ARE ARD

ACELA VIOLET
 101 D. SfRBU

EDITURA „SCRISUL ROMÂNESC"

CRAIO VA , 1976
ARCA BUNEI SPERANŢE

dramă în 3 acte
 Personajele ACTUL I

B Â T R ÎN U L NOE Ne instalăm în plin simbol. Acţiunea piesei

B Â T R lN A NO AH se petrece în întregime pe prora (sau pupa)
SEM | unei im ense co ră b ii: e Arca, Arca lui Noe —
H AM } fiii lor dar noi ne-o imaginăm ca un vas ultramodern,
JAFE T J amestec de transatlantic şi distrugător, construit
ARA din oţel şi avînd toate instalaţiile tehnice nece­
PRO TO S sare unei rapide plutiri. In dreapta şi în stînga
prim ului plan aleargă, în perspectivă, parape­
tul înălţat al covertei de ale cărei ţevi sînt
agăţaţi colaci de salvare. Bărci de salvare nu se
văd, vasul acesta nu poate avea bărci de sal­
vare. In schim b, două tam buchiuri în planul
doi încadrează uşa scării centrale, iar cîteva ca­
Acţiunea se petrece în zilele noastre. bluri, aparate de stins incendiul, un clopot de
quart, risipite inteligent, pot crea iluzia de vas
mare şi modern, fără să încarce spaţiul de joc
şi mai ales fără să îm piedice, prin excesiva lor
concreteţe, posibilitatea alunecării în ficţiune.
înainte de ridicarea cortinei, după tăcerea
care se lasă odată cu ultim ul gong, în întuneri­
cul din sală se aude deodată cîntecul valurilor
pe care le taie un vas puternic — şi duruitul
adînc, vibrant, al unor motoare îndepărtate. C i­
neva scutură, de trei ori la rînd, clopotul de
alarmă. Imediat, se aud strigăte furioase ;

— Astîm pără-te, J a f e t ; lasă clo p o tu l!

O voce enervată răspunde :
— Eşti nebun, Ham ! Nu m-am atins de el...
— Atunci cine dă alarma ?
— Nu ştiu.
— Fir-ar al dracului !
A cum se ridică încet cortina şi scena apare
în plină lumină. Sîntem totuşi spre seară, pînă
la sfîrşitul actului se va întuneca. Jafet e singur
în scenă, are în mînă cîteva farfurii, s-a oprit
mirat în dreptul clopotului. Lim ba acestuia
pendulează.

7
 Scena 1 vede. In afară de noi, nu mai e nici un om pe vas.
JAFET, mai tîrziu, H AM şi SEM
(J a jet — s u b 30 d e ani, tînăr, s u b ţire, d estu l d e înalt. Păr
m a r e, căm aşă ro m a n tică , cu g u ler larg, ră sfrîn t. Pantaloni
str im ţi, cu ţin te. O b o s it, p lictisit — to tu şi, c e l m a i tînăr. H a m
— 35 d e ani, e s p o r tiv , uscat. F u m e a z ă pipă en g lezea scă . E
îm b ră ca t în cea m ai elega n tă sa lop etă posibilă . N u e o sa lo ­
p etă d e m eca n ic, ci una d e in gin er sau ş e i d e labora tor. S e m
are 40 d e ani, e c o r p o le n t, va intra în scen ă îm b ră ca t în tr-u n
halat a proa pe orien ta l. A r e un fu la r eleg a n t la gît, o cravaşă
în m în ă . Părul p o m ă d a t. E lacom , to t tim p u l ar ciuguli c îte
c ev a .)
JAFET (privind cîtva tim p limba care se mişcă, mirat,
aproape speriat, fu g e spre culoarul din dreapta şi
str ig ă ): Ham, vino repede, vino !
0 VOCE : Ce e ? Ce s-a întîmplat ?
JAFET : Vino, nu mai întreba... Să vezi minune ! (Apare
H a m ; Jajet îi arată limba clopotului.)
HAM : A m auzit. Credeam că tu te joci.
JAFET : Pe dracu, eram la mama, în bucătărie. După
vase. A m fugit sus imediat. Şi uite...
HAM (se uită poliţien eşte în j u r ): Şi... pe aici... nu a
trecut nimeni ?
JAFET : Nimeni.
IIAM : Curios... E a nu ştiu cîta oară... (Se reculege, se
(işază intr-un şezlong.) O fi fost dobitocul de Sem.
JAKIOT : La ora asta, Sem totdeauna doarme.
11A M : ( 'rozi tu că doarme. La ora asta mănîncă... pe
mnhiihi, Şi c posibil — ca să-şi cultive reflexele con di-
IIiiiiiiU* d<> cîte ori se ghiftuie, să tragă de clopot.
' ■i l l 1 i i re «cop ? Nu înţeleg.
11 M 'iu 'il II psihologie, Jafet. îşi asociază, în felul
■ 1 ' i'l Mi n a mîncării cu sunetul clopotului.
1 H I l Mi V
M l M| l'ljjll llll vii mai avea de mîncare, Sem va trage
1ip iM l i . i i i ii. c'.ct'oe, eă-i în stare să moară de
jm ţ H lini 1mi' liiurivn rft o sătul.
Cine a putut să tragă de clopot ? Cine ?
JAFET : Ascultă, Ham : am citit într-o carte olandeză
că înaintea marilor nenorociri, pe vechile caravele,
clopotul acesta suna uneori singur. Marinarii ştiau ce
înseamnă asta. Şi se îngrozeau.
H AM : Fleacuri. Superstiţii stupide.
JAFET : O fi... Totuşi, un lucru e cert : pe aici a trecut
cineva si a tras de clopot.
H AM : Cine ?
JAFET : Eu cred că, în afară de- noi, pe Arcă mai călă­
toreşte cineva. Cineva care se ascunde, care ne pîn-
deşte din umbră.
HAM (rîzîn d ): Vreun pasager clandestin ? Bravo. Dacă
îl prindem, îl amendăm.
JAFET (uşor im presion at): Nu glumesc, Ham. Ştii, une­
ori, noaptea, cînd privesc apa şi stelele, simt dintr-o
dată că un ochi rece, nu ştiu al cui, mă priveşte din
întuneric. Da, da... De cîteva ori, în cabină la mine,
am găsit fişele de contact răvăşite... Şi, ce să mai spun,
acum cîteva zile m i-au fost rupte, în m od brutal, toate
corzile de la chitară.
HAM : A junge, Jafet. Vorbeşti prostii. Ai fost beat, ai
încurcat fişele, ţi-ai spart singur chitara.
JAFET : N-am fost beat ! îţi jur.
HAM : Lasă asta... Mai bine spune-m i ce e cu invitaţia
de astăzi ?
JAFET (se apucă şi aranjează din nou m a sa ): Habar nu
am. Azi-dim ineaţă m-a chemat bătrînul şi m i-a spus
să vă anunţ că la apusul soarelui vom cina cu toţii
împreună.
H AM : Ce l-a apucat ? Iar a avut vreun vis ?
JAFET : Nu cred. Azi-noapte n-a dornrt. A stat sus în
observator şi a privit apele. L-am strigat. Nu m -a
auzit.
H AM : A devărul e că bătrînul s-a zaharisit de tot. Are
simptom e categorice de senilitate. I-am instalat în dor­
m itor un dictafon ultramodern, de ce nu-1 foloseşte
cînd vrea să ne com unice ceva ?

•M M
t I I I lillll|III |l ‘
i%| In - >*111•I ' (('iml/nuă să fie îngrijorat.)
JAFET : Tata zice că fiii săi sînt trupul şi sîngele lui —
şi el nu vrea să stea de vorbă cu trupul şi sîngele său
I uliul hIhiiiiii ■* i i ...... I i mft intrigă. Vîntul nu prin telefon. (Conciliant.) E şi acesta un punct de
llHÎt* IihIiHH! m i i i........ |H• ulei. Nici Sem nu se vedere, nu ?

•I 9
 IIA M : O Ii... Tu te duci des pe la ei, nu ?
JA F E T (e v a z iv ): Aşa şi aşa...
H A M (îşi aprinde p ip a ) : Mai repară ceasornice ?
JA F E T (trebăluind în ju ru l m esei): Repară, repară
într-una.
IIA M : Şi asta-i o boală. I-am spus, dacă are nevoie de un
ceas, îi dau unul electronic. Ultraprecis. Ce rost are
să meşterească, în secolul X X , ceasuri cu cuc ? E
ridicol...
JA F E T : Deh, Ham : se pare că nouă, tinerilor, ne place
jocul cu spaţiul. Bătrînilor le place mai mult jocul cu
timpul. II joci în doi, îl joci în trei...
H A M (rămîne tă cu t; enervat, îşi scutură pipa) : Hm, ce
ştie el despre spaţiu şi timp ? Cred că se încurcă şi la
tabla înmulţirii.
JA F E T : Ei, tata e o altă lume. Pentru noi, necunoscută...
(Pauză.) Intr-o seară, băusem, eram matol, m-am dus
la el. Voiam să-l provoc. Tată, i-am zis, am venit să
văd cum îţi faci rugăciunea ! M -a privit lung, mi-a
spus să stau jos. Şi a continuat să lucreze. Am stat o
oră, l-am privit. Nimic. într-un tîrziu, s-a ridicat şi a
dat să plece. Hei, i-am strigat, unde-i rugăciunea ?
Asta a fost, prostule — mi-a răspuns, şi m-a lăsat
vitrină...
H A M (r îd e ) : Bună. Şi-a bătut joc de tine.
JA F E T (g r a v ): Nu c red ! (Apare dinspre stînga Sem.
Cască.)
H A M : Ia uite, mandarinul. S-a trezit...
SEM (s om n oros) : Care ai tras de clopot, mă ?! Ce dracu,
nu se mai poate dormi în Arca asta ?
H A M : Ascultă, Sem : ţi-am înregistrat la magnetofon
sforăiturile. Sînt atît de cumplite încît mă tem că
bestiile tale vor muri de insomnie.
SEM : Ah, iubitul meu frate îşi consumă raţia de otravă...
Apropo de otravă, e nenorocire, fraţilor : mi-a murit
şarpele cu clopoţei. Ham, n-ai vrea tu să-i iei locul în
cuşcă ?
H A M : Dar de ce a murit ? I-ai ţinut vreun curs de
morală ?
SEM (aşezîndu-se greoi în celălalt şezlong, v iz a v i) : Nu,
iubitule, i-am explicat teoria ta despre condiţia umană,
a înţeles-o perfect şi, ca s-o pună în practică, şi-a în­
ghiţit propria coadă. S-a automîncat...
H A M (s-a en e rv a i): Eşti un dobitoc...
SEM (m ai c a lm ) : Ştiu. Fiindcă sînt fratele tău mai mare.
Numai pentru asta. (Către Jafet). Ascultă, mînzule, ce e
cu mama ?
JAFE T : E bolnavă. Se umflă, pe aici... (Arată locul pîn-
tecului.)
H A M : Asta e cancer. Precis.
SEM : Cum poţi vorbi aşa de maică-ta ?
H A M : Nu vorbesc de mama. Vorbesc de cancer.
SEM : De cancer, ai ? P e vasul ăsta, tu eşti singurul
cancer. Bestiile mele sînt îngeri pe lîngă tine.
H A M : Aş vrea să văd ce ar face bestiile tale fără maşi­
nile mele. U iţi că eu te hrănesc.
SEM : Da : cu materiile mele prime.
JA F E T : Tăceţi, vă rog... M i se pare că vin bătrînii.
(Se face linişte. Fiii, deşi foarte independenţi, păstrează to ­
tuşi /«((i th' păr in li o (m um e teamă, respect sau condescendenţă.)
Scena a 2-a
ACEIAŞI, bătrînul NOE şi bătrîna NOAH
(N oe are aproape o sută de ani — să zicem . Poartă un pe­
plu m stilizat de patriarh. I n picioare, sandale. Barbă şi păr alb.
Noah e şi ea foa rte bătrînă. Babă rurală, cumsecade, simplă
şi bună. In tră am îndoi pe uşa cabinei din m ijlo c. E l are în
m îin i o pîine rotundă, ea aduce o oală cu mîncare. Se opresc
o clipă, privesc, apoi, fără un cuvînt, coboară celei tre i trepte
care îi aduc în faţa mesei. D epun pîinea şi oala. Oficiază. Bă­
ie ţii tac, ră m în în picioare, salută înclinîndu-se. B ă trîn ii îşi
ocupă locul la masă.)
NO AH (se grăbeşte) : Staţi şi voi jos !
NOE (o opreşte cu un gest) : Lasă-i aşa, în picioare, ( l i
măsoară pe rînd, foarte calm .) F iii mei, Sem, Ham şi
Jafet : e timpul să v-o prezint pe mama voastră, care
v-a născut în dureri şi v-a alăptat cu dragoste... P ri-
viţi-o. A fost şi este foarte bolnavă. (S ever.) De ce nu
aţi venit s-o vedeţi ? (F iii, derutaţi, se scuză, fiecare în
11
 felu l său. Sem dă din mîini, Ham pleacă privirea.
Jafet vrea să spună ceva.)
SEM (diplom at): Tată, să vezi... Eu... Doar ştii, sînt
foarte... foarte ocupat.
NOE (către Ham) : Iar tu ?
IIAM (rece): Eu nu vin decît chemat.
NOE (ridică to n u l): Moartea îi dă tircoale mamei tale şi
tu aştepţi olăcari ? Uiţi că în ziua cînd va m uri ea, vei
muri şi tu pe jum ătate !
HAM (obraznic) : Se poate, tată ; dar nu cred.
NOE : Să vă fie ruşine. Sîntem o familie. O sfîntă fam i­
lie. Şi o fam ilie e începutul si sfîrsitul lumii.
JA F E T : Tată !
NOE : Tu să taci. Azi-noapte m-ai strigat. Dar erai băut.
De aceea nu ţi-am răspuns.
JA F E T (ca să sca p e): Mamă, am uitat sarea. Mă duc s-o
aduc. (Se repede la cabină. Se întoarce mai tîrziu.)
N O A Ii (blinda): Mi-a fost dor de voi, dragii mei.
SEM : Iartă-mă, mamă... Dacă ştiam... dar am crezut, stii,
am crezut că e vorba numai de un fel de... un fel de...
NOE : Taci. Minţi acum. Vorbele nu-s făcute ca să aco­
pere adevărul. Ci ca să-l descopere. Taci. Mă uit în
ochii voştri şi m i-e frică să nu mă înec.
HAM (s-a enervat): Tată, sînt fiul tău, recunosc, trebuie
să te respect. D ar am treizeci şi cinci de ani, conduc
— şi conduc foarte bine — uzinele acestei corăbii a
noastre. Am o răspundere, doar ştii. De munca mea
depinde mersul nostru înainte...
NOE (îl întrerupe): Ce înseamnă, Ham, „înainte“ ?
HAM (dă din colţ în c o lţ): Păi... păi... ceea ce ştim cu
toţii că înseamnă.
NOE : Nu ştii, Ham. Nici nu poţi şti ce e „înainte“ , dacă
ai uitat de unde ai pornit...
HAM : Vreau să spun...
NOE (a terminat cu el, se întoarce spre S e m ): Ce ne fac
vietăţile, Sem ?
SEM (raportează): Bine, tată. Am introdus o nouă clasi­
ficare a grupelor de animale...
NOE (îl corectează): De vietăţi.
SEM : De vietăţi... Şi acum, cred, la mine e ordine. Totul
depinde...
NOE : Ştiu : totul depinde de cînd vom ajunge.
12
SEM : Da. Asta-i. Hrana se împuţinează.
NOE : Vom ajunge la timp. (Il priveşte, li vede cravaşa.)
Sem, primul meu născut, ce e cu cravaşa asta în mina
ta ?
SEM (încurcat): Asta-i bună ! Ce să fie, tată ? Am şi eu
un tic nervos. Nu fumez, nu beau...
NOE (izbucneşte): In schimb, baţi, schingiuieşti, ucizi.
Ştiu tot. Aud. Simt. Cînd baţi acele biete vietăţi, pe
mine mă baţi, nenorocitule.
SEM : Tată, dar nu se poate altfel. E nevoie de disciplină.
Bătaia-i din rai. Severitatea e şi ea o formă a dra­
gostei.
NOE : Dar te-ai pus vreodată în locul lor ? Nu te-ai
gîndit că, dacă aveai mai puţin noroc, puteai să te
naşti broască sau vierm e sau hienă ? Te-am născut
om şi crezi că e omenesc să ai o cravaşă ?
NOAH (punîndu-i mîna pe um ăr): Noe ! E fiul tău.
NOE (se linişteşte): Ştiu, Noah. Iartă-mă. (O clipă de
recidegere.) Jafet, la tine ce e nou ?
JA F E T (e încurcat): Tată, ce să zic... Cred că totul merge
bine. Aparatele mele de transmisiuni funcţionează zi
şi noapte. In fiecare dimineaţă şi seară fac chemă­
rile. Aşa cum m-ai învăţat.
NOE : Şi ?
JA FET (ezită, se vede că m in te): Păi... foarte, foarte
greu... de foarte, foarte departe... uneori, slab... mi se
răspunde.
NOE : Ce ?
JA F E T : Ca deobicei. (Imită cu degetele bălaia alfabe­
tului Morse.) „N u pierdeţi speranţa... nu pierdeţi spe­
ranţa... în curînd... în curînd veţi ajunge“ .
HAM (ironic): U nde?
NOE : Taci. (Către Jafet.) Jafet, şi tu m in ţi!
JA F E T : Nu ştiu, tată. Eu aşa am descifrat mesajul.
NOE : B ei prea mult, Jafet !
JA F E T (sincer): Sînt tare singur, tată. M i-e urît... Şi cînd
se lasă noaptea, mi se face şi frică.
NOE : Frică de cine ?
JA F E T : Nu ştiu. De întuneric ? De vîn t ? Nu ştiu...
NOE : Ţ i s-au ars lămpile pe dinăuntru. Jafet.
JA F E T : Tată, zău, eu cred că m-am născut fără lămpi.
NOE : Nu ne naştem cu lămpi. M urim cu ele...
13
 1IAM (nervos, sc uită la ccas): Tată, e tîrzlu, am treabă.
Am lăsat maşinile să meargă singure. Aş dori să aflu
pentru ce m-ai chemat astăzi ?
NOE : Ham, totdeauna ai fost grăbit. Şi n-am înţeles de
ce. Niciodată nu eşti acolo unde eşti, ci în altă parte.
Unde ţi se pare că ar trebui să fii. Lasă maşinile să
meargă singure. Şi dacă se opresc, atîta pagubă. Astăzi
e o zi mare... Nu-i aşa, mamă ?
NOAH (dă din cap, zîmbind cu blîndeţe) : Aşa e !
NOE (îşi priveşte fiii, asprimea i-a trecut): Staţi jos !
(Fiii se aşază miraţi. Noe se ridică. E solemn.) Fiii
mei... Azi-dimineaţă am dat drum ul ultim ului meu
porumbel. Sîntem aproape de ţinta călătoriei noastre,
în curînd, el se va întoarce cu o ram ură de măslin
în cioc... (Enervare ironică la Ham, ipocrită atenţie la
Sem, plictiseală la Jafet.) Ştiu, ştiu. Voi nu credeţi
nici unul că vom ajunge. Ziceţi : Arca aceasta e lumea,
e totul şi nimic mai mult. Dincolo de ea nu e decît
întuneric şi moarte. în Arca aceasta, eu, Sem, răspund
de animale, eu, Ham, răspund de maşini, iar eu, Jafet,
de aşa-zisele transmisiuni. N-a fost nici un potop, n-am
plecat de nicăieri, n-avem cum să ajungem undeva.
Bătrînul Noe s-a ramolit, ziceţi, visează măslini şi
m unţi A rarat. (Pauză.) Sînteţi nişte proşti !
SEM (jignit): Tată, am patruzeci de ani !
NOE (sare): Eu am patru mii de ani. Şi ştiu că acela care
nu a sim ţit niciodată că viaţa, că lumea, că totul se
sfîrşeşte, se scufundă într-un potop, acela care nu a
stat sub ploaie patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi,
acela care nu a urcat într-o Arcă luînd cu el tot ce are
bun de salvat, zicîndu-şi : trebuie, trebuie să fie undeva
un liman, un ţel, o nădejde — acela nu e om. Nu se
poate trăi fără speranţă, fără aşteptare. Şi sufletul
omului e o Arcă în care stau închise fiare, duduie
puterea maşinilor şi strigă inima după ajutoare. Dar
ce ne-am face cu acest suflet dacă nu ar crede în
fericire, în omenie şi frum useţe ? Arca aceasta e lumea,
aşa e... Dar e o lume cu rost : o lume care trebuie să
ajungă într-un golf unde e pace, lumină şi între oameni
bună învoire.
HAM (calm, totuşi crispat) : Tată, iartă-m ă, nu mai pot să
tac. Trebuie să-ţi spun... să-ţi spun adevărul. Eu posed
în laboratoarele mele cele mai perfecte aparate radar.
14
Transmiţătoarele lui Jafet bat la sute de mii de kilo­
metri. Nici eu, nici el nu avem nici un semn că ar fi
ceva, undeva, că ne-am apropia de vreun liman. Cum
o să putem crede în porumbelul tău şi în ram ura aceea
de măslin ?
NOE : Tăceţi. (Se face linişte.) Auziţi muzica asta care
răsună printre nori ?
SEM, HAM : Ce muzică ? N-auzim nimic.
NOE (tare): Eu aud. (Pauză.) închideţi acum ochii. Aşa...
Vedeţi păduri şi lanuri, ape curate şi copii jucîndu-se
în poiene ?
SEM, HAM : Nu vedem nimic. Tată, noi...
NOE (categoric): Eu văd. Da. Văd. Şi mama voastră vede,
şi porumbelul pe care l-am trim is va vedea, va ajunge
şi se va întoarce.
JAFET (glum ind): Tată, eu parcă am văzut, zău...
NOE : Tu eşti un mincinos, Jafet. (Către Ham.) Nu te-ai
gîndit că s-ar putea ca aparatele voastre să nu fi nim erit
lungimea de undă care trebuie ? Poate că cercetaţi
zarea prea departe şi adevărul e undeva sub nasul
vostru. Sau în voi. Poate că nu sînteţi destul de copţi ca
să coborîţi din Arcă. Sau poate că nu m eritaţi să
coborîţi.
SEM : Totul se poate răstălmăci. Logica spune clar...
NOE (filosof a cu m ): Logica spune că acesta (apucă în
rniini o cupă) e un vas de lut. Eu spun că acest vas
eşti tu, Sem ! Un mare gol înconjurat de lut. Sau spun
aşa : acest vas eşti tu, Ham : o bucată de lut în jurul
căruia e un mare gol ce apasă... Cuvintele au o mie
de haine...
SEM : Noi ştim ce ştim.
NOE (categoric): Iar eu ştiu ceea ce nu ştiu. Sînt lucruri
pe care voi le cunoaşteţi mai bine decît mine : mă
închin. Sînt lucruri pe care eu le cunosc mai bine :
aveţi răbdare şi veţi vedea. Lumea e plină de seminţe,
de semne şi de oglinzi. Totul e să ştii să le vezi, să le
citeşti, şi mai ales nă nu le încurci. Asta e, cred eu,
înţelepciunea...
NOAH : Bătrîne, te-ai luat cu vorba. Ai uitat că...
NOE (îşi revin e ): Aşa e, mamă. Am uitat.
NOAIl (zîmbind): Se răceşte mîncarea... Şi, doar ştii..
15
 NOE : Da. Mama voastră are dreptate : ne-am luat cu
vorba şi am uitat ce e mai important. Copiii mei, ascul­
taţi. Am o veste mare pentru voi... (Linişte, încordare.)
Cum v-am spus, Arca noastră va ajunge în curînd.
Acolo unde trebuie să ajungă. Viaţa va reîncepe.
Acesta-i rostul său : să înceapă mereu, să nu sfîrşească
niciodată. Va trebui să vă înmulţiţi, să umpleţi pămîn-
tul cu oameni buni şi frumoşi ! Pentru acest lucru
eu, din timp, prevăzînd această zi şi cele ce vor veni,
am ascuns, de la plecare, în cuşca unei maimuţe, în
cuşca unei aşa-zise maimuţe, da... am ascuns o
fecioară. (Uluială : Nu se poate ! Formidabil !)
SEM : Exclus, tată. Eu cunosc toate cuştile.
NOE : Sem, îţi scapă întotdeauna esenţialul... (Către cei­
lalţi.) A trebuit s-o ascund, altfel nu se putea. A hră­
nit-o şi a crescut-o, în mare taină, mama voastră.
JAFET : Formidabil !
NOE : N-are părinţi. Noi am adoptat-o. Şi i-am dat
numele de Ara, ca să ne amintim de acel munte Ararat
către care ne călătorim cu toţii.
SEM : Tată, nu-ţi bate joc de mine. Nu se poate ! Exclus !
JAFET : Şi... e frumoasă, mamă ?
NOAH : O s-o vedeţi.
NOE : O s-o vedeţi chiar astăzi. De asta v-am chemat. A
sosit timpul s-o scot la lumină. Va veni — ascultaţi
bine ce vă spun — va veni şi îşi va alege, de bunăvoie
şi nesilită de nimeni, bărbat dintre voi. Acela cu care
se va însoţi va moşteni Arca şi, după ce vom ajunge,
pămîntul care ne aşteaptă. (Fiii se uită unul la celă­
lalt. Derută. A r vrea să protesteze, nu îndrăznesc. Noe
vede, înţelege ; continuă calm.) Ştiu foarte bine ce gîn-
deşte fiecare dintre voi, acum. Citesc în ochii voştri
ura şi scîrba care vă macină. Sînteţi dezbinaţi, nu
vreţi, nu puteţi vedea duşmanul care vă pîndeşte pe
toţi şi care vă va distruge dacă nu vă veţi uni.
SEM : Ce duşman, tată ?
HAM : Nu mi-e frică de nimeni.
JAFET : Mai e cineva pe Arcă, nu-i asa, tată ?
NOE : In una din nopţile trecute, cineva a încercat să-mi
fure de sub pernă actele de proprietate ale vasului.
SEM : Cine a îndrăznit ?
HAM : Culmea !
JAFET : Unul din noi ? Spune, tată !
16
NOE : Nu. A fost altcineva.
TOŢI : Cine ?
NOE : Copii, printre noi se ascunde o umbră. Voi nu o
simţiţi, nu o cunoaşteţi. Deocamdată. Dar eu şi cu mama
voastră o ştim şi ne temem de ea. Nu pentru noi, ci
pentru voi şi pentru soarta acestei Arce. De aceea am
ascuns-o pe Ara, de aceea o scoatem azi la lumină.
Numai prin ea veţi putea învinge duşmanul care vă
pîndeşte.
SEM : Tată, nu înţeleg nimic. Vorbeşte mai limpede.
NOE (nu-l bagă în seam ă): Arca asta călătoreşte în întu­
neric şi lumină, între viaţă şi moarte. Şi noi, împreună
cu ea. Sînteţi trei bărbaţi şi nu aveţi nici o femeie.
Fără femeie nu se poate naşte viaţă, iără femeie nu e
cu putinţă nici un fel de început. Ea e frunza, ea e
floarea, ea e rodul. Ea e pămintul care primeşte să-
mînţa şi lumina caldă a soarelui. De aceea, eu şi mama
voastră ne-am socotit să încălcăm anume sfinte porunci
şi să v-o aducem, spre greaua noastră răspundere, pe
aceea care va trebui să vă scape de aripa rece a nefiin­
ţei. (Oficiază; toţi îl urmăresc cu încordată atenţie.)
Mamă... scoate hîrtia... (Noah scoate din sîn un plic
foarte, foarte vechi, eventual un pergament înfăşurat,
prevăzut cu grele peceţi de ceară.) Iată, fiii mei, acesta
este actul de bază al acestei Arce. 11 vedeţi pentru
prima dată. Ce scrie înăuntru — e o taină. Actul acesta
îl voi da Arei şi ea îl va da fiului ei — şi aşa mai
departe, pînă în vecii vecilor. Noah, se cade ca fata
să-l preia din mîinile tale. Aşa e legea... (li dă actul.)
SEM : Tată, iartă-mă, eu, ca prim-născut, credeam... mi
se părea că am dreptul...
HAM : Ca prim-născut ai un singur drept : să mori îna­
intea noastră.
JAFET : Lăsaţi cearta. Tată, unde e fata ?
NOE : Mama voastră are s-o aducă imediat. Să fiţi oameni
şi să vă purtaţi frumos. Ea e sub protecţia mea şi a
cerului. Nu uitaţi asta- (Pauză lungă.) Du-te, mamă, şi
adu fecioara ! (Noah lasă actul în mijlocul mesei. Iese
greoi şi o ia spre stînga, acolo unde e sectorul lui Sem.
Acesta o urmăreşte, nu-i vine să creadă.) Mama voas­
tră v-a gătit, pentru cina de astăzi, linte. Cred că s-a
răcit.
IIAM : De* linte ne arde nouă !
'J — Toufcru 17
 Scena a 3-a
ACEIAŞI, A R A şi, mai tîrziu, PROTOS
(A ra , urm ată îndeaproape de Noah, apare din stingă. E bine
să evolueze cîtva tim p pe un plan m ai ridicat, ca mai tîrziu să
poată cob orî cele tre i trepte, pînă la n iv e lu l celo rla lţi. Trebuie
să fie neasemuit de frumoasă. V îrsta p erfectei tin ereţi, graţia
sublim ă a fe m in ită ţii incipiente. E superb îmbrăcată, amestec
m odern de Veneră şi Madonă. Coafură cu to tu l personală,
fără b iju terii, în m înă ţin e un fu la r ecarlat d in tr-u n m aterial
vaporos. Se opreşte grav, tăcută. P riveşte pe cei care o aşteaptă.
Se în clin ă uşor, ca pentru un salut. Poate, o uşoară reverenţă.
N oah o ia de um ăr şi o aduce în faţa grupului, spre p rim u l
plan al scenei.)
N O A H : Ara, iată familia noastră. Te aşteaptă cu dra­
goste... (Către copii.) Fiii mei, aceasta e Ara. Singura şi
ultima floare din Arca noastră.
NOE : Fie binecuvîntat pasul tău spre noi, Ara ! Ceasul
acesta e sfînt. Să rămînă sfînt. (O sărută pe frunte.) De
azi, eşti^ fiica noastră. Robia ta lungă s-a sfîrşit. (A ra
îi sărută cu respect rnîna.) Acesta e Sem, primul meu
născut. (Sem vine, îi sărută m ina.) Acesta e Ham, şi
acesta e Jafet, ultimul meu fiu. T e rugăm să te aşezi
pentru totdeauna la masa noastră...
A R A (e m oţion a tă ): Vă mulţumesc din inimă. (Se uită
mirată în ju r, lumea o uluieşte. Ca în vis, alunecă spre
p rim u l plan, priveşte în sus, în jos, departe. C eilalţi o
urmăresc m iraţi.) Doamne, Dumnezeule, acesta e cerul :
ce minunat e ! Acestea sînt apele, înfiorătoarele ape.
Acesta trebuie să fie vîntul. Şi aceştia-s oamenii.
Oamenii... (Se reculege.) Iertaţi-mă, fraţii mei, iartă-mă,
mamă, şi tu, tată. Acolo unde am stat pînă acum am
tot încercat să-mi închipui cum e lumea. Ştiam că
trebuie să fie cumplit de mare, cumplit de frumoasă.
Mi-am făgăduit ca, în ziua în care voi ieşi la lumină,
să... să îngenunchez. Vreau să mă ţin de cuvînt. (în g e ­
nunchează. Noe şi Noah se apropie pe nesimţite şi
îngenunchează îndărătul ei. F iii răm în în picioare, fie ­
care cu o expresie specifică : Sem, copleşit prosteşte ;
Ham, p lic tis it; Jafet, mirat. A ra pronunţă cuvintele
rar, tim id, totuşi cu forţă. Fără patetism, fără poză.)
Jur, în această sfîntă clipă a eliberării mele, să uit
18
întunericul şi să iubesc lumina. Jur, în faţa nesfîrşi-
tului cer şi în faţa nesfîrşitelor ape, să fiu o bună fiică
a pămîntului. Jur să rămîn curată ca luna, bună ca
pîinea, veselă ca vîntul acesta. Şi să-mi fac cu umi­
linţă datoria pe care o am în această ultimă Arcă a spe­
ranţelor noastre...
NOE (continuă m o lc o m ): Cerul să-ţi primească jurămîntul
ca pe un fum de jertfă. Noi îţi deschidem uşile, toate.
(Se ridică.) Fii binevenită, mireasă a singurătăţii noas­
tre. (Ea se aruncă în braţele bătrînului şi plînge.)
JAFE T (către H a m ): Ce zici, Ham ? Formidabil, nu ?
H AM (p la c id ): Teatru.
SEM : Nu pricepeţi nimic ! (N ic i el nu pricepe, dar e
grav.)
A R A (s-a desfăcut din braţele lui Noe. Îşi şterge ochii.
Se schimbă brusc, criza a trecut. Ia de braţ, foarte
spontan, pe doi dintre f r a ţ i): Zău, mi-e ruşine. Vă rog
să nu rîdeţi de mine. A veţi careva o batistă? (I se
oferă, îşi suflă foarte copilăreşte nasul.) Ce să-i fac ?
Mi-am pregătit o intrare atît de frumoasă, de mare
efect. Praf s-a ales de totul... Nu pot să-mi stăpînesc
lacrimile.
JAFET (en tu zia st): A i fost grozavă, A ra !
SEM (jo v ia l): V ă simţeam de mult lipsa. Pe cuvînt.
A HA : Dar eu ? ! Mereu încercam să vă imaginez. Ştiam
că sînteţi trei, ştiam cum vă cheamă. Dar nu reuşeam
să vă văd în faţa ochilor. Mama îmi povestea uneori...
eînd se putea, bineînţeles.
N O A II : Ei, copii, e timpul să ne aşezăm la masă.
NOIi : Ara, locul tău e lîngă noi. (Depărtează cele două
scaune mari şi o aranjează la m ijlo c.) Aşa. Aici. (B ăieţii
sc aşază pe laturi.)
A H A (sare din loc. Îşi scoate repede mantoul, îşi elibe­
rează m îin ile ): V ă rog. Sînt cea mai tînără. Lăsaţi-mă
să vă servesc eu.
I iA I IiŢ II : Te rugăm.
NOIO : împarte, Ara !
NO AII : Eu mă duc după ulcioarele cu vin.
AH A : Lasă, mamă, spune-mi unde sînt, le aduc eu.
(îm parte cu graţie, între tim p ciripeşte.) Acolo, unde am
stat pînă acum, veneau la mine doi şoricei albi să-i
h r l i n o H C î . Unul era mai lacom şi mai gras — celălalt mai
Inimos, dar foarte al dracului. I-am b o teza t: Sem şi
19
 Ham. Mă iertaţi : asta, bineînţeles, aşa, în glumă. Ca să
mă obişnuiesc cu numele voastre.
NOE (rîde pentru prim a d a tă ): Aşa, Ara ! Va să zică, i-ai
botezat. Bravo !
SEM : Şi ce s-a întîmplat cu şoriceii ?
A R A : Mă vizitau zilnic. Le dădeam de mîncare, vorbeam
cu ei... îi studiam. Venea şi o şopîrlă de aur. A m bote­
zat-o şi pe ea.
JA F E T : Jafet. Pariez !
A R A : Cum ai ghicit ?
JA F E T : Nu era greu.
A R A : Venea şi căsca gura. Parcă voia să-mi cînte ceva.
Dar uita cîntarea, îşi cerea scuze şi se întorcea, nu ştiu
unde, ca să repete din nou... M ai vrea cineva ? (Se
referă la m încare.) Mai am. (R îd e ; bună dispoziţie.)
SEM : Excelentă lintea !
A R A (se ridică speriată, cu mîna la g u ră ): V ai de mine,
am uitat de Protos. Şi, bietul, mă aşteaptă. Iertaţi-mă,
fug să-l aduc... (O zbugheşte spre ieşirea din stingă.
Ceilalţi, afară de bătrîni, răm în foarte m iraţi.)
SEM : Ce înseamnă asta ? Cine este Protos ?
H A M : Mai bine zis : ce este Protos ?
J A F E T : Ehei, acu-i acu : se-neurcă treaba !
NOE : Nu vă speriaţi. Doar v-am spus că pe A ra a tre­
buit să o ţinem ascunsă. A ltfe l nu se putea. Atunci,
locuind mult timp alături, ea s-a împrietenit cu fiinţa
asta pe care tu, Sem, o aveai înregistrată ca animal.
Dar nu e animal : e om. Ca şi noi. Doar mai simplu...
mai de început. A ra l-a botezat Protos.
JA F E T : E clar. A re mania botezărilor.
N O A H : E blînd şi cuminte. învaţă repede. Vorbeşte.
NOE : Am spus : e om. A re suflet.
SEM : Dar nu se poate ! E exclus ! Cum, eu să nu ştiu
nimic ?
H A M : Şi dacă ştiai, schimbai ceva ?
SEM : Mă priveşte. Era în sectorul meu. De animale eu
răspund.
NOE : Ţi-am spus că nu e animal. E om. O să-l vedeţi.
SEM : Cum ? îl aduce aici ?
N O A H : Păi, sigur. E blînd, e credincios.
SEM : Nu ştiu, zău, nu ştiu dacă pot să admit. Asta e o
chestiune aproape juridică. (R evoltat, încurcat.) A stat
20
pînă acum într-o cuşcă, nu ? Şi acum, gata, deschidem
cuşca şi îl aducem aici, între noi.
H A M : Şi auzi, ce nume : Protos !
JA F E T : Îm i place !
H A M : Eşti idiot !
JAFE T : Cu plecăciune... sînt.
SEM : Uitaţi-vă !... Vin... Asta-i culmea !
(L a apariţia A re i şi a lu i Protos, Sem agită cravaşa. Ham,
instinctiv, îşi scoate, din buzunarul de la spate, brow ningul.
Protos e îm brăcat în tr-u n halat al bătrînului N oe şi e încins
cu un brîu oriental. Capul şi picioarele, goale. E într-adevăr
un om. E bărbos, p rim itiv . M erge pu ţin încovoiat. Seamănă
cu un om al peşterilor, poate cu un băştinaş al unor insule
uitate. In econom ia ideativă a piesei joacă un ro l im portant,
de aceea autorul ţin e m u lt ca acest personaj să nu fie n ici
grotesc, n ici terifiant.)
A R A : Pe aici, Protos ! Aşa ! (E foarte încîntată şi m în -
d ră ; se opreşte deasupra treptelor şi îl prezintă. Tot
grupul e încrem enit în aşteptare.) Dragă familie, per-
miteţi-mi să vă prezint pe colegul meu de cuşcă, dom­
nul Protos. Reverenţa, Protos. Ce te-am învăţat ?
(Protos iace o reverenţă aproape corectă. Ceilalţi răs­
pund : Jafet, reverenţă exagerată; Noe şi Noah, zîm -
bind, înclină ca p u l; Sem e re v o lta t; Ham, g e s t: asta-i
cu lm ea !) Nu aveţi nici un m otiv să vă temeţi de el.
Vă garantez, e un gentlemen. Numai defectele îi lip ­
sesc ca să fie un cetăţean absolut complet. E devotat,
cin stit; nu minte, nu fură, nu loveşte. Poate munci,
poate iubi... Ce mai vreţi ?
M10IVI : Dar e un animal. O bestie...
A IIA : Vai, Sem, zău. mă faci să mă îndoiesc de ştiinţa
la. IJite, de pildă, Protos a venit cu mîinile goale.
11A M : Cu labele goale. Să precizăm...
AHA (uilîndu-se la mîna lui Ham) : Cu „labele“ , dacă vrei
Iu, llam. Probabil, după părerea ta, o mînă care nu
Uiu> un pistol sau o cravaşa se cheamă labă. A venit
cu.,, hibele goale... Dacă ar fi mai îmbrăcat şi ar avea o
diplomă de licenţă, l-aţi primi ca pe un egaL
MIOM (In sistă ): Dar ţi-am spus, Ara : e un animal. Şi între
imlmule şi noi, oamenii, e o diferenţă categorică. O
prApiimtle uriaşă. Dezbrac-ă-1 de halat şi te convingi.
AHA : Sein, Sem, mi s-a spus că eşti foarte învăţat. în ­
cerc Hfl te Imaginez dezbrăcat. Zău ! Dezbracă-te, Sem,
21
 şi vom vedea atunci în ce constă acea uriaşă prăpastie
de care vorbeşti...
HAM : Dar nu e om ! înţelege.
A R A (se înfurie oleacă) : Nu e om ? Eu sînt o proastă, voi
sînteţi nişte savanţi. Eu zic că e om ! Şi ştiu, simt, cred
că e om. Da’ ce e, fir-ar să fie, dacă nu e om ? Care
este, după părerea voastră, definiţia ştiinţifică a
omului ?
JAFET ( cil ironică p e d a n te rie ) : După Linné, omul este un
„antropoid biped superior“ ...
A R A : Perfect. Uitaţi-vă la Protos : c antropoid, e biped
şi vă asigur că e şi superior.
HAM : O fi un primigenius. Noi sîntem homo sapiens.
A R A : Ei, poate că el nu e chiar sapiens. Eu nu văd în
asta nici o nenorocire. Principalul e că este om. Cînd
v-aţi îmbarcat, îmi închipui, a fost o înghesuială... ca
într-o gară în care s-a dat alarma aeriană. Şi el, bie­
tul, ca şi mine de altfel, a nimerit într-o cuşcă. Cre-
deţi-mă, există şi în natură foarte, foarte multă biro­
craţie. Şi în capul vostru se pot încurca uneori borca­
nele. Aţi apucat să categorisiţi pe cineva : ăsta-i bun
de cuşcă, gata, în cuşcă trebuie să moară. Nu e bine.
Nu e just.
NOAH (vrea să-i împace) : Copii, vă rog... eu...
NOE (o întrerupe) : Lasă-i să se certe. îmi place să-i aud.
A R A : Da ? Un animal ? Atunci şi eu sînt un animal. Ce
gen, ce specie ? Şi eu am locuit pînă acum într-o cuşcă,
probabil că şi eu figurez sub un număr în inventarele
tale. Uită-te la mine, Sem : sînt eu un animal ? O
bestie, cum îţi place să spui ? Dacă nu era mama şi tata,
şi dacă nu aş fi avut puţin noroc, zăceam şi acum,
uitată de Dumnezeu şi de ştiinţa voastră, undeva într-o
savantă clasificare. Dar iată că ai greşit, Sem, iată. eu
am ieşit la lumină. Şi cu mine a ieşit şi Protos. Şi te
înfrunt, şi te contrazic... Şi dacă vrei, Sem — mi-e
ruşine şi de ce îţi spun, dar îţi spun totuşi — , dacă
vrei, uite, mă dezbrac ca să mă poţi categorisi mai
bine... Vrei ?
NOE : Ara, taci. (Către Sem.) Gata, nu ai dreptate, Sem.
Ara are dreptate.
SEM : Dar, tată, uită-te la acest Protos ! Mi-e frică de el.
Dacă sare să mă sfîşie ?
22
A R A : Nici cînd îi e foame nu sfîşie. Numai cînd îl loveşti
sau îl jigneşti. Protos e om, are mîndrie şi e bun la
suflet.
JAFET : Vorbeşte ?
A R A : Desigur. Deocamdată, are un vocabular mai redus.
Dar învaţă repede... Uite, să vă arăt. (Se întoarce către
Protos.) Protos, cum mă numesc eu ?
PROTOS (se înseninează, rîd e ): Ara !
A R A : Cine e stăpînul acestei corăbii ?
PROTOS (arată spre N o e ): Noe !
A R A : Sărută-mi mîna, Protos. (Protos îi sărută mîna.) Şi
acum du-te şi te prezintă. Frumos.
(Linişte. Protos coboară, ezită oleacă, apoi se opreşte în
faţa lu i'N o e şi Noah, îşi pune ambele m îin i la piept şi se în -
clină. Noe î i întinde mîna. Protos o lipeşte de fruntea sa. La
fel şi Noah.)
JAFET : Formidabil.
AHA (comandă): Şi acum dă mîna şi cu ceilalţi domni.
(Protos e uşor derutat, parcă alege. Apoi se decide şi
merge la Jafet. Acesta ii întinde mîna, rîzînd.)
JA F E T: ’A i noroc, colega. Sper să fim prieteni. A i o
mutră... (11 baie pe umeri. Protos „zîmbeşte“ şi îl bate
şi el pe umeri. Ceva mai tare, fiindcă e foarte puter­
nic.)
Al IA : Prezintă-te şi la ceilalţi, Protos.
I'U O T O S (se întoarce, îi priveşte. Apoi îşi scutură capul şi
¿¡ce hotărît, dar fără m în ie ): Nu.
AHA (rîd e ): Bine, cum vrei. Domnii mei, trebuie să accep­
taţi şi punctul său de vedere. Protos judecă şi are, cum
V am spus, personalitatea sa. Dacă vă veţi purta ome­
ni 'hU\ are să vă îndrăgească. Vă asigur.
IIAM : Asta-i culmea !
M M ; () clipă. Ara. Lucrurile sînt ceva mai complicate.
Tulii, sper să mă susţii, e vorba de legea acestei Arce.
In calitatea mea de director general al vieţii, am răs­
punderea morală şi juridică de a nu permite încăl­
carea acelui statut de care depinde echilibrul nostru
Modal. Protos e un animal, e clar, şi locul său e într-o
rimcft. In ziua în care vom ajunge la ţintă, dacă vom
ajunge. îi vom da drumul în pădure şi îşi va relua
Incul tiftu în copac. Dar pînă atunci nu are ce căuta
Inlrn uni. Nu pot să admit să mi se deschidă cuştile,
23
 nu pot să admit să trăiesc alături şi de-a valma cu ani­
malele. Asta ar însemna o gravă rupere a normei de
drept, o încălcare a milenarei legi în baza căreia noi
am fost declaraţi stăpîni. Ara este o copilă, nu-şi dă
seama de gravele consecinţe ale gestului ei ; dar noi
sîntem obligaţi să fim lucizi, să nu facem greşeli pe
care să le regretăm mai tîrziu.
A R A : Sem ! Ceea ce ai spus e îngrozitor. O lege care
trim ite înapoi în întuneric pe cineva care abia a scăpat
de acolo !... E îngrozitor. (Se îndreavtă. e mîndră.)
Dacă aceasta e legea acestei Arce, dacă de aceasta
depinde „echilibrul vostru social“ , cu nu am ce căuta
între voi. A fost scurtă bucuria mea, foarte scurtă.
(Aproape plînge ; ceilalţi sînt înm ărm uriţi.) Rămîneti
cu bine... stăpînilor. ( l l ia de umăr pe Protos.) Hai.
Protos, înapoi. Nu sîntem antropoizi bipezi superiori,
locul nostru e într-un copac. Hai, Protos, nu avem ce
căuta între oameni. (Se îndreaptă tristă svre ieşire.)
NOE : Stai, Ara. (Fata se opreşte.) Noah, ai uitat să-i dai
pergamentul.
N O A H (ia hîrtia de pe m asă): Da, Ara, nu trebuie să
pleci. Nu ai voie să mai pleci dintre noi. Uite, aici am
actul de proprietate ale acestei Arce. După lege, şi
peste legea asta nu poate trece nimeni, tu eşti de acum
stăpîna : şi a vieţii, şi a morţii, şi a fericirii, şi a nefe­
ricirii noastre. Primeşte hîrtia. E o hîrtie grea. Eu am
păstrat-o cu cinste şi curăţie pînă acum ; de azi. trece
în mîinile tale, şi din m îinile tale va trece în mîinile
aceluia oe care îl vei naşte şi care va duce mai departe
viaţa... Primeşte-o cu umilinţă. Sărută-i sfintele peceţi.
Aşa. (A ra execută.) Şi, de acum, tu porunceşti.
A R A : Mulţumesc, mamă. Ştiu ce înseamnă această hîr­
tie... O voi păstra ca şi tine... Şi acum poruncesc :
Protos rămîne între noi. Şi cu mine, la această masă.
SEM : Tată, nu permit.
NOE : Sem, cînd te-am aşezat prima dată la masă, nu
umblai, nu vorbeai. Erai mai Protos decît el. Aşa că
taci.
H A M : într-o zi, are să-ţi sară în g ît şi are să te sfîşie.
NOE : Intr-o zi, ai să-mi sari în gît şi ai să mă sfîşii,
Ham. M i-e mult mai frică de tine decît de această
biată fiinţă, crede-mă.
24
A R A : îţi mulţumesc, tată. N-are să Vă pară rău. (Se
întoarce către fra ţi.) Fraţii mei... să lăsăm cearta. N-am
venit să aduc vrajbă între voi : am venit sub semnul
dragostei. Protos e prima mea faptă bună : singura
mea faptă bună. Tu, Sem, ai organizat viaţa şi ai
grijă de cuşti. Tu, Ham, conduci motoarele. Tu, Jafet,
stabileşti legăturile. Fiecare dintre voi aţi făcut ceva.
Eu l-am format pe Protos, l-am învăţat să fie bun,
blînd, ascultător. Am şi eu spaimele mele. Uneori,
noaptea, visez urît, mi se pare că mă urmăreşte cineva.
Protos e pavăza mea. Garantez cu viaţa pentru el.
(Linişte.)
SEM : Fie. Cu o condiţie : să umble totdeauna îmbrăcat.
Dacă l-aş vedea gol, mi-ar veni rău.
HAM : La prima abatere îl împuşcăm. Să fie clar.
JAFE T : Bravo, Ara. Eu am să-i dau lecţii de muzică.
A R A : Vezi să nu-ţi dea el. A re o ureche... (Protos a fost
aranjat la masă în locul unde a m încat Ham.)
I'ROTOS : Ara... (E încurcat. N il ştie cu m să înceapă.)
A R A : Da, Protos ? (Acesta îi arată blidul şi lingura.)
Aa, înţeleg. (Se duce la spatele lui, îi pune mîncare în
blid, îi aranjează lingura în mîna dreaptă, vorbind u-i
toi tim pul.) Aşa. Stai frumos. Mai drept, Protos, mai
drept. Aşa. Uite, asta se cheamă lingură. A i înţeles ?
I’ ROTOS (cu lingura în mină, repetă cu m in te ): D a :
lin-gu-ră !
AHA : Nu se ţine aşa. Uite, vezi, aşa e bine ! Acum
mănîncă frumos.
I’ROTOS (v e s e l): Frumos. (Începe să mănînce.)
A H A : Ia mai puţin, nu te grăbi. Cu mîna asta se ia
pîinea. Nu molfăi, Protos, e urît. Aşa, V ezi că merge ?
IMIOTOS (în tre a b ă ): M erg e?
NO AII : Mare minune. Dragii mei (se adresează fiilo r),
voi aţi învăţat mult mai încet.
A H A : Lăsaţi-1 să mănînce. E flămînd, săracul. Raţiile
talt», Sem... ce mai, sînt foarte zgîrcite. (Îşi aduce
umilite.) Vai, am uitat să aduc vinul. Acum pică bine.
(Se repede spre cabină.)
.lAh’ HT (către P ro to s ): Poftă bună, colega. Merge, mer-
«<’ V
I'ROTOS (vesel, im p o r ta n t): Lingura. Frumos. Pîine.
Merge,
AHA (toarnă in cu p e ): Miroase vinul ăsta ca o toamnă.
25
 JAFET : Dar lui Protos nu-i torni vin ?
ARA (înţepată): Nu. El încă nu simte nevoia. De-abia
după ce va ajunge homo sapiens îşi va putea permite
şi luxul de a se îmbăta. Pînă atunci — apă... Tată,
aştept.
NOE (ridică paharul): Ara, fiindcă totul începe frumos
şi inima tni-e plină de bucurie, iată, ridic acest pahar.
Trei lucruri îmi doresc şi vă doresc : să se întoarcă
porum belul cu semn bun, să fim oameni de omenie, iar
tu, Ara, să-ţi găseşti pereche.
CEILALŢI : Ura ! (Beau.)
ARA : Tată, eşti bun şi înţelept. Nu ştiu dacă m erit în­
crederea ta.
NOE : O meriţi, Ara. Eu ştiu ce ştiu... şi, apoi, am sem­
nele mele. Care nu înşală.
SEM, JAFET : Ce semne, tată ? Spune-ni-le !
NOE : în zilele trecute am avut un vis...
HAM (către Jafet) :• Ţi-am spus ?
NOE : ...Un vis adevărat. Se făcea că dormeam. Da, visam
că dorm, şi deodată cineva a bătut clopotul de alarmă.
M-am trezit speriat — asta în plin somn — şi am
văzut că toate ceasornicele mele stăteau. Trecuse, mi
s-a părut, o um bră vînătă prin cam eră şi le-a oprit
pendulul... Acum o să rîdeţi : şi eu am boala bote­
zărilor. Ca tine, Ara. Am un ceasornic care întotdeauna
întîrzie. L-am botezat Sem ; un altul care totdeauna
se grăbeşte ; ăsta e Ham ; şi al treilea, care merge
alandala.
JAFET : Jafet, nu ?
NOE : Da, ai ghicit... Cum zic, văd în vis că toate cea­
sornicele s-au oprit. Şi era o linişte şi un frig în jur,
îneît mi se părea că a m urit lumea. Atunci am strigat :
Vai, vai, vai ! ! De trei ori am strigat. Şi deodată s-a
deschis uşa şi ai apărut tu, Ara. Veselă, frumoasă.
Nu mă vedeai, cîntai, parcă dansai... Apoi, ca în joacă,
ai atins toate limbile ceasornicelor. Şi toate au pornit,
şi mergeau, şi mie îmi venea să cînt de bucurie...
Pe urm ă m-am trezit a doua oară şi am hotărît : te
scot la lumină. Te scot, altfel mi-e frică să nu se
oprească ceasul bietei noastre Arce...
ARA (îl sărută): Ai avut un vis frumos, tată.
JAFET : Cum se face că eu nu visez niciodată nimic ?
26
NOE : Visezi şi tu, Jafet, dar uiţi. Capul tău e plin de
nori şi de ceaţă. Ştii tu de ce...
NOAH : Tată, e tîrziu. Sînt obosită.
NOE : Aşa e. Dragii mei, voi răm îneţi la petrecere. Vă
dau voie, astăzi. Eu cu baba ne tragem la culcuş, noi
ne culcăm cu găinile. Noapte bună.
NOAH : Să fiţi cuminţi ! (Se salută la despărţire.)
BĂIEŢII : Noapte bună.
NOAH : Ara, tu te vei culca lîngă noi. Protos are să
doarmă la uşa ta.
ARA : Am înţeles, mamă. (Bătrînii ies.)
IIAM (practic): S-a întunecat. Staţi să vă aranjez lum i­
nile. (Se ocupă de lumini, care se aprind una după
alta.)
ARA : Iar eu vă um plu cupele.
.JAFET : Ara, ce simţi tu acum, după prim ul pahar de
vin ?
ARA (candidă, goleşte paharul): Ce simt ? Nimic spe­
cial. Eu cred că din naştere am puţin alcool în sînge.
.1AFET : Zău ?
AHA : îhîm. Totuşi... parcă acum e altfel. Mai toarnă-m i
lin pahar, Jafet.
ttlOM : închin pentru frum useţea ta, Ara.
IIAM : Pentru sănătatea ta.
JAFET : Eu închin aşa... în sine...
ARA (începe să rîdă, după ce i-a privit pe r în d ): Doamne,
c(> caraghioşi sînteţi... (Se redresează.) Vai, iertaţi-m ă.
Cred că e efectul prim ului pahar. (Gustă.) îmi vine
na rîd, îmi vine să plîng. Totul mi se pare şi ridicol,
¡,1 sublim. (Alunecă spre planul întîi, se lasă pe un
tnlniret. Cei trei o înconjoară.) Ciudat, parcă visez.
I)<‘ unde am v en it? Nu ştiu. De ce am v en it? Nu
fjliu. (Se cutremură.) Doamne, ce lung m i-a fost dru­
mul pînă la voi. Doamne, cît întuneric, cîtă aşteptare,
cit fior am îndurat. (Zîmbeşte trist.) E atît de greu
Nfl Iii lată. E atît de greu să aştepţi ca într-o zi să
lll ,scoasă la lumină, spunîndu-ţi-se : alege-ţi fericirea !
Dar uitaţi-vă, ce frumoasă e lumea... Vreau să petrec !
Vreau să cînt ! Vreau să dansez !
IAFKT: Mravo, Ara... Asta e efectul celui de-al doilea
palinr,
27
A R A : N-are importanţă. M-am născut astăzi. Vreau ca Protos se ridică, intră în ritm , dansează foarte corect.
ziua mea de naştere să fie o zi de bucurie pentru... Ceilalţi bat ritm u l.)
pentru tot universul. (închină.) Ura ! JA F E T : Bravo, Ara. îm i place.
B Ă IE Ţ II ( închină v e s e li): Ura ! Să ne trăieşti ! Bravo ! SEM : Haide, Protos. Aşa ! Aşa !
A R A : Ce stai aşa, Ham ? Ţ i s-a oprit pendulul ? N-a
Ara ! O clipă.
A R A : O clipă. A m puţină treabă. (C eilalţi toarnă în pa­ fost nici un potop. N ici un potop.
hare. A ra se întoarce la masa unde Protos a term inat SEM : N-a fost şi nici nu va fi !
să mănînce.) Protos, bravo, ai mîncat frumos. Aşa. Stai JA F E T (intră în dans) : După mine, potopul !
să te şteargă mămica. Aşaaa... Buuun... Acum, să stai
(Dansul se încinge. Cade cortina. Muzica se
cuminte, deoparte. Protos, aici va fi o petrecere. A i să îndepărtează. Se aud din nou motoarele vasu­
vezi cum chefuiesc bipezii superiori. învaţă... lui şi valurile care se sparg izbite în faţă.)
JA F E T : Perfect. Dar fără muzică ? Nu se poate fără
muzică... Staţi, azi e sîmbătă, poate prind ceva pe C O R TIN A
unde scurte. (Se repede sus pe scara spiralată. A colo
are cabina. Încearcă la butoane. Se aud zgomotele
obişnuite ale căutării.)
H A M (strigă de jo s ): N-ai să prinzi nimic. încearcă la
G. 3.
SEM : Sau las-o dracului de bîrîitoare şi vino cu chitara.
JA F E T (din cabină): O clipă... Se aude ceva... (D e fapt,
prinde o muzică de jazz. Întăreşte.) Ura ! Am prins-o.
A R A : De unde-i muzica asta ?
JA F E T (coborînd v e s e l): Habar nu am. Din rai, din iad...
De undeva, din haos.
A R A (bate tactul, ritm u l e cum plit, îi p la c e ): Cred că
e din iad. Aşa simt.
SEM : Şi eu. A re ceva drăcesc în ea. Nu ?
JA F E T : Cu atît mai bine.
H A M (îi întinde un paharj : Ara, ce zici ? Nu-i aşa că
sîntem trei băieţi grozavi ?
A R A (prinsă de r i t m ) : Grozavi. Teribili. Clasa-întîi. Doar
că... sortimentul e cam sărac.
JA F E T : Fiecare din noi face cit zece.
A R A : Deci, chefuiesc cu treizeci de bărbaţi. (Începe să
cînte, fără cuvinte. Bate din palme, schiţează paşi de
dans. Ceilalţi o lasă la m ijloc, muzica devine mai pu­
ternică.) Hei, treizeci de bărbaţi... Nici unul din voi
nu ştie să danseze ?
B Ă IE Ţ II : Habar nu avem ! Cu cine era să învăţăm ?
A R A : Nenorociţilor. Nu ştiţi nimic. (Cîntă, dansează —
singură. Protos s-a apropiat, bate toba pe un scaun.)
Hai, Protos. Tu eşti singurul dansator pe Arca asta.

28
 şorţului o pereche de ochelari foarte arhaici, îi pune pe
nas şi începe să croşeteze un ciorap de lină în dungi
roşii şi albe.) Ce face Protos, mamă ?
N O A H (în tim p ce se aranjează): Ei, Protos e harnic ;
l-am pus la treabă, :în bucătărie. Curăţă cartofi. O sin­
gură dată i-am arătat cum trebuie şi a şi învăţat.
A R A (cu o presim ţire) : I-ai dat în mînă un cuţit ?
A C T U L II N O A H : Desigur. Cartofii se curăţă cu cuţitul.
A R A : Ştii, mamă, n-aş fi vrut ca Protos să ştie ce e
un cuţit.
D e c o ru l ră m în e , în lin ii m a ri, a celaşi ca în
NOAH : Pricep. Dacă vrei, mă duc să i-1 iau.
a ctu l I — cu s in gu ra d eo se b ire că în trea g a p ro ră A R A : Acum lasă-1. Odată şi odată, tot are să afle că
a fo s t tra n s fo rm a tă în t r -u n f e l de c o r t de v ile ­ există şi cuţite în lume. (Pauză.) A fost tata pe aici
gia tu ră . D o a r p a rtea d in sp re p u b lic e c o m ­ azi dimineaţă...
p le t deschisă şi d escoperită . A ic i îş i face
A r a baie de soare, cu lca tă len eş în t r -u n şez­ NOAH : Da, şi ?
lon g. I n spatele ei, la u m b ră , se văd : A R A : Uite ce mi-a adus. (Caută cu mîna şi, de sub
u n d iva n , o masă de toa le tă , două f o t o lii şezlong, scoate o clepsidră.) Un ceas cu nisip. Prim ul
uşoare, u n s e rv iciu de ca fea etc. In tra re a în
clar pe care l-am primit de cînd sînt liberă.
acest c o r t se fa ce d in toa te p ă rţile : dreapta,
stîn ga şi m ijlo c , p r in s im p la clare la o p a rte a NOAH : E ceasul lui cel mai drag. Stătea ore întregi
p în z e i în d u n g i ca re a lcă tu ieş te p e re te le a cestui uneori şi se uita cum se scurge nisipul dintr-o parte
in t e r io r im p ro v iz a t. in cealaltă.
L a rid ica re a c o rtin e i, A ra , în co stu m m o d e rn
de p la jă (o c h e la ri de soa re), stă în tin s ă şi se A liA : L-am întrebat : Tată, de ce mi-ai adus tocmai o
b u cu ră de că ld u ra soa relu i. N oa h , în spatele ei, clepsidră ? Ştii ce mi-a spus ? Ca să înveţi să gîn-
îi u n ge u m e r ii cu u le i. ileşli. Ce să gîndesc ? am întrebat eu. Fata mea, mi-a
y,ln, ceasul acesta e timpul cel necruţător. Timpul care
iujţr, care se scurge, care se mută. Locul acesta strimt,
de la mijloc, e sufletul tău ; şi fiecare fir de nisip c o
Sccna 1 clipii din veşnicie. Nim ic nu se pierde, totul se scurge,
cc cade aici se adună dincoace. Pînă într-o zi, cînd
iil«lpi11 de sus se va termina. Atunci va trebui să vină
NOAH, ARA
altcineva să întoarcă clepsidra şi să înceapă totul de
Iii Început...
NOAH : Are dreptate bătrînul. Aşa e.
A R A : Nu mă mai satur de soare, mamă. AIIA (i'ii o undă de tristeţe meditativă) : L-am ţinut aşa
N O A H : Ei, A ra ! Soarele ăsta e un bătrîn păcătos. Ii In mină mult, mult. La început nu înţelegeam nimic,
plac fetele tinere. Ştie să mîngîie, să ardă, să îmbră­ lin! venea chiar să rîd. Dar parcă e vrăjit ceasul
ţişeze. hccwIii, încet, încet, am simţit că devin uşoară, uşoară
A R A : Ştie să povestească...
cu i i Imnică, ca un fulg. Că mă topesc şi eu, ca un
N O A H : Să mintă. E hoţ, îţi spun eu. Te arde cînd ţi-c
Ui iiclimcmnat de nisip, între milioanele de fire care
lumea mai dragă, şi apune totdeauna cînd nu trebuie.
nu xcni'K. Mi au dat lacrimile, mi s-a umplut deodată
Pe picioare să te ung ?
A R A : Nu, mulţumesc, mamă. Odihneşte-te. Stai aici lîngă liilnin de lumină .şi dragoste. A m înţeles... cred că am
mine. (Noah se aşează lîngă ea, îşi scoate din buzunarul inţi li cc n vrut să-mi spună tata.

30 31
N O A H : Ce ai înţeles ?
A R A : N u ştiu cum să-ţi spun... V ezi, mamă, dacă noi
m urim în tr-o zi, cine are să întoarcă clepsidra ?
Fiindcă ea trebuie întoarsă, nu ?
N O A H : Desigur. A sta -i legea lum ii. C lepsidra noastră o
întorc copiii noştri. Clepsidra voastră o v o r întoarce
urm aşii voştri. Cine m oare fără copii răm îne cu ni­
sipul veşn iciei în nemişcare. Se fa ce una cu pietrele sau
cu oasele cele albe şi mute.
A R A (g r a v ): M i-e frică, mamă. Sînt atît de mică şi
slabă...
N O A H : N u e adevărat, A ra. N u eşti nici mică, nici slabă.
O fem eie care poate naşte copii este puternică şi m are
ca şi Dumnezeu. Face şi reface lumea. Bărbaţii... ce
să m ai vo rb im ? (B irfă de fa m ilie .) D oar ai auzit : Cain
l-a om orît pe A b el. Şi fiii m ei, dacă nu ar fi bătrînul,
de m ult s-ar f i încăierat şi s-ar fi ucis între ei. E
adevărat, ei clădesc cetăţile, fac legile. Asta, între noi
fie vorba, ca să aibă ce dărîm a şi pentru ce se certa.
Dacă ar fi după ei, lum ea ar arăta ca o casă arsă, în
care nu m ai e nim ic viu în afară de ja ru l de sub
cenuşă. Că asta le place : să m oară şi să omoare. Şi
pe urm ă să-şi pună degetul la frunte, să se întrebe :
ce e viaţa ? ce e soarta ? în tre tim p, noi ţinem casa,
coacem pîinea şi naştem copii în lacrim i şi durere, ca
să asigurăm cu carne tînără viito a rele lo r bătălii...
M are prostie... M are nedreptate... (A ra a rămas în g în -
durată.) Nu e prea puternic soarele ?
A R A : Nu, mamă. E bine aşa. M ă sim t ca în faţa unui
munte foarte înalt. Ştiu că va trebui să-l urc. Dar
nu văd nici o cărare. P e unde să apuc, cine mă ajută,
ce e dincolo de acest munte ?
N O A H : N u te speria. M u ntele acesta e vră jit, cărarea
are să-ţi vin ă singură la picioare. A şa e la început...
şi la sfîrşit. T o tu l începe şi se sfîrşeşte cu puţină
spaimă. Strămoaşa asta a noastră, Eva, biata de ea,
trebuie că a fost foarte nenorocită. A plîns m ult şi
la crim ile ei le-am m oştenit şi noi. M ie -m i pare rău
că sînt bătrînă. A zi-m îin e, predau cheile de la bucă­
tărie. A m să mă prefac în tr-o pasăre albă, să zbor
peste apele acestea negre pînă la sfîrşitu l capătului.
Să văd ce-i şi acolo.
A R A : Mamă, ascultă-mă. V reau să-ţi spun ceva...
32
N O A H (c r o ş e tîn d ): Da...
A R A : A laltăieri-n oapte, după petrecere, n-am putut
adormi.
N O A H : Ştiu.
A R A : A m ieşit pe punte. Nu era nimeni. T o ţi dormeau.
N O A H : Şi ?
A R A : A m stat aici, ghem uită de frig, în întuneric. P r i­
veam departe, nu vedeam nimic. P riv ea m şi eram
foarte, foarte tristă.
N O A H (z îm b in d ): Fiindcă privea i prea departe... şi nu
vedeai nimic. Nu e bine...
A R A (c o n tin u ă ): Şi cum stăteam aşa, neştiind ce să fac.
să cînt sau să plîng, deodată... deodată (se în fio a ră )
...am sim ţit că se aşază lîngă m ine cineva. O umbră.
Am sim ţit-o ca pe o um ezeală rece, ca şi cînd pielea
mea s-ar fi atins de un m ucegai verd e şi putred.
N O A II : Povesteşte, A ra, nu te opri.
A H A : Ştiam că nu e nim eni, şi totuşi era cineva. A m
stat nemişcată, m i se părea că o plasă nevăzută mă
cuprinde. Cine e ş ti? am întrebat în şoaptă. N u m i-a
răspuns. Cc v r e i ? am întrebat iară, şi iar nu m i-a
răspuns. Şi totuşi, parcă îm i povestea molcom. De stele
r o c i , do ape reci, de linişti reci.
N< >A 11 : Aşa este. îl cunosc. V in e şi la mine...
\IIA : Nu se auzea nici un cuvînt, nici o şoaptă. Doar
pielea trem ura pe mine. Şi creştea un ţipăt pe dinăun­
tru, un ţipăt de sticlă spartă care sp u n ea: în zadar,
iu Kiiclar, c prea tîrziu, e prea tîrziu... (E copleşită de
i v/r jiovcstite ; răm îne pe g în d u ri. L in iş te .) M ă crezi,
mumă ?
N( )A II : T e cred.
»MIA : Mii doare...
N O A II : Ştiu. Şi eu, înainte de a-1 naşte pe Sem, l-am
Mlmţll. (Ic eîteva ori. D ar după ce l-am născut, în fie -
i u i t Nonră î l ridicam spre cele patru zări şi strigam :
lli'l, uite I ! Mai îndrăzneşti să te apropii de m ine?...
Arm ii, de cînd sînt bătrînă, n-am ce face. V in e în vise
ritul vrrn. Stă toată noaptea la căpătîiul m eu şi-mi
itutnftm Urnele.
\H A Mint singură.
NHAI I Avu e. Cînd ţi se va um ple casa de copii, cînd
ii...... i |imhi Hctira, pe rînd, şi-i v e i vedea calzi şi fru -
.... i 1111111<111 ho la m îna cu care le îm părţi pîinea, ai
33
 să vezi cit de putern ică v e i ii. T u eşti stăpina acestei
A rce şi, cît tim p îţi bate inim a, m erge şi A rca. B ă r­
baţii gospodăresc, ia c m aşini, um blă în depărtări. Tu
ţii în m îini am fora vieţii, am fora aceasta a d u rerii şi
a dragostei. D acă şi tu v e i începe într-o zi să strigi :
„ în zadar, e tîrziu , e tîrz iu “ , s-a term in at cu A rca.
P oate să v in ă porum belul, nu v a m ai avea la cine
ven i. O să ne topim în în tu n eric ca un clăb uc de
săpun...
A R A : M i-e fric ă de dragoste !
N O A H : D ragostea e je rtfă şi nădejde. Tu, A ra , cu inim a
ta bună, cu m intea ta lim pede, cu tru p u l tău curat ca
o floare, tu treb uie să refa ci fru m u seţea lum ii. S ă faci
ca ziu a să fie un cîntec, casa un rai, v a tra un altar.
E m ultă, tare m ultă rău tate şi scîrbă în lum e. V a tre­
bui să p liveşti, să pliveşti...
A R A (ia clepsidra, o priveşte lu n g ): U şor de spus... greu
de făcut.
N O A H : N u facem noi totul... T reb u rile se m ai fac şi
singure.
A R A : A i trei băieţi, m am ă ! E şti m ulţum ită de ei ?
N O A H : S în t m u lţum ită că i-am făcu t, că i-am crescut.
De acum , m i-au scăpat din m înă. N u m ai sînt ai m ei :
sînt ai A rcei.
A R A : Ş i tu cu ce ai răm as ?
N O A H : C u nădejdea. P rin ei, sau p rin copiii lor, A rca
asta are să aju n gă acolo unde e pace şi fericire.
A R A : C rezi ?
N O A H : A ş m uri dacă n-aş crede.
S c e n a a 2-a
A C E L E A Ş I, P R O TO S
A R A : A h , u ite ce m -am pîrlit. E tim pul să m ă duc să
m ă schim b.
N O A H : G ăteşte-te frum os. V in băieţii să te curteze.
A R A : M ă sim t prost, mamă. P arcă aş fi în tr-o vitrină...
34
N O A H : Prostii. Nu ei cum pără : tu alegi. (îl zăreşte pe
Protos, care a apărut după perdeaua din fund.) U ite -1
pe bucătaru l m eu. Ei, Protos, ai curăţat cartofii ?
P R O T O S (fe r ic it): Da !
NOAH (se ridică, îşi strînge lu cru rile): Protos, ce ai fă ­
cut cu cuţitul ?
P R O TO S (vinovat, îşi acoperă faţa, apoi b îlb îie ) : C uţitu l,
cuţitu l ?...
A R A (schim b de priviri între A ra şi N o a h ): Protos,
dă-m i im ediat cu ţitu l !
I’HOTOS (se supune cu teamă, scoate cuţitul de sub ha­
lat ).
NO AII : B ravo. C e te m iri, A ra : şi ăsta-i bărbat. D racu
ştie de ce, dar băieţii ăştia nici nu deschid bine ochii
şi mor după briceag sau pistol.
AHA (grav): Protos, să nu te m ai prind cu ăsta. A u z i ?
Mft nu te m ai prind. (Protos se ghem uieşte la uşă). Stai
nici, mamă, pînă vin. Fac duş, în cîte v a m inute sînt
Muta. Nu m -am ars p rea tare ?
NOAII : Nu, draga m ea. Eşti ca o rodie... D u-te.
AHA : îţi m ulţum esc, m am ă. (O sărută.)
NOAII : P entru ce ?
AHA : Pentru bună dim ineaţa de azi. A m plecat. (Iese.)
(Noah sr aşază. tşi întoarce scaunul ca să-l v ad ă pe Protos.
I ! Im li tră acum, bine dispusă, priveşte peste ochelari. Protos o
tihnit', ilă din coif în c o lţ; joc m ut.)
NOAII Degeaba te ascunzi, Protos. C rezi că îţi m erge
i i i mine ?
MMI >T( >H : Muma. M am a bună. T are bună.
NOAII Ai şi început să m ă lin gu şeşti. Ia vin o tu m ai
Mnpitii|i(\ Vino, vino... (Protos se apropie. Noah scoate
a IhiIIsIu şi-i şterge gura.) C e-i asta, şm echere ? Sm în -
llutt, ittyn I ? D om nul P rotos s-a fo lo sit de lipsa m ea
iii dl i i bfigut. frum osul său nas în oala cu sm întînă.
Iii '/II! c a imtii-i hoţie ?
i li' 111 i:; Miimit, m am a... (Se pocăieşte.)
l i i i AII (ii observat): Ei, bravo, altă p o z n ă : unde sînt
lli llpll I'ro lo N V
i Mi 1 1<i,'i (ilniiltil, îşi priveşte picioarele goale).
im iu i |>ii m a t e r n i i m în ie ) : U nde-s tîrlig ii. Să m i-i dai
I I I I Wl i l Ml
35
P R O T O S (n -a re în co tro , îşi desface halatul şi scoate t îr -
lig ii. îş i făcuse d in e i un b rîu pe dedesubt).
N O A H : Ia u ită-te !... Măi, măi... (R îd e .) Să-i încalţi im e­
diat, auzi ? Im ediat ! Să nu te m ai vă d cu picioarele
goale. (P ro to s se încalţă repede. E supus. î i plac şi lu i
t îr lig ii de lin ă .) V e z i că arăţi m ai bine aşa ?... Încearcă
să iii şi tu m ai elegant... N -a r strica să vorb im cu
Jafet, el e puţin artist, poate că se pricepe şi la fr iz e ­
rie. Să te tundă, să te aranjeze oleacă. A ră ţi ca un
sălbatic... Ce face tata N oe ? (P ro to s arată că doarm e.)
Păi, da : azi-noapte n-a închis ochii, săracul, l l dor
toate oasele.
(A p a r e A r a . E x tr e m de elega ntă , de m o d e rn ă . N u osten ta ­
tiv ă , nu e x c e n tric ă . A r e o ro c h ie albă, tin erea scă , u n c o rd o n
roşu. P ie p tă n a tă o rig in a l. R e sp iră tin e re ţe şi g ra ţie .)
N O A H (în c în t a t ă ): Doamne, ce frum oasă eşti, A ra !
A R A (jenată, se u ită în tr -o o g lin d ă ): Hm... Să-m i pun
ruj ?
N O A H : N u e nevoie. A i gura ca o fragă. (P ro to s o ad­
m iră de aproape.)
A R A : M ă sim t ca la teatru. Parcă aş intra intr-un rol
şi habar nu am ce piesă se joacă.
N O A H : Piesa asta se joacă de cînd lumea. Toate fe m eile
o cunosc. Unele... o cunosc chiar m ai bine decît tre ­
buie...
A R A : Protos, tu eşti astăzi şefu l m eu de cabinet. (R îd e .)
G rozav, nu ? A n u n ţi m usafirii. Ş tii lecţia ?
P R O T O S : D a ! (A ra tă cu d egetul, m în d ru .) T r e i :unu,
doi, trei. Sem, Ham, Jafet...
N O A H : Perfect. Ei, să fie intr-un ceas bun ! (O sărută şi
se pregăteşte să p lece.) T rem u ri ! Fată, nu-ţi fie frică.
T otu l în lum e e tare simplu. Bărbaţii, ţi-o spun eu,
au o m are slăbiciune...
A R A : Care, m am ă ?
N O A H : Pu terea lor. O rice m unte are o vale, orice virtu te
are un păcat alături. Dacă unu-i deştept, atunci e,
sigur, copilăros şi s la b ; dacă e prost, e ambiţios şi
răzbătător. Dacă e puternic, se tem e ; dacă e slab,
visează ; dacă e frum os, se în gîm fă ; dacă e urît, se
acoperă. M u ntele şi valea. A sta-i.
A R A : Eşti tare deşteaptă, mamă.
36
N O A H : Eh, sînt tare bătrînă. N oi, fem eile, sîntem ca
p erele : ne coacem abia după cules... M -am dus. M ă
aşteaptă cartofii. Să v ii la cină.
A R A : Bine, mamă, am să vin. (N o a h iese.) Protos, bate
gongul. O dată. (S e aşază.) începe actul întîi. C el mai
plictisitor. (P ro to s iese. Se aude, tare, u n dangăt al
c lo p o tu lu i de alarm ă.)
S c e n a a 3-a
ARA, PROTOS, SEM
(A r a — uşoară e m o ţ ie ; îş i fa ce cru ce, co p ilă re ş te .)
I 'HOTOS (in tră , se închină cerem onios şi anunţă g r a v ):
Sun. Unu.
A H A : Să intre, (P ro to s iese şi re in tră u rm a t de Sem , care
pure foarte m ira t şi deranjai că P ro to s îl urmează în ­
deaproape.)
MKM : Sărut m îinile, domniţă... (E ste îm b ră ca t e le g a n t:
cască albă colonială, o jachetă hom e-spoon, cămaşă
iilbă, cravată roşie. Pa n ta lon i briceşi, cism e bej. C ra -
i uişii in rnînă. A d uce un g h iv e ci cu u n im poza nt cactus
in ¡lo r ii.) Vai, ce drăguţ arătaţi ! Sînteţi ca o dim ineaţă
cu rouă şi cu păsări...
\IIA (amuzată) : Şi cu p ă sări?
'■KM : Mi, asta-i aşa, o metaforă... A m să v -o explic
mlnlft... Acum perm iteţi-m i — sau, m ai bine zis, per-
mi !■<' mi, dragă Ara,..
M IA ; Viii, Sem, m ă copleşeşti...
MI'IM t¡ ofer o m ică atenţie. (Se întoarce e n e r v a t;
/‘nilón s-a apropiat de ei, priveşte cactusul.) Ascultă,
Ai'ii, lii'Ktia asta trebu ie să stea neapărat aici ?
MIA Vnl, Sem, cum poate să te deranjeze o singură
I n'mII o, cînd tu eşti stăpîn peste un m ilion ? !
' .1M Iii, acolo o altceva. Dar aici... Zău, te rog să-l
Inviţi nil Insă.
M IA i Nn o lac cu plăcere. D ar dacă ţii, mă supun,
(i 'iUle /’rolos.) Protos, te rog. Hai, nu protesta. T e
■I ni 11 cu cînd va fi nevoie. ( P ro to s iese foa rte n e că jit.)
37
 SE M : Ei, acum e altceva... Cum îţi ziceam, A ra, ţi-am
adus o m ică atenţie. U n cactus. C el m ai frum os din
colecţia mea. Şi singurul care a înflorit...
A R A (c o c h e t ): V ai, ce drăguţ... Totdeauna m i-am dorit
un cactus.
SE M : Trebuia să-ţi aduc, de fapt, o floare de lotus. Ca
sim bol al în tîln irii noastre. D ar sera mea cu lotuşi
s-a distrus. A u n ă vălit nişte purici, o specie foarte
rară, P rin cin ella vulgara... da, aşa li se spune...
A R A : P rin cin ella vulgara.
S E M (se aşază) : Exact. P în ă m -am trezit, pu ricii ăştia
m i-au consumat toţi lotuşii.
A R A : T oţi lotuşii ? Extraordinar.
S E M : Da. Era să turbez eînd am văzut...
A R A : C red şi eu. A u zi, nişte Princinelle... Şi încă —
vulgare.
S E M : Sînt m ici, m ici de tot, abia se văd cu ochiul. D ar
le-am făcu t-o !
A R A : Cum ?
SE M : A m o specie fa vo rită de ploşniţe scoţiene. L e
spune... în sfîrşit, am uitat...
A R A : T o t vulgara, probabil.
S E M : Nu, nu, sînt rarisim e. Le-am dat drum ul peste
P rin cin elle. In tre i zile n-a m ai rămas nici un ex em ­
plar.
A R A : B ravo. A i răzbunat lotuşii... D ar acum, mă întreb,
ce ai să fa ci cu ploşniţele ?
S E M : A h, simplu. A m verdende-Paris. A sta nu e o pro­
blemă.
ARA : Şi verd ele ăsta de Paris e tot un... animal ?
SE M : Nu. D e unde ! E o otravă. (R îd e .)
ARA : V ai, Sem ! Nu cum va v r e i să spui că otrăveşti bie­
te le ploşniţe...
SE M : Trebuie. în m eseria mea, nu am vo ie să umblu cu
mănuşi. Există o lege a echilibrului, un plan al naturii,
în sfîrşit, astea sîn t chestii d e specialitate. N u vreau să
te plictisesc. Cînd vom sta îm preună, am să-ţi explic
cum stau trebu rile la mine...
A R A : Şi cînd vom sta n-oi îm preună ?
S E M : A , perfect ! M ă bucur, A ra , că pui punctul pe i.
(S e scoală, se p lim b ă îngînd ura t, o priveşte pe A ra . îşi
consultă ceasul.) C ît tim p îm i acorzi ? Ştiu să fiu foarte
concis.
38
A R A (g lu m in d ) : V ai, Sem, se poate ! T u eşti prim u l năs­
cut. A m fost chiriaşa uneia d in cuştile tale. Ţ ie îţi
acord... o m ie de ani.
SEM : A i umor. îm i placi. Şi celorlalţi ?
A R A : Lu i Ham, o sută de ani, şi lui Jafet doar o oră.
SICM : P erfect. N ic i nu m erită m ai m ult. Ascultă, Ara...
fii atentă şi ascultă.
A lt A : Sînt numai urechi, Sem.
SEM : Bătrînul e ram olit, e clar. J afet nu-i bun de nimic,
e un b eţiv neputincios ; iar Ham... în sfîrşit, v o i avea
eu grijă să-l izolez.
A H A (p e rfid ) : A m înţeles.
’ .KM : Eu sînt, de fapt, stăpînul acestei A rce.
A H A (z îm b in d ): Dar actul d e proprietate e deocamdată
la mine.
1.KM (galant, dar sigur de sine) : Deocamdată ! B ine ai zis.
N-am vrut, atunci cînd tu ai sosit în tre noi, să fa c scan­
dal. Era inutil. U n eori trebuie să fii abil, diplom at, să
’îl li să taci şi să aştepţi.
A H A : Aşa e !
MKM : în fond, după lege, A rc a îm i aparţine mie.
AH A : După care le g e ? N -o cunosc.
MICM : Nu sînt eu stăpînul v ie ţii ? N u răspund eu d e fie ­
care grăunte de protoplasm a v ie ? N u adăpostesc eu
înalt« cuştile, nu ţin eu evidenţa tuturor fiin ţe lo r ? P în ă
mal I<m-i-alaltăieri, era i şi tu dincolo, în îm părăţia mea.
N am ştiut, e adevărat, nu te-am băgat în seamă...
AMA lOrai ocupat cu lotuşii, nu ?
*iIM Am mii de treburi... T e rog, A ra , să nu mă între-
l'llpl.
A H A Nu te mai întrerup, Sem. Vorbeşte.
Ml :M Tml place că eşti ascultătoare... în concluzie, deci :
Im! a p a rii. Sînt nespus de fe ric it la gîndul că, în ziua
iu care vmn coborî din această A rcă, v e i fi soţia mea...
'Mut puţin poet — o, da, ţie pot să ţi-o m ărturisesc — ,
(ml placi' «ă visez. Acum , că ai venit, nu îm i m ai pot
Im lilpul viaţa l'ără tine. Stau ore în tregi şifac planuri.
• planuri m in u n ate! Sînt convins că vom f i fe ri-
i Iţi (/Ca tace.) Nu ispui nimic, A ra ?
vil \ M ii vreau s ă te întrerup, Sem.
MI' M l'nţl .1 mi pui, totuşi, cîteva în trebări !
" i i . Prim a întrebare, Sem : cînd vom coborî ? Şi
iilid« Y
39
 SE M : H a-ha, eşti o fe tiţă dulce. A sta nu e treaba ta. E
secretul m eu. Eu ştiu şi cînd, şi unde vom coborî.
A R A : Nu cred, Sem . A sta n-o ştie nim eni. A sta o voi şti
num ai eu, într-o bună zi... cînd... cînd... D ar acesta este
secretu l meu.
S E M : Ş i a doua în treb are ?
A R A : A i spus că vom fi fericiţi. T e în treb : cum , cum
vom fi, noi doi, fericiţi ?
SEM : Foarte, foarte sim plu.
A R A : C um ?
SE M : V om fi stăpîni. N oi vom stăpîn i lum ea. T u şi cu
m ine.
A R A : C um ?
SE M : V om fi... un fe l de regi. N e vom construi un palat,
vom avea servitori, soldaţi... iar copiii noştri vo r trăi ca
nişte prinţi. S e v o r naşte în p u rp u ră şi v o r domni...
A R A : Şi asta înseam nă fe ricire ?
SE M : D esigur. E u am o lu n gă exp erien ţă în această p ri­
vinţă. C red e-m ă, A ra, sînt sp ecialist în a stăpîni. A cesta
e sen su l v ie ţii m ele, acesta e talen tu l m eu.
A R A : Ş i cine v a m unci p entru noi ?
SE M : C eilalţi.
A R A : H am şi J a fe t ?
SE M : D acă v o r vrea. In orice caz, ei au nevoie de m ine.
Eu îi hrănesc.
A R A : D ar sînt fra ţii tăi... şi ai mei.
SE M : N u -i nim ic... A sta e legea necruţătoare a istoriei.
Şi, întîm plător, eu sînt, pe această A rcă, istoria.
A R A : Ş i tata c e e ?
SE M : P reistoria. H a-ha ! E bună, nu ?
A R A (tot serioasă) : Ş i P rotos ce e ?
SE M : Cu e l a început. Cu m ine se sfîrşcşte.
A R A : Să nu fie invers, Sem .
S E M : S ă nu glum im , A ra. E u sînt un om foarte generos,
am cele m ai frum oase intenţii cu tine. Lasă totu l pe
m ine şi m ă ascultă. N u are rost să ne com plicăm exis
tenţa. A cum , la sfîrşitu l călătoriei.
A R A : P oate e în cep u tu l călătoriei...
SE M : Iar m ă întrerupi...
A R A (scurt) : Scuze...
SEM : Iartă-m ă, dar îm i place să fiu precis. L a vârsta meu,
nu m ai pot o fta la lu n ă ş i cîn ta d in ch itară. Sentim cn
40
tele m ele sînt clare, puternice, bine stabilizate. Eu ştiu
cin e sînt şi ce vreau...
A R A : Sem...
SE M : Da ?
A R A : A i m în gîiat vreod ată pe cin eva ? A i plîns v re o ­
dată ?
SEM : Nu. N -am v r u t şi nici nu am a vu t nevoie. D ar asta
nu înseam nă că nu pot fi tandru. F oarte tandru.
A R A (îi arată cravaşa) : Cu asta ?
SEM : C ravaşa, draga m ea, e un ob iect foarte util. Jafet,
dobitocul ăsta aiu rit, zice c ă sînt tiran. Poate. D ar sînt,
în orice caz, un tiran lum inat. C unosc via ţa la toate
categoriile ei : cred e-m ă, nu există eg alitate. T o tu l e ie­
rarhie, în toate e nevoie de ierarhie. P u terea pe care o
iun e o fa ta lita te : o am, şi gata. In tr-o zi, vei în ţelege
¡ista : în ziu a în care, alătu ri de m ine, vei gusta deliciul
grav şi îm bătător al suprem aţiei şi ordinei. Lum ea nu e
Inim oasă d ecît p riv ită de sus în jos şi viaţa nu are nici
0 valoare dacă e coborîtă la n ivelu l anonim atului. (Se
redresează.) O, dar te plictisesc. A ceste problem e, de
rupt, mă p rivesc doar pe mine. Tu să fii frum oasă, c u ­
minte... Să m ă asculţi. Şi vei ved ea că totu l se va
tirania. V iito ru l ne aparţine.
AII A Zău ?
MKM : Sigur. A cu m te las. A u trecu t cei „o m ie d e a n i“
In- cure mi i-ai acordat. A ra, m -am sim ţit bine, îm i
Iilacl, lawă-mă să te sărut. (Ea ezită, mirată.) P e fru nte,
Mm înţeles. (Ea acceptă, el o sărută.) C u bine, dom niţa
Micii, (lese ; îşi uită cascheta.)
i / I r « «i‘ uită în oglindă. Tristă, îngîndurată. A intrat Pro-
in'i i i cascheta lu i Sem , o ia, şi-o pune pe cap. fi place
l/i uf ar, vine la oglindă. Ara se amuză văzîndu-l.).
II bravo, Protos. S ă ştii că-ţi stă foarte bine. (In clipa
•' hi reintru (jrăbit Sem .)
Ml M ‘i ii ¡1 mă, m i-am u itat cascheta.
\ll \ I Iile o ! Ia-o, Sem . (Protos stă faţă în faţă cu Sem .
lii'Wn mi îndrăzneşte să ia cascheta. A ra rîde.)
1 m t '*i (il)i’flzm’cie...
\ ■' ui ,i), Sein, curaj... (Sem agită cravaşa.) C u asta nu
Im i 111niIr l.ni Protos nu-i e frică de bătaie. F rica asta
h |h l v U r a l u l oam enilor superiori. (Sem şi cu Protos se
t " i i han ,n se apropie u nul de celălalt. A ra rîde).
41
 SEM : Bestie, am să-ţi arăt eu cine sînt !
A R A : Destul, Sem. (Către Protos, calmă.) Protos, dă-i
d o m n ulu i cascheta. (Protos se supune cu greu.)
SEM : E culmea ! Ara, să ştii, nu-mi plac glum ele astea.
A R A : D ar n-a fost o glum ă, Sem. Chiar dacă am rîs cu
poftă. Un conflict m ăru n t între preistorie şi istorie.
S E M : Dobitocul ăsta mi-a stricat ziua... (Iese.)
A R A (către Protos) : M-ai înveselit, Protos; S înt gata pen­
tru a doua vizită. Du-te şi bate clopotul. De două ori.
Înţelegi ? Bang-bang, de două ori.
(Protos înţelege, iese. A ra răm ine singură. E îngîndurată.
Ia floarea de cactus, nu ştie unde s-o aşeze, o lasă, iese afară,
caută şi se întoarce de undeva cu un stativ, avînd trei-patru
etaje. Aşază floarea. O priveşte. Apoi aranjează clepsidra pe
etajul cel m ai de sus. Celelalte două braţe ale stativului, goale
acum, parcă aşteaptă.)
Scena a 4-a
ARA, PROTOS, HAM
(Ham intră calm, rece. E îmbrăcat foarte sobru, aproape so­
lemn. In negru, sau gri-închis, cămaşă albă, cravată asortată,
batistă. Ochelari de soare — sau din acei ochelari albaştri care
dau feţei, de obicei, un aer de misterioasă intelectualitate.)
H A M : Heljo, A ra-
A R A (simplu, îi întinde mina) : Bună, Ham. (Acesta îi să­
rută lung mîna întinsă.)
H A M : Miroase a ceva în aer... (Adulm ecă.) A parfum . De­
sigur, a trecut pe aici prim ul născut...
A R A : Eşti răutăcios, Ham.
H A M : Nu, Ara. A m num ai mirosul foarte fin... Apropo,
uite, ţi-am adus un cadou. S înt sigur că are să-ţi facă
plăcere.
A R A : Vai de mine, mor de curiozitate. (Ham desface pa­
chetul pe care îl are sub braţ. Scoate un televizor por­
tativ de mărim e m ijlocie.)
H A M : P oftim , A ra : un televizor portativ. L-am construit
special pentru tine.
42
A RA : Vai, ce frumos e ! Iţi mulţumesc, Ham. Uite, i-am
şi găsit un loc. (Pune televizorul pe stativ, sub floarea de
cactus.) Dar, iartă-mă, nu înţeleg ce rost are u n tele­
vizor pe o Arcă ?
HAM : Cum, ce rost are? In fiecare seară, tim p de două
ore, ai program.
AIIA : Program ?
I IAM : Da.
AKA : Şi cine emite ? Cerul ?
I IAM : Bineînţeles, eu. A m o staţie automată.
AHA : Să zic şi eu ca Jafet : form idabil... Şi ce program
emiţi, Ham ?
IIAM (se aşază comod, îşi aprinde p ip a ): Ei da, aici stăm
puţin cam prost. A m un singur canal, un singur pro­
gram. Acelaşi.
AKA : Ce ?
11 \M : Păi, scene din viaţa mea, m ai ales. C um studiez,
cum lucrez. Poţi vedea laboratoarele mele — pe cele
cure nu sînt secrete, bineînţeles — , cîteva experienţe,
mnlonrele în lucru...
A HA : Interesant. Şi altceva?
I I A M : A m şi cîteva film ări făcute în sectorul lui Sem.
A n im ale de tot felul. O secvenţă interesantă, am să ţi-o
Ihin u m it chiar mîine, cu o panteră care naşte... şi alta,
i n un vultur care îşi m ănîncă propriile ouă. Nu-i inte-
m m nt ?
\ll \(candidă): Ba da... De cînd visez să văd un v u ltu r
• km' i'.i consumă proprii-i copii...
II \M I’omîhI apoi un documentar despre ceasurile cu cuc
iciill/iilc <le babacu’ şi un program... unic în felul său :
Iniei beat, urlînd la lună, acompaniat de chitară.
MII A I IrMnd la lu nă ?
II SM Da, I, am film at cu teleobiectiv. Are să-ţi placă.
AII ^ .'Uni convinsă...
II U I tyl,,, perla program ului meu, ceva de care sînt
luni Ic miluirii.
UI \ ,'lft im/im.
ii \M \iu cunfUruit în fundul vasului un perete de sticlă,
i i I•111< la lumina reflectoarelor, am reuşit, după zile
llilH'Ml <l'* pindfi, să film ez un rechin înghiţind... ce
i ii -1 t IIn delfin.
lli-i 1.in ¡iv peştele col mare înghite pe cel mic.
43
 HAM : Exact. A sta rezumă, în fond, drama universală. E
tema temelor, nu ? Program ul acesta, dacă vrei, pot să
ţi -1 transmit în fiecare seară.
A R A : O să-mi facă enormă plăcere, Ham. Ştii, serile, sînt
uneori tristă. Asta, probabil, are să mă înveselească !
HAM : Te cred. (Se asază, priveşte atent în jur.) Te-ai
aranjat destul de drăguţ...
AHA (visind): ...Jocul s-a terminat... Marş înapoi, Ara, jo­
A R A : A şa şi aşa. Cum s-a putut.
HAM : Provizoriu, bineînţeles. în cîteva zile. îţi termin,
jos la mine, apartamentul. V a fi... ultim ul ţipăt al lu ­
xului si al comoditătii. Te mut acolo...
A R A : Ham, nu te supăra, nu sînt o mobilă. Mă voi muta
dacă voi vrea. Respectă-mi libertatea.
HAM (conciliant) : Bineînţeles. Iartă-mi P r a'H a, sînt un om
al cifrelor, am datoria să orevăd totul. E adevărat, li­
bertatea nu intră în calculele mele. E specialitatea lui
Jafet. el e cu alcoolul şi cu poezia...
A R A : Şi crezi că libertatea e o problemă de alcool şi poe­
zie ?
HAM : Aşa ceva. Ara. în orice caz. eu nu am întîlnit-o ni-^i
în telescoanele, nici sub microscoapele mele. Nicăieri.
Cunosc noţiunea, nu-mi displace — ca figură stilistică,
bineînţeles — , dar sînt nevoit să recunosc ră în reali­
tate nu există.
A R A : Eu cred că există. Sim t că există.
H AM : Ara. nu fi naivă. Uită-te în jur. V ezi bolta aceea
nesfârşită, albastră ? Noi îi spunem cer. E plin de stele.
Nu e cer. e infinitul absolut al materiei. Acolo sus nu
există nici cea mai mică abatere de la lege : A rca noas­
tră, în faţa acestui infinit, apare ca un moft, ca o
eroare ; ^a un coş pe ob ram l cu rat al materiei...
A R A : Pînă aici am înţeles. Mai departe...
H AM : Ei bine, află că această nesfîrşită materie are oroa­
re de viaţă. Nu o suportă, nu-i convine. Şi dacă îl vei
întreba pe Sem, are să-ţi spună că şi viaţa, dacă o ana •
lizezi îndeaproape, are, la rîndul ei. oroare de tot co
s-ar putea numi libertate. In lume totul e ordine, cal
cui, scop în sine. Numai beţivanii şi poeţii au dreptul
să-şi narcotizeze inconştienţa folosind asemenea noţiuni
demagogice.
A R A : Oroare, oroare, oroare. Totul, va să zică, de sus în
jos, de jos în sus, e oroare. Groaznic ! Asta e moartei!, J
44
IIAM : Moartea e o calitate a vieţii. Materia nu o cu­
noaşte. E singura realitate într-adevăr nemuritoare.
Ceea ce noi, oamenii, numim „m oarte“ nu este de fapt
decît clipa în care materia surprinde viaţa în flagrant
delict — să zicem — de libertate... sau vis. Ne pune
atunci mîna pe umăr, ne arestează şi ne condamnă fără
drept de apel : „marş înapoi, jocul s-a term inat“ .
cul s-a terminat... (Se reculege.) Să zicem, Ham, că ai
dreptate.
11A IVI (zîmbind) : Am.
A li A : Să zicem. Dar noi, oamenii, A rca aceasta, porum­
belul care a plecat, rugăciunile lui Noe şi cîntecele lui
.lafet — toate acestea ce sînt ? Ce rost au ?
IIAM : Nu ştiu precis. Bănuiesc că sîntem sau rezultatul
unui experim ent al materiei, sau victim ele unei erori a
el. (Glumind.) Intr-o zi, să zicem, materia s-a îmbătat,
a dat drumul la frîne, şi iată, s-a născut această A rcă
eu tot ce e pe ea. Plutim pe nesfîrşitul spaţiului mut
eu o pată murdară de ulei. Facem teorii, construim spe­
ranţe, oftăm poetic sub lună.
AHA : N-am plecat de un deva? Nu ajungem un deva?
IIAM Kşli delicios de naivă, A ra. R egret că trebuie să-ţi
<Hi11in nişte iluzii : n-am plecat niciodată şi nu ajungem
llleAlcri. Sîntem atît cît sîntem şi nim ic mai mult.
\HA : Alunei de ce ai spus că mergem... înainte?...
IIAM Huleam să spun tot aşa : mergem înapoi. Era ace-
lii'il Ii u t i i . Termenii nu contează.
\!IA Alunei de ce are vasul acesta o proră şi o pupă, de
i tini în ea bătrîni şi tineri, de ce taie valurile într-o
11111n111a direcţie ? De ee nu stă pe loc ? De ce îţi creşte
Iiiu ni, I Imn, de ce ţi se face foame ? Pentru ce îmi pre-
imlH.II mie un apartam ent? Ce rost ar e? Ce rost au
■ Hii 111*1li * Inie, antenele lui Jafet, toată încărcătura lui
Hi iii ? De ce nu ne oprim, de ce nu ne întoarcem ? De
......... in1 pulverizăm ca una din acele biete stele ce se
l/H Imn unim pe c e r ? De c e ? Noe aşteaptă, eu aştept,
huli m nijU'iiptă, Jafet aşteaptă. Şi tu, în .felul tău, aş-
li |i(i < ' niilrptăm, Ham, spune-mi, ce aşteptăm ?
n \ l (i /(/<' (iniurai. Zăreşte clepsidra, o ia în mînă): Ce
i ......V K simplu. Să se scurgă nisipul.
^ 11A Ihmit Un) Şi ce-i dacă se scu rge? Eu am puterea,
M" i tiili .i de a lua această clepsidră şi de a o în-
45
 toarce. Uite, am întors-o. V ezi ? Totu l începe de la
început.
H A M : Există o clepsidră mică şi una mare. P e cea mică
o poţi întoarce. P e cea mare... hm... m ă îndoiesc.
A R A : Ba o întorc şi pe acea. A i să ve zi că o întorc. A ra -
tă-m i-o, unde e ?
H A M : A ra, calm ează-te. N e jucăm cu cuvintele.
A R A : Şi cu ce v re i să ne jucăm ? E cel mai frum os joc al
oam enilor. Şi m ateria ta s-a jucat cînd ne-a făcut pe
noi, nu ?
H A M (se rid ică ) : U ită prostiile. Lasă, de clepsidra cea
m are am eu grijă. Deocamdată, eu am ven it să te cu­
nosc, să mă cunoşti. (P re c is .) A i să fii soţia mea...
A R A : Ce rost are să-ţi fiu soţie ? A cum zău dacă m ai văd
vreu n rost în ju ru l meu.
H A M : Ca să-m i întorci m ica clepsidră... A m glum it. Hai
să vorb im serios.
A R A : A m vo rb it foarte serios şi pînă acum.
H A M : Dar nu practic, A ra. Sînt un om lucid, îm i plac
situaţiile lim pezi. Eu ştiu ce este această A rcă şi ce
conţine. Ştiu ce putere am în m îini. P e bătrîni îi suport
fiindcă, în fond, nu mă deranjează. P e Seim îl car cu
m ine fiindcă, deocamdată, îşi ved e lungul nasului. Ja-
fe t nu contează, e un rătăcit, bezm etic şi viciat. A m
rămas noi doi lim p ezi ca două cristale şi puternici ca
doi poli de arc voltaic. Stăm faţă în faţă. H ai să ne în­
tindem mîna... şi vom stăpîni tot ceea ce se poate stă-
pîni în universul acesta.
A R A : V orbeşti de mine, Ham, d e parcă aş fi o m oleculă
oarecare. M ă in v iţi la o com binaţie chimică. Bonjour,
domnişoară O xigen, eu sînt dom nul H idrogen, fii ama­
bilă, vin o să ne jucăm îm preună ca să scoatem o m o­
leculă de apă... Parcă n-ar fi fost potop. Parcă nu o
destulă apă în jur.
H A M : Calm ează-te, A ra . M -a i înţeles greşit. Stai jos, to
rog. Aşa. Ascultă-m ă... Iţi vreau binele. Iată clauzele
cinstite ale contractului meu...
A R A : S-auzim , Ham. D ar să ştii că nu m ai am vo ie sa
închei nici un contract. A m unul iscălit, parafat, sfinţii.,
H A M : Cu cine ?
A R A : Cu întunericul. Cu noaptea. Cu m oartea, dacă vrei
tu...
46
I I A M : Astea-s prostii. Eu doresc să-ţi spun că am trei
m ici pretenţii. Unu : Să-m i perm iţi să fac o fotocopie
după actul acela de proprietate.
A IIA : Ce vorbeşti ?! Dar ăsta-i spionaj, H am !
H A M : N u cred. M ă in trigă taina care înconjoară acel petic
de pergam ent. A m datoria să ştiu ce conţine.
A H A : Şi crezi că tainele se fo tografiază ?
I I A M : Desigur. Doi : renunţă la Protos. Dacă v e i avea
nevoie de un servitor, îţi vo i construi un robot elec-
tronie m ult mai in teligen t decît el.
A H A : N u am n evoie de un servitor, ci de un frate. Nu
um nevoie de un robot inteligent, e i de un om capabil
de dragoste. P ricepi, H am ?
11A M. : M ă v e i avea pe mine...
AI I A : Tare m i-e frică, Ham, că tu în loc de inim ă ai un
acumulator şi în loc de creier o grăm adă de tranzistori.
I I AM : Poate. A ccep t ironia ta, fiin dcă nici nu e ironie.
IV n n ite-m i să term in. A treia condiţie este legată de
copiii noştri.
AH A : O -la-la ! T e gîndeşti foarte departe.
I I AM : Sînt obligat să prevăd totul. „S a v o ir c e s t p re v o ir“ .
AH A : Şi ce condiţie pui cop iilor m ei ?
11A M : C opiilor noştri : A ra, vreau ca educaţia lor să-mi
fit* încredinţată exclu siv mie.
Ul A : Cum aşa ? Eu să-i nasc, să-i alăptez, şi tu să faci ce
vii'l din ei ? De ce nu-ţi construieşti o clocitoare m e-
mnl'Cfi V
HAM (i/alant) : N-aş reuşi să realizez una m ai frumoasă
tii lliie.
ii \ Mulţumesc pentru galanterie. Ham. Ştii, eu în fie -
• nin Ni'iirrt. mă rog — nu te grăbi să mă lăm ureşti —
i n i i ni).; eftlro un dum nezeu al bu n u lu i-sim ţ Rugăciunea
hm , 1 i' lourte scurtă : „Doam ne, D um nezeule al um oru­
lui, fericii'-m ă pe mine, roaba ta, de ridicol...“ .
H \M Iml place rugăciunea. Zău că-m i place.
rtH \ N ni doe.ît să o preiei. P oate nu-ţi strică.
n i i i r/,1 cil sînt ridicol, A ra ?
AHA N hin /.I« că tu eşti ridicol. Dar mi se pare că, în
i iipi<i I i ii line, cu sînt ridicolă.
(I •. ■ l I i i i c i ' V
rtIM t Un »illii în orice caz, nu m i-a plăcut fe lu l în care
h«i ni ■ .pui clauzele contractului. A r fi trebuit să-mi
•i 1 . 1 mirii ,'in mă cucereşti.
47
II A M : N u e tirziu. (Se scoală, o cuprinde, om in gile .) P u ­
team să încep cu asta. Era m ai puţin ridicol
A R A (rid e ) : Ham, tu ce faci acum ? Mă m in gii sau mă
in ven tariezi ?
H A M : V o i avea tim p să te inventariez. V e i ii a mea. O
ştii şi tu şi o ştiu cu toţii de pe Arcă.
A R A : Nu cred. Scm, cel puţin, e de altă părere.
H A M : Sem e un dobitoc. In curînd îl vo i izola în aşafel,
îneît are să-mi cerşească la uşă.
A R A : El zice la fe l despre tine.
H A M : A i să v e zi singură. A cum lasă-mă să te sărut.
A R A (sare) : Cum ? Ce ? Să mă săruţi ?
H A M (o strîn ge) : E normal, nu ?
A R A : Ţ i-a dat ordin m ateria ?
H A M : Desigur. Plăcerea ce o sim t în legătură cu carnea
ta e un principiu activ de atracţie cosmică.
A R A : Iar dezgustul ce-1 sim te inim a mea nu c tot un
principiu cosmic ?
H A M : în vaţă să taci, A ra. în vaţă să asculţi. în vaţă să te
supui.
A R A : Dar nu vreau. U ite, nu vreau să m ă sărut cu tine.
Sînt liberă să nu vreau să fac ceea ce tu crezi că sînt
obligată să fac.
H A M : T e sărut cu forţa. Sînt puternic.
A R A : T e resping cu forţa. Sînt slabă.
H A M : Hai, A ra, n-avem tim p de pierdut. B uzele talc sînt
calde, eu sînt tînăr, totul e în cea mai perfectă ordine.
Să fim practici.
A R A : Cînd e vorb a de m îndria m ea şi de buzele melc, 1111
pot fi practică. Ham, zău, te întreb foarte sincer : tu nu
ai dc loc inim ă ?
H A M : A m . E un acumulator, cum ai zis tu.
A R A : N -ai scris în viaţa ta nici o poezie ?
H A M : Detest poezia. M i se face rău cînd o cilesc.
A R A : Ham, tu crezi că fem eia a fost creată numai şi nu
mai ca să facă dragoste ?
H A M : Da.
A R A : Cu oricine, oricând, oricum ?
H A M : Nu. Cu mine, oriunde, orişicînd !
A R A : N u mă strînge aşa. M i se face rău... (Continuii
ideea.) Eşti sigur, Ham, practicule Ham, că arbopfl j
există numai spre a fi tăiaţi şi puşi pe foc ? Că im Im
48
creşte ca să fie cosită şi dată la v ite ? Că apele curg
? numai ca să poată m ina roţile m otoarelor ?
11A M : Ţ i-a m spus, A ra : detest poezia.
A R A (strigă aproape) : D ar eu « u sînt o retortă. Şi ador
poezia. Nu sînt o pilă electrică. Eu sînt un om, sînt
plantă, sînt fluture. M ie dacă-m i spui că sînt m aterie
vie, mă laşi rece. Dacă îm i spui că sînt m am ifer, om ni­
vor, biped, sapiens sau tot ce v r e i tu, m ie m i se face
scîrbă. Spune-m i că sînt floare, cascadă, lună plină,
spune-mi tă-s am foră, că-s cîntee de seară sau fereastră
deschisă. Ştiu că am intestine şi că fac m etabolism . Ştiu
cu copiii nu m i-i aduce barza şi că se coc undeva în
ovare. Dar nu mă interesează. D in contră. îm i vin e să...
I I AM : M-ai copleşit. Eşti cum plit de aprigă cînd pledezi.
( Sofisticat.) Eu cred că sărutul a fost inventat de băr­
baţi ca un m ijloc de a opri fem eile să vorbească în
clipele grave. (V re a s-o sărute. Ea se apără.)
,\ll<\ : Kşti laş, Ham. Lasă-mă.
I I AM : T e vreau, A ra.
MIA Ui le-ţi clepsidra. Ţ i s-a scurs nisipul.
I I AM : întoarce-o. Nu te apăra. E inutil. Eu totdeauna am
iiliţlnul tot ce am vrut.
W|A (jlgnitu, se smulge furioasă din braţele l u i ) : Ei bine...
i I Iilne, să ştii că de astă dată nu v e i reuşi... Ştiu să-mi
'i ■ii m îndria şi... taina.
I I AM : Nu fi încăpăţînată, A ra. Eşti m ai slabă ca mine.
AI I A (llim ) : Protos ! Protos ! (P r o to s intră. Ham e în de-
i i i hi S r îndepărtează.)
II U I ( ' e l nula ? A i înnebunit ? 11 împuşc.
rtMA Vreau să văd e ît eşti de puternic. Protos a învăţat
Hi>l mii c u r e l e cartofi... Protos, uite cuţitul, ia-1. Aşa.
| t u n ii ii ii 1111 e un cartof, auzi P r o to s ? U n cartof. Cu-
■ ■■ , I 1 ( I 'm (o s ride ; cu cuţitu l în mînă, se apropie de
Hi...... un încearcă să fugă.)
|i i i|ii t m11' I, Ara, opreşte-1 ! (P ro to s l -a prins, e gata
gfi i i iii Ara ii fa ce semn să stea.)
HI t i I Imn, eît de rela tivă e p u terea ? (Către P r o ­
fan,! i ... I Protos, nu e cartof, nu m ai poate să fie
II t| ii Im ml cuţitul. (Protos, supus, îl lasă pe Ham
ţi i ilii In i ru lltu l. Ham se aranjează. E furios. Pleacă.)
49
 H A M (din uşă) : A i a vu t noroc că nu am la m ine re v o l­
ve ru l. A ra , să ştii : eu n u ie rt şi nu uit.
A R A : Eu ie rt şi uit. D u-te, H am ! L a revedere.
(Ham iese. Ea rămîne singură. Izbucneşte intr-un rîs ner­
vos, aproape isteric. A poi rîsul se transformă în plîns şi, hoho­
tind, se aruncă în braţele lui Protos.)
A R A : Protos, spune-m i, Protos, ce sînt oam enii ? Ce
sîn t ?
P R O T O S : C artofi, cartofi, cartofi...
A R A (îşi revine, r îd e ) : A ş a e, Protos. Hei, ce zi grea...
M ă duc să m ă spăl. Nu v re a u ¡să se va d ă că am plîns.
Protos, bate gongul. De trei ori. A u zi ? U nu, doi, trei.
Eu v in îndată.
(Ies amîndoi. A poi se aude clopotul, bătînd de trei ori.
Peste citeva clipe intră Ara, care se şterge cu un prosop. Din
stingă năvăleşte Jafet.)
V m i’ di* vis ai să le porţi tu... (Sincer.) C rede-m ă, A ra ,
Scena a 5 -a
AR A , PRO TO S, JA F E T
(Jafet poartă tot pantalonii săi strimţi cu ţinte. Cămaşa t
roşie, largă, gule!rul desfăcut. E frumos, nebun şi trist. Intră
ca o vijelie.)
J A F E T : ’A i noroc, A ra. lată -m ă , în sfârşit !
A R A (a term inat să-şi şteargă faţa. Z h n b e ş te ): ’A i noroi .
Ja fe t !
J A F E T : R egin ă a coşm arurilor m ele, prim eşte-m i otrăvi* j
toru-m i sărut. (O sărută pe frunte.)
A R A : E şti vesel, Jafet. îm i pare bine.
J A F E T (îşi scoate chitara, p e care o poartă în bandulierU, I
Continuă tonul ironic, teatral) : D u lce A ra, cosm ica moli 1
soră, veselia fra te lu i tă u v itre g este doar untdelemn 1
vă rsat peste ape. Ca să lin iştească va lu rile.
A R A : C are v a lu ri ?
50
.1 A F E T : Ei, parcă tu nu ştii... (Il zăreşte pe Protos la uşă.)
lla llo , Protos. H ow do you do ? (îi dă mîna, îl bate pe
um eri. Protos e foarte încîntat.) T e -a i civ ilizat, am ice,
vezi să n u -ţi p ierzi farm ecul.
A R A : A i putea să te ocupi de el, Jafet. în v a ţă foarte
repede.
JA F E T : De mâine, A ra. C e m ai, de azi ! Ii dau lecţii de
engleză, de radiofonie ; îi ex p lic sistem ul lui E instein
şi filosofia lui Jean P au l Sartre. A ju n g e, nu ?
Aii A : C red că da. Eu nici atîta nu ştiu.
.1 A KKT : T u nici nu ai nevoie. (Se aşază, se uită în jur.)
()-la-la, văd u rm ele fra ţilo r m ei. C actu su l îl defineşte
pe Sem ; iar televizo ru l ăsta e de la Ham. A şa e ?
AHA : Fraţii tăi au fost foarte atenţi cu m odesta m ea per-
wonnă. (Pentru sine.) C h iar prea atenţi.
IAKKT (se ridică): N ici eu nu am v e n it cu mâinile goale.
(Scoale din cele două buzunare cîte o sticlă de w hisky.)
Ani, două nestem ate p entru inim a şi fru n tea ta. „B la ck
>ui(l W liite“ ...
AHA : Jafet, cu nu beau, tu ştii !
( \ l KT : Beau eu, A ra. D ar nestem atele acestei sublim e
II ¡ini ndus tot ce am m ai de p reţ în lum ea asta...
VI I A „B la ck and W h itc“ ... (Ia sticlele, le pune pe masă.)
Ani ti Înseamnă alb şi negru, nu ?... Să ştii, nu am tir-
IlUMlHl.
i VI1 KT (scoale un tirbuşon din buzunarul de sus al că­
j tai ni l ): Am p revăzut totul... (în tim p ce desface sticla,
Im aduce două pahare.) B ine ai zis : A lb şi N egru. D ar
ii i i i " 1.11«> să însem ne Z iu a şi N oaptea, B in ele şi R ăul,
Viuţn ty| Moartea. R ealitatea şi V isu l. A d e v ă ru l şi M in-
Him iim
AH A l li uz,iiv... Pînă la urm ă, ai să-m i spui că totul, ab-
ftnlnl 1111111 c conţinut în această sticlă...
M I I I Atyn e. Ai să vezi. (Ciocneşte.) P rim u l pahar —
plufl Im f u n d .
A h V Mi ti Im p o sib il!
flH l i Nn li femeie, A r a ! N u fi laşă. P în ă la fund, u ite
l> i n> n Im U imită.) P ăca t că nu avem puţin sifon.
• Nil ll lii!,i, Jafet : sifonul e laşitatea băutorilor.
Ai • I l'i ir ii, Ara, aforism u l acesta îl înscriu cu litere
fii HUI In , I n . . .
AHA • I h I i i u i I i i I paharului.
51
JA F E T : A m vrut să spun : în inima mea. Dar e mai bine
spus : în fundul paharului... In fond, e totuna.
A R A : Totuna ?
JA FE T : In cazul meu, cu totul special, da.
A R A (serioasă) : Jafet, în definitiv, pentru ce dracu îţi
place să bei ?
JA FE T (ridică un pahar la lumină, îl contemplă lu n g ): În­
trebarea e absurdă, Ara. Nu^mi place să beau...
A R A : Atunci, de ce bei ?
JA FE T : A sta e altceva... Să zicem că beau fiindcă gira­
fele au gîtul prea lung, fiindcă eschimoşii mănîncă un­
tură de peşte, fiindcă...
A R A : Stupid.
JA FE T : Acesta e cuvîntul... Să zicem că beau fiindcă
Sem, fratele meu, e dobitoc şi nu ştie nimic, că Ham e
şi mai dobitoc fiindcă crede că ştie ceva... că apele aces­
tea sînt monotone, că stelele sînt indiferente şi că Arca
asta mă plictiseşte de moarte...
A R A : Arca nu e un scop ; e un m ijlo c
JA FE T : E şi m ijloc, e şi scop. E o imensă hardughie, plină
de păcate şi de urît.
A R A : Hardughia asta se cheamă viaţă ; viaţa noastră.
JA FE T : Nu mă prelucra, A ra ; e prea tîrziu. (Ara tace,
Jafet bea.) Eu, de pildă, nu am făcut cerere ca să m l
nasc. M-am pomenit, fără vina mea, într-o staţie neno­
rocită, m-a luat Arca asta şi mă duce... dranga-drangaj
mă tot duce spre o groapă. Stupid.
A R A (se uită la etichetele sticlelor) : Jafet, tu bei nunuil
„B lack“ ?
JA F E T (rîde) : Aşa e... Şi pentru aceste motive, dratín
Ara, eu consider că tot ce e frumos, în această absurd i
călătorie, e visul. Casc de plictiseală, beau ; mi-e irir.i
sau frig noaptea, beau ; sînt singur ca un lup de pree
rie, urlu şi beau.
A R A : Şi asta ajută ?
JA FE T : Bineînţeles. După ce mă pilesc, încep să-mi i11« 1
besc, să-mi înţeleg şi chiar să-mi admir fraţii. îm i viiiM
să-mi desfac nătîngele mele membre superioare şi iill
mă închin solemn în faţa orizontului : „Bonjour in Nul,
moi, je suis Jafet, rim m ortel...“ . îm i iau chitara şi <ml
apoi plîng, apoi iar cînt — şi între tim p mă gîndcsr 1N
într-o zi vom ajunge cu toţii la ţărm ul visat, în gol Ini
împăcărilor. Ridic paharul spre lună, spre stele, a.si iilU
52
bătaia valurilor şi zborul de noapte al pescăruşului.
Simt atunci că totul e poveste, o divină halucinaţie,
vasul acesta nu are margini, sufletul meu e adînc ca o
l'întînă şi potopul care a fost, potopul care va să vină
sînt simple amintiri.
AHA : Ceea ce spui e frumos, Jafet. Dar e numai frumos.
.JAFET : Cum ai vrea să mai fie ?
ARA : Să fie adevărat.
il AI1'IOT : Cuvintele sînt şi ele vis, visul lucrurilor, min­
ei una sonoră a marii tăceri. Cuvintele nu-s făcute pen-
tni adevăr.
AHA (blînd, matern) : Toarnă mai rar, Jafet. Eşti cu mine
iirum... Dar cînd nu bei, cînd eşti treaz, cum vezi toate
acestea ?
JAl1'KT : Critic. Văd totul critic. Mă duc la Sem şi mă uit
la animalele sale. Totul mi se pare ridicol : forme, in-
Nl Inele, foame, luptă pentru existenţă. Ş i-l aud pe Sem.
rare se visează un fel de maharadjah peste un popor
1!i• l’rntoşi — se vizează călare pe un elefant, cu tine
alaiuri, în sunetul tobelor şi al trîmbiţelor... Mă duc la
Mani, casc gura la aparatele sale, îi ascult teoriile despre
Hntniii'iroa materiei şi văd cît de trist, de pustiu, de stu­
piţi trăieşte. îm i vine să rîd cu hohote de marea sa
1 nndnurc. Tnchipuieşte-ţi, Ara, şi-a construit un fel de
împila ca un coşciug. Se închide în ea, îşi pune pe
turn mi 11uit de cauciuc, îşi vîră capul într-o cască de
itlli ln, apoi îşi dă drumul pe apă. Face un ocol de eî-
n 1 Kilometri în ju rul Arcei şi se întoarce înapoi, leşi-
11■foame şi spaimă, El numeşte asta „explorare“ .
Aii , l -,11 răutăcios, Jafet. Ham face un lucru deosebit
*I> uiiiri'(,
| 1 r 'nul de aceeaşi părere. D ar mă întreb totuşi :
i i .h 1 c nu e m ăreţ? De ce, cu cît se îndepărtează mai
uii .li• A n ă, devine mai crud, mai meschin, mai ti-
f ' >,n t• n ar li m ai util să-şi construiască o rachetă
pila . .ti.- '.a \i exploreze adîncimile uitate ale sufletu­
lui Mfli I V
n|li\ 11. 11 mi U construieşti tu o asemenea rachetă?
Ililll 1 11 \m laiiMul cîteva. V ax.
A ft \ 1 HIII n u n V
H 1 . 11li 1n .1 ',u nu se întorc. Se îneacă, se pulverizează,
Hn Unu :luilH.nl meu refuză orice explorare.
4 H 4 1 .......... I îmi Închipui... Ce zici de tata ?
53
 JAF E T : Tata e tata. în tre mine şi el sînt ploile potopului.
Mă duc să-l vizitez ca pe un muzeu de antichităţi; nu
înţeleg nimic, ştiu că totul e Irumos, adîne, adevărat,
dar e muzeu. Trecutul în conservare. M ie nu-mi plac
■conservele, îmi fac rău la ficat.
A R A : Băutura nu-ţi face rău la ficat ?
JAF E T : Cum să nu ! Măria-sa alcoolul e un perceptor
foarte cinic. Stoarce din mine toată poezia şi-mi oferă
în schimb o rentă de moarte. In monedă măruntă.
A R A : Nu ţi se pare suspect, Jafet, că vorbeşti mereu de
moarte ?
JA F E T : Zău ? N-am observat. Adevărul e, Ara, că dacă J
există o artă a vieţii, e absolut necesar şi logic, mă gîn- I
dese, să existe şi o artă a morţii. Ei bine, află că pentru I
această artă a morţii eu sînt extraordinar de talentat. I
Aproape un geniu. (Spune totu l în batjocură.)
A R A : Jafet, mă sperii... Eşti cel mai tînăr de pe Arcă. I uec.sL joc. Hai să ne căutăm. „Baba oarba, baba oarba“ ...
JA F E T : Tu eşti cea mai tînără.
A R A : Eu am un milion de ani mai mult decît tine... Eşti 1
cel mai tînăr şi cel mai disperat. (Grav, pune problema- I
cheie.) Jafet, tu nu crezi în nimic ? Zău, în absolut ni- 1
mic ? 1 ii/irotipc lucid.) Dar niciodată, niciodată nu ne vom
J A F E T : Ara, whislcy-ul ăsta e excelent, tu eşti o fată po I
cinste, ce dracu te-a apucat să-mi pui acum degetul la ]
frunte ? Nu-mi stă bine.
A R A : A i o frunte, Jafet, căreia îi stă bine cu un deget.
JA F E T : Să cred ? Să cred ! Ei da, cred ; cred că a crede o
o meserie. Ca oricare alta. Iţi cîştigi o pîine cu ea. Poate
că e o chestie de secreţie internă : va fi existînd o
glandă a convingerilor definitive, o glandă a lui „quiii
absurdum“ . M ie îmi lipseşte. Eu mă îndoiesc, toate
glandele mele secretă numai întrebări şi contradicţii.
De aceea am ajuns un sclav al libertăţii, un ratat nl
desăvîrşirii, un idiot al inteligenţei. (Bea.)
A R A (îi arată paharul) : Şi un ameţit al lucidităţii.
JAF E T : Exact. Şi un impotent al filosofiei şi un diletanl
al artei, şi un bîrfitor al moralei. Nu admir pe nimeni
şi nimic. Nu am nici religie, nici convingeri. N ici ideal
Pentru mine, Prometeu e un fraier, Faust — un gliiul
bătrîn şi libidinos, Don Quijotte •— un ramolit, nebun
şi ridicol. Iar eu nu sînt decît un căscat penibil în In
două fraze la fel de mincinoase şi de inutile.
A R A : Nu mai bea, Jafet !
JAFET (bea) : Ara, am venit să-ţi fac curte. M-am tuns,
m-am ras, mi-am luat două batiste curate în buzunar.
Am zis : hai s-o încerc şi pe asta. Dar nu pot. Nu pot
să mint. Ce să-ţi spun ? Că miroşi ca o floare ? Că eşti
ca o amforă grecească, sau că semeni cu o cascadă ? Că
eşti rană dulce şi ispită moale ? Vax. S-a zis cu poezia ;
prefer alunele americane. Tu nu vezi ? Stăm aici, doi
nenorociţi, doi atomi de singurătate, eu cu paharul
meu, tu cu paharul tău. Eu zic : sînt singur, neînţeles,
vreau să fiu fericit. Tu zici : sînt singură, neînţeleasă,
vreau să fiu fericită. Monologăm, monologăm, vărsăm
lacrimi, vomăm metafore, construim palate în Spania :
fiecare singur, fiecare curbat peste ascunsul său can­
cer... (O priveşte. A ra e foarte îngîndurată.) Ara, ridi-
cft-te. (Se ridică şi el. E uşor beat.) închide ochii. Aşa.
Acum începe jocul, „H ai să ne căutăm“ , aşa se cheamă
eu te strig : „Ara, A ra“ , tu mă strigi...
\ll/\ : Jafet, Jafet.
lAKIOT : ...Ne căutăm pe întuneric : „baba oarba, baba
nurlia“ ... ne căutăm, ne strigăm.,. (Brusc se aşază,
tiiltlnl.
HA (('oploşită) : Jafet, umple-mi şi mie paharul.
I I I’ (ii umple paharul) : lartă-mă, Ara : mi-am dat
•li umili.
IA N nrc importanţă, Jafet. Sîntem la un fel de chef.
1Hi i nnlează ce spunem.
I I I' Aiin vorbit numai eu.
IA Ni imn I fu ai băut. Asupra mea nu are efect bău-
( MI M
•'I I Vezi şi tu că nu semănăm. Uite, tu stai mîndră
şl ilienplft, mie — să nu rîzi de mine, Ara — mie îmi
im i i'lîng. Totdeauna la acest grad al ameţelii îmi
* im ii/l pllrig,
I ( l'llngl, Jafet. Cine te îm piedică? Două-trei pică-
lin l in |ilnri nu contează faţă de apele din jurul nostru.
I f n i m i l ţ i " ) ! I \.i I u ,
c u ce poţi, tristeţea acestei Arce. Plângi
[II Viile, .InIci I
i l i l i n; i uşor spre faza de beţie lirică) : Am murit,
i \m uiiirlf ffiră să fi trăit.
ni ii iu vrei Hă mă ucizi şi pe mine ?
Mm I )nr vreau să te feresc de orice minciună.
55
 A R A : A i spus, tu ai spus, că totul e minciună. Atunci ?
JA F E T : Da. Dar s-ar putea ca această clipă, în care re­
cunoaştem că „totul e minciună“ , clipa aceasta, singura,
să nu fie. Să fie adevăr.
A R A : Tot e bine. Am cucerit un adevăr.
JA F E T : Dar acesta nu e „A d evăru l“ ...
A R A : A m ameţit, Jafet. Nu de băutură, ci de prăpăstiile
tale. Eu totdeauna m-am imaginat ca o apă limpede,
adîncă, în mijlocul căreia e un far înalt în care nu se
stinge niciodată lumina. Acum ai venit, ai tulburat
apele, mi-e frică, m i-e frică să nu mi se stingă flacăra.
(Tace ; apoi, furioasă.) Nenorocitule ! Nenorocitule !
(Izbucneşte în plîns.)
JA F E T (tim id, în g rijo ra i) : Ara, linişteşte-te. Bea încă un
pahar.
A R A (îşi revine) : Intr-o zi am să arunc în apă toate aceste
pahare. Sau ţi le voi sparge în cap.
JA F E T : Voi fi fericit, Ara. Va trebui să beau direct din
sticlă.
A R A (visătoare) : Mă gîndesc acum — stupid, nu ? — mă
gîndesc la izvoare. Cum arată un izvor ? Ce rost are ?
De ce e curat şi vesel ? De ce curge ? De ce apune
soarele ca să răsară şi mai frumos luna ? De ce visăm
nopţile, de ce cîntăm ? Ce rost au copacii, cărările, clo­
potele ? De unde vine zîmbetul copiilor, lacrima şi rîsul
oamenilor ? Cine sîntem noi ? Ce este Arca asta ? Pen­
tru cine luminează farul meu şi care Leandru va porni
înot, noaptea, peste Helespontul dragostei mele ? Do ce
taci, J afet? Răspunsul nu e în fundul paharului. Rău
punsul e în ochii mei.
JA F E T (trist) : Ara, uneori visam că apele accstea nesl'îl'
site şi pustii se umplu de arce. Arce albe, arce negre, j
forfotă de arce în toate culorile. Ne ciocnim, ne căii
tăm, ne înghesuim. Unii ne scufundăm, alţii încercăm
să năvălim peste borduri, ca piraţii... P e urmă mă tiv
zesc singur, pe Arca asta, singur, şi-mi dau seama CA !
totul e singurătate şi moarte. N-ai observat, Ara ? Corn
bia noastră nu are nici bărci de salvare şi nici ancora
E blestemată, merge, merge, iar de oprit nu se mai pcwili j
opri nicicînd şi nicăieri.
A R A : Pentru asta nu te uiţi în ochii m ei? Ca să rflmJl
credincios disperării tale ?
JAFE T (parcă nu o aude) : ...Şi tu eşti o arcă, o arcă, Am
56
0 arcă roză, suplă, rapidă, dar tot o arcă. Să ne cioc­
nim ? Nu are rost. Să mergem alături ? E ca şi eînd am
merge singuri. E ca şi cînd ne-am scufunda amîndoi.
Mai avem timp.
A R A : Cît de des foloseşti tu, Jafet. expresia „ca şi cînd“ .
Pentru tine totul e „ca si cînd“ . E ca şi cînd am fi pe o
Arcă, ca şi cînd am călători către moarte. E ca şi cînd
nu am avea nici o salvare, nici un ţel ; e ca şi cînd am
Lrăi în vis şi cuvintele noastre ar fi fluturi, e ca si cînd
am fi tineri, e ca şi cînd am fi totuşi bătrîni. V rei să
spui că acum e ca şi cînd am sta într-un bar, la o masă,
consunând alcool uri tari şi oraşul imens ne înconjoară
ca o obsesie. Ca si cînd totul e inutil şi absurd, ca şi cînd
n-ar exista realitatea. Jafet, urăsc acest „ca şi cînd“ . Eu
vivaii să ies, vreau să te scot din poveste. Altfel, vom
lrăi „ca si cînd“ , într-o lume concretă şi olină de mi­
nuni, noi ne-am scoate singuri ochii, cu degetul.
I m flT : Ce vină am ? Eu nu văd nici înainte, nici îna­
poi, Văd numai în mine. Şi îm i vine să urlu.
MIA : Urlă, atunci ! Fă ceva, fă ceva să se vadă, să se
mulţi, să se simtă. Urlă. dacă asta ţi-e chemarea.
I \ l I T (a priveşte lunq. A ra se calmează. El pune jos pa­
lmi iil •/ foarte demn, foarte frum os, continuă pe alt ion.
Nt* simte că are ochii şi vorbele înmuiate în la crim i) :
Acu cumplit este — trebuie să-ţi spun — cumplit este
ttt h i i u i c r e d . . . nici în dragoste. M-am născut cu inima
1 miliTl/.nlii. M proaznic să nu poţi iubi. Să nu poţi iubi
Iii nimeni si nimic. Nici pe tine însuţi. De multe ori,
iui lo m in t — , de m u lte o r i îm i v in e să în g e -
ItuiH înv, acolo sus. lîn g ă tata, să -m i rid ic b ra ţe le ca să
■ un pic do lin işte, un p ic de m îritu ire.
AM fi h mllii) Kşti mai bolnav decît credeam.
Işşjl I I |mi ii unde) : Dar nu cred nici în ceruri, nici în
ill||Ai hun’ îmi simt inima ca o peşteră goală şi rece,
IhiIIihIIi im! vin aşa, gratuit, absurd. Nu plîng pe ni-
MMil mi mii dnaro nimic. Trăiesc doar. Sînt tînăr, mă
ml mA t i p t i l , mii culc, visez — trec zilele, trec anii,
t > litiu Arm aceasta mi se pare o pedeapsă pe care
Iţim * i i iimlnto şi disciplinat. Singura insulă —- şi
PI i ...... ... iii-.m (> paharul acesta cu otravă. (Tare.)
\ ..n ....... Ui /Iii, A ra , nu m ai p o ţi sa lva n im ic, nu
il |»n > imlri u pu nimeni, poţi, cel mult, să pansezi
 răni, să administrezi calmante. Dar durerea rămîne, face
parte din fiinţa lumii, durera se întinde, nici nu mai
doare ; cîntă, dansează, filosofează... Şi tace...
ARA (calmă, îi pune chitara în mînă) : Cîntă, Jafet. Te
rog.
JAFET : Să cînt ? Nu ştiu, Ara, decît o singură melodie.
O cînt de obicei pe dinlăuntru. Dar fiindcă acum sufe­
rim la patrat, am să încerc să ţi-o cînt. Ara, cîntecul
acesta e ca whisky-ul. E „Black and White“, e esenţă,
e foc, e sinucidere. După această cîntare nu se mai poate
cînta nimic... Ai să vezi... Ascultă... (Ciupeşte corzile,
începe încet, apoi creşte. Cîntecul e oftat şi urlet, cu­
vintele alternează cu jalnicul „Ya-ya-ya“ al song-urilor
moderne, devine, pînă la urmă, copleşitor.)
Singur, singur, singur.
Veşnic, veşnic, veşnic,
Nimeni, nimeni, nimeni...
(Versurile bacoviene se repetă, ordinea li se schimbă,
melodia se termină în lacrimi şi cădere, cu versurile
„singur, singur, singur“.)
ARA (înaltă, stă încremenită în spatele lui Jafet. Îşi trece
mîinile prin părul lui răvăşit, repetă la urmă, în mol­
comă tonalitate, refrenul) :
Singur, singur, singur,
Veşnic, veşnic, veşnic,
Nimeni, nimeni, nimeni...
(Apoi, înspăimînată, izbucneşte.) Nu ! Nu ! Taci, Jafet,
Nu !
JAFET (tare, aproape urlînd, continuă în brio ultimele cu­
vinte) :
...Veşnic, veşnic, veşnic...
(Cîntarea cuprinde lumea, se revarsă. Apoi,
încet, peste eroii noştri, cade...)
CORTINA
58
ACTUL III
Se poate petrece oriunde pe Arcă. In ve­
chiul decor, dacă i se aduc anumite comple­
tări care să sugereze trecerea tim pului; sus,
sus, pe larga turelă de observaţie, sau în faţa
cabinei de transmisiuni a lui Jafet. Ceea ce
este important acum e faptul că oamenii aş­
teaptă şi că deznodămîntul e în aer.
Bineînţeles, e noapte. Se văd, departe, ste­
lele, se apropie1 o furtună. Undeva, o lampă
roşie se clatină în vîntul care a început. Scena
e luminată din părţi, fasciculele de lumină se
întretaie divizînd spaţiul interior în unghiuri
plastice.
La ridicarea cortinei se aud motoarele, v a ­
lurile.
Scena 1
ARA, PROTOS
l i'h'i'lzorul Arei transmite o muzică bizară. Pe ecran se
llnll Întretăiate: par a fi o pictură modernă sau pauza
lin ilt'l,'cţiune tehnică. Pe urmă se aude vocea crainicului —
■
‘ti Ini l/am, bineînţeles —■ , care anunţă:
ici li 11 vă transmitem un documentar inedit : lupta
c mii rechin şi un delfin...
Mi ii Im, fi ude; trece la televizor şi răsuceşte butonul. Se
i Im i ţi il <■lehamite de acest program. După ea intră
■ l i n ,'iulopciă de muncitor. Cămaşa albă e totuşi curată.
il lilih', i’ bărbierit, tuns. Tînăr. Obosit şi abătut.)
Mi i i ci dor de tine, Protos. Nu te-am văzut de
■ ui (II îmbrăţişează şi îl sărută frăţeşte.)
59
P R O T O S : A m v ru t să vin, A ra. N -am putut.
A R A : F ă-te comod... (Protos se aşază.) S ă -ţi dau ceva ?
P R O T O S : Nu, m ulţum esc.
A R A : A m w h isk y , cafea, nişte vin.
P R O T O S : O cafea, dacă nu te supără.
A R A : P erfect. Intr-o clip ă e gata. (Trece în camera ală­
turată, sau după o p e r d e a ; vorbeşte de acolo.) Ş i zici
că nu ai p u tu t ve n i să m ă v e zi ?
P R O T O S (vorbeşte rar, caută cu v in tele — dar vorbeşte
curat şi clar) : A m lucrat. M ult. (Cu ironie.) De cînd
sînt om, om liber, nu am nici o clip ă liberă.
A R A : C um aşa ?
P R O T O S : C ontractul. A m contract. S ervesc pe Sem pen­
tru mâncare, pe H am pentru haine, pe Ja fet p entru
învăţătu ră. N um ai J a fe t e bun.
A R A : Ştiu, Protos.
P R O T O S (se uită în sus, cercetează cerul) : Se ap ropie o
furtun ă.
A R A (iese, a turnat cafelele în ceşti, serveşte, se aşază) :
C rezi că vin e ? (Se uită la cer.)
P R O T O S : A şa sim t. (Bea cafeaua.)
A R A (îl urm ăreşte în tăcere) : N u-m i placi, P rotos ! Eşti
foarte trist.
P R O T O S : S în t foarte obosit.
A R A : Eşti fo arte trist. Spun e-m i, ce e cu tine ?
P R O T O S (tace) : Nu m ai pot. Nu m ai vreau.
A R A : De ce ?
P R O T O S : E foarte greu să fii om. N ici nu ştiu dacă mu!
vreau să fiu... (zîm beşte pe dinlăuntru), dacă pot să fiu?
A R A : P rotos !
P R O T O S (se uită speriat în j u r ) : Nu ne aude nim eni ?
A R A : Stai oleacă. (Se duce în colţ şi desface un mierii
fo n ascuns.) H am crede că nu ştiu de acest microfon
P oftim . A cu m putem vo rb i în linişte. Te ascult, ProUlfc
P R O T O S : A ra !
A R A : Da, spune.
P R O T O S (îşi trage scaunul mai aproape) : A ra, tu eşti In
m ină bună. T u eşti sora m ea.
A R A : S în t sora ta, Protos.
P R O T O S : A m v e n it să-ţi spun tot. Să ştii.
A R A : S p un e !
P R O T O S : Ham ţi-a fu ra t h îrtia cea m are.
A R A : Ştiu.
60
P R O T O S : Sem a aflat. Ş i acum , amîndoi, se p re g ă te s c '
de război.
A R A : Cum ? Spune, Protos. T e rog...
PR O TO S : A m lu crat eu Sem . în nişte sticle are păduchi
verzi. D acă sparge sticla... păduchii om oară tot.
A R A : E groaznic.
I'IIOTOS : A m văzu t. A m vă zu t cinci m aim uţe. A u m urit
cu spum e la gură, scărpinîndu-se. A m plîns trei nopţi
de m ila lor.
AHA : Ş i H am ?
I’IIOTOS : A m lu crat şi cu Ham. A întins sîrm e peste tot.
Arca, pe dedesubt, e plină de m oarte. A p asă pe un
buton şi totul se face foc şi scrum .
Al ! A : îngrozitor, Protos, îngrozitor...
I’ IIOTOS : Da. Noi m ergem şi m ergem . T ata se roagă, Ja-
le| bea w h isk y, porum belu l nu vine. Şi tu eşti singură...
AIIA : Singură, Protos. Singură... ca luna.
I'IIOTOS : A rca aceasta e un rug. în tr-o zi, vom arde cu
loţll. A pa ne v a înghiţi. Şi soarele v a rîd c de prostia
nunul ră.
Sil A : Ai dreptate, Protos. A şa e !
I'IIOTOS : De aceea am h otărît să fug. M i-am făcu t pe
i .t uns o plută...
AHA , Sa fugi, Protos ? Unde să fu g i ? U nde ?
|*HOTOS : Să caut altă lum e. A ltă A rcă. A lţi oameni.
Ui \ Dur noi sîntem lum ea, noi sîntem oam enii !
ptlO T O S : Nu cred. N oaptea aud cîn teee şi tobe. O chii
mu i ,nl copaci. V ise z o casă m ică şi o fem eie frum oasă
i mi i nlrtpl.ează. în fa ţa casei e un foc. Şi eu v in din
r tiliu r lluierînd.
■H > V i'■ i’-'.i, Protos. în ju r nu-s decît ape şi singurătate.
■ I m i I • ».*. Alunei m ă duc după vis. D acă am p lecat de un-
iui iun luat cărarea vieţii, am ¡înfăşurat-o şi am
tt.'i .in ii in inimă. A cu m o scot, o desfăşor şi m ă întorc.
H A I hule ?
I' 111 < i,i mine ,a casă. Toţi avem o casă. C asa asta nu
I < "i. ii Mu duc să-m i cau t casa m ea.
, lumi) Şi... cînd v re i să p leci ?
M »' 1 In noaptea aceasta. A m totu l pregătit,
i I im îi vine f ur t una ?
|> 1 .........III mai bine. De fu rtu n ă nu m ă tem : m ă
■Mti di tuimenl.
61
A R A : îm i pare rău că pleci, Protos. îm i vin e să plîng...
P R O T O S (o m în g îie ) : Dacă vrei, poţi ven i cu mine. T c iau.
A R A : A ş veni, Protos. Dar nu se poate. Eu trebuie să
rămîn. Sînt ultim a nădejde a acestei A rce. Tata are
încredere în mine, eu am jurat. D oar ştii. Şi eu aş pleca.
Şi pe m ine m ă cheamă apele. A ic i stau între cei trei
fraţi ca o troiţă, nu pot alege, nu ştiu încotro s-o apuc.
Dar trebuie să rămîn. Trebu ie să-m i fac datoria.
P R O T O S : în ţeleg !
A R A : V o i ruga pe Jafet să te ajute. A i o busolă ?
P R O T O S : A m o stea. Steaua mea.
A R A : Dum nezeu să te ajute, Protos. „D in tre sute de ca­
targe...“ , cine ştie, poate numai tu v e i ajunge la lim anul
visat.
P R O T O S : Şi dacă am să m or, nu-i nimic. E m u lt mai
frum os să m ori um blînd după o stea decît m încat dc
păduchi v e rzi sau ars ca un şobolan.
A R A : A şa e... (Se gîndeşte.) Protos, bunul meu frate, îţi
dau ceva. C eva care m i-e foarte drag. (Ia clepsidra şi
i-o în tin d e.) Păstreaz-o. T u eşti singurul care o m eriţi.
P R O T O S (o i a ) : Mulţumesc, A ra . Şi eu îţi fac un dar de
despărţire. P o ftim . (Scoate d in sîn p e rga m en tu l.) I l-am
furat lui Ham. E al tău.
A R A : A r e să te omoare, Protos, dacă află.
P R O T O S : A aflat. Crede că Sein i 1-a luat.
A R A : Dum nezeule ! Ce m ai aştepţi ?!
P R O T O S : A m zis : vin e furtuna... R ăm îi cu bine, Arii,
(Se îm brăţişează.) Iţi v o i pom eni num ele pină In
moarte... Şi după aceea...
A R A (p lîn g e în c e t) : D rum bun, Protos, drum bun...
P R O T O S : V o i pleca la m iezu l nopţii. Dacă Ja fet vrea « I
mă ajute, să vin ă atunci. Treb u ie să coborîm pluta iii ni
zgomot..;
A R A : A m grijă. V a veni...
P R O T O S : Mulţum esc, A ra. F ii fericită... (cu tris te ţe ) ml
reasă a bunei speranţe...
A R A : F ii şi tu fericit, Protos. Eu cred în steaua ta.
(A ra răm îne s in g u ră ; îşi şterge ochii. Priveşte pergam ciiim
din m îin ile ei. A p o i se hotărăşte. Strigă : Tată, tată ! şi i m *
spre cabina b ă trîn ilor.)
62
Scena a 2-a
SEM, HAM
(Îm b ră ca ţi ca în actul I. Sînt am îndoi foarte furioşi.)
H A M : Ţi-am spus să m ă laşi în pace.
SEM : Nu fi stupid, ştii foarte bin e că ştiu tot;
H A M : Ştiu foarte bine că nu ştii nimic.
îl (OM : Iiam , f ii rezonabil, arată-m i actul. E la tine.
HAM (se trîn teşte în tr -u n ş e z lo n g ): A sta-i cu lm ea ! M ă
Sem, eşti de o neruşinare... îm i ceri m ie actul ! Tu ?...
'•KM : Eu ! A m dreptul.
HAM : N -ai nici un drept.
■KM : Răbdarea mea are lim ite. N -aş dori să...
HAM : Taci din gură, dobitocule. M ă plictiseşti.
MiiM (a m en in ţă tor) : Ham !
I I AM : Joci teatru prost. T e-ai strecurat la mine, m i-ai
furat netul, l-ai ascuns şi acum fa ci pe nebunul. S trigi :
Imlul, h o ţu l!...
■<l M lOu ?
II \M Tu, mă... P o ţi să-l păstrezi, nu mă interesează. A m
Inliii'opiile...
" l M Minţi ! A rată-m i-le.
I UI Mn Sem, tu nu eşti norm al, zău. A ş putea să te
Iun Hi' i )it |>1, să dau cu tine d e păm înt, să te oblig să-mi
m -•111111 originalul.
M m ('»1?
i i ^M l'nr ii um nevoie de el. E o hîrtie, şi hîrtia asta,
lat n piiliTi*, i> nulă.
|M rii ti i l ) : Ham, îţi jur... A ctu l nu e la mine.
|M ' i t * H ii lichea !
|||! 1 ti mm. ...... .. scoate din sărite. (Ţ ip ă .) A ctu l nu e
Im mint* 1
i f i ni ..........-f#1.1 hoţ, mai eşti şi mincinos.
►M 1 * li i"- i . llam. T e zdrobesc, auzi ?
M • i •< i" ml u f ? Ascultă, Sem, e tim pul să punem
HJIU r i i i Tn ştii că te am în mină, tu ştii că exişti
63
 numai din m ila mea. M -am săturat să fiu cărăuşul do­
bitoacelor şi dobitociei tale. N u m ai am n evoie de tine. j
A m pregătit totul ca să lich idez această stupidă po­
veste...
S E M : Şi eu sînt gata să te lichidez. T u c re zi că am stat I
cu m iin ile în sîn ? T e înşeli. A m lucrat. Şi am pregătit
totul. P o ţi să opreşti m otoarele, să-m i tai lumina. Eu 1
pot trăi singur, prin m ijloa cele mele. Dar dacă eu îţi I
tai resursele m ele, crăpi de foam e. N -a i să poţi m în e a l
seîntei electrice.
H A M : N aiv u le ! F abric tot ce vreau. Dacă m ă hotărăsc s e - l
rios, pot să produc orieînd un robot care să-ţi sem ene I
leit. D ar l-aş face m ult m ai deştept.
S E M : Dacă eşti atît de grozav, d e independent, atunci de I
ce ai um blat să fu ri actul ? Pen tru ce îi dai tîrcoalc I
A re i ? D e ce nu-ţi construieşti o fem eie electronică ?
H A M : Fiindcă nu am timp. Şi fiin dcă nu m i-ar face p lă - l
cere să mă culc cu ea. V rea u copii şi, deocamdată, o v a - l
rele A re i m i se par m ult m ai practice — şi m ai dulci —«I
dccîi in ven ţiile m ele viitoare... A sta-i.
SEM : Faci o m are greşeală. U iţi că eu, eu singur sini
stăpânul v ie ţii pe această A rcă. U iţi că şi tu eşti viaţii
şi ca atare îm i aparţii...
Ham : Ila-ha-ha...
SE M (rid ică to n u l) : U iţi că A ra a ioşit d in cuştile m elc
se va întoarce în apartam entele pe care i le-am prcgălil, I
H A M : Iia-ha-ha... D e v ii din ce în ce m ai ridicol.
SE M (rid ică Io n u l) : Şi m ai u iţi că am orieînd posibilii .ale >
să te distrug. Ca pe un vierm e.
H A M : Ce vorbeşti !
SEM : Da. Sînt calm şi ştiu ce vorbesc. Ştiu, de pilda, D
v r e i să-mi propui să îm părţim A rca. M ă opun. A r a ..... .
aparţine de drept şi de fapt, în întregim e. Pot, în
m ai rău caz, să închei cu tine un tratat de neagresinn"
Cu anum ite precise clauze şi condiţii, pe care am n/i I
le dictez eu.
H A M : Destul. M -am săturat. Eu nu discut, Sem. Sini li
situaţia de a nu fi n e vo it să discut. O iau pe Ani 1
m ine, o fac fem eia mea. Să ştii. Protos răm îne <IHii
tiv în serviciu l meu. Dacă stai cum inte în banca lii.fl
64
suport ca pe un rău necesar. Dacă nu, te arunc în aer
şi term in povestea.
S E M : M ăsoară-ţi obrăznicia... V r e i neapărat să începem
războiul ?
11A M : Războiul nostru a început de m ult. Eu vreau să-l
termin. A rca asta e prea m ică pentru noi doi...
SEM : N u -m i cunoşti puterea, Ham. Nu ştii ce şi cît am
la spatele meu.
H A M : Eşti învechit, bătrîne ! De m ult te-am trecut la
l'ier vechi.
SKM : N u -m i cunoşti m în ia ; habar nu ai, tinere fra te al
meu, că fiecare respiraţie, fiecare bătaie a in im ii tale
o cunosc. A eru l, apa, focu l şi păm întul îm i aparţin. Tu
nu eşti decât un parazit al acestor elem ente şi eu te-am
nu purtat pe această A rc ă fiin dcă pînă acum — subli­
niez, pînă acum — am avut n evoie d e tine.
HAM : Eu nici pînă acum nu am avu t n evoie de tine. A u -
liiihia mea e perfectă. Pentru m ine, eşti o fosilă istorică
Ic pot distruge total şi fără regrete în orice clipă.
*1 M t u m ine deodată v e i p ieri şi tu.
II AM : Aşii-ţi închipui ? Se ved e că de m ult n-ai m ai călcat
in laboratoarele mele.
N* M Nici ta intr-ale m ele.
II \M Sini, stăpînul unor fo rţe prin care, la nevoie, pot
liilm'lll şi soarele de pe cer. A u z i ? Soarele. Cum îţi în -
I ilil|nil cfi am nevoie de protoplasm ele tale p r im itiv e ?
■M l i \ni o o protoplasmă.
llAM Ani v un dar, un lux, pe care mi-1 perm it fiin dcă
‘■Iul | IU liT ll]l'.
|M ■ Al Înnebunit total, vorbeşti ea un bezm etic. A m o
IMşift nun la, l.i > voi închide acolo pînă-ţi re v in m inţile,
r 1 i'i mine '! (tn crescendo.)
■ M i'i 111ic.
I II i * l I ii ?
t l'ill Un, îmi. Şi foarte curînd. V e i asista la nunta
llf'.i 'li <Iii|id gratii, Frumosule.
^ I I miii i a cşli cretin , dar c h ia r în h alu l ăsta...
| A ' iii • Im al i a/,boi, va fi război.
V « II, va II dar tu nu vei mai participa la acest
i-UMi Ui i ii i ii <11111 Hl'înt.
Vhi11 imIm In genunchi ai să mă rogi ca să...
65

NOE, A R A şi CEI D G I F R A Ţ I
N oc iese din întuneric. A ra răm îne în urmă. Plînge.
N O E (are în m îin i p e rg a m e n tu l): Destul. A m auzit tot.
H A M : Bine că ai auzit. (A p a rte .) E l m ai lipsea !
N O E (ca lm , urcă în c e t) : B ezm eticilor. O rbilor. Sîn teţi nişte
zarafi ai m îndriei şi ai pu terii voastre. A r trebui să iau
în m îini un bici şi să vă gonesc afară din tem plu ca pe
nişte hoţi şi crim inali ce sînteţi.
SE M ( j i g n i t ) : A ju n ge, tată !
N O E : N u striga. A i strigat destul. A cum e rândul meu...
A rca aceasta, m ăi nenorociţilor, e arca vieţii. E arca
dragostei, arca tuturor speranţelor noastre. N-auziţi
seara, noaptea, clopotul acela care bate singur ? N-auziţi
cum cineva, la spatele vostru, rîde eu hohote cînd vii
certaţi sau v ă bateţi ? E m oartea, m ă copii bezm etici, o
sfîrşitul, care se bucură şi v ă aplaudă. V o i v ă jucaţi cu
focu l ? V ă credeţi puternici ? In fa ţa veşn iciei sînteţi im
s c u ip a t; cască aerul, cască apele, cască păm întul U
v-a ţi topit fără urmă. V re ţi să fiţ i stăpînii lu m ii şi nu
puteţi fi propriul vostru stăpîn ? U ite actul acestli,
pentru care vă zbateţi şi vă ucideţi : îi rup peoeţilc,
(L e rupe bruta l.) P o ftim ! Iată cine e stăpînul Arcei
(U lu ir e .) Iată. (R u p e h îrtia în două.) N a şi na ! Vedi'ţJ
şi voi. E o foaie goală, nu scrie nim ic pe ea. A ţi înţe-j
Ie s ? N im ic. N ic i un rînd, nici un nume, nici o isciill
tură... (S -a calm at. A c o b o rît vocea, dar m în ia m ai pn'»j
sista.) D e ce ? Foarte sim plu, deştepţilor. Fiindcă Arcii
e a nim ănui şi a tuturora. A rc a e a acelora care o im u
rită, care luptă ca ea să ajungă la pace şi f e r i c i *
A rc a aceasta e bunul su flet omenesc, e lacrim a im uiiM
lor, e sudoarea celor cinstiţi şi sim pli, e gîn du l şi stropJ
de sînge al celor care s-au je r t fit ca ea să meargli, H
m eargă înainte, să m eargă şi să ajungă. A rca acen ll
e veşnicia noastră (cu d ispreţ), m uritori de rînd ce M a l
teţi.
H A M : N u ne jigni, tată, sîntem fiii tăi.
N O E : Sînteţi fiii m orţii. Eu v-a m crescut puternici, V aiM
învăţat să vo rb iţi lim ba oam enilor şi a om eniei, mi | i N
v iţi lumea cu ochi curaţi. Să um blaţi drept între cer şi
pământ, să păstraţi urna cu cenuşa sfîntă a străm oşilor
şi să aveţi grijă ca flacăra nădejdii să nu se stingă ni­
ciodată. V -a ţi ’ îm buibat în putere — şi ştiinţa v-a ţi
schimbath o în ură. U ita ţi-vă cum arătaţi, u itaţi-vă
unul în ochii celuilalt.
.'UOM : N u eu am început. Ham e de vină.
H AM : A i o cuşcă pregătită pentru m ine, nu ?
fi KM : Iar tu ai tras sîrm e peste tot. Ştiu eu ce sîrme.
Ştiu eu !
NOIi : Iată-vă-ţi ! N ici în u ltim u l ceas nu vă vin e m intea
la cap. A ra are dreptate^
NKM, IIA M (d e o d a tă ): A ra ? Cum ? Ce a spus ?
NOK ; Uitaţi-vă la ea. A ra, strigă-le adevărul în faţă. De
iv nu ai ales ? Spune.
Al (A : Nu pot, tată, nu pot. (C ă tre cei doi fra ţi.) N u pot.
*•••in, tu eşti crud ca un rege din B abilon — iar tu,
I litiu, eşti. rece şi rău ca un crivăţ. Jafet... (ez ită ) Jafet
f i» chitară înecată în alcool. A sta e. (R ăbufn eşte.) Cu
rine să lac copii ? Spuneţi ! Cu cine ? Că dacă v o r se-
iiiA iiu cu voi, am să umplu lum ea eu tirani, crim inali
Mim neputincioşi. Ia r dacă v o r semăna cu mine, sau cu
ui mi m, sau cu tine, tată — îi v e ţi lua de la sinul meu
•jl I veţi duce la ucidere. în ju n glele nebuniei, în lagă-
m li cruzimii. Sau îi ve ţi răstigni nevinovaţi. Sau îi ve ţi
llinlll, (îmi îi veţi îndobitoci. Ei, atuncispuneţi, are
VI»«iiu cost să înmulţesc lumea asta? A r e ? A r e ? Răs­
pundeţi I M erită ? (O copleşeşte p lîn su l. Se întoarce si
Jp ne I
Aţi l'u.sl judecaţi. Şi condamnaţi. La moarte.
P I i I iln, Ai a va Ti a mea. Şi va f i bine.
ţM A i n v i i l i a mea, şi v a f i şi m ai bine.
i A^n, IUI nici. R u peţi-o în două... A l vostru e cerul
i < 1 mi ni m al şi norii aceia n egri care se apropie. A l
U it ii i' clopotul de spaim ă şi fric a de bătaie a lui
■ »(m. v "l filuteti noaptea lum ii, groaza ei... Ara... e
l lai rima durerii, e durerea lacrim ii nevinovate,
i An a { A m ar.) Pleca ţi acum. M u taţi-vă ura în altă
Vriaiii h/i nîm in singur. (N e d u m e riţi, f ii i pleacă,
m mi
M M t Mi« i
M } N111111 l'lwicfl.
t i ‘ i *(• a al l ut ul , I m b e c ilu le .
67
SEM : Eu ? Eu am stricşt ? (Ies ; cearta se continuă pînă
dispar.)
(Se face linişte. In zare se aude bubuitul vag al unei fur­
tuni care se apropie. Noe înaintează încet, încet pînă în
prim ul plan. Plînge. îngenunchează oriental. In clipa asta sună
clopoţelul. Aproape vesel.)
NOE (monolog intim) : Bate ! Bate, bătrîne, bate. Vine fur­
tuna. Şi, pentru prima dată în viaţa mea, cred că ai
învins. Bate clopotul, bătrîne prieten, se apropie noap­
tea oea mare, în curînd toate luminile, toate stelele vor
muri. Ape negre ne vor cuprinde pe toţi. Şi după aceea,
doar neduhul tău va mai umbla pe valuri. Hei, am obo­
sit, bătrîne : trînta noastră a fost şi lungă, şi grea. Am
obosit! Acum mi-e dor de linişte şi de întuneric. Pen­
tru ce am trăit ? Nu ştiu. Ce rost a avut această Arcă ?
încotro am dus-o ? Nici asta nu ştiu. Ştiu doar atît că
mi-am făcut datoria şi că am sfinţit cum am putut căra-,
rea pe care mi-am trudit deşertăciunile. Bate, bătrîne,
Aşa. în curînd facem pace, cobori tu coasa, iar eu îţi
voi săruta cu umilinţă oasele albe ale picioarelor. Ani
rămas singur ! Cu tine ! Singur, singur, singur... (Cm
lacrimi, disperat.) Noapte bună, lume, noapte bună...
Izbucneşte iar furtuna în depărtare. Ba nu : prim ele aco rl
duri ale Simfoniei a V-a.)
S c e n a a 4-a
Intră A R A , m ai tîrziu JA F E T , care o aduce într-un finii
d o r pe mama NOAH.
ARA (şoaptă): Tată... Tată...
NOE (îşi şterge ochii) : Da.
ARA : Eu nu mai plîng. Mi-a trecut.
NOE (o mîngîie pe faţă): E bine. Nici eu nu mai plutii
A RA : Ţi-am pornit pendulele, toate.
NOE : Stăteau ?
ARA : Da...
NOE : Mulţumesc, Ara.
JA F E T (intră cu Noah din dreapta): Tată, Ara, ascultaţi.
Mama a avut un vis. Un vis splendid. Formidabil...
NOE : Un vis ? Are în fiecare noapte cîte un vis.
JA F E T : Dar visul acesta nu seamănă cu celelalte... Nu-i
aşa, mamă ? (Ea nu aude.) Am scos-o. Dorea atît de
mult să vadă cerul.
ARA : Mamă, să te învelesc. Bate vîntul.
NOAH : Nu mai bate nici un vînt. Jafet, unde e tata ?
NOE : Sînt aici.
NOAH : Dă-mi mîna, bătrîne. (Îl apucă de mîini.) Ş i Ara
i’ aici ?
NOI1! : Şi Ar,a. Uite-o !
NOAII : Nu te mai văd limpede, Ara. Acum semeni cu
fwlonra Maria, sau cu Eva. Nu mai ştiu...
I \KKT : Mamă, povesteşte-ne încă o dată visul pe care
I ui avut. Să audă şi Ara... Şi tata...
NOAII : Visul ? A da... Visul... (Povesteşte rar, ca oamenii
foarte bolnavi.) Se făcea... se făcea că era noapte. Mai
him>i)t(' ca acum. Şi eu umblam intr-o grădină. Şi cum
umblam şi căutam — nu ştiu ce căutam — , a venit deo-
•lulft cineva. Nu ştiu cine. Cineva. Şi mi-a dat o pâine
mure - o pîine frumoasă şi rumenă. Am vrut s-o rup,
>'f\ vn dau la toţi cîte o bucată. Dar n-am putut-o rupe.
Nleli mn.,. încercam s-o frîng. nu era chip. Omul acela
ţtliH nuc, eram singură în prădină. si deodată... deodată
* 'i Metil zi şi am văzut toţi copacii înfloriţi. M-am uitat
Iu |»llne,,, să vezi minune... m-am uităt la ea şi am pri-
Wtuil (Ne uită în jur, încet de tot.) Nu era pîine. Era
ftflftllll Honro.
W 1 1...... 'ii Iu poţi avea asemenea vise, mamă.
I ' l l l'illrtw', nici nu ştiu dacă a fost vis. De un timp
Iihhh încurc somnul cu viaţa. Dar a fost frumos...
MII mu M iii am bucurat. (Priveşte în jur.) Ce aproape
• •*» ul Ml ci1aer curat vine dinspre munte...
ţrl' ( i i ' i ie»*/f) ■ Ce munte, m am ă? (Noe şi Ara îi fac
iflIHI «il (Ul ii I
•Un e, liftlrtno. Muntele e foarte aproape. Nu se
H I’ ’l u i li nul «* aproape.
j l 1" " 1 i” 1 Şi are zăpadă pînă în vîrf. Noaptea,
lllli > 11 ilin i ••I<■ ca o poartă de rai.
W .... alunei. înseamnă că sîntem aproape. în-
" " " • i 1 i"Utimtaelul nostru se întoarce... Sau... te
69
 pomeneşti, s-a şi întors. N u -i aşa, bătrîne, nu-i aşa că
s-a întors ? A lt fe l nu m -ai strînge atît de tare de mînă.
Şi nici A ra n-ar i i atît de bucuroasă...
N O 'e (greu , se luptă cu sine însuşi) : Mamă, ai dreptate.
Poru m belul nostru s-a întors. . .
N O A H (bucuroasă ca un c o p il): Şi unde e ? V reau să-l
văd.
N O E : O să ţi-1 arătăm.
J A F E T : Tată ! Tată !
N O E : Taci... A ra, te rog, du-te şi adu porum belul. (A ra
înţelege, iese şi se întoarce îndată.)
A R A : U ite, mamă, priveşte-1.
N O A H : U nde e ?
N O E : In palm ele A rei. Il v e z i? (A ra nu are n im ic în
palm e.)
N O A H : Da. I l văd.
N O E : A re în cioc o ramură de m ăslin ?
N O A H : A re, bătrîne ! A re.
N O E : E obosit. A făcut drum lung pînă la .muntele acela,
D ar e uri porum bel vrednic, a ştiut că îl aşteptăm, i aţii,
s-a întors. L a tim p, ca tu să te bucuri.
N O A H : C opiii l-au văzu t ?
N O E : L-au văzut.
N O A H : T o ţi ?
N O E : Toţi.
N O A H : A ra, fata m ea cea bună şi curată, tu să ai grijfl
de acest porum bel. E aur. E cer. Să nu moară. N i d o l
dată...
A R A : Mamă, v o i avea grijă. (Iese să ducă la loc porum
belu l.)
N O A H : Bătrîne, întunericul e tot m ai m are şi m ai gri’U®
A m pierdut o pîine. O pîine m are şi frumoasă.
N O E : N u -i nim ic. închide och ii şi ai s-o găseşti din nuli
N O A H : A m trăit frumos, bătrîne ! (P ovesteşte.) A m nnifl
am semănat. P lo i au fost, grîu s-a făcut. Intrăm l;i m l
cerat...
N O E : Intrăm...
N O A H : Fata a ales ? (In tră A ra .)
A R A : Ce întrebi, m am ă ?
N O A H : A i ales, A r a ? Cu cine v e i lega snopii ? ( Mm
m en t greu. A ra tace, cu capul în p ă m în t.)
N O E (subliniind, fieca re c u v în t ) : A ra , m am a te în tm iltH
cu cin e v e i lega snopii ? Răspunde. A i ales ?
70
A R A (ezită, apoi se h o tă ră ş te ): A m ales, mamă. V oi
încerca să leg snopii cu... Jafet.
J A F E T (m ir a t) : A ra ? !
NOE : Taci. Tu să taci !
AU A : Cu Jafet, mamă. (D e astă dată hotărîtă.)
N O A II (b u cu ro a s ă ): A m ştiut, am presim ţit. Jafet e cel
mai bun... fiindcă e cel m ai nebun.
JAh'ET (em oţionat, cade în genunchi, sărută m îin ile
m a n ie i): Mamă, iartă-m ă. Mam ă bună, mamă mică...
NOAI I (îl m în g îie pe păr, ca o o a rb ă ): Te-am născut,
.liifet, singură. Ţ ii m inte, b ă trîn e? Eram singură pe
nmp. P e cer plouau stelele... Dom nul să vă bine-
i uvînteze.
J AI1’1.0'I,’ : Mamă, nu m erit, nu merit...
Ni >AII (n u -l aude) : N -am avut dureri. Păm întul era cald
I ştiam că Noe va ven i cu lămpaşul. Cîntau m ierlele
In mirişte. De aia eşti b e ţiv şi năuc şi cinstit, Jafet...
’ •■i ni g rijă de el, Ara.
Alt A (solem nă, în g h e ţa tă ): V o i avea grijă de el, mamă.
IXli I ¡»-iveşte de loc pe Jafet.)
NU AII : Mi s-a făcut somn acum. Cerul se învîrteşte.
Mu mă, bătrîne, în patul nostru. Sînt atît de fericită
...... nu am fost decît în ziua nunţii. D u-m ă !
IUI': /mire copii, în ş o a p tă ): Acum , linişte. Se apropie
Hl|in cea mare. Bătrîna noastră va coborî pi'im a din
A " il Aprindeţi-i o luminare, copii.
l i n lini/) cn ie se î m p i n g î n d c ă r u c i o r u l , de undeva de sas,
i i ml i ih'rlun, sc a u d e o m u z i c ă c e r e a s c ă .)
Scena a 5-a
a ra , ja fe t
>i nni¡1 <
/,■încordată tăcere.)
ii ii un La d i v i n ă ,
ii nul n i m i c .
71
A R A : Păcat... Lacrim ile mele le vezi ?
JA F E T : Nu văd nici o lacrimă !
A R A : Nu vezi şi nu auzi, Jafet. Eşti orb şi surd.
JA F E T : Ştiu, Ara, mă doare însă că mi-o spui tu. Acum.
A R A : Trebuie să am grijă de tine. Încep prin a-ţi spune
adevăruri.
JA F E T (scep tic): Ce e adevărul ?
A R A : Eu sînt adevărul. Unul din adevăruri.
JA F E T : Eu sînt minciuna. Una din minciuni.
A R A : Eşti tînăr, Jafet.
JA FE T : Am vîrsta stelelor căzătoare.
A R A : Eşti frumos, Jafet.
JA FE T : Pe dinafară, poate. Pe dinăuntru sînt o cara­
catiţă.
A R A : Eşti un prost, Jafet. (Mirare, suspensie.) Da, un
mare prost. Fiindcă te crezi deştept şi unic şi grozav,
Fiindcă nu eşti om : pari a fi. Fiindcă te asemeni unul
melc ce se retrage în cochilie ca să viseze despre
singurătate. Fiindcă nu lupţi, ci vorbeşti despre luptfl
Fiindcă nu cauţi, ci te cauţi ; fiindcă nu te uiţi în
oglindă, fiindcă nu ai săpat nici o fîntînă şi n-nl
semănat nici un pom. Fiindcă bei nu pentru că oşti
amărît ci eşti amărît fiindcă bei. Fiindcă vorbeşti sin
gur, fiindcă nu ai o clepsidră, fiindcă te-a născut m ull
că-ta pe întuneric. Fiindcă te uiţi acum la mine ca uit
sfînt neînţeles şi în clipa asta m-ai schimba, şi pe mim»
şi taina acestei nopţi, pentru un pahar de băutură.
JA FET (uşor enervat): Ideea e bună, fetiţo. Mă dw
A R A (ridică tonul): U nde?
JA F E T : Să aduc ceva de băut. Sim t în mine un r"lfl
A R A : Du-te... (Jafet se întoarce cu o sticlă şi (/mitl
pahare.) Sînt gazdă, lasă-mă să te servesc eu.
JA F E T : Poftim. (Ara ia sticla şi, ca o preoteasă, pitii tul I
ca pe o urnă, înaintează spre primul plan. Uluit, /iilrl
o urmăreşte. Nu înţelege.)
A R A (m elopee): Ascultaţi voi, ceruri adînci, voi, Mfl
largi şi voi, vînturi mînioase : în această sacra m l
se găseşte spiritul lui Jafet : „B lack and White",
e adunată toată măreţia şi m izeria sa. Versurile rni'dfl
le-a scris, cîntecele pe care nu le-a cîntat, iublrllll I
oare nu le-a început. Iată sfînta cenuşă a vieţii li
72
.,Quinta“ sa esenţă. Prim iţi-o ca o ofrandă. Astăzi,
întreg universul trebuie să se îmbete cu spiritul
marelui Jafet. (Varsă conţinutul sticlei.)
JA FET : Ara, ai înnebunit ?
A R A : De mult doream o asemenea bijuterie. O sticlă
goală... Cu asta începe trusoul meu.
JAFET : Cu asta sfîrşeşte umorul meu. (Linişte. Se trece
mut în altă gamă.)
ARA : Zi-i, Jafet. Aştept.
■lAFET : Am ceva pe suflet, Ara. O taină. De aceea am
vrut să beau. Ca să am curajul de a ţi-o mărturisi.
ARA : Ştiu. Uite, nu am vărsat totul. Ţine paharul, (li
toarnă.) Bea ! (Ea i se aşază jos la picioare şi-şi culcă
fruntea pe genunchii lui.) începe, Jafet. E timpul.
JAFKT : Ara, nu sînt ceea ce par a fi. Sînt un impostor.
A IIA : Ştiu. Mai departe...
IAKET : Sem şi Ham fac ceva. Bun — rău, fac totuşi
ceva. Sînt activi, inventează, întreţin mersul acestei
Arce.
AMA : Pregătindu-i sfîrşitul. Cu m ijloacele cele mai mo­
derne.
JAKIOT : Eu ar trebui să răspund de transmisiuni. Ara.
ni 11 să-ţi spun ceva groaznic, ceva teribil... Da... (După
a i>nuză grea.) Ara, cerul e gol. Nimeni nu răspunde
ile nicăieri. Mă gîndesc că poate mie, lui Jafet anume,
im I h o răspunde. Nu cred. A r trebui să primesc de
i nu leva mesaje, ordine, încurajări. A r trebui să ştim
încotro mergem, unde mergem, de ce mergem, cînd
"in ujunge. Nimic. Mint, inventez, vin şi vă sp u n :
Mm, mn primit, mi s-a comunicat, mergeţi înainte, nu
(ilenleţl speranţa, în curînd veţi ajunge... Sînt un im-
}iiml,ni' metafizic, corespondez cu eterul, cu marele
jjul ni iift inventez singur nişte minciuni în care nu
nuil ' rede nimenea... şi care nu folosesc la nimic.
¡finiţii ) Ara, o groaznic să fii in u til; e groaznic să
lt< jiiittlilcl printr-o minciună. Anim alele nu mint, au
M•11II1111111e m lor biologică. Iar eu... eu trăiesc spînzu-
| m1 11111 un liamac, între două îndoieli, mestec în dinţi
toiul....... . poezie şi filosofic, le scuip, apoi cînt beat,
l i ii ' h lln i'ft b o n tă ,,.
■ H \ i A Ih h h i', J n fe t.
I^)n i imi. muir K dezlănţuit): De luni de zile nu mai
Hm ilei j| S.O.S. înţelegi, A r a ? „Salvaţi sufle-
73
 tele noastre.“ Ta-ta-ta, tatata, ta-ta-ta ! Tot aerul,
toate orizonturile vuiesc de chemarea mea. O singură
dată am primit un răspuns : era tot un S.O.S., venit
foarte de departe. La început m-am bucurat, pe urmă
am stabilit că ceea ce înregistrasem eu nu era decît
u propria mea chemare : reîntoarsă, după ce a ocolit
^ lumea, sau după ce a fost respinsă categoric de lună.
(Rîde amar; pauză.) Cerul e gol, Ara. Arca e o absur­
ditate efemeră, iar noi doi valsăm într-un vis albastru,
printre nişte stranii oglinzi, care ne înmulţesc la
infinit iluzia.
A R A : Perfect, Jafet. Să valsăm. Dar să nu ameţim. Uite,
ca să te trezeşti, goleşte şi paharul meu. Eu nu am
nevoie de alcool ca să spun adevărul.
JAFET : Te-ai speriat, Ara !
A R A : Eu ? Uiţi că o strămoaşă a mea conversa paşnic
cu un şarpe... Jafet, hai să întoarcem clepsidra. Hai
să privim lucrurile şi de jos în sus. Admiţi că Arca
aceasta e tot ce avem ; că Arca aceasta e lumea, e
sufletul nostru ? E destinul — comic, tragic nu are
importanţă — , e unicul nostru destin ? Tu ai spus : e
groaznic să fii inutil ! A i dreptate, Jafet, ai perfectă
dreptate. Tu eşti convins că ai pierdut toate trenurile
şi că la ora asta eşti un balon dezumflat. Aşa este. Uiţi
un lucru : că Arca asta cară materia, cară viaţa — 1
dar această materie şi această viaţă nu au nici o
valoare, nici un sens •— fără speranţă, fără vis, fărfl
dragoste. (Creşte.) Uită-te în ochii mei, Jafet : noi
doi, eu şi cu tine — învinsule — sîntem speranţa, visul
şi dragostea acestei lumi. Nu te strîmba"T^ u-ţT~ ţin o
predicărlSpun ce gîndesc. Sîntem la o mare cotiturii,
e cinstit să vorbim deschis. Tu trimiţi disperai o
S.O.S.-uri în univers. Nu primeşti nici un răspuns ]
fiindcă nici nu poţi primi. S-au rupt fii’ele, stihii li •<
tac. A i pierdut legăturile din afară, Jafet, fiindcă ni j
pierdut legătura cu propria, ta conştiinţă. Mesajul tiiu :
„Nu pierde speranţa, omule, mergi înainte, în cumul
vei ajunge“ nu e o minciună. E. cel mai frumos nih
văr, cel mai frumos îndemn. Cu o condiţie : să ere i
în el şi să lupţi ca el să se realizeze. Fiindcă nu uvoiltl
altul. înţelegi ? Nu avem altul...
JAFET : E tîrziu, Ara, e tîrziu...
74
AR A : Niciodată nu e tîrziu. Eu, Jafet, am captat mesa­
jele tale. A i strigat : „Salvaţi sufletele noastre“ . Uite,
am venit la tine şi-ţi propun : hai să ne salvăm, reci­
proc, sufletele. Dacă accepţi, eu arunc sticla asta în >.
apă, întorc spatele către furtuna care vine, îmi deschid
braţele şi-ţi spun : sărută-mă, Jafet. Sărută-mă. (Jafet
se ridică, emoţionat.) Şi dacă noi doi, aşa cum sîntem,
ne vom topi împreună nădejdile şi spaima, dacă noi
doi facem legămînt şi înfruntăm cu curaj războiul şi
moartea care ne ameninţă, Sem şi Ham, şi toţi Semii
şi Hamii din univers se vor topi ca ceara în faţa cin­
stei noastre.
,1AFET : Ara, Ara !
A li A : Sînt curată şi tristă. Eşti curat şi trist. Nu eşti
eroul meu visat, nu. Eroul meu avea o sabie în mînă.
Tu, în schimb, ai în inimă o chitară care plînge fru­
mos, şi asta poate înlocui, .la nevoie, o sabie. (Tandră.)
învinsule ! Caraghiosule ! (Il sărută pe frunte.) Nu ştiu
de ce, dar de cîteva sute de ani, femeile nu mai sărută
ilecîl capete învinse.
lAKKT : Uiţi, Ara, că Arca e minată. In fiecare clipă
Ini tem sări în aer.
AMA : Tocmai de aceea te chem : omule, ridică-te, ridi-
i i\ le I Ia un topor şi-mi fă o casă, ia un topor şi cio­
pli",.Ic un leagăn de copil, ia un topor, Jafet, şi intră
in el. Nu uita forţa noastră. Ei nu pot avea urmaşi ;
hui, du ! Ei nu se iubesc ; noi, da ! Ei nu cred în
hlmlc ; noi credem unul în celălalt şi amîndoi în Arcă.
fI /1ni’,) In noaptea aceasta mă voi culca cu tine, Jafet.
pi1 duşumeaua asta sub care colcăie ura şi moartea.
Ani nil le iubesc, Jafet, cerul ne va invidia, iar ei doi“ '
|iil vnr pierde puterea ca printr-o vrajă. Ridică-te.
ililillnli\ am obosit. Ia-mă în braţe, sărută-mă lung.
Mtlil ii l'i'meie slabă şi nenorocită. Mîngîie-mă ! Ocro-
1 h-n mrt I (Se sărută lung.)
H l II Nu visăm, A ra? Nu visăm ?
■H A Cm miros au braţele acestea?
¡M 1! i I »i■ cremene arsă de soare.
M • ini. ml buzele mele, iubitule?
-ţnl'l I l'i i)iI ile pădure.
HA i hl |lill ui ?
trji I l Hiii, i• ile lei, toamna.
75
A R A : îţi mulţumesc, Jafet, că ai venit. Şi inim a mea
a lansat în lum e un S.O.S. M ic de tot. M ă bucur că
l-ai auzit.
J A F E T : L-am auzit, A ra !
A R A : A m să-ţi fac piine bună şi copii frum oşi. Iar
seara am să te aştept să v ii acasă flu ierind.
J A F E T : Ia r eu am să te iubesc ca pe o dim ineaţă cu
soare, am să te iubesc ca pe o comoară ascunsă, ca pe
un cer p ;erdut şi recîştigat. (S ă ru t.)
A R A : De acum, eu sînt pentru tine ,.Black and W h ite “ .
(C alină.) Beţivule...
Scena a 6-a
Intră PROTOS, speriat, în mare grabă
P R O T O S : A ra, A ra !
A R A : Ce e, Protos ? Ce s-a în tim plat ?
P R O T O S : Iertaţi-m ă... A ra, ei... ei au aflat. N u ştiu do
unde.
A R A : Şi ?
P R O T O S : V o r să mă prindă. Să mă bată, să mă bage în
lanţuri. V in după m ine. li auziţi ?
A H A : Fugi, Protos... Jafet, ajută-1. T e rog eu să-l ajuţi I
.IA K E T : Dar nu înţeleg nimic...
A H A : Plecaţi repede. A r e să-ţi exp lice Protos. Eu il
r e ţ i n . (C ei doi pleacă în fugă .) C ît v o i putea...
Scena a 7-a
11>11111 ilin dreapta .Sem şi H a m ; amîndoi cu pistoale In
IH liift )
II IM I n •11 <|t mi11 că Lu îl ascunzi.
Nl M i Mi i m inţii |»«• ainîndoi. (îl
II \M ■ 11u un ni nui|)A, bestia !
M i' Mu i c i ii ,i, d o m n i l o r .
yti
H A M : N -avem timp, A ra. Hai, Sem !
A R A : F iţi politicoşi. C e-i cu pistoalele astea ?
SEM : N e grăbim . A fu g it Protos !
A R A : Staţi... Staţi ! Vreau, vreau acum, înclipa asta,
să vă comunic... că am ales... N u v re ţi să ştiţi pe
cine ? Poate că c unul din v o i doi.
IIA M ( b r u ta l): Fetiţo, eşti prea tînără pentru diplom a­
ţie. U ite m icrofonu l de rezervă. (î i arată, în a lt loc,
u n m iCŢofon ascu n s.) L -a i ales pe cretinul de Jafet.
Dar, în problem a asta, eu încă nu m i-am spus u lti­
m ul cuvînt. Şi am un cu vînt greu...
SEM : Cum ? P e J afet ? A sta-i culmea ! (Ies în fugă
am îndoi.)
A H A : A m greşit, D um nezeule, am g r e ş it ! (F u g e după
ci.) Nu, n u ! (Se aud îm pu şcătu ri. S e m şi H a m : Stai,
«tai Protos ! A p o i, A r a : B ravo, Protos. Ia r îm puşcă­
turi. A ra se întoarce în scenă, urm ăreşte acum barca
lu i P ro tos pe m arginea im aginată a avanscenei.) Du-te,
I ’rolos ! Du-te. A i scăpat. Steaua ta e bună, fii sigur.
No vom m ai întîlni. Poate ! A dio, Protos, A d io !...
( Jafet apare în uşă, clătinînd u-se. E p lin de sînge. A ra
iui observă la încep u t. A i reuşit, Jafet. E prim a noastră
Victorie.
IAK KT : M ă tem că e şi ultim a, Ara... (.Se clatină.)
U lA (ţ i p ă t ): Dum nezeule, eşti r ă n it! Sînge... s în g e !
l 'Ini' n tras, J afet ? (î l ia de m înă ş i-l d uce spre fo to liu .)
I M1KT ; F raţii mei. B unii m ei fraţi. D ar Protos a scăpat.
Mi nv » lui. Face...
AH A te leg. (C aută pansam ente.) C rim inalii, crim i-
i im III... (II. pansează.) V ai, cît sînge ! C ît sînge !
M i 1'KT (u m o r tîrz iu ) : N u e sînge, A ra . E alcool.
( punsindu-l, îl sărută m e r e u ): Jafet, iubitule, nu
VtH'jil 'IV pansez. A m să te vindec... ai să vezi...
sMKKT (m> crispează de d u r e r e ): N u te obosi, A ra. N -are
fMii (/»cearcă să se scoale.)
i I V vrei ? Stai liniştit, dragule...
II i I Vremi să văd apele. Şi cerul... (A r o a propie
/nhiliiil tic p rim u l p la n .) Nu aşa. Stai jos. Eu vreau
caută.) A ic i nu i M hi i i nle la picioarele tale. (Se aşază. P riv e s c a m în -
i|h ) i n u l i i h ' Ara ii sărută p ăru l.)
M t 11 uluiţi mai bine, J a fe t? Rana nu e gravă...
77
JAF E T : Nu ştiu. Mă simt bine. (Tac prelung, se apropie A R A : Bine... (Greu, cu lacrimi, începe.) ...Şi acolo unde
furtuna.) Niciodată nu am fost atît de fericit. A tît de trăiam înainte, venea, în fiecare zi, la mine o şopîrlă
limpede. Parcă văd lumea pentru prima dată. Totul e mică. O şopîrlă de aur.
atît de simplu şi de frumos. Tu eşti bună, cerul e JA F E T : Jafet !
adine, valurile-s nesfîrşite... Protos călătoreşte după A R A : Da. Deschidea gura şi parcă voia să-mi cînte ceva.
0 stea... Dar uita, se scuza politicos şi se întorcea în ascunză­
A R A : Şi noi avem o stea ! Şi noi vom fi fericiţi... toare... Eram atît de fericită cînd venea... Ştiam că vrea
JA F E T (zîmbeşle trist) : Cineva rîde în spatele nostru. să-mi cînte un cîntec frumos, cel mai frumos din
A R A : Taci, Jafet. lume. Cîntecul vieţii mele. Tristul cîntec al bietei
JAFE T : Singur ? Singur ? Singur ? mele vieţi... (Jafet a adormit. Ara se sperie.) Jafet,
A R A : Taci. Jafet, să nu mori... ( î l examinează.) Respiră încă,
JAFE T : Veşnic ? Veşnic ? Veşnic ? (Recită versurile, şop- inima îi bate. (R eţinut, totuşi cu nesfîrşită disperare.)
tindu-le cu semn de întrebare.) Cerule, oameni buni, salvaţi sufletele noastre ! Nu
A R A : Mă ucizi, Jafet. (Lacrim i.) trebuie să moară ! Jafet nu trebuie să moară ! A ltfel,
JA F E T : Cerul nu e gol, Ara. Uite, ascultă. întregul eter altfel...
răspunde. Muzică, versuri, dragoste. Văd acum şi eu (întrebarea rămîne deschisă. Năvăleşte muzica, zgomotul
golfuri liniştite, palmieri şi izvoare. Există ! (I i apucă maşinilor, al valurilor, şi la urmă...)
palmele.) Şi aici se zbate un porumbel obosit. Cu o
ramură de măslin în cioc.
A R A : Nu, Jafet, nu... CORTINA
JAF E T : ...Şi muntele e acoperit cu zăpadă pînă în vîrf.
A R A : Nu, Jafet, nu e nici un munte, nici un porumbel.
JAF E T : Taci, Ara. Să ascultăm muzica acestei ore... Azi
e ziua nunţii noastre.
A R A (p lîn ge) : Da, Jafet. A z i e ziua nunţii noastre. Şl
muzica asta e pentru noi...
( A p a r e sus, ca o u m b r ă , N o c . F aţa î i e lu m in a t ă de o hi
m in a r e .) /'r1/i'nşani-Craiova,
i nurlie septembrie 1967
NOK : Copii... (Pauză.) Copii, mama voastră a murit. I
Aii A (ascunzîndu-l pe J a fe t): Dum nezeule! Tată, vili
Imediat.
NOK Nu ! O veghez singur. V oi să vă iubiţi în pat'i'B
Armii aţi rămas ultima nădejde a acestei Arce. Noapla
Iun in, copii, noapte bună... (Dispare. Linişte. Jafet rff
fmn/i/f, Ara se adună cu greu.)
A lusl, cineva? A vorbit cineva?
<\i' \ i it iiiir .h -'J r ): Nu, Jafet. Nimeni... (Adaugă r/retil
1imn mlm llr, valurile.
II l'u<' h *.I>■ mi ceva, Ara. îm i place glasul I,A|| I
<1HA ' 1 ” i U .pun, .lalot?... (După o clipă de ezitiutJ
hini* i l(I* mi'ii' încep cu tine...
M II I |' i m i Hli'ijli’