Nume____________

Prenume__________
An, grupă_________; Timp: 90 min.

Examen. Contracte speciale. 04.02.2019

I. Încercuiţi doar răspunsul (răspunsurile) corect (corecte). 5p. = 0,33p. x 15 întrebări

1. Textul legal care stabilește că dacă: „comodatarul (...) prelungește folosința după scadența restituirii, comodatarul răspunde de pieirea
sau deteriorarea bunului, chiar dacă aceasta se datorează unei forțe majore, afară de cazul când dovedește că bunul ar fi pierit ori s-ar fi
deteriorat oricum din cauza acelei forțe majore.”
a) reprezintă o aplicație a regulii regăsite în art. 1274 C.civ., potrivit căruia: „cât timp bunul nu este predat, riscul contractului rămâne
în sarcina debitorului obligației de predare, chiar dacă proprietatea a fost transferată dobânditorului (...) creditorul pus în întârziere
preia riscul pieirii fortuite a bunului. El nu se poate libera chiar dacă ar dovedi că bunul ar fi pierit și dacă obligația de predare ar fi
fost executată la timp”.
b) face aplicația tacitei reconducțiuni în materia contractului de împrumut.
c) este un text special în relația cu art. 1274 C.civ., care derogă de la acesta, deoarece înlătură cerința punerii prealabile în întârziere.

2. În ipoteza în care se încheie un contract de furnizare de servicii de internet și TV prin cablu, iar părțile încheie și un contract distinct
de „punere gratuită la dispoziție a aparaturii de recepție semnal”:
a) cel de-al doilea contract se încheie valabil doar în momentul remiterii aparaturii respective;
b) primul contract e aleatoriu, dacă stipulează un preț lunar fix, indiferent de durata efectivă de utilizare a serviciilor;
c) cel de-al doilea contract este de fapt o închiriere, deoarece „chiria poate consta într-o sumă de bani sau în orice alte bunuri sau
prestații” (art. 1780, al. 1 C.civ.).

3. Vânzarea cu opțiune de răscumpărare și vânzarea pe gustate:

a) se aseamănă prin aceea că ambele îi dau cumpărătorului posibilitatea de a desființa unilateral efectul translativ de proprietate al
contractului deja încheiat;
b) se deosebesc prin aceea că, doar în cazul celei dintâi, cumpărătorul preia riscurile bunului la predare, mai înainte de a își fi exercitat
dreptul potestativ conferit;
c) se aseamănă prin aceea că ambele sunt încheiate sub condiție rezolutorie.

4. Dacă B contractează cu un tattoo artist pentru realizarea unui tatuaj cu portretul fiului său, pentru suma de 1.500 euro/ ședință, iar
efectuarea tatuajului presupune 3 ședințe:
a) prețul contractului este cel prevăzut de art. 1866 C.civ. „Dacă prețul este stabilit în funcție de valoarea lucrărilor executate, a
serviciilor prestate sau a bunurilor furnizate, antreprenorul este ținut, la cererea beneficiarului să dea socoteală despre stadiul
lucrărilor, despre serviciile deja prestate și despre cheltuielile deja efectuate”;
b) artistul nu își va putea substitui o altă persoană pentru realizarea lucrării, nici chiar în situația în care acesta este administratorul
unui salon de tatuaje, loc unde de altfel se realizează lucrarea;
c) artistului îi va fi atrasă răspunderea pentru vicii dacă îi tatuează lui B, din greșeală, portretul altui copil.

5. Textul legal care stabilește, în cazul vânzării cu opțiune de răscumpărare, că: „vânzătorul este ținut de locațiunile încheiate de
cumpărător înaintea exercitării opțiunii, dacă au fost supuse formalităților de publicitate, dar nu mai mult de 3 ani din momentul
exercitării.”:
a) face aplicația art. 1649 C.civ.: „acte juridice făcute în favoarea unui terț de bună-credință sunt opozabile adevăratului proprietar
sau celui care are dreptul la restituire. Contractele cu executare succesivă, sub condiția respectării formalităților de publicitate
prevăzute de lege, vor continua să producă efecte pe durata stipulată de părți, dar nu mai mult de un an de la data desființării titlului
constituitorului”, cu mențiunea că se modifică durata de eficacitate a contractului față de vânzător ulterior exercitării opțiunii;
b) face aplicația art. 1811 C.civ., potrivit căruia: „Dacă bunul dat în locațiune este înstrăinat, dreptul locatarului este opozabil
dobânditorului”;
c) face aplicația art. 1819 C.civ.: „locațiunea va continua să producă efecte și după desființarea titlului locatorului pe durata stipulată
de părți, fără a se depăși un an de la data desființării titlului locatorului, însă numai dacă locatarul a fost de bună-credință la încheierea
locațiunii”.
1
6. Vânzarea cu rezerva dreptului de proprietate:
a) îi permite vânzătorului să promoveze acțiunea în revendicare și după prescripția creanței reprezentând prețul;
b) reprezintă o excepție de la regula caracterului translativ al vânzării;
c) va atrage și transferul și a proprietății afectate de termen, dacă vânzătorul cesionează creanța asupra prețului către un terț.

7. În cazul închirierii unei betoniere de la Magazinul Leroy Merlin pentru o chirie de 250 lei/zi, perfectată pe durată nedeterminată:
a) dacă în urma unui scurt-circuit la motorul utilajului locatarul este electrocutat, locatorul nu va fi obligat la daune interese dacă
probează că nu a cunoscut viciile și nici nu era dator să le cunoască;
b) decesul chiriașului intervenit în condițiile menționate la pct. (a), va conduce la încetarea contractului;
c) clauza referitoare la obligația locatarului de a încheia o asigurare cu un asigurator impus de locator este considerată nescrisă.

8. Dacă M împrumută de la D suma de 16.000 euro (1 euro = 4,74 RON) , pentru a-și achiziționa A (soția lui M) un autoturism:
a) la scadență D va putea îndrepta fie împotriva lui M, fie a lui C, dacă acesta a cunoscut faptul că M împrumută banii pentru a-i
remite lui A;
b) în lipsă de stipulație contrară, pentru curgerea dobânzilor pentru neexecutarea obligațiilor la scadență, debitorul trebuie pus în
întârziere;
c) dacă la momentul scadenței, cursul de schimb valutar este de 1 euro = 5,81 RON, debitorul va putea invoca impreviziunea.

9. În cazul în care A îl mandatează pe B să se prezinte la data de 15.02.2019 pentru a încheia o vânzare imobiliară cu C, în condițiile deja
stabilite de A și C (vânzare cu privire la care exista perfectată o promisiune sinalagmatică anterioară între A și C):
a) dacă A îi denunță mandatul acordat lui B, invariabil contractul de vânzare perfectat de mandatar nu va produce niciun efect în
patrimoniul mandantului;
b) contractul de vânzare va putea fi anulat dacă reprezentantul se afla în eroare cu privire la un element esențial al contractului;
c) obligația mandatarului este una de mijloace.

10. A își asumă obligația de a presta întreținere față de X (parte) și Y (terț de contract), obținând nuda proprietate a unui autoturism marca
Mercedes-Benz:
a) dacă nu se prevede altfel în contract, acesta se consideră încheiat pe durata vieții lui X, parte în contractul de întreținere;
b) dacă anterior decesului lui X, A nu și-a executat față de acesta obligațiile contractuale, Y – moștenitor legal a lui X – va putea
introduce o acțiune în rezoluțiunea contractului de întreținere;
c) X va putea solicita instanței revocarea contractului de întreținere dacă A nu își execută personal obligațiile.

11. Dacă părțile unui contract de vânzare imobiliară convin plata unei arvune penalizatoare:
a) suma nu reprezintă o garanție a executării obligațiilor contractuale asumate de vânzător;
b) clauza de stabilire și reglementare a funcționării arvunei penalizatoare are natura juridică unei clauze penale;
c) părțile vor avea posibilitatea ca, ulterior perfectării contractului să convină ineficacitatea clauzei.

12. În cazul unei vânzări având ca obiect o moștenire:

a) părțile pot în mod valabil să excludă chiar și garanția vânzătorului pentru calitatea de moștenitor a acestuia.
b) aceasta, la fel precum în cazul vânzării pe încercate, este afectată de o condiție suspensivă
c) se vinde o universalitate: toate bunurile lui de cujus, exceptând amintirile de familie.

13. Dacă A (debirentier) perfectează cu B un contract de renta viageră, prin care A îi virează lui B, lunar, suma de 1.000 lei:
a) dacă credirentierul decedează în termen de 30 de zile, din cauza unei boli de care a suferit la încheierea rentei, convenția va fi
anulabilă pentru lipsa cauzei;
b) obligațiile personale ale lui A nu vor putea fi executate în mod valabil de către un terț;
c) creditorii credirentierului vor putea urmări renta chiar și dacă aceasta a fost declarată insesizabilă prin contract.

14. Contractul de antrepriză poate:

a) avea caracter accesoriu pe lângă un contract de vânzare;
b) fi încheiat pe durată nedeterminată;
c) preia regimul juridic al locațiunii atunci când antreprenorul asumă realizarea unui serviciu care implică punerea la dispoziția
beneficiarului a unui bun al antreprenorului, care va fi utilizat de către beneficiar.

15. A și B (coproprietari, în cote de ½) îi vând lui C un teren agricol de 5 ha, situat în localitatea Feleacu, contra sumei de 15.000 euro:
a) dacă în CF nu este înscrisă nicio sarcină care afectează bunul, C nu va putea fi evins de către vecinii fondului, care invocă un drept
de preempțiune;
b) atât lui A cât și lui B le va fi angajată obligația de garanție pentru evicțiune, chiar dacă C este evins numai pentru o cotă-parte de
½ din drept, ce provine de la B;
c) dacă se dovedește că terenul avea doar 4,2 ha, C va putea introduce o acțiune estimatorie.
2
II. Speţa. 4p.

În seara zilei de 17.03.2018, A – care urma să se deplaseze în dimineața următoare din Cluj-Napoca spre Sidney, via München – face,
prin intermediul aplicației T4E, o comandă pentru un taxi din cadrul societății de taximetrie XY, pentru ziua următoare. I se comunică
din partea XY, prin intermediul aceleiași aplicații, recepționarea și acceptarea comenzii, respectiv numărul de înmatriculare al
autoturismului și faptul că acesta îl va prelua pe A în dimineața următoare, la ora 6.00 AM, de la adresa acestuia, detectată automat de
aplicație și afișată pe ecranul telefonului lui A, spre confirmare.
a) Verificați dacă a fost generat în acest mod un raport juridic. Motivați răspunsul negativ, iar în eventualitatea unui răspuns afirmativ,
identificați sursa raportului juridic și persoanele ținute de obligațiile concret generate.
În dimineața următoare, la adresa lui A nu se prezintă niciun taximetru la ora stabilită. Dată fiind ora extrem de aglomerată, A reușește
să găsească un taxi abia cu o întârziere de 40 de minute, cu consecința că ajunge la aeroport cu întârziere, nemaiputând să efectueze
procedura de check-in a bagajului de cală și fiind nevoit să facă deplasarea de o lună în Australia doar cu bagajul de mână. La întoarcerea
în țară, A acționează în judecată deținătorul (CV) al site-ului prin intermediul căruia a cumpărat aplicația, dezvoltatorul IT care a creat
aplicația (G) – a cărui identitate a aflat-o dintr-un articol din presa locală, și societatea de taximetrie XY, solicitând „obligarea în solidar”
a celor trei la repararea, în temeiul răspunderii contractuale, a prejudiciului care i-a fost cauzat (probat la suma de 4500 EURO) prin
faptul că a fost nevoit să cumpere în Australia toate lucrurile necesare pe perioada deplasării și care se găseau în bagajul său de cală.
Expertiza de specialitate administrată în cauză stabilește că, urmare a unei deficiențe de programare (necorelare a datelor de GPS) aplicația
a comunicat societății XY o adresă greșită a clientului, adresă la care s-a deplasat de altfel un taximetru la ora 6.00 AM a zilei de
18.03.2018.
b) Deținătorul site-ului (societatea CV) se apără depunând în instanță contractul pe care îl încheiase cu dezvoltatorul IT (societatea G),
prin care părțile stabileau că „CV se angajează să vândă produsul lui G – aplicația web creată și dezvoltată de G – prin intermediul unor
oferte făcute de CV vizitatorilor site-ului, urmând să îi vireze societății G 85% din prețul încasat pentru fiecare vânzare”. În aceste
condiții, (i) CV susține că a acționat exclusiv în calitate de mandatar, deci nu poate fi ținut de contractul de vânzare. Pentru cazul în care
instanța nu i-ar reține prima apărare, (ii) CV invocă și nulitatea contractului de vânzare încheiat de A: pârâta CV probează că prețul de
piață al unei aplicații precum cea dezvoltată de G este de aproximativ 25.000 EURO, iar reclamantul a achitat un preț de achiziție de 6,5
EURO, pe care CV îl consideră derizoriu. (iii) CV arată și că, oricum, up-date-ul care permitea clienților să facă rezervări cu o zi în avans
la societățile de taximetrie a fost opțional, A alegând să îl instaleze, și gratuit (nu s-a perceput niciun preț suplimentar din partea clienților),
este așadar vorba despre un act dezinteresat, în cazul căruia răspunderea poate fi doar delictuală și s-ar angaja numai în cazul intenției de
a-l prejudicia pe A sau a culpei grave, iar din expertiza administrată reiese că deficiențele de programare au fost rezultatul unei neglijențe
minore și au fost remediate între timp. (iv) În fine, CV susține și că nu i se poate angaja răspunderea pentru o culpă care, după cum a
reieșit din expertiză, a aparținut societății G, respectiv prepușilor acesteia. (v) În replică, A arată că CV nu se poate apăra invocând culpa
interpușilor (în speță, a societății G) pe care i-a folosit pentru a își îndeplini obligațiile contractuale asumate față de A. Comentați toate
apărările de mai sus.
c) La rândul său, societatea de taximetrie XY se apără arătând că, deși a primit și a confirmat comanda lui A, nu are nicio culpă în
prejudicierea lui A, deoarece, după cum a reieșit din expertiză, aplicația i-a indicat o adresă greșită. În replică, A arată că XY nu se poate
apăra invocând culpa interpușilor (în speță, a societății G) pe care i-a folosit pentru a își îndeplini obligațiile contractuale asumate față de
A. Reclamantul face trimitere la interogatoriul administrat în cauză, în cadrul căruia XY a confirmat că, potrivit contractului încheiat de
aceasta cu CV și G, fiecăreia dintre cele două societăți îi revenea o sumă de 1leu la fiecare comandă făcută prin aplicație, de care beneficia
XY.
d) Precizați dacă, în cazul în care s-ar constata că în fapt comanda nu a fost transmisă societății XY, în pofida mesajului de confirmare
afișat de aplicație, A s-ar putea prevala în relația cu aceasta de prevederile art. 1309, al. 2 C.civ., invocând faptul că, prin comportamentul
său (permisiunea de afișare a logo-ului propriu în interfața aplicației), XY a contribuit în mod neglijent la crearea aparenței eronate că
CV acționează ca mandatar al acesteia, cu consecința că XY ar trebui să fie oricum ținută de contractul dorit de A.
e) G și CV formulează și o apărare comună, invocând faptul că, în ce îi privește, nu sunt întrunite condițiile răspunderii invocate de A,
pentru faptul că (i) nu e vorba despre un bun corporal care să prezinte o deficiență și (ii) a lipsit orice predare neconformă, pentru că
predarea – punerea în posesie – e exclusă la un bun incorporal; (iii) în cazul bunurilor incorporale ceea ce intră în discuție e doar
verificarea întinderii dreptului transmis, iar reclamantul nu a susținut faptul că ar fi fost lipsit în tot sau în parte de dreptul asupra aplicației.
Pe de altă parte însă, G susține că, după cum corect a arătat reclamantul, (iv) contractul de vânzare s-a încheiat între A și CV, prin urmare
G nu e parte în contract și nu poate fi ținut să răspundă; mai mult, up-date-ul a fost un act dezinteresat, deci G ar putea fi ținut să răspundă
delictual doar pentru intenție sau culpă gravă. (v) În replică, A precizează că atât G cât și CV sunt ținute de vânzare, iar G răspunde și
dacă e considerat terț față de vânzare, deoarece producătorul bunului cu defect răspunde de orice: „1. prejudiciu cauzat prin moartea sau
vătămarea integrității corporale sau a sănătății unei persoane; 2. Deteriorare(a) sau distrugere(a) oricărui bun, altul decât produsul cu
defecte, cu condiția ca bunul respectiv să fie în mod normal destinat folosinței ori consumului privat și să fi fost folosit de persoana
prejudiciată pentru uz sau consum personal, iar valoarea lui să fie mai mare de 200 lei;” (L. 240/2004).
f) Cum va soluționa instanța acțiunea formulată de A, date fiind apărările formulate de părți? Motivați.

3
 BAREM

Contracte speciale. 04.02.2019

I. (5p.)

1. – 8. –

2. – 9. –

3. b) 10. b)

4. b) 11. a), c)

5. – 12. a)

6. a), c) 13. c)

7. a) 14. a), b)

15. –

II. (4p.)

a) în speță, se generează un raport obligațional sinalagmatic: lui XY îi revine obligația de a asigura transportul la aeroport al lui A, iar lui
A îi revine obligația de a achita prețul transportului;

cauza eficientă a raportului obligațional o reprezintă contractul de transport de persoane, încheiat în mod direct între A și XY; chiar dacă
e încheiat între persoane neprezente, contractul se încheie prin exprimarea nemijlocită a voinței părților (CV realizează o intermediere
prin platforma T4E, nu acționează ca mandatar); (0,10p.)

b) (i) susținerea lui CV este eronată: prin contractul încheiat între G și CV i s-a acordat acesteia din urmă un mandat fără reprezentare
(mandatul nu e dat pentru încheierea contractului în numele lui G; de asemenea, CV a făcut în nume propriu oferta de vânzare prin
intermediul site-ului pe care îl deține, fără a declina identitatea proprietarului aplicației), prin urmare, CV este parte (vânzător) în
contractul de vânzare încheiat de A, având ca obiect aplicația T4E; (0,25p.)

(ii) susținerea lui CV este eronată: contractul este valabil, iar cauza urmărită de vânzător trebuie detectată având în vedere ansamblul de
contracte de vânzare având unul și același obiect – aplicația T4E. Referirea făcută de CV vizează prețul de piață în cazul vânzării
drepturilor de proprietate intelectuală asupra aplicației, care ar permite valorificarea acesteia, nu doar utilizarea în regim de client.(0,25p.)

(iii) susținerea lui CV este eronată: din punct de vedere juridic, oferirea up-date-ului către cumpărătorii anteriori ai aplicației semnifică
ofertă de act – juridic – adițional la contractul inițial de vânzare; chiar dacă lipsește un preț distinct pentru acest up-date, actul adițional
la vânzare nu este nicidecum un act încheiat cu titlu gratuit: dincolo de faptul că preia regimul juridic al contractului (principal) de
vânzare, în mod evident, prin oferirea acestui up-date se urmărește determinarea clienților anteriori să folosească mai des aplicația, cu
consecința că CV (alături de G) va primi o sumă mai mare din partea G (lui CV și lui G le revenea câte 1 leu din partea XY cu ocazia
fiecărei comenzi realizate prin intermediul aplicației T4E); în aceste condiții, intră în discuție răspunderea contractuală a lui CV, în
condițiile uzuale în materia contractului de vânzare; (0,4p.)

(iv) susținerea lui CV este eronată: răspunderea la care face referire CV este una obiectivă, pentru că e vorba despre garanția pentru vicii
ascunse; garanția vânzătorului pentru viciile bunului vândut este atrasă indiferent de faptul că viciile i-ar fi imputabile vânzătorului și
indiferent dacă acesta le-a cunoscut sau nu la data vânzării; (0,15p.)

(v) susținerea lui A este eronată: G (producătorul aplicației) nu este interpus al CV, pentru că nu a asumat față de CV executarea în tot
sau în parte a obligațiilor care îi reveneau CV din contractul de vânzare. (0,15p.)

c) susținerea lui XY este corectă: la momentul încheierii contractului de transport de persoane XY s-a aflat în eroare cu privire la propria
prestație (i-a fost transmis un punct de pornire greșit, iar taximetrul s-a deplasa la adresa comunicată eronat); având în vedere că eroarea
este scuzabilă, XY nu s-a aflat în culpă, deci nu i se poate angaja răspunderea contractuală pentru neexecutarea obligației asumate prin
contractul de transport. (0,25p.)

4
Susținerea lui A este eronată: producătorul G nu a acționat ca subcontractant al XY, însărcinat cu executarea în tot sau în parte a
obligațiilor asumate de XY prin contractul de transport (G are doar calitatea de terț beneficiar al contractului de intermediere prin care
CV și-a asumat sarcina de a facilita legătura dintre XY și potențialii clienți) (0,15p.)

Chiar dacă nu este esențială pentru a justifica anularea contractului de transport, eroarea scuzabilă a lui XY înlătură orice culpă a
acesteia în neexecutarea contractului.

d) A nu s-ar putea prevala de prevederile art. 1309, al. 2 C.civ.: față de terți (clienții firmei XY) nu s-a creat niciun moment aparența că
CV acționează în calitate de mandatar; chiar dacă site-ul deținut de CV era folosit pentru a intra în legătură cu potențialii clienți, contractul
de transport de persoane se încheia direct prin exprimarea consimțământului XY, așadar, pentru terți era evident că CV acționează ca
intermediar, nicidecum ca mandatar al XY. De facto, A a expediat o ofertă de contract, care nu a ajuns la destinatarul XY. (0,25p.)

e) (i) susținerea lui G și CV este eronată: existența viciilor nu este condiționată de caracterul corporal al bunului; bunurile incorporale
(precum aplicația web) pot prezenta și ele vicii, ascunse sau aparente, după caz; (0,25p.)

(ii) susținerea lui G și CV este eronată: chiar dacă bunurile incorporale nu sunt susceptibile de acte materiale de luare în stăpânire, posesia
acestora se traduce în exercițiul faptic al dreptului de proprietate asupra lor; de asemenea, și în cazul acestora se verifică predarea
conformă prevederilor contractuale; (0,15p.)

(iii) susținerea lui G și CV e greșită, deoarece pornește de la premisa eronată că toate bunurile incorporale ar fi drepturi: în speță, bunul
incorporal (aplicația web) este distinctă de dreptul asupra acesteia (care e, la rândul său, tot un bun incorporal); dată fiind premisa
eronată, G și CV susțin în mod greșit că în cazul bunurilor incorporale (pe care le identifică exclusiv cu drepturile subiective) poate intra
în discuție doar garanția pentru evicțiune, nu și cea pentru vicii ascunse; într-adevăr, dreptul subiectiv ca bun incorporal nu e susceptibil
de vicii (ascunse sau aparente), afirmație care nu e valabilă și în cazul bunurilor incorporale care nu sunt drepturi subiective. (0,4p.)

(iv) susținerea lui G legată de presupusul act dezinteresat (v. pct. b) e greșită și irelevantă; susținerea lui G legată de faptul că nu e parte
în contractul de vânzare încheiat de A este corectă (v. pct. b), justificând imposibilitatea de angajare a răspunderii contractuale a acestuia
față de A. (0,15p.)

(v) invocarea de către A a regulilor din materia răspunderii pentru produsele cu defect este irelevantă: după cum reiese din textul invocat
de A, această răspundere specială se angajează doar în ipotezele enunțate de L. 240/2004, ipoteze între care nu se încadrează prejudiciul
suferit de A: acesta nu a suferit daune corporale, iar daunele materiale produse nu s-au tradus în distrugerea sau deteriorarea unui bun al
acestuia. (0,20p.)

f) Instanța reține că în speță s-au încheiat următoarele contracte: 1. contractul de mandat fără reprezentare între G si CV; 2. contractul
de intermediere între CV și XY; 3. contractul de vânzare între CV si A, respectiv 4. contractul de transport de persoane între XY și A.

Instanța reține că doar CV și XY au calitatea de parte în contracte încheiate cu A. Prin urmare, doar în cazul lor se pune în discuție
angajarea răspunderii contractuale, solicitată de A.

Instanța admite capătul de cerere îndreptat împotriva lui CV. În calitate de vânzător, acesta e ținut – independent de culpa proprie – la a-
l garanta pe cumpărătorul A pentru viciile ascunse ale bunului. Având în vedere că nu s-a probat faptul că vânzătorul ar fi cunoscut
existența viciilor ascunse la data încheierii contractului, rămâne aplicabil art. 1712, al. 2 C.civ., potrivit căruia: „Atunci când vânzătorul
nu cunoștea viciile bunului vândut și s-a dispus una dintre măsurile prevăzute la art. 1.710 alin. (1) lit. c) [înlocuirea bunului vândut] și
d) [reducerea prețului], el este obligat să restituie cumpărătorului doar prețul și cheltuielile făcute cu prilejul vânzării”: per a contrario,
dacă nu s-a cerut aplicarea niciuneia dintre cele două sancțiuni, cumpărătorul are posibilitatea de a solicita acoperirea integrală a
prejudiciului suferit de el. (0,4p.)

Instanța respinge capătul de cerere îndreptat împotriva lui XY. Reclamantul nu a fost în măsură să probeze culpa XY, prin urmare nu
sunt întrunite condițiile răspunderii contractuale ale acesteia. (0,25p.)

Instanța respinge capătul de cerere îndreptat împotriva lui G. Între reclamantul A și G nu a fost încheiat niciun contract, fiind astfel
exclusă angajarea răspunderii contractuale a celui din urmă față de A. De asemenea, nu sunt întrunite condițiile pentru angajarea
răspunderii producătorului pentru produsele cu defect. (0,25p.)

Chiar dacă ar fi fost întrunite condițiile răspunderii contractuale pentru cel puțin doi dintre pârâți, era exclusă obligarea lor în solidar,
deoarece în materia răspunderii contractuale, ca regulă, obligațiile sunt divizibile [inclusiv în prezența unor clauze care să stipuleze
solidaritatea, obligațiile celor doi ar fi avut surse diferite (răspundere contractuală în temeiul unor contracte diferite) fiind așadar
exclusă solidaritatea].

5
Nume____________
Prenume__________
An, grupă_________; Timp: 90 min.

Examen. Contracte speciale. 04.02.2020

I. Încercuiți doar răspunsul (răspunsurile) corect (corecte). 5p. = 0,33p. x 15 întrebări

1. Dacă printr-un contract se asumă de M, între altele, obligația de a asigura folosința unei locuințe pe o perioadă determinată, în favoarea
celeilalte părți:
a) contractul va fi calificat invariabil ca: închiriere, comodat ori convenție de constituire a unui drept de abitație;
b) contractul va atrage garanția pentru vicii numai dacă M le-a cunoscut la momentul predării bunului.
c) contractul va implica, în caz de încetare, evacuarea celeilalte părți doar prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești.

2. Dacă un antreprenor asumă obligația de a edifica o construcție conform autorizației de construire și a documentației anexe, în termen
de 12 luni:
a) recepțiile pe faze determinate de lucrări atrag decăderea beneficiarului din dreptul de a mai invoca viciile aparente care puteau fi
constatate cu această ocazie;
b) neridicarea materialelor de construcții excedentare în termen de 6 luni de la momentul recepției finale îi conferă beneficiarului
dreptul de a le vinde la licitație pentru repararea prejudiciului suferit, însă cu obligația de a-l înștiința în prealabil pe antreprenor;
c) pieirea parțială a lucrării, neimputabilă părților, înainte de recepție atrage obligația antreprenorului de a reface lucrarea respectând
termenul inițial, chiar dacă pieirea intervine cu o săptămână înainte de recepția finală.

3. În cazul contractului de închiriere are ca obiect o locuință:

a) locatorul poate solicita plata chiriei și de la alte persoane care locuiesc împreună cu chiriașii, chiar dacă nu a solicitat plata de la
aceștia mai întâi;
b) decesul unuia dintre chiriași atrage încetarea contractului în termen de 30 de zile;
c) sub rezerva de a fi fost parte în proces, hotărârea judecătorească de evacuare a chiriașilor este opozabilă tuturor celor care locuiesc
împreună cu aceștia.

4. În cazul întreținerii:
a) întreținătorul va putea invoca rezoluțiunea contractului numai dacă există în contract un pact comisoriu în favoarea sa;
b) dacă este cu titlu oneros, este lipsită de efecte dacă întreținătorul moare în termen de 30 de zile de o boală de care acesta suferea la
momentul încheierii contractului.
c) trebuie încheiat în formă autentică chiar dacă în schimbul întreținerii se asumă obligația de a asigura folosința asupra unei colecții
de 25 de tablouri;

5. În cazul vânzării cu opțiune de răscumpărare:

a) prețul de răscumpărare a bunului nu va putea fi niciodată mai mic decât cel plătit de cumpărător, la care se adaugă cheltuielile
vânzării;
b) implică o indisponibilizare a bunului în patrimoniul cumpărătorului;
c) va atrage garanția pentru evicțiune a vânzătorului chiar dacă cumpărătorul a cunoscut cauza de evicțiune începând cu momentul
predării bunului.

6. Pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract este posibilă în următoarele situații:
a) în cazul încheierii unei promisiuni unilaterale de cumpărare, iar ulterior partea nu dorește perfectarea contractului de vânzare
înstrăinând bunul obiect al promisiunii;
b) în cazul în care părțile se obligă să negocieze în vederea încheierii unui contract de vânzare asupra unui fond de comerț, iar ulterior
una dintre părți refuză să își îndeplinească obligația;
c) în cazul perfectării unui contract prin care se asumă transferul unui autoturism în contrapartida obligației de întreținere, iar ulterior,
întreținătorul nu dorește autentificarea contractului.
1
7. Dacă B este împuternicit de A să încheie pe seama acestuia, dar fără a-și declina calitatea de mandatar, un contract de cumpărare a
1000 de acțiuni ale companiei Alibaba de la vânzătorul X, la prețul listat din 04.02.2020, ora 15:30, pentru un onorariu de 0,30% din
preț:
a) mandantului nu îi este opozabilă cumpărarea celor 1000 de acțiuni realizată, chiar pe un preț mai mic, la data 04.02.2020, ora
15:28;
b) mandatul va avea un caracter aleatoriu;
c) mandantul îl va putea urmări pe X dacă acesta nu își îndeplinește la scadență obligația de predare, chiar dacă vânzarea a presupus
o simulație prin interpunere de persoane.

8. Clauza prin care se stabilește că vânzătoarea nu asumă obligația de predare a bunului deoarece, la data încheierii contractului de
vânzare, acesta e ocupat în mod abuziv de un terț, în lipsa oricărui titlu:
a) transformă vânzarea într-un contract aleatoriu;
b) nu este valabilă;
c) nu influențează limitele garanției pentru evicțiune.

9. Obligația de predare:
a) o cuprinde și pe aceea de a realiza operațiunile de dezlipire și transcriere într-o carte funciară distinctă a terenului, atunci când se
vinde o porțiune dintr-un teren identificat cu nr. cad. 44532 și înscris în cf. nr. 44532 Cluj-Napoca.
b) a bunului împrumutat poate fi scadentă într-un termen de 15 zile de la încheierea împrumutului de folosință, doar dacă părțile au
instituit un termen suspensiv expres;
c) odată executată, riscurile bunului trec la creditorul acestei obligații, cu condiția de a fi vorba despre un contract încheiat cu privire
la un bun individual determinat sau un bun de gen individualizat în prealabil.

10. Promisiunea unilaterală a unui contract de împrumut de folosință:

a) nu poate fi încheiată valabil, din cauza caracterului real al contractului de împrumut;
b) îi dă posibilitatea beneficiarului ei de a obține exclusiv daune-interese dacă cocontractantul continuă să folosească el însuși bunul
și refuză încheierea contractului promis;
c) valorează contract de împrumut propriu-zis dacă bunul se află deja în stăpânirea beneficiarului la momentul încheierii promisiunii.

11. Clauza din contractul de vânzare încheiat la distanță, prin care se stabilește „obligația vânzătorului de a-l pune pe cumpărător în
contact cu un potențial transportator spre a conveni cu privire la livrare”:
a) confirmă asumarea de către vânzător, alături de obligația de predare, și a obligației de livrare a bunului;
b) îi conferă vânzătorului calitatea de mandatar;
c) nu modifică sfera obligației vânzătorului de predare a bunului.

12. Mandatarul, spre deosebire de un antreprenor:

a) nu poate, ca regulă, să subcontracteze cu un terț executarea obligațiilor asumate față de cocontractant;
b) va fi remunerat, în cazul mandatului oneros, chiar dacă contractul pe care l-a negociat în executarea mandatului nu a mai fost
încheiat, independent de culpa lui;
c) poate, ca regulă, desființa în mod unilateral contractul.

13. Contractul de împrumut de folosință și contractul de locațiune au în comun următoarele:

a) ambele pot avea un uzufructuar drept creditor al obligației de restituire;
b) debitorul obligației de restituire nu va suporta deteriorarea bunului rezultată din folosința obișnuită a acestuia;
c) riscul pieririi bunului ce formează obiectul contractului se transferă la debitorului obligației de restituire doar la momentul predării
bunului către acesta.

14. Vânzarea unui drept litigios, despre care a cărui întindere părțile au reprezentarea că este incertă:
a) va fi anulabilă dacă prețul este mai mic decât jumătate din valoarea obiectului vânzării;
b) va avea invariabil caracter aleatoriu;
c) ca regulă, implică o clauză subînțeleasă de restrângere a garanției vânzătorului pentru evicțiune.

15. Textul legal care stabilește că: „În lipsa unei convenții contrare, mandatarul care și-a îndeplinit mandatul nu răspunde față de mandant
cu privire la executarea obligațiilor asumate de persoanele cu care a contractat”:
a) confirmă regula potrivit căreia: „Dacă (...) mandatul este cu titlu gratuit, mandatarul este obligat să îl îndeplinească cu diligența pe
care o manifestă în propriile afaceri.”
b) derogă de la prevederile art. 1519 C.civ., potrivit căruia: „Dacă părțile nu convin altfel, debitorul răspunde pentru prejudiciile
cauzate din culpa persoanei de care se folosește pentru executarea obligațiilor contractuale.”;
c) este o consecință a caracterului intuitu personae al contractului de mandat.

2
II. Speţa. 4p.

A, proprietar al unui autoturism marca Skoda, a încheiat cu societatea BXT un „contract de furnizare de servicii de asistență rutieră”,
pe o perioadă de 365 de zile calendaristice, contra prețului total de 256 lei. Obiectul principal al contractului îl presupune: „refacerea
temporară a capacitații de deplasare a autovehiculului avariat, pentru continuarea călătoriei (Art. 5)”.
În data de vineri, 13.12.2019, în timp ce se deplasa dinspre Constanța spre Cluj-Napoca, autovehiculul lui A suferă o pană de cauciuc. A
apelează numărul de telefon de la dispeceratul BXT. În aproximativ 45 de minute, sosește o autoutilitară cu un echipaj format din două
persoane (E și N), angajați ai firmei WS, aflată în relații contractuale cu BXT. La insistența lui A, cei doi (E și N) montează în locul
cauciucului distrus chiar anvelopa de rezervă pe care o avea A, deși l-au atenționat că prezintă un grad avansat de uzură, fiind nesigură
pentru circulație.
Odată înlocuită anvelopa distrusă, A își reia drumul. După ce a parcurs aproximativ 90 km, cauciucul montat de E și N explodează, ca
urmare a uzurii accentuate, iar autoturismul este proiectat într-un parapet metalic. A contactează din nou dispeceratul firmei BXT,
anunțând avariile produse: cauciucul distrus, un far spart, respectiv capota și una dintre aripile mașinii îndoite. Operatorul îi atrage atenția
lui A că vor trebui înlocuite atât anvelopa, cât și farul, iar potrivit contractului „la solicitarea clientului, BXT furnizează inclusiv piesele
și/ sau materialele care urmează a fi montate”. Operatorul îi propune – iar A acceptă – ca BXT să îi furnizeze cele două elemente (farul
și anvelopa), la un preț care îi este comunicat lui A. Potrivit contractului „Art. 34 BXT acoperă costurile de deplasare a echipei de
intervenție și manopera operațiunilor de intervenție efectuate de către echipa de intervenție. Costurile materialelor și/sau a pieselor
montate pe autovehicul sunt suportate de către CLIENT”.
La locul accidentului se prezintă din nou E și N care îi prezintă lui A anvelopa și farul de înlocuire, alături de factura care indică prețul
total. Ei constată defecțiunile și apreciază că pentru remedierea acestora e necesar un interval mai mare de 6 ore. Prin urmare, date fiind
prevederile contractuale potrivit cărora: „Art. 41 Serviciul de cazare organizat de BXT in unitățile de cazare partenere, pentru pasagerii
din autovehiculul avariat se lansează numai dacă durata de depanare a autovehiculului depășește 6 ore”, A este cazat pentru o noapte,
împreună cu ceilalți doi pasageri, într-un apartament situat în cea mai apropiată localitate.
A doua zi, când se prezintă la adresa indicată spre a ridica mașina, A este informat că farul s-a defectat cu ocazia montajului, ca urmare
a unei fluctuații neprevăzute a intensității curentului electric din rețeaua generală, folosit pentru a verifica instalația electrică a
autoturismului. Prin urmare, lui A i se solicită să achite prețul unui al doilea far – adus peste noapte de BXT – respectiv prețul manoperei
de montare a acestuia, în condițiile în care contractul cu BXT ar acoperi doar manopera necesară pentru remedierea „avariilor produse
cu ocazia deplasări autovehiculului pe drumurile publice (Art. 59)”. Pentru a i se preda autoturismul A se vede nevoit să achite suma
suplimentară de 1200 lei, plus 200 lei (prețul farului, la care se adaugă manopera).
La două săptămâni de la producerea incidentului, A acționează în judecată firma BXT, solicitând în principal: rezoluțiunea contractului
„de furnizare de servicii de asistență rutieră”, cu restituirea integrală a sumelor achitate de el în executarea contractului, deoarece: (i)
BXT și-a substituit în mod nepermis un terț (WS) în executarea contractului; (ii) prepusul WS a executat în mod necorespunzător
contractul (fiind demonstrat că al doilea incident s-a produs ca urmare a uzurii extreme a anvelopei montate de E și N); (iii) BXT nu a
executat deloc o parte din obligațiile contractuale (refuzând repararea aripii și a capotei autoturismului); în subsidiar, pentru ipoteza în
care instanța ar menține contractul, A pretinde (i) obligarea BXT la repararea aripii și a capotei autoturismului și (ii) obligarea BXT la
restituirea sumelor suplimentare de 1200, respectiv 200 lei, pe care le-a achitat.
BXT se apără invocând excepția nulității contractului ca urmare a prețului lezionar (BXT demonstrează că suma de 256 de lei achitată
de A nu acoperă nici măcar costul deplasării lui E și N la locul incidentului). Pârâta invocă de asemenea faptul că: (i) nicio clauză nu îi
interzicea subcontractarea propriilor obligații; (ii) anvelopa de rezervă a fost montată „pe răspunderea lui A”, fapt necontestat de acesta;
(iii) odată ce farul cumpărat de A i-a fost predat acestuia, alături de factură, de către E și N, riscurile legate de bun au fost preluate de A.
(I) Cum va soluționa instanța excepția nulității, invocate de BXT? Are fi diferit soluția dacă contractul cuprindea clauza potrivit căreia
„CLIENTUL poate desființa contractul înainte de termen, urmând ca BXT să îi restituie contravaloarea produsului de asistenta aferenta
perioadei ramase”. (II) Cum va soluționa instanța cererea principală a lui A? (III) Cum ar soluționa instanța cererea subsidiară a lui A,
în măsura în care ar respinge cererea principală? Ar diferi soluționarea cererii subsidiare dacă farul s-ar fi defectat ca urmare a unui
scurtcircuit la sistemul electric al autoturismului lui A?
Într-un litigiu distinct, proprietarul apartamentului (P) închiriat de BXT o acționează în judecată ca urmare a faptului că A și însoțitorii
săi au cauzat stricăciuni în apartament. P invocă clauza din locațiune, potrivit căreia „societății BXT îi este interzisă sublocațiunea
imobilului, sub sancțiunea plății sumei de 5000 EUR” și apreciază că Art. 41 din contractul dintre BXT și A încalcă această clauză. P
pretinde plata a 5000 EUR, plus echivalentul daunelor provocate de A. În apărare, BXT precizează că e exclus cumulul celor două sume
și că nu există niciun temei pentru ca el să răspundă de fapta lui A. (IV) Precizați motivat soluția instanței.
Rezolvare

3
 BAREM
Contracte speciale. 04.02.2020

I. (5p.)

1. – 8. c)

2. a) 9. a)

3. a) 10. b)

4. c) 11. c)

5. c) 12. a), b), c)

6. c) 13. a), b)

7. a) 14. c)

15. –

II. (4p.)

(I) instanța respinge excepția nulității relative invocate de pârâta BXT: în condițiile art. 1224 C.civ. „Nu pot fi atacate pentru leziune
contractele aleatorii (...)”, iar în speță s-a încheiat un contract aleatoriu. Mai exact, potrivit art. 34 din contract „BXT acoperă costurile
de deplasare a echipei de intervenție și manopera operațiunilor de intervenție efectuate de către echipa de intervenție. Costurile
materialelor și/sau a pieselor montate pe autovehicul sunt suportate de către CLIENT”. Prin urmare, dintre cele două prestații specifice
antreprizei (furnizarea materialelor și executarea lucrării), prestația de executare a lucrării este asumată cu titlu de risc de către BTX (dacă
evenimentul care necesită asistență rutieră nu se produce, BTX are șansa câștigului sumei de 256 lei; dacă evenimentul se produce BTX
asumă riscul de a executa reparația al cărei cost va fi mai ridicat decât suma pe care a primit-o). Riscul e asumat doar cu privire la
manopera operațiunilor de intervenție, nu și cu privire la costul pieselor/ materialelor utilizate (contractul rămâne comutativ în ce privește
obligația de furnizare a materialelor utilizate, pentru care se va datora prețul de piață). (0,5p.)

Soluția ar rămâne neschimbată și în prezența clauzei care îi conferă clientului dreptul de denunțare unilaterală a contractului: contractul
își păstrează caracterul aleatoriu – prin posibilitatea de a desființa unilateral contractul cu efecte pentru viitor, clientul nu se poate deroba
de riscul (asumat) de a fi plătit o sumă de bani – aferentă perioadei scurse – fără a beneficia de o contraprestație echivalentă, în măsura
în care până la denunțare nu a intervenit niciun eveniment care să necesite asistența rutieră (0,25p.) [o clauză de denunțare unilaterală
ar fi de natură să permită lipsirea contractului de caracterul aleatoriu doar dacă i-ar conferi dreptul de denunțare societății BXT,
permițându-i să renunțe la contract în momentul în care prestațiile deja efectuate de aceasta ar echivala cu prețul unic achitat de client]

(II) cererea de rezoluțiune a contractului și de restituire a tuturor prestațiilor efectuate de A

(i) faptul că „BTX și-a substituit în mod nepermis un terț (WS) în executarea contractului – susținerea lui A este eronată,
deoarece, ca regulă (art. 1852, al. 1 C.civ.) obligațiile specifice contractului de antrepriză nu sunt asumate intuitu personae;
apărarea lui BTX e corectă, deoarece nu există nicio clauză prin care părțile să fi derogat de la regulă. (0,25p.)
(ii) faptul că „prepusul WS a executat în mod necorespunzător contractul (fiind demonstrat că al doilea incident s-a produs ca
urmare a uzurii extreme a anvelopei montate de E și N)” – (1) apărarea lui BTX, în sensul că anvelopa de rezervă a fost
montată „pe răspunderea lui A” este irelevantă; într-adevăr, subcontractantul WS a îndeplinit obligația de a îl informa: „pe
beneficiar dacă normala executare a lucrării, trăinicia ei sau folosirea potrivit cu destinația acesteia ar fi primejduită din
cauza: a) materialelor procurate sau a celorlalte mijloace pe care, potrivit contractului, beneficiarul le-a pus la dispoziție”;
cu toate acestea, dacă, așa cum e cazul în speță „lucrarea ar fi de natură să amenințe sănătatea sau integritatea corporală a
persoanelor, antreprenorul este obligat să ceară rezilierea contractului” (art. 1859, al. 2 C.civ.)
(2) neîndeplinirea obligației antreprenorului de a solicita desființarea contractului în condițiile speciale ale art. 1859, al. 2
C.civ. (rezoluțiune din culpa creditorului/ beneficiarului) nu poate justifica rezoluțiunea pretinsă de beneficiar, a cărui
solicitare s-a aflat la originea continuării executării contractului; în condițiile art. 1859, al. 2 C.civ., sancționarea
antreprenorului se va concretiza în a „prelua riscul și (...) a răspunde pentru prejudiciile cauzate inclusiv terților.”
Mai mult, A a solicitat și acceptat re-executarea ulterioară a obligației de către BTX, anvelopa fiind a doua oară înlocuită
cu una corespunzătoare: faptul că – urmare a executării inițiale necorespunzătoare – i s-a generat lui A un prejudiciu nu
4
 reprezintă un criteriu al rezoluțiunii (care nu e o formă a răspunderii contractuale), prin urmare e irelevant, indiferent de
întinderea prejudiciului, cât timp ulterior obligația a fost executată fără ca A să fi fost în măsură să refuze executarea.
(0,75p.)
(iii) faptul că „BXT nu a executat deloc o parte din obligațiile contractuale (refuzând repararea aripii și a capotei
autoturismului)” – susținerea lui A este eronată, deoarece prin contract BTX era obligată exclusiv la „refacerea temporară
a capacitații de deplasare a autovehiculului avariat, pentru continuarea călătoriei (Art. 5)”; prin urmare, refacerea
elementelor de caroserie (îndreptare, revopsire etc.) nu intra în obligațiile contractuale ale lui BTX, deoarece nu influențează
capacitatea de deplasare a autovehiculului. (0,35p.)

Instanța va respinge cererea de rezoluțiune a contractului, cât și cererea de repunere a părților în situația anterioară, prin restituirea
prestațiilor efectuate de A în executarea contractului.

(III) cererea de obligare a lui BXT să repare integral autoturismul și să restituie sumele suplimentare achitate de A

(i) în ce privește cererea lui A de obligare a lui BTX să repare și aripa, respectiv capota autoturismului (cerere de executare a
contractului), acesta va fi respinsă de către instanță, deoarece prin contract BTX era obligată exclusiv la „refacerea
temporară a capacitații de deplasare a autovehiculului avariat, pentru continuarea călătoriei (Art. 5)”, așadar prestațiile
solicitate de A nu se regăsesc între obligațiile contractuale ale lui BTX; (0,15p.)
(ii) în ce privește cererea lui A de obligare a lui BTX să îi restituie sumele de 1200 lei, respectiv de 200 lei, achitate suplimentar,
aceasta va fi admisă de către instanță.
Apărarea lui BTX este eronată: farul și anvelopa nu făceau obiectul unui contract de vânzare, deoarece prestația esențială
avută în vedere de părți e aceea de reparare a autoturismului (cu utilizarea unor piese/ materiale ale antreprenorului); simpla
defalcare a prețului, după cum e vorba de manoperă, respectiv de materiale, nu justifică fracționarea contractului în două
acte distincte: vânzare (de materiale) și antrepriză (de punere a lor în operă), pentru simplul fapt că beneficiarul urmărea
repararea autoturismului, nu dobândirea în proprietate a pieselor utilizate pentru reparare (art. 1855 C.civ. per a contrario).
Prin urmare, devine aplicabil art. 1860, al. 1 C.civ., în condițiile căruia riscurile lucrării sunt la antreprenor, acesta fiind
ținut să procure alte materiale și să execute din nou lucrarea fără suplimentarea prețului. (0,5p.)
Soluția nu ar fi diferit dacă farul s-ar fi defectat ca urmare a unui scurtcircuit la sistemul electric al autoturismului lui A: în
măsura în care antreprenorul execută lucrarea cu materiale proprii, el suportă riscul distrugerii acestora anterior recepției,
cu excepția cazului în care distrugerea îi este imputabilă cocontractantului: nu e cazul în speță, deoarece lipsește fapta
culpabilă a lui A („fapta” e a lucrului lui A, însă în materie contractuală răspunderea este una subiectivă, pentru fapta
proprie, iar BXT nu ar putea invoca regulile din materia răspunderii delictuale, pentru lucruri). (0,25p.)

(IV) cererea lui P de obligare a lui BXT la achitarea penalității și a daunelor-interese

Apărarea lui BXT în sensul că e exclus cumulul penalității și al daunelor interese este eronată în speță, pentru simplul fapt că cele două
sancționează neexecutarea unor obligații diferite: clauza penală vizează nerespectarea obligației de a nu subcontracta, iar răspunderea
contractuală vizează nerespectarea obligației de a conserva substanța bunului închiriat. (0,25p.)

Apărarea lui BXT în sensul că nu ar răspunde pentru fapta lui A este eronată: locatarul „răspunde (...) inclusiv pentru degradarea cauzată
de membrii familiei sale, de sublocatarul său, ca și de fapta altor persoane cărora le-a îngăduit în orice mod folosirea, deținerea sau
accesul la bun.” (art. 1822, al. 2 C.civ.) (0,25p.)

În aceste condiții, instanța va admite cererea de angajare a răspunderii contractuale a lui BTX pentru prejudiciul cauzat de A și însoțitorii
săi. Pe de altă parte, instanța va respinge cererea întemeiată pe clauza penală: art. 41 din contractul de furnizare de servicii de asistență
rutieră nu realizează o sublocațiune. Mai exact, BTX pune apartamentul la dispoziția lui A în virtutea obligației asumate în prealabil față
de acesta (art. 41), nicidecum ca urmare a încheierii unei sublocațiuni, care – prin ipoteză – ar fi fost posterioară, nicidecum anterioară
încheierii contractului de locațiune. Subocațiunea presupune constituirea unui drept de creanță în legătură cu un anumit bun determinat
(cel care face obiectul locațiunii). În speță, A are dreptul contractual de a i se asigura cazarea, dar nu are acest drept în legătură cu un
anumit bun determinat, așa cum se prezintă lucrurile în cazul sublocatorului. (0,5p.)

5
Nume____________
Prenume__________
An, grupă_________; Timp: 90 min.

Examen. Contracte speciale. 20.01.2020

I. Încercuiţi doar răspunsul (răspunsurile) corect (corecte). 5p. = 0,33p. x 15 întrebări

1. Dacă A asumă față de B o obligație de întreținere viageră, iar în contrapartidă i se transmite un uzufruct asupra unui fond forestier de
1000 ha:
a) rezoluțiunea imputabilă întreținutului permite întreținătorului să solicite restituirea prin echivalent a întreținerii prestate.
b) neexecutarea repetată (chiar de mică însemnătate) a obligației de întreținere va putea atrage rezoluțiunea unilaterală a convenției;
c) întreținutul asumă garanția pentru vicii ascunse în aceleași condiții precum un locator.

2. În cazul închirierii unui aparat foto profesional, pentru o perioadă de 9 luni, alături de 3 obiective:
a) locatarul va putea denunța unilateral contractul cu respectarea unui termen de preaviz de minim 60 zile;
b) înstrăinarea celor 3 obiective închiriate va antrena, invariabil, garanția pentru evicțiune a vânzătorului față de cumpărător;
c) sustragerea bunurilor închiriate, chiar fără culpa locatarului, nu îl exonerează pe acesta de obligația de restituire (prin echivalent)
la împlinirea termenului.

3. Antrepriza prin care se asumă obligația de a edifica o construcție pe terenul unui terț care consimte – prin contract – la edificare:
a) trebuie perfectată în formă autentică ad validitatem, având caracter translativ de proprietate;
b) nu permite beneficiarului să asume riscul pierii fortuite a lucrării înainte de recepție, obligația subzistând de drept în sarcina
antreprenorului;
c) conferă antreprenorului dreptul de a-l urmări pe terț în temeiul îmbogățirii fără justă cauză, dacă beneficiarul nu achită prețul la
scadență, fiind insolvabil.

4. În situația predării de către un dealer auto către X a unui autoturism nou marca Ssangyong, cu anumite caracteristici comunicate lui
X, iar la momentul predării părțile semnează un înscris denumit „Proces-verbal de predare-primire”:
a) se va încheia automat o vânzare la prețul practicat de dealer pentru bunuri identice, dacă X nu restituie bunul în termen de 30 zile
și nici nu declară că bunul nu este satisfăcător;
b) X va fi ținut să îl despăgubească de dealer dacă autoturismul este distrus (daună totală) într-un accident auto cauzat din culpa
unui șofer începător care conducea un alt autoturism;
c) dacă X va vinde autoturismul unui terț, acesta nu va putea fi evins, indiferent de natura „procesului verbal de predare-primire”,
deoarece a acționat cu bună-credință.

5. În cazul împrumutului de consumație:

a) nu este posibilă perfectarea unei promisiuni, având în vedere caracterul real al contractului;
b) indiferent de obiectul contractului ori de natura gratuită sau oneroasă a convenției, la scadență împrumutatul este de drept în
întârziere cu privire la obligația de restituire;
c) indiferent de obiectul contractului ori de natura oneroasă ori gratuită a convenției, împrumutătorul va garanta pentru vicii ascunse
și evicțiune asemenea unui vânzător.

6. Obligația de predare a unui imobil transferat în temeiul unui contract de rentă viageră:
a) condiționează, în lipsă de stipulație contrară, îndeplinirea obligației de plată a rentei;
b) implică, în lipsă de stipulaţie contrară, şi predarea chiriilor bunului născute ulterior perfectării contractului;
c) poate fi suspendată dacă există temerea că debirentierul nu își va îndeplini în viitor obligația la scadență.

7. În cazul unui mandat autentic pentru perfectarea unei tranzacții prin care se asuma transferul unui drept de proprietate imobiliară:
a) revocarea înainte de încheierea tranzacţiei nu îl împiedică pe mandatar să pretindă onorariul forfetar asumat de mandant;
b) revocarea trebuie realizată în formă autentică;
c) revocarea mandatului este eficientă juridic chiar și în ipoteza în care s-a asumat irevocabilitatea mandatului.
1
8. Nu se modifică regimul juridic general prin următoarele clauze:
a) „Comodatarul nu poate invoca vreun drept de retenție împotriva comodantului”.
b) „Antreprenorul va răspunde personal pentru faptele subantreprenorilor în raport de beneficiar”.
c) „Obligația de garanție pentru evicțiune este indivizibilă între întreținuții X și Y.”

9. În cazul perfectării unui contract autentic de închiriere cu privire la o locuință, pe un termen de 12 luni:
a) chiriașul va putea fi evacuat din imobil exclusiv în temeiul unei hotărâri judecătorești, indiferent de modalitatea de încetare a
contractului;
b) în lipsă de stipulație contrară, locatorul va putea denunța unilateral contractul dacă are el însuși nevoie de bun pentru satisfacerea
nevoilor locative proprii sau ale familiei sale, cu un termen de preaviz;
c) este considerată nescrisă asumarea de către chiriaș a obligației de a perfecta un contract de asigurare.

10. În cazul unui contract de vânzare încheiat sub condiție rezolutorie:

a) dacă se realizează condiția rezolutorie, va fi angajată garanția vânzătorului pentru evicțiune;
b) garanția pentru evicțiune este exclusă, deoarece cumpărătorul a cunoscut, prin ipoteză, cauza pierderii dreptului său (evenimentul
incert presupus de condiția rezolutorie).
c) vor fi aplicabile regulile din materia vânzării cu clauză de răscumpărare.

11. Cumpărătorul care nu a achitat prețul la scadență:

a) poate dispune juridic și material de bunul cumpărat;
b) poate fi executat silit chiar și după împlinirea unui termen de 3 ani de la momentul scadenței;
c) este exonerat de obligația plată, dacă se prevalează de o arvună confirmatorie inserată în contractul translativ.

12. În cazul perfectării unui împrumut oneros, cu următoarea clauză: „debitorul va restitui împrumutul la acel moment când va dispune
de fondurile necesare”:
a) împrumutul va fi considerat încheiat pe o perioadă nedeterminată, creditorul putând cere instanței să fixeze o dată a scadenței;
b) creditorul va putea solicita întotdeauna restituirea împrumutului și de la soția debitorului, având în vedere comunitatea legală de
bunuri;
c) termenul împrumutului este considerat a fi în beneficiul ambelor părți, chiar dacă părțile au omis să menționeze acest aspect.

13. Dacă prin contractul dintre A și G i se conferă celui de-al doilea superficia asupra terenului lui A, iar G asumă obligația de a edifica
o locuință cu o suprafață desfășurată de 500 mp (suportând toate cheltuielile de proiectare, autorizare, edificare), urmând ca la momentul
intabulării noii construcții, părțile să devină coproprietari în cote de ½ asupra terenului și a construcției:
a) lipsa formei autentice atrage nevalabilitatea convenției;
b) convenția părților este anulabilă întrucât obiectul obligației lui G este nedeterminabil;
c) contractul are natura unei antreprize (cu plata în natură).

14. Contractul de locațiune:

a) diferă de contractul de vânzare, prin aceea că nu îi conferă locatarului garanția pentru evicțiune;
b) diferă de contractul de comodat, prin aceea că comodatarul e ținut să repare doar acele vicii ascunse care a căror existență i-a fost
cunoscută la momentul încheierii contractului;
c) diferă de contractul de mandat, pentru că nu poate avea niciodată caracter intuitu personae.

15. Textul legal care prevede că „Locațiunile nu se pot încheia pentru o perioadă mai mare de 49 de ani. Dacă părțile stipulează un termen
mai lung, acesta se reduce de drept la 49 de ani.”:
a) exclude, în lipsa unei reglementări speciale derogatorii, posibilitatea încheierii locațiunilor pe durată nedeterminată;
b) reglementează o cerință specială de validitate a anumitor contracte de locațiune;
c) instituie o limitare în timp a eficacității anumitor contracte de locațiune.

2
II. Speţa. 4p.

La data de 16.03.2019 societatea A, cu sediul în Mun. Cluj-Napoca, achiziționează 20 de trotinete electrice de la societatea B, trotinete
identificate prin marca producătorului și numărul unic, inscripționat de producător pe cadrul fiecăreia, contra prețului de 5200 lei/ bucată,
preț care se achită prin virament bancar în 24 de ore de la încheierea contractului. Prin contract se stabilesc următoarele: ART. 7 „la data
încheierii contractului, bunurile vândute sunt în curs de transport (aflându-se în detenția societății S, care asigură transportul a 100
trotinete electrice marca TZ între Mun. București și Mun. Oradea, via Cluj-Napoca). Vânzătorul va notifica societatea S în legătură cu
vânzarea și cu faptul că transportul se realizează pe mai departe în interesul societății A. La solicitarea societății A – confirmată prin
încheierea prezentului contract – i se va comunica transportatorului să întrerupă transportul bunurilor vândute și să le descarce la
depozitul societății S din Mun. Cluj-Napoca, de unde A le va putea prelua în data de 20.03.2019 (durată până la care ar fi trebuit să
ajungă în Mun. Oradea)”; ART. 19 „cumpărătoarea va verifica integritatea exterioara a coletului în care e ambalat individual fiecare
produs vândut, înainte de a face recepția”. De asemenea, printr-un e-mail expediat în 17.03.2019 pe adresa societății A i se pune în
vedere acesteia că „răspunderea contractuală a subscrisei [societatea B] se va angaja doar pentru deficiențe care au fost sesizate de
cumpărătoare în prezența reprezentanților transportatorului S și pot fi confirmate de aceștia”; în fine, ART. 25 „Societatea B este de drept
în întârziere pentru orice neexecutare la scadență a vreunei obligații din prezentul contract și datorează penalități de întârziere în
cuantum de 0.1% din prețul de vânzare/ zi de întârziere pentru orice întârziere culpabilă în livrarea oricăruia dintre bunurile vândute.”
Bunurile sosesc în Mun. Cluj-Napoca doar în data de 15.04.2019, iar la preluarea de către reprezentantul A se constată că una dintre
trotinetele electrice – identificată conform numărului unic indicat în contractul dintre A și B, nu se găsește în lotul de 100 trotinete
aparținând societății A, prin urmare reprezentanții S refuză predarea unei alte trotinete din același lot. De asemenea, reprezentanții
societății S confirmă că, una dintre cele 20 de trotinete a fost deteriorată cu ocazia descărcării coletului care o conținea, în data de
10.04.2019. Reprezentantul A acceptă preluarea acestei trotinete doar după redactarea unui proces verbal semnat și de reprezentantul S,
în care sunt menționate deficiențele constatate.
a) A solicită societății B o „reducere a prețului” cu suma de 0,1% din prețul total de vânzare / fiecare zi de întârziere. B se opune,
precizând următoarele: (i) punerea bunului la dispoziția lui A s-a făcut începând cu data încheierii contractului, transportatorul S fiind
notificat imediat în legătură cu faptul că A este noul proprietar al bunurilor; (ii) întârzierea nu îi este imputabilă societății B, astfel cum
impunea ART. 25 din contract. Analizați fiecare dintre susținerile părților și pronunțați-vă motivat.
b) A solicită totodată societății B o „reducere a prețului” cu valoarea deteriorărilor care au fost constatate la trotineta avariată în data de
10.04.2019, deteriorări menționate în procesul verbal întocmit cu reprezentanții S, respectiv deteriorările suplimentare, constatate atunci
când trotineta a fost transportată într-un service specializat. Se opune din nou B, care arată că, odată cu punerea bunurilor la dispoziția
lui A (16.03.2019), aceasta a preluat riscurile legate de cele douăzeci de trotinete. De asemenea, B arată că, oricum, potrivit celor stabilite,
orice remedieri solicitate de A se limitează la deficiențele constatate împreună cu reprezentantul transportatorului S. Analizați fiecare
dintre susținerile părților și pronunțați-vă motivat.
c) Precizați motivat dacă transportatorul S ar fi trebuit să îi predea lui A o altă trotinetă electrică, în locul celei care nu a putut fi
identificată, din lotul de 100 de trotinete care îi fusese dat spre transport de către B.
d) Precizați motivat care sunt mijloacele de acțiune ale societății A, dat fiind faptul că a primit în concret doar 19 din cele 20 de trotinete.
Societatea A a achiziționat cele 20 de trotinete în vederea închirierii, iar prin contractul cu B s-a stabilit și că: ART. 5 „Societatea B își
asumă realizarea reviziilor periodice și asigurarea unui stand public pentru închirierea trotinetelor de către terți. Plata chiriei se va
face de către terți prin intermediul card-ului bancar, prin infrastructura standului asigurat de B. Aceasta din urmă va fi îndrituită să
încaseze plățile pentru A, urmând să rețină 0,5% din fiecare plată, cu titlu de comision pentru serviciile de întreținere, asigurare a
standului și colectare a plăților”. De asemenea, conform ART. 32 „Societatea B se obligă să răscumpere cele douăzeci de trotinete, în
starea în care se găsesc acestea, la 3 ani de la data încheierii vânzării”.
e) Calificați contractul încheiat între A și B. Motivați.
f) Precizați dacă, dat fiind că trotinetele erau de fapt proprietatea societății T, care a împuternicit-o pe B să le vândă pentru ea, fără a
informa cumpărătorul în legătură cu persoana proprietarului, T ar putea să se substituie în drepturile contractuale ale lui B, pretinzând ca
lui să îi revină 0,5% din fiecare plată pentru închirierea trotinetelor. Aceasta în condițiile în care B nu i-a remis lui T prețul primit de la
A în integralitatea lui, iar „mandantul, substituindu-se mandatarului, poate exercita drepturile de creanță născute din executarea
mandatului, dacă și-a executat propriile sale obligații față de mandatar” (art. 2040, al. 2 C.civ.).
g) Precizați dacă, un terț N, care cumpără o trotinetă electrică de la A înainte de împlinirea termenului de 3 ani, cunoscând prevederile
contractului dintre A și B, ar încheia un contract afectat de condiție rezolutorie sau a cărui eficacitate ar fi în alt mod afectată de prevederile
ART. 32 din contractul dintre A și B. Stabiliți totodată motivat dacă B va deveni automat proprietară sau va putea fi ținută să dobândească
bunurile în proprietate în virtutea aceleiași prevederi contractuale, la împlinirea termenului de 3 ani.

Rezolvare

3
 BAREM
Contracte speciale. 20.01.2020

I. (5p.)

1. a) 8. a), b), c)

2. – 9. a)

3. – 10. –

4. – 11. a)

5. – 12. c)

6. b) 13. a), c)

7. a), c) 14. a), b)

15. c)

II. (4p.)

a) pretenția societății A nu poate fi admisă astfel cum a fost întemeiată: reducerea prețului este posibilă doar în cazul unei neexecutări
parțiale a obligațiilor vânzătorului (e.g. lipsa unor calități convenite ale bunului)/ a unei neproduceri parțiale a efectelor juridice asumate
de vânzător (e.g. evicțiune parțială), dar e exclusă în cazul executării cu întârziere.
Ceea ce ar dori A să invoce este în fapt o acțiune întemeiată pe clauza penală instituită prin ART. 25 din contractul de vânzare încheiat
între părți, nicidecum o acțiune în modificarea contractului, prin restrângerea propriei obligații (de plată a prețului), așa cum ar reieși din
formulare. (0,25p.)
Chiar corect formulată, pretenția societății A nu e admisibilă, deoarece susținerile societății B sunt corecte:
(i) - deși e vorba despre bunuri de gen, acestea au fost individualizate prin indicarea seriei individuale a fiecăruia în contractul de vânzare;
- obligația de predare a bunurilor vândute nu presupune livrarea lor către cumpărător, ci se limitează la punerea acestora la dispoziția
cumpărătorului, iar părțile nu au instituit nicio clauză derogatorie, în sensul că vânzătoarea asumă obligația de livrare a bunurilor în Mun.
Cluj-Napoca;
- obligația a fost executată prin notificarea transportatorului că destinatarul este cumpărătoarea A, în calitate de nou proprietar; părțile au
asumat faptul că e vorba de bunuri în curs de transport, punerea lor la dispoziția cumpărătoarei făcându-se prin conferirea beneficiului
dreptului conferit de contractul de transport. (0,5p.)
(ii) nu este atât vorba despre o întârziere neimputabilă vânzătoarei B, ci, mai mult, despre executarea cu întârziere a unei obligații – de
transport/ livrare – care nu îi revenea vânzătoarei, ci unui terț (societatea S). Tocmai pentru că vânzătoarea B avea doar obligația de
predare, nu și pe aceea de transport/ livrare, nu se poate considera că S a acționat ca un subcontractant (terț pe care debitorul contractual
l-ar folosi în executarea propriei obligații și pentru a cărui faptă ar garanta în condițiile art. 1519 C.civ.) (0,25p): predarea bunurilor în
curs de transport a presupus transmiterea către cumpărătoare a dreptului (care aparținea inițial vânzătoarei B) de a îi fi transportate
(de către S) bunurile cumpărate, nicidecum asumarea suplimentară de către vânzătoarea B a unei obligații de transport/ livrare, pe care
să o execute prin intermediul societății S.

b) de această dată societatea A pretinde în mod corect reducerea prețului, însă reducerea ar trebui făcută proporțional cu scăderea de
valoare a bunului, atrasă de deficiențele constatate (art. 1710, al. 1, lit. c) coroborat cu art. 1714 C.civ.).
Susținerea lui B este eronată, deoarece comunicarea prin e-mail reprezintă un act unilateral de voință al vânzătoarei, care nu e în măsură
să modifice contractul de vânzare (art. 1270 C.civ.). (0,25p.)
În condițiile art. 1274, al. 2 C.civ., coroborat cu art. 1510 C.civ. și art. 1719 C.civ., riscurile bunului trec la cumpărător doar la acceptarea
de către acesta a plății (prin preluarea voluntară a bunului) sau cu ocazia punerii în întârziere a cumpărătorului, în calitate de creditor,
pentru a accepta plata presupusă de punerea bunului la dispoziția sa. În speță, există un decalaj – asumat contractual de ambele părți –
între punerea la dispoziție (16.03.2019) și preluarea în stăpânirea efectivă (20.03.2019); acest decalaj s-a mărit prin fapta terțului S,
preluarea realizându-se la 15.04.2019. Deteriorările suferite de bun în acest interval sunt produse pe riscul vânzătoarei, prin urmare,
cererea cumpărătoarei A este admisibilă (fără a avea relevanță ca A ar avea și o acțiune pe temeiul răspunderii contractuale împotriva
transportatorului S, în calitate de beneficiar al contractului de transport) (0,35p.).

c) transportatorul S nu trebuia să predea o altă trotinetă electrică, în locul celei care nu se regăsea în lotul de 100 de trotinete aflat în
detenția acestuia: deși s-au vândut bunuri de gen, acestea erau individualizate prin contractul de vânzare (care menționa seria unică a
fiecăreia), prin urmare le este aplicabil regimul juridic al bunurilor individual determinate, cu consecința că cumpărătoarei nu i se
4
cuveneau oricare 20 de trotinete electrice din lotul de 100 (0,3p.). În condițiile în care s-au vândut 20 de trotinete individualizate, nici
vânzătoarea nu ar putea fi obligată în temeiul contractului să predea o altă trotinetă în locul uneia dintre cele 20, despre care s-ar
dovedi că nu o deține în proprietate.

d) în ipoteza dată este vorba despre o predare neconformă: nu a fost predat unul dintre bunurile vândute (din starea de fapt nu reiese
dacă lipsește și transferul dreptului de proprietate, pentru că bunul respectiv nu s-ar afla în proprietatea vânzătoarei sau transferul a
operat, pentru că vânzătoarea era proprietară, dar bunul nu se găsea în lotul de 100 de trotinete din care trebuia făcută predarea);
cumpărătoarea A are la dispoziție următoarele mijloace de acțiune: 1. Acțiune prin care să solicite rezoluțiunea parțială a contractului și
restituirea prețului corespunzător trotinetei care nu a fost livrată; 2. Capăt de cerere accesoriu, prin care să solicite obligarea vânzătoarei
B la achitarea contravalorii folosinței sumei de bani reprezentând prețul trotinetei nepredate, folosință calculată de la data plății efective
până la restituirea sumei către cumpărător (art. 1645, al. 2 C.civ.); 3. Acțiune în acordarea de daune-interese pe temeiul răspunderii
contractuale, în măsura în care ar putea proba faptul că i-a fost cauzat un prejudiciu prin neexecutarea parțială a contractului; (0,6p.) (e
exclusă invocarea excepției de neexecutare, pentru că prețul a fost deja integral plătit; e de asemenea exclusă rezoluțiunea integrală a
contractului, deoarece nu există o neexecutare suficient de gravă; e exclusă și acțiunea în reducerea prețului, deoarece nu se urmărește
modificarea clauzei referitoare la preț ci înlăturarea cu totul a clauzei referitoare la obligația de plată a prețului trotinetei care nu a
fost livrată; în fine, nu poate fi invocată executarea obligației de a dobândi bunul în proprietate, spre a îl transfera cumpărătoarei,
deoarece nu reiese că părțile ar fi încheiat conștient o vânzare a lucrului altuia cu privire la cea de a 20-a trotinetă).

e) între A și B se încheie un grup de contracte: (i) contractul principal (de vânzare), alături de care se încheie și (ii) un contract de
antrepriză (având ca obiect asigurarea reviziilor periodice ale trotinetelor), respectiv (iii) un contract de locațiune cu privire la standul de
închiriere a trotinetelor și (iv) un contract de mandat cu titlu oneros, având ca obiect încasarea plății chiriei.
De asemenea, A și B au încheiat și o promisiune unilaterală de cumpărare, al cărei beneficiar e A (promisiunea e valabilă chiar dacă nu
specifică prețul de vânzare, deoarece este încheiată între profesioniști – art. 1233 C.civ.) (0,5p).

f) mandatul special fără reprezentare conferit de T a vizat exclusiv încheierea contractului de vânzare; prin urmare, T ar fi putut să i se
substituie lui B exclusiv în exercitarea dreptului (născut din contractul de vânzare) de plată a prețului, însă în speța dată acest drept s-a
stins prin plata făcută de A; contractele (de antrepriză, locațiune și mandat) sunt încheiate de B atât în nume, cât și în interes propriu,
chiar dacă sunt încheiate în considerarea contractului principal (de vânzare), pe care B îl încheie în nume propriu, dar pe seama lui T.
Prin urmare, e exclusă aplicarea art. 2040, al. 2 C.civ. cu privire la drepturi ale lui B izvorâte din aceste contracte (0,5p.).

g) contractul de vânzare încheiat între A și N nu este afectat de o condiție rezolutorie, deoarece contractul dintre B și A nu este o vânzare
cu pact de răscumpărare; de asemenea, contractul dintre A și N nu este anulabil pentru încălcarea unei clauze de inalienabilitate:
promisiunea dintre B și A este o promisiune de cumpărare, al cărei beneficiar e A și doar promisiunile de vânzare subînțeleg clauza de
inalienabilitate; mai mult, înstrăinarea bunului care face obiectul promisiunii de cumpărare atrage stingerea obligației cu privire la acel
bun (art. 1669, al. 4 C.civ.) (0,5p.).