8OR1S FR A D K 1 N

* * *

Capcana "solenoldttlttl"

·Colectia .. Povestiri ştiinfifico-fantastice�

Anul VII - Nr. 161 - August 1961
 În romineşle de TUDOR RADU şi CEZAR RADU

••

Coperta-desen: DUtv!ITRU IONESCU

Rezumatul broşurilor precedente

I

"P.V.-313", o navă uriaşă de 52 m înălţime şi 7,5 m

diametru, porn eşte la dr um. Ea nu va luneca pe apa ocea­
nelor şi nici nu va străbate spaţii interstelare ; se va în­
drepta spre interiorul pămîntului, spre bezna de loc a
adîncurilor subterane.
De.,i pe navă există, din prevedere, rezerve alimen­
tare p e 6 luni, călătoria trebuie să dur eze doar cîteva
zile. Cei şase m embri ai echipajului alz primit misiune:J
să atingă "bariera de adîncime", situată la 40 km de sol,
iar după ce vor fi pătruns în aslenosieră să revină la
suprafaţă. Chiar înainte de plecar e, constructorul�şef al
navei, Remizovski, i-a a tras atentia lui Vadim să res­
pect e itinerarul stabilit.
- M-am abătut eu vreodată de la program? a repli­
cat vesel comandant ul navei.
"P.V.-313" înaintează spre adîncuri. Siredelul termo­
nuclear deschide drum prin rocă, automatele giroscopice
mentin directia pe verticală, sint etizatorii extrag din roci
apă şi oxigen.
Unii membri ai ech ipajul ui - c um e Miheev ·_ sînt
vechi şi în cercaţi călători în subteran, obişnuiţi cu con­
diţiile speeJale impuse de asemenea drumuri. Pe atomis­
luj B.iront 1 ns ă, savant deprins cu liniştea şi calmul cabj-
netului de lucru, totul îl enervează, îl sîcîie. EI nid hU
prea are încredere în "cu tia asta de conserve".
Kilometrul 41. Nava a pătruns în astenosferă, atin-.
gînd ţinta propusă. Acum trebuie să se întoarcă.
Dar sîntem abia la începutul romanului.

IT

41 km de la s uprafaţă. Şi mai sînt încă mn In adîn­

cime. Lui Vadim i se păru dintr-o dată că depăşirea ba­
rierei de adîncime a fost o nimica toată şi-1 ispiti ideeu
continuării că lă toriei . Cînd au auzi t aceas ta Andrei Ciu­
rakov a dat din umeri indiferent, Biron t a ţipa t că navu
trebuie să fie întoarsă imedia t, geologul Dek t eariov <1
exclamat ca în totdeauna: "Ah zanghezur - zanzibar !"
Motoarele au fos t puse în funcţiune, şi "P. V.-313" a
contin u a t să se deplaseze în jos. 70 ... 90 ... 100.. 150 km
.

de Ia suprafaţă. Nimeni nu se gîndeş te Ia r eîntoarcere.

Şi Valentin Makarovici Biront es te pasionat de aceastd
călătorie, descoperirea mezonilor în astenosferă con­
firmă ipo t eza sa ştiinţifică cu pri vir e la suprarăcire.
Kilome trul 202. Presiunea asupra navei este de
72 000 de atmosfere. Un cîmp magne toplasmic asigură
însă o rezistenţă pînă la 300 milioane de a tmosf ere . Nu­
mai de n-ar fi existat vibraţiile. Pe măsură ce înaintează,
apara tu/ subteran trepidează tot mai puternic. Dil1
această cauză, la sfîrşitul celei de-a cincea zi a călă to­
riei, Slwriupin a leşinat. La un moment dat, nava a înc e­
put să se legene p u t ernic; oamenii se ros togoleau în
cabine, lovindu-se de pereţi. "P.V.-313" intrn."P în zona
unui epicentru.

'3
 PRIZONIERII BEZNEI DE FOC
(Urmare din numărul trecut)

Vadim conectă reţeaua interioar ă de c o munic a ţie şi

chemă pe rînd pe m ec ani c , p e transmisioriist, pe geolog.
Toţi se gă se au lîngă tablourile de c o mandd., la lo cu­
r i l e lor.
- Cum de au putut apărea curgeri în mediul s o lid,
comprimat aproape pînă la densitatea metalului ?
Dekteari o v răspunse :
- La dezagregarea ult,racristal el o r se degajă o c anti­
tate enormă d e energie. Datorită dez agregării cristale­
lo r , au l o c s alturi bruşte al e p r esiunii. Materia care ne
înconjură e p lastică, cum e cauci ucul, i ar exp l o ziile o
compri mă. Ea r evine ap oi la starea iniţială. ln felul
9cesta, straturile de bazalt se deplasează în di ferite di­
recţi i , tîrînd cu ele şi nava n o astră. Dacă ţinem s eamă
că deformaţiile cuprind secto are de sute şi mii de ki lo ­
metri , în seamnă că noi, Sn mod practic , rămînem imo bili.
- Se şi si mte . ..
- Lui S koriupin îi e rău, i nterveni meca nicul. A le-
şinat.
Miheev încercă să s e r idi ce din fotoliu, dar Vadim
i-o luă în ainte. .
- Rămîi la t abl oul de comandă l îi strigă el . Nu-ţi
lua ochii de pe aparate.
S ecundul î n cuvi inţă din cap.
Vadim aşteptă p înă cîn d fotoliul aj unse sus, şi s c ările
jos,.� ap oi .s:ări cu m îinil e întinse înainte. Se prinse de o
�
s c �ahă ta 'de ha·ra tra.pezului .
 In momentul următor, fotoliul se prăbu şi j os şi scăriţa
ajunse deasupra. Vadim rămase atîrnat în mîini. S trîn ­
gînd din dinţi, trecu din scoabă în scoabă şi se îndre ptă
către trapă.
Piotr Afanasievici îl urmări pe Surkov p î nă cînd dis­
păru în deschiderea trapei. Epuizat complet, se lăsă
atun ci pe speteaza f otol i ul ui . Se simţea foarte rău, pro­
babil că nu cu mult mai bine decît Skoriupin : era şi
vîrsta.
,,Asta-i ultima ta călătorie, Miheev, gîndea el cu amă­
răciune. E timpul să laşi locul tău tinerilor".
Nava continua să fie aruncată dintr-C!J parte într-alta.
Straturile de bazalt cînd o comprimau, cînd sl ă b e au
strînsoarea. Salturile de p re s iune provocate de deza­
gr.::;garea ultracristalelor semănau cu nişte explozii ade­
vărate. O dată cu presiunea, vari a brusc şi temperatura.
Puternice unde sonore pu neau în vibraţie fiecare şurub
al navei.
Vadim se întoarse palid, cu fruntea brobonită de su­
doare.
- De ce ai mai venit ... aici? între bă Miheev. Mă
descurc şi singur.
- N.. . n... nu ştiu. . . , acolo nu-i mai bine .
După ce se mai o dihn i puţin, Vadim îl chemă din
nou pe Dekteariov.
- La ce adîncime încetează dezagregarea ultracris­
talelor ? întrebă el.
- Aproximativ la 400 de kilometri.
Indicatorul de ad înci me arăta 290 de kil o m etri . Asta
înseamnă încă . . . Din cauza zgomotului, a scrîşnetelor din
j ur şi a durerii insuportabile de cap, comandantul na­
vei nici nu era în stare să-şi dea seama de cît. timp mai
e n e v oie pentru ca să învingă aceşti 110 kilometri.
- 61 de ore, spuse Nikolai Nikolaevici. Do:lă. zile
şi jumătate.
Ceasurile se s curg e a u greu ; vibraţiile înnebunitoare
şi şo curi l e nu conten eau. Ne mai p u t î nd suporta, oa­
m eni i părăsiră fotoliile şi se culcară în hamacuri, încre­
'
dintîndu-şi soarta automatelor.
Incepu să tremure şi aerul elin cabi n e , ca şi cum ar
fi fost un corp solid. V ibr a ţ iile se transmiteau şi p rin
su sperisiih::) ,. elastice de nail on. Din prici na lor, cap ul
părea�
- ·c
di:. se de s face în bucă.tele, încheieturile se um-

5
flau, apăre.au du reri în muşch i, ardea p ielea de p e corp.
Pent ru ca s ă nu mai vadă pereţii legănîn du-s e, oam en ii
st ăteau cu lc aţi şi c u oc hii înc hişi.
De s om n s au de mînc are nu pu tea f i vorba. Tutu­
rora - şi mai ales lui Skoriu pin � le era greaţă. Biront
gem ea, c ăut a t ot t impu l c eva cu mî inile, îşi ascun dea
faţa î n pernă , s e ridic a în cap ul oas elor, of ta şi s e t rîn­
tea din n ou în lun gul hamacu lui.
Ciu rakov şi Dekteariov s e c hinu iau î n t ăcere. Vadim
aştept a ult imele moment e : era c onvins că tradu ct orii
de program n-o s ă rezist e şi c ă o să s e î ntîm ple c eva
c are s ă pu nă cap ăt tutu ror chinurilor.
Doar Miheev m ai găs ea destu lă put ere in el c a s ă
aducă apă t rans misionist ului. Cînd s e înt orcea la ha­
mac ul s ău, leşina imediat.
Andrei gemea, iar Vadim, nem aiputîn d î ndura, bles ­
temă răc nin d şi în cepu s ă plîn gă c a un c opil. Dekt ea­
riov sc rîşni din din ţi.
Intreaga navă gemea şi se legăna ca un om rănit de
moart e. Uriaşul ei c orp de oţel t remura tot . Şi t otu şi
c ontin ua s ă mear gă. Mer gea un de o în dreptau oam en ii :
în jos .. . în jos ... în jos ... p rin dansu l t urbat al materiei
in candesc en te.
Abia c ăt re sfî rşitul c elei de-a şasea zile balans area
înc epu s ă s e potoleas că . Aut omatele giros cop ice res ­
pin geau din ce în ce m ai s igur at acul s tihiilor su bte­
ran e. Vibraţiile scăzură. Ca şi pîn ă acu m, corp ul n avei
se scutura şi răsun a, dar în zgomotu l acest a pă trundea
tot mai ferm sun et ul cun os cut al m ec an is mului î n ·fu nc ­
ţiune.
Oamenii rămaseră î n hamacu ri şi a şap tea, şi a opta
zi. Işi reven eau în cet. Durerea de c ap î i nă ucea încă.
Zăce au n eput inc ioşi şi in dif erenţi, iar c înd des ch ideau
ochii nu s e recun oşt eau unu l pe c elăl alt . Primu l care-şi
reveni fu Vadim .
- Sînt em î n viaţă I s trigă el, s fidîn d durerea din
gît. Sîn tem în vi aţă 1 Au ziţi ? . .
In c ea de-a n oua zi, n ava s e depă rtas e dest til de
zona epicent relor. In cabin e tron a o ·linişt e . binefăc ă­
toare. Atu nci adorm iră. Adorm i:ră dintr-o dată c u t oţii,
·

parc ă fus es eră î riţeleşi. Dormiră 12 s au 14 Ore. Somrittl

goni durerea de c ap.. Cînd s�au trezit,. au slmtit. c a le
...
e ioame. �'
� -c
 N-a fost chiar atît de simplu să c ob oare din hamac.
Incheieturil e erau umflate, m a i ales coatele şi genun­
·
chii. Erau atît de slăbiţi, înc ît nic i nu re uş e a u să-şi
t ragă pătura pe ei s a u să se aşeze. D î:n.du-se jos din
hamac, Andrei sări pe p odea, dar, neputînd sta în pi­
cio are, se întinse pe pod e a într-o pozi ţie caraghioasă.
Se uita m irat la ceilalţi . Ace ştia îl priveau zăpăc iţi, în
tăcere.
Era c araghios , ş i în ace laşi timp trist. Şase bărbaţi
în floarea vîrste i învăţau din nou să meargă. Tîrîş­
g răpi ş ,
au ajuns pînă la masă. Aici, alt chin : mîinile
nu puteau să ţină lingura, nic:i să des ·chidă cutiile cu
concentrate.
Abia după o zi, c u mare greutate;-. re uş iră să mă­
nînce cum trebuie . D upă ce s - a u săturat, au î n ceput să
s e examineze cu curiozitate unul pe celălalt.
-:- Cu toate aceste a . . . , spuse Dekteari o v, cu cine am
onoarea'? S î nteţi fantome sau oameni ?
In glumă îl trase pe B iront de barba roşcată, c res­
cută în ultima vreme. S a vantul nu s e .supără. Zîmb e a
feric it ş i îngăduitor.
Păroşi, sl ăbiţi, erau într-adevăr de nerecunoscut.
- Prin c e am trecut! oftă Skoriupin. D acă o să în­
cerci să p ove steşti c uiva, n-o să te creadă.
- Piotr Afanasievici, Vadim se uită la secund. N-ai
să p r o testezi dac ă o presc nava?
Miheev de sfăcu braţe le în lături în semn de ap a­
rentă indiferenţă.
Intregul e c hipaj coborî în c ab in a de c omandă. Va­
dim se aşeză la tablou , examină aparatele , dar, înainte
să apese pe b uton, întrebă :
- Ce credeţi, a m e ritat ?
Dekteiuiov deveni imediat serios :
- A· meritat,· Vadim Serghe evici. Conştiinţa dumi­
tale po ate fi liniştită. O păţim rioi sus, as ta-i sigur. 11
_
c unosc eu pe Arkadi Semionovici ; e n e înduplec at. Noi
însă n-o să te lăsăm. Să ne . .. "taie capul" la toţi . Aşa-i
Valent�n Makarovici?
- O, c unoştin ţele mele s-au îmbogăţit atît de mult !
răspunse B iront frec îndu- ş i mîinile. Comimdantul navei
apăsă -pe .b ut o n- Motprul_ t ăcu, acţiunea . sfre delului î n-
cetă.�Era. (),liniŞ te d e săvîrşită.
- ·c
7
 Atunci Biront pocni din deg e te şi, spre uimi r e a tu­
turora, încercă să facă o figu r ă măiastră de dan s . Cum
însă nu ştiuse niciodată, nici chiar în tine r eţ e , să dan ­
seze, ieşi ceva 'nedesluşit şi caraghios.
- Nu uita , colega, îi aminti Dek te ario v , va trebtn
să mai trecem încă o dată prin epicentre.
Cu asta reteză avîntul atomistului.
După ce oamenii se odihniră şi-şi r e f ă cu r ă forţele,
recăpătară deprinderea de a glumi. Tensiunea n ervoasii.
ced a se .

18

Timp de 14 ore, nava rămase nemişcată ; era nece­

sară v eri fic a rea aparaturii. în acest răstimp, Andrei s-a
gîndit mai mult d ecît în întreaga viaţă. S-a gîndit cum
a trăit şi cum a muncit pînă acum şi c u m va tr e bu i să

trăia scă şi să m unc e a scă în v1itor.

E greu de spus de ce s-a pet re c ut - aşa, pe ne a ş tep ­
tate - această cotit u r ă în s u fl etul lui Andrei. D ar a
fost o are pe neaşteptate ? '
Neliniştea creştea. Era suficient ca An d r e i să. în­
chidă ochii, şi i m a gina ţi a îl purta pe o navă co smică
avîntată în slava cerului. Simţea nevoia de spaţiu.,
c ăuta senzaţia s p a ţiului de n(2măsurat. La î n ceput ho­
tărîrea abia se b ănui a. Tr ept a t însă ea devenea tot mai
cl ară. Trecînd de la un apar at la altul , Ciurakov îşi
preciza în gînd viitoarea atitudine : cînd se va î ntoarce
din călătoria cu 11P.V.-313" va pune pe masa c o nstruc­
torului-şef cererea d e plecare din uzină. A dio tehnică
subterană ! Va s crie ap oi o cerere către se c to rul cosmic
de pe lîng ă Consiliul de Miniştri. O să aibă el de lucru.
Ii părea însă rău că trebuie să se desp a rt ă de Vadim.
Cîţi ani tr ăi seră ei ală t u ri şi lucraseră umăr la umăr ! De
unsprezece ori fuseseră î mpr e ună în călătorii în depăr­
. tate cu n a ve subterane. Amiţ1tirile sale din copilărie şi
·
tinereţe sînt legate pentru totdeauna de Vadim. Şi d acă
lui Andrei ·uneori nu i-au reu ş it aşa cum trebuie unele
lucruri, vinovat nu este nimeni a ltcine v a decît el însuşi.
,Aşa· o. să facă. A învăţat, a m uncit , a trăit pînă la 29
d e"' ani şi · lÎite că nu-i încă pe drumul lui. Şi-a dat seama
de asta după trecerea prin epicentre. Nu că s-ar fi spe­
riat de prim e j die ... Dad.-i nev oie, el merge cu "P.V.-313"
pînă la ori ce adîncime, chiar şi pînă în centrul pămîn­
·
tului. .
- Dispozitivul de program e în s t a r e perfectă, ra­
portă Andrei lui Vadim. Să verificăm şi sistemul de
semnalizare ?
- Cred că nu-i n e c es ar , spuse Vadim. Acum ne
odihnim puţin şi apoi o pornim înapoi.
- Nu mergem mai dep arte ?
Vadim rămase pe gînduri .
- Mai devreme sau mai tîrziu, o să ajungem noi doi
acolo, Andrei. Pentru mine însă e clar acuma un lucru :
"PV-313" nu-i pregătit pentru asemenea călătorie înde ­
părtată ; şi nici ·noi n u sîntem pr e gătiţi. Cel puţin din
punct de vedere psihologic.
"Să-i spun oare că asta-i ultima mea căl ăto r i e sub­
terană?" se întrebă Ciurakov. "Nu, mai bine mai tîrziu,
acolo, la suprafaţă. Mie nu mi-i sortit să în so ţesc nava
pînă în centru l pămîntului, dar sînt convins că Vadim
o va conduce . Pe el n imic nu-l poate opri" ...
Vadim se culcă în hamac şi adormi ; Andrei însă nu
putea a ţipi . A vea sentimentul că-şi ia adio de la navă.
Se .duse încă o dată în se cţia maşinilor, examină rîndul
de automate tăcute, dar neobosite, mîngîie suprafeţele
c al de ale sintetizatorilor. Coborî apoi la el în cabină.
Skoriupin îl întî mp ină făcîndu-i semn să tacă. Se su­
foca de rîs şi-şi astup a gura cu palma. La tabloul de
coman dă era conectat difuzorul de comunicaţie inte­
rioară. Vocea joasă şi certăreaţă a geologului nu putea
fi într-adevăr ascultată fără zî mb ete. Difuzorul drăcuia
indign at pe un adversar imaginar, tăcea un moment, pen­
tru ca din nou să o pornească cu nişte e xclam aţ ii de
admiraţie sau cu un val de înjur ătu ri .
Mecanicul se urcă în cabina savanţilor.
- A, And rei ! salută Dekteariov apariţia lui. N-am
unde să te aşez, nu sînt pr e v ăzute fotolii pentru vizita­
tori. Ei, ce facem, ne în t o a rcem ? La Valentin Makaro­
vic i şi la mine lucrul e în toi. Uite, şi făcu un semn cu
capul �ătre ecran, 2 500 de grade şi bazaltu-i arlbastru. Ce
co�presiu�e ! Spectrul continuă să se deplaseze, deşi

- T relatiile c uno s cute s-au dus la naiba. Deplasarea

toate;.. •

9
nu corespunde tempera turii. Ce părere ai de asta ? lată o
problemă pentru care poţi s ă-ţi spargi şi capul.
Timp de 15 minute în şir, geologul îşi expuse păre­
rile în problema legăturii dintre presiune şi starea fizică
a. materiei. Lui Andrei multe dintre ideile lui Nikolai

Nikolaevici i se păreau pur şi simplu fantastice. Meca­

nic de navă subteran ă , avînd la activul său nenumărate
călătorii prin varietăţi infinite de roci, el se considera
destul de documentat chiar şi teoretic. Acum, privit prin
prisma cercetărilor lui Dekteariov, bagajul său de cunoş­
tinţe apărea tare sărac.
- Uite, de exemplu, o problemă veche şi totuşi ne­
rezolvată··nici pînă în momentul de faţă, continuă Niko­
lai Nikolaevici cu vocea lui puternică. De ce există cu­
tremure? Sursa am văzut-o, am simţit-o chiar noi."Totuşi,
deasupra acestei surse este un blindaj de 300 de kilo­
metri. Cum se transmit variaţiile bruşte de densitate prin
litosferă ? Deocamdată nu se ştie. Sau uite altă problemă.
Pămîntul răsuflă de două ori pe zi ; toate oraşele, s atele,
pustiurile, pă dur i le , munţii se ridică şi se coboară cu vreo
jumătate de metru. Dar de ce ? Te întreb, de ce? Presu­
puneri sînt foarte multe. Şi dacă eşti întreb at, răspunzi
fără ezitare : aşa şi aşa ... să vezi, că nişte fluxuri ale mag-_
mei .. · provocate de atracţia Lunii. Fleacuri ! Scolastică !
Adevărata cauză este acolo, Dekteariov bătu semnifica­
tiv cu piciorul în podea, acolo, în zona centrală. De acolo
începe totul. Bănuim noi cîte ceva, dar sînt necesare do­
vezi de netăgăduit. La naiba, ne trebuie fapte. E ade­
vărat că noi am reuşit să demonstrăm că toate continen­
tele sînt în fond nişte sloiuri de granit care plutegc în
bazalt. La început nu ne venea să credem că cev a solid
poate pluti în alt solid ; dar am verificat, ne-am obiş­
nuit, ne-am convins.
- Dar aţi reuşit să lămuriţi ceva în legătură cu pozi­
ţia anterioară a polilor magnetici ?
- Oho ! Nikolai Nikolaevici sări în picioare, băgă
ştrengăreşte mîinile în buzunare, îşi înfipse în faţa me­
canicului statura sa uriaşă şi stîngace şi strigă cu blîn­
deţe, arătînd spre Biront : Ia uită-te la el ! A pus degetul
drept pe rană !
Atomistul, obişnuit de acum cu peroraţiile neconte­
nit� ale s;.olegului său, se grăbi să dea din cap fără să
mai iidiee� ochii de p e jurnal.
� ·c
 Uite ce e ! Cu o mî nă ge olog u l îl apucă pe And rei
pe du pă um ă r, iar cu c e al alt ă o sp rij ini de tabloul de
com and ă . Uite, vezi ? As ta e una dintr e pro bl e m e l e cele
m ai s pinoas e ale geo l ogie i pl an e te i noastre. S-a st a bilit
·

doar că î n locul Pol ul ui Sud a fost odată Pol ul Nord. Şi

in vers . Pe scurt, Pă mîn tul s e î nvîr tea î n se ns contrar ce­
lui de ac um . Şi astăzi î nc ă , polii geografici şi magneticl
îşi c ont inuă împ reună că lătoria. Care s înt factorii care
pr ovoacă ac est fen o me n ? A ce s t ră spuns es te şi el ascuns
acolo, z i se geologul, lovind cu p ic io ru l în p odea .

Nikolai Nikolaevici îşi lu ă m î n a de pe um ă r ul lui

Andre i şi s e aşeză d in nou în f otoliu. Priv ea p es te capul
t î nă r u lu i mec anic , undeva în depă r tare .

- Eh, dacă am reu şi s ă pă trund em l a o a dî nc i m e de

2 000 de ki lometri spu se el vis ăt or, s -ar p re c i za poate
,

multe. Deocam dată î nsă nu- i pos ib il Nă dăj duies c totuşi

.

să apuc clipa î n c ar e voi fi invitat î ntr-o călă torie sp re

c ent rul p ămî n t ulu i Nici eu şi nici Valentin Makarovici
-

n-o s ă refu zăm . Ei, c e zici Val entin Makar ovicii o s ă

refu zăm ?
Biront puse tocul -rezervor electri c p e ju rna l u l de bord
şi începu s ă şi frece bărbia. Era e vident că î n trebarea lui
-

Nikolai Ni kol ae vi c i î i făcea p lă cer e Zg om o t ul motoru­

.

lui care începuse s ă funcţioneze nu-l lăs ă să vorbească.

Gata, oftă geo l ogul Ne· în to arce m şi tare n -aş fi
.

vr ut.
Da, ni c i eu n-aş fi vrut, fu de acord Biront.
Alerg l a tabl oul de c o m a n dă zise Andrei.
,

19

· Maşina î ncep u să funcţioneze. O d at ă cu ea s e însu­

fletiră firele indi c ato are al e a p arate l o r, î ncepu ră s ă c li­
pe a :=;că becurile s em nal izatoare. Nav a t rebuia s ă descrie
un m(!re arc de c e r c, cu o rază de 8 kilometN., şi abia
după q.ceea s ă porne as că pe verticală, î nap oL
.

Andrei c o nectă sist emul s e c u n dar de s emn al i z a re ,

care. dirija tr an sm is ia de s em nale s onore ş i controla indi·

caţiile ap a r atelo r . Privire a sa dist r ată se op;ri o clipă asu­

pra eâany.lui, iar ap oi tre c u l a S kor i upi n . Transmisionis�
-
" '
tul fl u ie :z:a Şi dădea din cap î n tactul m elo die i
- ·c
.

.11
 "Sus ! Spre Soare ! Ii trecu p rin minte lui Andrei.
Ac ol o e Lena . .. Şi ţie îţi spun adio, Lena. · Viitorul meu
e de acum Cosmosul".
- Ce arată tradudorul tău de traseu ? î ll aduse la
realitate voce a lui Vadim;
Abia atunci observă mecanicul că ceva nu era în re ­
gulă în indicaţ:iile unui a dintre aparatele pe c a re-I p rived
fără să-I vadă. Prin ferestruica pătrată se vedea cum se
tî răşte o· bandă l a tă, albă, pe c are era desenată o reţea
fin ă r oşie. Două pe niţ:e e le c trice l ă s au pe ea urme lumi­
noase . Una dintre peniţe trase o linie galbenă - drumul
pe c are trebuia să-I urm e z e na va. A doua trase o linie .
roşie - traiectori a r e ală a deplasări i . De obicei a c es te
două lini i erau p aral el e . Automatele menţi neau e xact
direcţia dată de secund.
Acum însă liniil e se dep ărtau necont e nit un a de cea­
laltă. Cea galbenă se c u rb a , o lua într-o parte, iar cea
roşie rămînea dreaptă. Sub ferestruica aparatului c lipea,
chemî nd alarmat, un beculeţ roşu.
- Maşina se abate de la traseul dat, spu s e Andr<::i.
- De spre ce e vorba ?
Privirea mec anic ului alerga de la un aparat la altul.
Pe tabl oul de c omandă clipeau ade vărate constelatii de
beculeţe multicolore, zumzăi a necontenit zumerul * tra­
d uc torului de traseu. O chiul experiment at al m e c an i cului
de scifră imediat simfonia sune te lor şi a semnal e l or luml­
n o ase : giroconductorul î nd e plin e a î n tocmai programul
de conducere c e i s-a imp rimat, î n să întî lnea o r e act iune
inexplicabilă din parte a navei . Maşina continua încăpă-
·

ţ'inat ă să î nainteze pe verti cală, în jos.

- Puterea dezvoltată de motor e ste normală, zise
Ciurakov, mai curînd pentru el d ec î t p e ntru Vadim ; du­
zele laterale lucrează cu sarcina totală, nu există ni ci o
defecţiune î n sistemul de autom atică.
Andrei încep u o excursie în gînd p ri n toate nodurile
motorului, după în treaga schemă a au tomati cii. Şi Vadim
făce a acel aşi lucru. Amî ndoi cunoşteau perfe c t construc­
ţia navei "PV-313" şi amî n d o i e rau în î n c urc ătură.
-- Stop ! comandă VadiP1·

• ZumeJ - dispozitiv vibrator cu sunet de frecvenţă joasă.

.
In mbd c U:re)lt este folosit pentru transmiterea semnalelor acustice
la�t�}efon: (n:t)
 Miheev deconectă sfredelul şi motorul. Comandantul
navei, se c u n d ul şi mecanicul în c ep u ră să examineze apa­
r atele. Acestea însă îi linişteau parcă spunînd : "Totul
e în ordine. Nu vă agitaţi dege ab a . Credeţi-ne".
- Start!
Nava făcu o n ou ă încercure de întoarcere. DuzeJe
laterale, care îndeplineau rolul de cîrmă cu gaz, încercfttl
să î n toar că coada ei într-o parte, aşa cum se întoarce
cîrma vaselor maritime pentru a schimba directia.
Vadim d eco nec t ă el însuşi duza centrală axială, lăsînd
în funcţiune numai pe cele laterale. Însă, chiar da6i
e xista doar jetul oblic, nava conti nu a să se deplaseze
rectiliniu în jos. Cî rmel e cu gaz nu - ş i îndeplineau rolul.
-Stop!
O linişte de moarte acoperi totul. Se auzea numai
fluieratul slab al in st al a ţ iei de for�are a cîmpului
protector. ,
- Nu înţe le g nimic .. . Vadim conectă din nou moto­
rul. Dacă efortul n-ar fi fost su fi cie nt p en tru dep l a s ar e a
în acest m e diu , în c ep u el să gîndească cu v oce tare, n-am
fi putut în general să ne dep lasăm· Cu toate ac este a, vi­
teza de înaint are nu s-a micşorat.
- Nu s -o fi întîmplat c e v a cu duzele noastre ? presu­
puse Miheev.
- Ce părere ai tu de asta, Andrei ?
- Nu ni s-a mai întîmplat ca duzele să nu funcţio-
neze ; n-avem însă la ce altc eva să ne gîndim. Poate că
actionează a supra lor într-un mod oare care cîmpul
protector?
- Fleacuri !
Vadim îşi im a gin a perfect ejecto ar ele laterale cu ie şi ­
rile l ărgite şi în timp răsucite. Ca formă, ele amin­
acela şi
teau co ch ili a de melc. Surkov aprob ase construcţia lor,
asistase atît la execuţie, cît şi la încercările de rezistenţă
mecanică. Ce defect ar fi putu t apărea în duze ? Să se
fi ars ? Să se fi deformat pro filul ? Să se fi în fu ndat partea
în gust ată ? Naive presupuneri !
- Să m ai încercăm o dată.
Sfredelul şi motorul începură din nou să funcţioneze.
Conectară şi duzele laterale. Nava î ncep u să tremure din
cauza efo_rtului. Vi braţia se transmise şi oamenilor. An­
drei nu acordă atenţie d is cu ţiei car e apăruse brusc între

13
geolog şi atomist. Vocile lor agitate răsunau si mul tan
în difuzor.
Trecu o oră. Apoi înc ă una... A trei a ... Adînc imea
crescuse cu încă 5 kilometri şi ju mă tat e. Calculele cele
mai elementare arătau că miş care a rămîne verticală.
Nu-ţi venea să crezi şi nu se p u tea să nu crezi.
In sufletul lui Vadim se cuibări alarma : ,.Dar dac.J.
duzele sînt în regulă ?"
- Bine, hotărî el, să verificăm duzele.
După o aşteptare de cinci ore, p e n t ru răc irea moto�
rului şi s lăbire a radioactivităţii materialului, erau ep u i ­
zaţi şi co mandant ul navei, şi mecanicul, şi se c undul. ..
Nici unul nu-şi găsea locul. Se urcaseră în cabi n a de
od ihn ă , şi acolo, la masă, făcuseră presupuneri care din­
tre automate le juc a festa. Orice variantă le trecea prin
cap, Vadim o combătea imediat. Iar demonstratiile lui
Va dim erau mai mult decît convingătoare.

20

Vadim, Andrei şi Miheev se urcara m secţia de de­

pozite. A c i ei îmb r ă c ară costume dintr-un material moale,
verzui, suficient de des pentru a -i proteja de radiaţia
remanentă a motorului. Un capişon rotund, cu ochelari,
·
acoperea c ap
u l şi faţa.
Trebuia acum s·ă des chid ă trapa din plafonul secţiei.
Un puţ îngust, de circa 12 metri înălţ:ime ducea la co­
lectorul de eşapament, la motor şi la duze. Putul era în­
chis. cu. înc ă o trapă.
- In zona duzelor, corpul nu are protectie radială,
1şi aminti Andrei.
Vadim ridică din umeri .
- Acum n ici nu-i necesară, replică el. Rocile ra d i o ­
active sînt mult deasupra noastră. In ceea ce priveşte
ra diaţ iile interne, aţi examinat singuri indicaţiile dozi­
metrelor.
- N-ar fi b ine să ne sfătuim cu Valentin Maka­
rovici ? propuse Miheev.
- Ar treb ui să· ne dezb ră căin din nou, zise Andrei
uitîndu�se.în jos.
o� tn ·fond ce ne poate ameninţa? întreb ă Vadim.
 - S-ar p ărea că nimic, se declară de acord Piotr Afa­
nasievici.
Andre i stăte a cel mai sus, atingînd cu capul trapa·.
Pipăi cu mîna butonul din peretele puţului. O simplă.
apăsare şi trapa s -ar fi deschis.
- Pot în cep e ? ..
- Hai , spuse Vadirn. Dă-mi voie Piotr Afanasievici.
Miheev stătea între Andrei şi Vadim. In loc să răs­
pundă, î l apucă pe mecanic de mînă şi-1 dădu la o parte·
- Dă-mi voie mie, Andri uş a.
- Ce s-a întîmplat Piotr Afanasievici ? se miră Va-
dim. lncep e ţ i să vă amestecaţi în treburi care nu s înt
d e res ortul dumneavoastră.
- Aici este vorba de problemele tutur o r a. Alături de
comandant, eu răspund de starea maşinii . Şi î ncă ceva,
tinerilor : nu ar fi rău să vă amintiţi că eu fac călătorii
subterane nu de p atru, ci de 28 de ani. De ce să-şi rişte
viaţa întregul echipaj ?
- Să rişte ? Prin ce ?
- Asta n-o ştiu. S-a întîmplat însă ceva cu duzele.
1n timp ce vorbea, secundul trecuse p e lîngă Ciurakov
şi-1 dăduse la o parte de lîngă tr âp ă .

Trapa superioară se deschise. Oamenii simţiră un aer

cald. Motorul şi duzele nu se răc . iseră complet.
Miheev se b ăgă cu ho t ă r î re prin deschiderea circu­
lară şi trinti fără nici un pic de ceremonie capacul chiar
în nasul comandantului navei.
.......,. Nu înţeleg nimic, se miră Vadim. Piotr Afanasie­
vici se comportă parcă noi am fi subalternii lui şi nu
invers.
Trecură 15-20 de minute într-o aşteptare foarte pu­
ţin plăcută. Să stai pe scoab e e ra incom od. In costumul
gros, transpirau pieptul, sp at e le, picioarele. Vadim în­
cerc ă să treacă prin . deschiderea t r a p e i, dar în urP-chi
îi răsunară cuvintele stranii ale lui Miheev : "De ce· să-şi
rişte viaţa întregul echip aj ?"
In timpul acesta, Andrei se pr e ocupa de lacătul tra ­

peţ. Ceva nu-i plăcea a co l o şi parcă uitase de ce se gă­

seŞte aici- Se cufundase într-o m uncă inutilă. Aplecat
într-o poziţie incomodă, păcănea din fl.xatorul electro�
.

lhagnetiC,� as c u l ta sun etul, încerca să se uit e prin deschi­

.
de;ea de 2ontrol.

:15
 - Lasă l adî.tul în pace ! nu se mai pu tu stăpîni Sur­
kov. Ai chef de j o acă ?
- Mi s - a p ărut c ă. fixatorul îşi î ntî rz i e conectarea.
1n c e le din urmă ap ă ru Pi otr Afanasievici. închise cu
c o r pu l său trap a şi-şi sco ase c a piş o h u l . Sudoarea îi
c u r g e a p e obraj i , p ă rul s e î n curcase ş i se lipise.
- Duzele sînt în ordine, spuse el surd.
Vadim strînse şi mai tare cu mîinile s c o ab a de care
s e ţine a , se lipi şi mai mult de p e retele c ald al puţ.uluL

Mai bine ar fi fost dacă Miheev descoperea o defecţiune

chiar foarte c ompli c at ă , chiar fo arte serioasă ; atunci to­
tul ar fi fost de înţeles. Acum î n s ă, n e siguranta ap ăsii­
toare plutea deasupra oamenilor ca umbra unei nenoro·
ciri ce se apropi e .
- A m e x amin at n u numai duz e le , spuse Miheev
după ce se mai linişti, dar ş i întregul sistem de e ş ap a­
ment. Nu- i nici urmă de defe cţiune. " B ub a " trebuie c ău­
tată altundev a .
- I n c onstrucţi a navei " PV-3 1 3 " nu avem unde s-o
mai c ăutăm, i-o reteză Vadim.
Cei trei b ă r b a ţ i se priviră î n tăcere.

21

Oricît ar fi f o st de pasionaţi Dekteariov ş i B i ront de

cercetările lor, opririle·
repetate al e navei le atra-
seră atenţia.
- Se întîmplă ceva la n o i , se nelinişti primul Va­
lentin Makarov i c i . Auziţi ? Miheev şi Surkov s - au dus
sus . Unde credeţi ?
- S ă do a r m ă , bolborosi D ekt e ariov.
După vreo p a tru z e c i de minute, în difuzo rul de c o m u -
..
nic are internă se auzi :
- Nikolai Nikolaevici şi Valentin Makar ovici , - vo­
cea era a lui Vadim - v en iţ i vă rog î n c abina de o d ihnă.
- Sînt s i g u r că s-a întîmplat c e v a , oftă B i r o nt speri at .
îngrozitor . . .

I n cabina d e odihnă era o lu m ină moale, "de s o a r e " .

Şase oameni stăteau î n fotoliile adînci din j urul me se i .
Cabina
- -c -s�1năna cu s al onul unui avion de p a s a g eri . E a
 rămăsese un colţi�or p aşni c , lini ş tit şi obi şnu i t al l um ii
în care trăiseră pînă nu demult c e i p re zen '�i .
- Argumentul un i c , aş putea spune, e densitatea
mare a roc i lor bazalti c e , zise D ekteariov d u p ă ce îl
ascultă pe Vadim.
- Nu , nu e asta, c omb ă tu Vadim pre supunerea g e-ol o ­
gului . în asteno sferă, ca şi în lichide, d o mn e şte legeil
lui Pascal. Asupra c o rp u lui rfayei ac[i onează din toate
dire cţiil e o pres iune sp e ci f i că egală.
- Da, bineînţele s .
- Totuşi, ne putem deplasa doar p e v erti c ală. M a -
ş i n a re fu z ă s ă se d e p l a s e z e în a ltă direcţie. C a r e este
p ăre r e a dumne a v o astră, Valentin Makarovici ?
- Fo arte interesant, z i se · atom i s t ul f r e c îndu - �i p a l ­
mele şi privind î n tav an . Trebuie s ă m ă g î n d e s c . S - a r
putea s ă f i e . t o cmai de res ortul m e u . Fo art e , f o a r te
inte r e s ant.
- Numai de n-ar fi asta p entru noi c am neplăcut,
z îmbi a c r u Vadim. Ţineţi seamă c ă nava n u are mers
î nap o i . Pînă acum nu a fost n e c e s a r . Şi p î n ă cînd nu
vom gfi.si c e v a , trebuie să stăm agăţ aţi a ci , l a o adîncime
de 500 de kilometri.
- Adi c ă cum agăţaţi ? întrebă bui m ăc i t Biront. Ab i a
acum î ş i dăde a el s e ama de situaţ i e .
- Vadim Sergheevici, propuse Miheev, hai să î n ­
cercăm î ncă o dată să înto arcem n a v a . Timp avem b e ­
rechet. P o a t e c o tim p e u n arc m a i mare , nu de 8 kil o­
m e tr i ; să z i c e m de o s u t ă . D ac ă aşa e s it ua ţ i a . . .
- D e o c amdată nu avem a l t ceva nimic de făcut , se
de cla r ă de acord Surkov. Fără îndoială t rebu i e s ă e x i ste
o c ur b ar e a traiectorie i . in definitiv, chiar d a c ă e mică,
n - a re importanţă. Nu s·î ntem !imitati de r ezervele de
e ne rg i e şi m a i devreme s au mai tîrziu tot aj ungem la
suprafaţă . D ar cauza, care�i cauza ? Trebuie să o în­
ţelegem !
- O s - o înţelegem, Vadim S e r gh e evi ci , îl asi gură
D ektea.riov. D e aceea. am î nv ăţ at la ş c o ală.
Mai trecură cîteva zile . "PV-3 1 3 " s trăb ăt e a kilomet r u
dup ă kilometru, c ontinuînd să se înd e p ă r tez e de su­
prafaţă.
I n cabine domnea l i n i ş te a . Vi b r aţi a navei se m i c ş o ­
rase ml.tlt, . • chi ar şi cea datorită funcţionării s f r e de l u l u i .
"
E 1�a __prob ab il influenţa mediul u i înconj u răto r , densitatea

17
lui mereu crescîndă. Nu de mult cunoscuse echipajul
adev ărata valoare a acestei linişti ; însă d e data aceasta
ea î l apăsa, lungea timp ul, tr an s f o rma minutele îh ore
şi orele în infinit.
Dim ineaţa , ziua, seara, n oaptea se c ontopeau î ntr-un
tot uniform, sub strălucirea luminii "de soare " . Vreme a
trecea m o n o t o n . Vadim îşi desena în minte schema auto­
m ati cii ş i , trecînd din nod î n nod, încerca să găsească
răspunsul comportării stranii a n a v e i . Se surprindea ade ­
sea as cultînd ceva. Ce ? Nici el n-ar fi p ut ut s p une. Ne­
liniştea îi a p ă s a piep tul ; oricît căut a el să se distragă
p ri n m un că nu reuşea să aibă cl a rit a te a de i d ei obiş­
,

nuită. Pentru el, constructor şi c e rcet ă t o r , cel mai îngro­

zitor lucru era această în cî l c e a lă în gînduri .
Un s en ti m en t asemănător încerca şi V a l ent in M aka­
rov i c i Continu a s ă cerceteze radiaţiile c u aceeaşi lăco­
.

mie de adevărat savant experimentator, însă se e ne r v :1

uşor, din orice fleac . Pofta de mîncare îi scăzuse, avea
insomnii. Întrebările lui D ekt e ari ov rămîneau fără ră s ­

puns . Adesea sărea pe neaşteptate în p ici o a r e p ă ră se n

,

cabina, p e nt ru ca dup ă cîteva minute să ap ară d i n n ou .

Su s , în cabina de odihnă , zăcea Mihe e v . Secundul

s e pl î n gea d e dureri de cap, tăio ase şi neaşteptat e , ca
n işte j unghiuri , ceea ce înainte nu i se în tîmplase n i ci ­

oda tă. Biront îl compătimea. Ch i ar şi omul a cesta cu­

"

r a j o s începe să cedez e - se gîndea trist Valentin Maka­

rovici. Ce va fi cu noi ? "

22

Trecur ă în c ă două zile. Pe' b anda lat ă de po li mer, li­

n i a ro ş i e a traductorului d e traseu ră111 î nea d re ap t ă .
" PV�3 1 3 " c o n t i nu a să înainteze direct spre c e ntrul p ă­
mîntulu i . Ch i ar dacă ar fi existat vreo curbare a t r a'1ec·
toriei , a c eas t a era atît de neînsemnată încît nu era p rinsă
nici măc<u d e aparatele t o t atît de sensibile c a nervii
omului.
" G îndeşte-te ! Gîndeşte-te ! " îŞi ordona Vadim: :Ş i toc :
m ai p e ntru că îşi in'ipunea a s t a gî ndu r i le se îinpi"ăştiau
,

"'
c a un stol :icle vrăbii speriate. "Ce se î nt împ l ă cu mine ? "
se întreba el tulb urat . , . De u nd e m i - a a p ă ru t slăbiciun e a
asta ? D e c e mă t e m ? D e p i ei r e ? Nu ! "
Ridica ochii spre P i o t r Afanasievici căutînd un spri­
j i n . Va d i m î n c ep u brusc s ă creadă orbeşte în experienţa
secundului, c ălit nav ig a t o r s ub t e r a n . S e î n t î m p lă doar
ca o ame n i i să facă d e s c op e r ir i în anum i te domenii a le
ş ti i nţ e i care le sînt cu des ăvîrşire s t r ă i n e , doar pentru
că nu s î nt ţintuiţi de n oţiuni fix e , de dogme ! Prin mi n­
tea lui Piotr Afanasievici nu va străful gera oare ideea
sal v a t o a r e ?
Miheev e r a chinuit de du r e r i de c a p . Simţe a nevoie
de mai mult aer şi îşi descheiase s a l op e t a . Figura c h i ­
nuită a lui Piotr A f a n a s i e v i c i îl făcu pe Vadim să-şi
piardă complet fi rea.
- Nu t e simţi bine ? î l î ntrebă Vadim.
- Fleacuri P a r c ă mi s - au s c ut u r a t creierii. E pen-
.•.

tru p r i m a o ară în viaţa mea. N-am avut niciodată ame­

ţel i , i ar a c u m p a r că veşnic c a d î n î n t un e r i c . S e apropie
bătrîneţile . . .
Miheev î n c e r c ă , fără su c c e s , s ă zîmbească. Sosi v r e ­
m e a p r î nzului. S e c u n d u l se ridică s ă-l u r m e z e pe V a d i m ,
dar c ăzu f ă r ă putere la l o c , în fotoliu. F a ţ a i se acop eri
de sudoare, ochii î i erau larg d e sc h i şi .
Vadim î n cremeni în m i j l o c u l c a me r e i .
- Ce-i c u dumneat a , Piotr A f anas i e v ici ?
- D a c ă nu ţi-e greu, . . . puţină ap ă . . .
N i c i o d a t ă n u alergase Vadim a t ît d e r e p e de pe s c an.
Se î nt o a r s e însoţit de ge o l o g şi de m e c an i c . Miheev bău
lacom ap a , cu î nghiţituri zgomoto a s e .
� N u cumv a te-a m o l e ş i t c ă ld u r a , P i o t r Af an a s ie ­
"ici ? se m i n u n ă Dekteari o v .
- Fleacuri . . . Miheev î nchise o c hi i . O s ă-mi treacă.
Abia at un c i observă Va d i m că pe faţa se cundului apă­
ruseră n i ş te pete albe
c a făi n a . Probabil că tot atunci le
o b s er v ar ă şi Nikolai Nikolaevici, d e o a r e c e
şi Andre i ,
tăcură şi î nc e p u r ă să-I p r i ve as c ă lung p e Miheev.
- S t a ţ i a recepţi onează ! st rigă Skoriupin de s u s
- - D ă - i drumul ! s e p r e c i p i t ă. Vadim.
, , A r e n ti. u n e , << PV-3 1 3 » ! s e a u zi în difuzor. Into arceti-vă
de.our:genfăn a suor afa t ă . Constructorul-sef î l î n d \"p ărte az ă
...., . -r . �

19
pe Surk o v de la c o nd u c e r e a navei şi-1 însărcine ază C Ll

c ondu c e rea integrală a expediţiei pe s ecundnl Miheev.

Cu toată valoarea obs ervaţi i l o r dumn e a v o as tr ă . . . "
ln difuzor se auziră trosnet e , bătăi de clo p o l, hohote
asurzitoare. Apoi , brus c , se făcu linişte .
- Nu vă . . . ap r o . . . p i aţi . . . de duze . . . , rosti pe n e a ş tep­
tate, tare şi c l ar Piotr Afanasievici. Ac olo e . . . mo arte a.
In j urul navei . . . moarte .
- Ii e r ău ! s t r i gă Andrei .
Se cundul î ş i p ie rdu cunoştinţa . I l întinseră im e d i at p e
p o dea. Biront ş i Skoriupin ap ărură sp eriaţi.
- D a c ă asta s - a r fi întîmplat a c o l o sus, la suprafaţ ă ,
b o l b o r o s i Biront , aş f i cr e z u t c ă P i o t r Afanas ievi ci a fost
în imediata ap r opi ere a u nui s i n c r o fazotron îh fun c ­
ţ iu n e . Eu personal n-am v ăzut asemenea c azuri , însă am
auzit, mi s - a p o v e stit. S impt o mele . . .
- Ş o c radi o a cti v , pre supuse D ekte ariov.
-· Intocm a i .
- El a ami n t i t de duz e . D ekte a r i o v se ui t ă la Vadim.
Ce î n se am n ă asta ? Nu pu te a Piotr Afanasievici să umbl e
la m o tor ul în funcţiune ; sau la sfredel ; o a s em e n e a gre­
şeal ă nu fac e ni oi măcar un în c e p ăt o r .
- P i o t r Afanasievici a examinat duzele , îi expli că
Ciurakov. Moto rul îns ă era oprit.
- D o zimetrele arătau doar 40 de r o entgeni , spuse
V adi m . In af ară de asta, Piotr Afanasievici îşi îmb răcase
co stumul de pr o te cţ i e . Eu p er s on a l am examinat n u o
dată motorul la r adi a ţi i de 200 de r o e ntg e n i . Costumul
este oalCU!l at p entru 1 500 de ro entgeni .
- Duzele, aţi spus, ro sti Biront fără să-şi ia o chii de
pe c orp u l neînsufleţit al lui Miheev şi a s c ult î n d dis cuţi a .
După cît î mi d a u eu seama, e l e sînt ampl a s a t e acol o ,
arătă cu degetul s pre tavanul c abin e i , în partea cea
m a i de sus .
- Da, acolo e c o l e c t oru l de e ş ap am e n t al motorului .
- Mulţume s c de l ăm u ri r e . In v o c e a atomi stului se
simţea enervarea. D in cîte ştiu eu, .nav a nu-i protej ată
împotriva r adi aţ i i l o r exteri oare în z ona c ol e c t or ul ui d0
e ş ap ament.
;;;- Pio.tr- Af a n a s ievi c i era în c o stum de p r o t e cţi e , î i
e�pţjG:ă V â.tl i m c î t putu m a i c a l m . Straturile radioactive
au rămas sus, de asupra ·noastră. D ozim etrele p entru ra­
di aţiile exterioare . · .
- C e mă t o t p i s e z i c u doz imetrele ? î n c epu s ă ţipe
şi să dea din mîini Valentin Makarovic i . Aici t o a te dozi­
m et r e le cu e x c e pţi a celor ale mele, s î nt reglate p e ntru
,

o a n umit ă g amă de frecvenţă. Ele sî.nt bune acol o , în

litosferă , în zona dezagregării radioactive obişnuite.
D aţi-mi voie să vă ami ntesc că noi, de l a un timp, ne
aflăm î n astenosferă..
- Înseamnă c ă Piotr Afanasievici a fost într-adevăr
sup us unui ş o c radi oacti v . . . , spuse D e kt e a r i o v . Andriuş a ,
adu-mi tu, te r o g , c u t i u t a LZ. Ş i s ering a .
- Aşteptaţi , aşteptaţi . . . Atomi stul r ăm a s e cu mî inile
în ae r , observînd p e Ciurakov şi D ekteari o v , ca re î l în­
grijeau pe Mihe e v . Cum de nu mi-a trecut i m edi a t pr i n
minte . . . Vadim Serghe evici , arată-mi te rog apa rat e le
care contro l e az ă c î mpul m agneti c .

Vadim î l privi n edumerit.

·- Am n e v o ie d e caraCteristicile c împului , zise Bi­
ront îndrep t î ndu- s e c ăt r e tabl oul de comandă, p e lîngă
corpul lui Mih e e v .
V a d i m î i a r ă t ă în t ă c e re aparatele.
- Ăsta ş i ăsta ? Aha, am ş i văzut. ln ţ e l eg Şi acum .

să confruntăm. Şi d a c ă nu mă înşel . . . e ceva îngrozito r.

Atomistul i e ş i ap roape în fug ă din cabină. Vadim se
uita î n urma lui . Simţea, aproaRe instinctiv, c ă din gura
acestui om va auzi sen tinţa de condamnare l a moarte
a navei .
D i n difuzor se auzi :
- Vadim Sergh e e vi c i , vă rog să. veniţi puţin pînă
l a mine .
B i ront stăte a în fotoliu. Era năucit, ochii îi alergau
d e z o r i entaţi în toate p ărţile , m î inile nu· şi găseau
astîmp ă r .
- c_ Ce s - a întîmplat, V alentin Makarov i c i ?
- M- am î nfu nd a t în studi i şi am uitat de pe ri c ol .
Dar nu m ă aş teptam de loc, Biront s ări în p i c ioare şi
începu .s ă _ yorb e a s c ă t a r e . Nu mă a ş. teptam de l o c ca să
ai b ă _.dir:e
- -c
Ct j e .

21
 - Ce ?
- Iertaţi -mă . . . mi-am pierdut cap u l de tot, z i se ata-
mistui trecîndu-şi fruntea cu palma. Uitaţi-vă, vă rog,
la ap a r at e . Vedeţi ? Acesta e v ecto ru l rad i a ţ i il o r des-co­
perite de mine . Radiaţiile acţioneaz ă a su pr a cî mp ulu i
magnetoplasmic al navei. Mecanismul acestei acţiuni
nu-l cuno sc, însă efectul îl văd. Şi iată ce se întîmplă :
pe de o p a r t e e c î mp ul m a g n e topl a s m ic cu o putere
uriaşă, cu o d en s i ta te a liniilor de forţă neobişnuită ; pe
de al tă parte, ra d i aţia şi mai pu t e rni c ă . Radiaţi a are di­
recţi e adică razele sînt perfect r e ctil i n i i - ca cele de
,

l umină - şi v i n din centrul Pămîntului. Nu ştiu cu ce

s ă le c om p a r . . . S ă z ic em că nava noastră ar semăna cu
o bară de oţel într-un solenoid. Nu vom r eu ş i să ieşim
de p e verticală ; pentru a ce a s t a ar fi necesar un motor
cu o p u t e re de tr e i ori mai mare. M- aţi î nţeles ?
- D a , î ş i s m ul s e cu greu răspunsul Vadim. Cred că
am î n ţ el e s .
Valentin Makarovici s e p r ă b uş i din nou în fotoliu ;
capul îi căzu pe piept.
Nava e r a p riz onieră. C o mpara ţi a c u miez ul solenoi­
d u l u i nu era prea exa ctă. Nava s ub te r a n ă semăna mai···
c urînd cu un vas marin care a nime rit î n t r o s t r î m toa r e
-

î n gus t ă şi nu are d e c î t t r e i p o sib i.li tă ţi : să îna i n t e z e s ă

,

mearg ă înapoi s a u s ă st e a pe loc. M a l u r i l e sî n t chiar

l î ngă b or dul vasului , ş i î n t o a r c ere a e s t e ex c l u s ă . lnsă,
şi în c o m p a r a ţi e c u un a s e m e n e a vas , " PV-3 1 3 " av e a o si­
tuaţie mai pro a s tă deoarece nu putea merge î n apoi.
,

- Ce mă sfătuiţ i ? întreb ă V a d i m .
- întoarcerea s e poa te face cu o singură condiţie :
să deconectăm c î mp u l de protecţie.
- Asta -i exclus !
- Ştiu. Biront începu s ă-şi chinuie bărb i a . Şi cu toate
astea, nu-mi t rece nimic altceva prin cap.
Vadim nu-l m a i asculta p e V alentin M ak arov i c i .
Acum situaţi a era limpede . . Un s ent im e nt de îngro z i t o a r e
nepu t inţ ă )1 cu p ri n se pe com andantul navei . S � pripise ,
. . .

Ce' să fa � � . acum ?
� ·c
 PARTEA A DOUA

!n lumea focului şi a gerului

Miheev m u r i fără să-şi mai reviriă. Ca d a v r ul a fost

î nfăşurat într-un c e arş a f . Era imp o s ibi l s ă fie lăs a t î n
<: abină. S e sfătuiră şi hotărîră să-1 ard ă . A n d r e i des chise
ieşirea spre sfredel. Aşezară c o r p u l secundului în tubul
asp ira t o r ş i conectară p e n tru un minut motoru l . . .
Moartea unui tovarăş şi situaţia g r e a î n c are se afla
n av a subterană apropi ară ş i mai mult pe o ameni unii de
alţii. S e a dunară în cabina me canic ului. Skoriupin co­
nectă p ostu l de emisie ş i V a dim s e aşeză l a microfon:.
" D ragi prie teni ! spuse el. Ni s-a întîmplat o mare
n enorocire : Pio tr Afanas ievici Miheev a încetat d i n
v i a ţă. l at ă cum s - a u petrecut faptele . . . "
După ce po v e sti cum se j ertfise s e c undul , Vadim tăcu.
S t rîngea din dinţi c a să- ş i stăpînească un ti c nervos în
m u ş chii obrazul ui .
. ,In afară d� .aceasta - continuă el după o pauză -­
nu avem ni ci o p o sibilitate .să aj u n gem la suprafaţă. Ra­
diaţii p uternice n e împiedică înto a rcere a . Vocea lui Va­
dim s e aspri ; îşi reveni s e . E puţin probabil să ne puteţi
a j uta. Ne vom baza numai pe noi . Nu vom c e da vom
,

c o n tinua lupta, pînă cînd vom reuşi să aj ungem la

s uprafg.Jă .
..."- Aşa;'vom face, Vadim S e rgheevi c i , întări cu o voce
Vom l upt a !
·

s t.tidă Dekte ariov.

23
 Nava stă nemi ş c ată. M o t o rul e d e c o n e c t at, sfredelul
n u funcţi oneaz ă . î n c ab i n e e lini ş t e . D e as u p r a sînt 592
de kil o me t ri de blindaj dens , i n c a ndescent. D e d e s u bt -
bezna materiei arz î n d e . B a z c-t l t u l ţine cu t e nac ita t e în
strînsoarea l u i a ce a s t ă maşină atît de puternică şi t otuşi
acum atît de nevolni c ă .
In c e n t r u l fiec ă rui tablou d e com andă luminează
o chiul albastru închis al e c r anului . S e amănă cu o p i atră
preţioasă de o m ă rime nemaivăzută, montată î ntr - un
c o lier făcut di n fire m u lti c o l o r e , cu dreptunghiuri alb e ,
lumin o a s e . D a r n i m e n i nu nJ.ai stă l a tablourile de co­
mandă. Skoriupin şi Ci urakov s - au urcat în hamacuri.
Dektear i o v , Surkov ş i Biront s t a u cufundaţi î n fotoliile
din j urul me s e i .
P î s l a de n ail o n d e p e p o d e a , de p e p e re ţ i şi de p e
t av a n e c urată ş i m o al e . l n s ă oricît de puternic lumi­
nează be cu l , întunericul parcă îşi f a ce loc din c olţurile
c ab i n ei ş i o l i n i ş t e densă, ap ăsăto are , ap r o ap e materială,
apasă auzul.
- Degeaba iei toată vina asupra dumitale , spuse
Dekteariov, continuînd discuţia încep ută . Dacă ar fi s ă
vorbim cinstit, ar trebui s ă f i u t r a s de u re ch i î n primul
rîn d eu. Am trăit d o ar în lum e , sînt vr abie b ătrînă.
Dacă aş fi spus : "NU l" ne-am p l imb a acum cu t o ţ i i l a
s oa r e .Dar n-am r e zis t a t . . . D e c î ţ i a n i visez s ă văd şi e u
c um ara t ă astenosfen1. . . Aţi cr e z ut c ă m-aţi p ăcăl i t
atu n c i ? oftă geoiogul. Nu, Vadim Sergheevi c i . Cine î l
înşală p e D e kt e ar i o v moare . A ş a să ştii l
- V- aţi ap u c at să vă p oc ă i ţ i ? s trigă Biront. Pe cine
î ncercaţi să înşel at.i ? U ite , se lovi el cu de getul pe
frunte , uite un d e a înc ep ut nenor o c irea navei.
Andrei şi . Pavel tă c e au as cultînd a c e as t ă ceartă cu­
rio a să. "Cine-i oare într- adevăr vinovat ? " se în�ebă
Vadim fără s ă-şi p o ată răspunde . Bineînţeles c ă totul a

î nc e p ut de l a el , de la Vadim. D ar el n - a procedat în
numele uno r interese particulare, ci din do rinţa de a

perfecţiona şi ma i mult nava "PV - 3 1 3 " . E drept, pe urmil

a fost s u s ţinut şi de alţii . . .
"""', D a c ă a r f i s ă calculăm lu n gi m e a drumurilor p e
c ar� �le_: a � făcut împreună cu Afanasievic i pe sub p ă-

..
-24,;.;,:
.._)\..:;.( _::!'::� _....
min t , î n c e p u din nou să vorbească Dekteariov , s-ar ve­
dea că am str ăbătut o distanţă frumu şică. Egală, aproap e ,
c u distanîa p î ni:l l a centrul pămîntului . D a , d a , p î n ă l a
centrul p ămSntului ! · . .
Dekteariov oftă şi-şi privi m î inile m ari, strînse p e
genunchi .
___; Era un om de acţiune , c ontin u ă Nik o l u i Nikolae­
vici. S e aş e z a , d e e x emplu, l a c oman dă ş i rămî n e el acolo
zile întregi , parcă ţintuit. Prim ele nave subterane
n - a v e au autom ati c a pusă l a punct cum o are "PV-3 1 3 "
al nostru. Ne mai f ă c e au şi boroboaţe. ln caz de nevoie,
Afanasievici p u t e a s ă c o n d u c ă maşina şi f ă r ă aparate,
bazîndu-se exclusiv p e simţurile s al e . Vli daţi seama ?
Simţuri sub pămînt ! Cînd nu ai în faţ a ochilor nici un
reper; nimic dup ă c ar e să te orientezi , cînd nu ştii unde-i
susul şi unde-i j o sul. O singură dată s - a înşelat. A oprit
funcţi onarea tradudorului d e tras eu. După calcule, mer­
geam l a o adîncime de doi kilometri şi j umătat e , dar lui
Afanasievici i s e p ăruse c ă noi c ontinuăm să ne afundăm:
şi a tras maşina în sus . Ne-am trezit pe neaşteptate cu
nava la marginea unei prăpăstii. Sub n o i se afl a un

p e rete de stîncă de vreo 70 de metri înălţime. Cum de

nu n e - am prăbuşit ? Asta a r ămas o enigmă pentru mine .
D a c ă ne-am fi p răbuşit . . . m-da . . . n - a r f i avut astăzi cine
s ă vă p ov e stească despre toate astea.
- Cu noi s-a î ntîmplat o dată . . . , începu şi Skonupin.
- Aşteaptă, Paş a , n-am termin at.. . Jurţ1ătatea din faţă
a maşinii ieşise în afară, iar spatele rămăsese prins în
teren. Inapoi nu se putea merge, î na inte era imposibil .
Uite în ce b e l e a ne v î r î s e Miheev ! Mai tîrziu ne-am

lamurit : nici mai mult, nici mai p uţin , Miheev se gră ­

bea s ă aj ungă la nunt a , s a . De acee a îl înşelaseră sim­
ţurile. In asemenea c azuri, desigur că oric e simţ de
ori entare se dereglează. Să-1 fi văzut voi atunci pe
Miheev al Îlb stru ce furios a fost !
Nikolai Nikolaevici î ş i aminti întîmplări şi din c ălă­
toriile sale subte rane l a care nu p articipase Miheev. D ar
era înţ_ r erupt mereu de unul s au . altul care se grăb e a s ă
p o e s t e a s c ă p ri n ce trecuse el. Numai Andrei tăcea,
as sl) ) tînd a"u o atentie politic oasă.

25
 - T o ate aceste amintiri sînt frumoase, spuse el în
sfîr ş it. l nsă î ntrebare a e : cum ieşim noi de ai c i ?
- Prost m - ai ascultat, se amarî D ekte ari o v . De o oră
î nt r e a g ă îţi tot explic cîte s e pot face cu oleacă de bun
s1i m ţ .
Mi- aduc am i nte că odată, în copilărie , un t ov ar ă ş
a r eu ş i t să-mi demonstreze că doi ori doi fac cinci. Am
·
f o st c o mplet de z o r i e nt at , mi-am p i e r d u t încrederea în
perfecţiunea ax i om e l o r matemati c e . Vreun an şi j u m ă­
tate , am nutrit cel mai profund dispreţ p entr u ş ti in ţe le
matematice, pînă cînd, într-o z i , m i- am dat seama de
a bs urd it ate a rationamentu lui cu doi ori doi fac cinci ·
Crede-mă, nici pînă atunci şi nici dup ă aceea nu am avut
bucurie mai mare î n v i a ţ ă. Şi cînd, împreună cu Miheev ,
am ap ă. r ut pe marginea prăpastiei, situaţia no astră p ăred
f�iră sp e r a n ţ ă . Nu a v e a m d e c î t două al t e r n a t i v e : ori să
ne prăbuşim c u maşina şi să ne dăm imediat sufletu l ,
ori s ă stă m şi s ă aşteptăm a j ut or d e l a alţii.
Şi bin e î n ţ eles c ă a ţi aşteptat aj utor ?
- Postul n o s tr u de ra d io- e m i si e nJ.I mai fu n c ţi o na .
Na v a fusese pierdută de staţiile t ere s tr e . Nu ! N-am
aşteptat, ci am acţionat, am c ău t a t singuri să i eş i m din
încu rcătură. Şi a tun c i c î nd am găsit solut.i a , ne-am mira t
c î t d e simplă era.
- Dar c are a fost s o lu ţ i a ?
- fim ! Ince arc ă s-o găseşti şi si n g u r , că doar eşti
m e c a ni c .

Timpul trecea. După t o ate probabilităţi l e , chemarea

de a l a rm ă de p e "PV. . 3 13 " aj u n sese sus. Dar s e p u tea
oare nădăj dui l a vreun ajutor de a c olo ?
" S ă pr esup une m - gîndea Vadim - că se va petrece
o m i n u n e ş i c ă R e mi z ovs k i va i m a gin a un asemenea
cî mp care să nu fie supus acţiun i i ac est o r r ad ia ţ i i dia­
voieşti. St pr e s upune m chiar c ă uzina va c o n s t r u i , i n
ntmul c e l m ai nebunesc posibil, î n op t s au chiar î n ş ase
l uni, o no u ă navă subterană, ş i că ac ea s tă nouă maşină
va reuşi . î n c ă o minune
- să ne g ăse a s c ă . Dar pe
-

u rmă ? Va fi î n st a re oare s ă s m ulg ă colosul ăsta meta­

lic �-«PV-313» din st rî nsoar e a adîncurilor ? · Nava
-

noăst.ră Airl{�i un Simplu v ap o r electric c e l une c ă p e riu

sau un au t omob il rămas în pană pe ş o s e a . Din punct de
vedere tehnic , remorcarea unei n a v e subter ane e un
lucru imposibil . I ar o a me n i i nu pot părăsi « PV-3 1 3 » p en­
tru a se transborda p e a l tă nav ă .
Şi . . . c e mai , orice minune e exclusă . C erce t ări l e pen­
tru r e al izare a unui c împ neutru pot dura ani într e g i .
Rezerva de en e rg i e a lui « PV-3 1 3 » se epuizează, iar echi ·
pajul va p i e r i d i n cauza frigului înainte să p o a tă primi
aj u t or . Minunile sînt cu p u ti n ţă doar î n p o v e ştile lui
Dekteariov. Inchipuiri ! Ieşirea din această situaţie gravă
"
nu putea fi c ă ut a t ă dec î t aci, pe navă .
Şi totuşi , cu t o ate că V a di m se gîndea la cele mai
fant astice variante , nu î ntreve dea nici o i e şire din imp as.

Cronometru} electronic număra n e î nd ură t o r secu n ­

dele , minutele, orele, zilele . . . Ferindu-se unii de alţii, c e i
d i n " PV-3 1 3 " se uitau la cadranul apa r a t u l ui pe care
cifrele se schimbau mereu .
Cabina devenise mică şi i n c omodă. Parcă p e reţii se
apropiaseră literalmente î ntre e i . Aerul părea insuficient,
cu toate c ă sintetizatoarele î l fabricau şi-l p ompau din
b el şug în toate încăperile.
In timpul acesta, acolo su s , nemaipomenit de sus,
d e a supr a navei subterane, soarele strălu c e a la fel ca în­
totdeauna şi viaţa îşi urma cursul ei obişnuit. Acolo
rămăseseră fami liile; · rudele, pri etenii . Ac olo r ăm ă s e s e
fericirea. I ar a i c i se c ui băris e moartea.
Ce l e răm î nea de făcut ? După ce se scul a u , îşi de­
pănau ore î n t regi amintirile ; discuţia lîncezea, to ate
temele p ă re a u n einter e s a n t e , cu excep ţ i a uneia : cum
să . ajungă l a suprafaţă ?
,-- Parcă am fi într-o casă de odihnă, glumi acru An­
drei. Dormim cît v r e m , mîncăm ş i nu facem nimic. Cînd
ne v o r s,c o ate de aici, vom . fi îngrăşaţi ş i o d i hn i ţ i! •

. --:-:-; _::r o ate a s t e a nu-mi s î n t de l o c pe p l a c , Andriuşa,

.
s e răsuci . P ekt<;!ari ov în hamac. Dar fiindcă veni vorb Cl. "
' . .
noastră de prov i z i i ?
. · . · '

'2 7
 Pentru ca să se c o n t r o l e z e dep ozitul de concentrate
fu necesară ap roape o zi de lucru . · (La suprafaţă pro•
blema ar fi fost rezolvată în numai c îteva or-e.) La
ace astă r e v i z i e luară p arte toţi c e i cinc i o ameni. C alcu ­
l ară, se certară din cauza unor amănunte, mutară cut i i l e
dintr-un loc într-altul şi făcură o î ntreagă încurcătură de
care se b ucurau î n sec ret ; î n felul acesta munca s e pre­
lunge a, îi sustrăgea de l a raţionamente inevitab ile asu­
p r a so artei navei şi a l o r .
In c e l e din u r m ă obtinură rezul tatul : p entru o ali­
mentaţie normală, rezerva putea s ă ajungă şase luni ; cu
ec onomie, chiar zece.
Zece l u n i d e viaţ.ă ! C i n e s e putea mulţumi cu atîta '?
Visuri, pl anuri de viitor, t o ate î ş i pierdeau orice sens.
In piept li se cuib ări s e o s enzaţie ap ăsăto are de gol. li
chinuia ideea că acolo sus, la suprafaţă, rudele l o r , tova­
rltşii lor, p o ate milioane de o ame ni n e c unoscuţi s e zbat
i nutil c a să-i ajute.
Trecură 16 zile, .1 7 . . .
Sko riupin nu reuşea s ă p rindă nici o staţie terestră.
S e întîmp l a c a uneori,în simfonia de sunete a lumii
subterane, s ă s e împlete ască ş i voci omeneşti ; nu er a u

însă dec î t ni şte unde refl e c t a te undeva , n i ş t e frînturi d e

impulsuri dezordon ate .
In c e a de a opts p r e z e c e a zi, D ekteariov izbucni.
D e aj uns ! Discu ţiile nu ne ajută cu nim i c .
Aveţi ceva de propus ? s e ii1teresă Biront.
Da, aş vrea s ă propun c e -t a .
Poftim .
Să lucrăm .
S ă l ucr ă m ? A r e vreun sens ?
Nu ştiu· Eu însă, colega, nu p o t trăi fără să fac
c e v a . Nu pot ! Aj unge ! Noi vom pieri, nava însă va
r5_mîn e intact ă . Cercetările no astre, notele n o astre se

păstreazc;l.
- Vă înşelaţi, s e s chim o n o s i Biront. Ş i nava va pie r i .
După ce_ �nergia se va constfma, va înceta acţiun e rt
cîm p ului
- -c
de protecţie . . .
 - Cu l og i c a dumitale prost�ască, . . . mormăi Dekte a­
riov.
D e odată sesiză privirea lui Paşa Skoriupin c o ncen ­
trată asupra l u i . In privirea asta era atîta a ş t e pt a r e , atîta
sp e r a n ţ ă .
- Nu, p r i e t e n i , aşa n u m ai me rg e , zise Nikol ai Ni­
kolaev i c i s ărind uşor, tinereşte, pe podea. Trăim, sîntem
s ănăto ş i , deci trebuie s ă lucrăm. Nimic nu p o ate fi m d i
rău dec î t să z a c i şi să aştepţi c o a s a m o r ţ i i . La urma
urmei, 1m n e aflăm aici într-o plimbare. Am f o s t trim i ş i ,
ni s-a încredinţ.at o s a r c i n ă de s e a m ă , m u n c a n o astră e

urmări tă. Cu atît mai mult cu cît avem p osib ilitatea să

t r ansmitem c omunicate·
Nikolai Nilcolaevici s e î ndreptă s p r e trap ă . Mormăind
o melodie n e definită , di sp ă r u în c abina infrui o ar ă . Se
aşeză în fotoliu ş i as c u l t ă . Nimeni nu-i urmase exemplul.
Intrebarea lui B i ro n t - "Să l u cră m ? Are vreun s ens ? "
- î i răsuna într-una în u r e ch i . "Ce stupid ! " Geolo gul
se scutur ă , încercînd să scape de îndoieli. "Avem înain­
tea no as tr ă zece luni. Pentru un savant e o adevărată
v eşnicie . Tr e b u ie să lu c r ăm !
S ă lucrăm ! "

_(Continuare în numărul viitor)

Cum a ajuns pe scenă piesa "Drum bun,
scumpul nostru astronaut"
ln şcoala n oastră este un obicei. De cîţiva ani, c ercul
dramatic pregăteşte diferite sp e cta cole î n care tineri i
a r ti şti amdtori îşi d ezvăluie pasi unea pentru teatr u .
Pînă a n u l tre cut am interpr etat pi ese în c a r e era
vorba în g en eral despre oameni maturi şi mai p u ţin des­
p r e elevi.
Anul a cesta , ca să nu dez mintim traditia şcolii, am
h otărît să pregătim din nou o piesa. De data asta, am
vrut să înfăţişăm chiar via t a noastră, a elevilor. Aces t
lucru a fost însă destul de greu, deoarece, atît în dw­
mat u rgia romînă, cît şi în cea universală, prea puţine
s î n t l u c r ă r i l e în care se descrie viata de zi de z i a ele­
vilor. Şi mai exista un inc onvenien t . Ş c o ala noas tră,
f o stă şcoală de fete, a r e un procent foarte s căz ut de
băieti şi nu se p utea alege o pi esă în care numărul băie­
ţilor să d epăşea s că prea mult numărul fetel or. De aceea,
în a l egerea piesei a trebuit să tinem seamă şi de aceas tq
împ rejurare-
Am cercetat cîtev a piese care însă n-au corespuns
cerintelor noastre. După c î tăva vreme - î n care a t î t
membrii c e r c u lui dram a t ic, c î t şi tovarăşul regizor Aris­
tide Dragomir au cău tat prin biblio t eci sau prin librci­
rii -, unuia dintre noi, cititor p asi onat al Colecţiei "Po­
vestiri ş tiinţitico-fantasti ce " , i-a u c ă z u t ochii p e comedia
" D rum bun, scumpul n o s t ru as trona u t " a tovarăşului
Vi C t o r_ Bîrlădeanu.
As W:l, Q. C eastă pi esă a fost ci t i tă î n una din tre şedin­
teie ., cercuiui dramatic.
 1ncă de la . primul t ablou, fi ecare dintre noi a s im ţ i t
că aceas ta es te piesa pe c a r e o vom prezen ta publicului
spre sfîrşi t ul anului ş c o la r .
In tr-adevăr, l u cr area lui V. Bî r lă de an u reuşeş te mintl·
n a t să evoce viaţa plină de entuziasm c r e a t o r a elevilor
din ţara noastră, să înfăţişeze cî t se poa t e de real dra­
gos tea tineretului pen tru ş tiin ţ ă.
1n pi e s ă sîn t prezen tate şi c h i p ur il e cî t orva elevi r e ­
c alci tranţi, pe care îi s upăr ă reali ta tea, nouta tea, da r.
ca şi în vi a ţă , de altfel, ei sîn t în p erm a nenţă îndrumaţi
de ş coală, de colegii conş tienţi, ca re d o r e sc din t oa t ă
inima ca fi ecare elev să pri v eas c ă d r ep t în faţă reali­
ta t ea, să p ăş e as c ă p e drumul cel bun.
Piesa ne- a p l ă c u t mult şi am hotărît să începem ime­
dia t rep e tiţi il e .
Aleg erea i n terp r e ţ i l o r n-a fos t prea grea, căci majo­
ri tatea eroilor sîn t el evi de clasa a X I - a , aşa că n o u ă ,
c a r e cunoaş tem aceas tă viaţă, n e - a fost l e s n e să intrăm
în p ie lea eroilor. Ceva mai greu a fost c u a le g e r ea in­
" "

t erpreţilor pen t r u rolurile profesorilor şi ale părinţilor

lui V al e r i u Tudoran .
După ce a fost făcută dis tribuţia, am î n c e pu t s tudie­
r ea a t en tă a piesei. Nici unul dintre noi nu s-a mărgi n i t
s ă î n ţ e l e a gă numai trăsăturile rolului său ; ne-am s t r ă ­
d u i t să pătru n d em şi esenţa celorlal t e p ersonaj e pen tru
a ne. d a seama de in terdependenta din tre acţiunile tutu­
r or eroilor. Ana.liza rolurilor ne-a luat destul timp, căci
n oi, fiind elevi, a fos t n ec es ar să acordăm în primul rînd
a t en ţi e învăţăturii. Dar, în sfîrşit, de a t î t a studiat,
aproape că am învăţat ro.lurile, aşa că aceasta n u ne-a
mai luat prea m ul tă vrem e .
Repe tiţiile au av u t loc r eg u la t .

Am urm a t cu at en ţ i e i n dica ţi il e r e g i z o r a l e şi - după

o p e r ioad ă scurtă, mai scur tă decî t ne-am fi aş t ep ta t -

necam s im ţ i t în s tare ca în curînd să re pr ezen t ăm sp ec­

t a c ol u l în faţa p ublicului. Era 9 aprilie 1 96 1 .
La 1 2 ap r i l ie 196 1 , am auzi t d e ep o c a l a căl ători e î n
Cosmos a mai orulu i sovietic Juri A l e xe evi ci Gagarin. Nu
s e p u tea ca m a r e a vic t orie să nu n e en tuziasmeze. D i n
a c el moment, în r îndu l in terpreţilor au î n c ep u t fr(im în­
tări..:,�Piesa. f! O as t r ă (care înfăţişează s trădaniile unor. el e v i
pef!t_ru real'izarea u n ui c o s t u m de astrona u t ) era pînă la

31
 a cea dată aproape de domeniul fantas ticul ui, de la 12
apri l i e însă ea a deveni t d e p r o f u n d ă a c tuali ta te.
Ca să a c t ualizăm şi mai mul t pi e s a , regizorul nos tni
s-a gîndi t să-i p r op un em au torului să introducă în t ex t
cî t eva replici p r i n care să se ara t e eroismul minuna tului
om sovi e U c , Juri Gagarin.
Găsind ideea b ună, t o varăşul Bîrlădeanu n e- a d a t c u
m u l t ă dragos t e sprijinul.
C u too t e c ă au in t erveni t c î t eva greu tăţi (ca s chim­
barea unor " a c tori " ), s p e c t a colul a a v u t l o c la
da ta fi­
xată. ln m unca n o as tră am fos t aj utaţi n e c o n t eni t d e
tovarăşele p r of. Margar e t a Io aniţoaia ş i r e s p . cul t . El1a
Evzicov.
Chiar în z iu a specta colului s-au pus la p u n c t cî teva
a mânun t e d:c mişcare. In t e r p r e ţii au t r e b u i t să s e obiş­
mziască c u s c ena T e a t r ului .M lm i cipoJ - sala " Fi l im o n
S îrb u " ; să cu n o w ; c ă d e c o r u r.i le ; să se înveţe cu l umi­
niie ! Dar cum o p a r t e -di n t r e i n t erpre ti c u n o ş t e a u s c e na
şi tel u l de l u cru al meş t eril o r de la "Filimon S î rbu " , deş i
n - a m a v u t clccît o singură repe tiţie pe s c enă, n-am fos t

s lingh criţ.i de deco.ruri şi n e - a m comp or t (l t ca şi a c torii

care c u n o s c decorul cu m u l t înain tea premierei.
Problema cos tumelor n-a fos t difi cili.l pen tru că, p i e sa
fiind de a c t u a li t a t e , i n t e rpre ţii î.şi p u t e a u procura u ş o r
h a i n e l e nec esare. Mai greu a fos t c u c os t umul " O M U ­
LUI DIN PLANF.T A NECUNOSCUT A " . lns ă şi a c e as t ă
problemă a fost rezolva t ă prin confecţionarea u n u i cos­
tum din m a terial plas t i c . 1n ceea ce prive,ş t e casca d e
a.strona u t am p ri m i t afu torul T e a t ru l ui pentru c 9 p i i şi
tiner e t , p e s c en a c ă r ui a s e j o acă piesa "Marţienii'� .
E odevărat că unul d i n t r e noii in t erpreti a a v u t la u h
m o m e n t d a t o şovclială, nem aiamin tindu-şi rolul, d a r , din
fericire, a c e s t f a p t a fos t o b s e r v a t n u m a i d e n oi , c a r e
cunoş team t e x t u l .
Spec t a c o l u l p o t s p u n e că a i eşi t b i n e , deoarec e prin
el am cîştiga t în faza rai onală a concursului i n t e n;: c o !ar
de tea t r u - premiul al II-lea.

D R A G O M I R BASARA B
{'] e"\· in c l asa a X l -a H
RC'o:1 I a m ed i e m i x tă n 1· . 1 0
, ;zoia Kostnodenliansl,aiu"

"' 'l.:! Parul : . �Combinatul poli grafic Casa Şcînleii "1. V. Stalin"
v .J '-'<csc�c'cc)J