“Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu”(Mt.

4,4)

M ERINDE P ENTRU S UFLET

Apare cu binecuvântarea PS Părinte Episcop Siluan,
al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei
Foaie de învățătură duhovnicească și cateheză a Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei

A NUL 13 N °15 S ERIA SĂPTĂMÂNALĂ 12 MARTIE 2022

C UVÂNTUL D OMNULUI
D UMINICA Î NTÂI DIN POST
(A O RTODOXIEI )
Evrei 11, 24-26; 32-40
Fraților, prin credință, de proroci, care prin credință au
Moise, când s-a făcut mare, n-a biruit împărății, au făcut dreptate,
voit să fie numit fiul fiicei lui Fa- au dobândit făgăduințele, au astu-
raon, ci a ales mai bine să păti- pat gurile leilor, au stins puterea
mească cu poporul lui Dumne- focului, au scăpat de ascuțișul sa-
zeu, decât să aibă dulceața cea biei, s-au împuternicit, din slabi ce
trecătoare a păcatului, socotind că erau s-au făcut tari în războaie, au
batjocorirea pentru Hristos este întors taberele vrăjmașilor pe fu-
mai mare bogăție decât comorile gă; unele femei și-au luat pe mor-
Egiptului, fiindcă se uita la răsplă- ții lor înviați. Alții au fost chinuiți,
tire. Și ce voi mai zice? Că timpul neprimind izbăvirea, ca să dobân-
nu-mi va ajunge, ca să vorbesc de dească mai bună înviere; alții au
Ghedeon, de Barac, de Samson, suferit batjocură și bici, ba chiar
de Ieftae, de David, de Samuel și lanțuri și închisoare; au fost uciși
cu pietre, au fost puși la cazne, au
fost tăiați cu fierăstrăul, au murit
uciși cu sabia, au pribegit în piei
de oaie și în piei de capră, lipsiți,
strâmtorați, rău primiți. Ei, de
care lumea nu era vrednică, au
rătăcit în pustii, și în munți, și în
peșteri, și în crăpăturile pământu-
lui. Și toți aceștia, mărturisiți fiind
prin credință, n-au primit făgădu-
ință, pentru că Dumnezeu rândui-
se pentru noi ceva mai bun, ca ei
să nu ia fără noi desăvârșirea.

În vremea aceea a vrut
Iisus să plece în Galileea și a găsit
pe Filip. Și i-a zis Iisus: Urmează-
Mi! Iar Filip era din Betsaida, din
cetatea lui Andrei și a lui Petru.
Filip a găsit pe Natanael și i-a zis:
Am aflat pe Acela despre Care au
scris Moise în Lege și prorocii, pe
Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret. Și
i-a zis Natanael: Din Nazaret poa-
Ioan 1, 43-51
te fi ceva bun? Filip i-a zis: Vino
și vezi. Iisus a văzut pe Natanael
venind către El și a zis despre el:
lată, cu adevărat, israelit în care
nu este vicleșug. Natanael l-a
spus: De unde mă cunoști? A răs-
puns Iisus și i-a zis: Mai înainte ca
Filip să te cheme, te-am văzut
când erai sub smochin. Răspuns-a
Natanael: Rabbi, Tu ești Fiul lui
Dumnezeu, Tu ești Împăratul lui
Israel! Iar Iisus i-a zis: Pentru că ți
-am spus că te-am văzut sub smo-
chin, crezi? Mai mari decât aces-
tea vei vedea. Și a grăit: Adevărat,
adevărat zic vouă, că de acum veți
vedea cerul deschizându-se și pe
îngerii lui Dumnezeu suindu-se și
coborându-se peste Fiul Omului.

Duminica I din Post este
consacrată dreptei credințe sau
Ortodoxiei. Această sărbătoare
datează din anul 843 când s-a ho-
tărât la Constantinopol că Dumi-
nica I din Post trebuie să fie în-
chinată mărturisirii dreptei credin-
țe și amintirii faptului că Biserica
Tâlcuiri
Ortodoxă s-a luptat pentru cinsti-
rea sfintelor icoane împotriva ce-
lor care huleau și distrugeau icoa-
nele. Ei au fost numiți iconoclaști
sau distrugători de icoane.
Sfintele icoane nu sunt
doar o podoabă în biserică, adică
un mijloc estetic de a înfrumuseța
biserica. Sfintele icoane fac parte
din mărturisirea dreptei credințe,
încât nimeni nu poate fi ortodox
dacă nu cinstește sfintele
icoane. Ele nu se adaugă la
credința ortodoxă ca o anexă, ci
exprimă credința ortodoxă într-o
formă completă, nu numai sub

formă de mărturisire a credinței
ca mijloc de pomenire sau
memorie vizuală, ci și sub formă
de rugăciune ca cinstire a sfântului
al cărui chip este zugrăvit pe
icoană.
Modul în care Biserica a
ales pentru noi astăzi citirile din
Apostol și Evanghelie ne arată
semnificația profundă a
dreptei credințe. Apostolul,
ales din capitolul al XI-lea al
Epistolei Sfântului Pavel
către Evrei, ne arată că, de
fapt, credința este darul de-a
vedea pe Cel
nevăzut. Credința este o
anticipare a împărăției
cerurilor, o pregustare a ei.
De aceea, Sfântul Apostol
Pavel ne spune că ea este o
dovadă a celor nevăzute și o
arvună a celor făgăduite, sau
încredințarea celor
nădăjduite, adică o vedere
anticipată a lui Dumnezeu în
împărăția cerurilor și o
confirmare a darurilor
nevăzute pe care Dumnezeu
ni le dăruiește pentru
mântuirea noastră.
Evanghelia pe care o auzim astăzi
confirmă ceea ce se spune în
lectura Apostolului din această
duminică. Când Mântuitorul Iisus
Hristos Se întâlnește cu Filip și
Natanail arată că El este
cunoscător de suflete, că El
cunoaște oamenii pe care nu i-a
mai întâlnit niciodată înainte. Prin
aceasta, Evanghelia ne arată
că există mai multe cunoașteri, nu
numai cunoașterea prin simțuri, ci
și cunoașterea prin
duh, cunoașterea sufletului
omului, cum ni se spune în
Evanghelie despre Natanail: „Iată
israelitean în care nu este
vicleșug”. Cunoașterea locului
unde el a stat sub smochin fără ca
T ÂLCUIRI
Domnul Iisus Hristos să îl vadă
cu ochii fizici, trupești,
evidențiază că Mântuitorul are și o
altă cunoaștere sau vedere decât
cea pe care o avem noi, și anume
cunoașterea în duh. Iar această
cunoaștere duhovnicească o
dăruiește El celor care cred în El.
Când Natanail îl mărturisește pe
Iisus că El este Fiul lui
Dumnezeu, deși Filip îi spusese
că L-a găsit pe Iisus, fiul lui Iosif
din Nazaret, atunci se realizează
trecerea de la cunoașterea după
simțuri la cunoașterea
duhovnicească sau la cunoașterea
cerească. Drept răsplată,
Mântuitorul îi spune: „De acum
veți vedea cerurile deschise și pe
îngerii lui Dumnezeu înălțându-se
și coborându-se peste Fiul
Omului”.
Mărturisirea
dumnezeirii lui Hristos ne
deschide intrarea în împărăția
cerurilor
Ce învățăm din această
Evanghelie? În primul rând, că
PAG. 2
numai mărturisirea dumnezeirii lui
Hristos ne poate deschide ceruri-
le, intrarea în împărăția ceruri-
lor. „De vei mărturisi cu gura ta
că Iisus este Domnul și vei crede
în inima ta că Dumnezeu L-a învi-
at pe El din morți, te vei mân-
tui”, ne spune Sfântul Apostol
Pavel în Epistola către Romani
(10, 9). Mărturisirea dumne-
zeirii lui Hristos este dreapta
credință. Când Petru a mărtu-
risit că Iisus este Fiul lui
Dumnezeu cel Viu, Mântui-
torul i-a spus: „Tu ești Petru
și pe această piatră voi zidi
Biserica mea”(Matei 16, 18),
adică pe piatra mărturisirii
celei adevărate, și anume că
Iisus Hristos este Fiul lui
Dumnezeu și „îți voi da ție
cheile împărăției ceruri-
lor”, adică puterea pocăinței
și a iertării păcatelor. Iată
cum dreapta credință deschi-
de cerurile, iar în Evanghelia
de azi, lui Natanail și nu nu-
mai lui, ci tuturor celor care
mărturisesc pe Hristos ca fi-
ind Fiul veșnic al lui Dumne-
zeu, Care S-a făcut Om, El le
spune: „Veți vedea cerul
deschizându-se și pe îngerii lui
Dumnezeu înălțându-se și
coborându-se peste Fiul Omu-
lui”. Atât în cazul lui Natanail, cât
și în cazul lui Petru, dreapta cre-
dință a deschis cerurile. Natanail a
văzut un om limitat în spațiu, dar
a mărturisit pe Dumnezeu Cel
nelimitat, necuprins. A văzut un
trup de om trecător, dar a mărtu-
risit pe Dumnezeu Cel mai înainte
de veci, pe Cel netrecător, pe Fiul
lui Dumnezeu Cel ceresc. A văzut
trup din oase și carne, dar a măr-
turisit pe Cel nevăzut. Aceasta
este Ortodoxia sau dreapta cre-
dință. Nu mărturisim ceea ce ve-

dem cu ochii trupești, ci ceea ce
este dincolo de vederea ochilor
trupești. Mărturisim ceea ce ve-
dem cu ochii duhovnicești ai cre-
dinței stabilite de Biserica Sfinților
Apostoli. De aceea, credința este
o vedere dincolo de vederea tru-
pească, dincolo de vederea fizică.
Mântuitorul a mai spus: „Veți ve-
dea îngerii înălțându-se și
coborându-se peste Fiul Omu-
lui”. Îngerii reprezintă slujitorii
cerești ai lui Dumnezeu care fac
legătura între cer și pământ, între
Biserica din ceruri și Biserica de
pe pământ; duc rugăciunile noas-
tre în cer și aduc binecuvântarea
lui Dumnezeu peste cei ce se roa-
gă Lui. Hristos este Împăratul
împărăției cerurilor, îngerii sunt
slujitorii Lui, dar ei, îngerii, slujesc
împreună cu noi, oamenii, când
noi ne rugăm pe pământ. Ei în-
conjură pe Împăratul Cel nevăzut
de ochii trupești, dar văzut ca
Dumnezeu adevărat cu ochii cre-
dinței. Iată de ce noi, când mărtu-
risim că Iisus Hristos nu este un
simplu om, ci Fiul lui Dumnezeu
Celui veșnic și nevăzut, Care S-a
făcut Om văzut, din iubire pentru
oameni și pentru mântuirea lor-
, începem să ne îndreptăm spre
împărăția cerurilor, cea veșnică,
netrecătoare și nelimitată, a Prea-
sfintei Treimi, care este „dreptate,
pace și bucurie în Duhul
Sfânt” (Romani 14, 17).
Cine nu cinstește
icoana nu mărturisește
Întruparea Fiului lui
Dumnezeu
Deși în Vechiul Testa-
ment nu se pictau icoane, acest
lucru s-a făcut în mod excepțio-
nal, și anume chipuri de heruvimi,
care au fost așezați în templu, de
o parte și de alta a chiotului, pen-
tru a arăta că Dumnezeu Cel ce-
T ÂLCUIRI
resc este prezent acolo pe pă-
mânt. Acești doi heruvimi prefi-
gurau sau preînchipuiau pe cei doi
îngeri de la mormânt care vor
binevesti Învierea Domnului Iisus
Hristos femeilor mironosițe, veni-
te la mormântul Lui.
În general, Vechiul
Testament interzicea
confecționarea de chipuri din
materie, pentru că Dumnezeu
încă nu luase chip de om. Dar
este semnificativ faptul că
Mântuitorul Iisus Hristos nu mai
repetă, când enumeră poruncile
Vechiului Testament, două dintre
ele, cea referitoare la chip, (Să nu-
ți faci chip cioplit) și cea
privitoare la sâmbătă, pentru că
sâmbăta va fi înlocuită cu
duminica, întrucât Hristos
Domnul era și Domn al
Sâmbetei, adică deasupra ei. Iar
interdicția de a nu reprezenta ceva
ceresc în materie a fost abolită
pentru că acum, după Întruparea
sau Înomenirea lui Dumnezeu, nu
mai există pericolul de a confunda
pe Dumnezeu cu idolii. După ce
Fiul lui Dumnezeu Cel necuprins
și nevăzut a luat chip de om, S-a
făcut cuprins în trup omenesc și S
-a făcut văzut, nu numai că putem
să pictăm icoane, ci suntem
obligați să o facem, pentru a
mărturisi Întruparea Fiului lui
Dumnezeu. De aceea, cine nu
cinstește icoana nu mărturisește
Întruparea. În acest înțeles,
Sfântul Ioan Evanghelistul
spune: „Ceea ce am auzit cu
urechile noastre despre Cuvântul
vieții”. Fraza era comună și în
Vechiul Testament, dar la ea el
adaugă „și ceea ce am văzut cu
ochii noștri, ceea ce am privit și
mâinile noastre au pipăit despre
Cuvântul vieții aceea vă vestim și
vouă ca și voi să aveți împărtășire
PAG. 3
cu noi, iar părtășia noastră este cu
Tatăl și cu Fiul” (I Ioan, 1, 1-3).
Deci, la ascultarea Cuvântului lui
Dumnezeu se adaugă vederea
Cuvântului lui Dumnezeu.
„Mare este taina creștină-
tății! Dumnezeu S-a arătat în
trup, S-a îndreptat în Duhul, S-a
vestit de îngeri, S-a propovăduit
între neamuri, S-a crezut în lume
și S-a înălțat întru slavă” (I Timo-
tei 3, 16) ne spune și Sfântul
Apostol Pavel. Dar Dumnezeu a
devenit Om, pentru ca pe om să-l
îndumnezeiască prin har, a cobo-
rât pe pământ și în pământ, ca pe
omul pământean să-l înalțe la via-
ța cerească veșnică. Fiul lui Dum-
nezeu S-a făcut Fiul Omului, pen-
tru ca oamenii să poată deveni fii
ai lui Dumnezeu după har (Ioan
1, 12).
Dreapta credință sau cre-
dința ortodoxă înseamnă nu doar
că apostolii au auzit Cuvântul lui
Dumnezeu, ci L-au și văzut, au
văzut slava Lui pe Tabor, au vă-
zut Răstignirea Lui pe Cruce, au
văzut slava Învierii și a Înălțării
Sale. Pe Cruce au văzut desfigura-
rea lui Hristos prin suferință din
cauza păcatelor lumii, iar la Înălța-
re au văzut slava Lui, la care ne
cheamă și pe noi oamenii.
În icoană se întâlnește
istoria cu veșnicia, în lumina
împărăției cerurilor
Așadar, Ortodoxia este
mărturisirea iubirii lui Dumnezeu
Care devine Om pentru ca pe noi
să ne îndumnezeiască, să ne sfin-
țească. Sfinții Părinți ne arată că
Fiul lui Dumnezeu Cel nevăzut,
Cel veșnic S-a făcut Om pentru
ca pe noi să ne mântuiască. A luat
trup pământesc ca nouă să ne dă-
ruiască duh ceresc, S-a coborât la
noi pe pământ pentru a ne înălța
pe noi la ceruri, S-a împărtășit de

viața noastră amestecată cu moar-
tea, ca să ne dăruiască viața Lui
cea fără de moarte. Iar acest ade-
văr îl vedem în icoană. În icoană
noi nu pictăm doar trupul lui
Hristos văzut cu ochii trupești, ci
pictăm și slava Sa sugerată de
nimbul sau aureola din jur, dar și
de fondul luminos al icoanei care
este de aur. Pictăm deodată trupul
care a fost văzut cu ochii trupești,
dar și slava sau lumina
necreată care nu se vede
cu ochii trupești, ci nu-
mai cu ochii credinței.
Deci, icoana
este de fapt mărturisirea
completă a Ortodoxiei.
Ea ne arată pe Hristos,
pe Maica Domnului, pe
îngeri, pe prooroci, pe
sfinții apostoli, pe mar-
tiri și pe cuvioși ca
trăind veșnic în împără-
ția luminii celei netrecătoare, a
luminii celei necreate care nu se
vede cu ochii trupești, ci numai cu
ochii credinței, atunci când Dum-
nezeu dăruiește celor smeriți darul
acesta de a vedea încă din lumea
aceasta lumina cea netrecătoare a
împărăției cerurilor.
Icoana – chemare sau
invitație permanentă la rugă-
ciune
Iată de ce icoanele nu se
pictează oricum și de către orici-
ne, ci numai de cei care au bine-
cuvântarea Bisericii, care cunosc
bine credința Bisericii, se roagă și
sunt mărturisitori ai dreptei cre-
dințe. Icoana ortodoxă este Evan-
ghelie pictată, cuvânt-simbol vizi-
bil, care îndeamnă la comuniune
cu Dumnezeu și cu sfinții Lui,
pentru că în fața icoanelor ne ru-
găm. Noi nu privim icoanele din
biserică ca și cum ar fi piese de
muzeu. Icoanele sunt o chemare
T ÂLCUIRI
sau o invitație la rugăciune, sunt
un semn al prezenței rugăciunii
sfinților pentru noi și împreună cu
noi, iar icoana Mântuitorului este
confirmarea făgăduinței Lui: „Eu
sunt cu voi în toate zilele, până la
sfârșitul veacurilor.” (Matei 28,
20) Când intrăm duminica în bise-
rică, Hristos Cel în-viat ne întâm-
pină prin icoana Învierii Sale, așa
cum a întâmpinat în ziua Învierii
Sale pe femeile mironosițe și le-a
zis: „Bucurați-vă… Nu vă te-
meți” (Matei 28, 9-10). Fiecăruia
dintre noi, în duminicile și sărbă-
torile când venim la biserică și
sărutăm icoana Mântuitorului, El
ne spune tainic: „Bucurați-vă. Nu
vă temeți”. Icoana este expusă în
biserică și în casele noastre ca să
mărturisim dreapta credință, cre-
dința ortodoxă care ne duce la
mântuire sau viață veșnică în îm-
părăția cerurilor, credința ortodo-
xă care ne cheamă la sfințenie și la
comuniunea cu toți sfinții lui
Dumnezeu.
Această Duminică a Orto-
doxiei se află în Postul Sfintelor
Paști, în urcușul nostru spre Învi-
ere, pentru ca să ne arate că-
dreapta credință înseamnă și
dreapta viețuire, adică lepădarea
de păcat prin post și rugăciune,
prin spovedanie, pe de o parte, și
PAG. 4
căutarea sfințeniei, pe de altă par-
te.De aceea, ne pocăim mai mult
și ne împărtășim mai des în aceas-
tă perioadă, ne lepădăm de păcate
și ne unim cu Hristos Cel Unul
Sfânt.
Ortodoxia nu este o simplă teorie
sau o convingere intelectuală, că
Dumnezeu există undeva,
ci Ortodoxia este legătura noastră
vie cu Hristos, în Biserica lui
Hristos. De aceea, Sfântul
Apostol Petru spune: „Pe
El, fără să-L fi văzut, îl iu-
biți; intru El, deși acum nu-
L vedeți, voi credeți și vă
bucurați cu bucurie negrăi-
tă și preamărită, dobândind
răsplata credinței voastre,
mântuirea sufletelor” (I
Petru 1, 8-9).
Aceasta arată de
ce Duminica dreptei
credințe este și duminica
bucuriei. Icoanele ne arată bucuria
rugăciunii, a prezenței
Mântuitorului, a Sfintei Treimi, a
Maicii Domnului, a sfinților, a
tuturor credincioșilor care se află
în rugăciune.
Frumusețea Ortodoxiei
este lumină și bucurie în Duhul
Sfânt, iar sfinții ne cheamă la sfin-
țenie. Când vedem mulțimea sfin-
ților pictați în icoane înțelegem
mai bine ce este Ortodoxia. Ea nu
este individualism, care izolează
persoanele, nici colectivism, care
nivelează persoanele, ci fiecare
sfânt are un nume și un chip dis-
tinct, după cum fiecare persoană a
Sfintei Treimi are un nume și un
chip distinct. Această comuniune
de persoane face ca Biserica să fie,
așa cum a spus foarte frumos un
teolog francez, Olivier Clement, o
comuniune de chipuri
personale: „Le christianisme est la
religion des visages”. Creștinismul

este religia chipurilor personale, a
fețelor persoanelor, a persoanelor
în comuniune, nu doar religia
cărților sfinte. „Eu nu cinstesc
materia, ci pe Acela Care din
iubire pentru mine S-a făcut
materie, pe Iisus Hristos”
Văzând icoanele sfinților
în Duminica Ortodoxiei ne bucu-
răm. Ne bucurăm că a triumfat
dreapta credință, adică iubirea lui
Dumnezeu pentru oameni arătată
în Iisus Hristos. Sfinții pictați în
icoane sunt pentru noi dascăli și
prieteni. Dascăli, pentru că atunci
când vedem chipul lor și auzim ce
se spune despre viața lor învățăm
mult și ne întărim în credin-
ță. Prin câte necazuri, încercări și
ispite n-au trecut ei și, totuși, au
rămas credincioși lui Hristos! Vă-
zând pilda și chipul luminos al
sfinților ne încurajăm și noi când
trecem prin încercări și necazuri.
Icoana lui Dumnezeu
Căci ce înseamnă să fii Icoana lui
Dumnezeu, să fii Chipul lui Dum-
nezeu? Aceasta înseamnă, frate:
noi avem minte, iar mintea este
chipul voii lui Dumnezeu în noi;
avem simţire, avem inimă - aceas-
ta esate chipul lui Dumnezeu în
noi; vieţuim în această lume -
aceasta este chipul vieţuirii dum-
nezeieşti; suntem ca icoane nemu-
ritoare ale lui Dumnezeu - acesta
este chipul nemuririi dumneze-
ieşti. Şi Dumnezeu ne-a creat ase-
menea chipului Său, ca să vieţuim
în această lume întru El, ca mintea
noastră totdeauna să cugete: Ia
aminte de unde eşti, tu eşti de la
Dumnezeu, să ai gânduri curate,
gânduri dumnezeieşti. Atunci voia
noastră este sănătoasă şi desăvâr-
şită, când se întoarce către voia lui
Dumnezeu, către originea sa. Sim-
T ÂLCUIRI
Dar sfinții nu sunt numai modele
pentru noi, ci sunt și rugători pen-
tru noi. Ei se roagă pentru noi și
împreună cu noi. Biserica nu cin-
stește, în icoană, materia icoane-
lor, ci cinstește persoanele repre-
zentate pe icoane. Sfântul Ioan
Damaschinul spunea: „Eu nu cin-
stesc materia (icoana), ci pe Acela
Care din iubire pentru mine S-a
făcut materie, pe Iisus Hris-
tos”. Noi nu cinstim lemnul și
hârtia sau vopseaua din icoane, ci
persoanele sfinților reprezentați în
icoană. Deci, în icoane cinstim
persoanele sfinte reprezentate pe
ele. De ce astăzi se iese în procesi-
une cu icoanele sfinților? Ca să
vedem că sfinții ne arată două lu-
mini unite în chip nedespărțit:
dreapta credință și dreapta viețui-
re.
De aceea, Apostolul Pavel
spune: „Căutați pacea cu toți și
P ENTRU TINERI
ţirea noastră este curată, sănătoa-
să, este dumnezeiască, dacă se
călăuzeşte după simţirea dumne-
zeiască. În această lume,
noi suntem, frate, la luptă, mereu
în luptă. Niciodată nu încetează
această luptă. Diavolul aleargă în
jurul fiecăruia dintre noi căutând
ca să o schimo-nosească, să
întineze, să distrugă, să nimicească
Icoana lui Dumnezeu, Care este
întru noi, ca să-l poată purta pe
om după voia lui cea demonică şi
nebună şi să-l înfunde în iad. De
aceea în Evanghelie auzim de
atâtea ori din gura Mântuitorului:
Privegheaţi, privegheaţi asupra
sufletelor voastre! (Matei 24, 42;
26,41). Sufletul este măreţia
dumnezeiască întru tine, mărirea
dumnezeiască. Aceasta este cea
mai de seamă valoare pe care o
aveţi; cea mai de seamă valoare
PAG. 5
sfințenia, fără de care nimeni nu
va vedea pe Domnul” (Evrei 12,
14). Nimeni nu poate vedea pe
Dumnezeu dacă nu caută
sfințenia. Iar primul pas în
dobândirea sfințeniei este
mărturisirea dreptei credințe și
lepădarea de păcate prin pocăință,
prin spovedanie, iar apoi
împărtășirea cu Sfintele Taine.
Prin aceasta ne sfințim viața și
primim har ca să facem fapte
bune. Iar căutând sfințenia, așa
cum au căutat-o sfinții, ne
bucurăm de mântuire și
comuniunea sfinților din
împărăția Preasfintei Treimi.
Amin.
(PF Daniel, Patriarhul Bisericii
Ortodoxe Române; Articol
apărut în ziarul „Lumina de
Duminică” din data de 21
februarie 2010)
după Dumnezeu, în toate lumile,
este sufletul omului. Ia aminte ce
faci cu sufletul tău! El este
nemuritor şi veşnic.
Domnul i-a dăruit Biseri-
cii toate mijloacele şi puterile,
pentru ca să păstrăm întru noi
această măreţie dumnezeiască şi
să o sporim până la cea mai înaltă
măsură. Ne-a dăruit Sfintele Taine
şi sfintele virtuţi.
Sfântul post este curăţirea
sufletului, curăţirea icoanei din
suflet de noroiul păcatelor, de
smogul patimilor, de mâlul vicii-
lor, dacă omul voieşte cu sinceri-
tate să-şi curăţească sufletul înain-
tea lui Dumnezeu, să cură-ţească
icoana sufletului său care este cu
totul mânjită şi cel mai adesea stri-
cată de păcate.
Apoi, rugăciunea este re-
cunoaşterea ajutorului lui Dumne-
 PAG. 5

zeu, a luminii cereşti ce se pogoa-
ră în sufletul nostru întunecat,
pentru a scoate bezna întunecată a
păcatelor din icoana sufletelor
noastre. Ce este iubirea evangheli-
că? Ce este milostenia, ce este
blândeţea, ce este smerenia? Toa-
te acestea sunt puteri dumneze-
ieşti, sfinte virtuţi evanghelice pe
care ni le-a dăruit Domnul Hris-
tos, iar Biserica ni le dăruieşte şi
ni le recomandă ca să ne curăţim
sufletele de păcate şi să zu-
grăvim icoana, icoana lui
Hristos în sufletele noastre.
Culmea a toate este
atinsă prin Sfânta Împărtă-
şanie. Sfânta Împărtăşanie
prin care fiecare dintre noi
ne împărtăşim - cu Cine? Cu
Însuşi Domnul Hristos!
Căci în Sfânta Împărtăşanie
fiecare creştin Îl primeşte pe
Dumnezeu întreg, Îl primeş-
te pe minunatul Domn
Hristos, primeşte întregul
Său Adevăr veşnic, întreaga
Sa Dreptate veşnică, primeş-
te întreaga Sa Viaţa veşnică.
De aceea, fratele meu,
Sfânta Împărtăşanie este cel mai
însemnat eveniment în viaţa
fiecărui creştin, cel mai important.
Prin ea tu primeşti neştirbit
nemurirea lui Hristos în sufletul
tău, Îl primeşti pe El întreg,
primeşti Evanghelia Sa întreagă.
Ia aminte cum trăieşti, până în
ziua de astăzi. Nu sluţi chipul lui
P ENTRU TINERI
Dumnezeu din sufletul tău şi nu-
L răni pe Domnul Hristos, Care
prin Sfânta Împărtăşanie a intrat
în sufletul tău. Nu-I împleti prin
păcatele tale cunună de spini în
jurul capului. Nu-I intina minuna-
tul şi Sfântul Său Chip cu tina pă-
catelor tale, cu smogul patimilor
tale. Ia aminte cum trăieşti!
( Cuviosul Iustin de la Celie,
Cuvinte despre veşnicie - predici alese,
Editura Egumeniţa, 2013)
Hristoase al meu, eu nu ştiu
carte…
În 1960 eram diacon la
mitropolia din Tesalonic şi am
mers la o librărie religioasă ca să
iau o carte: înăuntru l-am întâlnit
pe părintele Leonida, predicătorul
de atunci al Sfintei Mitropolii.
N-au trecut nici două
minute şi a intrat o bătrânică, în
jur de 75 de ani. A dat bună ziua,
a luat binecuvântare de la
părintele Leonida şi a cerut o
Biblie.
Părintele Leonida a
întrebat-o:
- Ştii să citeşti, măicuţă?
- Nu, a răspuns bătrâna.
- O cumperi ca s-o faci cadou
copiilor sau vreunui nepot?
- Nu, nu! a răspuns bătrâna.
- Atunci ce faci cu ea dacă nu ştii
să citeşti? O pui la icoană?
- Nu, nu.
- Atunci?
- Părinte, o iau ca dimineaţa
şi seara să stau în faţa icoanei
lui Hristos cu candela
aprinsă, s-o deschid la
început şi să-i zic Domnului:
„Hristoase al meu, eu nu ştiu
carte, însă toate câte sunt
scrise pe pagina aceasta să mi
le pui întâi în inimă (şi a
arătat locul inimii), apoi în
minte (şi a arătat fruntea) şi
să mă luminezi să spun cele
scrise întâi copiilor şi
nepoţilor mei, iar după aceea
tuturor celor care însetează după
cuvântul Tău.”
Puţin timp am rămas fără
glas de uimire, apoi părintele
Leonida a binecuvântat acel suflet
fericit şi i-a dăruit un Nou
Testament. (Pr. Stefanos
Anagnostopoulos, Explicarea
Dumnezeieştii Liturghii, Editura
Bizantină, București, p.153-154)

Trebuie spus, spre slava Credinţei Ortodoxe că, nici o religie în afară de ea nu îl poa-
te aduce pe om la desăvârşirea morală, altfel spus la sfinţenie şi la desăvârşita săvârşire a
ceea ce este pe placul lui Dumnezeu, precum arată şi istoria Bisericii, şi rămăşiţele nestrică-
cioase, făcătoare de minuni, ale plăcuţilor lui Dumnezeu şi minunatele nevoinţe ale sfinţilor
Bisericii Ortodoxe, prin care aceştia au plăcut lui Dumnezeu cu desăvârşire, fiind încă din
timpul vieţii străvăzători şi făcători de minuni. (Sfântul Ioan De Kronstadt)
Omul este icoana vie a lui Dumnezeu în această lume - aceasta este Vestea cea bună
a acestei mari şi sfinte Duminici a Ortodoxiei (Sf Iustin Popovici)