BORIS FRADKIN

* *

Prln epicentru

·· ·
' Colecfia .Povestiri ştiinfifico-fanfastice"
Anul VII - Nr. 160 - Iulie 1961
 ln romîne�fe de TUDOR RADU şi CEZAR RADU

Rezumatul broşurii precedente

"PV-313", o nav ă uriaşă de 52 m în ălţime şi 7,5 m
diametru porneşte la drun1. Ea nu va lun eca pe apa
oceanelor şi nici nu va străbate spa ţii int e rstel a re ; se
va îndrepta spre interiorul pămîntului, spre bezna de
Joc a adîn curilor subte r an e.
Deşi pe navă există, din prevedere, rezerve alimen­
tare pe 6 luni, călătoria trebuie să durez e doar cîteva
zile. Cei şase membri ai echipaj ului au primi t misiunea
să atingă " barierea de adîncime", si t ua tă la 40 km de
sol, iar după ce vor fi p ă t run s în astenosferă să rcvină
la suprafaţă. Chiar în ai nte de plecare, constructorul-şef
al n a vei, Remizovski, i-a atras aten tia lui Vadim să res­
pecte itinerarul stabilit.
- M-am abătut eu vreodată de la program ? a re­
plicat vesel comandantul navei.
"PV-313" înaintează spre adîncuri. Sfredelul ter·­
monuclear desc h ide rlrum pri n rocă, automatele giro­
scopice menţin direcj : pe verticală, sintetizatorii extrag
din roci apă .şi oxigen.
Unii m e m b ri ai e c hipaj ului - cum e M ih e e v - sînt
vech i şi î n c e rca ţ i călători în subteran, obişnuiţi cu con­
diţiile speciale impuse de aseme n ea dwmuri. Pe at omis ­
tul Biront însă, sava n t deprins cu liniştea şi calmul ca­
binetului de lucru, totul îl en e r vea z ă , îl s î cîie . El nki
"
nu pre a are încredere în "cutia asta de conserve .
Kilometrul 41. Nava a p ă truns în astenosferă, atin­
gînd ţinta propusă. Acum tr ebui e să se întoarcă.
Dar sîntem abia la începutul romanului.

-- �--

Coperta- desen, DUMITRU IONESCU

 PRIZONIEIl· ll BEZNEI DE FOC
(Urmare din numclrul trecut)

-Stop!
Din ordinul lui Vadim, secundul deconectă sfredelul
şi motorul. Nava se opri. Co nti nu a să funcţio.neze doar
instalaţia de protecţie.
Vadim şi Andrei începură să examineze aparatura.
Verificară sistemul aspirator şi c a m e r e l e de încălzire. Se
convinseră din nou de rez i s te n t a la temperaturi înalte a
p e re ţilo r de polimeri. Trecură apoi la verificarea siste­
mului de relee, de şi automatica era permanent contro­
lată de sistemul secundar şi nu se constatase nici o de­
fecţiune.
Sosise momentul să se întoarcă. Obţinuseră un succes,
o adevărată victorie. Cît de simplu însă, fără luptă, fără
nici cea mai mică î n co r d a r e a forţelor fizice şi mora.le.
Lupta se dăduse acolo sus, în biroul de proiectare, ani
de-a rîndul, şi se încheiase cu această călătorie.
Nava se oprise la kilometru! 41 ; mai sînt de aici în­
colo 4 700 de kilometri. 40 faţă de 4 700 ...
Vaclim înaintează cu gîndul în adîncuri şi simt e parcă
o ameţeală, ca un om ce se uită într-o prăpastie. Bezna

îl ispiteşte, îl atra.ge ...

- Să fiu al naibii, clar n-aş vrea încă să mă întorc,
se de � J ă inu i el lui Andrei. Maşina-i puternică, sigură.
!ng.il'ite,.i9tnd încercam să trecem bariera, er a într-o mă­
sliră"';· oarecare un risc. Dar acum ...

3
 - Doă'r tu ai alcătuit programul de cercetări...
..,..... Nu numai eu. Şi nu mi-a dat prin gînd că o să mă
simt atît de nesatisfăcut.
Andrei controla releul. Uite un om care nu avea nici
o d ată o do rin ţă a lui. Dacă Vadtm ar fi spus acum :

,.Hai s-o pornim spre centrul pămîntului", Andrei ar fi

ridicat din umeri şi ar fi răspuns : "Spre cent ru ? Bine :
fie şi spre centru".
Erau alături din copilărie, de pe băncile şcolii. _Aveau
parcă aceeaşi soa rt ă ; terminaseră şcoala în aceeaşi zi,
intraseră în aceeaşi uzină, în acelaşi atelier, învăţaseră
în acelaşi institut, amîndoi erau in9ineri. Insă întotdea­
una Vadim era cel cu iniţiativa. Andrei doar mergea ală­
turi. Cînd Vadim hotărî să se consacre creă.rii navelor
subterane, Andrei a ascultat chemarea entuziastă a prie­
'
tenului, spunînd : "Nave subterane ? Bine ; fie şi nave
subterane".
El nu ajunsese mai mult decît un mecanic obişnuit.
Este adevărat că tovarăşi i lui erau cuceriţi de calmul
şi uimitoarea lui stăpînire de sine, c are nu-l părăseau nici
în momentele de primejdie. Andrei se obişnuise cu nava
cum se obi şnui se cu propria-i locuinţă. O studiase în
modul cel mai conştiincios ; ştia locul fiecărui şurub, al
fiecărei bobine, al fiecărui cablu. Găsea ime diat defec­
ţiunea şi o lichida sigur, ca un gospodar.
- Fă cum vrei, spu se el în cele din urmă, închizînd
cutia aut omatului. In lo�ul tău însă, nu m-aş grăbi. Ai să
ajungi la orice adîncime. Aşteaptă, ai timp.
Să aştepte!. ..
Pînă acum toate călătoriile semă n aseră un a cu cea­
laltă. Scopul lor se formula simplu : să mărească durata
de funcţ i onare a cutărei piese sau a cutărui ansamblu.
Cu "PV-313" era în să cu totul altceva. Maşina st a parcă
atîrnată deasupra beznei de pietre incandescente. Şi ni­
meni nu s-a uitat vreodată în bezna asta.
Să se întoarcă ? Tocmai acum ?
Vadim omul care să se mulţumească cu
 9

M-m-m , mormăia zgomotos Dekteariov, fre cîndu-şi

chelti a . Să c erce·tăm astenosfera... Eh, "zanghezur-zanzi­
bar" . . . i ată o propun e re îndră cit de ispititoare. Spuneti
că nu există riscuri ?
- Aţi avut posibilitatea să vă c onvingeţi de asta,
răsp un s e Vadim ridicînd din umeri. Am trecut bariera
de adîncime fără n ic i o c o mplicaţie. N-a .fost nevoie de
nici un efort din partea noa stră. Pe mine însă, în calitate
de c onstructor, mă interesează ca maşina să fie supusă
la o sarcină serioasă.
- Te înţ ele g. Dumneata ce părere ai, Valentin Maka­
rovici ? spuse Dekteariov întorcî ndu-se spre atomist.
- Eu insist pentru o im e diat ă întoarcere ! ţipă Bi­
ront cu o voce subţire. Mi s-a promis că durata şederii
sub pămînt va fi scurtă. Nu vreau să mai fiu reţinut aici.
Sînt sătul.
- Din cîte înţeleg eu, spuse Vadim p oliti c o s , aţi rea­
lizat întregul program de cercetări prevăzut. Aşa e ?
- Din contra , nu am făcut nici jumătate din ceea ce
intenţionam. Am nevoie pentru asta de o lună, şi nu de
dou ă zile, răspunse Valentin Makarovici, dezarmîndu-se
singur. Pînă te obişnuie şti cu nava dumne avo astră apă­
să to are . . .
- E c l ar . Şi dumneata , Nikolai Nikolaevi c i ?
- Eu am reuşit d oar să c on fi rm cel e cunoscute din
călătoriile de pînă acum. Ceea ce mă intere sează pe mine
sînt ad î n c i m i l e mult mai mari.
- Aşadar, încheie Vadim zîmbind doar din colţul
buzelor, dorinţa generală e să ne întoarcem.
Ironia ce se simţea în cuvintele lui Vadim apri n s e
mîndria lui Dekteariov. Geologul sări ca ars, iar privirea
i s e întunecă.
- Sînt o b i şnu it să resp e ct disciplina, zise el. Orice
comandant de navă subterană are uri program de cer­
cetări aprobat de constructorul-şef al uzinei.
- Eu nu �înt numai comandantul navei, î i aminti
Vadim, ci şi adjunctul constructorului-şef. Am dreptul să
mo d ific programul de ce rc e tări în funcţie de situaţiih�
create. Altfel n-ar mai fi fost nici o discuţie .
" Ş i r e t ti p ! " - remarcă Dekteari ov în sin ea lui . "Şi

�
:
deş'tept.. N'u-1 bagi uşo r
\\\
în buzunar ! "

5
 - Mă rog, dacă daţi ordin, sîntem obligaţi· să ne
supunem, zise geologul cu o sclipire poznaşă în ochi.
- Un m oment, vă rog, cine adică "ne" ? Atoinistut
se sculase în picioare şi gesticula desperat. Eu insist
categoric .. .
- Ia mai lasă -mă odată ! se indignă pe neaşteptate
Dekteariov. Ai împui a t tuturor urechile cu teoria aia a
d:umitale despre suprarăcire şi cînd ţi se oferă posibili­
tatea s-o verifici în condiţii reale dai înapoi. Ţi-e frică 1
Ruşine , coleg a ! N-o să păţ im nimic dacă ne mai afundăm
încă o sută - două de kilometri !
Valentin Ma karovici se sufoca de indi gnare . Se aşeză.
aruncîndu-i lui Dekteariov ni şte priviri atît de ucigătoare.
încît Miheev, Ciurakov şi Skoriupin zîmbiră.
- Eu sînt p ent ru propunerea lui Vadim Sergheevici,
intră în discutie Andrei, care voia să-şi sus ţ ină · tovară­
şul. Maşina este în perf e ctă stare. Garantez funcţionarea
perfectă a mecanismelor.
.

- M-aţi convins, declară Dekteariov. Atît eu Cît şi

Valentin Makarovici- şi-i făcu atomistului cu ochiul -
nu sîntem împotrivă să ne adîncim cu î nc ă o sută de
k ilome tri Dar
. o sută, nu ma• i mult. Şi asta uşure[, uşurel
şi cu atenţie.
- Bineînţeles, zîmbi reţinut Vadim.
- Eu însă s înt hotărît împotrivă, zi se Miheev, carP
pînă acum tăcuse. Cer să se îndepl ine ască fără nici o
discuţie dispozitiile constructorului-şef.
- Nu uita că aici se află adj unct ul lui ! exclamă
Vadim.
- Dar nu constructorul-şef! Numai cu acordul său
putem dispune de maşina asta experimentală.
- Pavel lgnat ievici, zise Vadim întorcîndu-se către
transmisionist, fii bun şi fă-i legătură tovarăşului Miheev
cu uzina.
Skoriupi n zîmbi vi nov at şi strînse a neputinţă din
umeri.
- Pentru ce presiune a f ost calculat dispozitivul
cîmpului de protecţie? întrebă Vadim pe secund.
Pentru 300 de milio a ne de atmosfere.
- Aşa ; şi ce pr e si u ne ind ică apar a tel e?
- 30 500 de atmosfere.
- ŞL- du:mneata, secund pe nave experimentale de�
adîncime, consideri această verificare
·
·îndeajuns de edi-
ficatoare ?
Miheev tăcu încurcat.
- Consider şedinţa î n chis ă , zise Vadim ridicîndu-st�.
Cu acordul general, drumul navei continuă. Continu.ii şi
cerce t ările ştiinţifice, adă ugă el uitîndu - se ironic la Bi­
ront. A d în cimea de co]Jorîre o vom stabili pe parcurs.
în fun cţ i e de situaţie şi de ... nel·vii noştri. Me c anic ul ş1
secundul : la posturi, vă rog!
Se î nd reptă către trapă. In urma lui v en e a Andrei.
- Cu toate acestea, nu procedezi cum tre b ui e , Vadim

Sergheevici, spuse Miheev aşezîndu-se la tab loul de co­

mandă în faţa lui Surlwv. Ast a -i o comportare nese­
rioasă. •
- Start i comandă Vadim în loc de oric e alt răspuns.
Motorul începu să funcţioneze, nava se cutremură.
" S pre centrul pfunîntului!. .. Spre centrul pămîntu-
lui !" .. . spunea parc�i inima î n bătăile ei ri tmice . "Spm
necunoscut ! "

10

IVlagma incandescentă răm ă sese deasupra capetelor.

Ecranul locatarului era din ce în ce mai puternic luminat.
Culoarea de miere în clocot fusese înlocuită de o străl u·­
cire aurie atît de orbitoare, încît a trebuit micşoraUi in­
tensitatea cu re n tului de alimentare a locatarului.
Bazaltul incins pînă la ap r o a pe 2 000 de g rade con­
tinua să rămînă solid, deşi temperatura depăşise de mult
pun ctu l lui de topire . Materia comprimată căpătase o
densitate sporită. In loc să se împrăştie sub actiunea ter­
mică, atomi i din reţelele cristaline erau f o rţ a ţ i să se
apr opie din ce în ce m a i mult unul de celălalt.
Aparatele ar ăt au o adîncime de 50 de kilometri, iar
"PV-3 1 3" continua liniştit să se afunde. Presiunea era
de peste 40 500 de atmosfere.
Jos .. . mai jos.. . în necunoscut.
Mecanismele continuau să funcţioneze fără greş. Cre­
dinţa lui Vadim că avusese dreptat e creştea.
Transmiseră un c omunicat oficial la suprafaţă : "To­
tul. e-î�. or d ine . Continuăm drumul în adîncime pentru
a }. hceica�(nava în conditii mai grele şi pentru a efectua

7
un program lărgit de cer ce tări ştiinţifice':. Nu pnm1seră
însă nici un răspuns. Poate că nu ajunse1se comunicatul
transmis de pe navă, dar era posibil şi ca răspunsul sta­
ţiilor terestre să se fi pierdut undeva departe de tra­
seul lui "PV-313".
Vadim se cufundase în lucru pînă peste cap. Aparatele
dădeau indicaţii asupra interac'�:iunilor dintre mediul în­
conjurător şi mecanisme. Comandantul verifica cum
funcţionează reactoarele, sfredelul, motorul, c în1pul mag­
netoplasmic.
Secundul nu ştia cum să se poarte, oscila încă : să se
împotrivească ş e fului direct sau să-1 susţină ? Lui Piotr
Afanasievici îi plăcea îndră z n e a l a lui Vadim. La urma
urmei., de ce să nu riş ti, dacă riscul e folositor ? ·Dar ce-o
să păţească cu toţii la întoarcere . . . Miheev aruncă o pri­
vire încruntată comandantului: "tînăr, înf:ierbîntat şi se
pare că foarte dornic de descoperiri. ln uzină oamenii
îl respectă ; se zice că-i talentat. Remizovski e mai pru­
dent ; poate că şi vîrsta .. . ". Oftă, scutură din cap ca să-şi
alunge gîndurile şi începu să se ocupe de aparatura de
comandă.
' După discuţia cu Surkov, D ekte a riov şi B iront se în­
to ars e ră în cabina lor să-şi continue cercetările. In mo­
m ent ul în care Biront sim ţ i că nava porneşte din nou, în­
chise cu zgomot jurnalul şi sări în picioare, zvîcnind ca
din arc.
- Ce s- a întîmplat, colega ? se miră Dekteariov.
:Atomistul se sui în cabina de odihnă şi se culcă în
hamac. Intr-adevăr, nu se simţea bine. Încotro merg ?
Ce-a ma i născocit ză na ticul ăsta de Surkov ?
'
Nu era obişnuit să stea culcat şi să nu facă nimic :
Acasă Valentin Makarovici n-ar fi ajuns niciodată la o
asemenea pie r dere de timp. Aci însă nu ve de a altă calc
de exprimare a protestului. I se părea că membrii echi­
pajului vor fi profund impresionat.i de atitu dinea lui. 1nsă
afară de Dekteariov n im eni nu o observă. Fiecare eru.
ocupat cu propriul său lucru. In ceea ce îl privea pe geo-
-
log, acesta îi spuse grosolan :
- U ite vezi, poziţia asta în. sp aţi u e foarte potrivită
,

pentru corpul dumitale.

- Vă rog să mă Hisaţi în pace, i-o reteză en ervat
Biront.
Nikolai Nikolaevici rămăsese singur lîngă tabloul
de comandă ; umplea pagină după pagma, scoţînd din
cînd în cînd gemete de satisfacţie şi rostind monologuri
lunqi. Avea la dispoziţie cea mai fină aparatur ă electro­
nică. Cu ajutorul ei putea nu numai să determine com­
poziţia chimică a r ocilor bazaltice prin care îşi croia
drum nava subterană, dar şi proprietăţile lor fizice, pro­
blema cen mai interesantă pentru un geolog.
- Vom verifica acum dialectica pe viu, îşi repeta
el mereu. Acumulările cantitative vor duce la t r an s for ­
mi_"lri calitative.
Constată că sub acţiunea presiunii crescînde atomii
moleculelor se apropiau din ce în ce mai mult. Nu era
vorba numai de cr e şt e rea densităţii. La un moment dat ,
apropierea extraordinară a atomilor vn face ca materia
s� treacă într-o nouă st are . *
Dar care va fi aceasta ?
Se termina şi ce-a de-a doua zi a căErtoriei. Dlstanţa
pîn ă la suprafaţa pămîntului ajunses e la 90 de k i l omet ri .
90 de kilometri !
Cîpd Dekteariov îl anunţă triumfător pe atomist, aces­
tuia i se puse un nod în gît, iar faţa i se lungi. Rep�tînd
mereu "zanghezur-zanzibar! ", Nikolai Nikolaevici se
aşeză la masă şi deschise o cutie de conserve cu con­
centrat de jele. Atomistului i se părea pur şi simplu
anormală pofta de mîncare a geol ogului.
Sosi timpul culcării. B iront închise ochii, âa:r îl de­
ranja lumina puternică a becului. Stinse lumina. Incepu
atunci să audă şi mai bine cum vibrează corpul n a v ei .
In întuneric se auzeau atît de clar exploziile din adîn­
cime, de p arcă ar fi fost la doi paşi (densitatea sporit ă
a materiei făcea ca undele seismice s ă se tran smită din
ce în ce mai bine). \
Valentin Makarovici înţe le se că nu va reuşi să
adoarmă şi aprinse l a mpa. Nemaiputînd suporta singu­
rătatea, coborî Îl) c abi n a lui de lucru, deşi îi făcea rău

* In afară de cele trei cunoscute Btclri ale materiei (solidu, li·

chidă şi gazoasă), ştiinţa contemporană a descoperit şi altele. A
patra stare : .,plasma", adică un amestec gazos de electroni şi nuclee
atomice, aflat în Soare şi în stele, la temperaturi de or d i nul zecilor
şi sutelor de milioane de grade. A cincea stare : o concentra re
maximă a substanţei nucleare fără prezenţa electronilor. (Asemenea
COI�densări, care duc la densiti'iti fantastice de ordinul milioanelor
de to,�w:pe cmc, pot fi găsite în aşa-numitele pitice albe, stele de
fe�ul . l:1i:S;it�ys B, Van Maanen etc.) (n.r.).
<�>,/-,_",.;_,:.;· .� '
numai gîndul că o sii se aşeze faţă în faţă cu Dek.teariov.
Antipatia atomistului faţă de geolog creştea din oră
în oră.
Spre ferhirea lui, geologul dormea în fotoliu. Biront
se gîndi că şi el va reuşi să adoarmă aşa. Intinse mîna
şi apăsă pe un buto n : ecranul se stinse. Rămase doar
licărirea firelor de diferite culori pe cadranele albe.
Valentin Makarovici se aşeză mai comod în fotoliu
şi închise ochii. Timp de un minut fu liniştit, dar numai
un minut, pentru ci:! Dekteariov începu să sforăie. Pînă

şi în somn geol ogul îi otrăvea existenta !

Bir ont conectă ecranul şi privi discul portocaliu. Apoi
întoarse capul spre indicatorul de adîncime.
O sută de kilometri ! Ingrozitor...
Se r ă suci în fotoliu cu ochii dilataţi de groază. Cum
se vor t e rmin a t o ate astea ?
In rîndul c el mai apropiat de aparate clipi ochiul
ro ş u al contorului de pcuticule atomice. Clipi o dată şi se
stinse. Atomi s t u l nu zări deîndată flăcăruia de lumină.
Era mult prea furios împotriva lui Dekteariov.
�ruse însă indignarea îi dispăru : beculeţul Clipea
mereu.
- Mezoni??
- Ce s-a întîmplat ? întrebă Dekteariov deschizînd
ochii?
- Mezoni!!
Valentin Makarovici începu să învîrtească cu ase­
menea viteză butoanele de conectare ale maşinii de
calcul, încît Dekteariov nici nu-şi dădea seama ce se
petrece.
'
- Aici nu trebuia încă să ex iste mezoni, bolborosea
Biront. Nu mă aşteptam să-i întîlnesc atît de devreme ...
- Mezoni? Nu crlnmeşti?
Nikolai Nikolaevici se ridică în picioare, ocoli ta­
bloul de comandă şi veni să privească de aproape con�
torul de particule atomice.

11

Cîndva oamenii erau convinşi că pămîntul se com­

pune- doar elin d ouă geos fere : una solidă, dar subţire
-"
0
' denumită
. � � '"'\
scoartă - şi cealaltă, formată din maqmă
incandescentă topită, care se întinde pînă în centrul glo·
bului terestru. Făcînd observaţii asupra transmiterii osci­
laţiilor seismice, savap.ţii au stabilit că în apropierea
centrului pămîntului densitatea materiei este n eobişnuit
de mare şi depăşe şte densitatea a liaj elor de o ţ e l .
Rămăsese încă nerezolvată problema compoziţiei
c himice a materiei la dife rite adîncimi.
Un grup de savanţi susj:ineau că pe măsură ce creşte
adîncimea predomină tot mai mult e lem e nt el e grele, iar
nucleul 'central se compune din fier curat, nichel, cobalt
şi crom.
Alt gr up de savanţi (căruia îi aparţinea şi Dekteariov )
considerau că globul pămîntesc are o structură uniformă
pe toată adîncimea. In ceea ce prive şte greutatea spe­
cifică m are a nucleului central, ac easta s-ar expli c a
prin pr e s iu ne a foarte puternică pe c are o suportă stra­
turile in t e r i oa re din par,tea celor periferice.
Care este î nsă influenţa acestei presiuni asupia pro�
prietăţilor fizice ale m a t e rie i ? Fiecare element chimic
rf.mîne oare aşa cum este el în mod obişnuit sau pre­
siunea modifică în mod radical structura sa interioară?
Cu mult înainte de raidu l lui "PV-313", geofizicienii
susţineau că la graniţa dintre litosferă şi astenosferă
structurile cristaline se transformă în amorfe ; cristalele
sînt distruse. Dar mai departe, la adîncimi tot mai mari ?
Nu sînt distruse oare şi moleculele ? Nu se dezagregă
oare şi atomii ? Şi ce mai rămîne în cele din urmă ?
Ultramicroscoapele e l e c t ronice mode rne şi proiectoa­
rele io nice au permis să se cunoască pî n ă la capăt struc­
tura ce l ul e i şi să se vadă atomul. Radiotelescoapele
modern e au p ermis să se vadă noi galaxii, inaccesibile
înainte observaţiilor. Numai un instrumen t cu ajuto rul
cliruia savanţii să poată privi centrul p lanetei nu fusese
încă creat. O perdea densă, de aproape trei mii de kilo­
metri de m a te ri e , a ascuns cu zgîrcenie nuc l eul central
de priviril e cercetătorilor.
Nu rămînea decît ca oamenii înşişi să-şi facă drum
pr in astenosferă.
De aceea geologul cercetător Dekte ariov şi-a legat
viaţa de călătoriile navelor subterane de mare adîncime.
Pătrunderea în astenosferă devenise scopul său p rinci­
paL EL spera- ca aici să găsească măcar ecoul acelor
fe�o1J:1en�·�,�are au loc în nucleul central şi s·ă înţeleagă

li
- dacă nu pînă la capăt, cel puţin p arţial - ce forţe
generează cutremurele care deplasează continentele şi
mută polii magnetici.
Bătî ndu-şi joc de B iront, Nikolai Nikolaevici nu
putea totuşi s ă nu vadă în el un aliat. Eforturile ato­
mistului erau îndreptate spre acel aşi scop : cercetarea
transformării materiei sub acţiunea presiunii. Pe Dek­
teariov îl interesa forma exterioară a acestor transfor­
mări, în timp ce p e Bir ont îl preocupa procesul intern.
Iată ! Acum, de exemplu, presiun e a continuă să
crească, iar temp eratura c reşte mult m ai încet d e c î t ar
fi fost de aşteptat dup ă legile fizi cii. Se pune atunci
întrebarea : în ce se transformă energi a de compre­
siune ?
Deoarece Nikolai Nikolaevi c i nu se simţea suficient
de tare în fizi c a atomică, aş tepta cu nerăbdare să vadă
la ce concluzii va ajunge Biront. Acesta însă se revol­
t a s e şi părăsise cabina.
Şi deodată apărură mezonii.
Nikolai Nikolaevici nu înţelesese imediat emo ţia lui
Biront. Propriet ăţile mezonilor se studiază în toate şco­
lile. Au fost descoperiţi în 1937 în atmosferă, unde se
formează sub acţiunea r azelor cosmice. Aceste p articule
s î ht de 200 de ori mai grele decî t electronii, cantitativ
au aceeaşi sarcină, î nsă pot fi şi pozitivi şi negativ1
(electroni grei). Mezonii apar şi trăiesc numai a doua
milioana parte dintr-o secundă. Dispărînd, lasă în urmd
lor electroni obişnuiţi şi radiaţii.
Mult timp cercetătorii nu mi. reuşit să obţină mezoni
prin bombardarea artificială a atomilor, deo arece raclia­
ţiile cosmice au doar o energie enormă. (Ar fi suficient
să �ispară atmosfera măcar pentru o secundă pentru ca
tot ce e viu pe suprafaţa pămîntului să se transforme
în cenuşă. Şi nu numai la suprafaţa pămîntului. Razele
cosmice pătrund p rin p ătura de apă, ajungînd pînă în
fundul oceanului. Pătrund şi în p ăm î nt sute de metri.)
Obţinerea artificială a mezonilor a devenit posibilă
atunci cînd la dispoziţia atomiştilor au apărut sincrofa­
zotroni puternici, cu o e nergie de miliarde de electron­
volţi.
Aici, la această adîncime de o sută de kilometri, nu
puteau � nsă să ajungă mezoni generaţi de r azele cos­
'
mice. înseamnă
\\
că aparatele au prins un alt tip de ira-
.:::
diere. Şi da c; ă această iradiere nu este de provenienţa
cosmică, adică nu a aj u ns aici de un <ţ e v a din afară ,
înseamnă că sursa e as cun s ă în adî n c u rile pămîntului.
Acmi.1 înţelese D e kt e ariov de ce era Val e n t l. n Maka­
rovici atît de a gi t a t .
Mezonii apăreau şi dispăreau. Zgomotul s a c a d a t al
contoarelor se transformase într-unul· continu u , asemă­
n�'ttor celui produs de un ferăstrău circular care taie un
lemn uscat. ···
Lui Valentin M ak a rov i ci i se ridică părul măciucă,
căscă gura, holbă ochii.
Ce trăia el în momentele astea ?
Mezonii îi aduseseră vestea mult a ş tep ta t ă : întreaga
astenosferă e p ă t ru ns ă de nişte radiaţii neobişnuit de
p ut e rnice, a căror existenţă Biront o bănuise încă acolo,
sus, în cabinetul său de luc r u . Radiaţ.iile ap ărea u în
urma dezagregării n u cl ee lor atomice, fără ca totuşi s ă
degaje ene rgie . termonucleară sub fo rm ă de căldură.
Asta era tocmai ipot ez a teoriei suprarăcirii.
Valentin Makarovici era în culmea fericirii. Ar fi
vrut să strige de bucurie şi chiar ar fi făcut-o dacă n-ar
fi si m ţit nişte spasme în g î t. Uite-le, p rime le dovezi !
Ipoteza suprarăcirii va înce t a de a mai fi o ipoteză ; ci
o lege, aşa cum e cea a gravitaţiei. Nu degeaba a depus
atîtea eforturi ! Adevărul a învins !
Foarte curînd însă, av întul savantului trecu, spulbe ­
rat de un gînd înfiorător : nava subterană se îndreaptă,
împreună cu el, Biront, în întîmpinarea unor radiaţii
care produc mezo ni. Capacitatea absorbantă a astenosfe­
rei va scădea din ce în ce. Echipajul este supus unui
asemenea pericol, pe care nici c hiar Biront nu este în
stare să-1 aprecieze.
Un lu c ru era cl ar :· a merge mai d eparte însemna
moartea.
Valentin Makarovici îl privea pe Dekteariov cu ochii
holbaţi. !şi înghiţi saliva $i din n o u se repe zi la comu-.
ta tor.
Nu, nimic nu-l pu t e a face a c um să plece de lîngă.
tabloul de comandă.
- Cînd n-am fost aici n- aţi observat cumva aparitia
mezonilor? îl întrebă el pe Dekteariov. Este foarte im­
p�Tta'ri(�ă� ştim la ce adîncime apar primele radiaţii.
13
 Nikolai Nikolaevici î ş i desfăcu braţele , ridicînd din
umeri.
- Nu-i nimic. N u face nimic . . . , s e linişti singur ato­
mistu l . Voi preciza l a întoarcere.

12

Trecuseră trei zile d e cînd nava părfsise suprafaţa

pămi ntului. 1 50 de ki l o metri o desp ărţ e a u de luminn
soarelui.
în c ab i n e l e din . , PV-3 1 3 " , viaţa intrase in făgaşu l
obişnuitului . La nnum ite ore începeau l u c r u l , se aşezau
l a masă sau me rgeau l et odihnă. Cea mai mare p arte a
timpului î n s ă e r a î n ch i n a t ă muncii şi nimeni nu m a i
..-. duc e a v o rb a de î n t o a rc e r e a la suprafaţ.ă.
De fiecare dată cînd s e s trecura fri c a în V a l e n t in
Makarov i c i , el se liniştea s p unîndu-şi că m a i e î n c ii
fo arte mult p î n ă l a i z v o r u l radiaţiilor, c ă ndva înain­

tează î n c e t , i a r prote c ţia împotriva radi a ţ.i i l o r e d e o c am ­

dată p e rfect sigu r ă .
I n c e r c a s lt doarmă c a ş i Dekte ariov lîngă tablou l
de c omandă, însă, duplt ce se rtisucea un t i m p în foto l i u ,
trebuia s ă fugă ; nu suporta sforăit u l . îl e n e r v a - deş t
nu ca la început - o b i ceiul lui Nikolai N i k o l a ev i c i d<�
a-şi exprima gî n d ur i l e cu v o c e t�u e . Erau însă momente
în care Biront, cufundat în c � r c e tări , nu observa nimic
din c e e a ce î l încon j ura, uitînd chiar unde se găseşte .
Totuşi ar fi p r e f e rat să lucreze singur în c ameră. Dek­
teariov î n s ă parcă s e l i p i s e de t abl oul de comandă. G e o ­
logul şi d o r m e a a c o l o , dînd dovadă de o ca.p acitate
u i mi to a re ele a adormi ins tant a n e u d a c ă aparate l e m 1
i n d i c au va ri aţii î n m e d i u l înconjurăto r şi d e a s e trezi ,
tot instan taneu , c î n d a p a r a t el e i n d i c a u o_ s e m c; rw a v a r i a ţi i .
Ş i doar semnalele n u erau sonore ; s e dep l a s a numai
firul i nd i c a tor de pe c adranul a p a r atul u i .
In felul acesta, Nikolai N i k o l a e v i c i dorme d d o ar cîte
un sfert de c e a s , total izînd î n s ă , d in 2 4 de o r e , z e c e ore
de s omn.
Vadim dormea cel mai puţin. Examina ş i a s culta cu
grij ă -cum funcţionea ză maşina, căuta l ocu l s l a b î n c o n ­
st�uctia�nave i . Corpul e i t r e b u i a s ă c ap e te a l t p r o fi l .
.::::: ' '··" _ __. _ .· ··\\
.J;/::>,/-,_",.;_,:.;-• • '
 ·
Maşiri a electronică de calcul - făcuse peste un mili on de
m ăs u r ăt o r i de pre s i u n e în diferite p u n c t e din c ăptuşeala
pereţilor, o bţi nu s e ecua ţia integr a l ă şi o rez olvase, In
i m a gi n a ţ i a lui Vadim a p ă r e a un nou profil de navă : un
elipsoid a lun g i t cu p ar t e a di n a i nt e a s c u ţi t ă
, .

Vadim trăi a o p e r i o a d ă de s atis fa c ţ i e c almă. Arăta

s e c u n d ulu i t o at e obs ervaţiile. C e a s u r i întregi stăte au îm­
preună , f ă c e au c al cu l e ş i schiţe p e n t r u refacer e a lui
.. PV - 3 13 " şi, mai a l e s ,p entru creşterea vitezei de
înaintare.
- Lucrul cel mai i m p o rt a n t e v i teza, r e p et a V a d i m .

Acum un a n , acuin doi ani , acum t r ei a n i , navele no astre

subte r a n e î naintau tbt cu 0,5 metri pe se cundă. A s o s i t
mom e n t u l să t r e c e m şi b a riera a s t a .
Nici Skoriupin nu m a i cun o şte a odihna ; avea trans­
m i s i uni u n a dup ă alta. V a d i m , D e k t e a r i o v şi B i r ont s e
griib e a u s ă anunţe succesele lor l a suprafaţă. C î n d n u
a ve a transmi siuni , P a ş a chinuia aparatul c a s ă prindă
vreun c omunicat de răspuns. Însă st a ţ i i l e t e r e st re t ă ce a u .
I nc ep e a c e a d e - a p atra zi de călători e .
Cutremurele î n d epărtate a l e b a z a l t ul u i î l alarmară
pe Vadim. Vibraţia c o r p u lui n a vei crescuse simţitor.
Stînd d rep t în fotoliu, Vadim a s c u l t a , răspunzînd din
ochi privirii lui Mihee v . Uneori c o n e c t a indi c a t o r u l
s oni c , î n c e r c î n d s ă determine dup ă sp e c t r u l o scilaţi ilor
s e i smice f or ţ a undelor de e xp l ozie în e p i c en t r u . D ekte a ­
r i o v îi v e n i în aj u t o r . D u p ă c e obţi nură rezu l t atele c al ­
c u l el o r , ge o l o g u l şi c o n st r u cto ru l s e u i ta r ă unul l a altul .
Adîncurile erau ameninţate de cutr e m u r e seri oase.
Rezistăm ? î ntreb ă Nikolai Nikol aevici , făcînd un
semn cu c apul către p e reţii c abinei.
- D a . Perfect.
- D a r po a t e c ă . . . ar fi timpul s ă n e î n toarcem.
G e o l ogul c o b o rî s e vocea şi s e u i t a cu coada ochiului
la B i r o n t . S au s ă ne oprim p e l oc. Pentru c ă ştiţ.i , obs e r ­
v aţiil e n o a st re nu r e u ş e s c să meargă în ritmul în care
î n ain t e ază nava. Este imposibil s ă ţinem s e amă de tot
ce ne amenint. ă în infernul ă sta.
- O r i c e fen o m e n este mai bine s ă fie ob servat d e
aproap e , p rotestă Vndim.·
- O f , V a dim S e rgheevi c i , m ă dau bătut.
C: fi -t r e, sfîrşitul celei de-a patra z i l e , vib r a ţ i a p e r t u r b a
li�iŞtea" �cl!-ipaj ului. N a v a b î z î i a ca u n roi u r i a ş de a lbine
<�<�-.",.;_c;;": '•

15
alarmate. Tr emurau uşor fotoliile, t ab loul de co m an d ă ,
cap acele trapelor. Totul trepida. Scăpai de senzaţia astd
n ep lă c u t ă numai cînd te întindeai î n hama c .
Pe Bi ro n t începu să-1 doară c apul. Apăsîndu-şi cu
amîndouă mî inile tî mp l el e gemea tare , ofta, încerca să
,

continue observaţiile. Cînd nu m a i putea, se cu l c a în

hamac. Du p ă ce st ătea p u ţ i n întins , s e g răb e a să se
întoarcă iar l a tabloul de c o m andă. Valentin Makarovici
nici nu mai p ome ne a acum de î ntoarcere, şi cînd i se
amint e a tăcea ursuz. Atomistul nu m a i voi a să piardă
nici un minut. Vibraţiile navei nu-l î nfri coş au (să se
o c u pe Surkov de siguranţa ei ! ) , î n s ă îl a du c eau la despe­
r a re p entru c ă nu p ut e a să lucreze.
Atomi stul îl priv e a cu invidie pe D e kteariov A c e s t d .

avea o figură i mpa s i b i l ă Un a s e men e a om poate fi o a r e

.

î nvins de vibraţii ?
M ih e e v Ciurakov şi c h i a r Surkov î ş i căutau din ce
,

în ce m ai des salvarea în hamacuri.

- Trebuie să ne oprim, insista Miheev.
- I ncă puţin, Piotr Afanasievici, ră spun d ea Vadim .
Să ne facem o idee d e sp r e ce sînt epicentrele.
I ar el strî ng e a din dinţi . Il î nfu ri a un singur l u c r u :
­
nu m a i putea c ontinua cerc etările. Yibraţiile îl î m p ie
dicau să se c oncentre z e .
Odată, după r ăt ă c i r i l ungi şi obosito are î n lumen
sunete l o r , S ko r i u pin reuşi să a u d ă o voce omenească. Pe
cadranul i n cl i c a t o mlui apăru o linioară albăstruie care
tremu r a .
- Staţia noastră r e c epţi o n e a z ă ! strigd. P aşa.
Miheev, Surkov, Ciurakov şi Biront săriră d i n ha­
macuri. Nu m a i D ekte ariov rămase î n f o t o l i u l său de
lîngă tabloul d e comandă, m ărginindu-se s ă cone cteze
difuz orul comunicaţiei interioare.
Paşa răsuci cîteva manete. C abina navei se umpln
de ur l e t e şi p o cne te Se auzeau bătăi de c lopo t zgomot
. ,

d e v e nt i l at o a re , hîrşîi tul c a r a c teris t i c fre c ării m etal ului

-
pe metal , ţipetele unor animal e . S a r fi p ut u t crede că
undev: a , în adî ncu ri s.e as•cunde o lum e populată d e
,

giganţf, t ca în b a s me , şi , că. z gomot e le acestei lumi ii

"
.
·-
0 ·.\._
•"'--:�'=
'- . -f�'>/
previn ameninţăto.r pe cei din interi orul navei . Regula­
t orul automat de rezo nanţă înlătură paraziţii. ln t o ate
p atru c abinele se auzi din difuz oare v o c e a clară a dire c ­
torului staţi e i terestre .
" . . . S-au p rimit din p artea dumneav o astră opt comu­
ni cate. Munca depusă e ste fo arte preţio asă. Cu atît mai
imp ortantă este înt o arcerea de urgenţă . . . "
Un minut fu linişte . Linio ara albăstruie
·
se îndreptă
obosită, re devenind imobilă.
- Nu, nu s c a p i de mine atît de uşor ! şuieră supărat
Skoriupin şi se culcă aproape pe margine.a tabloului
de comandă, învî rtind cu duşmănie butoanele de reglaj .
- Ce p ă c a t , m o rmăi Biront. Oare nu se putea ima­
gina o l egătură bună?
Nimeni nu-i răspun s e . Continuau toţi să stea în j urul
lui Paş a , uitî ndu -se peste umărul s ău, în dreptunghiul
mat al aparatului. Ap aratul tăcea.

13

C u to ate vibraţiile, mecanismele qpntinuau s ă func­

ţi oneze ca şi pînă acum; fără greş. And rei ş e d e a în foto­
liu şi examina ca d e obicei ap arate l e .
202 kilometri adîncime . . . Presiunea este 72 000 de
atmosfere . . . Este adevărat c ă temp eratura nu mai creşte
atît de repede c a l a înc eput. După c e tre cuse de 2 000 de
grade, se mai ri dicase în p atru zile doar cu 1 00 de grade.
Strălucirea ele pe e c r an _:_ mai î n ainte p o r t o calie -
deven i s e acum verzui e . Radiaţi a de lumină se depl a s a s e
in p o rţiunea v i o l e t ă a sp e ctrului.
Prin cap îi tre c g î nduri inâdmisibile. Vibraţiile îl
împiedi c ă să gînde a s c ă ; cu t o ate astea, gîndurile se
înşiră s i c î ito are unul după celălalt.
Lena . . . D e s igur, ea nu b ănuieşte nimic . Cît e de stu­
pid : să cunoşti o fată atîţia ani ş i să te îndrăgosteş t i
d e e a_ to cmai atunci cînd devine soţia celui mai bun

17
 Ochii lui Andrei sînt fixaţi, făr ă s c o p , pe e cran. lşi
aminteşte pe ne aşteptate grădini l e de rneri, malul î n a l t
al rîului. A poi plecarea în al t oraş, unde tata fu s e s e
n u m i t şeful ş antierului . Il c u n o s cu s e p e V a dim . . . Uzina . . .
Lab o ranta Lena . . .
Deodată, ca o î nţepătură d e a c , î i p ăt runs e î n co n ­

ş tiinţ ă întrebarea : a f ăcut bine oare că şi-a legat soartd

de navele subterane ? De p atru ani face că l ătorii î n
adî ncu l p ămîntului, îndeplinindu-şi conştiincios obliga­
ţiile. Nimic însă nu l-a emoţionat , nimic nu i - a stimulat
imaginaţia .
Andrei venise pe navele subterane datorită lui
Vadim. lşi invidia în s e c r e t tovarăşu l , c a re avea o minte
atît d e ageră ş i o inimă atît d e n ăvalnică ; încerca s ă··l
copieze în toat� , u rm î n d u-1 p este tot .
Făcuse î n s ă bine închinîndu-şi viaţa unui v i s străin ?
D acă ar fi luat p a r te l a r ai du ri cosmice, dacă ar f1
a j u n s pe suprafaţa Lunii, a l ui Ma rte s a u a altei planete ,
oare nici atunci nu i-ar fi b ătut i ni m a ?
In fundul sufletului , Andrei simţea o nelini ş t e surdă.
O simţea pentru p rima o a r ă şi nu înţelegea de ce îl bat
asemenea gî nduri tocmai acum , în timpul ace s tui r a i d
atî t d e încordat
$i atî t de i m p o r t an t . Vibratiile î i r ăv ă ­
şesc mintea, sim t e o greutate î n tîmple . A r un c ă o pr i ­
vire pe aparate. Fi rele au rămas imobile. Maşinii nu - i
p a s ă nici de ceea ce se î n t î mp l ă în sufletul mecanicului ,
nici de această furtună de sunete c a re creş te î mp rej urul
navei.
C ăţărîndu-se p e s c o a b e , Andrei s e d u s e î n cab i n a de
o dihnă şi se culcă în ham ac. Lîngă el gemea Biron t .
Vadim, Dekteariov şi Mihe e v continuau să d i scute
a ceeaşi p roblem ă : să î n t o a r c ă
,.
nava s a u s ă meargă ma i
dep arte .
- Eu insi st p entru întoarc ere , spuse Miheev. C o n ·­
structorul-şef cere acest lucru. Nu ştim ce ne aşteaptă
m ai j o s .
- D a că a m ş t i , Piotr Afanasiev ici , s e auzi vocea lut
Vadim, l iniştită , î nvăluită de vuietul vibraţie i , într-ade ­
avea r o s t să ne ducem; P oate că aveti
s e r io a s e ·?
 Andrei z îmbi cu c apul înfundat î n · perne : pe cine
v o iau ei să p ă c ă l e a s c ă ? Pe Vadim Surkov ?
- Mă rog, chiar şi vibraţiile .
-- Bine. D a r î n chipuiţi-vă că l e - a m fi simţit la înce-
putul călători e i , s ă s p u n e m pe l a kil ometrul 25-30 . Ş i
atunci aţi fi cen:t să ne î nt o a r c e m ?
Miheev tăcea. Nu reuşea de l o c să gă s e ască c uvin­
tele c onvingăto are.
- Eu p r o testez c ategoric, răsună d eo dat ă vocea
bolnăvic i o as ă a lui B i ront.
- Vedeţi, se agăţă Miheev, nu aveţi dreptul să
abuzaţi de sănătatea oamenilor.
-- Nu m-aţi î n ţeles , zi se Valentin Makarovici ridi ­
c î ndu-se din hamac şi aruncînd de pe frunte un p r o s op
ud. A ne opri acum ar fi o adev ă r a t ă crimă. Cercetările
mele ab i a au înc eput. In j urul nostru a u ap ărut at îtea
l u cruri neobişnu ite .
D ekteariov î n c e p u s ă r î d ă î n h o h o t e . V a d i m 11 priv e a
p e atomist cu respect.
- Dar tu , Andr e i , ce spui ?
V o c e a lui Vadim îl surprinse pe Andrei nepreg{ttit.
-- S i nt · de acord cu orişice, zise el, chi a.r ş i s ă mer-

gem p î n ă î n centrul pămîntul u i .

D a r spuse cuvintele fărd. p i c ele entuz i a s m .

14

Lui Vadim i se p ă r u c ă aude cum rîde Len a .

C î n d deschise o chii, înţ e l e s e că v i s ul fus e s e întrerup t
de vibraţii . C orpul navei răsuna. Era o împl etire haoti d
de sunete, în mijlocul cărora se put e a u distinge ş u i 8 -
ratul v î ntulu i , uruitul prăbuşiril o r de stînci , gemete,
oftaturi, scrîşnete .
Incercă s ă se g î n d e a s c ă numai la Len a . Nu se î n t î m ­
plase n i m i c g r a v , doar c ă p e corpul n a v e i băteau, cu
n i şte tremurături turb ate , mii de ci o c an e grel e . Nic i
c împuL magnetoplasm i c , nici pereţ.ii dubli ai navei nu
m<}i " scăpau echipajul de dansul s ălbati c al bazaltulu i .
0 -��(�"'�;� )\
19
 In hamacurile vecine stăt e au întinşi Ciurakov ş i , sub
el, Miheev ; a m î n do i c u o c h ii d e s ch i ş i .
- Nu puteţi dormi ? îi întrebă Vadi m .
- Cum poţi să a d o r mi aici ! răspunse Miheev .
Andrei t ă c e a . Voia un singur l u c ru : ca vi b r a ţi a să
fie atît de puterni c ă , î n c î t s ă n u - l m a i chinuie î n doieli
·

cu c a r e nu era obişnuit.
Vadim s ări din h am a c şi imediat ţip ă . I se păru cd.
tăl p il e atins e s e r ă o placă î n c i n s ă . Vibraţia trecea prin
p îsl a de nail on si striibătea tot corpul cu ni.ii de a c e .
Respiraţia i s e opri, di nţii î i clănţăneau. Cea m ai dure­
r o a s ă se nz a ţi e era însă în cap, în creier, unde p ar c ă se
rosto g o l e au o mu l ţim e de pi e t r i c e l e ascuţite.
- Uf ! Comandantul ră s u flă des, însă rămase în
pi c io are încăpăţînîndu-se s ă nu cedez e . L a n a i b a . . . cum
te p ătrui1de ! Ei, nu-i nim i c .
S e î n d r ept ă spre t r a p ă .
ln c abina de alături , Skoriu pi n du c e a o luptă dublă :
cînd se ap r o p i a de ap arat, răsu cind buto anele de regl a j
ş i examinînd li n i o ara albăstruie, c î n d , sughi ţînd ş i ast u­
pîndu-şi faţa cu p al m ele , s e aru n c a în fotoliu, l ăsîndu- şi
c apul p e spate.
- Nu se aude nimic ? întrebă Vadim. Fu n e vo it să
strige p en t r u a a c operi hu r ui t u l n av e i .
Transmisi oni stul făcu d o ar cu capul semn că nu .
C e e a ce v ă z u Vadim în c ab i n a următoare îl uim i .
G e o l o gul şi a to m ist ul ş e d eau unul în f a ţ a celuilalt. Ato­
mi s t'u l ave a o figură chinuită, îşi d u c e a mereu p almele
l a tîmple sau îşi apăsa coşul p i e p tului în dreptul inimii ,
însă nu l ăs a din m î n ă to cul electri c . Pe f ru n t e i se zbîr-
J i s e un moţ de p ă r , iar pe ob r aj i i s l ăbiţi de neso m n
î n c epus e .s ă-i c re a s c ă b arb a r o ş c a t ă . In o r i c e minut era
gata s ă s e l as e î n vi n s şi s ă c e a r ă întoarcerea la supra­
faţă. Şi to t u ş i minutel e t r e c e au deveneau o r e ş i B i ro nt
,

continua s ă studieze cara cterul radiaţii l o r care g e n e r a u

mezoni.
Nikolai Nikol aevi c i avea mai multă rezistenţ ă fizică.
Dar n ic i lui n a - i e r a uşor s ă ş a d ă î n f o tol i u S e vedea .

cmh"
.::::
tremur\\
ă obrajii pli n i ai s a v antului , cum s e s tr î mb ă
 din cauza vibraţiei istovitoare. In o chi i se citea însă
î n c ăp ăţînarea. ,
- O d es c o p e ri r e după al ta ! s alută Dekteariov ap a­
riţia lui Surkov. Inchipuieşte-ţi, Vadim Sergheevici, are
o s t ru c tu r ă c r i s tal i n ă
.

- Cine ?"
- Bazaltul c a re ne î n c o nj u r ă .

- Vă felicit.
Lui V adim însă n u - i prea ardea acum s_ă afle cum e
structura b a z a l t u l u i .
- D a , d a ! stri9ă D ekteariov, ridic î ndu-se în pici.oare
pentru ca Surkov s ă-I p o ată auzi mai bine. O s tr u c t ură
ultra cris t alină. C ri s t a l el e s înt atît de mici, încît am r e uş it
să le descopăr doar cu aj utorul ăstuia. Nikolai Niko�
l a evi c i b ătu cu degetul arăt ător pe cadranul u n u i a din­
tre a p ar at e . Situaţia este u rmăt o are a : sub acţiune a pre­
siunii, la o a d în c i me de 40 de kilometri, structura
cristalină trece î n una uHra cristalină şi nu în un a amorfă,
c um s - a crezut pînă a c u m. Ei, c e zici ? Iar l a a dî n cimea
de 300 de kilometri ea capătă. o adevărată structură
a m or f ă Acest fapt degaj ă a ce a energie c are ge n e reaz ă
.

c u tr e murel e .

- V- am înţeles, Nikolai Nikolaevici. Dar care este

s ituati a l a V a l e n ti n Makarovici ? Şi el fac e d e s coperiri ?
D ekteariov prinse i r o n i a din vocea lui Surkov, dar
nu se sup ăr ă , ci, din contra, z î mb i .
- D a , s -ar p ă r e a că şi Valentin Makarovic i a p ri n s
un peşte gras . In o r i c e c a z , noi nu ne înto arcem cu mîi­
nil e g o a l e . Nu-i a ş a , Val entin Makarovici ?
- Nu mă deranj aţi, vă rog, nu mă d e r a n j aţi l îi im­
ploră Biront. Ştiţi cît d e greu ne putem concentra.
Duceţi-v ă şi discutaţi în alt loc. V ă rog insistent.
Privirea atomistului se opri imediat pe unul dintre
aparate, iar degetele r ăsf i r at e i s e încleştară de manetă.
V a dim c o b o r î l a e l în .cab ină. S e aşeză în fotoliu şi
î n c e r c ă s ă lucrez e . Ar fi v rut ca p î n ă l a înto a r c e r e a l a
s u p r a faţă s ă re z ol ve definitiv problema alegerii celui
mai raţi onal profil pentru corpul navelor subterane.
Ay: e a J n� ă� s enzaţi a că nu s - a a ş e z a t în fot o l i u, ci într-un

2!
disp ozitiv medieval de tortură, fă c u t dintr-un me tal a r o ­
·

s o l an, neprelucr at, şi c ă acest disp o z i tiv alun e c ă c; o

v i te z ă ameţitoare pe o s u prafa ţă pavată cu piatră

colţuro asă.
"Pe navele u rm ă t o a re vom a ş e z a fotoliile pe am o r ­
t i z o r i de vib r aţii " - gîndi Vadim.
Incercarea de a s e c u fu nda î n calcule nu reuşi. D e z ­
o r i ent a t, Surkov s e c onvin g e a c ă nu s e m a i p o ate c o n ­
c ent ra . S cuturătura ast a blestemată îi răsucea toate
m ăruntaiel e .
Vadim s ări din fotoliu. Î n p i c i o a r e , p e înveli şul m o a l e
d e p î s l ă d e n a i l o n , vibraţiile p ă re a u m a i u ş o r d e s u p o r ­
tat. E i , d o a r nu e r a s ă lu c r e z e s t î n d t o a t ă vremea în
p i c i o are ?
Se întoarse în cabina g e o l o gului şi a atomistul u i .
S p re surp r i n d e r e a lui , a m î n d o i s av a n ţ i i s t ăt e a u î n c ă l u
tabloul de c o m an d ă . P a r c ă s e l i p i s c r Zt d e l o c ur i l e l o r .
Chiar ş i B i r o n t , acest om u s c ăţiv şi capri c i o s , dăd e a
dovadă d e o î n c iip ă ţ î n are surpri n z ă t o a r e . S e v e d e a c ă - ş i
î n c ordează ultimele f o r ţ e . Iar la î n ceputul călători e i ,
c î n d n i m i c n u - l împiedi c a s ă l u c r e z e f ă c e a nazuri, dăd e a
,

ultim atumu ri. I n t e r e s ant, oare cît este c a p ab i l să stea

în fotoliu ?
Vadim c o n s t a tă că îl enerv e a z ă î n c ă p ă ţ î n a r e a lui B i ­
ro nt. I l enerva şi c almul lui Dekteariov.
G h i c i n d parcă g îndurile comandantul u i , V a l e n tin M a ­
karovici închise cu zgomot j urnalul şi lăsă s ă-i cadă
c a p ul p e p i e p t . După c e st ătu a ş a un timp , s e ridi c ă c t�
un efort în p i c i o a r e ş i , cu me rsul unui om b e at , s e , î n ­
d r e p t ă către s cări ţ ă .
Dekt e ariov rămase la t a b lo u l d e c o m a n d ă . Era d e
n e î nvins. G e o l o gul î n c epuse s ă c î n t e . D a , chim cînta !
M î r î i a c a un c o t o i sătul. Cu t o a t e aceste a ; vibraţia t r e ­
buia să-i producă lu i mult m a i mult e neplăceri dec î t
·

us c ăt.ivului B i r ont.
Infuriat degeaba pe sine şi pe tovarăşii lui de drum ,
Vadim reveni la tabloul de c o m a n d ă . Se sili s ă lu c r e z e .
Ce to rtur ă ! F i e c a r e indic aţie a a p a r a t e l o r treb u i a c i t i t ă
de d o u ă o r i , t r e b ui a s ă s e gînde C\ s c ă m u l t t i m p l a rezul­
t af e l" e' c ;h:: u lelor p î n ă c î nd s ă - ş i d e a s e am a d e e l e .
� \\
 15

Nu, î n felul a c e s t a nu obţine n im i c .

In j urul său totul u rl a ş i fremăta, din c au z a acţiuni i
în c e p u
î n delun g ate a vibraţiilor m e r e u c r e s c î n d e . V a d i m
s ă s i m t ă d u r e ri î n s to m a c I n gît avea s p a s m e Calmul
. .

c u care V a dim luase hotărîrea să m e a rg ă spre centru l

p ămîntului dispăruse f ă r ă urm ă .

Verdele de pe ecr anul l o c at a rului f u s e s e în l o c u i t c u
un a l b astru dens , unifo rm, c u r a t , c u m e cerul într-o
a m i ază de iuli e . Dacă e c r a n u l a r fi fost în perete şi n u
în p o d e a , a i fi z i s c ă i o fereastră rotundă. Nu-ţi venea
-

s ă crezi c ă a c e s t albastru nu-i a e r , c i bazalt incan d e s ­

c e n t , c a re a r s t r i v i n av a c a p e o c o aj ă de nucă dacă
n-ar exi s t a c împul m a gn e t o p l a s m i c de protecţi e .
V u clim l u ă l e gătu r a c u g e o l o g u l p r i n s i s t e mul de co­
municatie interi o a r ă .
- N iko l a i Nikolaevici, c are-i p r o gn o z a dum n e a ­
v o ast r d. î n l e g ăt u r ă cu c r e ş t e r e a v ib raţi i l o r , î n t r e b ă el ?
- C i n stit v o r b i n d , nu prea liniştitoare. Pînă la zona
e p i c c n t relor mai a v e m d e m e r s c el puţin o zi. Şi de a c o l o
î n că o d a t ă a t î t a , p î n ă s e termină acest " concasor " .
- Proastă situaţie . . .
- Da, ma i r Cm n i c i c ă s-ar putea.
Dekteariov aşteptă să audă ce va spune Surkov.
A c e s t a î n s ă tăcea. C o m a n d antul navei subterane nu e ra
hotărît, oscila. Nu e s t e o a re t i m p u l s ă oprească înai n ­
tarea şi să c e rc e t e z e mai întîi adîn c u r i l e cu a j u t o ru l
î n tregi i a p a r a t u r i d e p e n a v ă ? Nu s - a p r i p i t oare a t u n c i
cînd a avut cu rajul ş i şi-a luat r ă s p u n d e r e a s ă î n drepte
" PV-3 1 3 " spre cen trul p ăm î n tu l u i ?
Să- ne o p rim ? îl între b ă el pe geolog.
- Nu ş t i u c e s f a t s ă-ti d a u .
Şi Niko l a i Nikolaevici oscila. P as i u n e a cercetăto­
rului îl î m p i n g e a i n a i n t e , î l chem a spre a d î n c u r i . V o c e a
r at-iun i i î l s f ă tu i a s ă s e întoarcă. D ac ă g e o l o g u l ar f i
i n ce r c at s ă -1 c o n v i n g l1 , V ad i m a r f i o p r i t î n a i n tarea, c u
fi c e d CJ. t . D e k t e a r i o v î n s ă a ş t e p t a c a s ă i a c o m and a n t u l
nayei' - h -0 t ă r î r e a a s t a . A m î n do i tăceau. Am î n do i s e
0 <�<�-."_;.;-�
�\\
u i t au la clif u z o arele d'e pe tabloul de c omandă şi n i c i
unul nu auzi c e v a de la c e l ălalt.
De s u s cob o r î Mih e ev, ur s uz şi o b o s i t . Se aşeză în
fo toliu , privi aparatele şi-i spuse l u i Vadim :
- Duceţi-vă să vă mai odihniţi în hamac. Vib raţii le
astea ne fac creierul pilaf. Trebuie să-I l ăs ăm s ă se m ai
·

o dihnească.
V adi m r ă m a s e pe loc ; nu-i plăcea să a ib ă cineva
ţŢrij ă de e l în felul a c e s t a . Se simţe a însă r ău de tot. Din
cauza scuturăturilor necontenite, capul p a r c ă i se d e s ­
fdcea în bucăţi, i s e s cuturau parcă t o a te g î n durile, t o a t e
do rinţele.
Timpul se s curgea neînchipuit de încet. Comand an­
tul navei subterane evita să priveas c ă cronometru! , dar
se uita l a vibrometre. Pute a fi mîndru de construcjia
n av e i "PV-3 1 3 " ; nici o defe cţiune în funcţionarea auto­
mati c i i .
"Nava trebuie oprită" - îşi sp un ea Vadim. Insă
rămîne a nemişcat. E r a obişnuit s ă duc ă p înă l a capăt
ori c e începea, iar acum t r e b u i a s ă renunţe.
"M-am pripit " . . . - recunoştea înciudat Vadim. "Ma­
şina nu-i pregătită pentru vibraţii. Trebuie să ne în­
to arcem. "
Nu găsea însă destulă putere ca să întind ă mîna şi
s ă apese pe butonul de oprire .
D e o d ată, p e alb astru! ecranului, o văzu 'P e L e n a .
Patru z il e de despărţire . . .
P atru zile !
Şi-i abi a î n c e p u tul c ăl ăt o r i e!. Nava a străb ătut 220 de
kilometri , iar Va d im vrea s ă ajungă pînă în centrul pă­
mîntului. Î n s e amnă c ă au mai rămas încă 6 1 50 d e kil o ­
metri. Chi ar p entru viteza existentă mai sînt nece s are
1 50 de z i le . Ş i încă o d a tă p e atît l a înto a r c ere !
Aproape un an !
Timp de un minut, Vadim nu m ai simţi vib raţii l e .
G î n d ul dur e r o s , cl a r , c ă î n t r e a g a lui aventură este curată
neb unie î l c o p l e ş i , f ă c u să. d i s p a r ă chi ar şi chipul Lenei .
Deodată s imti şi forţa ameninţăt o a r e a s t i hi i l o r subte­
r an e"
�
"fnfinitatea
\\
drfimului . Ce contează renumita b a-
rieră a adîncimii cînd înainte îi aşteaptă adevărate
b ariere, ş i îndep ărt area fiecăreia cere p o ate vie ţi ome­
neşti ? .

Se s i mţ i tulburat, alarmat.
- Vadim, s e auzi î n difuz o r vocea lui Ciurakov,
"Vino repede la n o i în c ab in ă !
- Ce s - a întîmplat ac o l o ?
- Sko riupin şi-a pierdut cuno ştinţ a.
- Vin !
Dup ă Vadim ven.l şi Mi heev în c ahina mec anicu:;
lui. Sk o r i u pi n z ă c e a p e podea şi Andrei îi d ă d e a p r i mul
aj utor : îi ri di c as e capul şi înc e rc a s ă opreas c ă s îngele
ce-i c u rq e a din n a s .
F ă r ă s ă spună un cuvînt, Miheev î l d ă d u la o parte
se
p e And r e i , s i:iltă c o rp u l transmi s i o nis tului p e umăr şi
căţără cu el în c ab i n a de o dihn ă. Acolo îl aşeză cu grij ă
pe P av e l în h a m a c deschi s e dulapul cu medic amente,
,

s coas e hemosistan, vată şi nişte tifon.

S e termina cea de-a cincea zi de c ăl ăto rie. ·

16

I n cabină s e adun aseră to ţi membrii echipajului . In­

c o nj u r a s eră hamacul lui Pavel, a şt eptî n d c a trans misio­
nistul s ă-şi v i n ă în fir e .
Pavel des chis e o chii şi se uită la ei c u o p rivire
vinov ată.
- Am c am ameţit, spu se el. Nu vă neliniştiţi . Tot­
deauna p ăţ e s c a ş a p e mare. Pe urmă îns ă m ă dep rin d .
- Ş i cun o ştinţa ţ i - o p i e rzi c î n d e ş t i pe m a r e ? se
supără Miheev.
- Stai aşa culcat ş i taci, spuse Vadim. Ap o i s e uită
l a Miheev. Piotr Afan a s i evi c i , opreşte nava.
Miheev nu apucă s ă r ăspun d ă . U ruitul dinafara n avei
c ă p ătă o altă t o n ali t at e ; su �1 a acum p e o c t avele cele mai
de j o s , amintind u r l e t u l unei s i r ene. Nava s e l egănă
întîi mai în cet, apoi tot m a i tare. O amenii c ăzură unul
p este · e:.e)ă,lalt, r o s t o golindu-se într-un colţ al c ab inei .
0 \\\

25
 - Epicentrul ! s t r i g ă Nikolai N ikol aevi c i .
C u o u ş u r i n ţ ă n e b ă n u i t ă p e n tru un c o rp atî t d e greo i ,
î n cleştî ndu-şi degetele d e p î sl a de n a ilon de p e podea,
aj unse la tr a. p ă . şi se aruncă î n d e s chiderea ei.
- L a t ab l o u r i l e de comandă ! o r d o n ă Vadim.
Cu t o a t ă forţa c î ş t i g a t ă l a a ntrenamentele s p o rtive,
nu re u ş i să-I u r m e z e im e d i at pe Dekteeilriov. In ultimul
moment, c î n d era g at a s ă s e p r i n dă de b alustrada tra­
pei, fu arun cat î n a p o i . Căzu p e s t e c e i l a l ţ i , î i trinti şi pe
e i ş i aj u n s e r ă t o ţi lîngă p eretele opus.
Se petre c e a c e v a i n i m a g inabil. U r i a ş a maşină meta­
l i c ă era b al a n s a t ă c a o b a r c ă p e valurile unei mări agi­
t a tă de un v î n t cu o i n te n s i t ate de 1 0- 1 2 g r a d e . Com­
p l etată cu z g o m o t u l de afară, asemănarea d evene a per­
f e c t ă. P ă r e a c ă p e b ordul lui " PV -3 1 3 " se p r ăbuşeau
m ugind v aluri u r i a ş e .
U n u l d u p ă altu l , V a cl i m , A n d r e i ş i Miheev părăsiră
c a b i n a . R ă m ă s e s e r ă d o a r S k o r i u p i n şi B i ront. Şi B i ro n t
î n s ă găsi pînă l a urmă un m om e n t de rel a t i v ă lini ş te ş i ,
cu o m e t o d ă nu p r e a o b i ş n u i t ă la o am e n i i m aturi -
a n ume în patru l a b e -, a j un s e la t r a p ă .
Sk o ri u p i n rămase s ingur. Se a ş e z ă î n hamac şi în­
chise ochii. Cînd îi deschise din nou î i pi cară de pe
gene d o u ă l a c rimi : în c a p îl î nj u n ghi a o d u r e r e n ă p r a s ­
ni c ă . S e î n t o a r s e uşor peste m a r gi n e a h a m a cului şi s ăr i
pe p o d e a.
. . . Nik o l a i Nikolaevici depuse multe e f o r t u ri să co­
b o are pe scăriţă, în c ab i n a sa. Şi mai g r e u î i f u s i:i
aj u ng ă p î nă l a fotoliu. Baz altul d e z l ănţu i t î n c e r c a să
r ăstoarne n a v a ş i s ă o t î r as c ă c u el . Autom atele gi r o ·
s c o p i c e o e c h i l ibrau. Se dăde a o l u p t ă î n d î r j i t ă î n t re
s t ihi i ş i m e c an i s m e l e create d e r a l;iunea umană.
Dekteariov r e u ş i s ă se aşeze î n fo t o l i u . Din c a u z a
v i b r aţ i i l o r s c r î ş n e a d i n d i n ţ i , s e c h i r c e a , î n ţ e pene a , î n s ă
n u -şi lua o chii de la ap arate. Acum v i b r aţiile tre c e a u
p r i n c o rp cu impulsuri frecvente , f i e rb i n ţ i , c a i m p u l s u l
c u r e n tu l u i electric. C ă ldu ra l o r aj unse î n burtă, urcă
î n c et d e - a l ungul c o l o anei v e r t e b r a l e şi umplu c ap u l .
�tenţ i a q e o l o gului s e î n dr ep t ă m a i întîi s p r e c î mpu l
e c.ranului{ de culoare alb astru-închis. S c î n te i a . S c î n t e i l e
._;::; . _;��·�-;:
�·" :-:::::� :>
e r au mari şi sem ănau cu nişte fulgi de zăp adă ce nime­
r e s c întrcun fasCi cul de h.imină puternică.
---' Aha , s-a p o rn it ! constată cu voce t a r e Niko l ai
Nikol aevici. Asta-i lupta c e lor două î n c eputuri : al v i eţ.ii
lumii cristaline şi al morţii ei.
I ri d i c at.iile aparate l o r c on firm a r ă ip o t e z a lui. La a d î n ­
c i m e a d e 2 6 0 de k i l o m e tr i s e t e r m in a geosfera ultr a c r i s ­
t al i n ă Aci presiunea depăşea forţa de c o e ziu ne din c r i s ­
.

t a l e ş i a c e s te a se dezagr e g au , transformîndu-se p a r c ă î n
p r a f . Praful s e a d u n a într-o materie a mo rf ă şi m a i d en s ă .
F o rţa moleculur ă c o n ti n u a s ă exis te. Analizatorii marcau
prezenţa în mediul înconj urător a c el o r mai simple com­
binaţii chim i c e : oxizi, c arbi z i , su l f u r i . Comb inaţii mai
c omplexe nu exi s t a u . D e c e ? P robabil c ă t e m p er atu r a
era prea în alt ă . Ce·l mai pr o b ab i l îns ă n u numai din
c au z a temperaturi i . N iko l a i Nikol aevici b ănui a exi s ­
tent a a l t o r c auze, mul t m a i i m p o r t an t e . D u p ă desc o p e ­
r i r e a lui B i r ont , i s e întăris·e şi m a i mu l t convinge.r e a
c ă e x i s t ă as emen e'a ·c auze. D e o ca md a t ă însă i n terve n ţia
lor nu era vi zibilă ş i d e sc o p erir ea es enţei lo r c ădea în
s arcina lui BiroDt.
D e z agregare a ultrac r i s t a l e l o r punea î n l i b er t a t e o
energie ce f ă c e a s ă învie vu l c a n i s tinşi, provo c a cutre­
mure ş i adu c e a omenirii multe n e n o r o c i r i .
Dekteariov v ă z u c ă Miheev şi Surkov c o b o r î s e r ă . S e
g r ăb e a u s ă aj ungă l a tabloul de comandă a l nave i . Acum,
mai mult c a oricînd, ei tr e b u ia u s ă fie acolo . D a c ă aut o ­
m a t i c a ar î n c e t a s ă funcţi oneze, o amenii î n şi ş i ar p r e l u a
l u p t a cu stihiile.
N av a s e cutremura sub lovituri. Podeaua c abinei
a j u n s e s e într·· o p o z i ţi e apr o a p e vertic al ă, vibraţiile creş-
t e au ameninţător. �

1n d e s c h i d e r e a trapei ap ă r ură p i c i o a r el e lungi ale lui

Biront ; atomistul încerca s ă pipăi e sco abele. Bal ans·a r e a
n av e i îl s tingherea. Ca şi ceilalţi, s e grăb e a s ă aj u n g ă
l a tabloul d e c omandă.
- Nu-i chiar atît de fri c o s , b o l b o r o s i Dekteari o v ,
uitîndu-se la pic i o a r el e l u i Biront. N - a r e doar n i c i un
f e l de p r e gătire sportivă. Nu, hotărît l u c r u , o mu l ă s t d
î n c e p e să:··mi p l a c ă cu adevărat.

2.7
 Nikolai Nikolaevici se ri di c ă să-i. aj ut e lui Biront.
A j ut o r ul veni l a t i mp :· o no u ă scuturătură, şi Valentin

Makarovici s c ă p ă din m î i n i marginea trapei. Atomistul

avea m e reu noroc l a căzături. De data asta n im e r i în
b r a ţ e l e fil� Hercule ale geol ogului.
- Mulţume s c , m o rmăi sec Biront.
D ar abi a a p u c ă Nikolai Nikolaevici s ă d es c h i d ă gura
p e n tr u a răspunde : " c u plăcere " , c ă un nou ş o c îl trî n ti
şi p e el. In cădere strivi cu toată greutate a c o rp u l u i p e
us că ţi vu l atomist. Lui Val e n tin Makaro vici i s e p ăru c ă
p e s t e d însul s e p răbuşiseră toţi c e i 2 6 0 de kil ometri d e
bazalt de de a s u p ra n av e i .
C î n d B i ron t se c o nvi n s e c ă universul r ăm ăs e se p e
l o c şi peste el se p ră vă l i s e doar Dekteari o v , s e î nfu ri e
la culm e .

17

Va di m c obo rî s căriţ a cît putu de rep ede. Avea

muşchi puternici şi mîinile susţineau u ş o r greutatea
c o rpului cînd pkio are1e pi e rd e au reaze mul . Ti mp de un
.

mi n u t avu pl ă c u t a senzaţie a u n e i adevărate bătălii.

Ceva asemă n ă t o r s i m ţ i s er ă în trecutul î n d e p ă r t a t n avi­
gatorii s u rp r in ş i d e uragane p e mări în b ărcuţele l o r
nesigure. Vî ntul rupe a pînzele, smulgea c atargul. Inving
d o ar cei c uraj o ş i .
V a d i m s e gî nd e a al armat c ă traductorii de p r o g r am
nu sînt de l o c adaptaţi unei s c h i mb ă r i bruşte a d ire cţ i e i,
c ă în orice moment se p o a t e produce o î n c urc ă t u ră în
intera cţiunile c o m p li c a t e ale mecanismelor, a s tf e l încît
automatele s ă d e co n e c t e z e c împul de protecţie.
Mai repede, mai repede la t abloul de c o m a n d ă !
In cabină, abia apucă Vadim să las e din mînă
b alustrada scării şi fu aru n c a t cu p ut e r e î n lături. Ta­
b loul de c omandă, pereţii, podea.ua, toate s e î nv î r t ea u
cu o forţă nebună. Vadim se lovi cu c e a f a de p e re t e .

Lovitura a f o s t atît de puternic ă încît, cu t o at ă căptu­

ş eal c t groasă de p îslă d e nailon, i se î n tunerc ă înaint e a
o �h1lor Şi;��pentru u n moment, îşi pierdu cunoştinţa .
,_ ;��'--/·"-;:'::::/;T ,
__
 Situaţi a l u a o înto r s ă tur ă serioasă. Prinzîndu-se cu
mîinile de c a drul tab l o ului de comand ă , î ng h ii-i n d ae rul
cu gura larg deschisă, Vadim izbuti să ajungă l a fotoliu.
Aici î ş i reveni puţin , obs ervă cît de tare s e învî r t e s c
p ereţii şi i s e p ă r u c ă t a v anul era qata s ă devină podea.
Exploziile d i n j urul navei se c ontopiră î n t r - un u r l e t , i a r
c o rpul m aşinii tn�mura ca o f o a i e metal i c ă î n v înt.
Pri virea lui Vadim s e o p ri p e i n d i c a to rul de presiune.
Firul aparatului alerga p e cadran ; asu p r a pereţilor ca­
binei s e năpu ste au ad e v ă r a te b ombe cu hidrogen. Sar­
cina in stantanee asup r a · învel işului n a ve i atins e s e 2 , 5
mili o ane de atmosfere, r ă stur nî n d toate calculele an t e ­
r i o are . Lui Vadim i se ri dică p ă rul măciucă. Cele 2 , 5 m i ­
l i o an e d e at m o s fe r e erau însoţite de. o vibraţie n u mai
puţin dist rugăt o a r e . O ri c e proiectant ar fi putut spune
cît de î n gr o z it o a re e c ombin aţia asta şi c ît d e uşor
p o ate di struge c e a mai s o l idă constru cţie t ehni c ă .
Trebui au luate d e urgenţă măsuri . Fiecare minut
putea aduce pieirea. Dar c e să facă ? Vadim nu e r a de
l o c î n stare să se concentrez e . Era obişnuit să rez olve
calm p ro bl em e l e , în linişte. Şi pentru că nu-i tre cea
nimi c prin mint e , pentru prim a o ară î n vi a ţ ă îşi pierdu
stăp înirea de sine. 1ncleştîndu-se de braţele fotoli u l u i ,
s e u i t a cu groază l a indi c a t o arel e aparatel o r .
Atunci se întîmplă c e v a l a c a r e n i c i ch i a r el, Vadim,
nu se a ş t e p ta . Degetele lui se îndreptară către un b uton
mic, v e r d e . Nu, ăs t a nu era Vadim, p ă r e a că-i altcineva
c el care s e hot ărî s e să opre a s c ă nava ş i s ă o întoarc ă .
Nu a pu că Surkov să ap e s e p e buton, c ă n i ş t e mîin i
<le oţel îl înşfăc ară, r e ţi n î n d u - l . Nava se clătina
putern i c . Fi gura s e v e r ă a lu i M i h e e v îi apăru pentru o

s e cundă înaintea o chilor, apoi totul se î nv î rti , se

a m e s t e c ă . Fu aruncat î n t î i într-un perete, apoi î n cel ă l a l t

şi i a r î n a p o i . C u u n efort supraomenesc, reuşi s ă s e
prin d ă d e o s c o ab ă . Pic i o ar el e lui S urkov r ă m a s e r ă atî r ­
nate î n a e r , atît de m u l t se defonnase p o d e a u a . Treptat,
c abina îşi r e c ăpătă p oziţia o ri z o nta l ă , însă Vadim,
n ă.ucit, dezorientat, nu s e h o tăra să-şi d e s c l e şteze de­
getele crispate.

29
 Dacă n-ar fi ex ista t automatele g i r o s c op i c e , m aş i n a
ar f i fost răsturnată, învî rtită, răsucită, ar f i d e v e n i t
ceva asemănător unui avion fără c o a d ă . î n c ă dere.
Din nou pode�ua s e înclină puternic, şi Vadim iar
rămase atîrnînd în aer. Strigă, dar nu-şi auzi v o c e a . I s e
părea c ă nu va rezista ş i - ş i va p i e r d e minţ.i l e .
Deodată, lîngă e l , apăru M ihe ev S e c u ndul v e n i c u
.

umărul alături ş i , alegînd momentul potri vit, î l a ş e z ă p e

Vadim d i n n o u în fotoliu, fără ca acesta s ă - ş i de a seam a
de ceva.
- E riscant să întorci ! î i strigă Piotr Afanasievici
î n ureche . D a c ă decone c t ă m giroscoapele, maşina o s<l
se î n v î r te a s c ă şi o să fim striviţi de pere ţ i . Trebuie i n t i i
să ieşim din z o n a e p i c entrului.
Comandantul navei nu-l înţelese i m e d i a t . Cînd p r i ­
cepu, s e cutremură. Tre c u s e l a u n p a s de m o a rte ; d a c n
n-ar ft'fost l îngă el Miheev, a r f i pierit ş i e l , şi ar fi
a d u s pieirea întregului echipaj .
" Fricosule ! " se o c ă r a Vadim. " N-ai mai putut şi ţ i - ai
luat răm as bun de l a viaţă. Cercetător ? I n v e n t a t o r ? Un
nimi c , asta eşti ! "
In cele din urmă îşi veni în fi r e ; se aş ez ă m ai bine
în foto l i u , fără însă să-1 p r iv e a s c ă p e se cund î n ochi .
Ii era ruşine de p ropria sa slăbi ciune.

(Contin uare în numărul viitor)

 CI TITO R I l ,AU CUVÎ NTU L
S î n t un pasion a t ci t i t o r al C o l ec ţ i e i . De curînd am
r e uşi t c u mare g r e u t a t e să-mi pro c u r t o a te numer e l e
a p ii ru î e p î n ă a c u m . ln ele am găsi t l u c r ă r i f o a r t e in t e re­
: w n t c, cu s u bi e c t e originale, varia te, l e g a t e de ultim ele
r c a l i z âri a l e tehnicii şi ale ş ti i n ţ ei . P o ves tiril e şi r o m a ­
nele c i ti t e s Î n t a trăgă t oare, impresi o n an t e , educa tive.
Deoarece fasciculele apar neregul a t , vă propun s ă
l e scoa t e t i săp t ă m î n a l . D e as em enea, aş d or i . să fie
tiptirUe l u crări care să c up rindă mai mul t e numere.

CARP D O R I N elev
Bra�·o v
st.rmla Com u n a d i n Paris �9

Fiecare n u m ă r al C o l e c ţ i e i r e prezi nt ă pe n t r u m in e
o l e ctu r ă p l ă c u t ă şi atriigăt o a r e . Şi nu numai a t î t . Citind
pe n e r ă sufl a t e fas c i c u l e l e c a r e apar , întrezăresc v i itorul
fe ric i t a l o m e n i r i i , î n care şti:inţ.a şi te hnic a , aj unse la
cel m ai înalt nivel , aj ută omului l a transfonn area n a tu r i i ,
l a străb atere a fantas t i c e l o r distante c o s m i c e , l a î ndepăr­
t a r e a tuturor primej d i i l o r c a r e ar p u t e a ameninţa um a n i ..
t a t e a . S p e c i a o m e n e a s c ă , e l i b e r a t ă de l a nţurile ruşin o ase
ale colonialismului, s dî p a t ă p e de- a-ntregul de exp l o a ­
tare, va t r ă i fe r i c i t ă î n mij locul m i nu n i l o r tehn i c e , lu­
c r î nd c a s ă l e sp o r e a s c ă mereu n u m ă r u l .
Acest tablou lnţ1linos al v i itorului p e care n i - l p r e ­
z i n t ă o p e r e l e apărute î n Colecţie m ă îndeamnă la fapte
f r u m o_a s e , p u s e în slujba r e a l i z i'.l. r i i visurilor omeni r i i .
\1:(,_ e a u - ��\( fiu un luptător p entru progresul continuu ,
îtnpţltriva' a c e l o r a c a re se opun acestuia.

31
 Urmăresc a c ţ iu n il e p ov estir i l o r cu emoţie. Şi întot­
deauna înving forţele p oz.i tiv e , deoarec e acestea sînt de
p artea v i e ţi i , a umanităţii. Victoria lor o consider c a pe
o victorie a mea.
Părerea mea este că î n b r o ş uri l e Colecţiei ap a r
r o m an e ş i povestiri din c e în c e mai in t er e s ant e , m a i
pline de conţinut.
Care di n t r e cititori n-a urmă ri t cu cel mai viu interes
emot i o n anta acţiune a romanului " N e b u l o a s a din An­
dromeda " de 1 . Efremov ? U n ul dintre luc rurile c a re
mi-au plăcut la acest roman este şi stilul marelui scriitor
s ovieti c , c a r e ştie să exprime p e înţelesul tuturora cele
mai c o m p l i c ate idei ştiinţifice ş i s ă împl etească noţiuni
ale ştiinţei actuale cu termeni fantastic i , d ar cu un fun­
dament real.
Noul roman "Atentat î n infraroşu " de M. S o l o m on
a r e o acţiune p asionantă ş i - 1 consider drept o r e m a r ­
cabilă o p e ră ştiinţifico -fant astic ă .
In scrisorile adresate redactiei, unii cititori se plîng
c ă uneo ri numerele Col ecţiei apar cu înt î rziere. Faptu l
ncesta nu mă supără, căci sînt sigur că n u m ă r u l va
a p ăre a şi-1 voi citi !
Prezentare a grafică a Colecţ.iei o s o c otesc foarte
atrăgăt oare. Coperta fie cărui număr e astfel p re z e nt ată
încît atrage atenţia şi măreşte curi ozit a t e a .
Colecţia " P o v e st i r i ştiinţifi c o -fantasti c e " este una
dintre cele mai import ante p u b l i c a ţ i i p e ntru tineret d i n
l dra noastră. E a e c itită cu i n ter e s şi pas iune de tineri,
deoarece, • în tovărăşia minun atelor povestiri, ei î ş i
p e t r e c în mod plăcut timpul liber, dar mai ales aud
chemarea l a . muncă ş i la luptă p entru p ro g r e s ul necon­
t e nit al şt i in ţ e i şi al tehnicii, p entru învingerea forţelor
reacţionare, care c aută s ă p un ă cuceririle geniului u m a n
în sluj b a distr u g e r i i .
Noi, tineri i , c o n ş t i e nţ i de faptul că prin muncă aj u­
tăm c o n s t r u i r i i s o cialismului î n ,p atria n o astră, î ntăririi
p ăcii în lume, c ăutăm s ă n e îmbogăţim c ontinuu cunoş­
tinţele, d e v e nin d astfel oameni bine p r e gă t i ţ i , care să
contribuim l a transformarea î n re alitate a celor mai
îndrăzneţe p r o i e c te ale viitorului.
FAI N A CRI S T I A N elev
Şcoala medie n r . 1 " V. A l e csa n d r i "
G alati

poli grafic C as a S cînteii " 1. V. Stalin"