BORIS FRADKIN

* * *

* *

Asaltul temperaturilor negative

.··Colectia .. Povestiri şfiinlifico-fanfasfice"

Anul VII - Nr. 163 - Septembrie 1961
 În romîneşte de TUDOR RADU şi CEZAR RADU

--<>--

Coperla-desen: DUMtTRU IONESCU

Rezumatul broşurilor precedente

"PV-313", o navă u ri a şă de 52 m l un g i m e şi 7,5 m dia­

metru, porneşte la drum. Ea nu va luneca pe apa ocea­
nelor şi nici nu va străbate spaţii interntelare; se va
îndrepta spre interiorul pămîntului, spre bezna de foc a
adîncurilor subterane.
Deşi pe navă există, din prevedere, rezerve alimen­
tare p e 6 Juni, călătoria trebuie să dureze doar cîteva
zile. Cei şase membri ai echipajului au primit misiunea
să atingă "bariera de adîncime", situată la 40 km de
sol, iar după ce vor fi pătruns în astenosferă să revină
la suprafaţă. Chiar înainte de plecare, constructorul-şef
al navei, Remizovski, i-a atr as atenţia lui Vadim să res­
pecte itinerarul stabilit.
- M-am abătut eu vreodată de la program ? a repli­
cat vesel comandantul navei.
"PV-313" înaintează spre adîncuri. Sfredelul termo­
nuclear deschide drum prin rocă, automatele giroscopice
menţin direcţia pe verticală, sintetizatorii extrag din roci
apă şi oxigen.
Unii membri ai echipajului - cum e Miheev - sînt
vech i şi încercaţi călători în subteran, obiş nui ţi cu con­
diţiile speciale impuse de asemenea drumuri. Pe atomis­
tul Biront însă, savant deprins cu liniştea şi calmul ca­

binetului de lucru, totul îl enervează, îl sîcîie. El nici nu

prea are încredere în " cu t i a asta de conserve".

Kilometrul 41. Nava a pătruns în astenosferă, atin­
gînd ţinta propusă. Acum trebuie să se întoarcă.
0 Dar- sîntem abia la începutul romanului.
 II

41 km de la suprafaţă. Şi mai sînt încă m11 m adîn•

cime. Lui Vadim i se păru dintr-o dată că depăşir e a ba­
rierei de adîncime a f ost o nimica toată şi-1 ispiti ideeft
continuării călătoriei. Cînd au auzit aceasta, Andrei Ciu­
rakov a dat din umeri indiferent Biront a ţipat că nava
,

t rebuie să fie întoarsă imediat, geologul Dekteariov a

e xclam at ca întotdeauna : "Ah zanghezur zanzibar !"
-

Motoarele au fost puse în funcţiune, şi "PV-313" <1

c o ntinuat să se d eplaseze în jos. 70 . .. 90 ... 100 ... 150 km

de la s uprafaţă . Nimeni nu se gîndeşte la reîntoarcere.
Şi Valentin Makarovici Biront este pasionat de această
călătorie ; descoperirea mez onilo r în astenosferă con­
firmă ip oteza sa ştiinţifi că cu privire la suprarăcire.
Kilometrul 202. Presiunea asupra navei este de 72 000
de atmosf ere. Un cîmp magnetoplasmic as ig u ră însă o
rezistenţă pînă la 300 milioane de atmosfere. Numai de
n-ar fi existat vibraţiile. Pe măsură ce înaintează, apara­
tul subteran trepidează tot mai put e rnic. Din această
cauză, la sfîrşitul celei de-a cincea zi a călăto riei, Sko­
riupin a leşinat. La un mome nt dat, nava a început să se
legene puternic; · oamenii se rostogoleau în cabine. lo­
vindu- se de pereţi. "PV-313" intwse în zona unui
epicentru.

TII

Atît de pu i erni ce au fost şocurile în ep1centru, încît

după ieşirea din această zonă echipajul a trebuit să stea
cîteva zile în convalescenţă. Apoi s-a hotărît în t oarcer e a
la suprafaţă. Numai că în loc să se îndepărteze de centrul
p ăm î ntului "PV-313" continua să se deplaseze pe verti­
,

cală în jos Ce se în tîmplase ? S-a hotărît verificarea du­

.

zelor. ln apropierea lor, radiaţiile erau foarte puternice.

Miheev, care a verificat duzele, a adus răspunsul că ele •.

funcţionează p e rfect. După cîtva timp însă, dweri de cap

tăioase şi junghiuri put e rnice arătau că secundul fusese
supus radia fiilor. Miheev muri. Explicaţia comportării
ciu da t e â. navei o dădu atomistul Biront : puternice ra·

3
aia tiiparalele cu r az a pămîntului tin eau nava ca pe o­
bară de oţel într-un solenoicl. Echipajul opri nava. Ce era
ele făcut ?

IV

Zilele treceau grele, ap cl să t o are . Membrii ecltipajului

îşi aminteau despre trecut, tăceau, se gîndeau la vreo
solutie, dar solutia nu exista. Atunci s-a hotărît ca, pen-
1 ru progresul ştiinţei, să se continue călătoria în j os,
făcîndu-se observaţii şi transmiţînd mereu la suprafaţă
rez ult atul cercetării. Viaţa pe navă căpătă un aspect nou,
de muncă. Speranţe în tr- o eventuală salvare nu-şi făcea
nimeni, cînd Dekteariov exclamă :
"ln definitiv, ele ce nu s-ar întîmpla ca noi să ajun-
gem într-adevăr pînă în centrul pămîntului ?
- Ei bine, şi mai departe? a r eplica t Biront.
- Dar, la naiba, pămîntul e rotund.
Eventualitatea salvării a însufleţit întreaga viaţă pt:
bordul navei. Acum, înaintarea spre adînc era urmărită
cu cea mai mare atenţie. 1n cea de-a 40-a zi de la ple­
care, "PV-313" ajunsese la 1 700 km adîncime. Mediui
·incandescent din j ur avea o temperatură de 3 000 de
grade. ln interiorul navei însă, temperatura scădea ame­
ninţător, ceea ce verifica teoria lui Biront cu privire la
suprarăcire. Vadim şi Andrei reglară de cîteva ori siste­
mul de răcire al navei. Temperatura se ridica brusc In
normal şi apoi continua din nou să scadă din ce în ce
mai amenintător.
 PRIZONIERII BEZNEI DE FOC

(Urmare din rwmârul frewi)

12

Biront şi D ekt e a r i ov tremurau din nou de friq. ln ca­

bină t e mp e r a tura scăzuse la plus 17 gr a de . Plecînd în
a c e s t raid, nu-şi l u a s er ă cu ei îmbrăcăminte călduroasă.
Cine put e a să prevadă că va fi n e c e s a ră ? Sa l op et a sub­
ţire se v ă d e a acum insuficientă.
Vadim nu mai pr opunea sa s e o p re a s c ă nava subte­
rană. Se aşeză la masa de comandă (pentru a cîta oară !)
ca să termine proiectul v a riant ei universale a sistemului
de răcire. Schiţa o variantă după alta, analiza, calcula.
Din m î i n il e sale ieşeau rezo lv ări naive, pe care imediat,
tot el, le ar un c a Foile rupt e şi g h emui te zburau pe podea.
.

Zadarnice eforturi ... Muncă inutilă. Şi, cu to a te astea,

Vadim nu voia să se recunoască învins. Nu simţea fri­
gul. Lupta necontenit cu sine î n suş i . Cînd se t r e z e a , după
somnul de noapte, p arcă se tîra sin gu r de guler spre
masa de c o m a n d ă , la lucru. "Doar n-ai să abandonezi
partida la jumătate de cale ! " - se certa el.
In acest timp temperatura din cabine cont inu a să
,

scad ă. Scădea î n c e t dar neîndurător,· cu un grad la

,

şase ore.
"Poate că într-adevăr e mai bi n e să oprim nava subte­
ran ă p înă nu-i prea tîrziu" - se gîndi Ni kol ai Niko­
laevici. Dar nu mărturisea nimănui acest gînd. Il priven
pe Biront,.·pe Ciurakov, p e Surkov şi-şi st rîng e a mai tare
blÎzele.

5
 - Nimic deosebit, îi încurajă el cu voce tare pe cei­
lalţi atunci cînd temperatura scăzuse pînă la 15 grade.
Sînt condiţii de temperatură perfect no rmale. La mine
acasă, iarna, niciodată nu era mai cald.
- Şi ce haine aveaţi atunci pe dumneavoastră? îl
ironiză Vadim.
- Nu-mi amin t e sc.
Cel mai mult suferea de frig Valentin Makarovici.
Şedea zgribulit la tabloul de comandă, cu gu lerul mic al
salopetei ridicat. .
- lnfăşuraţi-vă cu pătura, îl sfătui Nikolai Niko·
laevici.
At omistul se grăbi să folosească sfatul, şi cu rîn d
exemplul lui fu urmat şi de ceilalţi membri ai e chipaj ul u i .
... Temperatura coborîse între timp pînă la 12 grade.
Biront căpătă guturai. Savantul începea deodată să stră­
nute fără să se mai op rească. Nu-i mai ajungeau batistele
şi, după sfatul aceluiaşi Dekteariov, începu să f o l o s easc ă
prosoapele. Nikolai Nikolaevici nu putea să se uite fără
să zîmbească la co legul său, cu care avea relaţii din ce
în ce mai p rieteneşti. Cu nasul umflat, cu ochii tăcrimaţi,
cu un p rosop în mînă în loc de batistă, atomistul oferea
o privelişte caraghioasă şi jalnică.
"PV-313" c o ntinua să se apropie de centrul Pămîntu ­
lui, lăsînd în urmă sute de kilometri, unul după altul.
Captarea K a electronilor creştea vijelios, iar conţinutul
de carbon, oxigen şi heliu scădea. In schimb, cantitate11
de hidrogen sp orea. Solid ca metalul, de o cul oare violet
închisă, generînd radiaţii invizibile, el continua totuşi'
să rămînă acelaşi .
- Ascultă-mă, Valentin Makarovici, spuse Dektea­
? Cînd ne vom deplasa nu spn1
riov, ce se întîmplă aici
centrul Pămîntului, ci dinspre centrul Pămîntului spre
suprafaţă, vom observa, în lo- c ul unei caphui K, o sinteză
a nucleelor uşoare şi grele, cu o generare simultană de
electroni.
- Desigur ! îl su sţi n u Biront. Altfel nici nu se p oate.
În interiorul Pămîntului este o bucătărie în care se pre­
gătesc toate elementele cunoscute în natură. Nu înţeleg
d oar cum elementele generate acolo ajung pînă în scoarţa
pămîntul.ui.
- Dar curenţii, Valentin Makarovici, dar curenţii!
 - Curenţi într-un mediu atît de dens ? E foarte greu
de crezut.
- Dacă n-ar fi aceşti curenţi, eu n-aş fi avut ce căutd
în .,PV-313". Curenl:ii sînt neînchipuit de lenţi. O viaţă
de om nu e suficientă pentru ca să reuşeşti să-i observi.
Ei însă există. Şi orizontali, şi verticali. Cauza apariţiei
lor e cu totul altă problemă. Chiar şi curenţii din litosferă
rămîn încă pentru noi o enigmă.
- lmi amintesc : Scandinavia se ridică cu un metru
şi trei zecimi pe secol.
- Ei, dar parcă este vorba numai de Scandinavia ?
Uite, dacă voi ieşi întreg din aceste peripeţii - Dektea­
riov îl privea visător pe atomist -, îmi voi închind
restul vieţii raidurilor spre centrul Pămîntului. Am eu
presupunerile mele...
- Ştiţi că problema curgerilor verticale în cea de-a
patra geosferă este deosebit de interesantă. Eu...
Biront nu apucă să termine ; începu să se strîmbe chi­
nuindu-se să nu strănute.
Cîtă satisfacţie găseau acum savanţii în conversaţiile
pe care le purtau, ce planuri măreţe îşi împărtăşeau !
Ajutorul reciproc din politeţe se transformase acum într-o
necesitate. Toate variaţiile geologice din interiorul Pă­
mîntului şi de la suprafaţa lui erau în dependenţă de
procesele atomice din regiunile centrale, şi în special
din geosfera a patra. La rîndul lor, nici procesele ato­
mice nu puteau fi interpretate dacă nu cunoşteai parti­
cularîtăţile geologice ale planetei. Geofizica şi geochimii:l
erau aici strîns împletite cu mecanica nucleară. Munca
lui Dekteariov şi a lui Biront erau legate organic.
Dacă nu i-ar fi necăjit frigul... ln ultimele două zile,
temperatura coborîse pînă la 10 grade. Andrei propuse
să se deschidă trapa oarbă spre canl8ra sfredelului, unde
erau amplasate, în formă de evantai, de-a lungul corpu­
lui navei, tuburile aspiratoare incanclescente. Situaţia
echipajului se schimbă imediat. Aerul încălzit de tuburi
pornea acum în sus, dintr-o cabină într-alta, prin toate
încă.perile navei.
- Iată că din nou totul merge strună ! spuse Dek­
teariov. Cu asemenea .,calorifer" trecem prin ori ce su­

prarăcire.
Lui A..ndrei Ciurakov i se acordă titlul de erou al
primei_nave subterane de mare adîncime, .,PV-313".

7
 13

Ceosfera a patra, după cum presupunea şi Nikolai

Nikolaevici, avea o întindere considerabilă. Aparatul de
măsurat adîncimi indica 2 000 de kilometri, iar crono­
metru! arăta că trecuserd. 47 de zile de la data plecării.
Densitatea materiei continua să crească, temperatura ei
să scadă. Încă 800--900 de kilometri şi va avea loc ()
nouă transformare în salt a microstructurii materiei.
Dar în ;ce va consta ea ?
Cei cinci oameni aşteptau cu nerăbdare intrarea
navei în zona nucleului central. Zilele se scurgeau în·
urozitor de încet. Oamenii se odihneau acum în cabina
�ecundului. Aduseseră aici aşternuturile şi se instalaseră
imprejurul trapei care ducea spre încăperile sfredelului.
Tabloul de comandă atîrna destul de departe de podea,
acoperind lumina.
- Dacă în loc de trapa asta ne··ar încălzi un foc
de tabără, spuse Nikolai Nikolaevici, cum stăm aici în
vizuină, înfăşuraţi în pături, am semăna cu nişte oameni.
preistorici din peşteri. N-ar fi hine să cîntăm ?
- Asta ne lipsea ! },1uzica ! zise Vadim îndreptîn­
du-şi spinarea înţepenită. Ce-i drept, poate ne-ar fi su­
fletul mai uşor. Rachetoplanele ascult[l totdeauna vocea
Pămîntului. Li se transmit concerte simfonice intregi. Noi
însă sîntem rupţi de lume.
- Cum rupţi ? se revoltă Dekteariov. Eu personal
nu mă simt de loc. Sîntem pe aceeaşi planetă cu prietenii
noştri, cu rudele noastre. ln ceea ce priveşte însă mu­
zica, asta da! Eu, frate, am o adevărată slăbiciune pen­
tru muzică. Cinstit vorbind însă, de cînd mă ştiu, sînt
complet afon. Poate că dumneata, Valentin Makarovici,
ne cînţi ceva ?

- Ah, lăsaţi-mă în pace cu glumele dumneavoastră !

- Vreţi, într-adevăr, să ascultaţi un cîntec ? întrebă
Skoriupin.
- Ia te uită unde se ascunde talentul! Dekteariov
îşi trecu degetele prin frizura transmisionistului şi, fără
prea multă ceremonie, îl întoarse cu faţa spre el.
- Soprană lirică ?
- Nu, Nu ! se ruşină Paşa. Nici eu nu cînt. Obrajii
. . .

îi erau roşii. M-am gîndit însă că poate v-ar plăcea să

ascultaţi cum cîntă o fată.
 - O fată ? Nikolai Nikolaevici îşi ţuguie buzele şi
lăsă în pace c apul transmisionistului. Doar nu li-ai ascuns
fata în buz u nar ?
In loc de alt răspuns, Skoriupin băgă, într-adevăr,
mîna în buzunarul s al opetei şi scoase cu grij ă o cutiu(:ă
mică, r ot u ndă . O deschise şi cei prezenţi văzu ră înăun­
tru o bandă de magnetofon.
- De ce ai tăcut pînă a c u m ? se indignă Vadim.
Cine interpretează ? Ce anume ?
- De fapt, spuse Skoriupin deodată încurcat, nu e
vorba de o cîntăreaţă. Pe bandă e im p rim ată vocea unei
fete pe care-o cunosc. La început ci teş te o scrisoare,
apoi cîntă. Şi continuă roşind uşor : Are o v oce tare
frumoasă.
- Fie şi cunoscuta ta, zise Vadi m dezamăgit. I nt r - un
heleşteu fără peşte, şi racul e p e şt e!
- Nu ai dreptate, Vadim Sergheevi.:i, i-o întoarse
Dekteariov. Da că Pavel sp un e că fata cîntă frumos, în­
seamnă că aş a e. Dă-i d r um u l Pavluşa !
Skoriupin ieşi de sub t a bl ou l de coman d ă şi zbu r ă pe
scăriţă de parcă ar fi avut aripi. Introduse banda în mag­
netofon cu degetele tre m u r î n de . De la plecarea spre
adîncuri nu fusese niciodată atît de emoţionat. Ar fi
putut să se folosească mai de mult de aparat, s i mţe a în
fiecare zi în buzunar cutiuţa asta intimă, dar se jenase.
Lăsînd la o parte c ap ătul benzii pe care era i mpri ­
mată scrisoarea, Pavel p o rn i magnetofonul.
"Pavluşa ! - răsună în cabină v oce a sonoră a unei
fete, şi Pavel zîmbi. Acum am să - ţ i cînt cîntecul pe care
m-a.i rugat să ţi-1 cînt în Orlovka. Ţi-aduci aminte ?"
La primele acorduri luate pe un i n s trum e nt electro­
ni<: dintre cele cu care erau înzestrate rachetoplanele,
cei din "PV-313" ridicară capetele înmărmuriţi. Se părea
că trecuse o adevărată veşnicie de cînd nu mai a uz i ser ă
nici muzică, nici v oce feminină. împreună cu glasul fetei
piitrunseră în c ab i nă sunetele apropiate ale lumii, răsco­
iind sentimentele pornite să se abrutizeze. O .dată cu_
dorul care li se aprin se brusc în inimi fiecare se simţen
,

cuprins de o inexplicabilă fericire. Li se punea un nod

in gît, voiau să rîdă şi să plîngă totodată.
Era un..- cîntec popular. Vorbea despre Lună, care apă­
ruse de după nori, d e ran j î nd declaraţia de dragoste a
unui astron aut gata de plecare îri primul zbor... spre
L u nă !
Fata nu avea o voce deosebită, dar pronunţa cuvin­
tele cu căldură şi simţire. Biront zîmbea. Nikolai Niko­
l aevici clătina din c aP.. Pre a rep e de, cîntecul care abia
î i prinse în vrajă se sfîrşi.
- Incă o dată ! Din nou ! strigară deodată ge ologul ,
atomistul şi Ciurakov.
Ascultară cîntecul de trei ori. Transmisionistul păs t r a
aerul unui om serios, care îndepline ş te o sarcină profe­
sio nală , dar ochii îi trădau adînca tulburare.
Unde e ea acum? îl întrebă la urmă Dekteario v.
In Lună.
Nu, n-am vrut să te j ignes c, Pa vlu ş a .
Dar vorbesc fo arte s erios , Nikol ai Nikolaevi c i .
Lucrează ca laborantă acolo, la o seră experimentală.
Tane a e botanistă.
- la te uită ! Tu eş ti aproape de centrul Pămîntului,
iar ea în Lună. Ce-a mai rămas imposibil în lu me a asta ?
Tane a .. . Frumos nume. Ea nu te-a condus?
- Nu. Am aşteptat-o, dar probabil că a fost reţin utii
în sera ei lunară. Nu ne-am văzut de un an· Inainte de
p le care am fj':i mit banda de l a ea.
Cîntecul avu o i nflue nţ ă liniştitoare asupra întregului
echipaj. Pentru p rim a dată, oamenii se culcară uitî nd să
mai priv ea s că aparatul de măsurat adîncimea. Vremea
prinse să zboare mai repede, viitorul părea trandafiriu.

14

Vadim dormea la margine, lîngă tr ap ă . Se trezi din

somn şi întinse cap ul ca să se bucure de dildura ce
venea de la tuburi. Zîmbe a. In minte îi mai rltmăseseră.
încă t ablouri le din vis : Lena, p laj a de la rîu, soarel·�
strălucit or, vîntul călduţ. Dar într-o clipă to a te acestea
disp ărură.
Ciuli urechi l e. Se aplecă brusc peste m ar gi ne a trapei
şi ascultă. Sfredelul continua să funcţioneze. S ări din
pat şf se duse la tabl oul de comandă . Examină ap aratele :
nu se produsese ni c i o v ariaţie în re gimul de funcţionare
a ?-par ah.).lui . Vadim se vîrî sub tabloul de comandă şi-1
zgîlţîi pe An drei..
 - Ce vrei ? mormăi nemulţumit Ciurakov întorcîn.;
du-se pe partea cealaltă.
Vadim îl scutură mai tare.
- Apropie-te de trapă. Nu simţi nimic ?
Andrei îşi dădu seama imediat că se produsese o
schimbare, însă consideră mai cuminte să nu tragă con­
cluzii p ripite. Omul adormit se înşală uşor. Frecîndu-şi
faţa cu p almele, stătu cîteva minute la o oarecare dis­
tanţă de trapă, apoi se apro p ie de ea. Pe rînd, se trezeau
şi ceilalţi.
Temperatura tuburilor aspiratoare scăzuse,. deşi mo­
torul funcţiona la puterea stabilită. Tromba electrică
pulveriza materia cu aceeaşi uşurinţă şi o trimitea în
camerele de î ncălzire.
Mecanicul se convinse că se realizau prevederile ato­
mistului: n ava înainta mai repede acum, p arcurgea nu
jumătate, ci opt zecimi de metru pe secundă.
Nici Biront, nici Dekteariov nu putură da imediat o
explicaţie clară acestui fenomen. Savanţii făceau doar
presupuneri, printre care aceea că în camere avea loc
un proces termonuclear vijelios, iar temperatura nega­
tivă trecea brusc, în salturi, spre una pozitivă.
Vadim se repezi la tabloul de comandă ca să veri ­
fice această ipoteză prin calcul. Dacă ea se confirma,
însemna că se vor putea construi motoare cu totul ne­
obişnuite!
Temperatura din cabină scădea mereu. Pe scala ter­
mometrului, firul se apropiase mai întî i de 8, rămase
a.ici trei sferturi· de zi, pentru ca apoi să se deplaseze
ameninţător în jos.
Frigul sili echipajul să-şi confecţioneze la repezeală,
din saltele, ceva asemănător pufoaicelor. Aspectul o ame­
nilor deveni deosebit de caraghios, mai ales în cazul lui
Dekteariov. Cu această îmbrăcăminte, geologul pătrun­
dea cu greu prin deschizătura trapei, drăcuind de se
auzea în toată nava.
ln cele din urmă se apropie de Vadim şi începu
următo area discuţie :
- Dragul meu Vadim Sergheevici, nu s-ar putea
totuşi transforma sistemul de răcire într-un sistem de
încălzire ? Cînd n atura face asemenea scamatorii, n-am
putea să_,.jacem şi noi ceva ? întrebă el răsucindu-şi
degetele în aer.

11
 S-ar putea.
Ai im agina t ceva?
Nu trebuie sa 1magmam n imi c Nikolai Niko­
,

laevici, zise Vadim. Sistemul e simplu de reglat. Pentru

asta însă trebuie să oprim cîteva zile nava. Spune-mi,
te rog, cele 12 500 de g r a de dezvoltate de c împu l mag­
netoplasmic continuă să acţioneze asupra corpului
navei sau sînt compensate de suprarăcirea mate riei ?
Dekteariov se uită întrebător la Biront.
- Nu poate fi vorba de nici uri fel de compensaţie,
răspunse V alen t in Makarovici. Suprarăcirea generează
un nou fel de energie, însă nu anulează căldura. Sistemul

dumneavoastră de răcire reacţionează şi la căldură, şi

la fri g Frigu l de afară însă, care se transmite sub formă
.

de radiaţii, a provocat în suclurile semiconductoarelor

altfel de relaţii decît acele obişnuite.
- Dacă-i aşa, n- a v e m ce d i s cut a . Nu putem deco­
necta răcirea nici pentru o secundă. Am distruge noi
înşine n a va Vă co n vi ne o asemenea perspectivă?
,

Dektea r iov se uita la Andrei, neliniştit.

- Aşa s-ar părea, confirmă mecanicul. Termoele­
mentele sistemului de răcire sînt legate într-un singur
tot. Nu pot fi reglate unul cîte unuL
- Trebuie să oprim ! îi scăpă lui Vadim.
Geologul dădu negativ din cap.
-Nu !
De ·a cee a ş i
părere fu şi Biront.
- Nu pot să mă împac cu ideea că nu există nici o
posibilitate de reglare a sistemului de răcire, insistd.
Nikolai Nikolaevici. Eu mă pricep oarecum la semic on ­

ductoare. Trebuie să te mai g îndeş t i , Vadim Sergheevici.

Mă î nţel egi ? Să te mai gîndeşti, să c a u ţi să nu cedezi.
,

Salvarea noastră dep inde de măiestria dumitale. Ştii

prea bine că soluţi a îţi poate trece cu totul pe neaştep­
tate prin ca p ,

Asta să nu ştie Vadim? Dar n-a încercat el oare să

rezolve problema reglării ? Soluţia poate fi găsită. Dar
�a poate să nici nu existe.
Andrei se oferi să-1 ajute pe Vadim. Se îndreptară
împre ună către secţia de agregate. Acolo secaseră capa­
cele de pe releele automatelor, examinară panourile
mici, negre şi lucioase In spatele lor se împletea u
.

liniile aurii care uneau no du r ile sensibile ale semicon-

ductoarelor, nişte discuri mici, de culoare cenuşie.
Schema amintea canalele de pe Marte, aşa cum se văd
prin telescop. Piesele erau fixe şi fără îmbinări. Totu 1
era simplificat la maximum, c omp a ct şi imposibil de
reglat pe pa rcu rs. Ar fi fost mai uşor de înl ocuit în
întregime releu! de cît de reglat parţial. Acum, tocmai
in această perfecţiune stătea tragedia echipajului din
.,PV-313".
Andrei şi Vadim se s fătuiră şi ajunseră la concluzia
că nu se putea face nimic. Era necesară o schimbare
capitalil şi ea nu putea fi executată decît în condiţii
de uzină.
După citeva ore tot u şi, Andrei reveni în se cţi a- de
agregate, de data asta singur. Rămase de s tul de mult
timp căutînd o cale care să permită schimbarea legătu­
ri lor dintre automate fără a le deconecta şi fără a supune
nava vreunui pericol . Din păcate, cunoştinţele lui de
inginer mecanic se dovediră insuficiente. Şi cu cît privea
mai mult liniile s ch emei imprimate pe panou, cu atît se
convingea mai adînc de neputinţa sa. Nu exista me­
canic pe lume care să poatil repara o defecţiune la fel
de repede ca el, dar să imagineze o altă combinaţie de
linii şi noduri ... nu. Pentru asta ar fi trebuit să fie pro­
iectant. Şi dacă nici Vadim nu reuşise nimic, atunci ce
rnai caută aici el, Andrei Ciurakov ?

15

Nava "PV-313" îşi continua drumul spre nucleul

Pămîntului. In cabine temperatura scăzuse la O"C. Ca­
dranele aparatelor, suprafaţa lucioasă a tabloului de
comandă, cap acele metalice ale trapelor, t oate se ab;ui­
seră din cauza �piraţiei oamenilor. Îmbrăcămintea
confecţionată de membrii echipajului în c ă l zea trupul
doar pînă la brîu ; picioarele rămîneau descoperite şi
ingheţau. Oamenii st ăteau mai to ată vremea cu ele în­
făşurate în cearşafuri şi pături ; ba mai puneau deasupra
şi cîte o pe r nă. In felul acesta erau imobilizati în fotolii.
Lui Nikolai Nikolaevici îi îngheţa cheli a ; îşi făcu din
prosoape ceva asemănător unui turban şi semăna cu un
negustor ___ din vechea Buhara. Nu se mai pute au apăra
de frig şi se urcau cu rîndul în secţia agregatelor, unde

13
era ce va mai cald. Aici însă era strîmt şi nu încăpeau
dec î t doi o am eni .
Visau o îmbrăcăminte călduroasă : pîslari, şube,
căciuli. Ce bine ar fi fost să le fi avut aici ! Da r cine ar
fi putut să p resup ună că echipajul lu i "PV-313", ca re se
cufunda în adîncu rile in cand e s ce nte, va fi pus în con­
d i ţ iile frigului de noiembrie !
Te mpe ratura scădea acum cu două grade şi jumătate
pe zi, iar cînd cronometru! arătă cincizeci ele zile de la
p lecare în cabine e ra minus 8°C. Pe porţiunile metalice
al e cadranelor şi pe tabl oul de comandă se depunea
brumă. Cel mai gro s strat de brumă se afla pe trapa
care ducea c ă tre sfredel ; de acolo mai venea o u n dă
de aer r elat iv cald.
Le îngheţau mîinile. Dacă Nik ol ai Nikolaevici mai
putea î ncă să rabde, uscăţivul de B iro n t o ducea foarte
greu. Atomistul sufla la fiecare minut în de getele osoase
şi înţ epe n ite, le băga la sub ţ i o ri, alerga mai des decît
ce i l alţi să se încE\Jzească î n secţia agregatelor.
Te mper atur a coborî la minus 12 grade, apoi la minus
15 gr a de ... la mi nus 18 grade . . . Nava subterană îşi con­
tinua îndî rj i tă ·drumul spre nucleul central.
Locuitorii navei trăiau cu un singur gînd : mai re­
pede ! Cu ce-i va primi oare nucleul cent ra l ? Nu-i oare
a cesta încep utul sfîrşitului ? Vadim părăsise încercările
de a perfecţiona maşina. Chircit în hamac, acoperit pînă
peste cap cu salteaua, încerca să se încălzească cu pro­
pria lu i suflare.
In cea de-a ci nc izec i şi şasea zi, frigul din cabin3
a tin s es e minus 21 de grade ...

Valentin Makarovici îşi at inse încet ochiul cu vîrful

îngheţat al degetului. Ochi i-i ardeau ca atunci cînd ai un
gutur a i p ut e rni C sau eşti frînt de oboseală ; îşi simţea
c apul neobişnuit de greu, urechile îi erau parcă înfun­
date şi auzea un foşnet continuu şi sîcîitor, de p arc ă.,
pri n ap ro pie r e , cineva întorcea fînul.
- Nu vi se pa re că în cabină s-a mai încălzit ? în­
trebă fo arte prudent Biront.
Nikolai Nikolaevici aruncă o privire spre termo­
metru : minus '26 de grade. Fiecare respiraţie era un jet
de· aburi .... .Bruma acoperise totul în cabină, pînă şi căptu­
şea la interioară de pîslă de nail on . Ii usturau obra jii .
 De spălat şi de b ărb i er i t nici . n u mai putea fi v orba. Cu
ce semănau ei acum, a ş a bărb o ş i şi c hi n uit i ?
- Nu vă simţiţi bine ?
- Cine v-a spus asta ? întrebă Valentin Makarovici.
Mă simt f o arte bine. E doar ceva în neregulă cu capul.
Probabil din c auz a oboselii. Voi încerca să mă o dihnesc.
Ş i , ridi cîndu-şi p i c i o arele în . fotoliu, se înveli mai
b ine în saltea, se î n fă ş u ră î n p ătu r ă şi î n p r osop ş i în­
c e r că să m o ţă ie . D ekteariov îl pr ive a cu tristeţe. Ce va
face dacă se va întîmpla v r e o neno r o c i r e cu tovarăş ul
său ? în asemenea condiţii pot ap ărea boli pentru c a r e
nu există medic amente pe navă. Nu t r e c u nici un sfert

d e oră, şi Biront se cutremură i ritat. Nu, nu reuşea să

a d oarmă . Ideea că se află a t î t de aproape de nucleul
c entral al pă mî nt u lui îl obseda. N-avea timp de boală.
Acum, ni a i mult ca o r i cîn d , trebui a să l u c r e z e , să c o n ­
tinue fără î ntrerup ere o bs e rv a ţ i il e . B olnav poţi fi şi
a casă. In lab orator, cine leneveşte ?
G îndurile lui Bir ont zboară luînd-o înaintea navei cu
mii de kil om et ri . Suprarăcirea materiei generează ra­
diaţii a căro r n atură nu putea fi în că stabilită. Lu i Biront
î i tr e c e prin minte o presupunere înd r ă z n e a ţă : ra dia ţ i a
nu este oare un curent de p articule el ementare ne u ­
trino "' din care sînt al cătuite toate parti culele atomi ce,
aşa cum o casă este construită din c ă răm i z i ? Adi c ă
ra d i a ţia nu e s t e o are un flux de n eutr in o din care sînt
alcătuiţi şi protoni i , şi n e utr on ii , şi electronii, şi p ozi ­
tro n i i , sau, cu alte c uv i n t e , într eg ul univ ers ? P ent r u a ­
de m o ns t r a acest lucru , trebuie mai întîi s ă pătrundă în
nucleul central al globului t e r est r u ş i - c e l ma i i mp o r ­
tant lucru - să nu întrerupă n i ci un moment obser­
vaţiile.
Ap l ecîn d u -se peste aparate, Valentin Makarovi c i
a ţip i fără să-şi dea seama. Dekteari ov asculta răsuflarea
scurtă şi şui e răto are a atomistului. Privea cu un senti­
ment de profund ă d r ago st e şi de compătimire c o atele lui
a scu ţit e şi umerii înguşti c e se conturau prin s alte a . I n
e l însuşi c r e ş t e a înverşunare a . La naib a , va lucra ! · In
faţ a lor era atît de mult m ateri al de stu d iu . Dekteari ov
si B i r o n t s î nt în acest m om e nt ochii şi ure chile î n t reg i i
* Neu trino - pa rticulă elementară de m a s ă mai mi c ă decit cea
a electronului, şi lip s i t ă d e sarcină electrică. Exi stenţa neutrinului
a fQst prevăzută încă din 1 93 1 , dar p e cale directă n-a fost dove­
dită dedt i n 1 956 ( n . r . }

15
lumi ştiinţifice. Prin ei acţionează voinţa măre ţ ei gen e ­
raţii d e b iruitori a i n aturii.
Nikola.i Nikolaevici conectă comun icaţia i n t e rn ă şi-1
chemă p e Ciurakov.
-;- Andri u ş a , î n cepu el, acop erind 1nicrofonul cu
p al m a ş i cob o r î n d u - ş i v o c e a , E m o mentul s ă căutăm un
locşor mai călduţ. Val entin Makarovici s - a îmb olnăvit.
- E u m-am ş i gîndit la asta , N i kolai Nikolaevici.
P utem utiliza p uţul s ăl i i m aşinilor. Locul e strîmt, dar . . .
- Hai să ne uităm.
I n p uţ era atît de cald, încît p e D ekteariov îl apucă
ameţeala.
- O h , c e bine cuvîntare ! ex clamă g e ol ogu l . Acum
îmi dau s e am a c ă sînt îngheţat p înă î n măduva o aselor.
Di ametru! mic al puţului le p ermitea să stea n um a i
pe s c o ab e , unul deasupra celuilalt ; un om pute a să se
a ş e z e pe c l a p a î n c h i s ă a trapei.
- Uite cum vom face, începu Dekteari o v . Vom lega
hamacurile d e s c o abe şi vom sta c a păs ăril e î n c uiburi.
Va treb u i ca, p entru un timp , s ă uităm ce-i aia p oziţia
culc at.

16

Mutîndu-se în puţ, avură p o s i b i litatea s ă s e elibereze

de saltele şi de p ăturile î nfăşurate p e pici o a r e , pre cum
� i de p ros opul de p e c a p . Inchiseră trap a şi aşezară
deasupra ei o s altea p entru B i r o n t . C e i l alţi se aranj ară
în hamacuri, o cupînd puţul ap r o a p e p î n ă sus.
Ado rmiră imediat. D o rmiră un somn l ung ş i greu,
fără s ă ac orde vreo atenţie incom l : ăţii. Cînd trebuiau
�l
s ă i a s ă din puţ, î l aj utau p e Biront , , s e mute în h am a c .
Coborau cu rîndul dup ă alimente) .l t dup ă ap ă . S e întor­
ceau aducînd totde auna v e ş t i nelini ştitoare . Temp er a ­
t u r a continua s ă s c adă : minus 3 8°C . . . 4 1 . . . 45 . . . Tempe­
ratura c o b o ra acum tot mai repede, întîi cu p atru grade
p e zi, ap o i cu şase grade, apoi cu opt . . .
Iar m a s a p l a s t i c ă incandescen tă din j urul navei con­
tinua să se strîngă. Dacă credeai termometr e l o r (şi c u m
s ă nu l e cr ezi !), din mom entul intrării î n c e a d e - a p atra
geosferă, adică î n c epînd din cea de-a treizeci şi d o u a
z i , temp �_ratur a din exterior c ob o r î s e d o ar cu 1 4 grade
şi0 era _de 2 986 de grade peste z e r o . C ă l d u r ă m a i m u l t
d e c î t s uf i ci entă ! D a c ă o p ărtidcă cît âe mlcă ar fi
putut fi adusă în c ab i ne !
Să fii în foc şi să pi e ri din cauza frigului ! Ce p o ate
fi mai s tupi d ?
O amenil o r le venea din ce în ce m a i greu s ă c o b o are
dup ă ap ă şi dup ă alimente . D e partea c e alaltă a tr apei îi
ameninţa un ger de minus 60 de grade. Arsura lui o s u ­
port a u numai doi : Ciurakov şi N ikolai N iko l aevici. Ina­
i nt e de a se î ndrepta c ătre depoz i t , ei se înf ăşurau în
s alte l e . Faţa, m î inil e , p i c i oarele şi le înv el e a u în p ături.
D eschi d e au puţin trapa, ş i puţul se umpl e a cu nori de
aburi. Mai depa r t e s e c e r e a de l a D ekte,ariov s au d e l a
Andr e i doar viteză : alunecau p e sco abe, apucau lada c u
conc entrate c are e r a m a i aproap e şi î n apo i . . .
La început Nikolai N ik o l aev i c i a v e a cu raj ul s ă trea c ă
prin depozit şi pri n d o u ă cabi n e şi s ă ajungă p î n ă la ta­
bloul său de comandă. Examina ap aratele şi s e întorcea
în fug ă . Intors în puţ, îi p o v e s t e a lui Valentin Makaro­
v i ci n o ut ă ţ i l e afl a t e , lini ş ti n d o a recum î n felul ace sta pe
a tomist.

- Ar fi mai bine s ă ne aprovizi onăm c u apă, s e ne­

l inişti Andrei , dar n - avem î n c e o depozita. Mă tem că
ne l a s ă sintetizatorul ; atîrnă dej a ţurţuri sub el.
Dekteariov se tem e a de altceva . El înţelegea că v a
v e n i un moment cînd nu v o r mai p u t e a i e ş i d i n puţ.
Şi în c e înghesuială se aflau 1 I n c ăperea îngustă a pu­
ţului nu le p ermi t e a de c î t s ă stea aşezaţi î n h amacur i ,
de p arcă ar fi fost spînzuraţi, s a 1:1 în p i c i o are , p e s c o ab e .
D ekte ariov, c are e r a gras şi greoi , suferea dublu dir.
c auza înghe s u i e l i i . C î n d s e întorcea lovea c u ume ri i în
p e reţi ; i a r cînd şedea lovea c u genunchii. D a r ce l mai
greu de sup ortat era inactivitat e a . O r e întregi se înfuria
p e " afurisitul de bazal t " s au p e " p ăc ăt o as a de tempera­
tură " . . . Vadim, Andrei şi Pavel as cu lt a u atent bomb ă ­
neala lui. Vo c e a uniformă a s a v antului acţiona lini ştit o r
asupra lor. Ch i a r şi ţinuta lui Nikolai Nikolaevi c i le i n ­
s u f l a tinerilor curaj . D a c ă ar f i di spărut a c um DE)]l.t e a ­
r i o v dintre e i , prob abil că t o ţ i a r f i c e d a t p anicii'.
Starea lui Biront era din c e în c e mai alarmantă. In
t impul exp ediţiilor s a l e , Dekte a r i o v a v u s e s e d e - a face c u
m ulţi b ol n avi, aşa că puse diagnosticul fără greutate :

congestie pulmonară. Corpul lui Valentin Makarovici ar­

dea. Aiufa, era c h inuit de sete. Voia să-şi întindă pi-

17
d o a r e l e , mîinile. O r, chiar pe sa lteaua de de asupra trapei
se putea sta numai cu spatele lipit de perete şi cu ge­
nunchii îndoiţi. In creierul congestionat al atomistului ,
gîndurile se încurcau. Era sufici ent pentru Valentin Ma­
karovici să închidă ochii pentru c a imediat să s e v adă
lîngă tabloul de comandă. Mulţime a neobişnuită de apa­
rate , de butoane şi întrerupătoare î l aducea la de sperare.
Se teme a să nu le încurce rostul. Nu izbutea să v adă c e
arată firele d e p e cadra ne. Ş i trebuia să s e grăbească, să
se grăb e a s c ă , s ă s e grăbească . . . I s e p ăr e a c ă nava sub ­
terană se prăbuşise undeva. De la t abloul de comandă
simţe a r adiind o căldură insuportabilă, ca de la o plită
electri că. Cabina se legăna cu el, împrej urul său se pe­
rindau figuri necunoscute. V alentin Makarovici s e uita
la ele, dar nu le recunoştea niciodată. 11 striga mereu pe
Nikol ai Niko1aevici. Dekteariov cobora din hamac şi ,
gemînd, se strecura pînă la bolnav. lşi punea p alma p e
frunt ea înfierb î ntată, rămînea mult t i m p nemi şcat, într-o
poziţi e chinuitoare.
Valentin Makaro v i ci cere a :
- Enumeră-mi , te rog , indic aţiile aparate l o r . Şi, c e l
m a i imp ortant, spune-mi c are sînt intensitate a ş i puterea
radiaţiilor.
Nikolai Nikol aevici spunea cifre, imaginîndu-le atun ci ,
pe l o c.
- Să suferi atît, se plîngea atomistul, şi să nu v e z i
ce e mai important .
- Cum adică să nu vezi ? dudui a glasul geologul ui.
Ce vorbe sînt astea, colega ? Cin e , după p ărerea dumi­
tale, trebuie atunci să vadă '? Eu, Andriuşa sau Pavlu ş a ?
Dar noi nu p ricepem nici o iotă din baletul ăsta de neu­
trino. Fă bine şi te înzdrăveneşte ca să-ţi c o n ti n ui c e r ­
cetările.
- Am să c aut, zi cea Biront zîmbind re cunosc ător,
pentru ca imediat să-şi piardă din nou cunoştinţa. O
striga pe soţia lui, o ruga să des chidă geamul, se mira
rît de mulţi porumbei zburau spre casa lor.
Andrei coborî la Dekteariov şi-1 întrebă :
- Tot îi e rău ?
Dekteariov dăde a din cap . Dacă ar fi p utut să-1 ajute
pe B i ront_,.chi ar şi în dauna propriei sănătăţi, ar fi făc u t-o
cu dragă inimă.
 17

Vadim sumgea din dinţi p î nă î l dureau maxil a r e l e .

D e s p e rarea s e năp ustea a s u p r a lui c a un val uriaş, dt î t
d e înalt î n c î t n u i s e v e d e a c o am a înspumată. I n c ă puţin
ş i î l va a c o p eri pînă peste c a p , î l va răsuci, s e va p rd­
b u ş i asupra lui cu o g reuta te d e nesuportat. Lui Vadim i
se o p r e a p ar c ă di n ainte inima, c apul î i era strîns într-un
c e r c de oţe l , nu avea aer destul. Tăcea ş i aştepta îngro­
zit apropierea v alului . Unde-I va arun c a ?
Timp ul c ontinua să se s c urgă.
Dekteariov s e trezi o dată din cauza unui c i o c ăni t
surd. Parcă a căzut c e v a . Poate i s - o fi părut. C o b o r î n d
d i n h a m a c , Nikolai N i k o l a e v i c i s e uită î n de l u n g , c u ochii
inj ectaţi, spre fundul puţului.
D e o dată g e o l ogul s imţi parcă o înţep ătură de a c în
inimă. Pe c ap a cul trupei văzu salte a u a goală. Biront dis­
păru s e .
F ă r ă s ă - ş i d e a s e a m a c e f a c e , Dekteariov s ă r i direct
p e capacul trap e i . Nu a c o r d ă nici o atenţie d ureri i a s c u ­
ţite p r i cinuită de cădere. Fără să s e gîndească la c e e a
c e - l a m e n i n ţ a , des chise c ap a c u l . Dinţii îl d u r e a u din
c a u z a aerului r e c e . M î i n i l e î i î n gh e ţ ară imediat p e s c o a ­
b e l e m e t a l i c e d i n p a r t e a c e a l a l t ă a trap e i .
N u r e u ş i s ă aj ungă n i c i măcar p î n ă l a p o de a u a depo­
zitului ş i fu nevoit s ă s e î n t o a r c ă . Presimţi r e a unei ne�
n o r o ciri i r e p a r a b i l e î l l i p s e a de orice s t ă p î n i r e de s i n e .
Reuşi s ă - ş i f i x e z e p e e l s a l t e a u a , s ă -şi înfăşoare mîinile
i n p ături . Era supărat c ă nu s e p ut e a mişca m ai rep e d e .
Tre b u i a doar s ă s e grăb e as c ă . După c u m î i a r d e a faţa,
Dekte a riov î ş i dădu s e am a că temperatura din c abin ă
e r a atî t de j o asă c um nu e x i s t ă nic i o d ată pe p ămînt, nici

in g e r u r i l e p o l are c e l e mai a p r i g e . Fără s ă răspundă l a

î ntre b ă r i l e s p e r i a t e a l e l u i A n d r e i , Dekt e a r i o v se avîntă
d i n n o u p r l n · d 2 s chiză tura t r a p e i .
Tre c u a c u m d e s t u l de rep ede d e p o z i t u l , î n s ă chiar
în secţia sinte tizatorilor, frigul îi înţepeni de getele de
l a mîini ş i de la p i c i o a r e , p ă t r u ns e p e sub salt e a ş i alu­
necă de-a lungul spinării. Fortele î i s c ă d e au catastrofal
şi ni ci aşa nu avea prea multă p u tere. In c abina de
odihnă trebui s ă s e opre a s c ă deoarece i s e t ă i a s e r e s p i ­
r a ţ i a ; î ş i simţea p i e p t u l î n c l eştat de s p a sm e . O d a t ă cu
a erul, îi pătrundea p arcă f o c în plămîni.
o G e � l o gul p ătrunse cu o hotărîre desperat ă p rin tra p a

!9
cabine} mec ankului. Mî inile nu-l mai ascultau. lşi dădu
drumul de pe scoabe. Nă ucit de cădere, să r i i m e d i a t în
picioare. Mai rămăsese o si n g ură deschidere, t r ap a care
ducea spre c abina savanţilor. D ekt e a r i o v se l ăsă pe ge­
nunchi. Cu o privire înceţoşată îl v ă z u p e B i r ont Ato­ .

mis t u l şedea în fotoliu, la tabloul de comandă. Mîinile

îi e r au întin s e spre comutat o a r e , î n s ă probabil c ă n u
ajunsese pînă l a ele. Părul î i e r a a c o p e r i t c u un puf de
brumă . . .
La tabloul de c oman d ă l î ngă a p a r ate , totul era aco­
,

per i t de zăpadă. Circulaţia a er ul ui a d u s e s e u m e z e ală şi

n c e a st a se c o n d e n s a s e sub formă de corni ş e dense d e
nea pe marginea t a b l o u l u i , pe t r a p ă , î n colţurile t a ·
·

vanului.
Nikolai Nikolaevi ci înţelese : Valenti n Makarov i c i
n u mai avea n e v o i e de aj u t o r . Forţele î l părăseau şi p e
..

geolog. S ă ajungu p î n ă l a B ir o n t î n s emna· să-i împărt ă ­

şească soarta. N u s a r m a i fi p utut î nt o a r c e .
-

Pentru o secundă s e simţi i spi t i t : c e - a r fi dacă a r face

la fel ? Ar te rmi n a uşor ş i repede s o cotelile cu s o a r t a .
Să rămînă a lă t uri de Biront, s ă m o a r ă la datorie. D a r i m e ­
d i a t se indignă de slăb i c i u n e a l u i ş i de o a se men e a do­
rinţă t r ăd ă t o a re Incepu s ă s e c a ţ ă r e din n o u pe sc o a b e .
.

N u - ş i m a i simţ.ea m î inile ş i picio arel e . I s e părea c ă

a puc ă sc o a b e l e nu cu degetel e , c i c u nişte cî rlige d e
lemn. Răsufl a r e a î i d e v e n e a din c e în c e m ai scurtă ş i
mai şuierătoare. Din g u r ă n u - i ieşeau a b ur i , ci un p r a f
fin, cristal in.
Muşchii cedau, corpul se î nmuia ca î ntr-un leşin.
Str îngînd din dinţi, geol o gul s e căţăra din s c o a b ă î n
scoabă. Nu voia s.ă cedeze. Şi totuşi t r e b u i si>. se oprească . .
Auzea clopote băt î n d , vede a str ă l u c i r i de c ur cu b e u .
Deodată ni ş te m î ini put e r n i c e il apuc a r d. d e subţiori.
ln momentul u r m ă t o r simt i c ă zboară şi z b o r u l păru in ·
finit de lung. P o c n i capacul t r a p e i . Z9 omotul c l o pot e l o r
f u î n l ocuit de n i ş t e s u n e te blînde.

18

S e prăbuş iră amîndoi pe capacul trapei şi răm a s e r lt

n emi ş c aţi, c a d o u ă pene b ătute in a c e e a ş i · crestăt u ră .
P e A:r1,dr e i î l săgeta o usturime î n piept de p a r c- ar f i
băut apă cl o c otit ă . 11 dureau î n g r o z i t o r degetele d e l a
 mîini şi de la picioare, îi a r d e a piel e a de · pe tot corp u l ,
chiar şi de p e cap .
- O să ne cojim amîndoi mai rău ca nişte e u c alipţj ,
glumi ursuz D ekte ariov. Eu nu ştiam, frate , că eşti atî t
de puterni c . Ce b o l o v an ţi-ai atîrnat de gît !
- Valentin M akarovi ci... e a c o l o ?
Dekteariov întări din c ap , clipi des din o ch i şi se în-
t o arse cu spatele.
- O fi fost î n delir sau a făcut- o conştient ?
- Cine p o ate şti, Andriuşa ?
Maşinile c o n ti nuau să fun cţioneze ; nava subt e r a n ă
înainta prin m a t e r i a din ce a d e - a c i n c e a şi î n c ă n e c unos­
cuta s t a r e . Nici unul dintre cei patru nu putea s p une de
cît timp s e aflau în puţ : de z i l e , d e s ăptămîni s au de
luni. Se termi n a s e r ă rezervele de ap ă , mai aveau concen­
trate d o ar pentru încă c î teva zile. Nu m a i ave au curaj ul
să deschidă trap a. Ap a era alături , d a r să m e rgi după ea
însemna să nu te mai întorci. Pe marginea trapei apăru
brumă. Nikol ai Nikol aevi c i p r i v e a cu inima grea str atul
pufos, duşmănos. Dacă frigul p ătrun s e s e prin pereţii
dubli, umpluţi cu strat termoizolator, însemn a c ă în c a ­
bine s - a c uibărit moartea.
- Ne putem b aza pe etanşeitate a t r ap e i ? îl întrebă
el p e Andr e i .
- D e sigur ! Eu însumi am verific at- o înainte de p o r ­
nire. Dar d e c e ?
D ekte ariov îi şopti mecanicului la ureche :
- In c abine e a c um o temperatură de minus 1 50 ,
p o at e chi a r m i n u s 2 0 0 d e grade . Inţelegi c e se p o ate în­
tîmpla ? Aerul o s ă se c omprim e , dacă nu este dej a
l i chid, presiunea o să se c o b o are şi se va forma vid. D acă
trapa are cea mai mică s c ăp a r e , ne sufocăm.
- Eu garantez pentru trapă, Nikolai Nikolaevici. Am
încercat p e p i el e a m e a ce î n s e amnă o s c ăp are la etan­
şeitate. O dată au p ătruns î n puţ gaze d e la motor. Nu
ş t i u cum am s căpat atunci teferi ! A cum , prin tr ap a asta
n u trece nici o m o l e culă.

Curînd cunoscură c e î n s e amnă s e t e a . P e r e ţ i i c ălduţi

a i puţului l i s e p ăre au i n c a n d e s c en ţ i . Gura l e era u s c ată,
nu mai puteau s c oate o vorbă.

" S - ar .. p ăr e a c ă de data asta nu n e mai d e s c urcăm

r e cunoscu p e ntru sine D ekte ari ov. N-ar fi timpul să

21
ne luăm rămas bun, Katiuşa ? Sau să mai răbdăm p uţin ? ''
,
Lipindu-se cu spatele de perete, simţea vibraţi a regulată
a m o t o rului î n funcţiune. ln ea i s e părea c ă distinge
vocile constructorilor maşinii. Indife rentă l a toate, nava
c o ntinua s ă înaint e z e . Natura nu putea s ă-i facă nimi c
şi î ş i descărca duşmănia pe cei din interi o r . N-are d e c î t !
Fie ! D ekte ariov, chiar atunci c î n d va muri , se va închina
î n faţa iscusinţei uimit o are a creatorilor d e nave subte­
rane. " PV-3 1 3 " , esenţa gîndirii omeneşti , trăie şte , î n a in­
t e a z ă , lupt ă .
Nici setea, nici durerea p r ov o c a tă de p o ziţi a istovi­
toare î n puţul îngust şi n i c i p i e r d e r e a unui tovarăş în
lupta asta grea nu-l pute au doborî pe Dekteariov. El s e
gîndea l a minunata t e o r i e a suprarăcirii, l a importanţa
ei enormă î n cunoaşterea globului pămînt e s c . Abia acum
a p ăruse p o s i b ilitatea reală s ă se expl i c e limpede l anţu l
succesiv de generare a elementelor chimic e şi a c o m ­
b i n aţiilor lor, să se explice naşterea structurilo1
cristaline.
Nu-i suficient î n s ă c a ei să-şi expli c e . Trebuie c a t o a t e
u cestea s ă ajungă l a oamen i , s ă f o l o s e a s c ă ştiinţe i . în ­
temniţarea în puţ, imposibilitate a de a - ş i întinde !Dem­
brele înţepenite î l s c o t e au din minţi. Iar c apul cere să
l u creze. S ă lucreze ! Nu-i ridi c o l ? L a urma urmei c e - i
ridicol în asta ? D o ar ş i - a u păstrat memoria. A r fi b i n e
s ă înţeleagă c e l e c e s - au petrecut şi să aj ungă l a anumite
c o n cluzii. ln ceea ce priveşte transmit e r e a l o r l a sup ra ­
faţă, cine poate şti . . . p o ate că se va termina cu frigul din
cabine , aşa cum, cîndva, s - a terminat şi cu p e r i o a d a gl a ­
cială p e pămînt. Este adev ărat c ă a c e a p e r i o adă a durat
cam un milion de ar�i. . .
Raţi onamentul lui Nikol a i Nikolaevici f u î ntrerupt în
mo dul cel mai n e p r evăzut : nava începu s ă s e legene
puternic, apoi s e l ă s ă într-o p arte . Stabilizo arele gir o s c o ­
p i c e urlau. Pentru c î t e v a s e cun d e , puţul s e tran&fo rmă
î ntr-un tunel orizontal. Toate s e p etrecură atît d e brusc
î n c î t Skoriupin nu s e putu ţine d e s c o ab e ş i se rostogol i
pe umerii lui Ciurakov, îl dărîmă şi amîndoi căzură peste
D ekteariov.
Nikolai Nikolaevici gemu puţin sub p ovara c e l o r doi.
El reuşi totuşi s ă observe două l u c ruri : înclinare a pu­
ternică şJ. complet neprevăzută a navei ( l a o asemenea
în clinare nu aj unseseră, p are-se, nici chia r î n z o n a epi-
c entre l o r ) ş i faptul că l o v itura prov o cat ă de căder e a ce ­

l o r d o i o ameni p e s t e el fus e s e totuşi n e a şteptat de sl a b ă .

O are înclinarea navei nu se duto r e ş te trecerii din cea
de- a p a t r a geosferă în nu cl eul pămîntului ? Dekteariov
nu p utu g ăs i o altă exp l i c aţ i e.
I n ce e a c e p r ive ş te f ap tu l că r ă m ă s e s e cu o as e l e î n ­
t r e g i , g ă s i i m edi a t c a u z a : n a v a se ap r opi a s e a t î t de mult
de centrul pămîntului, încît forţa gravitaţională s e mic­
ş o r ase la m ai p u ţin de j u m ătate . M icş o r are a greutăţii
rămăs e s e p în ă atunci nes e s i z abilă, d e o a r e c e o ame n i i s e
ob i şnuis e ră treptat cu e a , p e m ă s u ră c e n a v a înaint a .
Apăruse o nouă p r o b l e m ă d e rezolvat, ş i , f ără s ă-ş1
d e a s e ama, Nikolai Nikol aevici î n c e pu din nou s ă vor­
b e as c ă cu v o c e t a r e .
- Uneori mi se pare, constată Va d i m de sus, că de
m ul t v-aţi pierdut minţile ; dar poate că n i c i n o i , care vă
a s c ult ă m pălăvrăgeala, nu mai avem m ul t .
- Pot si§. şi t ac, repl ic ă jignit geologu l . Numai că c
m a i greu cînd t a c i . Mă g î n d e am la V al entin Makarovi c i .
Ap ăru s e odată un arti c o l d e - a l l u i c a r e c o nţi n e a o i d e e
minun a t ă : transformarea r azel o r cosmice î n ato m i de
elemente n e c es a r e . Prep ararea a rti f i ci al ă a at omil o r !
- O sing u r ă i dee m - a r m a i b u cu r a acum : tran sfor­
marea a e rului î n ap ă .
Dekteariov ri d i c ă c a p u l în ce rc înd s ă -1 p rive a scă p e
V a dim , d a r nu v ede a d ec î t genun chii lu i Andre i . ln
vocea lui Vadim r ă sun a se o l i n i ş te s t r a n i e care nu s e
p otri v e a d e l o c c u s t a r e a lui. Ace l aşi lu c r u ob servaseră
probabil ş i Andrei şi P av e l , care t ă c e au u i tî ndu - s e la
Vadim.
- C e mul t aş v r e a s ă b e a u , s p u s e V a d i m , s ep a r înd
cuvînt de cuvint , a s cult îndu-şi p arcă p r op r i a v o c e .
- D aţi-mi u n c u ţ i t s au a ş a cev a , î l r u g ă Dekteariov
p e A n dre i . .
Skoriupin a v e a un b r i c eag. Dekteario v se aşeză pe
c a p a c ş i înce p u să a d u n e cu lama cuţitului bruma d e pe
ramă. Nu strînse p re a mult ; era aproape un g r am de
gheaţă cenuşie. N i k o l a i Nikol aev ici trim i s e cu multi:i
g r i j ă acest bu lgăraş lui C i urak ov , care era deasupra ki ,
şi mec a ni cul îl d ădu lui Skoriupin.
Vadim primi briceagul, se uită în delung şi fără s ă
î n ţ e l e a g ă l a bul gă{a şul alunecos care s e top e a , privi pică­
t u r a d e ap ă ce a t î rn a d e l a ma cuţitului . . .
.
o - ft s ta e . . . p entru mine ? într ebă e l .

23
 :Valul a c ărui ap r o p i e r e o pr e sfm ţ e a se năpustf asupra
lui, î l d ob or î , îl luă în v î ltoare .
Cuţitul î i alune c ă din mînă. Skoriupin ţipă s p e r i at şi
sări l a o parte. C u ţ i t ul l ovi p e An de ri în umăr, sări î n
perete , z ornăi p e o s c o ab ă ş i nimer i dre p t î n fa ţ a geolo­
gului. Lama a s cuţ it ă de sp i c ă obrazul lui Nikolai Niko­
laevici .
- Vă curge s î nge ! s ă ri Ciurakov.
- Vezi d e Vadim ! Vadim !
Era însă p r e a tîrziu. Vadim fugea în s u s pe s c o abe .
Pînă s ă-i î nţel e a g ă intenţii l e , Vadim ajun s es e l a trapa
superioară ş i î n c ep u s e să o deschidă.
- Vadka ! S t ai ! s t r i g ă m e c anicul a l ergînd.
P a vel , z ăp ă c i t , î i tăie d rumul . In s p aţiul îngust nu
reu ş i imediat să-I ocolească. I I aj unse totuşi pe Vadim
şi-1 apucă de p i c i o r . Simţi cît de rep e de s e î nmoaie c orpul
tovarăşului s ă u . Ac ţ iune a r a d i aţ.iilor f u s e s e fulge rătoare
de d a t a a s t a ş i a c e s t e a î l d o b o r î s e r ă pe Vadim imediat
r;e s c o s e s e c apul din puţ în s p a ţiul neprotej at.

19

Nikol ai N ik o l a e vi c i p r e s a p r o s opul p e obraz ,

încer­
cînd s ă o p r e asc ă sîngele. Sub e l , p e c a p a cul' trapei, z ă c e a
c orpul ' neî nsufleţit, a c o p e r i t c u un c e arşaf, al coma ndan­
tului navei " PV-3 1 3 " .
- C e s ituaţi e idioată, b o lboros ea ge o l o gul . D e ce
s ă te mai apuci ? C e i e ş i r e s ă imaginezi ?
O b o s i t de atîta stat în p i c i o a r e pe s c o ab e , Nikol a i
Nik olaevi c i s e t r î nti în hamac. C u adevăr a t n u a v e a l et
ce să mai spere. C î n d se va termina cu această scă­
d e r e catastrofală a temperaturii î n c a b i n e ? E chip aj ul
părea s ortit s ă s e cons e rve p e v e c i , î n s c h e l etul met ali c ,
prin c ongel are.
- Nik o l a i Nik olaevici, î ncepu d e o d ată să v o rb e a s c fi
Ciurakov, am să î n c e rc să fac eu c e e a c e nu a reuşi t
Vadim.
- Vorbe şti de s i stemul de răcire ?
Da.
- Ai v r e o i d e e ?
- D a . Să c onectez altfe l , o rbeşte.
- Adică cum orbeşte ? într eb ă Dekteariov .
S ă r e i a u s c h e ma fi ecărui r e l e u e imposib i l . Existfi
0
î n s ă o altă p o sib ilit ate , la c a r e nu n e - am gîndit mc1
Vadim ş i nici eu : să î n c ercăm să schimbăm p ano u r i l e
î n tre ele . Mă înţelegi , Nikolai Nikolaevici ? în felul
a c esta s e m o difică raportul dintre curenţi şi direcţi i l e
l o r în circuit. S î n t o p t p anouri, d e c i n u chiar atît d e
multe.
- Opt ! s e îngr ozi sav antul. D ar a s t a îns e amnă o
l ună de mun c ă .
- Nu, n u o l u n ă . Intr-o săptămînă am termin a t .
Dacă am no r o c , termin chiar ş i î n j umătate de o r ă . S î n t
totuşi m e c anic de primă cl asă, m ă pricep e u în auto­
matică.
Dekteariov răma s e pe gînduri. Incă o s ăp t ămî n ă n u
rezistă ei f ă r ă apă. Andrei î n s u ş i era atît de s l ăbit, încît
era p u ţ i n p robabil s ă p o at ă r e aliza c e - ş i p r opune a . D a r
nu numai a s t a îl necăj e a p e Nikol a i Nikolaevi c i . Ca s .'i
aj u n gă în s e c ţ i a de agregat e , Andrei trebuia să coboare
întîi la depo z i te. E adevărat că trap a spre s e c ţ i a de
ugregate e r a chiar l îngă trapa puţului , î n s ă el putea fi
întîmpinat aici de o temperatură atît de j o a s ă , încît să
fi e transfo.rmat într- o stană de gheaţă î n ainte de a pune
pici orul pe p o d e a .
Ghicind gîndurile geologulu i , Andrei îi spuse :
- Mă înfăşor din cap pînă în p i c i o a r e . Numai c ă
p entru asta o s ă - m i c e d aţi amînd o i saltelel e ş i p ăt u ril e .
Voi arăta ca un scafandru . Oricit de frig o fi în secţi e ,
reuşesc s ă trec. Am nevoie d e o se cun d ă , n u m a i mult .
O să s a r din trapă î n trapă, cu o chii închişi.
. - Bine, dar nici nu ş t i i ce temperatură e în s e c ţi d
de ag.r egate .
Andrei tresări. La asta nu se gîndi s e . D a c ă şi î n
secţia d e agre gate e l a fel d e frig ca în depozit, atunci ·

mergea la m o arte sigură .

- Secţia de agiegate e l î ngă secţia de motoare, î l
linişti el p e Dekteari ov. Chi a r dacă nu-i c a l d a c o l o , e
totuşi suportabil . Mai există oare o altă soluţie, Nikolai
Nikolaevici ?
Pri v e a trist trupul acoperit cu c e a r ş a f . Vadim . . . C i n e
s-ar fi putut g îndi c ă Vadim îşi v a a l e g e un sfîrşit a t 'i t
d e lipsit de gl o ri e ?
- Ai dr e p t a t e , se declară de a cord Dekteariov. Altă
soluţie n-avem. ·

o - Aj�taţi-mă să mă îmbrac.

25
 - Vrei să înc erci imediat ? Acum ?
- De ce să mai amînăm ?
Nikolai Nik olaevici îl înfăşură cu saltelele. Pe navă
nu se găs eau frînghii , aşa că trebui s ă rupă un cearşaf
în fîşii şi să lege tot ce fus e s e pus pe Andre i . Andre i
îşi î nfăşură capul de două ori î ntr- o pătură, lăs î n d doar
o crăp ătură îngustă pentru ochi.

D in cauza îngus timii locului, Skoriupin nu-i putea

aj uta. Transmi s i onistul păstrase tot timpul rolul de spec­
tator . Acum îl privea îngrij orat pe Ciurakov , dar a cesta
îi răspundea cu un zîmbet reţinut şi timid.
- Vă rog, încă o pătură pe mînă, îl rugă mecanicul
pe geolog. Cel mai important lucru p entru mine s înt
mîinile. Fără picioare tot am să aj ung şi am să aranj ez
panourile, dar fără mîini . . .
Era ultima pătură. Fură nevoiţi să o rupă î n două.
Materialul solid rezistă mult , iar coatele s e loveau de
pereţii puţului şi nu aveau loc s ă s e mişt e . Dekteariov
se înfuria s e , uit înd c omp let că în buzunar avea cuţitu l
care - I tăia s e . In ce l e din urmă se auzi un tro snet uscat ,
iar Nikolai Ni.kolaevici mai , mai să alune c e de pe
sco aba p e care stătea.
Infăşură mîinile lui Andrei cu bucăţile de pătură ş i - 1
întrebă în şo aptă :
- Poate ar fi inai bine ca eu . . . Ce zici, Andriuşa ?
Asta-i treabă pentru m ine . . . că- s bătrîn .
....,...- Lăsaţi copilăriile , Nik olai Nikolaevici ! respins e
j ignit mecani cu1 propunerea savantului . Pentru dumnea ­
voastră automatica este ceva cu totul nebulos . Şi par c ă
dumneavoastră a ţ i reuşit s ă săriţi din trapă î n trapă ?
- D e , ştiu eu ...
- Nu vă neliniştiţi pentru mine. Ajung e u î n se cţia
d e agr e g ate . C e - o fi mai departe nu ştiu, dar, de aj uns,
ajung. Tre b u i e , şi asta-i destul. In general s înt gata.
Daţi-1 la o parte pe Vadim, Nikolai Nikol aevici.
Dekteari ov îl îmbrăţişă pe Andrei.
Ei , drum bun.
- D aţi-vă la o p arte .
- D a, da , pl e c i acum, Andriu ş a . Ce mai voi am să-ţi
spun . .. blestem ată memorie . . . Aha , mi-am adus aminte !
Trap a .. . poate să nu se deschidă. Este pre sată deasupra
de aer.
o - _S e deschide, Nikolai Nikolaevici. Am făcut eu o
s o coteală de aritmeti c ă simp l ă. D i sp o zit iv ul de deschi·
d e r e e at î t de put e r n i c încît poate să r i di ce şi un e l e ·
,

fa n t împreună cu a e r u l . Este adevărat c ă l a î n c e put

a e rul de aici s e va rări grozav. Dar nu vă sp e r i a ţi . Se
.

p a re că r a m ura sintetizatorului din sp r e puţ c ontinuă s ă

funcţioneze. Lips a d e a e r o s ă fie cu r î n d c o m pl et at ă .

- L a s ă , că noi o să ne ar anj ăm . Vezi de tine . . . Te

r o g , dacă ţi s e întîmplă cev a , strigă.
- Am s ă ur l u ca o sir en ă !
Andrei stătea în p i c i o a re d e a s u p r a tr a p e i cu pi � i o a
, ­

rele l arg desfăcute. Aşteptă p u ţ in şi întrebă :

- S înt e ţ i sus ?
- Sus 1 ră spun s e Nikolai Nikolaevici cu voce
străină, răgu şită.
Cap a c u l sună surd. Pr in deschiderea circulară zvîcni,
ca d int r o ţeavă de tun , un bul g ă r de abur. Puţul se
-

umplu imedi at cu o c e aţ ă gro a s ă de ger. Lui D ekt e ari ov

i se p ăr u c ă fu s e s � aruncat afară, gol , într-un f r i g nă­
prazn i c , d e ianuarie. Dinţii î l dureau. S e lipi s trî n s de
p e r e t el e cald al puţului şi în ch i s e o chii .
Nici unul di n tr e cei doi n u auzi cum se trinti din
no u c apacul trap e i . Tr e cu o a devă r ată veşnicie pînă
c î n d ceaţa de frig s e rări. C î n d î nc e p u să se vadă fundul
puţului , Ciurakov nu mai era a c o l o .

20

O r e l e tre c e au greu. N ik o lai Nikolaevici coborîse

chiar lî ng ă trap ă . Privea încordat marginea albă de pe
r a m a c apacului. 11 f r i g ea dorinţa de a - ş i lipi d e brumă
buzele ; era totuşi ume d ă . Dar s e stăpîni. I n spatele lu i
s t ă te a Sk o r i u pin , liniştit şi p r e g ătit. Nici el nu-şi lua
ochii de pe fîşia de bru mă.
Obo si t , Ni k o lai Nik o l aev i ci î şi a cop e ri o ch ii cu
palm a ; i s e p ă ru că vede atu n ci corpul ţeap ăn, neînsu­
fleţit, al lui Andrei p e p o de a . . . Da, s e p ut e a î nt î m pl a
şi a ş a ceva. A c ţiune a t e m p er aturil or j o as e este echi v a ­
lentă, ca v it e z ă , cu ac ţ iu n ea celor înalte. Numai că î n
pri m ul caz m ateria vi e se transformă î n t r - o b u c ată de
gh eaţă, i a r î n c e l ălalt caz devine c en uş ă .
Işi smulse din mi n te gîndurile n e g r e . D a r înc epu
imediat şă fie chin u it de î ndo i e li : dacă încercările
me cani cului de a regla sistemul d e răcire nu vor av ea

27
 nici un rezultat ? Ce se va î n t î m p l a ? Vor mai tre ce
cîteva zile, şi setea îi va do b orî : D e pe a c um li se în·
tunecă mi nt e a din cauz a lipsei de ap ă.
- Se topeşte !
La strigătul lui Skoriupin, Nik olai N iko l aev i c i se î n ­
fioră. S e a pl e c ă ş i mai ap r o ap e de f î ş i a de brumă.
-
- Se topeşte ?
:Vocea lui Skoriupin tremur a. Nu , pe fîşia d e brumă
I1U a p ă re a nici o s chimb are v i z ib il ă . Transmisionistul
s e înşel a s e . Trebuie să mai aştepte. D a r cît ? E ra sufi­
cient s ă te uiţi l i:l n asul ascuţit al l u i Sk o r i up i n , l a figura
l u i cenuşie ca să-ţi dai s e am a că tînărul îşi î n c o rdează
ultimele forţe. Dekte ariov simţi cum e. gata s ă se lase
pradă d esp e r ă r ii , cum îi slăbeşte voinţa minut d e minut.
Sub o chii lui, o ame nii p i ere au unul după altul, şi asta
il în gr oze a mai rău decît o r i c e chinuri fizice.
Epuizaţi, adormiră. Cînd s e treziră, rama de ghe aţă
nu m a i exista. In locul ei, p e capac, e r a o bălto acă r o ··
tundă de ap ă . Străl u ci rea şt e a r s ă a umezelii îl orbi pe
Dekteariov. Nici e l , nici Pavel nu mai aveau putere s ă
strig e d€ bucurie.
- S alvaţi ! şopti Nikolai Nikolaevici cu o v o ce nesi-
gură . Paşa ! Sîntem s alv aţi ! '
- D e s chideţi , ş opti Pavel.
- Să d e s c h i d ?
- Dincolo avem apă.
- A ş te a pt ă !

Geologul întîrzia. Acum , cînd viaţa le z îmb e a din

nou, nu trebuia să rişte degeaba. Se încălzise o ar e sufi­
cient j o s ? Mai bine să s e mai chinuie î n c ă puţin în
aştept are. Totuşi nerăb darea î nvinse şi Nikol ai Niko­
laevici d e sc h i s e trap a .
Dinspre s e cţia dep ozitelor v en e a u n aer r e c e , geros,
însă D ekteariov simţi i m e di at că el nu aducea mo arte .
Nik o l ai Nik ol aevi ci c ob o r î primul treptel e . Ori c î t
s u ferea d e sete, s e grăbi să ajungă m a i î nt î i l a secţia
de agregate. Picioarele î l a s cult a u cu greu. Ave a ame­
ţeli şi-i venea să se arunc e d i r e c t p e podea, s ă s e în­
tindă, s ă se bucure de sp aţiul cucerit .
. . .Andrei z ă c e a cu faţa în j os, în m a ld ă rul de s altele
şi p ături c are - i s e rviseră drept îmbrăcăminte de pro­
tecţie . lm.prej urul lui erau ri sipite capacele releurilor
automat� deschise.
 - Andriuşa ! Andrei, dragul m eu, s c o al ă !
Dekt e a riov reuşi cu greu să se strecoare în încă­
perea scundă a agregatelor, ocupată acum de c o rpul
n emi ş c a t al lui Andrei. 1l a pu c ă p e m e c anic de umeri
şi-1 înt o a r s e cu faţa spre el. D e p e buze îi s că p ă o
exclam aţie răg uşită, de groază . Faţa lui Andrei p ă r e ct
o p ărită cu apă f i a r t ă . Piel e a de pe frunte şi d e p e obraji
e ra s t r însă î n c u t e m o a rte , ap o a se , gata să plesn e ascZ1
l a c e a mai mică ating e r e . D e sub pleoapele închi s e se
scurgea p u r o i .
- Andri u ş a . . . Andriuşa . . . , şopti Dek.teariov î n ăb u ş it
de dure r e . Ce s - a î n t î mp l at ?
Incepu s ă se î n v î r t e a s c ă în j urul m e c a r_ i c u lui, ne­
ştiind ce să fa c ă , cum s ă - ! ajut e . Apoi î şi dădu s e a m a .
Apa ! N u m a i a p a î l v a face p e Andrei s ă - ş i revină.
In butoiul sintetiz ato r u l u i s e afla gheaţă. Inarmat cu
o şurubelniţă ( altă sculă n u găsise prin ap r opi e r e ) ,
Sk.oriupin o spăr�-r e a c u îndîrj ire ş i înghiţe a lac o m
b u căţel e l e c u r e săreau. C î nd Nikolai N i k o l a e v i c i văz u
a t î t a ap ă , î l apucară cramp e l e .
- Aşte<Lptă p u ţin. C u Andrei s-a întî mplat o neno­
ro c i r e . S e î n t o a rse în secţia de agregate cu c îteva bu­
c ăţele de ghe aţă. Din c a u z a căldurii p almel or, gheaţc:
se topea încet şi Nikolai Nikol aevi ci p i cura apa pe
buze l e cl e s figurate de arsură ale lui Andre i .
M e canicul gemu , deschise încet pleoapele. Spre
D ekte a r i ov se î ndreptară nişte bulgări tulbu ri, s î n g e­
rînzi, ceva c a r e altă dată fu seseră o chi.
- Andriuşa, sî nt eu. Mă auz i , Andre i ?
- Nikolai Nikolaevi c i . . . inseamnă că totul e în
ordine . . .
- Totul e î n ordine, l a naiba, totu l e î n ordine !
Am s c l�p a t totu şi. Vi ctori a-i de partea noastră.
- B in e .
Me c a n i c u l s e î n e c ă într- o criză d e tuse uscată, c a un
lătrat, şi î n colţurile gurii î :i apăru. s inge.
- M-am ars . . . Şi î n ă untru sînt ars . . .. Mă doare at î t
d e tare . . . D a r ce v oi am s ă v ă spun . . . s ă v ă spun . . .
- L a s ă , mai p e urm ă , Andriuşa , mai pe urmă. Bea
întîi.
Hîrîind, înăbuşindu-se, Andrei lingea cu nesaţ pică­
tu�ile de>apă care-i cădeau pe buze din palmele făcute
căuş� ale l u i Nikolai Nikolaevici .

29
 - Cînd " p e urmă " ? vorbi el din n o u . S - a t e rminat
cu mine, Nikolai Nikolaevici.
- Nu fi copil !
- Să nu credeţi c ă mă t e m . Imi pa re rău de Vadim . . .
Mi-era team ă c ă n-am să aj ung . . . O nouă criză de tuse
îl doborî p e ste grămada de p ături şi s altel e .
Bucăţelele de ghe aţă s e t o p i s e r ă . Dekteariov plecă
după o n o u ă porţie. 11 găsi p e Skoriupin dormind direct
p e p o d e a , chiar l î ngă sintetizator. Abia ap u c ă să-şi
p o t o l e a s c ă setea, şi Pavel nu mai găsi forţe suficiente
ca s ă aj ungă pînă î n c abina de o dihnă.
Andrei îşi pierdea mereu cunoştinţa. !ş i revenea şi
vorbea c u fraze scurte ş i grăbite :
- Aş fi terminat . . . mai r e p e d e . D a r o ch ii . . . o chii . . .
Pe d rum a m înţeles . . . c e trebuie s ă f a c . O d e s c o p e rire . . .
Mîinile nu mă as cultau .
Din p ieptul m e c ani cului se auzea un h î r î i t s e c , c a
un s cr î şnet. C o r p u l lui o p ă r i t r ă m a s e n e m i ş c a t , ap roapE!
mort.
- S î nteţi . . . s ingur, Nikolai Nikolaevi c i ?
- Singur, Andri u ş a . Pavel d o a rm e . Nici măcar s a
se s ature de b ău t n-a apucat. Să-1 c h e m ?
- Nu, n u , nu-i n e v o i e ! Numai dumneavo astră . . .
V o i am să p ă r ă s e s c navele subteran e . Cu dumne a v o a stră
îns ă . . . cu Val entin Makarovi c i , acum . . . p entru toată
viaţa ... m e c an i c .
D u p ă c e - ş i reveni dintr-o nouă c r i z ă de tus e , tăcu
puţin, adunîndu-şi forţe l e .
- Vedeţi . . . î n buzunar . . . , î l r u g ă Andrei .
D ekteariov d e s chise c u degetele î nţepenite buzun aru l
s a l o p etei lui An d r e i . In mînă avea fotografi a u n e i fete.
Nu o recun o s c u imediat p e s oţia lui Surkov . Era o fat;)
foarte tînără, de vreo 1 7 ani , într-o rochi t}\ m o d 8 s t ă ,
c e nuşie .
- Ce s ă f a c cu e a , Andriu ş a ?
- Nu vă închipuiţi . . . c e v a rău . . . Nikolai Niko l a evi ci.
Fotografia . . . eu . . . î ntîmplător . . . l a uzină . . . S ă i-o d aţi ei.
Despre V adim . . . Nu p o vestiţi . . . despre . . . Vadim. Lucraţi !
Lu . . . eraţi !Acum . . . pînă la suprafaţă. Şi d a c ă . . .
Andrei muri f ă ră s ă termine fraza. Nikolai Nikol a e ­
vici r ă m a s e în î n c ă p e r e a j o asă a agre gatel o r , ghem u i t ,
cu genun�hii cuprinşi în braţ e . Era o p o z i ţ i e m u l t m a i
incomoda· d e c î t c e a din puţ, dar a c u m nu m a i simţe a
mm1 c . Uit a s e de setea chinuit o a r e , nu m a i simţe a du•
r ere a insup o rtabilă din tot corpul. Faţa î i împietrise
î ntr-o exp r e s i e cruntă, aproape c a d e fiară. I n inima lui
Niko l a i Nikol aevici s e stins e s e r ă ultimele l i c ăriri d e
f r i c ă . tv1oartea m e c a n i cului îl î n d î rj i s e . C e p o ate a c u m
s ă - I m a i o p r e a s c ă , s ă - i m a i s l ăb e as că voinţa ?
Aşa î n c epu cea de-a ş a ptez e c e a zi d e drum.

(Sfîrşi iul în n umărul vii t o r /

CITITOR 1 1 AU CUVÎNTU L
Am 22 de ani . Sînt cititor al C ol e cţi ei din 1955
( 1 septemb r i e mi s e p are) , de cînd a apărut "Me t eo r i t ul
de aur " . P e atunci aveam 16 ani şi intrasem ca insta­
l a t o r electrician la o î n t r ep dndere de construcţii ; apoi
mi-am lua t ca.lifi carea şi am fost trimis de tovarăşii mei
s ă urmez liceul s eral. Anul t r e c u t am absolvit clasa a
X l - a , luînd m a turi t a t e a din prima sesiune. Acum urm ez
ş coala t ehnică de proiectanţi pentru industria grea.
In ceea ce priveşte înv ăţu tura, vă po l spune că nu
f a c de rîs colectivul în sînul căruia am munci t cin ci
ani, ci caut să-mi însuşesc un baga j bogat de cunoş­
tinţe ; vrea u să ajung un bun proiectant, pentru a
construi maşini şi apara te · elec trice care să ducă faima
pa triei peste hotare.
Foar t e mul t e l ucrări apă r u t e î n Colecţie s î n t in tere­
sante ; (da că le-aş en umera pe t o a l e c are mi- a u plă cu l ,
·

a r i n t er v eni . . . c r i z a d e spaţiu) .
O seamă de c i t i t ori au ară t a t ce ar dori să citeas că
în Colecţie. Eu a ş dori să apară p o ves tiri despre teh­
nica anilor viito ri, întîlniri cu fiinţe c u g e t ă toare din alte
lumi. In general, l ucrări despre omul vii torului, despre
vis uril� Şi aspira ţiile lui.

01
 �ş vrea să adaug că nu sînt de acord cu includerea
gen ului ştiinjifico-fan tas tic prin tre p o veş tile pentru
copii, aşa cum fac unii (vezi discutiile pe marginea
romanului "O iubire d in anul 4 1 042 " ). Spre deosebire
de basme, "poveştil e " c o n t emporane d e an ticipa ţie- por­
n es c de pe baze ş tiinţifice, împle tesc fan tasticul cu reali­
t a t ea tehnicii şi in t eresează a t î t tiner e t ul, cît şi oamenii
vîrs tnici.
CASAPU M I HAI
Cra iova

în u l ti ma vreme, fasciculele au în cep u t s ă apară mai

t·egulat. Lucrările r e c e q t apăru te sînt interesante ş i atră­
gătoare. Mi-a plăcut îndeosebi povestirea lui M. Nem ­
cenko "Glemra " . M-a pasionat atît de mul t , încî t a tre­
buit s- o citesc de mai multe ori.
Despre mine vă pot spune că sînt elev în clasa a X-a
1·eală a şcolii din lo calitate şi fac p arte din Uniunea Ti­
neretului Muncit or. Cu învăţătura o duc bine.
La C1>le cţie nu sînt abonat sau, mai bine zis, n-am
fost abonat. Pînă acum mă multmneam să iau fasciculele
de la chioşc ; începînd însă din anul acesta, m--am abonat
şi eu la Colecţie.
Colegii şi prietenii mei au o p ă r e r e bună despre Co­

lecţie. Mulţidin tre ei, în special băieţii, vin. să le impru­

mut fascicule. P e multi i-am convins să s e aboneze.

NEMEŞ N I C OLAE
'fir n ii v r ni
Rcgiu nt•a M m· c ş - 1\ u l unorn� 1\Jn g h itu• ă

Comb i n a t u l pol i g ra fic Casa Scînteii ,.1. V. S ! a ! i l l'�