : Da. Şi s-au term in at ţigările şi tovarăşu l director
ii eoborît la m otel să cum pere cîteva pachete... Iar noi
uni răm as singuri în m aşină...
I'W N N Y: Ş i ?
I ,\ N A : ...Cum să v ă spun... Spune tu, A ndrei, eu nu pot.
• IANCEA : Doamnă, e sim plu : ne-am sărutat.
I ANNY (rîde pentru prima dată) : C e-aţi făcu t ?
I ANA : C e-a spus el... (Bacalaureată cultură.) D oam nă
l i ' u n n y , eu l-am citit pe B laga, el spune, undeva, că trei
lucruri se fac în cea m ai m are taină : rugăciunea, scri­
nul... si dragostea.
I'WNNY : P erfect... D ar voi eraţi... în m are taină ?
II \N A : Da. La început, A poi ne-am ... ne-am pierdut... şi
cirul ne-am trezit din...
O A N C E A : ...din rugăciune...
I'A N A : Taci. T u eşti de vină... C înd ne-am trezit (se
(i¡tropic un pic de plîns) uşa m aşinii era deschisă şi
111viii'ăşul director se u ita la ceas.
I'WNNY : Ş i ce-a spus ?
O A N C E A : Nim ic. A zis : „B ra vo : trei m inute. A ţi bătut
loutc record urile“ ...
I' ANA : N u-i adevărat, n -a fost num ai asta !
I'WNNY : A m ai spus ceva ?
I'WNA : Da. C eva foarte, foarte grav. N u m ie, lui A ndrei.
I a zis aşa : „A cu m înţeleg, Oancea, de ce ai în curcat
borcanele“ ... (începe jalea.) V ă daţi seama, doamnă,
Înseamnă că eu, şi num ai eu, eram de vin ă că A n d rei
ii -a văzut blestem atele alea de coarne...
< I.A R ISSA (fată bătrînă) : Fana, cum dracu nu l-a ţi zărit
venind ? D oar n u -i un flu tu re — şi era în plină zi ?
I'WNA : D oam nă C larissa, nenorocirea e că noi ne sărutam
iii ochii închişi. (Către A ndrei.) A şa e ?
( I ANCEA : Deocam dată.
( I . A R I S S A : H a-ha ! N -am ş tiu t! (Rîde, rîde şi Fanny.)
' I' WNNY : P erfect, Fana, am înţeles totul. A fa ră de un
.singur am ănunt. De ce nu i-a i spus ad evăru l tatălu i
tău cînd i-ai ceru t să te scoată de la uzină ? P oate că
el şi-a în ch ip u it cu totul altceva.
I' WNA : M i-a fost ruşine. E ram distrusă, am crezu t că
mor.
O A N C E A : Eu l-am ru g a t pe tovarăşu l d irector să nu po­
vestească nim ănui scena asta. Ş i-a dat cuvîn tul... (Sună
le le fonul, Clarissa sare.)
213
 CLARISSA : Da. Da. Sunt aici. (Către musafirii ei.) E to­
varăşul Gherasim.
FANA : Vai, tata ! Ce vrea ?
CLARISSA (la telefon): Am înţeles. Lăsaţi, am tot ce tre­
buie aici. In zece minute e acolo. (Închide.) Andrei, to­
varăşul Gherasim te roagă să te schimbi urgent şi în
trap să te prezinţi la haldă...
OANCEA : Gata. Am plecat.
CLARISSA : Stai. Treci în baie şi te schimbă. Acolo-i
nămol. Hai să-ţi arăt. (Intră amîndoi în baie.)
FANNY : Fana, îmi eşti foarte dragă... Spune-mi, cum stai
cu engleza ? Te prezinţi la admitere ?
FANA (femeie mică, griji mari) : Nu cred, doamnă. De
cînd cu necazurile astea care le-am avut, şi eu şi A n­
drei, am devenit mai realistă.
FANNY : Cum aşa ?
CLARISSA (a ieşit din baie) : Nu vă deranjaţi, mai am un
telefon...
FANA : Ştiţi, ador engleza... Şi, de ce să mint, mi-a plă­
cut să citesc, să visez, să fac călătorii imaginare. Dar
cărţile •— sunt şi ele o lume -— nu sunt totuşi lumea.
Nu credeţi ? Engleza e frumoasă, dar eu niciodată n-am
să ajung să mă folosesc de ea. De cînd îl iubesc pe
Andrei, nu mă mai gîndesc decît la el. Are o mamă
bolnavă, un bunic foarte bătrîn. Trebuie... vreau să mă
mărit cu el... Şi atunci ?... Decît să cad la admitere, şi
să mai stau un an, şi iar să cad, nu e mai bine să-mi
urmez destinul ? Şi destinul meu e el.
FANNY : Te înţeleg. Şi atunci ce vei face ?
FANA : Intru, după bacalaureat, la doamna Lilly, în la­
borator. Pe urmă... Pe urmă, vom vedea... ce vom face...
Doamna dirigintă Filip zice să fac Naturalele, la fără
frecvenţă... Sunt atîtea catedre neocupate... Engleza va
rămîne un vis. Ca şi fluturii doamnei Clarissa...
OANCEA : Hai, Fana, mă grăbesc !
CLARISSA : Un minut, Andrei. Am dat telefon la labo­
rator, vine doamna Lilly să-ţi aducă trei eprubete..
Pentru analize...
FAN NY (către Fana) : Vreau să ne vedem cît mai des.
FANA : Vă mulţumesc. Voi veni... Şi vă rog... adică, vă
mulţumesc că m-aţi ajutat...
FAN NY : ...Că te-am ajutat ? Eu ?
214
l>'ANA : Da. Ca să scap de o minciună. Tata urăşte min-
rlimn, zice că un om care minte pe alţii se minte pe
ulm- însuşi în primul rînd. N-are dreptate ?
I ANNY (pe g înduri): Are. Şi culmea e că... şi contrariul
t< valabil : cel care se minte singur, minte şi pe cei din
lunii său... Un singur sfat ţi-aş da, Fana : cînd te mai
ttAriiţi, să deschizi bine ochii. Ca să vezi sufletul celui
ni cure te săruţi.
I A N A : Nu înţeleg, doamnă. Vă referiţi la Andrei ?
I ANNY : Doamne fereşte ! Aşa... în general...
ANI>11101 (glumind galant): Doamnă Fanny, cîntecul meu
lnvoi'it —■ca şi al soţului dumneavoastră, doar ştiţi —
i'Nlc : „Cin’ se ia cu mine rău“...
I A N N Y (rîde) : ...Mă ferească Dumnezeu...
S c e n a a 5~a
CEI DINAINTE, apoi LILLY SINESCU
(Lilly intră ca o furtună. E o femeie energică, nu prea fru­
moasa, totuşi ieşită din comun. Are o puternică personalitate.
hil,'ll<ienlă-spirii, şi-a făcut din francheţi un stil. Mobilă ca
ari/liUul viu, explodează în jerbe colorate. Nu cruţă şi nu se
ci ulii. A lucrat între bărbaţi, e ingineră, ştie să fie precisă şi
autoritară. Nu e re!a, în fond, dar are o gură oltenească, aspră
•ti necruţătoare. Acum, vine din laborator, e în halat. In mînă
¡inc un plic mai mare şi trei eprubete de analiză.)
I.II.LY (către Fana, care e în uşă): Bună, Fana. Ce-i, nu
ne mai sinucidem ?
!•'A N A (intimidată) : Doamnă Lilly !
1,11.1 Y : Las-o, măi Andrei, în pace, că pică fata la baca­
laureat... Sau sunteţi în întrecere socialistă la dra­
conic ? !
i )A NC 10A : Şi una, şi alta.
U I . I Y : Bine că te-am prins, Oancea, — Clarissa, fă-mi
o cafea tare — uite aici, ai trei eprubete, iei probe din
Irei zone diferite...
( JANCEA : Ştiu ce vă interesează...
 LILLY : ...Şi m i le trim iţi urgent. Să văd ce-i cu m îlul
ăsta... (în clipa asta surprinde gestul discret şi oarecum
jenat prin care Clarissa îi atrage atenţia că mai e cineva
de faţă.) Da, form idabil ! „La contessina“ . Frum oasa
din pădurea adorm ită.
FANA—OANCEA : S ăru t m ina, noi am plecat. (Ies.)
FANNY : Bună, Lilly...
CLARISSA (retragere tactică): Eu trec la reşou.
LILLY : A m ară să o faci. A m ară ca ziua de astăzi. (Către
Fanny, cu vădită agresivitate.) Va să zică, în sfîrşit,
s-a coborît prinţesa noastră republicană din castelul ei...
Gata, începe com unism ul. începe precis !
FANNY (blinda şi politicoasă) : Văd, Lilly, că eşti în draci.
LILLY : Şi în ce draci ! Pe lîngă m ine, iadul e o cherm eză
populară... Şi ştii, cucoană, de unde-m i vin toti d ra­
cii ?
FANNY (crede că totid e o g l u m ă ) : H abar nu am ! P ro ­
babil, nu ai dom it bine azi-noapte.
LILLY : Ba am dorm it excelent. Şi am visat cu oam eni
cinstiţi. D ar dracii îi am de azi-dim ineaţă. Şi-i am din
cauza ta.
FANNY : Din cauza m ea ?
LILLY : Exact. De opt ore tot visez să pun ghearele pe
tine şi să te scarm ăn...
FANNY (se s p e rie ): Lilly, p en tru Dum nezeu...
LILLY : ...să te scarm ăn şi să-ţi u rlu în faţă to t ce am
ad unat în guşă şi în căpuşă. Stai jos şi ascultă !
FANNY : Lilly, mă îngrozeşti.
LILLY : Lilly, Lilly ! Te faci şi te prefaci ca şi eînd n-ai
bănui că m -am culcat cu soţul ţău. Ipocrizia asta...
saxo-anglonă mă scoate din ţîţîni.
FANNY (interzisă): N -are im portanţă ce am crezut şi ce
cred despre relaţiile d in tre tine şi Radu. Im portant e
faptul că sunt şi vreau să răm în politicoasă. Şi te invit...
LILLY : E prea tîrziu. S-a sp a rt barajul, fetiţo, în tre noi
două, acum, e ora răfuielilor.
FANNY : D ar ce ţi-am făcut eu ? A sta-i culm ea !
LILLY (calmă dar c ru d ă ): Nimic. Nimic. Nici m ie şi nici
altora. Profesiunea ta este să nu faci nimic. Tu visezi
în locul nostru, tu oftezi în locul nostru, tu eşti coope­
rativ a noastră de plictis şi distincţiune... Află că te
urăsc şi te destest. Pe cuvîntul meu. (Aprinde o ţigară.)
FANNY : Cad din lună, Lilly, eu cred că tu ai înnebunit.
216
Ai fost de atîtea ori în casa mea, acolo de ce nu m i-ai
vorbit pe tonul acesta ?
1.11,1 Y (otravă): H a-ha ! In casa ta ? în salonul tău de lady
cu origină socială săn ăto asă? V eneam la tine — dulce
păpuşă, dragă Nora din actul I — veneam p en tru că
nimeni în lum e nu-m i excita m ai copios glandele ironiei
şi ridicolului. Nu sări, ascultă. La tine se in tra în m a-
iacof şi cu perucă. Vai, cît adoram ceaiurile tale engle­
zeşti, cu „cake“-u ri şi ceşti bavareze, plăcile tale cu
balade scoţiene şi m adrigaluri cu M ărie Laforet. Şi
acele delicioase discuţii, cu buze subţiri, despre P eter
( )'Toole, dansurile indiene sau rom anele lui C hester-
Lon... A stea-i plăceau proastei lui V iteşan, care, de cînd
are soţul ei m aşină, se şi consideră m adam Ford. D ar
mie, draga mea, îmi venea să chiui, îmi venea să mă
scarpin, dacă nu plesneam de rîs e num ai p en tru că
colivia aceea de aur fals era şi casa lui Radu... Şi eu ţin
la Radu !
KANNY : Bine că am ajuns la... R adu !
L IL L Y (şi-a adus aminte de ceva): Stai oleacă. Mă duc
să aduc cafeaua... Clarissa sim te furtunile, n -ar in tra
acum nici dacă ai pica-o cu ceară. (Iese, revine cu o
ceaşcă mare. îşi toarnă şi coniac, aprinde şi o ţigară.)
Din asta, ţie nu -ţi dau. (E vorba de cafea.) Nu e pentru
sistem ul tău nervos...
KANNY (încearcă): Lilly, crede-m ă, su n t destul de neno-
i-ocită. Ce ai cu m ine ? Ce rău ţi-am făcut ?
L IL L Y (calmă, dar r e c e ) : Tu ? Nici un rău. P e n tru m ine,
de-acum, tu vei fi o sim plă rom anţă de care m i-e leha­
mite. D ar R adu e prieten u l m eu, e colaboratorul meu.
Aici. Pricepi, stim ată doam nă ? Şi află că nu m -am
culcat cu el. Dacă ar fi dorit asta, aş fi făcut-o. Cu en­
tuziasm şi convingere. Şi aş fi strig at şi „U ra !“, ca la
l’levna. D ar nu s-a pus problem a, niciodată. P e n tru că
noi, amîndoi, suntem prim itivi şi cinstiţi. Ingineri in ­
culţi si încuiaţi. Lipsiţi de im aginaţie şi duplicitate. Nu
din cauza ta, sau a lui Sineseu ! Nu ! Ci din cauză că,
după o noapte de dragoste, el nu m ai poate veni la
mine în laborator să-m i ceară analizele. Poate, cel m ult
să-ini ceară analiza W asserman...
KANNY : Acum chiar nu mai înţeleg nimic. De unde, a tîta
subită ură ?
217
LILLY (cald, cu emoţie): Mi-e milă de Radu. Mă doare,
uite aici, singurătatea şi drama lui... Azi-dimineaţă, la
orele şapte, m-a trezit din somn. Venise în disperare să
caute în casa mea nişte hîrtii pe care bănuia că i le-a
sustras porcul de bărbatul meu. Nişte hîrtii, scumpă
domnită, de care depinde onoarea, şi obrazul, şi cariera
lui... Dacă ai văzut cum arăta : ca o fiară hăituită, ca
un om ce îşi aşteaptă sentinţa de condamnare ! L-am
întrebat : „Fanny ştie ?“. Mi-a spus : „Habar nu are.
Fanny e o altă lume“... Taci. Suportă, fiindcă şi eu am
suportat... Pe urmă, pe drum, am întîlnit-o pe mama
lui. Doamna asta Cluceru e atît de cretină şi de retro­
gradă, încît e în stare să compromită, nu un om sau o
familie — ci un regim. Un secol.
FANNY : Ce vină am eu că soacră-mea... ?
LILLY : Ai ! E opera ta. Ea este ediţia mic-burgheză a
aristocraţiei tale. Radu n-are timp, tu ai. Trebuia s-o
reeduci. De la o vîrstă în sus, în anumite cazuri, sun­
tem obligaţi să ne educăm şi părinţii.
FANNY : Tu de ce nu-ţi educi tatăl ?
LILLY : Pentru că nu are nevoie. E ţăran — şi, ca atare,
are un educator perfect, Pămîntul. Nu cunosc un peda­
gog mai bun ca acesta... Dar să lăsăm fleacurile. Soa-
cră-ta mi-a spus toată tărăşenia cu cei cincisprezece mii
de lei. Am crezut că mor eu de ruşine. Să îndrăznească
cineva să presupună că...
FANNY : Am greşit. Recunosc. Uneori, aparenţele înşală.
LILLY : O, Fanny, Fanny, ce n-aş da să pot strivi, cu un
pumn, toată corola ta de martiră, toată aureola de falsă
tristeţe ! Histeroida melancolie cu care îţi place să-ţi
justifici lenea şi indolenţa...
FANNY (nu mai poate) : Lilly, acum mă jigneşti !
LILLY : Asta şi vreau ! Eşti oarbă, ţi-ai scos singură ochii,
judeci ca un păun. Ţi-ai pierdut clorofila, Fanny, ai
rupt orice legătură cu realitatea, cu oamenii. Clarissa ar
trebui să caute un ac de argint, ca să te poată insera
în colecţia ei de mumii romantice. (Fanny tace, cu capul
în mîini.) Priveşti lumea cu o lunetă întoarsă, nu e de
mirare că ne vezi departe, departe, şi mici şi meschini...
Şi nu îţi dai seama cît de caraghios şi anacronic ne poţi
apărea tu nouă : nouă, care ştim că îţi începi fiecare pro­
poziţie cu „Eu“, şi încă scris cu literă mare. Doamnă
218
profesoară, află că există şi plural. Şi conjugare şi de­
clinare. Şi prezent şi viitor — nu numai trecut, ca în
romane !
I' \NNY (martiră): Continuă, Lilly.
I.II.LY (în crescendo): Eşti cultă, „j’ai lu touts Ies livres“,
«Iar habar nu ai că soţul tău, stimată licenţiată cu
„mngna cum laude“, că nenorocitul tău soţ învaţă sin­
gur englezeşte. Uite aici ! (Scoate din raft cîteva cărţi,
i Ic trînteşie în faţă.) Engleza fără profesor, poftim,
Conversaţii tehnice uzuale... Ştie, bietul de el, cele cinci
nii Le de cuvinte necesare unui tehnician, dar mi se rupe
Inima şi-mi crapă obrazul cînd aud cum pronunţă. Nu
pronunţă : behăie, behăie ca un taur spaniol. Fiindcă
n-are cine să-l corecteze, tu ţi-ai luat diploma ca s-o ţii
in ramă... Da... Şi, bineînţeles, tot tu eşti cea jignită şi
neînţeleasă. Tot tu cea de către pădure...
KANNY (un ultim argument palid): A bătut un muncitor.
1,11,1Y (Vezuviu): Pe Stoia, aşa-i ? Ia uite cine ne apără
clasa muncitoare ! Habar nu ai, cucoană, că acest Stoia
a fost condamnat pentru furt şi angajat de milă, pen-
I i u reabilitare, i-a furat cheile lui Gherasim, omul care
a garantat pentru el.
KANNY : Gherasim nu ştie. De ce nu i-a spus ?
1,11,LY : Cum să-i spună: „Ai făcut rău, Gherasime, fi­
indcă ai făcut un bine?“... Eu l-aş fi dizolvat în acid
sulfuric. Turnătorul, pramatia...
KANNY : Totuşi...
|,l| ,LY : Las-o moartă. Stîncile nu vorbesc : comunică în­
tre ele. Gherasim este cel mai bun prieten al soţului tău.
Ştiai ?
KANNY : Habar nu am avut.
1,11.IY : Bineînţeles. Aşa cum habar nu ai că directorul
Radu Cluceru a fost la un pas de puşcărie... da, da... din
cauza unor pramatii, din cauza unor javre... Contessina,
contessina...
KANNY : De ce nu mi-ai spus tu, care te consideri...
LILLY : Am vrut. Dar tu erai în transă estetică din cauza
acestui jerseu albastru (persiflează) pe care l-ai primit
din R.F.G. ... Am tăcut. Nu fac confidenţe grave unei
gîşte care se piaptănă în timp ce soţul ei prea-iubitor
arde. Mai ales că...
KANNY : Mai ales că... ?
219
 LILLY (rîde batjocoritor): ...Mai ales că eu, întîmplător,
ştiam un mic secret : că soţul tău a rămas, acolo, fără
bani pentru cadouri — şi că acest foarte Paris-match
jerseu, pe care, chipurile, ţi l-a adus din străinătate, a
fost croşetat de Clarissa. Din lînă valahă... şi după un
model desenat de mine.
FANNY : M-ai ucis, Lilly.
LILLY (din ce în ce mai blîndă): Eşti o femeie frumoasă
şi deşteaptă, Fanny. Şi să nu crezi că, pe undeva, nu
adm ir poezia ta de floare rară. De lebădă în exil... Dar,
în acelaşi timp, ştiu că eşti şi proastă şi egoistă. O mu­
iere îngîmfată şi pustie. Lasă, lasă, vei avea ocazia să
mă auzi vorbind şi despre propria mea imbecilitate. (Iar
se înfurie.) De ce nu i-ai făcut un copil lui Radu ? De
ce ? Nu m erita ? Ţi-era frică să nu-ţi strici silueta de
venera şi madonă ! Sau ţi-e milă de aroma persanelor
tale ? (Fanny plînge.) Te doare, nu-i aşa că te doare ?
FANNY (face semn că da).
LILLY : Nu ştii ce e singurătatea, Fanny. Nu singurăta­
tea lirică a frunzelor şi a ploii — ci singurătatea cea
mare. Bătrîneţea şi bilanţul unei vieţi irosite într-o stu ­
pidă şi ridicolă investiţie morală... (Parcă şi-a adus
aminte de ceva.) Apropo de bilanţ : am ocazia, Fanny,
să-ţi dau o lecţie de mîndrie şi luciditate. Da, da, ai să
vezi. (Strigă.) Clarissa, Clarissa !
CLARISSA (prudentă, din uşă) : Ce e, Lilly ?
LILLY : Vino încoace, bătrînă libelulă, pythie clandestină,
vino să stai pe acest scaun, ca să nu leşini...
CLARISSA : Mor de curiozitate... (Se aşază.)
LILLY : Vezi plicul acesta ? Ei bine, în acest plic se gă­
sesc actele care v-au dispărut din dosarul cu lucrarea
lui Oancea...
CLARISSA (chiar să leşine) : Sfinte Cristoase, nu se
poate... Să le văd.
LILLY (în tim p ce Clarissa controlează conţinutul plicu­
lui) : Există o justiţie imanentă.
CLARISSA (extaz): Acestea sunt... Doamne, unde le-ai
găsit ?
LILLY : Unde crezi ? La nobilul meu soţ, inginerul Si-
nescu, din Sineştii de Vale... Are el un ciorap în care
îşi ascunde economiile de caracter... Dar l-am dibuit.
CLARISSA : Nu se poate, Lilly. Nu cred.
U N A ’ : Ba se poate. Totdeauna l-am simţit, l-am bănuit,
l'u ficaţii mei de ţărancă. Juca, tîm pitul, şah cu ne­
grele, a pus ochii pe fotoliul ăsta de aici, a zis, dacă
ajunge şi el cineva, va creşte în ochii mei. Nu-şi dă­
dea seama filfizonul ăsta întârziat că, tot făcînd mică
diplomaţie, a devenit, de fapt, o mare lichea.
t 'LAHISSA : Lilly, e soţul tău.
1.1L L Y : A fost soţul meu. I-am dat papucii. Eu nu pot su­
porta lîngă mine un om care-mi m urdăreşte fiinţa, care
îmi împute contractul social... A furat, să plătească.
i LAUISSA :Lilly !
1.11.1 Y : Taci ! Şi ascultă. Predai actele acestea direct to­
varăşului Neagu. Şi-i comunici că inginera Elena Si-
nesicu, născută Sgarbură, solicită mâine aici, o şedinţă
extraordinară a organizaţiei de bază... Eu am plecat. Mă
aşteaptă nişte eprubete curate.
i I.AIilSSA : Lilly, şedinţa va avea loc astă-seară. La orele
7. Cu Atanasiu.
I i I I J j Y (din uşă): Te înşeli, Colombino, am dat un telefon
la cabană — ştii, un fel de dinamită într-un lac cu
broaşte. După care, tovarăşul Atanasiu, însoţit de bivel-
vornicul Sinescu, s-au urcat urgent în Dacia lor şi au
plecat la Bucureşti... După alibiuri... Aşa că... (pauză.)
Va las vouă plăcerea de a-i anunţa pe Radu şi pe Ghe-
rasim. Pa, fetelor : (Lese.)
l'I.ARISSA (controlează febril): Astea sunt. Uite şi schi­
tele cu viza serviciului tehnic, uite şi referatul lui Si-
iii’scu, aprobarea secţiei de investiţii... Doamne, bine că
n-au găsit. Bine că s-a term inat coşmarul. (Acum ob­
servă că Fanny, ca o stană de piatră, stă în picioare, cu
palele la ea. Se apropie, o strigă.) Doamnă Fanny !
Doamnă Fanny ! (Fanny nu aude. Clarissa se apropie, o
vede că e palidă şi că tremură.) Ce e, ce s-a întîm plat ?
I'WNNY : Acum e rîndul meu. Acum va trebui să ţip...
( I.ARISSA : Doamnă Fanny, ce-aţi păţit ? Vă e rău ?
I ANNY Clarissa... Clarissa... cred că mi-am ars aripile...
(<'ade în braţele întinse spre ea.)
i 'I.ARISSA (o mîngîie): Doamnă mică şi frumoasă : cozile
snpîrlelor şi aripile oamenilor cresc la loc... Din fericire.
I'WNNY : Am greşit, am greşit... Mi-e atît de ruşine... De
lîadu, de Lilly... şi de tine, buna mea Clarissa...
CLARISSA : Eu şi eu Lilly — nu contăm... în viaţa noas­ LARISSA : Le împărţim... Şi pe drum am să vă poves­
tră, există o greşeală atît de dureroasă, incit suntem obli­ tesc, mai departe, că pe el îl chema Radu... şi că fata
gate să înţelegem şi să iubim pe toată lumea... Staţi jos, aceea, soră-sa, se numea... Elena Sgarbură. Da... Dar
aşa : închideţi ochii, respiraţi adînc... N-am să aprind aici începe altă poveste, povestea erorilor ei, fiindcă în
lămpile... Simt eu că acum e bine să vă fac complice la lumea asta, draga mea, totul, dar absolut totul...
taina noastră...
FANNY : (şopteşte) : Ce taină ? (Ies, nu se mai aude ce se spune. N ici nu e
CLARISSA (deschide un geam, povesteşte cu spatele spre nevoie. Nu e nevoie pentru că acum, peste des­
F ann y): ...V-am spus, am avut un logodnic. Frumos şi tinele eroilor noştri, cade...)
inteligent. Aveam douăzeci de ani, eram soră de cari­
tate intr-un spital. Eterna poveste : el rănit, eu... plină
de poezie şi prostia unei inocenţe de pension... A trebuit CORTINA
să plece urgent pe front... Nu ştiam nimic despre el, des­
pre familia lui, despre meseria sa... Ne-am iubit din
privire, fără cuvinte... Abia la plecare, în camera de
gardă, m-a luat în braţe şi... Atît. Eram nebună de fe­
ricire...
FANNY : Şi ?
CLARISSA : Am aflat că trenul regimentului său va trece
prin Craiova. Am alergat la gară, la rampa aceea plină 'raiova, mai— septembrie 1972
de cai si de femei care plîngeau. Şi acolo...
FANNY : Şi acolo... ?
CLARISSA : L-am zărit. Ţinea în braţe o fetiţă de şai­
sprezece ani, o săruta, o săruta, şi ea plîngea... în ho­
hote.
FANNY : E groaznic. Groaznic !
CLARISSA : Atunci m-am prăbuşit prima oară. Am ple­
cat acasă şi am tras obloanele... (Pauză.) La scrisorile
lui n-am răspuns : eram jignită în fiinţa mea... Peste
şase luni, a venit la mine fetiţa aceea din gară. Da.
Mi-a adus vestea că a murit... Fetiţa aceea era sora lui,
unica sa soră.
FANNY : Dumnezeule !
CLARISSA : Asta-i tot, doamnă Fanny... Să strîngem
aceste sandvişuri, să luăm o sticlă eu coniac şi să mer­
gem împreună sus, la haldă... Oamenii noştri sunt şi
flămînzi, şi obosiţi... Merită un zîmbet şi o veste bună.
Nu ?
FANNY : Mergem, Clarissa !
CLARISSA : Aşa... Am tot. Mîncare, blocnotes, plicul fa­
tal şi o sticlă... Delapidată... (O ia de braţ pe Fanny.)
FANNY (fericită): Lasă-mă, duc eu pachetele...

222