PROIECT DE DIPLOMA

INSTALATII INTERIOARE DE ALIMENTARE CU APA RECE

PENTRU COMBATEREA INCENDIILOR
Cap. I. Memoriu justicativ.
Cap. II. Elemente fundamentale privind siguranta la foc a
constructiilor si instalatiilor aferente.
Cap. II. Prescriptii fundamentale privind siguranta la foc a
constructiilor in ansamblu si a principalelor parti componente ale
acestora.
Cap.II.2. Materiale si elemente de constructii care se
incadreaza de catre laboratoarele autorizate ( INCERC si CS-P.S.I.)
din punct de vedere al combustibilitatii.
Cap.II.3. Preintampinarea incendiilor.
Cap.II.4. Categoria de pericol de incendiu
Cap.II.5. Compartimente de incendiu, pereti artificiali, pereti
si plansee rezistente la foc si explozie.
Cap.III. Material si elemente specific instalatiilor de alimentare cu
apa rece pentru combaterea incendiilor.
Cap.III.1. Detectoare de incendii.
Cap.III.1.2. Detectoare conventionale.
Cap. III. 1. 3 detectoare adresabile.
Cap.III.1.4. Detectoare combinate.
Cap.III.1.5 Centrale de detectie si semnalizare a
incendiilor.
Cap.III.2. Instalatii cu hidranti interior pentru combaterea
incendiilor.
Cap.III.2.1. Hidranti interior.
Cap. III.2.2. Amplasarea hidrantilor.
Cap.III.3. Instalatii automate cu sprinklere pentru combaterea
incendiilor.
Cap.III.3.1. Echiparea tehnica a cladirilor cu instalatii
automate cu sprinklere.
 Cap.III.3.2. Solutii si scheme pentru instalatii cu
sprinkler.
Cap.III.3.3. Sprinklere.
Cap.III.4. Echiparea tehnica a cladirilor cu instalatii cu
drencere.
Cap.III.4.1. Sisteme si scheme de instalatii cu drencere.
Cap.III.4.2. Drencere.
Cap.III.5. Instalatii fixe de stingere a incendiului cu apa
pulverizata.
Cap.III.5.1. Solutii si scheme pentru instalatii fixe cu apa
pulverizata.
Cap.IV. Intalatia de stins incendiu cu apa pulverizata din galeriile
de cable si canalele de cable din cadrul UH Lotru-Ciunget.
Cap.V. Manegementul productieie si al calitatii.
Cap.V.1. Planificarea calitatii.
Cap.V.2. Organizarea activitatilor referitoare la calitate.
Cap.V.3. Coordonarea activitatilor referitoare la calitate.
Cap.VI. Tehnologia montarii instalatiilor de stingere a incendiilor.
Cap.VI.1. Tevi, fitinguri, armature.
Cap.VI.2. Montarea instalatiilor interior de alimentare cu apa
rece pentru combaterea incendiilor
Cap.VI.2.1. Montarea instalatiilor cu hidranti interiori.

Cap.VI.2.2 Montarea instalatiilor cu sprinklere.

Cap.VI.2.3 Montarea instalatiilor cu drencere.
Cap.VII. Exploatarea, intretinerea si repararea instalatiilor de
prevenire si stingere a incendiilor.
Cap.VII.1. Instalatii de semnalizare a incendiilor.
 Cap.VII.2. Instalatiile de stingere cu apa pulverizata si
echipamentele aferente acestei instalatii.
Cap.VII.3. Instalatii de hidranti interiori.
Cap.VII.4. Instalatiile de drencere si sprinklere.
Cap.VIII. Norme de tehnici a securitatii muncii si puncte de
stingere a incendiilor.
Cap.VIII.1. Norme si tehinici a securitatii muncii.
Cap.VIII.2. Norme privind stingerea incendiilor.
Bibliografie
CAPİTOLUL I. ARGUMENTUL PROIECTULUI.

Administratorii şi utilizatorii construcţiilor, uzinelor,

înteprinderilor mari şi mici au obligaţia să exploateze instalaţii de
stingere cu apă a incendiilor, având instrucţiunile de funcţionare
şi verificare a instalaţiilor pentru stingerea incendiilor.

Proiectare şi executarea, echiparea şi dotarea minimă

obligatorie cu instalaţii de stingere cu apă a incendiilor la cladiri,
vor trebui să corespundă prezentului normativ şi standardelor în
vigoare, îndeplinind principiile şi cerinţele din normele generale
de protecţie împotriva incendiului.

Investitorul poate solicita dotarea suplimentară şi cu alte

instalaţii sau elemente de instalaţii de stins incendiu.Aceste
instalaţii trebuie să cuprindă scheme de principiu, parametrii
proiectaţi (debite, presiune, rezerve), descrierea, modul de
utilizare şi întreţinere a instalaţiilor în situaţiile normale cât şi în
caz de incendiu.

Componentele specifice instalaţiilor de stingere a incendiilor

utilizate în prezent din ţară sau străinatate vor fi de tipul celor
avizate de Inspectoratul General al Corpului Pompierilor Militari în
conformitate cu STAS 8373 şi STAS 4369, precum şi cei intraţi în
uzul curent.
 Este interzis a se face modificări la instalaţiile de combatere
a incendiilor fără acordul proiectantului. Pentru stabilirea
concepţiei generale privind siguranţa la foc se ţine seama de
principiile de organizare pentru apărarea împotriva incendiilor,
cerinţele de proiectare şi executare a construcţiilor şi instalaţiilor
de combatere a incendiilor şi criteriile de performanţă cu factorii
care determină aceste criterii.De asemenea, trebuie să se ţină
seama de efectele negative care pot interveni asupra
construcţiilor şi instalaţiilor precum şi asupra utilizatorilor.
 CAPITOLUL II.ELEMENTE FUNDAMENTALE PRIVIND
SIGURANŢA LA FOC A CONSTRUCŢIILOR ŞI
INSTALAŢIILOR AFERENTE.

A. Principiile de organizare, desfaşurare şi conducere a

activităţii de apărare împotriva incendiilor au în vedere:

- respectarea reglementarilor în vigoare, definirea prioritaţiilor,

dimensionarea optimă;

- colaborarea, conlucrarea şi dialogul deschis cu factorii

interesaţi;

B.Cerinţele de proiectare şi executarea construcţiilor şi

instalaţiilor de combatere a incendiilor pentru utilizatori
cuprinde:

- protecţia şi evacuarea utilizatorilor; preîntampinarea

propagării incendiilor;

- protecţia pompierilor şi altor forţe.

C. Criteriile de performanţă privind cerinţa de calitate şi

siguranţă a focului cuprinde:
 - riscul de incendiu;

- rezistenţa, comportarea şi stabilitatea la foc ;

- propagarea incendiilor;

- degajările de fum, gaze nocive şi fierbinţi;

- propagarea flăcărilor;

- etanşeitatea la fum şi flăcări;

- rezistenţa faţadelor şi acoperişurilor la vecinătăţi;

- căile de acces, evacuare şi intervenţie.

D. Principalii factori care determină criteriile de performanţă:

- clasele de combustibilitate sau periculozitate;

- densitatea sarcinii termice şi contribuţia la foc;

- sursele potenţiale de aprindere;

- alcătuirea şi geometria construcţiilor;

- fluxul;

- echiparea cu instalaţii de avertizare şi mijloace de

prevenire şi stingere a

incendiilor;

- distanţe de siguranţă;

- condiţiile atmosferice.
E. Efectele negative ale agenţilor termici, chimici,
electromagnetici şi biologici care pot interveni în caz de
incendiu se manifestă asupra:

- construcţiilor instalaţiilor prin depunerea de funingine;

- utilizatorilor prin reducerea vizibilităţii intoxicării cu fum,

arsuri, răni sau alte traumatisme;

În categoria utilizatorilor intră şi pompierii.

F. Factorii de timp utilizaţi în proiectare şi executarea

construcţiilor şi instalaţiilor:

- timpi pentru aprecierea nivelurilor unor criterii de

performanţă;

- timpi de siguranţă la foc;

- timpi operativi de intervenţie.

G. Planurile de protecţie împotriva incendiilor cuprind:

- planuri de evacuare, depozitare a materialelor periculoase

şi planurile de intervenţie;

- caracteristicile construcţiei;

- echiparea cu mijloace tehnice de prevenire şi stingere a

incendiilor;

- concluzii şi măsuri tehnico-organizatorice.

H. Planul de intervenţie în caz de incendiu la agenţii economici în
instituţii cuprinde:

- date de identificare;

- planul general al unităţii;

- concepţia de organizare şi desfaşurare a intervenţiei;

- forţe de intervenţie;

- surse exterioare uniăţii de alimentare cu apă şi energie

electrică;

- planul fiecarei instalatii, constructii sau platforme de

depozitare, cu risc de incendiu de reglementare de persoane.

II.1. Prescripţii fundamentale privind siguranţa la

foc a construcţiilor în ansamblu şi a principalelor
părţi componente ale acestora.

A.Tipuri caracteristice de clădiri:

- clădiri monobloc sunt cele închise cu aria cuprinsă cel

puţin 20000 m2 cu lăţimea mai mare de 72 cm;

- clădiri blindate sunt clădirile în care activitatea se

desfaşoară numai la lumina artificială cu aria mai mare
de 700 m2;

- clădiri înalte la care pardoseala ultimului etaj se află la

28 m faţă de intervenţia vehicolelor de pompieri;
 - clădiri care nu sunt destinate să adapostească oameni;

- blocuri de locuinţe care au cel mult P+11 etaje;

- clădiri foarte înalte care depaşesc 45 m.

II.2. Materiale şi elemente de construcţii care se

încadrează de către laboratoarele autorizate (incerc
şi cs cs-psi) din punct de vedere al combustibilităţii
în:

- incombustibile – cele care sub acţiunea focului nu ard;

- combustibile – sub acţiunea focului ard.

Materialele combustibile se clasifică în funcţie de capacitatea

de aprindere - uşor sau greu – participând la dezvoltarea
incendiului, acestea se împart în patru grupe:

C1 – practic neinflamabile;

C2 – dificil inflamabile;

C3 – mediu inflamabile;

C4 – uşor inflamabile;
 Elementele de construcţii sunt incombustibile sau
combustibile în funcţie de caracteristicile materialelor din care
sunt executate.

II.4. Preîntâmpinarea incendiilor.

Măsurile constructive de protecţie se asigură în funcţie de:

degajările de fum, gaze fierbinţi, produse nocive, etanşeitate de
fum şi flăcări, propagarea flăcărilor şi fumului, rezistenţa faţadelor
şi acoperişurilor la foc.

II.5. Categoria de pericol de incendiu.

Acest capitol defineşte ansamblul operaţiunilor unui proces

tehnologic sau al unor activităţi avându-se în vedere
caracteristicile de comportare la foc a materialelor şi substanţelor
implicate.

Categoria de pericol de incendiu se stabileşte pe zone şi

încăperi independente pentru fiecare compartiment de incendiu în
parte menţionându-se obligatoriu în documentaţia tehnico-
economică. Zonele de pericol de incendiu sunt: încaperile, secţiile
şi clădirile de producţie şi depozitare, clădirile de locuit,
administrative, social-culturale şi civile, ateliere de producţie şi
întreţinere, laboratoarele.

II.6. Compartimente de incendiu, pereţi artificiali,

pereţi şi planşee rezistente la foc şi explozie.
 Compartimentele de incendiu sunt porţiunile de clădire
separate prin pereţi antifoc sau clădiri independente, amplasate şi
alcatuite astfel încât să nu permit propagarea incendiului al
vecinătăţii. Pereţii antifoc sunt elemente de construcţii verticale
alcătuite şi dimensionate corespunzător pentru a separa între ele
compartimente de incendiu. Pereţii şi planşeele rezistente la foc
sunt elemente care se prevăd în interiorul compartimentului de
incendiu şi are rolul de a întârzia incendiul. Pereţii şi planşeele
rezistente la explozie sunt elemente de separare de restul
construcţiei , a compartimentelor cu pericol de explozie.

CAPITOLUL III. MATERIALE ŞI ELEMENTE SPECIFICE

INSTALAŢIILOR DE ALIMENTARE CU APĂ RECE
PENTRU COMBATEREA INCENDIILOR.

III.1. Detectoare de incendiu.

Detectoaele de incendiu figura (3.1.1) sunt elemente

traductoare în sistemul automat de detectare, semnalizare şi
acţionare a instalaţiilor electrice de stingere a incendiilor.
Detectoarele produse de firmele străine sunt:

- Natifier – produse de SUA;

- Apollo – Fire Detectors LTD – produse de Anglia; se

clasifică din punct de vedere constructiv şi funcţional în
două grupe:

a. convenţionale
 b.adresabile

Aceste detectoare trebuie să fie

compatibile cu centralele de
detecţie şi semnalizare a
incendiilor. De exemplu:
detectoarele Apollo sunt compatibile cu centralele SESAM. Aceste
detectoare în general sunt compuse dintr-o carcasă albă
demontabilă din material care nu intreţine arderea şi protejate
impotriva prafului şi a insectelor putând fi curăţate la interior.
Componentele traductoare depind de tipul detectorului.

Fig.3.1.1. Detector de incendiu

III.1.2. Detectoare convenţionale.

Din această grupă fac parte detectoarele:

 - de fum cu camera de ionizare atât pentru incendiile cu
ardere cu flacără cât şi cu ardere mocnită, rezistente la
rafale de vânt şi curenţi de aer fără a da alarme false;

- de fum fotoelectrice conţin un circuit de memorare şi

prelucrare a semnalului şi reduce alarmele false;

- duale de fum şi temperatură fotoelectrice;

- de temperatură fixă declanşând alarma de la 800 C în

sus;

- de gradient care detectează creşterea bruscă a

temperaturii printr-un element static reglat la 600 C;

- de fum fotoelectric cu ieşire pe reţea atât pentru

centrale de protecţie a incendiului cât şi pentru cele cu
efracţie.

III.1.3. Detectoare adresabile.

Sunt detectoare inteligente care folosesc o combinaţie de

tehnici digitale şi analogice de semnalizare raportând analogic
nivelul de fum către centrala de detecţie. Principalele tipuri de
detectoare adresabile sunt:

- detectoare de fum : - cu camera de ionizare;

- fotoelectrice;
 - cu fascicul proiectat, care
emite radiaţii inflaroşii către un receptor aflat la o distanţă
maxim de 100 m.

Un alt tip de detectoare sunt: monitoarele de incendiu

analogice, adresabile cu camera de ionozare, optice, de
temperatură.

III.1.3. Detectoare combinate.

Sunt acele detectoare care înglobează mai multe principii de

detecţie printr-un microprocesor , iar semnalul de incendiu este
intercondiţionat.

Exemplu: Detectoare independente se utilizează separat

având sursa de semnalizare şi energie proprie.

Analizoare de gaze de ardere sunt aparate care analizează

şi detectează produsele pe bază de combustiţie (ex. CO2),
analizează concentraţia şi semnalizează.

III.1.4. Centrale de detecţie şi semnalizare a

incendiului.

Exemplu:

- Centrala analogică adresabilă pentru detectarea şi

semnalizarea incendiului (tip ID200 NOTIFIER);
 - Centrale convenţionale cu două zone pentru detectarea
şi semnalizarea incendiului (tip MINICALE, NOTIFIER);

- Sistem interactiv multisenzor – multicriteriu de detecţie

a incendiului ALGOREX – CERBERUS (firma UTI SECURITY
SYSTEM).

III.2. İnstalaţii cu hidranţi interiori pentru

combaterea incendiilor.

Fiecare clădire sau grup de clădiri dintr-o incintă, prevăzută

cu instalaţii de stins incendiul va fi alimentată de regulă printr-un
singur branşament. Totodată este obligatorie prevederea cu două
sau mai multe branşamente în cazul reţelelor de incendiu
alimentate din reţeaua publică care asigură direct debitul,
presiunea, continuitatea în alimentarea cu apă. În cazul prevederii
mai multor branşamente, pe fiecare din ele se vor monta armături
de închidere, precum şi ventil de reţinere, astfel încât să fie
scoase din funcţiune separat în caz de avarii şi să se împiedice
circulaţia apei n sens invers prin contor.

III.2.1. Hidranţi interiori.

Echiparea cu hidranţi de incendiu interiori a construcţiilor,

compartimentelor de incendiu şi a spaţiilor, potrivit scenariilor de
siguranţă la foc elaborate, se asigură după caz la :
 a. construcţiile închise din categoriile de o importanţă
excepţională şi deosebită (A şi B) încadrate conform
legislaţiei în figoare indiferent de aria şi numărul de
niveluri;

b. construcţii publice, administrative şi sociale, cu aria

construită de cel puţin 600 m2 şi mai mult de patru
nivele;

c. clădiri înalte, foarte înalte cu săli aglomerate

indiferent de aria construcţiei şi numărul de nivele cu
excepţia locuinţelor;

d. construcţii de producţie sau depozite din categoria A,

B sau C de pericol de incendiu cu arii minime 600 m2
şi stive de 4 m înălţime;

e. construcţii sau spaţii publice, administrative, sociale şi

de producţie, depozite subterane cu aria mai mare de
600 m2;

f. parcaje sau garaje subterane pentru mai mult de

20 autoturisme şi celor supraterane cu mai mult de
două nivele.

În cazul clădirilor cu mai multe compartimente de incendiu

modul de echipare cu hidranţi interiori se va stabili pentru fiecare
compartiment în parte, iar gospodăria de apă se va dimensiona
pentru compartimentul cel mai defavorabil.
 Hidranţii interior se pot monta aparent sau îngropat
marcându-se conform STAS 297/1.

Exemplu:

-Hidrant interior, figura 2.2.2 şi cei produşi în străinătate

figura 2.2.3.

Fig. 2.2.2. Hidrant interior pentru clădiri:

1-corp hidrant;2-cap hidrant;3-tijă;4-ventil;5-roată de

manevră;6-racord fix C STAS 901.
 Fig. 2.2.3. Hidranţi interiori pentru stingerea
incendiilor produşi în străinătate: a-robinet de
hidrant la 450 0
; b-robinet de hidrant la 180
III.2.2 Amplasarea hidranţiilor

Se face astfel încat fiecare punct din interiorul încăperilor să

fie protejat de cel puţin:

- două jeturi în încaperi sau grupuri de încaperi industrial

ce comunică între ele prin goluri neprotejate atunci
când acestea se încadrează în categoriile A,B,C de
pericol şi cu un volum mai mare de 1000 m3 şi înalţime
de 45 m;

- la sălile de spectacole, sala, scena, depozite material

funcţionează două sau mai multe jeturi;

- cu un jet în celelate încăperi, inclusive cele prevăzute

cu instalaţie de stingere automată.
 Aceste jeturi trebuie obţinute din hidranţi situaţi pe acelaşi
palier şi în acelaşi compartiment de incendiu.İnstalaţiile se
protejează asfel încât să se poată acţiona imediat la izbucnirea
incendiului. Hidranţii interiori se amplasează în locuri vizibile şi
uşor de manevrat. La clădirile cu înălţimi mai mari de 28 m
hidranţii se amplasează numai pe coridoare sau încăperi tampon
pe casa scării. Robineţii hidranţilor se montează la o înălţime
cuprinsă ntre 0,8 m şi 1,5 m de la pardosea. Nişele hidranţilor nu
trebuie să pătrundă pereţii antifoc pe cei care despart încaperi cu
pericol de incendiu sau pe cei care delimitează căi de evacuare.

Hidranţii interiori se echipează cu furtun tip C (Ø50 mm)

flexibil sau tip B (Ø75 mm) flexibil cu o lungime de 20 m, cu
dispositive de refulare a apei sub form de jet compact, pulverizat
sau mixt. Presiunea minimă la ţeava de refulare în cazul
dispozitivelor de pulverizare este de 2,5 bari.

Exemple:

- Ţevi de refulare a apei figura 2.2.1;

- Ţevi de refulare a apei cu robinet cu perdea de

protecţie (tip C) figura 2.2.4

- Determinarea razei de acţiune a unui hidrant figura

2.2.5.
 Fig. 2.2.1. Ţevi de refulare de mână, simple: a-varianta
I;b-varianta II;c-varianta III; 1-tub de racordare;2-tub
maâner;3-ajutaj de bază mâner;4-ajutaj intermediar;5-ajutaj
final;6-garnituri;7-racord final.

Fig. 2.2.4. Ţevi de refulare de mână, cu robinet cu perdea

de protecţie tip C: a-varianta I;b-varianta II;1-racord fix C (STAS
701);2-tub mâner;3-ajutaj de bază;4-ajutaj intermediar;5-ajutaj
final;6-corpul robinetului;7-cepul robinetului;8-cheia robinetului;9-
chinga;10-cataran;11-curea.
Fig. 2.2.5. Schema pentru determinarea razei de acţiune a
unui hidrant: a-hidrant interior în funcţiune;b-zona de acţiune a
hidrantului;1-coloana de alimentare cu apă rece;2-nisa;3-robinet
de hidrant interior pentru incendiu;4-racord mobil;5-furtun;6-
ţeava de refulare;7-jet de apă.
III.3. İNSTALAŢII AUTOMATE CU SPRINKLERE
PENTRU COMBATEREA INCENDIILOR.
III.3.1. Echiparea tehnică a clădirilor cu instalaţii
automate cu sprinklere.
Au rolul de a detecta, semnaliza, localiza şi stinge incendiu,
folosind apa ca agent de stingere. Superioritatea acestor instalaţii
faţă de celelalte sisteme automate de protecţie cu apă este
determinată, în special, de faptul că sprinklerele se declanşează
individual şi acţionează numai asupra ariei incendiate, evitând
astfel, udarea inutilă a zonelor necuprinse de incendiu. İnstalaţiile
cu sprinklere trebuie să fie oportune în timp real, adic să intre
automat în funcţiune, la parametrii necesari pentru a limita
(localiza) focarul şi a acţiona suficient la stingerea incendiului.

De asemenea, temperatura de declanşare a sprinklerelor

trebuie să fie mai mare decât temperatura mediului în care sunt
montate. Echiparea tehnică a clădirilor, compartimentelor de
incendiu şi încăperilor, cu instalaţii automate de sprinklere potrivit
scenariilor de sigurantă la foc elaborat, se face în conformitate cu
legislaţia actuală în acest domeniu:

- construcţii închise din categoriile (ASIB) încadrate

conform legislaţiei în vigoare cu densitatea sarcinii
termice mai mare de 420MJ/m2 ;
 - clădirilor înalte şi foarte înalte cu densitatea sarcinii
maxime termice peste 420 MJ/m2 cu excepţia
locuinţelor;
;
- platouri de filmare cu arii mai mari de 150 m2

- platforme, garaje pentru 50 autoturisme şi trei nivele.

În general sprinklerele se prevăd în clădiri cu pericol de

incendiu, în care se află un număr mare de persoane, depozite,
materiale de valoare.

Nu este indicată instalaţia de stingere cu sprinkler în cazul

în care apa nu este indicată şi se stinge cu alte substanţe (spuma
chimică, gaze inerte, abur).

III.3.2. Soluţii şi scheme pentru instalaţii cu

sprinkere.

İnstalaţiile cu sprinkere se compun din urmatoarele

elemente principale:

- sprinklere pentru detectarea şi stingerea incendiilor;

- reţele de conducte ramificate sau inelare pe care sunt

montate sprinklerele;

- aparate de control şi semnalizare (ACS);

- conducte principale cu apă;

- surse alimentare cu apă compuse din : - branşamente;

 -
rezervoare de acumulare.

- staţii de pompare a apei în reţele sau în staţii de ridicat

presiunea (hidrofoare).

İnstalaţiile de sprinklere trebuie să fie mereu sub presiune

şi se poate realiza în urmatoarele moduri: - cu apă- antigel;

- cu apă;

- cu aer comprimat;

- cu apă – aer

Exemplu de instalaţie de stins incendiu cu sprinklere apă – apă

figura 3.2.1.

Fig. 3.2.1. Schema de funcţionare automată a instalaţiei

cu sprinklere în sistem de apă-apă:
1-conducta principală de alimentare cu apă;2-robinet principal;3-
aparat de contrlo şi semnalizare (ACS) tip apă-apă;4-conducta de
distribuţie a apei la sectoarele cu sprinklere;5-conducta de
ramificaţie;6-distribuitor (cu diametrul constant);7-sprinkler;8-
conducta de control;9-robinet Ф½” (în poziţia deschisă
echivalează cu un sprinkler declanşat);10-robinet de control (în
poziţia deschis verifică alimentarea cu apă a instalaţiei);11-racord
la turbina de semnalizare;12-robinet (normal deschis);13-
turbina;14-pâlnie;15-racord de canalizare;16-conducta de
golire;17-robinet de golire;18-racord la instalaţia de semnalizare
optică;19-racord de alimentare cu apă de la surse exterioare;20-
clapeta de reţinere;21-racorduri de la surse exterioare (pompe
mobile) de alimentare cu apă;22-manometru pentru citirea
presiunii apei în conducta de alimentare;23-manometru pentru
citirea presiunii în aval de ACS.

Exemplu de instalaţie de stins incendiu cu sprinklere în sistem

cu aer comprimat figura 3.2.2.
Fig.3.2.2. Schema instalaţiei automate cu sprinklere în
sistem cu aer comprimat:

1…21, la fel ca la figura 3.2.1.;22-manometru;23-manometru

pentru aer comprimat;24-manometru;25-conducta de alimentare
cu aer comprimat;26-robinet de închidere pe conducta de aer
comprimat;27-robinet de purje;28-accelerator.

III.3.3. Sprinklere.
 Sunt dispozitive care au o dubla funcţie; de detectare de
incendiu şi de dispersare a jetului de apa asupra suprafeţei
protejate sub formă de picaturi.

Sprinklerul este compus din trei părţi principale:

- corpul sprinklerului prevăzut cu un filet exterior

destinat montării la reţeaua de conducte cu un ajutaj
interior pentru debitarea apei prevăzut cu scaun de
etanşare;

- deflectorul, alcătuit dintr-o formă specială (rozeta,

paleta etc.) fixată de corp printr-un braţ sau cadru la o
distanţă faţă de refularea apei. Are rolul de a dispersa
apa în mod regulat şi de aceeaşi mărime a picăturii de
apă în mod egal pe toată suprafaţa protejată;

- dispoitivul de închidere compus dintr-un ventil ţinut

forţat de scaunul de etanşare a orificiului de refulare a
apei de un element de declanşare.

Diferite tipuri de sprinklere dupa modul de deschidere:

- prin topirea unui aliaj uşor fuzibil la temperatură;

- prin topirea unei substanţe chimice uşor fuzibile la

temperatură;

- prin spargerea unui tub de sticlă în urma dilatării unui

lichid din interiorul lui la creşterea temperaturii.
 Exemplu de sprinklere stanard producţie românească INOX,
au diametrele orificiilor de 12,7 mm (tip standard), figura 3.3.1.

Exemplu de sprinkler cu bulb la figura 3.3.2.

Temperatura de declanşare a sprinklerelor este temperatura

la care ajunge ambiant şi la care dispozitivul de blocare (caliajul
fuzibil) al sprinklerului se desface şi permite curgerea apei prin
orificiul acestuia.

Fig. 3.3.1. Splinkler tip standard:

1-corpul de bronz al sprinklerului;2-inel din bronz;3-cadru de

susţinere;4-diafragma;5-ventil;6-închizător;7;8;9-plăcuţe din aliaj
uşor fuzibil;10-rozete (deflector).
Fig. 3.3.2. Sprinkler cu bulb:1-fiolă din sticlă (bulb);2-ventil;3-
rozetă (deflector).
III.4. İNSTALAŢII CU DRENCERE PENTRU
COMBATEREA INCENDIILOR.

III.4.1. Echiparea tehnică a clădirilor cu instalaţii cu

drencere.

Aceste instalaţii pot fi utilizate pentru stingerea incendiilor

sau protecţia împotriva incendiilor cu perdele de apă.

İnstalaţiile cu drencere se prevăd la încăperi cu pericol mare

de incendiu, platouri de filmare,hangare pentru avioane, garaje
mari, unde din cauza propagării rapide a focului sau din alte
cauze nu pot fi utilizate cu destulă eficacitate alte metode şi
mijloace de stingere: depozite de materiale sau substanţe
combustibile cu degajări mari de căldură (cauciuc, alcool).

Perdelele de apă pentru protecţie folosind drencere se

prevăd pentru protejerea:

- elementelor de închidere a golurilor (uşi, ferestre)

pentru a împiedica focul să pătrundă de la o încăpere la
alta;

- cortinele, uşilor, obloanelor din pereţii antifoc;

- portiunilor cu pericol de incendiu;

- golurile scărilor rulante;

- clădirilor din exterior;

- coloanelor înalte din industria chimică şi petrochimică.

III.4.2. Sisteme şi scheme de instalaţii cu drencere.

İnstalaţiile cu drencere se compun din :

- drencere;

- reţele de conducte;

- robinete(vane) şi dispozitive de acţionare;

- racorduri pentru cuplarea pompelor mobile de

incendiu;

- surse de alimentare cu apă, branşamente, rezervoare

pentru stocarea apei si staţii de hidrofori.

Întrucât drencerele sunt tot corpuri de sprinklere ele se

deosebesc prin faptul că ele nu au ventil şi sunt mereu cu
artificiul deschis. Se utilizează în instalaţii fixe a căror
caracteristici principale sunt pline cu apă numai parţial şi anume
numai de la sursă până la dispozitivul de acţionare cu drencere.

Sistemele de acţionare cu drencere pot fi automate sau

manuale, cel automat se recomandă în toate cazurile. O instalaţie
cu drencere automată este prezentată în figura 4.2.1.
Fig. 4.2.1. Schema de funcţionare a instalaţiei cu
drencere, cu acţionare automată:

1-conducta de alimentare cu apă;2-robinetul principal de

închidere;3-dispozitivul de acţionare automată a instalaţiei;4-
reţea de conducte pe care se montează drencerele;5-drencer;6-
detector de incendiu;7-circuit de impuls;8-dispozitiv de confirmare
a comenzi de deschidere a alimentării cu apă;9-robinet de
golire;10-pâlnie;11-manometru;12-conductă de record;13-racord
fix la pompe mobile de incendiu;14-clapeta de reţinere.
Schema de funcţionare a instalaţiei cu drencere cu acţionare
manuală este prezentată în figura 4.2.2.

Fig.4.2.2. Schema de funcţionare a instalaţiei cu drencere,

cu acţionare manuală:

1-conducta principală de alimantare cu apă (de tip staţie de

pompare cuplată cu rezervoare);2-robinet principal;3-conducta de
ocolire;4-robinet;5-perete despărţitor;6 şi 7-conducte de
distribuţie a apei;8-drencer;9-manometru;10-racord de golire;11-
robinet de golire;12-pâlnie;13-racord pentru pompe mobile de
alimentare cu apă;14-conducta de racord;15-clapeta de reţinere.
III.4.3. Drencere.

Drencerele sunt dispozitive asemanatoare cu sprinklerele cu

deosebirea că nu au dispozitive de închidere având orificiul
permanent deschis. Drencerele fabricate în ţară au orificiile de
8,10; 10,5; 12,5 şi 4 mm, iar drencerul pentru perdeaua de apă
are diametrul de 12,5 mm.

Exemplu de drencere standard în figura 4.3.1.. În funcţie de

cerintele de stingere, drencerele se montează de regulă în grupe
de maximum 72 de capete care au conducte de alimentare cu
vane de acţionare separată pentru fiecare grupă. Alegerea tipului
de drenger, forma deflectorului pentru dispersarea apei,precum şi
montajul se stabilesc conform indicaţiilor producătorului, având în
vedere scopul urmărit. Calculul şi executarea reţelelor, durata de
funcţionare a sistemului de alimentare se face conform STAS
1478.

Exemplu de montare a drengerelor figura 4.3.2.

Exemplu de montare a drengerului cu paletă pentru perdea

de apă figura 4.3.3.

Fig.4.3.1. Drencere:

a-cu rozetă deaptă şi filtru pentru

montare cu capul injos;b-cu
rozetă cu zimţi pentru montarea
cu capul în sus;1-corpul
drencerului;2-cadru de
 susţinere3-rozetă
plată;4-rozetă cu
zimţi.

Fig.4.3.2. Poziţii de montare a drencerelor:

a-pentru protecţia cu peliculă de apă a ferestrei; b-pentru răcirea

mantalei rezervorului vertical; 1-conducta de alimentare cu apă;2-
racord;3-drencer cu paletă dreaptă;4-fereastra;5-mantaua
rezervorului.
Fig. 4.3.3. Poziţia de montare a drencerului cu paletă
pentru perdea de protecţie cu apă: 1-conducta de
alimentare;2-racord;3-drencer cu paletă dreaptă.

III.5. İnstalaţii fixe de stingere a incendiului cu apă

pulverizată.
Pulverizarea apei se realizează în scopul creşterii raportului
între suprafaţa exterioară a picăturilor şi masa lor pentru a obţine
un contact mai bun între apă şi mediul ambiant. În zona focarului,
intensificarea transferului de caldură şi în consecinţă stingerea
mai rapidă a incendiului.

În comparaţie cu instalaţiile de sprinklere şi drencere,

instalaţia de pulverizare necesită presiuni mari ale apei (500 –
700 k Pa).

Instalatiile fixe de stins incendiu cu apa pulverizata se

pevad pentru:
 - stingerea incendiului de materiale solide combustibile
(lemn, hârtie, textile, materiale plastice);

- protejarea obiectelor, structuri şi echipamente ale

instalaţiilor tehnologice, recipiente pentru lichide
combustibile cu inflamabilitate mai mare de 600 C;

- gaze inflamabile, motoare termice;

- pentru încăperi cu număr mare de cabluri electrice cu

izolaţie combustibilă;

- limitarea posibilităţilor de propagare rapidă a

incendiului prin stropirea zonei de ardere;

- protecţie împotriva încălzirii excesive prin răcirea

intensă a materialelor;

- neutralizarea unor agenţi agresivi asupra mediului.

III.5.1. Soluţii şi scheme pentru instalaţii fixe cu

apă pulverizată.

Schema de funcţionare a instalaţiei de apă pulverizată

(folosită, în special pentru protecţia contra incendiului din tuneluri
şi subsoluri de cabluri electrice), figura 5.1.2. Reţele de conducte
(1), pe care se montează pulverizare (2), racordurile (3), la
conductă (1), la conducta principală (4) de alimentare cu apă. Pe
fiecare din racorduri (3) se montează vane (5) de acţionare
individuală, manuală, locală sau de la distanţă pentru
pulverizarea apei pe tronsonul respectiv şi manometru (6) pentru
verificarea presiunii apei la intrare în conducta respectivă şi
manometrul (7) pentru conducta de alimentare principală.
Pompele (8) pentru ridicarea presiunii apei care se folosesc în
cazul în care reţeaua nu are presiunea necesară, rezervor tampon
(9) cu rol de acumulare a apei şi 10 racord pentru pompe mobile.

Distribuitorul instalaţiei va fi prevăzut cu manaometru.

İnstalaţiile de apă pulverizată se prevăd cu comandă manuală sau
automată. Acţionarea manualţ se admite numai în cazul în care se
face în timp util. Pentru instalţia automată sunt trase scheme de
funcţionare electrică atât la serviciul de pompieri cât şi la camera
de comandă.

Fig.5.1.2. Schema instalaţiei fixe de stins incendiu, cu apă

pulverizată:
1-conductă cu diametru constant;2-pulverizator;3 şi 4-racorduri;5-
vană;6 şi 7-manometre;8-pompe;9-rezervor tampon;10-racorduri
la pompele mobile pentru incendiu;11-reţea exterioară;12-tunel
de cabluri;13-subsol de cabluri.

Schema de semnalizare şi acţionare a instalaţiei de stins

incendiu cu apă pulverizată figura 5.1.3. La apariţia semnalului de
incendiu dat de detectoarele termice de incendiu şi recepţionat
de camera de comandă se pornesc pompele de incendiu şi se
urmareşte prin lămpile de poziţie dacă acestea au pornit. Se
verifică la faţa locului şi se stabileşte fix zona afectată. Dacă
semnalul a fost real se controlează presiunea la manometrul
distribuitorului şi se deschide vana aferentş sectorului de
incendiu.

Fig.5.1.3. Schema instalaţiei de semnalizare şi acţionare a

instalaţiei de stins incendiu cu apă pulverizată:
1-reţea de apă pentru incendiu;2-vană cu acţionare manuală
(normal deschisă);3-vană normal inchisă;4-manometru;5-robinet
de control (cu 3 cai);6-duză tip PLUVIA;7-detector termic de
incendiu;8-buton pentru pornirea pompelor de incendiu;9-racord
la pompe mobile de incendiu;10-staţia pompelor de incendiu;11-
robinet de golire;12-tablou de semnalizare;13-formaţia PSI;14-
camera de comandă;15-centrala de avertizare.

Tipul şi numărul de pulverizare se stabileşte în funcţie de

parametrii hidraulici inicaţi de producator şi intensitatea minimă
de stingere a incendiului. Se prevede o rezervă de 4-10% din
numărul total de pulverizatoare montate pentru înlocuirea celor în
revizie, deteriorate sau înfundate. Distanţa dintre pulverizatoare
nu trebuie să fie mai mare de 1,5 – 2m. direcţia de stropire a
diuzelor este de sus în jos. În tunelele de cabluri şi subsoluri se
montează în poziţie înclinat.

Exemplu de difuză pulverizatoare tip ER (Ø 7mm) figura

5.1.4. Dimensionarea instalaţiilor fixe de stingere a incendiilor cu
apă pulverizată se va face conform STAS 12.260
Fig.5.1.4. Duze de pulverizare tip ER (Ø 7mm):

a-elemente constructive;b-caracteristica jetului de apă

pulverizată;c-caracteristica debit-presiune; 1-corpul duzei;2-
pastile de rotire;3-filet;4-filtru (sită).

CAPITOLUL IV. İNSTALAŢIA DE STINS INCENDIU CU

APĂ PULVERIZATĂ DIN GALERIILE DE CABLE ŞI
CANAL CABLE DIN CADRUL UH LOTRU CIUNGET.
 Descrierea instalatiei:

a. Galeria cablelor tronson orizontal este amplasată

deasupra transformatorilor de 190 MVA la cota 513,20.
Galeria a fost prevăzută cu instalaţii fixe de stins
incendiu cu apă pulverizată şi hidranţ interiori conform
normelor în vigoare.

Alimentarea cu apă a instalaţiilor de pulverizare se va face din

rezervorul de 2000 de m3 amplasat la cota 526 în punctul orb din
galeria de acces secundar, prin intermediul unei staţii de
hidrofoare amplasată la cota 494,80. De la hidrofor este condusă
la galeria de cabluri de la cota 513,20 prin intermediul unei
conducte din oţel pentru instalaţii STAS 403 – 65.

İstalaţia de stins incendiu din galeria de cabluri cota 513,20 a

fost prevazută cu duze de pulverizare ZR 7 Ø 7 mm şi unghiul
conului de stropire de 2x450. İnstalaţia de pulverizare a fost
dimensionată pentru presiunea de lucru la duze de 6 kgf/cm2 şi un
debit de circa 0,671/s.

İnstalaţia de pulverizare este împărţită pe sectoare cu

lungime maximă de 100 m. Fiecare sector s-a prevazut să fie
acţionat automat sau manual cu vană electromecanică (V1) şi
respectiv manuală (V2) în caz de avarie. Deasupra s-a mai
prevăzut o vană (V3) care se va sigila în poziţia deschisă şi care
se va închide atunci în caz de avarie. İnstalaţia a fost prevăzută
cu manometre cu contact electric MC-1 cu presiune de lucru de la
0 – 10 kgf/cm2 confecţionate de ANC care au rolul să indice la
tabloul de comandă din camera de comandă a centralei
funcţionarea manuală la presiunea de lucru a sectorului respectiv
în caz de incendiu.

İnstalaţia de incendiu a fost prevăzută cu staţia de hidrofor în

scopul ca reţeaua de stins incendiu să aibă în permanenţă sub
presiune până la vana electromagnetică a fiecărui sector astfel
încât în caz de incendiu , drumul parcurs de apă până la ultima
duză a hidroforului respectiv să fie căt mai scurt (10 – 158).
Pentru verificarea presiunilor din reţeaua sub presiune s-au
prevăzut manometre simple cu P-0-10 kgf/cm2 în amonte de
fiecare vană electromagnetică.

Prezentul proiect nu conţine staţia de hidrofoare de la cota

494,80 deoarece ICNERG, urmează să experimenteze şi duzele de
pulverizare tip PROTKOTOSPRAY care conform studiului Cercetări
privind combaterea şi stingerea incendiilor în gospodăriile de
cabluri au urmatoarele avantaje:

- unghiul mare al jetului de stropire;

- evitarea pericolului de înfundare;

- uniformitatea bună a stropirii.

În acest sens staţia de hidrofoare urmează să se predea

ulterior pentru a se putea fixa presiunea de lucru a staţiei de
hidrofoare.
 Galeria de cabluri de la cota 513,20 a fost prevazută conform
NPCI – 1970 cu hidranţi interiori de incendiu cu debite de 2,51/s.
Hidranţii au fost prevăzuţi cu furtun de tip C Ø 50 mm în lungime
de 20.

Scurgerea apelor în caz de incendiu se va face prin

intermediul unor sifoane de 200 mm amplasate în fiecare
compartiment şi conduce prin conducta de fontă Ø 125 mm la
rigola de la cota 504,70.

b.Galeria cablelor tronson înclinat şi orizontal cota 513,20

– 617,00 au fost prevăzute cu instalaţii de stins incendiu
cu apă pulverizată alimentate din două puncte şi
anume:

Galeria cablelor tronson orizontal şi trei sectoare din tronsonul

înclinat sunt alimentate dintr-o staţie de hidrofor care va fi
amplasată la suprafaţa tronsonului în centrala dizelelectrica cota
517.

Tronsonul înclinat în lungime de 60 m care porneşte de la cota

513,20 va fi alimentat din aceeaşi reţea punct 4 cu galeria de
cabluri orizontală cota 513,20.

Galeria înclinată cota 513,20 – 617 a fost împărţit în patru

sectoare, cu lungimi cuprinse între 50-60 m. Galeria orizontală
cota 617 a fost împărţită în cinci sectoare cu lungimi de 90-100 m
fiecare. Fiecare sector a fost prevăzut cu vane electromagnetice
V1, manuale V2, V3 şi manometre cu contact electric MC-1 şi
simple cu P-0-10kgf/cm2.

Deoarece instalaţia de incendiu a fost prevăzută din ţeava

neagră pentru instalaţii STAS 403-66 cu diametrul cuprins între
30-50. İnstalaţţiile de acţionare al fiecărui sector a fost amplasat
în nişele prevăzute de constructor pentru a nu stânjeni circulaţia
pe galerie. Duzele de pulverizare prevăzute sunt ER 7Ø7 mm cu
unghiul conului de stropire 2x450.

Presiunea de lucru prevăzută la duzele amplasate la cota cea

mai înaltă pe fiecare sector înclinat este de 5,5 kgf/cm2 cu un
debit de 0,641/s. Galeria orizontală şi înclinată a fost prevăzută cu
hidranţi de incendiu conform NPCI – 1970 amplasaţi în nişele
prevăzute în planul de construcţii. Hidranţii au fost prevăzuţi cu
furtun de cânepă tip C Ø 50mm în lungime de 20 m.

Alimentarea hidranţilor din galeria orizontală şi înclinată s-a

prevăzut să se facă din rezervorul de apă potabilă de 200m3 al
platformei Ciunget amplasat la cota 683.

La cota 589,55 s-a prevăzut un izvor de rupere de presiune

pentru a nu se depăşi înălţimea de 60 m apă. Rezervorul de
rupere de presiune s-a prevăzut din tabla zincată de 0,3 mm cu
diametrul de 0,3 x 0,5 x 1,00m. Scurgerea apelor în caz de
incendiu se va face prin intermediul rigoleler prevăzute de
constructor.
 c. Canalul de cabluri de la cota 617 din staţia de 220 kv a
fost de asemenea prevăzut cu instalaţii de stins incendiu
cu apă pulverizată. Alimentarea instalaţiei de
pulverizare s-a prevăzut să se facă din aceeaşi staţie de
hidrofoare care se va prevedea pentru alimentare cu
apă a galeriei înclinate şi orizontale.

Staţia de hidrofoare urmează să facă obiectul altui proiect din

motivul artat la punctul a. Canalul de cablu a fost prevzut cu
elemente de acţionare şi duze identice cu galeria de cabluri şi
presiunea de lucru de 5,5 kgf/cm2. Scurgerea apelor în caz de
incendiu se va face prin rigola prevăzută de constructor.

Canalul de cabluri nu a fost prevăzut cu hidranţi de incendiu

deoarece a fost prevăzut cu guri de acces din exterior prin care se
poate intervani cu hidranţi exteriori. Conductele din canalul de
cabluri şi galeriile de cabluri se vor grundui şi se vor vopsi cu ulei.

S-a prevăzut de asemenea documentaţia economică separată

pentru încercarea unui sector de loc a instalaţiei de stins incendiu
cu duze la suprafaţa terenului în prezenţa proiectantului pentru
verificarea corectă a instalaţie

Exemple de amplasare a instalaţiei în galeria de cable în

figurile: IV-1; IV-2; IV-3; IV-4 şi IV-5.
Secţiune în plan
 Fig. IV-1.

Secţiune longitudinală II-II

 Fig. IV-2

Secţiune transversală I-I

 Fig. IV-3

Secţiune transversală I-I

Fig. IV-4
 Fig. IV-5 Pozitia de montare a
duzelor tip PLUVIA:

1- duza; 2- cabluri electrice; 3- consola; 4- conturul jetului de

apa pulverizata;
CAPITOLUL V. MANAGEMENTUL PRODUCŢIEI ŞI AL
CALITĂŢII.

V.1. Planificarea calităţii.

Prin planificare se stabilesc obiectivele organizaţiei în domeniul

calităţii, precum şi resursele umane, financiare şi materiale
necesare pentru realizarea lor. İmportanţa deosebită a acestei
funcţii derivă din faptul că, în prezent, circa 70-80% din
deficienţele privind calitatea produselor comercializate sunt
cauzate de desfaşurarea necorespunzătoare a activităţilor de
planificare şi de proiectare.

Planificarea calităţii reprezintă ansamblul proceselor prin

intermediul cărora se determină principalele obiective ale
organizaţiei în domeniul calităţii, precum şi resursele şi mijloacele
necesare realizării lor.

Planificarea calităţii presupune parcurgerea următoarelor

etape:

- diagnosticul calităţii;

- analiza previzională;

- stabilirea obiectivelor referitoare la calitate;

- determinarea resurselor necesare pentru realizare

obiectivelor;
 - stabilirea acţiunilor optime de întreprins, prin planul
calităţii.

Diagnosticul calităţii reprezint o examinare metodică a tuturor

proceselor întreprinderii, cu implicaţii asupra calităţii produselor
pe care le realizează. Această examinare se realizează în scopul
evaluarii performanţelor întreprinderii, în domeniu calităţii, în
raport cu rezultatele obţinute într-o perioadă anumită sau
comparativ cu performanţele concurenţilor.

Eficacitatea diagnosticului calităţii depinde foarte mult de

competenţa persoanelor care-l efectuează şi de metodologia
utilizată. Se recomandă, de aceea, ca întreprinderea să apeleze la
experţi cu o foarte bună pregatire şi experienta în domeniu.

Analiza previzională este o analiză efectuată pentru evaluarea

evoluţiei probabile a performanţelor întreprinderii în domeniu
calităţii, în condiţiile modificărilor de mediu preconizate.

În această analiză pot fi luate în considerare urmatoarele

elemente:

- apariţia, în perspectivă, a unui nou concurent sau

dispariţia altuia;

- apariţia unui nou furnizor de materii prime sau

materiale cu care se aprovizionează întreprinderea;
 - perfectarea, în perspectiva apropiată a unor noi
contracte importante cu clienţii actuali sau cu clienţi
noi;

- lansarea iminentă pe piaţă a unui produs nou, de către

concurenţi, similar cu cel realizat de întreprindere sau
care ar pute fi un substituent.

Pentru asigurarea eficienţei activităţilor de planificare, se

impune fundamentarea riguroasă a obiectelor referitoare la
calitatea produselor şi proceselor întreprinderii. Punctul de
plecare îl reprezintă, în acest sens, identificarea cerinţelor
clienţilor, prin studii de marketing, cerinţe care trebuie transpuse
cât mai exact în caracteristici de calitate a produselor, cuprinse în
specificaţiile tehnice. După stabilirea obiectivelor referitoare la
calitate, sunt eleborate planurile calităţii.

Planurile calităţii este un document care prevede practicile,

resursele, activităţile şi responsabilităţile stabilite pentru
realizarea obiectivelor calităţii.

Planul calităţii poate să facă parte dintr-un plan mai general

al întreprinderii sau poate fi eleborat pentru anumite produse sau
procese.

V.2. Organizarea activităţilor referitoare la calitate.

Pentru realizarea eficientă a obiectivelor stabilite prin

planificare, este necesară organizarea corespunzatoare a tuturor
activităilor referitoare la calitate.
 Organizarea activităţilor referitoare la calitate se refera la
determinarea structurii organizatorice, definirea
responsabilităţilor, alocarea resurselor şi aplicarea metodelor
care vor permite realizarea obiectivelor stabilite.

a. Evoluţia sistemelor de organizare a activităţilor

referitoare la calitate.

În acord cu schimbările apărute, sub impactul progresului

tehnic, în producţia şi comercializarea mărfurilor, au intervenit
modificări în ceea ce priveşte structura organizatorică aferentă
funcţiunii calitate a întreprinderii. Pe măsura dezvoltării atelierelor
manufacturiere, coordonatorul producţiei a preluat sarcina de
control a produselor. Cu timpul, activităţile de control nu au mai
putut fi acoperite de maistri, fiind incredinţate unor “inspectori”,
aflaţi în subordinea lor directă. İnspecţia a devenit din ce în ce
mai mult o problemă tehnică, presupunând o calificare specială.

În condiţiile producţiei de serie mare, activităţile de inspecţie

pe fluxul tehnologic au devenit mai complexe. Pentru asigurarea
desfăşurarii lor corespunzatoare, a fost infinţat un compartiment
de control al calităţii, condus de un inspector sef, subordonat
sefului producţiei.

Corespunzator diversificării activităţilor efectuate de

compartimentul de control al calităţii, în cadrul acestuia au fost
create ulterior unităţi funcţionale distincte, cu atribuţii specifice:
proiectarea încercărilor, laboratoare de metrologie, inspecţia
proceselor tehnologice, asistenţa tehnică etc.
 b. Tendinţe actuale privind sistemul de organizare a
activităţilor referitoare la calitate.

În prezent, se manifestă două tendinţe principale, în ceea ce

priveşte structura organizatorică a funcţiunii calitate a
întreprinderii: centralizarea şi descentralizarea acesteia.

Centralizarea funcţiunii calitate presupune regruparea, în

cadrul aceluiaşi compartiment, a persoanelor care desfşoar
activităţile corespunzătoare acestei funcţiuni.

Avantaje:

- facilitează comunicarea;

- reduce necesitatea unor activităţi de integrare şi

coordonare.

Dezavantaje:

- persoanele din compartimentul calitate nefiind direct

implicate în desfaşurarea activităţilor curente, pot
rezulta decizii şi acţiuni inadecvate.

Descentralizarea funcţiunii calitate: responsabilitatea

planificării, organizării ţinerii sub control şi asigurării calităţii
este încredinţată fiecărui sector al întreprinderii.

În cazul delimitării unor compartimente de felul

cercetare/dezvoltare, marketing, aprovizionare, producţie etc.,
sunt stabilite atribuţii specifice în domeniul calităţii, pentru fiecare
dintre acestea.
 Avantaje:

- persoanele fiind direct implicate în desfăşurarea

activităţilor curente, deciziile şi acţiunile referitoare la
calitate pot fi bine fundamentate;

- pot fi luate, cu mai multă operativitate, măsurile

necesare pentru rezolvarea problemelor identificate.

Dezavantaje:

- presupune eforturi mari de integrare şi coordonare a

activităţilor referitoare la calitate. İntegrarea şi
coordonarea se pot realiza în moduri diferite: prin
comitete, grupe de lucru, coordonări.

c. Formalizarea structurii organizatorice a funcţiunii

calitate.

În toate documentele de formalizare a structurii

organizatorice a întreprinderii se pot regăsi atribuţiile, sarcinile şi
responsabilităţile stabilite în domeniul calităţii.

Organigrama este reprezentarea grafică a structurii

organizatorice formale a întreprinderii.

Matricea responsabilităţilor este un instrument utilizat pentru

a determina, atunci când mai mulţi agenţi intervin simultan într-o
activitate, cine răspunde de luarea deciziilor (D), cine participă
(P), cine este consultat(C) şi cine este informat (I).
 Pentru fiecare decizie nu poate fi decât un singur decident,
dar pot fi stabilite mai multe persoane care să fie consultate,
informate în legatură cu activitatea hotarâtă sau care să participe
la realizarea acesteia.

Decidentul (D) este singurul căreia îi revine

responsabilitatea deciziei referitoare la activitatea în cauză.
Participanţii (P) au obligaţia de aş exprima opinile,decidentului.
Acesta trebuie să ia în considerare opinile respective sau să
justifice de ce nu o face. Cei consultaţi (C) îşi reprezintă punctul
de vedere, dar decidentul nu este obligat să-l ia în considerare.
Este evident că cei informaţi nu participă la procesul luării
deciziei.

d. Organizarea compartimentului calitate şi rolul acestuia.

În funcţie de natura şi complexitatea activităţilor pe care le

desfăşoară întreprinderea, compartimentul calitate poate fi
organizat pe tipuri de activităţi, produse sau procese.

Prima variantă este predominantă, ea presupunând luarea în

considerare a unor activităţi de planificare, asigurare,control al
activităţii, proiectare a mijloacelor de testare, activităţi de
metrologie, urmărire a produselor în utilizare etc.

Compartimentul de asigurare a calităţii are, în general,

următoarele atribuţii:

- implementarea politicii calităţii declarate de conducere;

 - coordonarea activităţilor de ţinere sub control a
documentelor sistemului de management al calităţii;

- coordonarea activităilor de analiză a neconformităţilor;

- coordonarea auditurilor interne ala calitatii;

- coordonarea activităţilor de instruire în domeniul

calităţii.

În unele întreprinderi a fost adoptată soluţia descentralizării

funcţiunii calitate, stabilinu-se “coordonatori pentru asigurarea
calităţii” în cadrul fiecărui compartiment.

V.3. Coordonarea activităţilor referitoare la calitate.

Funcţia de coordonare a managementului calităţii poate fi

definită luând în considerare conţinutul acestei funcţii, în cazul
managementului întreprinderii, în general.

Coordonarea se referă la ansamblul proceselor prin care se

armonizează deciziile şi acţiunile organizaţiei şi ale subsistemelor
sale, referitoare la calitate, în scopul realizării obiectivelor
stabilite în acest domeniu. Asigurarea unei coordonări eficiente
este condiţionată de existenţa unei comunicări adecvate în toate
procesele corespunzatoare managementului calităţii.

Comunicarea reprezintă transmiterea unui mesaj sau un

schimb de informaţii între persoane care utilizează un sistem
comun de simboluri.
 Necesitatea comunicării în managementul calităţii derivă din
urmatoarele considerente:

- obiectivele referitoare la calitate, pe baza cărora se

desfăşoară toate activităţăile în acest domeniu, trebuie
communicate în ntreaga întreprindere, dar şi în
exteriorul acesteia;

- realizarea calităţii presupune o comunicare

corespunzătoare între compartimentele întreprinderii;

- verificarea calităţii este urmată de comunicarea

rezultatelor, pentru a se putea stabili măsurile corective
şi de îmbunătăţire necesare.

CAPITOLUL VI. TEHNOLOGIA MONTĂRII

INSTALAŢIILOR DE STINGERE A INCENDIILOR.

VI.1. Ţevi, fitinguri şi armături.

Coloanele de alimentare cu apă a hidranţilor interiori se

execută cu ţevi din oţel zincat constant de 2” , iar cele exterioare
pentru apa menajeră sau hidranţi interiori se execută cu ţevi din
oţel zincat sau din mase plastice, (polietilene, PVC tip G)cu
condiţia ca reţelele interioare de distribuţie să se execute din oţel
zincat pentru hidranţii de incendiu şi cu mase plastice pentru
consumul menajer şi să se facă închiderea reţelei menajere din
exterior în caz de incendiu.

Sprinklerele, drencrele, duzele pulverizatoare ER se

confecţionează din materiale neoxidante pentru a împiedica
coroziunea lor. Acestea se montează pe o reţea separată de cea a
hidranţilor sau apei menejere. Şi reţeaua este confecionată tot din
ţevi de oţel negre sau zincate.Conductele între ele se monteaz
prin aceleaşi tipuri de armături sau fitinguri ca la reţeaua de apă
potabilă.

În schimb la capătul coloanelor de sprinklere, drencere sau

pulverizatoare sunt prevăzute armături pentru spălarea instalaţiei
periodic. Ca materiale de îmbinare a ţevilor, armăturilor,
fitingurilor folosim fuior de cânepă, minum de plumb, ulei de in şi
materiale izolante pentru a întampina coroziunea lor.

Conductele se protejează atat în pământ cât şi în exterior cu

materiale anticorozive. İnstalaţiile de stins incendiu se vopsesc în
culoare roşieArmăturile de la capătul coloanei hidranţilor sunt din
fontă maleabilă, oţel sau aluminiu. Ţevile de la capătul
furtunurilor de incendiu cât şi armăturilor de îmbinare sunt din
aluminiu sau PVC tip G, iar etanşarea se face prin inel de cauciuc.
Montarea conductelor,a fitingurilor,a armăturilor se face cu chei
speciale (mox) şi cu cheie cu lanţ.

CAP.VI.2. MONTAREA INSTALATIILOR INTERIOR

DE ALIMENTARE CU APA RECE PENTRU COMBATEREA
INCENDIILOR

VI.2.1 Montarea instalatiilor cu hidranti

interiori.

Hidrantii interiori se monteaza in nise amenajate special in

grosimea peretilor, prevazute cu rama metalica si usa cu geam
mat. Daca grosimea peretilor nu permite executarea niselor,
hidrantii interiori se pot monta in cutii metalice asezate pe pereti,
prevazute, de asemenea, cu usa metalica si geam mat.

Hidrantii se racordeaza direct la coloane, prin teuri

prevazute la 1,50 m de la pardoseala. Partea de jos a firidei
hidrantului trebuie sa se afle la o inaltime de 1,10 m de la
pardoseala.

In nisa, pe un tambur metallic 3 se infasoara furtunul, cu

lungimea de 20 m, caruia i se monteaza la un capat teava cu
ajutajul de stropire, care se fixeaza cu ajutorul unor cleme 4.

VI.2.2 Montarea instalatiilor cu sprinklere.

 Succesiunea operatiilor tehnologice de menaj a instalatiilor
cu sprinklere este urmatoarea:

- se insurubeaza teul pe tronsonul prefabricat al

conductei de alimentare cu apa, iar in locul sprinklerului
se insurubeaza in teu un dop prevazut cu filet exterior;

- se monteaza bratara metalica in elemental de

constructive si se prinde de bratara tronsonul
prefabricat de conducta;

- se ansambleaza o ramura a instalatiei formata din doua

sau mai multe tronsoane prefabricate;

- se efectueaza proba de presiune introducand apa sub

presiune in conducta;

- se goleste conducta de apa, se scot dopurile din teuri si

in locul lor se monteaza sprinklerele prin insurubare;

- se introduce apa in conducta si se probeaza

functionarea sprinklerelor incalzind dispozitivul de
declansare de la flacara unui chibrit. Aceasta proba se
efectueaza la cateva srinklere amplasate in diferite
puncte, pentru a se putea trage o concluzie generala
asupra functionarii intregii instalatii. Cu aceasta ocazie
se verifica si functionarea sistemului de semnalizare
acustica si optica a intrarii in functiune a instalatiei cu
sprinklere.
 Sprinklerele se pot monta cu bataia jetului in jos la cladiri
din beton in care se urmareste numai protejarea materialelor
din incaperi, sau in sus spre tavan, ori in dreptul grinzilor la o
distanta de cel putin 2,5 cm sub partea inferioara a acestora.

VI.2.3 Montarea instalatiilor cu drencere.

Instalatiile cu drencere se prefabrica in ateliere.

Tronsoanele de teava, avand executate orificiile de iesire si
montate capetele de drencer, se transporta in santier si se
monteaza in bratarile pregatite din timp.

Distantele dintre drencere se stabileste in functie de

unghiul de atac al jetului si de diametrul orificiului de
curgere.. se recomanda ca distant dintre doua drencere sa
fie cuprinsa intre 1,50 si 2,50 m, iar distant intre randul de
drencere si spatial protejat sa fie intre 0,25 si 1,20 m.
instalatia de drencere se monteaza in grupe de maximum 72
de capete, fiecare grupa fiind prevazuta cu conducta
principal de alimentare si cu robinete de actionare.
CAPITOLUL VII. EXPLOATAREA, ÎNTREŢINEREA ŞI
REPARAREA INSTALAŢIILOR DE PREVENIRE ŞI
STINGERE A INCENDIILOR.

VII.1. İnstalaţii de semnalizare a incendiilor.

Se menţin în permanenţă în stare de funcţionare. Execuţia,

exploatarea, întreţinerea şi raportarea acestora se vor face de
către personal autorizat, respectându-se prevederile de execuţie,
instrucţiunilor furnizorului şi normele de prevenire şi stingere a
incendiilor. La fiecare centrală de avertizare a incendiilor se vor
afişa schemelor circuitelor de avertizare (detectoarelor) precum şi
instrucţiunilor de folosire. Centrele de avertizare a incendiilor vor
fi in permanenţă supravegheate.

Pentru fiecare tip de instalaţie este obligatoriu să se asigure

avertizarea şi detectarea de rezervă. Este interzisă blocarea
acestora cu material, pe timpul cât acestea sunt în revizie sau
defecte se vor lua măsuri suplimentare de securitate.
Construcţiile făcute cu prilejul acestor operaţii, măsurile luate,
cauzele acestora se vor menţiona în registrul instalaţiilor de
semnalizre.

VII.2. İnstalaţiile de stingere cu apă pulverizată şi

echipamentele aferente acestei instalaţii

Se va face conform normelor în vigoare. Starea exterioară a

instalaţiei se va face vizual la fiecare schimb. Controlul
săptămânal se va face riguros şi se va menţiona în registru. Lunar
se vor porni pompele şi se va pune sub presiune reţeaua de
distribuire. Semestrial primăvara şi toamna se va pune în
funcţiune toată instalaţia.

VII.3. Instalatii de hidranti interiori

Hidranţii de interior se vor controla vizual la fiecare schimb şi

se va constata dacă are în componenă ţevi de refulare, furtun,
racorduri şi dacă sunt în stare de funcţionate. Verificarea presiunii
la cel mai înalt punct de distribuire a apei pentru incendiu pe
manometrul de control şi pornirea pompelor în treapta II, dacă
este cazul acesta se face săptămânal.

VII.4. Instalaţiile de drencere şi sprinklere.

Aceste instalaţii de stins incendii necesită o supraveghere

specială şi permanenţa pentru a fi menţinute în stare de
funcţionare. Supravegherea, întreţinerea şi repararea acestor
instalaţii trebuiesc încredinţate unui personal calificat şi pregătit
special pentru a cunoaşte bine modul lor de funcţionare.
Verificările săptămânale planificate şi executate se consemnează
în registrul de control al instalaţiei. İnstalaţiile de drencere şi cele
de apă pulverizată cu acţionare în grup se verifică în fiecare
săptămână prin deschiderea robinetelor de acţionare manuală.

Beneficiarul este obligat o dată la cinci ani să trimită 3% din

capetele de sprinklere la verificare. Pe timpul reparaţiilor capetele
drencerelor, sprinklerelor şi duzelor pulverizatoare se vor acoperi
cu pungi de plastic.

Cel puţin trei luni se va verifica şi corecta funcţionarea

manometrelor cu ajutorul manometrului de control. Pentru a
asigura o exploatare corectă a instalaţiei se vor lua urmatoarele
măsuri:

- toate vanele vor fi numerotate pentru identificare

având totodată marcaje distincte, indicând ramura pe
care o controlează;

- pe fiecare vană se va marca sensul de deschidere;

- se va asigura accesul permanent la fiecare vană,

inclusiv la cele montate la înalţime prin prevederea
unor scări de acces;

Fiecare vană se va controla prin manevrarea tijei de

acţionare pentru a se constata dacă este complet deschisă. Ori de
câte ori se constată defectiuni, vor fi luate neîntârziat măsuri de
reparare sau înlocuire a pieselor uzate sau defecte. Pentru
aceasta trebuie asigurată o rezervă suficientă de piese de schimb
(manometre, robinete, garnituri etc.)
CAPITOLUL VIII. NORME ŞI TEHNICI A SECURITĂŢII MUNCII
ŞI PUNCTE DE STINGERE A INCENDIILOR.

VIII.1. Norme şi tehnici a securităţii muncii.

Posturile de incendiu pentru materiale şi accesoriile din

apropierea hidranţilor vor fi complete cu întreaga dotaţie (chei
hidranţi, chei capace, garnituri de rezervă, role de furtun, ţevi
refulare etc.) După folosirea furtunurilor vor fi bine uscate pentru
reaşezarea la posturi. Amplasamentul fiecărui post de incendiu,
hidrant, aparat de semnalizare şi control, sprinkler etc. se vor
stabili pe baza proiectului şi se va marca cu indicatoare conform
STAS 297-2.

Înaintea perioadei de îngheţ se va controla buna funcţionare

a ventilului interior, a orificiului de golire de la baza hidrantului şi
nivelul apelor freatice faţă de orificiul de golire pentru a se
asigura că hidrantul nu e plin cu apă. Sifoanele de pardosea,
rigolele de scurgere şi legăturile lor cu canalizarea se vor păstra
curate , pentru a se asigura buna scurgere a apei în caz de
incendiu.

Lucrările ce se execută la reţelele de apă interioară pentru

stingerea incendiilor se vor face cu avizul comisiei tehnice PSI pe
baza unui plan de măsuri care precizează sarcinile, măsurile de
siguranţă şi durată.

Pe timpul lucrărilor se vor lua măsuri ca să nu pătrundă

pământ sau alte impurităţi care ar putea bloca ventilele, capetele
de sprinklere. La recepţia lucrărilor de reţele, se va controla în
mod special starea de curăţenie din interiorul conductelor,
menţionându-se în procesul verbal de recepţie.

Este strict interzis:

- să se folosească utilajele, materialele tehnice şi

instalaţiile de stingere a incendiilor în alte scopuri;

- să se descompleteze mijloacele de la posturile de

incendiu, echipamentele de hidranţi şi orice alte
instalaţii de avertizare şi stingere a incendiilor;

- să se blocheze în orice fel accesul liber la mijloacele de

stingere sau accesul liber al pompierilor.

İnstalaţiile de drencere şi echipamentele aferente trebuie

întreţinute în mod corespunzător de către un responsabil care
cunoaşte întreaga instalaţie, defecţiunile curente ce pot interveni
şi să intervină pentru lichidarea lor.

La instalaţiile de stingere cu apă pulverizată trebuie să se

tină cont de:

- starea perfectă a pompelor destinate instalaţiei;

- etanşeităţile conductelor;

- desfundările duzelor de pulverizare;

- starea ventilului de deschidere a apei în circuit;

- starea îngheţului în anotimpul rece.

La instalaţiile de avertizare periodic se va verifica

funcţionarea fiecărui detector, iar în cazul defecţiunii acestora se
va demonta, se va curăţa de praf şi se va ţine într-un loc uscat
pentru îndepartarea eventualei umidităţi la care este sensibil. Nu
se menţine instalaţia în stare de nefuncţionare. Scoaterea
parţială, temporară din funcţiune a acesteia sau a unei linii de
detectoare se face numai cu aprobarea conducătorului tehnic al
unităţii. Personalul de exploatare va fi instruit periodic cu privire
la interpretarea semnalizărilor.

Pentru controlul stării tehnice a instalaţiei şi verificarea ei,

conducerea unităţii va numi un tehnician specializat în
întreţinerea acestei instalaţii. La proba funcţională vor participa
şeful formaţiei PSI şi un reprezentant al unităţii care o are în
dotare.
VIII.2.Norme privind stingerea incendiilor.

Prezentele norme reglementează obligativitatea pe care o au

obiectivele care deţin lucrări de prevenire şi substanţe pentru
stingere, de a verifica periodic calitatea acestora.

a. Vopsea ignifugă pentru interior,exterior şi

termospumantă.

În vederea recepţionării lucrărilor de ignifugare sau pentru

verificarea menţinerii eficacităţii în timp a ignifugării se vor
executa ncercări de laborator, conform STAS 652, de către un
laborator dotat cu utilajul necesar.

Epruvetele pentru incercări, în număr de trei, vor avea

dimensiunile prevăzute în STAS 652 şi se vor ignifuga
concomitent şi în aceleaşi condiţii cu ignifugarea obiectivului, sub
supravegherea beneficiarului lucrării. Aceste probe (epruvete) se
vor păstra până la încercare, în podul construcţiei, aşezate liber.

Ulterior aplicării tratamentului de ignifugare, epruvetele sub

formă de plăci pot fi scoase şi din sarpanta acoperişului, însă din
locuri care nu periclitează rezistenţa construcţiei. Epruvetele care
se trimet pentru încercare se vor lua în prezenţa reprezentantului
întreprinderii executante a lucrărilor de ignifugare, din locurile
indicate de responsabilul administrativ al construcţiei. Epruvetele
în stare zvântată se ambalează în hârtie pentru evitarea
îndepărtării ignifugatului, după care se leagă cu sfoară, se
sigilează şi se etichetează.
 În documentele de expediere a epruvetelor la alboratoarele de
încercare şi pe etichete se vor specifica:

- produsul ignifug utilizat;

- întreprinderea producătoare;

- data aplicării produsului ignifug;

- întreprinderea executantă a lucrării de ignifugare.

În documentul de expediere a epruvetelor se vor menţiona

acceptul de plată a încercărilor şi contul de virament. În cazul
încercărilor de plăci, pierderea din masă iniţială în valoare medie
nu poate depaşi 35%.

Beneficiarul lucrării trebuie să urmărească eficacitatea

produselor ignifuge aplicate, n care odată cu ignifugarea
obiectivului execută şi tratarea epruvetelor necesare încercarilor
periodice (la 6 luni, 1 an şi după 2 ani), aplicând acelaşi consemn
specific. Epruvatele ignifugate concomitent şi n aceleaşi condiţii
cu ignifugarea obiectivului se vor păstra până la încercarea în
podul construcţiilor, aşezate liber.

La aceste încercări, pierderile din masa iniţială pot fi majore

cu maximum 5% după 6 luni şi 10 % după un an. După 2 ani,
pierderea totală nu trebuie să depăşească 50% din masa iniţială.
În cazul în care se depăşesşe pierderea de 50% din masa iniţială,
lucrarea de ignifugare trebuie refăcută.

b . Ig n ifu g t e xt il.
 Recepţionarea lucrărilor de ignifugare şi verificarea
menţinerii eficacităţii în timp a ignifugării se fac prin încercări de
laborator, care vor fi efectuate în laboratoare dotate cu utilajul
necesar.

Epruvetele pentru încercări vor avea dimensiunea de 50x60

cm şi vor fi scoase din materialul ignifugat sau ignifugate
concomitent şi în aceleaşi condiţii odată cu executarea lucrării de
ignifugare, sub supravegherea beneficiarului. Epruvetele scoase
pentru încercările de laborator se ambalează în hârtie, se
sigilează şi se etichetează.

În documentul de expediere a probelor la laboratorul de

încercări şi pe etichetă se vor specifica:

- produsul ignifug utilizat;

- întreprinderea producătoare;

- data ignifugării;

- metoda impregnării (fulardare, stropire);

- întreprinderea executantă a lucrării de ignifugare.

În documentele de expediere a epruvetelor se vor menţiona

şi acceptul de plată a încercărilor efectuate şi contul de virament.

Bibliografie
1. Norme de prevenire, stingere şi dotare împotriva
incendiilor în unităţile din ramura energiei electrice şi
termice . ICEMENERG, Bucureşti, 1982;

2
. Normative şi reglementări în construcţiile instalaţiilor. I9-
1994; I9-1997, Bucureşti.

3
. Aurel Simonetti. Agenda instalatorului, Bucureşti, 1960.
4. Manual “Instalatii sanitare” – AGIR-editura ARTECNO,
Bucuresti 2002.