Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Suport Curs 1 - Cercetare in Nursing - Competenta 1
Suport Curs 1 - Cercetare in Nursing - Competenta 1
CURS
Modulul 44:
CERCETARE ÎN NURSING Page | 1
COMPETENŢA 1 – DESCRIE PRINCIPALELE DOMENII ALE CERCETĂRII ÎN NURSING
CURS 1 Promovarea sănătăţii şi prevenirea îmbolnăvirilor p. 3
Noţiuni de bază despre cercetare p. 3
Demersul ştiinţific p. 3
Conceptul de sănătate p. 4
Definiții ale promovării
prinsănătății
comunicare p. 5
Tipuri de comunicare pentru sănătate p. 6
Prevenirea îmbolnăvirilor p. 6
Aspecte generale privind asistența medicală preventivă p. 9
Metoda screening-ului p. 10
Cauzele principale de morbiditate pe grupe de vârstă p. 10
Cauzele principale de deces pe grupe de vârstă p. 11
Consiliere cu privire la menținerea stării de sănătate p. 12
Persoane cu risc crescut de îmboln ăvire p. 12
Grupele principale de boli cronice ce necesită prevenție p. 14
Grupele principale de boli acute ce necesită prevenție p. 19
Probleme de nutriție p. 20
de muncă
Factori de risc proprii mediului social de muncă p. 62
p. 64
Ruxandra RADU Suport curs Cercetare în Nursing
PREVENIREA ÎMBOLNĂVIRILOR
NOȚIUNI DE BAZĂ DESPRE CERCETARE
După Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, termenul cercetare se traduce drept un studiu
amănunţit, efectuat în mod sistematic, cu scopul de a cunoaşte ceva; investigaţie .
Există și o lege care se referă în mod strict la a ctivitatea de cercetare-dezvoltare, și anume
Legea nr. 324/2003, privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică, ce cuprinde cercetarea
fundamentală , cercetarea aplicativă, dezvoltarea tehnologică şi inovarea.
Depinzând de punctul de vedere din care este privită, cercetarea poate fi descrisă ca:
- o căutare a cunoaşterii şi în alegerea lucrurilor,
- o experienţă interesantă şi, câteodată, utilă,
- un proces de calificare,
- o carieră, un stil de viaţă,
- un proces esenţial pentru asigurarea succesului comercial,
- un mod de îmbunătăţire a calităţii vieţii ,
- un impuls de satisfacere a ego-ului,
- justificarea alocării de fonduri pentru un departament şi justificarea funcţionării sale 1.
Cercetarea ştiinţifică ar putea fi definită ca un proces de lărgire a cunoştinţelor realizat printr-
o atentă şi obiectivă observare, investigare şi experim entare, având ca ţintă descoperirea sau
interpretarea unor noi informaţii.
DEMERSUL ŞTIINŢIFIC
Constă din ansamblul operaţiilor care permit omului să cunoască (să înţeleagă, să -şi explice)
lumea materială şi legile ei (fără a recurge la transcendent). Acesta este posibil graţie modului de
funcţionare al creierului uman şi organelor de simţ.
În faza actuală de dezvoltare a ştiinţelor exacte, cunoaşterea extrasenzorială este respinsă, fiind
considerată nefundamentată – teoretic şi experimental. În consecinţă, demersul ştiinţific face apel
exclusiv la datele senzoriale. Captarea informaţiilor de către receptori reprezintă operaţia iniţială
(senzaţia). Ea este imediat urmată de recunoaştere (percepţia, identificarea). Decizia de recunoaşte
re (sau de nerecunoaştere) se face pe baza unor indici (de recunoaștere) extrași din stocurile de mesaje
păstrate şi clasificate în memoria cerebrală.
1
Tony Greenfield, Research Methods, Publisher Hodder Arnold, 2002.
Ruxandra RADU Suport curs Cercetare în Nursing
În disciplinele medicale datele obţinute prin cercetare ştiinţifică pot fi utilizate pentru:
- a elucida anumite aspecte din etiologia unei anumite boli,
- a identifica persoanele predispuse unui anumit risc de îmbolnăvire,
- a determina nevoile unui anumit grup populaţional,
- a stimula interesul public într-o anumită problemă de sănătate publică,
- a evalua eficienţa unui program de sănătate în curs de desfăşurare,
- a evalua acurateţea ştiinţifică a unui articol sau comunicări. Page | 4
CONCEPTUL DE SĂNĂTAT
Așa cum este el definit E
de către Organizația Mondială a Sănătății, se refera la „ o bună stare
fizică, psihică și socială”, lărgind astfel sfera noțiunii din domeniul biologic î n cel social.
Sănătatea exprimă capacitatea adaptativă a individului la mediul natural și social. Munca, ca și
modalitate specific umană de adaptare la mediu, este și cel mai elocvent criteriu de apreciere a stării
de sănătate, condiționând atât starea biologică, cât și cea de integrare socială.
Exista o relatie birecționala între starea de sănătate și capacitatea de muncă, individul sănătos
prezentând o adaptare la muncă și o productivitate optimă, iar pe de altă parte munca reprezintă sursa
bunăstării sociale și de asemenea influențează starea fizică.
Prevenirea îmbolnăvirilor profesionale și promovarea sănătății angajatilor reprezintă scopul
principal al medicinii muncii, ceea ce în final se traduce și în productivitate și beneficii economice.
Promovarea sănătății este definită ca fiind știința și arta de a ajuta oamenii sa ajungă la o stare
optimă de sănătate prin creșterea conștientizării, adoptarea de schimbari benefice în stilul de viață și în
mediul de viață.
Un exemplu simplu și elocvent în ceea ce privește bolile profesionale: una din bolile legate
de profesie determinate de expunerea la zgomotul profesional peste limitele legale admise este
hipertensiunea arteriala; dar aceasta boala poate trece neobservata în fazele initiale și fără un program
de screening la grupele de angajati expusi la zgomot, hipertensiunea arteriala evolueaza și poate
conduce la pierderea capacitatii de munca (invaliditate).
Printr-o atitudine activă se pot depista precoce anumite boli și se pot lua măsuri de
contracarare a evoluției și complicațiilor acestora.
Legislaţia în vigoare privind prevenirea îmbolnăvirii şi promovarea sănătaţii presupune
cunoaşterea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 107/24.10.2003 , pentru modificarea și
completarea Legii nr. 346/2002, privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale
(Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 747 din 26/10/2003), dar şi Legea nr. 307/28.06.2004
privind exercitarea profesiei de asistent medical și a profesiei de moașă, precum și organizarea ș i
funcționarea Ordinului Asistenților Medicali și Moaselor din România.
Este dificilă definirea stării de sănătate, dar este îndeobşte agreat că a fi sănătos este mult mai
mult decât „a nu fi bolnav”. Starea de sănătate include, de asemenea, şi “starea de bine ” şi abilitatea
persoanei de a-şi atinge potenţialul. Organizaţia Mondială a Sănătăţii defineşte promovarea sănătăţii
ca: procesul care permite unei persoane să îşi controleze şi să îşi îmbunătăţească starea de sănătate.
Sănătatea de
pot fi controlaţi estecătre
influenţată
individ),dedar
maiși mulţi factori,
de factori precum
asupra stiluloamenii
cărora de viaţăauşipuţin
comportamentul (ce
control precum
veniturile, condiţiile de locuit, reţelele de transport sau calitatea aerului.
Promovarea sănătăţii ia în considerare şi nevoia de a crea mediul favorabil unor alegeri
benefice pentru sănătate. De asemenea, recunoaşte şi nevoia de a furniza informaţii potrivite şi la timp
pentru a ajuta oamenii să facă „alegeri sănătoase”.
Sănătatea nu este o stare pe care o ai în întregime sau o pierzi în întregime. Starea de sănătate completă
este aproape la fel de iluzorie ca şi cea a fericirii.
Ruxandra RADU Suport curs Cercetare în Nursing
Complexitatea stării de sănătate este dată de dimensiunile, componentele şi gradele diferite pe care le
presupune:
I. Dimensiunile sănătăţii:
biologică (anatomică, fiziologică şi biochimică);
psihologică (cognitivă, emoţională, comportamentală);
socio-profesională (roluri, relaţii, aspiraţii);
spirituală (valori, religie, experienţe non-cotidiene) Page | 5
Promovarea sănătăţii este diferită de promovarea unor produse sau serv icii comerciale.
„Sănătatea” nu este palpabilă la fel cum este un produs comercial şi beneficiile în a urma îndemnul
unui mesaj de sănătate nu sunt, în multe cazuri, obţinute imediat. În cazul produselor şi serviciilor
comerciale beneficiile
fel. O campanie implicăvinfurnizarea pă ce publicului
imediat ducoordonată consumator
de informaţii sau ioseserie
cere de
să evenimente
acţioneze întrşi-un anumit
activităţi.
Scopul unei campanii de informare publică poate fi oricare dintre următoarele, sau o combinaţie a lor:
o să schimbe credinţe şi atitudini;
o să furnizeze noi informaţii;
o să încurajeze adoptarea unor practici noi sau o schimbare a stilului de viaţă.
Ideal este să comunici un mesaj simplu. Este dificil să schimbi atitudini sau să încurajezi
oamenii să adopte comportamente noi mai ales dacă asta implică un efort de renunţare la
comportamente curente care produc satisfacţii şi bucurie.
Este important, de asemenea de ţinut minte că un mesaj nu poate fi transmis către populaţia
generală. Asta pentru că nici măcar un mesaj simplu nu poate fi transmis eficient şi înţeles de către un
public atât de divers ca vârste, nevoi şi interese ca populaţia generală. Un element cheie al
succesului unei campanii de informare publică este definirea, cât se poate de res trâns, a celor care se
doreşte să răspundă la respectiva campanie.
PREVENIRE ÎMBOLNĂVIRILOR
Promovarea sănătatii și prevenirea bolilor necesita investire de timp, energiesi resurse, în
speranta determinarii unei imbunatatiri a sănătatii, care sa merite aceasta investitie. Din pacate, exista
o informare limitata asupra eficacitatii promovarii sănătatii și eforturilor pentru prevenirea bolilor.
Interventiile care determina o reducere relativa specifica a consecintelor negative are un efect
absolut mai mare la populatiile cu risc crescut. De exemplu, aceeasi reducere relativa a valorii
colesterolului seric are un effect benefic absolut mai mare la persoanele cu un nivel seric mai mare al
colesterolului sau la cei cu alti factori de risc asociati. În general, interventiile pentru modificarea
factorilor de risc au un efect mai mic odata cu scaderea actiunii acestora.
Atat pacienții, cat și societatea asteapta ca medicul sa aiba un rol de conducere în promovarea
sănătatii și prevenirea bolilor. Pacienții asteapta și doresc ca medicii lor sa le faca recomandari prind
actitatea fizica,dieta și asupra altor probleme ale stilului de ata, iar medicii uita de multe ori aceste
probleme. Daca medicii nu se implica, pacienții cauta sfatul în alta parte, existand riscul sa ii
influenteze surse eronate. Cand medicii se implica activ în promovarea sănătatii, pacienții raspund
frecvent și își modifica adecvat comportamentul.
De exemplu, incurajarea de catre medic de a intensifica actitatea fizica, în special daca se
asociaza cu sugestii clare, va determina probabil modificari ale comportamentului, de aceea timpul
Ruxandra RADU Suport curs Cercetare în Nursing
consumat de catre medic pare a fi eficient. Sfatuirea de catre medic a unui pacient de a scadea în
greutate sau de a intrerupefumatul este incununata cu succes la o mica parte din cazuri, însă este un
prim pas excelent prind promovarea sănătatii și prevenirea bolilor.
Interventiile directe ale medicului asupra dietei reduc de obicei nivelul colesterolului seric cu
aproximativ 8%. Tratamentul medicamentos poate fi mai eficient, însă este mai scump. De exemplu,
tratamentul cu lovastatin la barbati, pentru prevenirea primara a bolilor coronariene, costa peste
50.000 dolari pe an de ata salvata, exceptand persoanele cu risc foarte mare. Page | 7
Strategiile de tratament pentruhipertensiunea arteriala sunt mai eficiente; costul aproximativ al
screenin-gului și tratamentului hipertensiunii arteriale, luand în calcul ratele medii de complianta de
medicatie și tratarea cu un antagonist beta-adrenergic variaza de la aproximativ 15.000 dolari pe an de
viata salvata la un pacient cutensiune arteriala diastolica de 105 mmHg sau mai mare pana la
aproximativ
95 25.000-30.000
și 104 mmHg. de dolari
Costurile vor fi maipentru o persoana
mari prin utilizareacuunor
tensiune arteriala mai
medicamente diastolica
scumpe,cuprinsa intre
desi costul
este justificat daca o reducere a efectelor adverse detemina o imbunatatire a calitatii eticii.
Imunizarea, inclusiv vaccinarea antipneumococica și anti-gripala la varstnici și la pacienții cu
risc crescut, este o metoda eficienta de a reduce numarul de imbolnari și cheltuielile pentru ele.
Vaccinarile asigura protectia adultilor și copiilor fata de diferite boli. în plus, reduc și
transmiterea bolii la alte persoane. Imunizarile au determinat o scadere importanta a frecventei
epidemiilor. Imunizarea costa mai putin decat tratamentul bolii fata de care se realizeaza protectia, are
foarte putine efecte adverse grave și adesea este necesara la intrarea în scoala sau gradinita.
Programul standard de imunizare al copilului include vaccinuri pentru:
- difterie, tetanus şi pertusis (DTP)
- poliomielita (vaccin polio inactivat sau VPI)
- rujeola, oreion (vaccin urlian),
- rubeola ( ROR/RUR)
- varicela
- hepatita B (Hep B)
-- hepatita A (Hep
Haemophilus A)
influenzae tip b (Hib)
- vaccinul antipneumococic (PCV) pentru copiii mai mici de 5 ani
- gripa.
Vaccinul antigripal nu este indicat copiilor mai mici de 6 luni. Acesta este recomandat pentru:
- toti copiii cu varsta cuprinsa intre 6 -23 luni
- copiii în varsta de 24 luni sau mai mari cu diferite afecțiuni (ca siastmul, boala cardiaca sau
cronică sau cu sistem imun deficitar)
- contactii apropiati, incluzand contactii de la domiciliu și în afără casei, supraveghetorii
copiilor mai mici de 23 luni și a copiilor mai mari de 24 luni care prezinta un risc crescut
pentru complicatii postgripale.
Desi, preventia poate fi primara, secundara și tertiara, medicina de familie se ocupa mai ales de
cea primara și de cea secundara. Deci, serviciile preventive primare și secundare privesc mai ales
indivizii asimptomatici.
Preventia tertiara urmareste prevenirea complicatiilor ce pot apare la un individ deja bolnav;
în cadrul preventiei tertiare, medicul de familie urmareste pacientul prin intermediul controalelor
medicale periodice, urmareste evolutia bolii, controleaza respectarea tratamentului, urmareste
cresterea calitatii vietii pacientului acordind sprijin psihic pacientului și familiei acestuia.
În concluzie:
Preventia primara urmareste preintimpinarea aparitiei bolii prin masuri aplicate mediului și
individului: de exemplu:
- grija pentru calitatea apei potabile, pentru evacuarea gunoiului, pentru poluarea aerului,
pentru locuinte corespunzatoare .
- consilierea cu privire la incetarea fumatului, cresterea activitatii fizice, dieta adecvata,
consumului de alcool și droguri, folosirea centurilor de siguranta.
- Instituirea imunizarilor.
Preventia secundaraconsta de fapt în identificarea și tratarea personelor asimptomatice,(
utilizind metode clinice și paraclinice inclusiv metoda screeningului), care prezinta factori de risc
sau boala în stadiul preclinic și care deci nu a necesitat prezentarea la medic. De exemplu:
- Consultul sugarilor în vederea depistarii luxatiei congenitale de sold, anemiei feriprive, a
rahitismului( ca exemplu de metode clinice)
- Investigatii efectuate în vederea depistarii TBC, examinarile medicale periodice din cadrul
intreprinderilor și din cadrul serviciului militar facute în vederea depistarii bolilor de inima,
de plamini, diabet zaharat (prin metode paraclinice)
- Mamografia și testul Papanicolau pentru depistarea precoce a neoplasmului de san și a
celui cervical( ca exemplu de test screening).
Ruxandra RADU Suport curs Cercetare în Nursing
METODA SCREENINGULUI
Folosita frecvent în cadrul preventiei secundare necesita anumite precizari:
- Screeningul reprezinta examinarea initiala a unui individ care nu este inca sub ingrijiri
medicale, cu scopul de a depista activ o boala.
- Scopul: acest test separa indivizii aparent sănătosi în doua grupuri: cu risc crescut sau
scazut de a dezvolta o anumita boala pentru care testul a fost utilizat.
- Tipurile de boli care pot fi investigate cu aceasta metoda: Page | 9
o boli acute transmisibile (de exemplu rubeola)
o boli cronice transmisibile (de exemplu tuberculoza)
o boli acute netransmisibile (de exemplu intoxicatii)
o boli cronice netransmisibile (de exemplu glaucomul)
- Criterii
o
pentrusupusa
populatia ca un test screening
testului sa fie
ar trebui sa eficient:
se incadreze în grupa cu risc crescut pentru boala
pentru care se efectueaza testul.
o boala pentru care se efectueaza screeningul trebuie sa reprezinte un real interes pentru
indivizii care sunt supusi testului.
o boala care se urmareste a fi descoperita mai timpuriu este necesar sa aiba mijloace de
tratament sau control mai eficiente, decit boala în stadiul simptomatic.
o indivizii pentru care testul screening a fost gasit pozitiv vor fi asigurati ca, li se va
continua evaluarea.
- Caracteristicile testului screening:
o testul trebuie sa fie sensibil și specific( sa depisteze indivizii suspecti, și sa-i
diferentieze pe acestia de cei bolnavi).
o testul trebuie sa fie aplicabil și acceptat de un mare numar de indivizi.
o testul trebuie sa fie simplu: astfel incit sa ajunga la finalitate usor și repede.
o testul trebuie sa fie inofensiv pentru indivizii testati.
o testul trebuie sa fie putin costisitor.
Și în sfarsit preventia terțiară încearcă să impiedice agravarea factorilor care au dus la
imbolnavire (practic intervine în prevenirea aparitiei complicatiilor).
- infecții respiratorii
BPOC
- cancer colorectal
- cancer de sin
- cancer pulmonar
- accidente
PERSOANE
1. Persoane cuCU RISC
diabet CRESCUT
zaharat: se fac DE
testeÎMBOLNĂVIRE
pentru determinarea bacteriuriei , eventual
proteinuriei și glicozurie i.
2. Persoane cu istoric familial de diabet zaharat (rude de gradul intii sau doi), cu obezitate, cu
istoric de diabet zaharat gestational: la 3 sau la 5 ani testul glu cozei a jeun .
3. Persoane cu istoric personal de boala inflamatorie intestinala sau polipoza colonica și cele
cu istoric familial de polipoza familiala, cancer colorectal sau cancere cu alte localizari
sunt supuse colonoscopiei.
4. Sugarii, copii, adolescentii și persoanele care traiesc în zone cu apă insuficient fluorinată
sunt tratati cu supl im ent de fl uor .
Ruxandra RADU Suport curs Cercetare în Nursing
5. Femeile de vârsta fertila expuse la agenti teratogeni, cele care doresc sarcina peste vârsta
de 35 ani precum și cele cu istoric familial de boala genetica sau alte anomalii genetice
sunt supuse unei consil ier i genetice.
6. Paciente tinere care au menoragii sau indivizii provenind din America Latina, Caraibe,
Asia, bazinul mediteranean sau Africa, tuturor li se va face hemoglobinemia și
electr ofor eza hemogl obin ei.
7. Personalului din sistemul sanitar ce lucreaza cu produse din singe, indivizii care primesc ca Page | 12
tratament constant transfuzii, contactii permanenti ai unei persoane cu Ag Hbs +,
persoanele cu parteneri sexuali multipli în ultimile 6 luni și persoanelor care folosesc
droguri intravenos li se va administra vaccin ul anti-hep atita B.
8. Pacienții cu boli respiratorii, cardiace, renale cronice, copii, batrinii și cei imunosupresati
vor primi vaccinar
9. Persoanelor ea anti
cu diabet gri pala.
zaharat, fumatori, cu nivel crescut de colesterol, cu istoric familial de
boala coronariana la vârsta < de 50 ani sau cu nivel de cholesterol > de 240 mg/dl li se va
determina col ester olemia, li pidemi a, tri gli cer i demi a.
10. Testul H I V va fi efectuat urmatoarelor persoane: care au primit transfuzii în perioada
1975-1989 sau care au facut tratament injectabil neutilizind seringa de unica folosinta, care
solicita tratament pentru boli cu transmitere sexuala, care au avut contact sexual cu
partener HIV+, care au folosit sau folosesc droguri intravenos, care traiesc sau care au
venit din zone cu prevalenta crescuta precum și la prostituate.
11. Mamografia se face la paciente mai mari de 35 ani cu istoric familial de neoplasm de san
diagnosticat în premenopauza la o ruda de gradul I.
12. Vaccinul antipneumococic se face urmatoarelor persoane: cu boli cronice cardiace,
pulmonare, renale, splenectomizati, imunosupresati, bolnavi cu limfom Hodgkin, mielom
multiplu, cu diabet zaharat la alcoolici și cirotici.
13. Vaccinul anti r ubeolic se face la femei de vârsta reproducatoare fără evidenta a imunității.
14. Vaccinul M M R se face la toate femeile la care imunitatea nu poate fi dovedita.
15. Bol i le cu tr ansmi ter e sexual a : se testeaza pacienții cu recidive frecvente sau cei cu
parteneri sexuali multipli.
16. Dozar ea TSH se efectueaza la pacienți cu istoric familial de boala tiroidiana sau la pacienți
cu boli autoimune.
17. I DR la tube rculi n ă se face de rutina la copii, la pacienți cu simptomatologie clinica, la cei
care traiesc cu persoane cunoscute a avea TBC, la cei care provin din zone cu prevalenta
crescuta, la persoanele HIV+, la cei ce traiesc în conditii de promiscuitate, alcoolici și
persoane care folosesc droguri intravenos și personalul sanitar care lucreaza în institutii cu
risc crescut.
18. Imuniz ările facute în perioada de adolescent, adult, batrin:
- începând cu vârsta de 18 ani se face la fiecare 10 ani vaccin DT(antidiftero-tetanic).
- cei născuti dupa 1956 vor fi vaccinati contra parotiditei epidemice de regula făcându-se
trivaccinul MMR (antirujeola- parotidita epidemica- rubeola).
- femeile de vârsta fertila se vaccineaza contra rubeolei.
- vaccinarea antihepatitică B se face la pacienții cu risc crescut.
- vaccinarea antigripală se face la pacienții cu risc crescut, iar de la vârsta de 55 ani se
face anual.
- vaccinarea antipneumococica și antihaemophilus influenzae tip B se face la pacienții cu
risc crescut.
Alte masuri luate de catre medicul de familie pentru persoanele care prezinta factori de risc vor
fi expuse mai jos pe grupe de virsta.
Ceea ce este și mai important este consilierea în probleme de nutritie, de activitate fizica și mai
ales în ceea ce priveste comportamentul sănătos al indivizilor asimptomatici, fără probleme medicale
actuale și care realizeaza preventia primara.
Ruxandra RADU Suport curs Cercetare în Nursing
crimarenale
boli
alte cauze
Boala cardiovasculară
Boala arteriala coronariana(Coronary heart disease-CHD) este cauza principala de moarte în
S.U.A. în jur de 4,6 milioane de americani au CHD. Exista tendinta actuala de aparitie a mortii prin
CHD la indivizi sub 65 de ani .Populatia alba este mult mai afectata decit cea neagra.
În ceea ce priveste tratamentul CHD un rol esential pe l ângă medicatie îl are controlul
factorilor de risc sau a cauzei care produce CHD. Ereditatea, sexul, și îmbătrânirea explică
aproximativ 50% din cazurile de moarte prin CHD. Ceilalți factori de risc modificabili prin
schimbarea stilului de viata sau prin tratament medicamentos justifica restul de moarte prin CHD.
FACTORII DE RISC AI CHD
- Sexul: barbatii apartinind rasei albe sunt mult mai afectatidecit femeile de aceeasi rasa.
Barbatii albi sufera mai curind de infarct miocardic și moarte subita pe cind femeile albe de
angina pectorala.
- Vârsta: la barbat cu varsta mai mare de 45 ani riscul de aparitie a CHD creste.
La femeie cu varsta mai mare de 55 ani riscul de aparitie a CHD creste.
- Fumatul de țigări este cauza majora și bine cunoscuta a unor boli ce pot fi prevenite, de
aceea pacienții trebuie incurajati sa renunte la acest prost obicei. Fumatul plaseaza
individul în grupa pacienților cu risc de a dezvolta și ulterior a muri prin CHD. Fumatul
omoara aproape tot atit de multi indivizi prin boli cardiovasculare cit prin cancer
bronhopulmonar. Eficacitatea programelor de stopare a fumatului variaza, și s-a constatat
ca 95% dintre fumatori reusesc acesta performanta prin vointa proprie. Pentru a ajuta
pacientul se pot folosi: plasture transdermic cu nicotina sau guma de mestecat cu nicotina.
- Valoarea crescuta a colesterolului sanguin și a LDL(low-density lipoprotein) precum și
HDL(high- density lipoprotein)< 35 mg/dl sunt strins legate de frecventa aparitiei CHD cel
putin la maturitate. Se poate spune ca riscul de aparitie a CHD creste cu 1% pentru fiecare
1 mg% crestere a colesterolului.
- HTA (TA>140/90 gasita o data pe saptamina la aceasta valoare și cel putin doua saptamini
la rind) este un factor important care contribuie la cresterea riscului de a dezvolta CHD. în
S.U.A. exista maiacestei
75 ani; incidenta mult de 40 milioane
afecțiuni crestepersoane
cu vârstahipertensive
și depinde cu vârstanegrii
de rasa: cuprinsa
au unintre
risc18-
de
doua ori mai mare de a deveni hipertensivi decit albii; HTA conduce mai frecvent la negrii
la insuficienta cardiaca congestiva decit la rasa alba. HTA este mai frecvent legata de
virsta. Aproximativ 50% din populatia geriatrica este hipertensiva; dupa vârsta de 50 ani
incidenta HTA creste la femei.
- Sedentarismul este una din cauzele responsabile de moarte prin CHD.
- Obezitatea, în special în rindul indivizilor sedentari pare a fi o cauza minora a aparitiei
CHD.
Ruxandra RADU Suport curs Cercetare în Nursing
- Consumul de contraceptive orale în special în rindul femeilor mai mari de 35 ani,
fumatoare, este incriminat(desi legatura nu este foarte puternica) în cresterea riscului de
aparitie a CHD.
- Absenta terapiei substitutive cu estrogeni la menopauza constituie un factor de risc
minor.
- Instalarea prematura a menopauzei (fiziologic sau chirurgical) în absenta terapiei
substitutive cu estrogeni. Page | 14
- Diabetul zaharat.
- Istoricul familial de CHD la vârsta tinara este un bine cunoscut factor de risc.( de
exemplu: infarct miocardic sau moarte subita inainte de 55 ani la o ruda de gradul intii de
sex masculin, sau inainte de 65 ani la o ruda de gradul intii de sex feminin).
o
creatinina și ionograma
colesterol total, serica
HDL, trigliceride
o EKG( se face și la persoanele normotensive în anumite circumstante și este considerata
în acest caz ca metoda screening: la barbati peste 40 de ani care au mai mult de doi
factori de risc, la cei ce urmeaza sa inceapa un program de exercitii viguros, sau cei a
caror meserie trebuie sa ofere siguranta publica ca de exemplu pilotii).
- Controlul nivelului de colesterol în singe. Medicul de familie ar trebui sa- și sfatuiasca toti
pacienții , urmarirea consumului de grasimi din dieta precum și reducerea consumului de
lapte integral, unt, oua, și a grasimilor animale care au ca efect scaderea nivelului de
colesterol din singe și deci o protectie eficienta impotriva aparitiei CHD și a aterosclerozei.
o determinarea colesterolului sanguin este foarte importanta mai ales la maturitate și în
special daca exista evidenta de CHD. Tinind cont de variatiile valorilor de colesterol
obtinute, pentru ovaloare relativ reala trebuie respectate anumite reguli pe care
pacientul trebuie sa le cunoasca de la medicul sau, și anume:
Evitarea cofeinei (aceasta interfera cu valorile lipoproteinelor și deci trebuie
evitata cu 12 ore inainte de recoltarea singelui).
Evitarea exercitiilor fizice sustinute cu 12 ore inainte de recoltare.
Recoltarea dupa 12 ore de post alimentar
Mentinerea fumatului în limitele obisnuite ale pacientului.
Consum moderat de apa.
Determinarea la un laborator acreditat.
- Prevenirea fumatului sau stoparea lui este imperios necesara constituind al treilea factor de
risc al bolii cardiovasculare.
- Controlul diabetului zaharat și al obezitatii. Diabetul zaharat constituie al patrulea factor
favorizant al bolii cardiovasculare. în mod obisnuit nu exista o preventie primara; în
schimb o preventie secundara este posibila în cadrul grupelor cu risc crescut, prin
Ruxandra RADU Suport curs Cercetare în Nursing
determinarea glicemiei a jeun iar cind aceasta este normala se poate face testul oral de
toleranta la glucoză (75g) urmatoarelor persoane:
o Cu istoric familial de diabet mai ales diabet zaharat noninsulinodependent.
o La gravide cu glicemii la limita superioara a normalului
o La pacienți cu vârsta mai mare de 40 ani
o La pacienți care au disfunctii vasculare
o La pacienți cu tesut adipos în exces sau cu obezitate Page | 15
o La pacienți cu infecții recurente cutanate, genitale sau ale tractului urinar și în special
candidoze.
o Pacienți cu semne și simptome clasice de diabet( poliurie, polidipsie, polifagie și
scadere ponderala)
o
o Paciente etnice
Grupuri cu istoric obstetrical
cu risc crescut:deamericani
macrosomie
nativi, femei negre, afro-americani, hispano-
americani, indieni Pima.
- Obezitatea este considerata o boala cronica la fel ca diabetul zaharat și HTA, și de aceea
este greu de tratat și are un mare risc de a recidiva, chiar dupa ce s-au obtinut scaderi
ponderale de mare succes. Marea majoritate a obezilor prezinta o obezitate primara prin
exces de aport caloric care depaseste necesitatile metabolismului bazal în conditii normale.
Rarele cazuri de obezitate secundara trebuie tratate în colaborare cu unul sau mai multi
specialisti. Medicul de familie se intilneste cel mai frecvent cu obezitati primare.
Obezitatea primara implica ca și cauze atit factori ereditari cit și factori de mediu.
Tratamentul obezitatii primare este greu de efectuat pe termen scurt. Indiferent de cauza
obezitatii, medicul de familie trebuie sa faca preventie primara persoanelor predispuse și
atunci cind obezitatea exista va propune: restrictie calorica, exercitiul fizic regulat și
sustinut și modificarea comportamentului alimentar(foarte important la indivizii cu
tulburari afective). Toate acesta masuri sunt interdependente. Tratamentul farmacologic și
chirurgical este abordat de catre specialist eventual în colaborare cu medicul de familie. în
ciuda tuturor
pacientul eforturilor
și citeodata pacienților
și medicul; regulile
trebuie de frustrare
retinut impuse
ca indiferent de tratament
de gradul exaspereaza
pierderii ponderale
pacientul trebuie incurajat caci pierderi ponderale chiar minime au efect benefic în
scaderea morbiditatii.
- Estrogenoterapia la femeile aflate în postmenopauza: terapia de substitutie hormonala
protejeaza impotriva bolilor cardiovasculare: CHD și AVC( accident vascular cerebral-
stroke); estrogenii reduc cu 50% riscul de AVC și IM(infarct miocardic).
Mecanismul prin care estrogenii actioneaza este:
o reducerea nivelului sanguin de LDL și cresterea nivelului de HDL, avind ca rezultat
final scaderea colesterolului total.
o au efecte evidente asupra vaselor sanguine prevenind ateroscleroza: estrogenii au efect
antioxidant, minimalizind oxidare LDL ce reprezinta mobilul formarii placii de aterom
la nivelul vaslor.
o au efect vasodilatator prin actiune directa la nivelul celulelor endoteliale vasculare.
o scad coagulabilitate sanguina, efect ce este evident numai la doze mici de estrogeni(
0,625mg estrogeni conjugati); efectul este contrar la doze mari, cade exemplu cele care
se gasesc în contraceptivele orale.
Boala cerebrovasculară
Factorii de risc sunt reprezentati de:
- vârsta avansată este cel mai important factor de risc.
- HTA cu valori mari implica riscul de accident vascular cerebral. Se stie ca HTA este una
dintre cauzele majore ale aterosclerozei mai ales cind se combina cu hiperlipidemia, și ca
este cel mai important factor de risc modificabil astfel incit scaderea valorilor tensionale la
limite normale are un rol benefic de preventie a AVC.
- Fumatul de țigări.
Ruxandra RADU Suport curs Cercetare în Nursing
- CHD, fibrilatia atriala, și diabetul zaharat sunt toti, factori independenti demonstrati în
cresterea riscului de AVC.
- Consumul de contraceptive orale, și în mod special mai ales de catre femeile care
fumeaza se asociaza cu risc crescut de AVC.
Preventia AVC:
- Preventia primara:
o modificarea comportamentului: cu privire la dieta, exercitiul fizic, și renuntarea Page | 16
la fumat.
o consumul de aspirina s-ar spune ca protejeaza, însă nu a fost demonstrat.
- Preventia secundara:
o include screeningul pentru HTA care deja a fost prezentat, și care trbuie facut regulat la
barbati și femei
persoanele cu risccucrescut
vârstasacuprinsa intre 16-64
se faca screening de ani.
pentru Uniicarotidiene
stenoze medici recomanda ca la
prin examene
noninvazive( de exemplu Doppler pe carotide) sau pur și simplu auscultarea carotidelor
pentru depistarea de sufluri de stenoza.
Cancerul
Reprezinta a doua mare cauza de mortalitate dupa bolile cardiovasculare. Aproximativ 50%
din cancere apar la persoane peste 65 de ani și sunt reprezentate de: cancerul de plamini, de sin, de
colon și rect, de col uterin, și de prostata. Dintr factorii de risc cei mai importanti pentru dezvoltarea
cancerului, indiferent de localizarea acestuia este vârsta avansata. Aceasta se datoraza acumularii în
timp a mutatiilor genetice critice, care culmineaza cu transformarea neoplazica.
Cele mai frecvente localizari vor fi analizate mai jos:
Cancerul de col uterin: acest tip de cancer este considerat o afecțiune pentru care exista intr-
adevar posibilitatea unei preventii eficiente, deoarece acesta prezinta un stadiu preinvaziv de lunga
durata și care poate fi tratat precum și datorita existentei screeningului pentru citologia cervicala.
Factorii de risc:
- Activitatea sexuala: partenerii sexuali multipli și existenta actuala sau trecuta a bolilor cu
transmitere sexuala, ca: herpesul, sifilisul, gonoreea creste riscul pentru neoplazia
cervicala. Nu este inca clar daca acesti factori actioneaza separat sau prin acelasi mecnism
fiziopatologic.
- Contraceptivele orale: exista numai o asociere redusa intre utilizarea OC și cancerul
cervical. Ceea ce s-a demonstrat prin studii este, ca marea majoritate a femeilor care au
utilizat OC si-au inceput activitatea sexuala la o vârsta mai tinara, și au mai multi parteneri
sexuali. Folosirea alternativa de metode de contraceptie de tip bariera reduce riscul de
cancer cervical.
- vârsta primului contact sexual: Femeile care si-au inceput viata sexuala la o vârsta mai
tinara de 20 de ani au un risc de doua până la trei ori mai mare de a dezvolta cancer
cervical decit cele cu debut mai tardiv al vietii sexuale, chiar daca nu au mai avut și alti
parteneri sexuali dupa aceea; acest fapt pare legat de expunerea timpurie la papilomavirus
uman.
- Deficienta de acid folic și vitamina A și C au fost asociate cu dezvoltarea displaziei
cervicale.
Ruxandra RADU Suport curs Cercetare în Nursing
- Fumatul: asocierea intre fumatul tigaretelor și dezvoltarea cancerului cervical este
cunoscuta de mult timp, și este cert ca agentii mutageni din fumul de tigara se concentreaza
selectiv în mucusul cervical. Aceasta asociere este și mai puternica la grupele de vârsta
tinara( 20-29 de ani).
- Factori etnici și rasiali: negrii și hispanicii au un risc crescut de a dezvolta acest cancer.
- Factori socioeconomici: s-a demonstrat ca acest tip de localizare este în legatura cu igiena
sexuala la barbat, și ca femeile casatorite cu barbati carora li s-a practicat circumcizie din Page | 18
motive religioase sau alte motive(de exemplu femeile evreice) dezvolta foarte rar sau deloc
neoplasm cervical.
- Menarha și menopauza: vârsta de instalare a acestora și caracterul menstrelor nu par a fi
un risc. Intervalul intre menarha și primul contact sexual constituie un indicator mai bun al
riscului decit vârsta la primul contact( cu cit intervalul este mai mic cu atit mai mare este
riscul).
Preventie primara și screening:
- Preventia consta în masuri de educatie sanitara la adolescenti și mai ales în grupurile cu
risc crescut și inlaturarea pe cit posibil a acestor factori de risc.
- Screeningul se efectueaza la persoanele cu risc crescut, și este reprezentat de testul
Papanicolau (de citologie cervicala) care identifica modificari displazice cervicale. Se
recomanda efectuarea testului cind o femeie devine sexual activa, apoi la fiecare 1-3 ani
sub vârsta de 35 de ani și în sfirsit la fiecare 5 ani dupa aceasta virsta. Este de la sine
inteles ca la persoanele cu risc crescut testul se poate face oricind. Femeile cu risc crescut
sunt reprezentate de:
Cele cu vârsta cuprinsa între 25-60 de ani
Statut socioeconomic defavorizat
Detinute și prostituate
Trecut sau prezent de boli cu transmitere sexuala
Contact sexual la vârsta tinara
Cu
Cu avorturi
istoric deîndisplazie
antecedente
scuamoasa cervicala
Cele cu mame necasatorite
PROBLEME DE NUTRIȚIE
Pacienții trebuie informati în ceea ce priveste dieta ideala, adecvata virstei și necesitatilor
metabolice la modul general și atunci cind exista o afectiune metabolica sau o boala care presupune
respectarea unei anumite diete ei trebuie indrumati catre un nutritionist.
Regimul alimentar este foarte important pentru sănătate; există o tendință actuală mai ales în
țara noastra a unui consum bogat în grasimi, colesterol și zahar, și a unei ingestii relativ scazute de
fructe și vegetale proaspete consum care se asociaza mai devreme sau mai tirziu cu aparitia uneia din Page | 19
urmatoarele boli: ateroscleroza, boli cardiovasculare, cancer, diabet zaharat, obezitate care reprezinta
cauzele actuale de morbiditate și mortalitate.
Tendinta actuala este de a consuma de preferinta cereale integrale, vegetale, fructe, pește și
carne de pasăre (continutul în fibre al dietei protejeaza mai ales impotriva cancerului de colon, fiind
recomandat
integrala, ca dieta verzi
vegetalele medieșisagalbene,
continaanumite
20-30 glegume,
de fibrecitricele
pe zi; alimentele care contin fibre sunt: piinea
și cerealele).
Scăderea consumului de carne de porc, miel și vaca, ouă și alimente cu continut crescut de
colesterol precum și inlocuirea partiala a grasimilor saturate cu grasimi polinesaturate( aportul total de
grasimi (consumul de grasimi trebuie redus, și sa reprezinte cel mult 30% din calorii; aportul de acizi
grasi saturati sa fie mai mic de 10% din calorii iar aportul de colesterol sa fie mai mic de 300 mg/zi).
Evitarea obezitatii.( o metoda sensibila și uzuala de detectare a obezitatii, implica calcularea
indicelui masei corporale - BMI care se obtine prin raportarea greutatii corporale la în ălțimea
individului (kg/m2); riscurile sănătatii asociate cu obezitatea cresc progresiv cind BMI depaseste 30.;
intre 25-30 avem o supraponderabilitate).( BMI normal= 22).
Aportul total de calorii trebuie sa fie de aproximativ 40-50 de calorii/kgcorp/zi- aceasta fiind
valabil pentru un individ normoponderal și care desfasoara o activitate zilnica moderata.
Aportul total de grasimi trebuie sa reprezinte aproximativ 30% din totalul caloriilor:
- aportul de acizi grasi saturati trebuie sa furnizeze mai putin de 10% din calorii (gr ăsimea
saturată este solida la temperatura camerei și este reprezentată mai ales de grăsimile
animale).
- aportul de colesterol trbuie sa fie mai mic de 300 mg/zi.
- creșterea aportului de acizi grasi polinesaturati (acidul linoleic, linolenic și arahidonic)
acestia avind proprietatea de a scadea colesterolul sanguine (acestia sunt reprezentati de
grasimile vegetale, se numesc uleiuri și sunt lichide la temperatura camerei). Cele mai
valoroase uleiuri sunt cele de masline, de porumb, de floarea soarelui toate presate la rece.
- aportul de proteine trebuie mentinut la mai putin de 1,6 g/kg de greutate corporala.
Proteinele consumate trebuie sa provina mai ales din peste, icre, fasole, nuci, alune(
proaspete și fara adaus de ulei și sare) și carne slaba mai ales de pui ;
Se recomanda reducerea la minimum a consumului de alimente conservate prin sarare,
saramurare sau afumare(acestea din urma contin adesea substante carcinogene).
Scaderea consumului de zahar mai ales de dulciuri concentrate și monozaharide; se prefera sa
se consume polizaharide ca de exemplu amidonul care este continut în fasole, cereale(orez, griu,
porumb), cartofi, mazare.S-a considerat ca alimentele bogate în amidon ingrasa însă ceea ce este
periculos nu este amidonul ci adaosul în exces de smintina, sare, ulei, unt, margarina deci a grasimilor.
Cantitatea de glucide trebuie sa fie de aproximativ 50% din totalul caloriilor zilnice. Deci principala
recomandare este de a nu consuma glucide simple ci numai glucide complexe. Alimentele cu un
continut glucidic mai mare de 50% trebuie evitate. Se recomanda în special alimente cu un continut de
glucide 10-50%( piine neagra, cartofi, orez, paste fainoase, fructe proaspete și sucuri de fructe) și care
implicit au un continut crescut de fibre.
Aportul zilnic de sare trebuie sa fie mai mic sau cel mult egal cu 6 g.(rolul consumului excesiv
de sodiu în aparitia HTA este stiut. La toti indivizii se recomanda consum moderat de sare; unii
pacienți hipertensivi nu raspund suficient la dieta hiposodata altii raspund foarte bine acestia fiind mai
ales reprezentati de virstnici, cei cu antecedente familiale de HTA și pletoricii ei necesitind ajustarea
tratamentului hipotensor).
Consumarea de bauturi alcoolice cu moderatie sau deloc. (Moderat inseamna: 2 pahare cu bere
sau 2 pahare cu vin la masa și în nici un caz dimineata la prima ora).
Ruxandra RADU Suport curs Cercetare în Nursing
Aportul suplimentar de vitamine și minerale nu trebuie sa depaseasca aportul zilnic
recomandat:
- K (potasiul) este macroelementul major intracelular, iar carenta produce: slabiciune
musculara, hipotonie musculara( contribuie la buna desfasurare a activitatii musculare și
nervoase). Se gaseste mai ales în fructe și legume dar și în alimentele de srcine animala.
Se pierde în cadrul unui tratament intempestiv cu diuretice, diaree, în perioadele de post cu
deficit proteic major; se inlocuiesc pierderile cel mai bine cu suc de fructe. Page | 20
- Na și Cl (sodiul și clorul): macroelemente implicate în mentinerea echilibrului
hidroelectrolitic și acidobazic. Na are și el un important rol în mentinerea normala a
activitatii musculare și nervoase. Carenta acestor elemente este foarte rara.Clorura de
sodiu(sarea de bucatarie) se poate usor adauga alimentelor cind exista pierderi: caldura
excesiva
Clorul insotitala de
participa transpiratie
formarea abundenta,
acidului clorhidricutilizare
din suculirationala
gastric. a diureticelor, varsaturi.
- Mg (magneziul) este un alt macroelement care intervine în metabolismul calciului fiind
parte componenta a tesutului osos și avind și rol de cofactor enzimatic.
- P (fosforul) macroelement prezent în os și necesar în cele mai multe procese metabolice
din organism.
- Ca (calciul) reprezinta macroelementul cu cea mai mare pondere în structura organismului
fiind prezent în os și deci necesar pentru dezvoltarea osoasa normala; de asemeni este
necesar în cadrul unei activitati normale musculare și nervoase intervenind și în coagularea
sanguina.
Aceste sase minerale se numesc macrominerale și sunt esentiale pentru o nutritie
corespunzatoare fiind necesare intr-o cantitate de 100mg/zi.
Exista și microminerale care sunt necesare intr-o cantitate de sub 100 mg/zi fiind reprezentate
de crom, cobalt, cupru, iod, mangan, molibden, seleniu, zinc, fluor, fier. De regula deficienta acestor
minerale este rara și simptomele deficientei nu sunt bine definite (sint nespecifice): de exemplu:
anemie, probleme dermatologice, neurologice și sunt greu de distins de la vitamina la vitamina sau
intre minerale
deficienta sau sunteste
de minerale confundate cu alte
foarte rara dezordini
și chiar metabolice.
de vitamine. Aceleîndeficiente
cele mai care
multeautari
fostindustrializate
cel mai bine
intelese trebuie prevenite astfel:
- Deficienta de fier: carenta de fier determina anemie feripriva. Rezervele de fier ale
organismului se constituie în ultimile luni de sarcina astfel incit pina la virsta de 4 luni nu
este nevoie sa se suplimenteze cu fier dieta sugarilor cu exceptia prematurilor care se nasc
cu rezerve insuficiente de fier. Diversificarea alimentatiei dupa virsta de 4 luni asigura
necesarul de fier de 0,5-1mg/zi. Preventia anemiei feriprive se face printr-o alimentatie
echilibrata cu alimente care contin fier: carne, ficat, galbenus de ou, legume verzi, fructe și
prin fier suplimentar în perioadele de necesitati crescute: sarcina(mai ales sarcini
repetate), pubertate , pierderi menstruale abundente, indivizi cu statut socioeconomic
defavorizat care dezvolta anemie din cauza saraciei sau ignorantei. Necesarul zilnic de fier
este de 15-20mg.
- Deficienta de iod: iodul se gaseste în sarea de bucatarie iodata. Dieta inadecvata determina
aparitia gusei endemice, iar deficienta cronica determina hipotiroidismul iar la copii
cretinismul.
- Deficienta de calciu sau ingestia inadecvata cauzeaza la copil rahitismul și la adulti poate
contribui la instalarea osteoporozei. De asemeni poate determina o mineralizare defectuasa
a dintilor și fenomene de spasmofilie și tetanie. Profilaxia rahitismului este obligatorie și
presupune evitarea nasterilor premature și administrarea de vitamina D și calciu femeii
gravide în ultimile luni de sarcina. Profilaxia postnatala se face prin administrarea
vitaminei D de la virsta de 2 saptamini și prin promovarea alimentatiei la sin obligatoriu
cel putin trei luni. Calciul de obicei nu se administreaza de rutina, deoarece consumul unei
cantitati suficiente de lapte asigura necesitatile zilnice ale sugarului, el fiind necesar în
anumite circumstante: prematuritate, malnutritie, aport de lapte mai putin de 500ml/zi,
dupa imobilizare în gips. Daca însă s-a luat decizia de a se administra calciu acesta se va da
Ruxandra RADU Suport curs Cercetare în Nursing
sub forma de lactat sau gluconat de calciu 40mg/kgcorp/zi pentru sugarul alimentat natural
și 140 mg/kgcorp/zi pentru sugarul alimentat artificial și evitarea excesului de fainoase.
- Deficienta de magneziu se asociaza frecvent cu cea de calciu, femeile fiind afectate cu
predominanta. Ca tratament preventiv este o alimentatie bogata in: cereale integrale, fasole,
alune, frunze verzi, germeni de griu. Administrarea de magneziu este foarte utila în
profilaxia bolii coronariene, la pacienții alcoolici, la pacienți cu spasmofilie sau tetanie
tinind cont ca la acestia deficitul este aproape constant. Se administreaza 400-500mg Mg Page | 21
ionic/zi, concomitent cu vitamina B6 care faciliteaza trecerea intracelulara a magneziului(
deoarece cele mai multe deficite sunt intracelulare în prezenta unei magneziemii normale);
în deficitele mixte de calciu și magneziu se administreaza concomitent 200mg calciu
ionic/zi.
Aportul- deVitamina
vitamine:A (retinol): RDA (recommended daily allowances- doza zilnica) este de
800-1000 micrograme retinol. Sursele principale sunt reprezentate de: legumele cu
frunze verzi și legume galbene și portocalii precum și în ficat, pestele și untura de
peste, untul. Deficienta de vitamina necesita suplimentarea zilnica, însă o
alimentatie echilibrata asigura deplin necesitatile zilnice. Este esentiala pentru
vedere (deficitul producind hemeralopie), în reglarea structurii și functiei
membranelor celulare, în procesul de crestere al oaselor și dintilor, precum și în
functionarea normala a gonadelor.
- Vitamina D (colecalciferol): RDA este de 5 micrograme( 200 UI) pe zi. Este
sintetizata în piele sub influenta razelor ultraviolete. Are rol în absorbtia calciului și
în metabolismul osos. Deficienta acestei vitamine determina rahitismul la copii, și
la adulti osteomalacia. Preventia este obligatorie incepind din saptamina a doua de
viata cu 400 UI/zi oral.
- Vitamina E (tocoferol): RDA este de 8 micrograme/zi. Se gaseste în vegetale,
seminte și simburi, în cereale și în uleiurile lor. Deficienta este foarte rara. Este un
antioxidant
peroxizii carecare protejeazadin
se formeaza grasimile polinesaturatecontribuind
acizii polinesaturati, și indeparteaza
de oxidare,astfel la protectia
membranelor celulare; deficienta producind hemoliza eritrocitelor data de lipsa de
protectie impotriva peroxizilor și cretinurie prin afectare musculara. Este data ca
adjuvant în diverse boli, însă cu certitudine nu se stie cit este de eficienta.
- Vitamina K: RDA este de 65 micrograme/zi. Are rol în coagularea singelui. Se
gaseste în vegetalele verzi și este sintetizata de bacteriile intestinale. Deficienta este
extrem de rara și duce la hemoragie mai ales la nou nascuti inainte de maturizarea
tractului digestiv( care au tub digestiv steril).
- Vitamina B1 (tiamina): RDA este de 1,1-1,5mg/zi. Are rol de cofactor enzimatic în
metabolismul glucozei și al acizilor grasi. Se gaseste în carnea de porc, organe, oua,
vegetale verzi, cereale integrale, nuci. Dieta inadecvata duce la dezordini în
metabolismul carbohidratilor și afectarea activitatii unor enzime în eritrocite și
leucocite, iar clinic apar manifestari neurologice( tulburari de somn, depresie,
ameteala, dureri de cap, oboseala cronica), și la nivelul aparatului cardiovascular(
Beriberi). Alcoolismul cronic asociat cu dieta inadecvata determina sindromul
Wernicke- Korsakoff, astfel incit Vitamina B1 se administreaza de rutina la
alcoolicii cronici, pentru a preveni acest sindrom.
- Vitamina B2 (riboflavina): RDA este de 1,3-1,7mg/zi. Este precursoare a unor
coenzime implicate în procesele de oxidoreducere, iar dieta inadecvata( ea se
gaseste in: lapte, vegetalele verzi, nuci, alune, carne slaba) determina leziuni ale
mucoaselor, ale pielii(dermatita seboreica), la nivelul gurii( cheilita, stomatita
angulara, glosita) și leziuni corneene.
- Vitamina B6 (piridoxina): RDA este de 1,6-2mg/zi. Are rol de cofactor pentru
multe enzime din metabolismul glucozei, și în sinteza proteinelor. Se gaseste in:
ficat, peste, nuci, cereale integrale, seminte de floarea soarelui, soia, germeni de
Ruxandra RADU Suport curs Cercetare în Nursing
griu. Dieta inadecvata determina manifestari clinice: leziuni la nivelul pielii și
mucoaselor, anemie sideroblastica, disfunctii neuronale pina la convulsii și
modificari de personalitate. Suplimentarea în scop preventiv este necesara în
anemii, la alcoolici, și în tratamentul cu izoniazida la pacienții cu tuberculoza
pentru consolidarea imunitatii.
- Vitamina B12 (cobalamina): RDA este de 2 micrograme/zi(necesitatile sunt
crescute pe perioada gestatiei). Se gaseste: ficat, rinichi, lapte, deci numai în Page | 22
produse de srcine animala. Are rol de cofactor enzimatic,in hematopoeza, în
metabolismul acidului folic, și în mentinerea integritatii tecii de mielina. Deficienta
de vitamina este foarte rara. Suplimentarea cu scop preventiv de vitamina B12 este
necesara numai la persoane strict vegetariene, la cei cu afectiuni ale stomacului și
ileonului( lasindrom
hepatice, de malabsorbtie,
hipertiroidieni aclorhidrie,
și la alcoolicii cronici.gastrectomie),
Deficienta de lavitamina
cei cu B12
boli
determina anemie megaloblastica, megaloblastoza în maduva osoasa, neuropatie
periferica prin alterarea formarii tecii de mielina( parestezii, ataxie, incetinirea
proceselor cognitive, depresie, confuzie și uneori psihoza), leziuni ale suprafetelor
mucoase, glosita și eliminarea de acid metilmalonic în urina.
- Acidul folic (folatul): RDA este de 180-200 micrograme /zi( necesitatile sunt
crescute pe perioada graviditatii și lactatei, la cei cu sindroame de malabsorbtie, la
alcoolicii cronici). Sursele de acid folic include pe cele secretate de bacteriile
intestinale, precum și cele din: ficat, drojdie de bere, vegetale verzi. Intervine ca
coenzima în metabolismul aminoacizilor și în sinteza AND-ului. Deficienta include
anemie megaloblastica, megaloblastoza în maduva osoasa, și tulburari
gastrointestinale.
- Niacina (acidul nicotinic și nicotinamida): RDA este de 15-19 mg/zi. Sursele sunt
reprezentate de: acidul nicotinic deriva din metabolismul triptofanului (10%), restul
provine din alimente: drojdie de bere, ficat, legume și carne. Niacina are rol de
cofactor
pelagra. enzimatic în numeroase reactii de oxidoreducere. Deficienta produce
- Acidul pantotenic: RDA este de 5-10 mg/zi. Este larg raspindit în alimente. Este
un precursor în sinteza CoA.
- Biotina: este secretata de bacterii intestinale intr-o cantitate suficienta astfel incit
chiar în lipsa ingestiei deficienta nu este cunoscuta decit rar. Are rol de coenzima în
reactii de carboxilare. Deficienta determina dermatita seboreica, anorexie, greata, și
dureri musculare, fiind determinata precum am spus nu numai de o dieta inadecvata
dar mai ales de factori favorizanti: tratament antibiotic care distruge flora
microbiana producatoare de biotina și ingestia de avidina care se gaseste în albusul
crud și care impiedica absorbtia biotinei.
- Vitamina C (acidul ascorbic): RDA este de 60mg/zi. Sursele de vitamina sunt
reprezentate de: citrice, capsuni, pepene galben, coacaze negre, precum și marea
majoritate a legumelor crude sau minimum preparate. Pe masura ce legumele se
deshidrateaza ele pierd vitamina. De asemenea se recomanda ca legumele
conservate prin refrigerare, inainte de a fi folosite pentru gatit sa nu se lase sa se
dezghete. Vitamina C este un cofactor în sinteza colagenului, este necesara în
sinteza norepinefrinei și epinefrinei, are efect antioxidant protejind celulele
impotriva actiunii nocive a radicalilor liberi, și nu în ultimul rind favorizeaza
absorbtia fierului. Deficienta produce scorbutul: cu afectarea pielii și intirziere în
vindecarea ranilor, impiedica mineralizarea osoasa și dureri la nivelul articulatiilor,
fragilitate vasculara pina la diateza hemoragica, anemie. Exista o serie de situatii
cind necesarul de vitamina este crescut însă este de retinut ca în orice situatie
megadozele sunt nocive: stresul, fumatul, consumul de aspirina, alcoolul, și cei ce
se drogheaza. Foarte important: persoanele care au deficienta de glucozo-6-fosfat-
dehidrogenaza și cei cu talasemie nu vor primi doze mari de vitamina C.
Ruxandra RADU Suport curs Cercetare în Nursing
CURS 2 – Page | 23
DEFINIREA TRATAMENTULUI
În timp ce stiinta ofera remedii noi iar medicii fac eforturi de a trata tot mai rafinat diferite
tulburari, prea multi pacienți pentru care sunt preconizate aceste intervenții se pare ca nu reusesc sa
beneficieze de aceste eforturi, și nu din cauza lipsei de eficacitate a tratamentului.
Este un paradox aparent - desi avem tratamente eficace, raspunsul terapeutic în tulburarile
psihiatrice nu se ridica intotdeauna la nivelul acestei eficacitati. În Grecia antica, Hipocrate a observat
că pacienții își pot împiedica propria vindecare prin sustragerea de la tratamentele prescrise și,
probabil pentru prima oara în istoria medicinei, atragea atentia asupra noncompliantei. Dupa 21 de
secole, problema persista. Noua din zece pacienti nu iau corect medicamentele prescrise sau nu le
iau deloc. Pentru ca remisiunea și recuperarea sa devina o realitate trebuie evitate recaderile ori
cronicizarile, iar unul dintre factorii importanti în procesul terapeutic este reprezentat de complianta.
O definitie formala a compliantei la tratament este - gradul în care utilizarea de catre o persoana a
medicamentelor coincide
persoane corespunde cu indicatia
cu sfatul medical).medicului (mai general - masura în care comportamentul unei
Dimensiunile
Statutul psihologice
şi rolul fiecăruia individuale de „actorilor”;
(aşteptarea ale rol, aptitudinea de rol şi comportamentulîn rol)
care are la bază aspecte sociale şi culturale ale actului medical;
Modificarea rolurilor pe parcursul relaţiei terapeutice. Aspectele enumerate mai sus
influienţiază atât comportamentul medicului cât şi al pacientului.
Relaţia terapeutică este expresia interacţiunilor dintre cei doi actori sau dintre constelaţii de
actori, care are la bază acţiuni complementare, astfel:
2.1. Medicul (terapeutul) oferă îngrijire specializată şi este vectorul principal deservicii de
sănătate. Are o apartenenţă la un grup profesional conturat social, are uncomportament
normat prin formare profesională şi prin legislaţia domeniului medical. În relaţia
terapeutică are o poziţie de ascendenţă faţă de pacient generată de controlul pe care-l deţine
prin informaţie şi abilităţi asupra bolii şi bolnavului; Statutul social al medicului se
defineşte prin poziţia de element cheie în domeniul sanitar, recunoscut în interiorul
sistemului de acte normative speciale, dar şi în exteriorul sistemului (colectivitate). Dacă
recunoaşterea în sistem este marcată de aspecte formale (cod, acte deorganizare, acte
juridice etc.), recunoaşterea în afara sistemului nu mai are o mormare oficială ciinclude şi
pe cea informală (eficienţă, aptitudini relaţionale etc). Locul important pecare-l deţine
medicul în societate provine din valoarea ataşată vieţii, sănătăţii şi mortii, din punctul de
vedereal percepţiei beneficiarilor de sănătate. Dacă beneficiarii nu ar valoriza la înalt grad
viaţa,determinantele cultural-sociale ar diminua statutul medicului, ceea ce dezvălui
caracterul profundcultural al statutului în funcţie de determinante ale colect ivităţilor
umane. Statutul medicului este asociat cu valori ca: putere, cunoaştere, devotament,
eroism, putere de sacrificiu. Acestea sunt concluziile unui studiu realizat de W. James
(1988), în SUA,care plasează medicul pe locul I din primele 10 profesii. În România, anul
1993; într-o cercetarerealizată pe un eşantion de elevi de liceu din clasa a XII-a, profesia de
medic ocupă poziţia III, după profesor universitar şi judecător. Datele prezentate mai sus
evidenţiază percepţiamodificărilorsociale ale statutului social, care nu are la bază
doar competenţe şi eficienţă , ci şiaspecte legate de modificările privind recunoaşterea
socială prin prisma compensării salariale,care este un indicator ce nu poate fi ignorat.
Activitatea medicală nu mai poate avea strict uncaracter de apostolat, pentru că se
desfăşoară într-o societate care are impone medicului ca pentrucompetenţă să parcurgă o
pregătire laborioasă şi costisitoare (informaţii, specializări, congrese). G. Saxon (1960)
identifică câteva elemente care concură la definirea statutului medicului:
o Duritatea studiilor şi frustrările conexe;
o Responsabilităţile crescute faţă de viaţa, ceea ce induce tensiuni morale (uneori
extreme);
o âStres profesional suplimentar datorat unor surse specifice ca: programul de lucru,
aversiune legată de aspecte maladive ale corpului, organelor, produselor corpului.Rolul
medicului constă în: evaluare şi diagnoză; stabilire, explicarea şi aplicarea curei,
maximalizarea funcţionării pacientului şi minimalizarea durerii şi suferinţei. Cele patru
coordonate ale rolului au la bază determinantele sociale descrise de T. Parson şi G.
Field, pe baza cercetărilor de psihologie socială, astfel:
Ruxandra RADU Suport curs Cercetare în Nursing
1. Competenţă tehnică, care este prioritară în eficienţa actului medical, mai ales
însocietatea contemporană în care accentul se deplaseaază de pe semiologia
subiectivă şi exploratorie, pe ivaluarea tehnicizată a diferitelor
disfuncţionalităţi. Ceea ce reclamă însă societăţile ajunse la un înalt grad de
industrializare a actului medical este tocmai diminuarealaturii umane a relaţiei
terapeutice, adică a cea componentă subiectivă care are frecvent o pondere
ridicată în eficienţa actului medical. Competenţa tehnică se obţine prin studii, Page | 26
examene, concursuri, titluri. Acestea pot conferi bolnavului garanţia
competenţei tehnice, dar nu şi a celei practice. Bolnavul porneşte în relaţia sa de
la competenţa tehnică a medicului dublată de sursesubiective suplimentare de
informare cu privire la eficienţa practică (competenţe dobândite social) ca şi
confirmări sociale
2. Universalismul venite
este este din
un partea beneficiarilor
principiu al acţiunii (reputaţie
terapeuticeacţională).
prin care medicul
nu poaterefuza ajutorul pe criterii de apartenenţă la sex, orientare sexuală, rasă,
religie, etnie, etc. Raportulmedic-pacient este reglementat de reguli formale şi
nu de criterii personale, care pot avea caracter discriminativ în acordarea
serviciilor de îngrijire. Refuzul declaar al de a acorda jutor medical
estesancţionat prin codul medical şi este pus în act de Colegiul de disciplină sau
după caz, poate fiacţionat în instanţă. Uneori refuzul nu poate fi definit în
termani clari, iar medicul poate prin tipulde relaţie, acţiune le sau
comportamentele sale să lase loc interpretării de a fi refuzat un pacient. Analiza
comportamentală a celor doi actori poate a duce la lumină un comportament
mascat alrefuzului.
3. Specificitatea funcţională este o caracteristică care decurge din caracterul
specializatîntr-un domeniu strict al activităţii medicului şi anume boala
pacientului. Medicul acţioneazădoar asupra bolii acestuia, nu şi asupra altor
aspecte ale bolnavului ca profesie, afaceri, viaţă privată, chiar dacă în relaţia
terapeutică
medico-legaleexistă informaţii
eliberate. care decurg
Implicarea în din datele
viaţa anamnestice
privată saudin actele
a pacientului poate
determinadistorsiuni ale actului medical, care prejudiciază atât actul cutativ în
sine, cât şi statutul şi poziţiamedicului în sistemul profesional sau în sistemul
social al pacientului.
4. Neutralitatea afectivă este o componentă derivată din specificitatea funcţională
care se referă la comportamentul obiectiv şi nonemoţional manifest al
medicului faţă de pacient. Psihologia omului bolnav cere căldură, empatie, care
sunt expresii emoţional-comunicaţionalepozitive, ca expresie a acceptării,
înţelegerii şi compasiunii specialistului faţă de omul care seafşă nu doar în
suferinţă fizică ci şi psihică legată de consecinţele secundare ale bolii (durere,
teamă, frică, disperare, doliu, anxietate). Accesul nelimitat al medicului la
intimitatea corporală şi psihică a bolnavului este o sursă de control al medicului
asupra pacientului, care se află în situaţie de vulnerabilitate datorită pirderii
temporare sau definitive a echilibrului homeostatic şi aautonomiei funcţionale,
ceea ce crează premisele unor tulburări de relaţionate între cei doi actori, care
translatează relaţia pe alte roluri ca: prieten, frate, părinte etc, roluri nespecifice
actuluiterapeutic. Neutralitatea afectivă se referă la controlul situaţiei de către m
edic, chiar dacăatitudinile şi comportamentele acestuia pot în diferite momente
ale actului terapeutic să capeteespectul rolurilor descrise mai sus, Medicul
glisează pe roluri dar nu se identifică cu ele, ceea ce permite bolnavului să-şi
modifice şi el poziţia în procesul terapeutic de la dependenţă laautonomie
funcţională şi socială.
5. Orientarea spre colectivitate este o cerinţă a profesiei de medic care se
desprinde din raportul de direcţii privind mobilul profitului. Deşi profesia de
medic se înscrie în grupa profesiilor liberale, mobilul profitului material este
Ruxandra RADU Suport curs Cercetare în Nursing
secundr, mobilul principal fiind bunăstarea psiho-somatică a pacientului. În
medicină şi psihologie direcţia bunăstării este îndreptată spre persoană şi
colectivitate, în timp ce în alte afaceri direcţia bunăstării este orientată
preponderentspre sine. Aceste considerente decurg din modul în care se
poziţionează medicul fată de pacientulsău, prin baza convepţiilor sale despre
profesie, lume şi valoarea pe care o atribuie vieţii şi bolii. Principiul este de
dorit şi se manifestă diferit de la medic la medic pe baza reglementărilor Page | 27
oficiale, dar mai ales prin reglementări care provin din concepţia personală
despre mobilul profitului.
6. Dimensiunea morală (conduită admisă şi practicată într-o societate) a actului
medicaldecurge din capacitatea medico-legală de a legitima starea de boală cu
consecinţele
bolnavul directe
face (familie, grupşi profesional,
parteasupraindividului indirecte asupra
alte grupurilor
grupuri din care
sociale).
Dimensiunea morală a actului medical se referă la totalitateacomportamentelor
medicului faţă de pacient şi aparţinători în diferite momente ale activităţii şi
sereferă la trei momente principale:
• evaluarea bolnavului, colectarea infor maţiilor, stabilirea diagnosticului
şiinstituireatratamentului asu terapiei, realizate prin mijloace specifice ca:
anamneză, explorări funcţionale,diagnostic, prognostic, indicaţie, tratament,
terapie, profilaxie etc. Confidenţialitatea rezultatealor etapelor precizate mai
sus este o cerinţă a actului medical caresuportă delimitări cuprivireladirecţia şi
conţinutul aspectelor care pot aveacaracterconfidenţial.Acest aspect decurge
din criteriile morale standardizateși instituţionalizatesau de cele acceptate de o
practică socialăneoficializată,dar admisă prin consensul amjorităţii. La nivel
individual creşterea drepturilor pacienţilor la informareşi acces la informaţiile
referitoare la starea de sănătate, scade aparent puterea medicului în faţa
pacientului, care astfel este şi antrenat încreşterea responsabilităţiipersonale în
menţinerea stării de sănătate. Rezerva şi prudenţa în informarea bolnavului
saufamiliei este un proces terapeutic care aducemodificări în relaţia lor
terapeutică,în sensulvariaţieiasertivităţii;
• legitimareastăriide bolnav care decurge din stabilirea diagnorticului şi
instituirea unui tratamentşi care se materializeză prin acte cu caracter medico-
legal: reţetă medicală, recomandarecătre alte servicii,fişă de evaluare, protocol
medico-chirurgical, certificat medicaletc. Legitimarea stării de bolnav este o
dimensiune morală pentru că din aceste proceduri sau acte decurg atitudini ale
pacienţilor şi aparţinătorilorfaţă rolul de bolnavşi modificări comportamentale
care sunt ataşate comportamentului tipic sau atipic de bolnav. Moralitatea
legitimorii sociale sereferă mai ales la efectele secundare alelegitimării în
cazuri opuse bolnavului real, ca tulburare de personalitate de tipul ipohondriei,
în care boala are un caracterpronunţat imaginar, dar care prin conversie poate
genera o simptomatologie cu ele mente similarecelor organice. Diagnosticul
diferenţial va reduce incidenţa legalizării sau substituirii unei boli cualtaşi
instituirea unei conduite terapeutice adecvate;
• legitimarea stării de bolnav este privită şi prin prisma beneficiilor sociale
ale bolii carecapătă un caracter oficial, exprimat ă prin: întreruperea parţială
activităţii (concedii medicale) acordate pentru îngrijirea sănătăţii, reducerea
activităţii sau schimbarea locului de muncă, dacăconsecutiv unei boli s-a
produs o incapacitate de muncă temporară sau definitivă, acordarea
unor facilităţi sociale cu carcter compensator pentru starea de invaliditate
temporază sau definitivă,întreruperea activităţii prin pensionarea pe caz de
boală, obţinerea unor drepturi financiare din partea asiguratorilor, dacă
persoana are asigurare de sănătate şi profesională în sistem privat.În
Ruxandra RADU Suport curs Cercetare în Nursing
România, Reglementarea instituţională a poziţiei sociale a ofertantului de
sevicii desănătate este precizată prin acte normative care să asigure unitatea
nomenclatorului de funcţii şiarmonizarea lui în vederea integrării europene.
2.2. Pacientul (bolnavul) cere îngrijire de sănătate şi este persoana cu care medicul ca
ofertant îşi exercită rolul medical. În relaţia terapeutică pacientul are un comportament de
rolgenerat de valori despre sănătate şi boală, credinţe despre actul medical, reprezentări şi
atitudini faţă de act în ansamblul său sau faţă doar de un segment al acestuia (ex: acceptă Page | 28
evaluarea şidiagnosticul, dar rejectează tratamentul sau secvenţe din acesta). Faţă de
medic, al cărui statut şirol au un caracter de continuitate, pacientul care se află în situaţia
de îmbolnăvire capătă un statut şi un rol ataşat caracterizat prin discontinuitate.
Discontinuitatea are la bază modificări temporarea ale statutului anterior generat de limitări
funcţionale
ataşat roluluifizice, psihicebolnavă.
de persoană şi sociale care stăla baza unui nou repertoriu comportamental
• Cooperaremodificarea
mutualăatitudinilor;
este o formă mai puţin frecventă care poate fi consideratăexpresia
unei relaţii de tip”adult-adult”, în care cei doi actori au contacte rare ca în bolile cu
caracter cronic, de lungă durată, în care cooperarea presupusă dă uncaracter permisiv
relaţiei terapeutice în afara spitalizării. Astfel, medicul are o acţiune de conducere de la
distanţă prin stabilirea conduitei terapeutice deîntreţinere şi supraveghere la etape de
timp mai mari, ceea ce creşte gradul de acceptarea şi responsabilizare a pacientului şi
de acceptare mutuală a planului de susţinere şi modificări al stilului de viaţă. Carcterul
permisiv al relaţieiterapeutice poate deveni şi factor de risc pentru pacienţii care sunt
slab autonomisau care ua funcţionat un timp destul de lund pe modelul autoritar şi care
laschimbări bruşte ale stilului de cooperare m edicală nu sunt suficient de flexibili în a
Ruxandra RADU Suport curs Cercetare în Nursing
se adapta la noi relaţii cu boala lor. Participarea activă şi autoasumată a pacientului este
expresia acceptării bolii ca stare şi îndeplinirii conştiente a strategiilor pentru
menţinerea autonomiei funcţionale în toate planurile. Relaţia cu potenţial conflictual
sau conflictuală are la bază convingerile diferite aleactorilor relaţiei terapeutice despre
boală care pot fi sistematizate în cinci dimensiuni:
1. identitate: recunoaşterea semnelor, simptomelor, denumirii bolii;
2. cauzalitate: factori posibili care au declanşat boala şi stadiul (acut/cronic); Page | 29
3. evoluţie: percepţia duratei bolii;
4. consecinţe: percepţia efectelor bolii în plan fizic, psihologic (emoţional), social şi
economic;
5. curabilitate: percepţia gradului în care boala poate fi vindecată şi controlată.
Perspectivele diferite asupra bolii sunt generate de influenţe sociale şi culturale, care au un
caracter tranzitoriu de la o cultură la alta, dar şi grade conţinuturi diferite generate de cultură
profesională a medicului şi de gradul de cultură profană a pacientului.Situaţia cu potenţial conflictual
este generată şi de factori ce ţin de tipul de comportamental actorilor în cadrul relaţiei terapeutice,
astfel că se impune evaluarea tipului de comportamente ale actorilor pentru eficientizarea
relaţiei în sensul cooperării şi reducerii conflictualităţii potenţiale sau manifeste. În literatura medicală
sunt citate situaţii particulare în care bolnavul nu solicită ajutor şitotuşi necesită intervenţie terapeutică
tocmai pentrucă nu au discernământul bolii sau prezintă risc vital pentru sine sau colectivitate:
intoxicaţii etilice cu violenţă,psihotici suicidari sauheteroagresivi, toxicomani în sevraj, violenţi
domestici etc. Conflictualitatea este generată deabsenţa evaluării riscului de către pacienţi şi refuzul de
a colabora în cadrul relaţiei terapeuticedeterminată de gradul dimunuat de d iscernământ şi de
agresivitatea manifestată (Baron, 1991). Un alt factor frecvent citat ca sursă a unei relaţii
disfuncţionale a actului terapeutic estecarcterul imatur al ueni categorii de pacienţi care în boală
dezvoltă comportamente de regresie infantilă, care tind să utilizeze boala ca beneficiu secundar, mai
ales în plan emoţional dar şi social, ceea ce-i face să dezvolte un comportament dependent de boală,
cu impact conflictogen
menţinerea lor în statutulcumedicul
de bolnav permanent. curan ţi,terapeutică
sau mediciiRelaţia prin excesul investigaţii
dintredeprincipalii actori, medic şi
solicitate şi
pacient, are la bază boal ca entitatedescriptibilă car se cere a fi înlocuită cu starea de sănătate
anterioară. Se constată deci că cei doi actori vin în relaţia terapeutică cu aspectul obiectiv şi cel
subiectiv al bolii suferinţa. În cadrulrelaţiilor terapeutice suferinţa este de regulă indezirabilă şi trebuie
îndepărtată prin mijloace specifice şi înlocuită cu starea de bine şi confort. Or, în cadrul activităţii
medicale este posibilă dezvoltarea unei stări particulare denumită iatrogenie.
Iatrogenia este o stare psihică reactivă a pacientului determinată de atitudini gresite ale
medicilor şi personalului sanitatar, care prin atitudini, acţiuni, sugestii sau orice act voluntar sau
involuntar pot induce reactiv suferinţă subiectului. Termenul este de srcine greacă şi este format din
particula iatros (medic) şi gennan (a naşte, a produce) care a dat în limba r omână iatrogenie, asociat
echivalenţei negative e efectelor relaţiei celor doi actori ai actului terapeutic. Iatrogenia poate fi
prezentă în toate domeniile medicale şi are la bază două categorii de factori: ce provindinspre medic şi
personalul sanitar şi factori care provin dinspre pacient.Cea mai largă categorie de factori iatogeni
sunt generaţi de medic sau personalul sanitar şi constau în:
•
tulburări de contact
comportamentale şi comunicare
sau ignorarea ei); cu pacientul (slabă cunoaştere a tipologiei
• ermetismul limbajului de specialitate (explorator, diagnostic) cu caracter intenţional sau
accidental faţă de pacient;
• slabe capacităţi empatice, comprehensive;
• manifestarea dubiilor profesionale (esploratorii, diagnostice, terapeutice);
• explorări funcţionale excesive;
• medicaţii excesive: pacientul este el însuşi sursă sau teren de receptare şi interpretare a
actelor sau atitudinilor medicale care conduc la dezvoltarea iatrogeniilor prin:
Ruxandra RADU Suport curs Cercetare în Nursing
• factori ceţin de medic: aspecte tehnice ale actului medical (examinare superficială, grabă,
atitudini rutinare înprescripţii, neglijarea aspectelor psihosociale ale bolii şi bolnavului),
capacităţistructurale ale persoanei în actulmedical (sugestieşi persuasiune,capacităţirelaţionale,
optimism vs. pesimism),cogniţii despre boală (încredere în tratament, idei preconcepute, rata
succes şi eşec anterior), limite asumate vs.absenţa limitelor, prestigiul în comunitateaştiinţifică
etc. Pe baza factorilorprezentaţi mai sus se organizează tipuri de relaţii şi grade diferite ale Page | 31
complianţeipacientului la tratament care poate lua două direcţiide dezvoltate:
o hipocomlianţă (până la non-compliaţă), care constă în reducerea adeziunii
pacientului la prescripţiile medicului, situaţie în care pacientul reduce sau ignoră
total prescripţiile medicale, care este puţin predictibilă pentru însănătoşire;
o hipercomplianţă (până la dependenţă) care constă în exces de adeziune a
pacientului
grad redus dela prescripţiile medicale pea fondul
asumare şi autonomie unei relaţii
pacientului. de dependenţă
Literatura excesivă şi
medicală evidenţiază
rata ridicată a comlianţei în bolile acute şi mai redusă încele cronice cum este
în cazul hipertensiunii arteriale sau diabetului, unde aderenţa la tratament poate să
scadă până la 30% din cazuri. După caz, în rândul medicilor se constată o
supraestimarea a cooperării şi adeziunii pacientului în telaţia terapeutică, iar
convingerea că respectarea recomandărilor medicale este în interesul pacientului
poate sta la baza unei atitudini de blamare acelor care au atitudini hipocompliante
sau non-compliante. Blamarea pacientului este de nedorit pentru că nu construieşte
punţi de legătură şi este mai eficace identificarea factorilor care pot produce non-
complianţa care analizaţi şi modificaţi să vină în sprijinul relaţiei terapeutice.
Relaţia terapeutică suferă astăzi modificări care sunt în legătură cu sporirea
participării pacientului la actul medical, odată cu dezvoltarea reprezentărilor
acestuia despre boli. Desacralizarea progresivă a informaţiilor profesionale ale
medicului şi creşterea i nformaţiilor ştiinţifice ale pacientului pun relaţia terapeutică
într-o nouă poziţie în care relaţia cooperativă areo dezvoltare extensivă prin:
1. pacienţii au reprezentări mai bogate despre boală şi sănătate prin intermediul
mass-mediei, dar nu în egală măsură şi competenţe. Astfel, o categorie de
pacienţi vor dezvolts uncomportament inadecvat prin autotratament cu srcine
în cultura profană şi cea profesional medicală, iar alţii vor fi cei care vor deveni
mai exigenţi dar şi mai cooperativi în programul de îngrijire medicală;
2. creşterea responsabilităţii prsoanei cu privire la propriasănătate se va mnifesta
printendinţă de a cere informaţii despre boală în aspecte privind denumire, cauze,
tratamente, manevre intervenţii propuse de medic, dar şi acţiuni de negociere a
alternativelor terapeutice, ceea ce se înscrie în drepturilepacienţilor la informare
despre conţinutul actelor medicale, riscuri asumate în procesul terapeutic;
3. modificarea competenţelor pacienţilor şi ale medicului în bolile terminale în
raport deopinia pacientului şi discutarea legiferării eutanasiei, ca formă finală
conştientă şi legaşă deîntrerupere a cursului vieţii în circumstanţe pe care le
stabileşte pacientul şi medicul său sub unstric control medico-legal;
4. modificarea rolului medicului din ofertant de servicii medicale în boală în
promovator al culturii
culturii modelului de sănătate,
proactiv de sănătate creşre rolulmodelului
ceea şicereducerea individului în asumarea
pasiv clasic al
bolnavului.
REFUZUL TRATAMENTULUI
Nu exista inca o definitie general acceptata în ceea ce priveste capacitatea pacientului de a
urma un tratament indicat. Metodele de monitorizare electronica au aratat ca peste 30% dintre pacienți
omit multe dintre dozele prescrise, indiferent de boala, prognostic sau simptome.
O serie de studii arata ca peste 70% din toate medicamentele prescrise nu sunt de fapt
consumate, ca 40-50% dintre tratamente nu reusesc sa produca rezultatul dorit sau determina
complicatii din cauza utilizarii inadecvate și ca exista o complianta mai slaba la antidepresive fata de
tratamentele somatice. Experienta cu pacienți suferind de DZ (diabet zaharat), insuficienta renala,
TBC și HTA arata ca aderenta la tratament e în jurul a 40-60% iar nivelul compliantei – complianta
inseamna - adeziune a bolnavului la mijloacele terapeutice necesare ameliorării stării sale de sănătate),
nu este legat direct de severitatea afecțiunii.
Cel putin 50% dintre pacienți pleaca din cabinetul medical și nu își amintesc ce li s-a spus și ce
trebuie sa faca. Intre pacienții cu boli cronice, 80% aplica incorect cel putin un aspect al programului
de autoingrijire recomandat. Complianta este un comportament al pacientului care joaca un rol
fundamental în succesul sau esecul final al oricarui tratament deoarece este o conditie necesara
(desigur nu și suficienta) pentru succesul terapeutic.
Ruxandra RADU Suport curs Cercetare în Nursing
Refuzul total de a lua medicamentul, subdozarea substantiala a unui medicament eficace,
dozarea intermitenta (erori ale intervalelor dintre doze) sau intreruperea prematura și nu în ultimul
rand supradozarea - duc la eficienta clinica redusa (sau chiar absenta) și riscuri substantiale ale
tratamentului. Complianta e legata mai ales de perceptia de catre pacient a starii lui de boala, de
atitudinea pacientului fata de tratament și de constiinta bolii, de costurile medicamentelor, efectele
secundare ale tratamentului și tratamentul inadecvat a simptomelor de boala. Complianta cu
tratamentul de lunga durata este mai greu de obtinut decat pentru cel de scurta durata. Page | 33
Treisman (2001)arata ca cei cu boli cronice care nu mai percep simptome sau simt o
ameliorare își pot suspenda administrarea medicamentelor deoarece cred ca nu mai au nevoie de ele.
De asemenea cei care simt o agravare sau efecte secundare pot deveni la un moment dat mai putin
aderenti. Stilul de viata. Anumite comportamente pot influenta capacitatea de a mentine un tratament,
unul dintre cele mai evidente fiind consumul de alcool sau de substante psihoactive.
Chesney (1997) și Eldred (1997) considera ca ar fi vorba mai curand de stilul de viata haotic
al acestor pacienți decat de utilizarea drogului în sine. Alte probleme pot fi determinate de o viata
activa, incarcata, perceperea administrarii medicamentelor ca factor de perturbare al activitatilor sau
momentelor placute precum concediul, o calatorie, etc. dar și influenta asupra compliantei pe care o
aduc modificarile rutinelor din timpul activitatilor amintite.
Ruxandra RADU Suport curs Cercetare în Nursing
CURS 3 – Page | 35
CAUZELE ANOREXIEI
Nu sunt pe deplin intelese. Se poate dezvolta printr-o combinatie de factori declansatori:
biologici, psihologici și sociali.
Chiar daca nu s-a demonstrat, persoanele cu anorexie prezinta un nivel crescut de serotonina,
un neurotransmitator, care poate duce la aparitia unor manifestari comportamentele anorexice ca și
retragerea sociala și reducerea apetitului alimentar. Nu este clar daca cel mai mare nivel al serotoninei
este prezent inainte sau dupa debutul infometarii.
Studii recente au demonstrat ca prezinta un risc crescut de a dezvolta anorexie persoanele care
au în familie un membru cu aceasta af ecțiune (parinte, sora sau fratele). Totusi, implicatia genetica
reprezinta doar o mica pondere a cauzei. Alti factori includ cateva trasaturi de personalitate precum și
presiunile sociale și culturale. Evenimentele stresante din viata ca și mutatul, divortul, decesul unei
persoane dragi, pot declansa anorexia.
SIMPTOMELE ANOREXIEI
Simptomele frecvente și actiunile corelate cu anorexia includ:
- frica intensa de a castiga în greutate
- restrictia consumului de alimente sau al unor anumite tipuri de alimente care contin orice
fel de grasime
- greutate mai mica decat 85% din greutatea standard corespunzatoare inaltimii, (la un copil
sau adolescent, pierderea sau necastigarea în greutate în timpul perioadei de crestere
reprezinta un motiv de ingrijorare)
- aprecierea propriului corp cași supraponderal,în ciuda faptului ca pacientul are o greutate sub
limita standard (aceasta tulburare poarta denumirea de imagine distorsionata a corpului)
- un program de exercitii istovitor
- ascunderea alimentelor și eviarea abordarii subiectelor legate detulburarile de
alimentatie sau pierdere în greutate
- unele persoane anorexice își provoaca voma sau utilizeaza laxative sau diuretice pentru a
- pierde în greutate.
distrugerea smaltului dentar este cel mai frecvent simptom care se dezvolta ca urmare a
episoadelor repetate de voma.
Semnele obisnuite ale malnutritiei cuprind:
- greutate mica a corpului
- constipatia si golirea incetinita a stomacului
- par fragil, piele uscata și unghii friabile
- sani micsorati
- oprirea menstruatiei sau perioade lungi de amenoree
- senzatia de frig, cu o temperatura a corpului mai scazuta decat în mod normal
- presiune sanguina scazuta
Ruxandra RADU Suport curs Cercetare în Nursing
- bradicardie, mai putin decat 60 de batai pe minut
- diminuarea sensibilitatii nociceptive (perceptiei durerii)
- colorarea violacee a pielii de la nivelul extremitatilor (bratelor și picioarelor) datorita
circulatiei ineficiente
- edeme la nivelul mainilor și picioarelor
- piele de culoare galben-portocalie, în special la nivelul palmelor și mainilor.
Page | 37
Persoanele cu anorexie adesea dezvolta adevarate ritualuri asociate cu alimentarea care pot include:
- alegerea de modalitati speciale de a manca alimentele, de a acumula alimentele, de a
colecta recipientele și de a prepara mancaruri elaborate pentru alte persoane fără a manca
din preparatele gatite
- petrecerea unei perioade lungi de timp pentru a taia și rearanja mancarea pe platouri pentru
- a creeapersoane
aceste impresia pot
ca s-a mancat
ascunde deja
mancarea sau sa se scape de ea pe ascuns în timpul mesei.
MECANISM FIZIOPATOGENETIC
Anorexia adesea debuteaza cu inceperea unei diete normale în scopul de a pierde cateva
kilograme dar aceasta dieta este depasita cand persoana devine obsedata de dieta și își limiteaza
aportul de alimente mai mult decat este sănătos. Cu timpul, persoana își restrictioneaza cantitatea și
tipurile de alimente. Restrictia de alimente nu se limiteaza de obicei numai la dieta ci și la nevoia de a
controla ceva în viata; aceste persoane gasind un sens al puterii cand își controleaza setea și foamea.
Anorexicii devin retrasi social și își perd interesul pentru lumea din exterior.
Pe masura ce boala avanseaza, apar manifestari comportamentale irationale, ca si:
- impunerea de reguli alimentare – de exemplu, eliminarea produselor de consum zilnic
sau carnea, deoarece acestea contin multe calorii
- creearea de ritualuri alimentare – mestecarea alimentelor de cateva ori
- dezvoltarea unei aversiuni fata de mancare – teama de a castiga în greutate daca alimentul
se consuma în intregime
- pierderea senzatiei de foame
- efectuarea de exercitii în mod excesiv, pana în momentul producerii de leziuni
- administrarea de laxative sau diureticesau provocarea vomei datorita fricii de
a castiga în greutate
- infometarea si malnutritia asociate anorexiei în mod obisnuit cauzeaza complicatii ca și
osteoporoza sau aritmiile cardiace.
Deseori, alte afecțiuni psihice debuteaza impreuna cu anorexia, ca de exemplu depresia,
ingreunand tratamentul. Tratamentul precoce al anorexiei ofera cel mai bun prognostic de recuperare.
Cu cat o persoana prezinta un comportament alimentar mai irational, cu atat este mai dificil de a-i
implementa o perspectiva sănătoasa a nutritiei. Din moment ce exista o negare puternica a problemei
și deseori este observata disimularea alimentarii, partenerul de obicei este prima persoana care
apeleaza la tratament de specialitate pentru persoana anorexica. Persoana care sufera de anorexie este
de obicei examinata de medic pentru alte simpome corelate cu anorexia.
Acestea pot include:
- fatigabilitatea și apatia (lipsa de energie)
- dureri abdominale și cateodata constipatie
- amenoree
- episoade frecvente de voma (chiar daca persoana nu recunoaste ca și le provoaca)
- simptome ale depresiei
- dureri articulare (cauzate de exercitii efectuate excesiv sau dezechilibrul hidroelectrolitic).
FACTORI DE RISC
O persoana cu risc pentru dezvoltarea anorexiei prezinta:
- istoric de tulburari alimentare în randul rudelor de gradul I ca și mama, sora și în mod
special în cazul gemenilor
- diferite trasaturi de personalitate, ca de exemplu perfectionismulși parerea proasta despre sine
- diferite presiuni culturale și sociale, în mod particular conflictele în familie
Ruxandra RADU Suport curs Cercetare în Nursing
- antecedent de abuz sexual sau fizic (chiar daca nu toate victimele abuzurilor dezvolta
tulburari de alimentare).
Parintele poate avea motive de ingrijorare daca:
- copilul își exprima preocuparea legata de greutate la o varsta frageda
- o adolescenta care este supraponderala primeste complimente pe masura ce incepe sa
piarda în greutate.
Page | 38
CONSULTUL DE SPECIALITATE
Se recomanda consultul medical de specialitate daca o persoana draga:
- prezinta semne de anorexie ca de exemplu pierderea rapida în greutate, refuzul de a se
alimenta, canalizarea atentiei pe mentinerea greutatii, provocarea de varsaturi sau abuzul
de laxative saudietei
și continuarea diuretice. Perceptia
în ciuda distorsionata
atingerii unei greutatia mult
imaginii
sub proprii ca fiind supraponderal
limita normala
- pierderea mare în greutate și continuarea pierderii în greutate
- instalarea amenoreei
- program de exercitii intensive care determina aparitia de leziuni și cu toate acestea
persoana anorexica nu sisteaza efectuarea exercitiilor
- frica intensa fata chiar și de un castig mic în greutate, aceasta interferand cu consumarea
de preparate alimentare sănătoase
- a fost diagnosticata cu anorexie și prezinta ameteli, tulburari de somn sau simptome ale
depresiei sau anxietatii
- sa se apeleze la un tratament de specialitate daca o persoana este tratata de anorexie și
prezinta un ritm cardiac neregulat sau palpitatii, lipotimii (lesinuri) sau dureri severe în
orice portiune a corpului, ca de exemplu la nivelul articulatiilor.
INVESTIGAȚII
Nu exista teste specifice pentru diagnosticul anorexiei. O anamneza detailata, un examen
obiectiv complet, intrebari specifice de screening pot ajuta în identificarea tulburarilor de alimentare.
Stabilirea statusului mental poate fi necesar pentru diagnosticul anorexiei sau al altor afecțiuni
asociate, ca de exemplu depresia.
Indicele de masa corporala trebuie stabilit pentru a determina daca o persoana prezinta o
greutate mai mica decat greutatea standard. în general este considerata prezenta anorexia daca IMC
(indicele de masa corporala) este egal sau mai mic de 17.5 la adulti.
Analizele sanguine ar trebui efectuate de asemenea pentru a stabili gradul de nutritie. Se
recomanda realizarea de radiografii pentru a determina daca exista o reducere a masei osoase cauzata
de osteoporoza, care deseori apare ca și rezultat al anorexiei.
Alte teste pot fi efectuate daca afectarea cardiaca sau
renaladatorata malnutritiei este suspectata.
Diagnosticul anorexiei poate fi dificil, în special daca persoana care prezinta afecțiunea
incearca sa ascunda problema. Este de preferat ca o persoana apropiata sa insoteasca pacientul
anorexic la medic, fiind astfel disponibila sa raspunda la intrebarile legate de comportamentul
alimentar al persoanei în cauza. Negarea problemei și disimularea alimentarii sunt cele mai frecvente
caracteristici ale anorexiei.
Ruxandra RADU Suport curs Cercetare în Nursing
DIAGNOSTIC PRECOCE
Depistarea și tratamentul precoce al anorexiei sunt importante pntru recuperarea și prevenirea
evolutiei progresive a bolii spre o forma mai grava. Cu cat are o durata mai mare anorexia, cu atat este
mai dificil de a corecta comportamentul alimentar inadecvat.
Deoarece majoritatea cazurilor de anorexie debuteaza în adolescenta, membrii familiei ar
trebui sa fie primii care sa recunoasca simptomele afecțiunii. Chiar daca adolescentul poate refuza
tratamentul de specialitate, este important pentru familie consultul unui medic daca apar motive de Page | 39
ingrijorare în momentul în care copilul prezinta cateva simptome de anorexie. Cu cat tratamentul este
instituit mai precoce, cu atat este mai probabila recuperarea completa dupa aceasta afecțiune cronica.
Din nefericire, nu exista screening de rutina pentru tulburarile de alimentare. Persoanele cu
anorexie, de obicei nu cer ajutor specializat. Cel mai des, o persoana apropiata suspecteaza ca exista o
fi evidenteșidoar
problema apeleaza și incurajeaza
dupa ce pacientul
anorexia a fost sa pentru
prezenta ceara ingrijiri
o lunga de specialitate.
perioada Totusi, simptomele pot
de timp.
TRATAMENT INIȚIAL
Toate persoanele care sufera de anorexie necesita tratament. Obiectivele tratamentului sunt de a
restabili o greutate normala și un comportament alimentar adecvat și de a trataafecțiunile somaticeși psihice
asociate cu malnutritia, ca de exemplu osteoporozasau depresia.Corectarea perceptiilor, atitudinilor și
comportamentelor anormale corelate cu tulburarile de alimentare reprezinta o parte a tratamentului extins.
Ideal, tratamentul este furnizat de catre o echipa care cuprinde psihiatrul, medicul de familie și
nutritionistul. în functie de gravitatea bolii, tratamentul de initiere cuprinde în mod obisnuit:
- restabilirea greutatii normale. Dobandirea unei greutati normale deseori atenueaza sau
elimina tulburarile de alimentare, ca de exemplu strangerea de alimente sau
comportamentul obsesiv compulsiv (tulburare anxioasa caracterizata prin repetarea
gandurilor și imaginilor în mintea pacientului cu comportamente repetitive ulterioare)
- acordarea de consiliere profesionala, pentru a ajuta persoana anorexica sa realizeze ca
are o problema și sa-si imbunatateasca perceptia imaginii corpului, sa se concentreze pe
afectarea relatiilor, de obicei prin terapie individuala sau de familie
- acordarea de sfaturi de catre nutritionist , pentru a ajuta în stabilirea unor principii
alimentare sănătoase și pentru o mai buna intelegere a conceptului de alimentatie echilibrata
- tratamentul altor afecțiuni care frecvent apar asociate cu anorexia ca de exemplu
depresia sau afecțiunile cardiace. Prezenta și a altor afecțiuni concomitent cu anorexia
complica tratamentul putand extinde durata și intensitatea tratamentului aplicat.
In cazul formelor grave sau amenintatoare de deces, tratamentul de initiere în spital cuprinde:
- tratarea infometarii. Aceasta implica tratarea afecțiunilor medicale determinate de
anorexie, ca deshidratarea, dezechilibrul hidroelectrolitic sau afecțiunile cardiace. Uneori,
fluidele și alimentele sunt administrate printr-un tub plasat în stomac prin nas (sonda
nazogastrica) sau parenteral (inravenos)
- refacerea statusului nutritional – obiectivul tratamentului este de a castiga în greutate cu
grija și treptat, cunoscand cand este prezenta senzatia de foame sau satietate și invatand
cum sa se alimenteze sănătos
- ingrijirea afectiva și dezvoltarea increderii în medic reprezinta o parte importanta a
recuperariiinvatarea
care poate
deinclude:
noi comportamente alimentare
invatarea controlului afectiv
dezvoltarea increderii în persoanele care acorda ajutor.
TRATAMENT AMBULATORIU
Continuarea
Obiectivele unei bune
tratamentului ingrijiri
individual vorla fidomiciliu ajutacatre
stabilite de medicul de pacienți
în recuperarea familie,lorpsihiatru
anorexici.
și
nutritionist. Cateva dintre obiective cuprind:
- invatarea de comportamente alimentare noi
- propriul control emotional
- dezvoltarea increderii în persoanele care incearca sa le acorde ajutor
- membrii familiei vor trebui de asemenea sa sustina obiectivele psihice și somatice pentru a
facilita vindecarea. Informarea despre boala va fi folositoare pentru membrii familei la fel
de mult ca și pentru persoanele care prezinta afecțiunea
- acordarea de sprijin persoanei apropiate care sufera de anorexie nervoasa
- suport oferit de catre familie persoanei anorexice.
TRATAMENT MEDICAMENTOS
Antidepresivele (ca și fluoxetine) pot fi folosite daca persoanele cu anorexie sufera și de
depresie sau alta tulburare de anxietate, ca și tulburarea obsesiv - compulsiva. Unele studii indica
faptul ca inhibitorul selectiv al serotoninei fluoxetine (de exemplu, Prozac) poate reduce incidenta
recidivelor anorexiei. Persoanele cu anorexie care utilizeaza și alte medicamente pentru alte afecțiuni
necesita o monitorizare stricta și sa fie examinate în mod periodic de catre medic. Aceste persoane
necesita verificarea ritmului cardiac, temperaturii și presiunii sanguine. Trebuie efectuate acestor
persoane și teste sanguine pentru a evalua cantitatea de medicament din sange, deoarece malnutritia și
greutatea foarte mica pot modifica eficienta medicamentelor.
Este foarte importanta avizarea pacienților, familiei și persoanelor care ofera ingrijiri medicale sa
supravegheze indeaproape adultii și copiii care utilizeaza antidepresive din cauza posibilitatii de suicid. Acest
lucru este în mod special important la inceputul tratamentului sau cand sunt modificate dozele. Pacienții
trebuie de asemenea supravegheati pentru a observa daca se accentueaza anxietatea, atacurile de panica,
și mania. Este foarte important de supravegheat
agitatia, iritabilitatea, insomnia, impulsivitatea, ostilitatea
aceste comportamente în randul copiilor care sunt mai putin capabili sa-si controleze impulsivitatea la fel de
mult ca și adultii și cateodata prezinta risc mai mare de a fi expusi impulsurilor suicidale. Nu se recomanda
oprirea administrarii de antidepresive, ci doar simpla monitorizare a persoanelor care utilizeaza acest tip de
medicamenteși daca apar motive de ingrijorare sa se apeleze la medic.
TRATAMENT
Nu exista tratamentCHIRURGICAL
chirurgical pentru anorexie.
ALTE TRATAMENT
Consilierea profesionala reprezinta o parte importanta a programului de recuperare a
persoanelor anorexice. Consilierea individuala este frecvent necesara pana la un an și poate dura pana
la 5-6 ani pentru a asigura o indreptare completa a trasaturilor psihologice ale afecțiunii. Consilierea
nu este inceputa în mod normal decat dupa ce persoana a depasit criza nutritioanala chiar daca
pacientul este lipsit temporar de motivatie sau intelegere.
Ruxandra RADU Suport curs Cercetare în Nursing
Tipuri de consiliere care sunt eficiente în tratamentul anorexiei cuprind:
- consilierea psihologica. Terapia cognitiv-comportamentala poate fi folosita în tratamentul
anorexiei. Acest tip de terapia invata pacienții cum sa-si schimbe atitudinea și
comportamentele fata de alimentatie. Chiar daca s-a demonstrat eficienta în tratamentul
altor tulburari alimentare (ca de exemplu bulimia nervoasa), cercetarile continua pentru a
confirma eficienta acestei terapii și în tratarea anorexiei. în mod obisnuit tratamentul
cognitiv-comportamental consta în 20 de sedinte de terapie de-a lungul a catorva luni, cu Page | 41
toate ca în cazul anorexiei, necesitatea tratamentului poate continua pentru cativa ani, mai
repede decat pentru cateva zile;
- terapia de grup – programul de tratament impreuna cu alte persoane poate fi foarte
folositoare. Persoanele cu aceste afecțiuni își pot impartasi succesele și esecurile, sa se
incurajeze,
sedintele desa își acorde
terapie sfaturisuplimentar
individuala utile. Totusi, este important
intalnirilor de grup;pentru pacient sa continue
- terapia de familie – cateodata membrii familiei interfera în necunostinta de cauza cu
programul de recuperare a anorexiei. Prin terapia de familie se educa intreaga familie
despre anorexie și acest lucru fiind foarte eficient în tratarea acestei afecțiuni. Initial, se
poate ajuta persoana sa recupereze în greutate. Pe de alta parte, terapia de familie se
concentreaza și se confrunta cu alte probleme familiale;
- sfatul nutritionistului – este foarte important pentru persoanele anorexice sa primeasca
sfatul nutrionistului. Un dietitician ajuta în alcatuirea unei diete. Dietiticianul incearca sa
schimbe focalizarea pacientului de pe numararea caloriilor alimentelor pe consumarea
mancarii preferate intr-un mediu relaxant și placut. Persoanele care prezinta aceasta
afecțiune trebuie sa castige în greutate saptamanal pana ce ajung la greutatea standard
corespunzatoare inaltimii. Dupa aceea se recomanda mentinerea greutatii. Pentru a facilita
castigul în greutate suplimentele nutritionalelichide ca și Ensure și Sustacal pot fi folosite;
- terapia suplimentara – un studiu recent sugereaza ca zincul poate fi adaugat pentru a
recupera în greutate în cazul persoanelor care sunt tratate în spital. Totusi, sunt necesare
mai multe cercetari pentru a confirma orice beneficiu.
PROFILAXIA
Nu exista nici o metoda pentru a preveni anorexia. Tratamentul precoce poate reprezenta cea
mai buna modalitate de a preveni progresia bolii. Cunoscand simptomele de debut și apelarea imediata
la un tratament de specialitate poate ajuta în prevenirea complicatiilor anorexiei nervoase. Cercetarile
recente indica medicamentul fluoxetine (ca de exemplu Prozac) care este util în reducerea recidivelor
acestei boli. Apelarea la un diagnostic și tratament precoce poate juca un rol important în prevenirea
progresiei bolii spre o forma mai grava.
Chiar daca nu exista metode de a preveni anorexia, exista multe metode prin care adultii pot
ajuta copiii și adolescentii sa-si dezvolte o parere corespunzatoare despre ei insasi și sa invete sa
abordeze alimentatia și exercitiile cu o atitudine pozitiva. Realizand aceasta se poate preveni în randul
copiilor și adolescentilor dezvolarea anorexiei.
Ruxandra RADU Suport curs Cercetare în Nursing
OBEZITATEA
Obezitate este o stare patologică - din grupul bolilor de nutriție - sau fiziologică cu potențial
patologic, care se referă la persoanele suprapoderale, (greutatea corporală raportată la înălțime).
Domeniul medical care se ocupă de obezitate se numește „bariatrie”.
În secolul 21 se vorbeşte tot mai des despre obezitate ca despre o epidemie a civilizaţiei
moderne. Statisticile internaţionale indică, pentru prima dată, că obezitatea face mai multe victime Page | 42
decât fumatul. Obezitatea reprezintă o problemă cu care copiii se confruntă din ce în ce m ai des. În
ultima vreme, pe lângă eforturile educaţionale ale părinţilor de a -i învăţa pe aceştia cum să mănânce
sănătos şi să facă mişcare în mod regulat, copiii au început să fie trataţi de obezitate ca şi adulţii.
Aceste tratamente includ medicamente ce controlează greutatea, dar şi chirurgia de tip bypass gastric.
Ca şi adulţilor, nici copiilor nu le este deloc uşor sau comod să scadă în greutate şi astfel mare
parte din copiii obezi
Obezitatea se transformă
este una dintreîncele
adulţimai
obezi.
grave probleme de sănătate cu care se confruntă
umanitatea, în unele dintre ţări ea fiind chiar a doua cauză a mortalităţii. Conform studiilor recente, în
România rata obezitaţii este de 25%, iar 50% dintre români sunt supraponderali.
Obezitatea este o boala cronică ce are la bază numeroşi factori, ea însăşi reprezentând un factor
de risc major pentru sănătate, producând boli de inimă, creşterea presiunii sângelui, diabetul şi
cancerul. Obezitatea reprezintă a doua cauză de mortalitate după consumul de tutun.
Un element important al strategiei de prevenţie a guvernului britanic îl constituie reducerea
deceselor prin îmbunătăţirea dietei şi nutriţiei. În Anglia s -a introdus un nou program: “5 a day target=
5 pieces of vegetables or fruits”.
CLASIFICAREA
Obezitatea poate fi:
- simplă - prin ingerare calorică excesivă și o activitate normală sau slab deteriorată
(obezitatea „sumo”);
- morbidă - limitează activitatea normală, respirația, circulația sangvină și impune pacientului
perioade îndelungate de odihnă în urma unor exerciții ușoare (sindromul Pickwick);
- hipotalamică.
DIAGNOSTIC
Există diferite criterii diferite de apreciere și determinare a obezității:
Indexul Broca
Acesta este un raport dintre înălțimea persoanei exprimată în centimetri minus 100 de
centimetri și greutatea în kilograme. în a doua jumătate a secolului XX se considera indicele ideal
- pentru bărbați - 0,9 și
- pentru femei - 0,8
Indexul Corp-Greutate (engleză Body-M ass I ndex, BM I )
Se calculează după formula de mai jos, ținându-se cont de vârstă m= greutate în kg; l=
înălțime în metri .
BMI
subponderal 4-17.9
normal 18–24.9
predispoziție 25–29.9
obezitate de gradul I 30–34.9
obezitate de gradul II 35–39.9
obezitate de gradul III > 40
Această metodă fiind controversată, considerându-se că trebuie ținut cont și de locul geografic.
Ruxandra RADU Suport curs Cercetare în Nursing
Raportul talie/șold (engleză Waist-H ip-Ratio, WH R ). Ignoră înălțimea și greutatea corporală,
azi este luat în considerare dar numai corelat cu alți indici.
Perimetrul abdominal. Această metodă exprimă raportul perimetrului abdominal față de
înălțime, ignorând greutatea corporală.
Diagnosticul diferențial
În diagnosticarea obezității trebuesc eliminate: Page | 43
- Graviditatea.
- S/P (status post) tratament cu corticoizi.
- Boli de excreție (insuficiență renală).
- Boli cardio-limfo-vasculare (ascita).
-- Boli parazitare
Boli endocrine.(Elefantiasis - bilharzia/schistosomiasis, chisturi hidatice).
- Sindromul Cushing.
- Creșteri tisulare mari, maligne sau benigne, etc.
- Sindromul Pickwick - o formă de obezitate care este asociată și cu o anumită stare de
retardare intelectuală.
PROGNOZĂ
Obezitatea nu este o patologie, ci o stare cu un înalt potențial patologic. Persoanele obeze
prezintă o predispoziție la o serie de patologii:
o
o
boli cardiovasculare - hipertensiune, ischemie cardiacă, ateroame;
hernii;
o varice;
o osteoartrite - ale sistemului ortostatic și locomotor, ale articulațiilor, ale coloanei vertebrale
suprasolicitate;
o endocrine - diabet tip II (non-insulin-dependent);
o litiază urinară;
o frecvente complicații postoperatorii.
Efecte indirecte: Consumul excesiv decarne și grăsimi determină creșterea incidențeicancerului
intestinal. Obezitatea mai opate determina sterilitate, impotență sexuală. Una din urmările frecvente a
obezității pot să fie tulburările de personalitate persoana obeză simțindu-se marginalizată în societate.
Ruxandra RADU Suport curs Cercetare în Nursing
TRATAMENT
O slăbire drastică stresează organismul, handicapează și provoacă metabolismul și are șanse
minime de reușită în timp. Deoarece factorul psihologic este dominant, tratamentul obezului - și nu a
obezității! - trebuie ales și coordonat, împreună cu pacientul, de un grup de trei specialiști - medic
curant, psiholog și nutriționist - care vor lua în considerație:
1) Determinarea corectă a cauzelor. Un tratament fixat pe alterarea echilibrului caloric
și care ocultează cauzele este sortit eșecului. Page | 44
2) Reeducarea pacientului spre o nutriție corectă și o activitate consumatoare de
energie (mișcare, sport)
3) Diete hipocalorice.
4) Intervenții invazive - care dau rezultate imediate, spectaculare dar cu periclitate
înaltă:
- Chirurgie dentară - fixarea mandibulei de maxilă prin ligaturi la nivelul dinților
care permit alimentarea exclusiv cu l ichide și semilichide.
- Chirurgie gastro-intestinală - limitarea capacității gastrice prin inelare sau
ligaturi la nivelul stomacului și/sau scurtări intestinale (jejun).
- Reducerea chirurgicală a depozitelor adipoase („absorbirea de grăsime").
Dietele hipocalorice preluate de pacient din literatură, fără controlul, pregătirea și
asistența specialiștilor, cu toate eforturile depuse, duc la rezultate nedorite, dezamăgiri, evoluții
„în acordeon”, un lanț descurajant de scăderi și creșteri alternative în greutate.
În anul 1973 profesorul dr. Ezra Zohar, directorul Institutului de Fiziologie al Centrului
Medical Tel-Hashomer al facultății de medicină a Universității Tel-Aviv a publicat o carte - best seller
în care descria o serie de femei și bărbați sănătoși, cu grade diferite de obezitate, care au pierdut în
șase luni de tratament intensiv circa 1/3 (în medie) din greutatea inițială. Zece ani mai târziu el publica
rezultatele unui control de urmărire (engleză follow-up) a grupei respective: toții au revenit sau au
depășit greutatea inițială, cu excepția a trei cazuri, dintre care doi (cam 5%) s -au menținut - cu
permanente sacrificii - la greutăți normale și un decedat din cauze independente de subiect.
PREVENIRE
Obișnuirea cu o alimentație echilibrată și sănătoasă completată cu activarea organismului
(sport) începând cu primul an de viață. Consumul de dulciuri și de alcool sunt obiceiuri
proaste și nu necesități ale organismului . Este interzis să educăm copiii că bomboana,
ciocolata, prăjitura sunt o compensație, un premiu de bună purtare sau de cumpărare a
simpatiei unui copil - cu timpul, el va continua să se auto compenseze cu dulciuri și/sau cu
paharul față de succesele sau insuccesele vieții.
Educația spre o nutriție corectă, sănătoasă, completată cu o activitate fizică moderată la
toate vârstele.
Depistarea din timp și tratarea cauzelor tratabile ale obezității (hipotiroidismul etc.)
Ruxandra RADU Suport curs Cercetare în Nursing
ACŢIUNEA ALCOOLULUI
Alcoolul acţionează predominant pe sistemul nervos al omului, mai ales pe centrii ce
coordonează funcţiile cerebrale complexe cum ar fi conştienţa şi emoţiile, şi mai puţin pe funcţiile
inferioare, vegetative. Cât de tare este şi cât de mult ţine acest efect, depinde de concentraţi a de alcool
din organism, ce se determină din sânge (alcoolemia) şi se măsoară în grame de alcool la litrul de
sânge. Cele mai multe decese survenite în urma unei intoxicaţii etanolice au evidenţiat o alcoolemie
cuprinsă între 1,8 şi 6,7 grame/l. Concentraţiile letale sunt cuprinse între 5,0 şi 8,0 g/l; 90% dintre Page | 46
persoanele ce prezintă aceste valori decedează.smittel)
Mahmureala
Consecinţele unei nopţi lungi de petrecere sunt cu siguranţă cunoscute de toată lumea: o
mahmureală puternică. Aceasta se caracterizează prin senzaţia de presiune la nivelul creierului, cefalee
intensă,
efortului nervozitate
fizic, precumşişiiritabilitate
transpiraţiacrescută,
profuză şisensibilitate la stimuli
o stare generală externi,
de epuizare, ca oboseală precoce
după o răceală în cazul
zdravănă.
FAZELE ALCOOLISMULUI
1. Faza prealcoolică: obiceiul de a se relaxa cu băutura, cu tendinţa de a creşte cantitatea
ingerată;
2. Faza prodromală: consumul, în secret, de alcool, gândire orientetată mereu spre consum,
apariţia sentimentelor de vinovăţie, "rupturi ale filmului";
3. Consumul prin constrângere: pierderea controlului! Deraierea totală în relaţiile sociale,
accese de furie, gelozie, milă faţă de propria persoană, preocupare pentru asigurarea unor
cantităţi suficiente, băutul de dimineaţă;
4. Faza cronică: decăderea personalităţii, tulburări cognitive. Individul bea împreună cu
persoane din medii sociale inferioare. Pierderea toleranţei la alcool, tremurături, stări de
anxietate, stări de colaps
CONSECINŢE fizice/biologice
- gastrită, ulcer gastric, tulburări de absorbţie a vitaminei B12
- ficat de stază (ficat gras), ciroză hepatică cu varice esofagiene
- impotenţă, polineuropatie (afectarea tuturor nervilor periferici)
- leziuni cerebrale toxice (modificări de caracter, scăderea performanţelor intelectuale)
Fenomene de sevraj
Hipertensiunea arterială, transpiraţia profuză, tremurături, dureri la nivelul întregului corp (la
nivelul trunchiului), anxietate, predelir, tulburări de somn.
Un sindrom acut de sevraj reprezintă întotdeuana o indicaţie pentru internarea în spital. Aici,
se urmează un tratament cu medicamente psihotrope anxiolitice, hipotensoare şi perfuzii pentru
corectarea pierderii de lichide.
STRESUL
Stres, sau stress, reprezintă sindromul de adaptare pe care individul îl realizează în urma
agresiunilor mediului; ansamblu care cuprinde încordare, tensiune, constrângere, forță, solicitare,
tensiune, mobbing.
Pornind de la conceptul de stres, menționăm că termenul aparține lui Hans Hugo Bruno
Selye care consideră că stresul se leagă de sindromul de adaptare reacția la stress pe care individul îl Page | 48
realizează în urma agresiunilor mediului. Hans Selye definește stresul ca ansamblu de reacții al
organismului uman față de acțiunea externă a unor agenți cauzali (fizici, chimici, biologici și psihici)
constând în modificări morfo-funcționale, cel mai adesea endocrine. În cazul în care agentul stresor
are o acțiune de durată vorbim de sindromul general de adaptare care presupune o evoluție stadială.
Stresul a fost denumit "boala secolului XX". În 1998, OMS a realizat un raport prin care arată
că stresul
Acest profesional
raport şi celcădin
concluziona viaţaprofesional
stresul personală sunt factorii
măreşte determinanţi
riscul ai unei
îmbolnăvirilor. sănătăţi
Acesta nu şubrede.
depinde
numai de caracteristicile psihologice ale individului, ci şi de mediul în care munceşte.
Un studiu celebru "Whitehall Study" (citat în Burrow, 2000), care pe parcursul a 15 ani a
urmărit starea sănătăţii a peste 10000 de englezi, a confirmat faptul că starea sănătăţii se află în
legătură cu poziţia noastră în cadrul societăţii. Cei din executiv sunt mai puţin afectaţi decât cei din
managementul de mijloc, iar aceştia suferă mai puţin decât simpli muncitori.
Cu cât pătrundem mai jos în ierarhie cu atât creşte numărul problemelor de sănătate. Studiul a
măsurat efectele caracteristice ale muncii: puterea de decizie (control), cerinţele slujbei şi sprijinul
social de la locul de muncă şi a descoperit că munca inegală duce la rezultate inegale asupra sănătăţii.
Aceasta este independentă de ceilalţi factori de risc.
CONSECINŢELE MEDICALE
Când ne simţim ameninţaţi sau când ne confruntăm cu anumite cerinţe externe sau stresori,
corpul, automat, dă un răspuns fizic şi biochimic. Adrenalina şi alţi hormoni, colesterolul şi acizii
graşi sunt lansaşi în sange, inima bate mai repede, transpirăm mai mult, muşchii se tensionează şi
respirăm accelerat şi superficial. Stresul întins pe o perioadă mai lungă afectează sănătatea. Stresul
cronic duce la o acumulare în artere a colesterolului şi grăsimilor, ceea ce reprezintă un risc crescut
pentru boli cardiovasculare. Incapacitatea de a ne manifesta frustrarea şi furia, neputinţa de a schimba
situaţia stresantă sau de a o părăsi este un indicator al apariţiei problemelor cardiace.
Stresul cronic este cel care dăuneaza cel mai mult sănătăţii, fiind tipic pentru locurile de muncă
în care angajaţii nu au control asupra diferitelor situaţii, au cerinţe copleşitoare şi nu întreved nici un
semn de uşurare. Efectele asupra stării fizice includ: tensiune mare, transpiraţie, dificultăţi de
respiraţie, tensiune musculară şi tulburări gastrointestinale. Stresul conduce la boli coronariene, dureri
de spate, migrene, dureri de abdominale şi o varietate de probleme psihice. Este dificil de precizat în
ce masura stresul influenţează sănătatea, dar foarte multe îmbolnăvir i sunt legate de stres.
Îmbolnăvirile din cauza stresului reprezintă o povară pentru oameni şi organizaţii, costurile fiind mai
evidente la nivelul indivizilor decât la nivelul organizaţiilor.
Stresul profesional acţionează şi asupra sistemului imunitar.heldon S Cohen de Universitatea
Carnegie Mellon USA (citat în Burrow, 2000) a arătat că angajaţii care suferă de stres cronic sunt de la trei
până la cinci ori mai predispuşi la infecţii virale respiratorii decât ceilalţi. Acelaşi studiu a descoperit că cei
care se Principalele
confruntă doar cu un singur
probleme eveniment
de sănătate stresant pecaparcursul
identificate unui anînnumare
fiind datorate sunt vulnerabili.
măsura stresului
profesional sunt următoarele: astmul, psoriasis, ulcer gastro-duodenal, tulburări digestive şi sindromul
colonului iritabil, probleme sexuale, depresii, consum de alcool, de droguri sau abuz de medicamente.
Ruxandra RADU Suport curs Cercetare în Nursing
STADII CLINICE
Primul stadiul este cel al reacțiilor de alarmă și are două subetape:
faza de șoc, când pot apărea hipertensiune și hipotermie.
faza de contrașoc, când organismul individului realizează o contracarare a simptomelor din
faza de șoc și are la bază răspunsuri de tip endocrin. Acest stadiu este caracteristic
perioadei copilăriei când rezistența biologică este foarte scăzută.
Stadiul al doilea este cel de rezistență specifică (revenire), când după primul contact cu Page | 49
agentul stresor organismul se adaptează, comportamentul individului fiind aparent normal, persistând
modificări specifice stadiului anterior, în special de la faza de contrașoc. În plan ontogenetic, acest
stadiu corespunde maturității, când individul are o rezistență bună, fiind posibilă adaptarea la aproape
orice tip de stres din mediu.
Stadiul
adaptative ale al treilea este cel
organismului. de epuizare
Adaptarea (aparține
nu se bătrânețidin
mai menține i) când
cauzascad aproape
scăderii toate resursele
reacțiilor de tip
vegetativ. Apar vădit consecințele negative ale acțiunii îndelungate a acestor mecanisme
neurovegetative.
CARACTERISTICILE STRESULUI
Orice tip de stres apare pe fondul adaptării permanente a organismului la mediu când se poate
produce un dezechilibru marcant între solicitările mediului și posibilitățile de răspuns reale ale
individului. Adaptarea presupune păstrarea integrității organismului care este în permanență
amenințată de agenții stresori de toate tipurile. În plus adaptarea presupune realizarea unui echilibru
dinamic cu mediul. Stresul apare în momentul când acest echilibru al adaptării se perturbă. Această
perturbare es te reversibilă. Stresul reprezintă, după Landy, un dezechilibru intens perceput subiectiv
de către individ între cerințele organismului și ale mediului și posibilitățile de răspuns individuale.
În funcție de natura agentului stresor, stresul poate fi psihic, fizic, chimic și biologic. În funcție de
numărul persoanelor afectate, stresul poate fi individual sau colectiv.
EFECTELE
Pe termen lung expunerea prelungită la stres generează o serie de probleme serioase de
sănătate cum ar fi: diabetul zaharat, boli cardiovasculare, incidenţa crescută pentru cancerul mamar la
femei; slăbirea sistemului imunitar.
Putem identifica câteva dintre costurile unei organizaţii legate de consecinţele stresului profesional:
asigurările de sănătate, pierderea unor zile de lucru şi accidentele. Atunci când nivelul stresului este foarte
mare şi numărul accidentelor este mare. Aceasta se întâmplă din două motive: condiţiile de muncă care
cauzează stres pot cauza şi accidente şi cel -de
al doilea motiv este acela că atunci când muncim prea mult,
când sunte presaţi de timp sau terorizaţi de şefi suntem mai vulnerabili la accidente.
Se produc mai multe accidente atunci când angajaţii lucrează în condiţii periculoase, când ei
folosesc echipamente sofisticate, când manipulează obiecte grele, când rămân pentru mai mult timp
într-o poziţie statică sau neconfortabilă, când au sarcini plictisitoare sau care se repetă la nesfârşit şi
când trebuie să fie permanent vigilenţi.
Cercetările (Hellriegel, 1992) au relevat faptul că atunci când angajaţi i se tem de pierderea
slujbei, ei au mai multe accidente, se îmbolnăvesc mai des. Statistic, aproape 3 -4% din accidentele
industriale
Se sunt cauzatecăde fiecare
estimează incapacitatea de acare
angajat face suferă
faţă problemelor
de vreo emoţionale provocate
boală cauzată de stres.
de stres absentează
aproximativ 16 zile lucrătoare pe an. Angajatorul va trebui sa găsească deci un echilibru între stresul
indus salariaţilor şi performanţele organizaţiei.
Conform Federaţiei Mondiale de Sănătate Mentală, "faţa întunecată a economiei globale" a
determinat o criză în sănătatea mentală. Depresiile şi bolile cardiovasculare au devenit o problemă de
sănătate majoră. Amândouă sunt generate de stresul profesional. Atunci când ne aflăm în situaţii
stresante şi nu putem nici lupta, nici fugi, o reacţie comună este să ne reprimăm sentimentele şi să
continuăm. Astfel, stresul produce efecte comportamentale, biochimice şi psihologice.
Ruxandra RADU Suport curs Cercetare în Nursing
Efectele asupra psihicului duc la probleme de concentrare, încredere şi motivaţie, o ri ne fac sa
ne simţim frustraţi, neajutoraţi sau furioşi. Ca urmare furia, anxietatea, depresia, stima de sine scăzută,
intelectul slăbit, problemele de concentrare şi de luare a deciziilor, nervozitatea, iritabilitatea,
insatisfacţia în munca sunt câteva din efectele pe care stresul le răsfrânge asupra stării emoţionale a
oamenilor. Aceste efecte duc la o deteriorare a sănătăţii psihice. În cazuri extreme, stresul profesional
îi determină pe unii angajaţi sa se sinucidă, mai ales atunci când aceştia sunt terorizaţi.
Efectele asupra comportamentului includ: performanţa în scădere, absenteism, creşterea Page | 50
numărului accidentelor, creşterea abuzului de alcool sau medicamente, impulsivitate, creşte numărul
abandonurilor şi de asemenea apar dificultăţi în comunicare.
Stresul are impact şi asupra vieţii personale şi sociale. Cu cât suntem mai stresaţi la serviciu, cu
atât impactul este mai mare în viaţa personală şi personale şi perturbă implicarea în viaţa culturală şi
socială.AEste
vicios. greu să
fi afectat demenţii
stresulun echilibru nu
profesional între munca
este şi familie
o slăbiciune pentru căpentru
personală stresul
căprofesional
oamenii au creează
toleranţeun cerc
diferite faţă de situaţiile stresante. Nivelul de stres pe care cineva îl poate tolera înainte de apariţia
stresului reprezintă pragul stresului. Unii oameni la cea mai mică schimbare sau urgenţă reacţionează
imediat. Alţii sunt calmi, stăpâni pe sine, pe situaţie deoarece au încredere în capacitatea lor de
adaptare. Ei simt un stres foarte mic, acesta devenind mai mare dacă stresul este major sau prelungit.
STRESUL PSIHIC
Paul Frasse definește stresul psihic ca totalitatea conflictelor personale sau sociale ale
individului care nu-și găsesc soluția pe moment. Mihai Golu definește stresul psihic ca stare de
tensiune, încordare sau disconfort, determinată de agenți afectogeni cu semnificație negativă, stare de
frustrare (reprimare) a unor trebuințe, dorințe sau aspirații.
Stresul psihic are un dublu caracter: primar și secundar. Caracterul primar vorbește despre
stres ca rezultat al unei agresiuni recepționată direct în plan psihic. Caracterul secundar vorbește
despre stres ca reacție de conștientizare în plan psihic a unui stres fizic, căruia individul îi acordă o
semnificație de realipula.
existența
pentru a leunor
facecircumstanțe
față. neobișnuite pentru individ care îl surprind pe acesta nepregătit
semnificația unui eveniment.
angajarea individului într-o acțiune sau relație exagerată.
particularitățile contextului social.
lipsa condițiilor interne.
modul subiectiv de a percepe solicitările mediului.
subsolicitare / suprasolicitare.
situațiile conflictuale existente în familie, profesie sau la nivel intelectual.
criza de timp.
Ruxandra RADU Suport curs Cercetare în Nursing
izolarea.
apariția unui obstacol fizic sau psihic în calea unui scop care duce la frustrare.
situații perturbatoare cauzate de agenți fizici (zgomote, vibrații, fluctuații de temperatură).
Există două forme speciale de stres (Selye): distress și eustress. Distress -ul implică toate
tipurile de stres enumerate (stresul obișnuit). Eustress -ul este starea de stres specială care este validată
prin anumite reacții endocrine specifice. Se diferențiază de distress prin: Page | 51
natura agenților stresori (eustress – stimuli plăcuți ai ambianței, trăirile plăcute ale
individului).
consecințele acțiunii agenților stresori care de cele mai multe ori sunt plăcute.
în plus față de distress, eustress-ul are implică și stres fizic.
Agenții
(generează stresstresori ai stresului
psihic doar în anumitepsihic au următoarele
condiții), caracter de caracteristici: caracter potențial
amenințare permanentă stresant
pentru individ și
caracter negativ al consecințelor agenților stresori. Există două categorii de agenți stresori: unii care
acționează pe calea celui de-al doilea sistem de semnalizare (agenții psihogeni) și stimulii senzoriali
externi, care devin agenți stresori psihici veritabili atunci când bombardează repetat scoarța cerebrală
și când au intensitate peste medie.
Parametrii de acțiune ai unui agent stresor: intensitate, durată, repetabilitate, noutate și
bruschețe. Asupra individului acționează constelații de agenți stresanți. Clasificarea agenților stresori:
în funcție de numărul lor, ei sunt: unici și multiplii.
în funcție de asociere, ei sunt: conglomerați și configurați.
în funcție de dominanța acțiunii, ei sunt: principali și secundari.
în funcție de numărul indivizilor afectați, ei sunt: agenți stresori cu semnificație strict
individuală, colectivă și generală.
în funcție de natura lor, ei sunt: fizici (sonori, luminoși etc), chimici, biologici, psihologici.
TRATAMENT
Tratamentul este uneori limitat la decoperirea simptomului fizic particular implicat, de
exemplu, hipertensiunea poate fi controlata medicamentos. Terapiile ce implica meditația, yoga și alte
metode de relaxare pot ajuta o persoana sa descopere sursa stresului sau sa invete sa-i faca fata mai
eficient. Combinatiile de exercitii fizice și terapie psihica sunt uneori recomandate, dar tot mai des
permanentele schimbari în stilul de viata sau în stilul de lucru, sau a schimbarilor temporare, cum ar fi
vacantele, pot fi folositoare în alinarea stresului.
Ruxandra RADU Suport curs Cercetare în Nursing
CONSUMUL DE DROGURI
Astazi în toata lumea sunt în jurul 190 milioane utilizatori de drogurilor.Utilizarea drogurilor
sporeste în rândul tinerilor din lume. Majoritatea utilizatorilor au vârsta sub 30 de ani. În 1999,
numarul tarilor care raporteaza utilizarea drogurilor prin injectare a fost de 136, numarul fiind de 80 în
1992. Dintre acestea, 93 de tari de asemenea identifica HIV printre injectatorii de droguri.
Cannabis este cel mai utilizat drog în toate partile lumii. Costul economic total al abuzului de Page | 52
droguri în Statele Unite se estimeaza aproximativ la 70 miliarde dolari anual.
Abuzul de cocaina printre somerii din Columbia este de 10 ori mai mare decât printre
persoanele angajate. Industria drogurilor clandestina se estimeaza la 400 miliarde dolari pe an.
Abuzul de droguri inseamna orice utilizare excesiva, continua ori sporadica, incompatibila sau
în relatie cu practica medicala, a unui drog. Consumul poate fi exceptional, în scopul de a încerca
odata
ajungesau
la de mai multeepisodic,
dependenta; într-ofără
ori un drog, a continua determinata;
circumstanta însa; ocazional, sub forma
sistematic, intermitenta, fără
caracterizându-se prina
dependenta.
DEPENDENŢA
Dependenta se defineste ca fiind starea fizica sau psihica ce rezulta din interactiunea unui
organism cu o substanta, caracterizata prin modificari de comportament și alte reactii, însotite
întotdeauna de nevoia de a lua substanta în mod continuu sau periodic, pentru a-i resimti efectele
psihice și pentru a evita suferintele.
SEVRAJUL
Acest termen se refera la simptomele fizice și psihice care apar atunci când un individ este
privat de un drog de care el a devenit dependent.
Terminologie:
- Abuz de droguri - Expresia desemneaza auto-administrarea repetata de droguri, în scopuri
medicale.
- Euforia - Este senzatia de buna dispozitie obtinuta artificial, euforia este o stare în care
individul nu simte nici o anxietate și scapa de influentele exterioare.
- Halucinatiile - Sunt perceptii provocate de halucinogene, care nu corespund realitatii
obiective. Individul care are halucinatii "vede imagini" și "aude sunete" care nu exista în
realitate.
CLASIFICAREA DROGURILOR
Dupa efectul produs asupra sistemului nervos central:
- Produse depresoare (opiul, morfina, heroina, barbituricele, benzodiazepinele, hipnoticele,
tranchilizantele, metaqualona etc.)
- Produse stimulente (cocaina, crack-ul, khat-ul, amfetaminele, anorexigenele, etc.)
- Produse perturbatoare sau halucinogene (cannabis-ul, LSD-ul, fencyclidina, mescalina,
psilocybina etc.).
După srcinea produsului :
- Produse naturale
- Produse de semi-sinteza
- Produse de sinteza
Ruxandra RADU Suport curs Cercetare în Nursing
Dupa regimul juridic al substantelor:
- Substante a caror fabricare/administrare sunt supuse controlului (morfina, barbiturice etc.)
- Substante total interzise (LSD, heroina, crack)
Dupa dependenta generata:
- Droguri care creeaza dependenta fizica
- Droguri care creeaza dependenta psihica
- Droguri care creeaza dependenta mixta Page | 54
După efectele provocate organismului:
Droguri care inhiba centrii nervosi:
- cannabis
- opiacee : - opiu
- morfina
derivatii de morfina
- heroina, metadona, petidina
- codeina
- barbiturice
- tranchilizante
Droguri care stimuleaza centrii nervosi: - cocaina, amfetamine, crack-ul
Droguri halucinogene: - LSD
- ecstasy
- phenciclidina
- peyote
- psilocybina și psilocyna
Inhalanții: - solventi organici
- lacuri, vopsele („Aurolac”)
- gaz
- adezivi
- benzine usoare
TRATAMENT
Prima etapa a tratamentului – etapa terapiei de dezintoxicare și de fortifiere generala –
include prescrierea de substante medicamentoase în doze terapeutice, cum ar fi: tranchilizante,
neuroleptice, preparate detoxifiante, vitamine, medicatie simptomatica (analgetice s.a.). Daca este
cazul, se poate efectua piroterapie, hemosorbtie. în fazele ulterioare se prescrie fizioterapie.
Actiunea medicamentoasa este insotita de psihoterapie rationala (explicativa). Etapa terapiei
medicamentoase trebuie sa fie realizata în conditii spitalicesti (mai rar în ambulatoriu) de specialisti
psihiatri-narcologi.
Etapa actiunii orientate asupra personalitatii narcomanului este alcatuita din: psihoterapia
tulburarilor de granita: anxietatea, depresia, irascibilitatea, tensiunea interioara, insomnia s.a.;
insotirea psihoterapeutica a remisiunii; psihoterapia de familie; analiza circumstantelor care pot
provoca recaderea și cautarea în comun a cailor de invingere a acesteia; scoaterea la lumina a
trasaturilor pozitive ale personalitatii celui ce sufera de narcomanie și sprijinirea pe ele în cursul
procesului
potrivite cu recuperator; diagnosticarea
tipul psihologic psihologica
de personalitate și elaborarea unui complex de recomandari
al suferindului.
Una dintre cele mai importante sarcini ale psihoterapiei ortodoxe este ajutarea omului
(pacientului) sa constientizeze mecanismele psihologice patimase ale bolii ori situatiei conflictuale;
formarea la cei ce sufera de narcomanie a unei atitudini care priveste narcomania ca pe o boala ce tine
de pacat; examinarea problemelor privitoare la sensul vietii, la conceptele de „pacat“ și „patima“,
convorbiri despre virtutile crestinesti; pregatirea duhovnicesc-psihologica pentru Taina Spovedaniei;
conlucrarea la imbisericirea bolnavului.
Ruxandra RADU Suport curs Cercetare în Nursing
Factori de risc de natură fizică - în această categorie sunt incluşi factorii de natură
mecanică şi cei de natură termică.
- muncă aflate
creşterea sub tensiune
bruscă – factor
a energiei de risc
termice directdatorită
radiate (final); rezistenţei conductorului – factor
indirect (intermediar).
Prima situaţie apare în cazul:
- atingerilor directe, respectiv prin contactul cu elemente conductive ale instalaţiei electrice
care se află normal sub tensiune, este scoasă de sub tensiune, dar a rămas încărcată cu
sarcini electrice datorită capacităţii, prin omiterea descărcării acestora după deconectare; a
fost scoasă de sub tensiune, dar se află sub o tensiune indusă pe cale electromagnetică de
alte instalaţii, prin omiterea legării la pământ a elementelor deconectate;
- atingerilor indirecte, produse prin contactul cu un element conductiv care în mod normal
nu este sub tensiune, dar care a intrat accidental sub tensiune (deteriorarea izolaţiei,
Ruxandra RADU Suport curs Cercetare în Nursing
contacte electrice cu alte elemente aflate sub tensiune etc.), prin el trecând “curenţi de
defect” (curenţi care circulă pe alte căi decât cele destinate trecerii curentului electric);
- tensiunii de pas, respectiv la atingerea simultană a două puncte de pe sol (considerate la o
distanţă de 0,8 m) aflate la potenţiale diferite ca urmare a scurgerii prin pământ a unui
curent electric; tensiunile de pas pot să apară în apropierea unui conductor căzut la pământ,
a unei linii aflate sub tensiune sau în apropierea unei prize de pământ de exploatare sau de
protecţie prin care trece un curent electric. Page | 60
A doua situaţie se produce atunci când rezistenţa conductorului nu este corespunzătoare intensităţii
curentului care-l parcurge, fie din construcţie, fie din cauza unei variaţii întâmplătoare a intensităţii
curentului (curenţi suplimentari induşi) sau creşterii rezistenţei datorate degradării conductoru
lui.
În toate cazurile are loc o creştere a radiaţiei calorice, suficient de mare pentru a provoca aprinderea
îmbrăcămintei
prezente exterioare
în cantitate a conductorului.
mare substanţe inflamabileÎnsaufuncţie de celelalte
explozive) se produccondiţii de/ sau
incendii şi muncă (maiCurentul
explozii. ales dacă sunt
electric, în calitate de factor de accidentaremuncă,
în poate provoca două tipuri de leziuni:
- electrotraumatismul, care constă în arsuri şi metalizări ale pielii datorate căldurii dezvoltate
de arcul electric format la punctele de contact sau la trecerea curentului electric;
- electrocutarea, respectiv trecerea curentului electric prin organism.