Nr.

9/ septembrie 2017

Aminoacizi esențiali
Prof. Viorel Mihăilă, Liceul Teoretic „Nicolae Iorga”, Brăila

Definiție: Aminoacizii sunt compuşi organici cu funcţie mixtă: amino (NH2) și carboxil (COOH).
Au formula generală:
R—CH—COOH

N H2

Amionacizii provin din proteinele bogate în hrană . Ei sunt utilizați de organismul uman pentru :
- Construcția proteinelor proprii necesare creșterii și refacerii țesuturilor deteriorate;
- Sinteza de enzime și hormoni.
Aminoacizii aflați în exces în hrană sunt dezaminați. Amoniacul rezultat se elimină ca uree sau acid
uric, iar restul organic se transformă în glucide sau grăsimi. Organismul uman nu face rezerve de proteine
spre deosebire de glucide (glicogen) sau de grasimi. Zilnic organismul uman desface și reface 300g de
proteine. Necesarul de proteină: 1g/kg corp x zi se folosește pentru acoperirea proteinelor pierdute la
digestie.

Aminoacizi neesențiali
La digestia proteinelor din corpul omenesc se obțin aproximativ 20 de alfa-aminoacizi (E. Fischer,
1900). S-au mai identificat încă 100 de aminoacizi care nu intră în structura proteinelor dar cu rol
important în funcționarea celulelor corpului uman.
Aminoacizii neesențiali pot fi sintetizați de organismul uman. Exemple:
 Glicocolul;
 Alanina;
 Acid aspartic;
 Acid glutamic;
 Serină;
 Arginină;
 Prolină;
 Hidroxiprolina.
Aminoacizii esențiali nu pot fi sintetizați de organismul uman, motiv pentru care trebuie luați din hrană .
Unii dintre aminoacizii esențiali pot fi înlocuiți în hrană de alții. Astfel tirosina se poate forma din
fenilanină dacă aceasta este prezentă în cantitate suficientă iar cisteina din metionină. Arginina este
sintetizată în cantitate suficientă de organismul omului sănătos. În organismul tânăr sau în cel slăbit de
boală scade.
Capacitatea de sinteză a aminoacizilor depinde de specia animală.
Necesarul de aminoacizi esențiali
(mg/kg corp x zi )
Aminoacid Sugari (4-6 luni) Copii (10-12 ani) Adulți
Histidină 29 - -
Izoleucină 88 28 10
Leucină 150 44 14
Lisină 99 49 12
Metionină și cistină 72 24 13
Fenilalanină și tirosină 120 24 14
Treonină 74 30 7
Triptofan 19 4 3
Valină 93 28 13
21
 Revista de Fizică, Astronomie, Chimie, Biologie

Aminoacizii esențiali se găsesc în lapte , brănză , carne, ouă. Cel mai complex aliment din acest punct
de vedere este oul.Exemple de aminoacizi esențiali :
- Valina - folosește organismului uman pentru sinteza glicogenului la nivelul mușchilor și astfel
furnizează energia prevenind distrugerea lor în cazul efortului fizic;
- Leucina - previne distrugerea proteinelor din mușchi , reglează nivelul de glucoză din sânge și
stimulează producerea hormonului de creștere;
- Izoleucina - are rol în sinteza proteinelor la formarea hemoglobinei , la nivelul glucozei din sânge
și în metabolismul muscular;
- Fenilalanina - are rolul de neurotransmitator în organism, fenilalanina este transformată în
dopamină și norepinefrină;
- Tirosina - folosește la obținerea tiroxinei ( un hormon care reglează arderile din organismul uman.
- Treonina - participă la formarea anticorpilor, la sinteza glicinei și serinei , aminoacizi care ajută
la sinteza colagenului și elastinei;
- Metionina - este un intermediar în sinteza fosfolipidelor . Furnizează organismului sulful necesar
obținerii unor antioxidanți;
- Cisteina - este o componentă a glutationului care are un puternic caracter antioxidant. Activează
globulele albe, regenerarea părului, unghiilor;
- Cistina - are rol important în regenerarea părului în unele boli renale;
- Lisina - are rol în formarea proteinelor necesare organismului uman. Este indispensabilă pentru
creștere, producere de anticorpi, sinteză hormoni și enzime;
- Triptofanul - folosește la sinteza vitaminei B3. Lipsa acestei vitamine provoacă pelagra;
- Histidina - este precursar al histaminei, substanță ce se eliberează de celulele sistemului imunitar
în timpul unei reacții alergice. Organismul are nevoie de histidină pentru a se folosi minerale ca: fier,
cupru, zinc, magneziu.

Bibliografie
1. **** Manual Merck, Editia a XVII-a
2. Nenițescu C.D. “Chimie organică” vl. II, Ed. Didactică și Pedagogie, București, 1973.
3. www. Wikipedia.com

22