Schema simplificată a unui reactor

nuclear

1. bară pentru oprire de urgență

2. bare de control
3. combustibil
4. protecție biologică
5. ieșirea vaporilor
6. intrarea apei
7. protecție termică

Reactorul nuclear este o instalație în

care este inițiată o reacție nucleară în
lanț, controlată și susținută la o rată
staționară (în opoziție cu o bombă
nucleară, în care reacția în lanț apare
într-o fracțiune de secundă și este
complet necontrolată).
Reactoarele nucleare sunt folosite
pentru numeroase scopuri. Cea mai
semnificativă utilizarea curentă este
pentru generarea de putere electrică.
Reactoarele de cercetare sunt folosite
pentru producerea de izotopi și pentru
experimente cu neutroni liberi. Din punct
de vedere istoric, prima folosire a
reactoarelor nucleare a fost producerea
plutoniului pentru bomba atomică. O altă
utilizare militară este propulsia
submarinelor și a vapoarelor (deși
aceasta presupune un reactor mult mai
mic decât cel folosit într-o centrală
nuclearo-electrică).
În mod curent, toate reactoarele
nucleare comerciale sunt bazate pe
fisiunea nucleară și sunt considerate
problematice datorită nesiguranței lor și
riscurilor asupra sănătății. Din contra,
alții consideră centrala nucleară ca fiind
o metodă sigură și nepoluantă de
generare a electricității.
Instalația de fuziune este o tehnologie
bazată pe fuziunea nucleară în locul
fisiunii nucleare.
Există și alte instalații în care au loc
reacții nucleare într-o manieră
controlată, incluzând generatoarele
termoelectrice radioizotope și bateriile
atomice, care generează căldură și
putere exploatând dezintegrările
radioactive pasive, cum ar fi, de
exemplu, instalațiile Farnswoth-Hirsch de
producere a radiațiilor neutronice.
Aplicații
Principalele aplicații ale reactoarelor
nucleare sunt:
În centrale nuclearo-electrice: producție
de căldură pentru generare de
electricitate; producție de căldură pentru
încălzire domestică și industrială;
producție de hidrogen; la desalinare.
În propulsia nucleară: pentru propulsie
nucleară marină; există propuneri pentru
rachete termonucleare; există propuneri
pentru rachete propulsate prin puls
nuclear.
În transmutație de elemente: la producția
de plutoniu, adesea pentru utilizarea în
arme nucleare; la obținerea diverșilor
izotopi radioactivi, cum ar fi americiu
pentru detectorii de fum, respectiv
cobalt-60, molibden-99 și alții, folosiți în
medicină.
În cercetare: pentru asigurarea unei
surse de radiație cu neutroni și pozitroni
(cum ar fi pentru Analiza cu activare
neutronică și Datarea cu potasiu-argon);
pentru dezvoltarea de tehnologii neclare.
RADIATII NUCLEARE

În univers, majoritatea atomilor care

compun elementele chimice sunt stabili.
Cei mai stabili sunt cei care
con]in un "num\r magic" de neutroni (2,
8, 20, 50, 82, 126) sau de protoni (2, 8,
20, 50, 82). Aceast\ proprietate de
stabilitate deosebit\ se explic\ prin
existen]a unor "înveli[uri" nucleonice
complete. Atunci când excesul de
neutroni
din nucleu dep\[e[te o anumit\ limit\,
nucleui devine instabil. Dep\[irea st\rii de
instabilitate se poate realiza prin
dezintegr\ri radioactive succesive [i
emiterea unor radia]ii nucleare. Deci
radia]iile nucleare sunt emisii de
particule
elementare sau unde electromagnetice
care se propag\ în spa]iu, fiind înso]ite de
o energie pe care o cedeaz\ total
sau par]ial materiei cu care intr\ în
contact.
Materialele care emit astfel de radia]ii
sunt denumite materiale radioactive.
Proprietatea nucleelor de a se dezintegra
spontan, prin emisia unor radia]ii, se
nume[te radioactivitate
natural\. Prin bombardarea unor nuclee
stabile cu neutroni sau alte particule se
ob]ine radioactivitatea artificial\.
2.Tipuri de radia]ii
Principalele tipuri de radia]ii ionizate
întâlnite în natur\, în centralele
nucleare sau utilizate în domeniul
medical sunt: a, b, g, neutroni, raze X [i
radia]ii cosmice.
• Radia¡ii a - o particul\ a este în esen]\
un nucleu de He cu energie foarte
ridicat\, emis\ de un izotop
radioactiv. Particula a este înc\rcat\
pozitiv, fiind format\ din 2 neutroni [i 2
protoni. Particula a are o putere de
penetrare foarte sc\zut\, putând fi stopat\
chiar [i de o foaie de hârtie.
• Radia¡ii b - sunt constituite din
electroni (particule elementare cu
sarcin\ electric\) cu viteze mari, proveni]i
din nuclee instabile. Particulele b au o
putere de penetrare mai mare decât
particulele b, putând fi stopate de o folie
de
aluminiu.
• Radia¡ii g - sunt radia]ii
electromagnetice, monocromatice
(fotoni) emise de nucleele excitate.
Capacitatea
de penetrare a acestor radia]ii este mult
mai mare decât a radia]iilor a [i b, pentru
stoparea acestora fiind necesar un
perete de beton, din plumb sau o
cantitate mare de ap\.
• Neutronii - sunt particule lipsite de
sarcin\ electric\, eliberate prin reac]ii
nucleare, inclusiv prin fisiune.
Neutronii au o putere de penetrare
dependent\ de energia lor. O protec]ie
eficient\ împotriva neutronilor se poate
realiza prin pere]i din beton sau cantit\]i
mari de ap\.
• Razele X - sunt radia]ii emise în urma
unor tranzi]ii energetice ale atomilor [i
au energii mult mai joase decât
radia]iile g, având o putere mare de
penetrare. Razele x au o larg\ utilizare în
domeniul medical fiind ob]inute prin
bombardarea unei ]inte metalice cu
electroni.
• Radia¡iile cosmice - sunt particule
energetice care în atmosfer\ sufer\
interac]iuni complexe [i sunt
absorbite în mod gradat, astfel încât
doza înmagazinat\ scade pe m\sur\ ce se
apropie de sol (la altitudinea de
300 m este de aproape 3 ori mai mare
decât la nivelul m\rii)
Efectele radia]iilor
Interac]ia radia]iilor cu materia, în faza
ini]ial\, nu difer\ dac\ materia este vie sau
f\r\ via]\, constând într-un
transfer de energie.
Utilizarea radia]iilor în condi]ii
controlate poate avea efecte benefice
asupra omului. Este cunoscut\
utilizarea radia]iilor în tratamentele
medicale (distrugerea celulelor
canceroase), diagnostic\ri (radiografii), în
indus-
tria alimentar\ (conservarea alimentelor)
[i în industria farmaceutic\ (sterilizarea
instrumentelor chirurgicale), etc.
Pe de alt\ parte îns\, radia]iile pot
produce importante distrugeri celulare.
Efectele biologice ale radia]iilor pot fi
grupate în:
• efecte somatice, care apar la nivelul
celulelor [i ac]ioneaz\ asupra fiziologiei
individului
expus, provocând unele distrugeri care
ar putea conduce la moarte sau la
reducerea speran]ei de via]\;
• efecte genetice, care apar în celulele
germinale, conducând, astfel, la muta]ii
genetice
la descenden]i.