BACTERIILE

Morfologie, Biologie, Înmulțire

Bacteriile nu se dezvoltă pe materiale sau pe substanțe, decât în prezența apei
lichide (nici pe materiale îmbibate în apă, submerse (scufundate în apă), preparate
apoase : soluții ( acetonă) , suspensii, emulsie.
MORFOLOGIA
Toate bacteriile sunt procariote (fără nucleu autentic).
Forma de existență este CELULA.
Citoplasma celulei bacteriene este delimitată la exterior de membrana
citoplasmatică. În citoplasmă se află o moleculă de ADN. Aceasta moleculă de
ADN îndeplinește funcții genetice.
Principalele criterii care caracterizează morfologia bacteriilor:
a) dimensiunile; Bacteriile au 0,5- 1,5 microni (a mia parte din mm).
b) forma; -sferice (coci), -alungite (bacilli), -filamentoase.
c) părți structurale (vizibile la microscop).
-capsula (înveliș mucilaginous situate la exteriorul peretelui celular, mai subțire
sau mai gros (depinde de specie). Are rol foarte important în relație cu mediul, însă
are un rol și mai important și de fixare în mediul nutritiv.
-perete celular ( înveliș celulozic, gros, rigid, suportă presiuni mari);
-membrană citoplasmatică;
-citoplasmă (mișcare);
-cili/ flageli organite de mobilitate ale celulei bacteriene, aspect filiform, au parte
bazată fixate de peretele celular și o parte liberă ; flagelul- mai lung;

1
SPORUL
Unele bacterii formează în interiorul celulei bacteriene câte un spor (endospor),
altele la exterior (exospor). Au rol de a asigura rezistența speciei/ de supraviețuire.
Mobilitatea bacteriei:
-mobile cu ajutorul cililor, flagelilor. Aceste organite execută mișcări rapide
(ondulatorii) în mediul lichid.
-imobile (pasive) , mișcarea lor depinde doar de mediu,
- târâtoare- se mișcă foarte lent pe spațiile umede, vâscoase prin reașezarea formei
celulare.

Temperatura generală: 0 – 40
1. PSIHOFILE: sub 20
2. MEZOFILE: 25 - 40
3. TERMOFILE: mai mari de 45, termofili extremi: 45-110, tmp opt: 70-105
Distrugere: peste 110

NUTRIȚIA BACTERIILOR
1. Bacteriile fotoautotrofe- cele mai importante sunt cyanobacteriile (alge
albastre), ex: Nostoc, Oscillatoria; sulfobacteriile verzi și purpurii. Au sursă de
energie lumina, iar ca hrană săruri minerale, dioxidul de carbon și apa.
2. Bacteriile chemoautotrofe- diversificate și răspândite. Au bacterii
nitrfiante, sulfuroase și feruginoase.
3. Bacteriile fotoheterotrofe- cuprind grupul de bacterii purpurii nesulfuroase.
4. Bacteriile chemoheterotrofe- pe materii organice vii și moarte. Își procură
atât energia, cât și subtanțele din materiale organice.

2
BIOFILMUL
-asociație de microorganisme ale cărei celule aderă una de alta pe o anumită
suprafață. Celulele aderente sunt înglobate înt-o masă gelatinoasă. Această masă se
mai numește și slime.
Slimeul poate forma o masă difuză în preparații lichide, iar biofilmul se formează
pe suprafețe solide. În masa biofilmului se găsesc celule bacteriene, ADN,
extracelular, proteine, polizaharide.

Formarea și dezvoltarea biofilmului

1. Atașare inițială (așezare accidentală a bacteriilor în masa lichidă).
2. Atașare ireversibilă (începutul dezvoltării și producția de masă
mucilaginoasă).
3. Maturația I (fixarea primelor colinii cu cele noi, construirea biofilmului).
4. Maturația II (stadiul final, întindere și evoluție la formă și grosime).
5. Dispersia (răspândirea și colonizarea pe noi suprafețe).
Biofilmele pot conține bacterii, protozoare, ciuperci și alge

Catergorii ale biofilmului:

I. Biofilme din natură (roci, pietriș, fundul bazinelor de apă).
II. Biofilme deteriogene (conducte de apă și canalizare, în baie).
III. Biofilme patogene (vasele conducătoare ale plantelor- blochează circulația
sevei, cavitatea bucală- carii).
IV. Biofilme utile (plante, Rhizobium- rădăcina plantei, ajută la depoluare și
purificarea apei).

3
 Metabolism și Nutriție
Metabolismul este un proces complex care implică o transformare continuă de
materii și energii, atât la nivel celular, cât și în întreg organism, în scopul perpetuării
vieții.
Se derulează pe două procese:
-simultan;
-de sens invers.
Asimilația (anaboismul) și dezasimilația (catabolismul)
• Anabolismul (adaugă)
- Proces de asimilare, de elaborare și de sinteză a unor substanțe de care au
nevoie organismele vii.
Are 3 funcții foarte importante:
1. Funcție constructivă: -prin care se asigură creșterea constructivă,
dezvoltarea masivă.
2. Funcție reparatorie: - prin care se asigură refacerea și înlocuirea unor
structuri vii.
3. Funcție acumulativă: -prin care se asigură substanțe de rezervă.

• Catabolismul
-Proces distructiv, de consum material și energetic
1. Funcție de hidroliză (desfacerea unei legături chimice prin combinare cu
apa)
2. Funcție de mobilizare și de folosirea substanțelor de rezervă din
anumite structuri
(prin această funcție sunt folosite substanțe de rezervări și să consume în
procesele vitale).
3. Funcția de dezintegrare materială (înlocuire a materiei vii) .
4. Funcția de disponibilizare.

4
 PIELEA- CEL MAI MARE ORGAN DE RESPIRAȚIE!
Lanțul trofic
Indivizii unei specii mai bine plasate pe lanțul secvențial se hrănesc pe baza altor
specii mai dezavantajoase.
Lanț trofic
➢ principal:
- esența procesului de circulație a materiei și energiei din mediul mineral în substanța
vie și invers
➢ secundar:
Se pot identifica trei categorii:
1) producătorii:
- organisme producătoare de materie organică, pornind de la resursele minerale
(trăiesc pe baza apei (𝐻2 𝑂), a dioxidului de carbon (𝐶𝑂2 și a sărurilor minerale);
- specii autotrofe (își procură singure hrana).
2) consumatorii:
- organisme heterotrofe (se hrănesc cu materie organică).
Specii:
-ierbivore (fitofage), care se hrănesc cu materie vegetală
-omnivore, care se hrănesc cu materie vegetală și animală (alimente consumate de
om)
-carnivore, care se hrănesc exclusiv cu hrană animală.
3) distrugătorii
-organisme heterotrofe care consumă materie moartă, resturi vegetale (reîntorc
materia în organul pe care l-au avut)
-au rol de a dezintegra.

Cauțul trofic secundar:

• SIMBIOZA
• MUTUALISMUL
• CONVENSUALISMUL- beneficiază de resturile altei specii
• AUTOBIOZA- produce substanțe cu efecte nocive
• PARAZITISMUL- specia beneficiară nu sacrifică specia consumată.
• Ex: micoze (ciuperci la picior)
• PREDATORISMUL- predă prada altei specii.
• CANIBALISMUL- relație de exepție, relația trofică a unui animal este în
interiorul speciei.
5
 APA ESTE MATERIE ANORGANICĂ!
CIRCUITUL NATURAL AL SUBSTANȚELOR BIOGENE
Substanțele biogene sunt elemente chimice care participă la formarea materiei vii.
Apa- participă la dezvoltarea materiei vii.
În funcție de ponderea acestor substanțe, avem:
Elemente plastice:
- macroelemente
-microelemente
-oligoelemente (fier, zinc, magneziu- le luăm din alimentație)

6 elemente plastice:
1. Carbon (C)
2. Hidrogen (H)
3. Oxigen (O)
4. Azot (N)
5. Sulf (S)
6. Fosfor (P)
Fiecare substanță are un ciclu numit biogeochimic prin care elementul trece prin mai
multe stări.
Starea geochimică încadrează substanța în regimul mineral.
Trecerea de la starea minerală la starea organică, se face prin asimilație, iar procesul
invers, din organic în mineral se numește mineralizare.

1. Starea minerală
Starea minerală este starea normală de existență și de echilibru geologic (mineral)
pentru orice substanță biogenă de a fi element în stare minerală. Orice element scos
din starea minerală va avea tendința de a se întoarce în starea inițială.
Starea minerală- starea de echilibru.

2. Scoaterea
Revenirea substanței din acea stare minerală și aducerea ei la starea organică se face
sub consum de energie, din acțiunea producătorilor (efect de mineralizare).
6
Cea mai mare parte din producători – organisme autotrofe.
Starea geochimică- starea organică.
Starea organică a substanțelor biogene- sunt amenințați de a fi aduse la starea
geochimică.
3. Revenirea
Revenirea substanței organice la starea minerală. Acest proces este efectuat de
distrugători și are lor o mineralizare (se degajă energie).

Circuitul substanțelor biogene reprezintă un ciclu de schimb invers în materii.

Circuitul trebuie să mențină într-un echilibru.

biotice-degradari pe cale enzimatică.

Elemente plastice:

1. Circuitul Carbonului biogen

-cel mai important element biogen

Combinații ale carbonului cu alte elemente chimice
Rezervoarele naturale ale carbonului biogen.- aer, apa, carbonat de calciu.
Este prezent:
-în atmosferă ( dioxid de carbon)
- în apă (se dizolvă și formează acidul carbonic/ apă minerală)
Mai poate fi combinat cu unele metode, formând carbonați sau bicarbonați.
Trecerea 𝐶𝑂2 în stare mecanico- în stare organan se face prin fotosinteză.

GAZ METAN (𝑪𝑯𝟒 )

-o altă parte importantă sustrasă din combustibil fosil (petrol, combustibili).

2. Circuitul Hidrogenului biogen

Hidrogenul este un gaz care se găsește în atmosferă, în cantități foarte mici.

Rolul biogenului H este esențial și se găsește în combinații chimice.
El se poate combina cu toate elementele chimice, mai puțin cu gazele inerte (mobile)
(Gr a 8 a din Tabel Mendeleev)
În compoziția materiei organice H ocupă primul loc, iar C locul al doilea.

7
Rezervorul natural este apa.
Hidrogenul poate fi întâlnit în toată materia organică, în rezervoarele de humus sau
hidro-carburi fosile, în materia organică aflată în sedimente în 𝐻2 𝑆, în amoniac, în
metan.

3. Circuitul biogen al Oxigenului

-liber, dar și în combinații chimice;

- reprezintă 89% din greutatea apei;
-23% din greutatea aerului;
-50% din greutatea mineralelor comune (silicatul);
Uneori o parte din O se transformă în ozon.

Pot fi solide, lichide sau gazoase.

Oxizi ai azotului;
Oxizi ai sulfului;
Oxizi metalici ;
Oxid de Fier, Dioxid de Siliciu, de Aluminiu, dar si unele Săruri ( carbonați, sulfați,
azotați).

-directe cu exepția gazelor inerte și a metalelor mobile.

Ex. pergament.

Lume aerobă (oxigen liber).

Lume anaerobă (nu are nevoie de oxigen liber).

4. Circuitul Azotului biogen (N)

-stare naturală;
-uneori poate fi solubil în apă;
-solul conține rezerve de azotați;
-fixarea azotului liber din atmosferă este realizată de microorganisme procariote (apă
stagnată, mâluri).

Folosirea compușilor de sulf în respirație

-mecanisme sulfo-oxidante-aerob-anaerobă și un mecanism sulfat reducător.

8
Procesul de oxidare înseamnă că un conținut de Oxigen crește și scade conținutul de
Hidrogen.
Procesul de reducere înseamnă scăderea cantității de Oxigen și creșterea cantității de
Hidrogen.
Hidrogenul sulfat degajat în atmosferă poate să acționeze asupra metalelor 𝐹𝑒𝑆𝑂4
-toate obiectele din argint capătă în timp o patină neagră de sulfură de argint.
Ex. alb de plumb- negru PS

Nitrobacteriile sunt specializate în metabolizarea unor compuși de Azot.

În atmosferă, în apă, în combinațiile minerale

𝐾𝑁𝑂3 − 𝑀𝑁𝑂3 – Combinații organice.

Nitrobacteriile provoacă daune, pagube, folosind două mecanisme:

-protoeliza;
-producția de acizi minerali (acid clor hidric, ca sulbonic; acid azotic, sulfuric, acizi
organici; acid acetic).

Natrii sulfuroase
-sunt legate de nitrogen=azot
Aceste bacterii folosesc compușii de sulf prin două mecanisme
1. fotosinteză,
2. respirație.

Bacteriile sulfuroase sunt foto autotrofe (nutriție bazată pe fotosinteză) folosește ca

apă 𝐻2 𝑆.

Atunci când este folosită apa în fotosinteză, rezultă ca produs secundar, iar când se
folosește hidrogenul sulfurat în fotosinteză bacteriilor= sulf.
Oxigen din apă
Hidrigen- oxigen sulfurat.

Sulfo bacterii verzi- clorobacterii ( pig. Verzi, clorofilă, folosit în procesul de

fotosinteză).
Sulfo bacterii purpurii
Sulful rezultat din fotosinteză este depus la exteriorul celulei.

9
 Sulfo bacteriile verzi se dezvoltă la lumină, concentrații mari de 𝐻2 𝑆 (izvoare
sulfuroase, apele stătătoare).
Sulfo bacterii purpurii- trăiesc în medii expuse la lumină și care conțin sulfuric.
Preferă lumina infra roșie care este mai lungă decât cea mai naturală. Sunt organisme
anaerobe și parțial aerobe (ape stagnate, mâluri).

Producția de acizi minerali

Ex: poduri, monumente, păsări (excremente care au acizi strică monumentul, se
formează azotați).
Ferobacterii ( ruginire- oxidare).

Plante verzi biodeteriogene

Clorophita- grup de organisme vegetale, inferioare, unicelulare, pluricelulare sau cu

structură de tall (organ vegetattiv lipsit de vase conducătoare)
Autotrof- dacă există apă, lumină.

Algele în asociere cu ciupercile formează licheni. Ele sunt sunt primii colonizatori
de gr. I. ( ex. roci, pietre, obiecte de marmură).

Acestea acționează distructiv:

-acoperă detaliile;
- păstrează umiditatea substratului;
-vibrarea culorilor;
- se pot forma licheni, mușchi;
-rețin pulberi, praf;
-pot să utilizeze azotul în condiții aerobe sau anaerobe.

Azotul circulă în materie vie de la un organism la altul, de la plante la animale

ierbivore.

5. Circuitul Sulfului (S)- Pucioasă

Rezervorul natural se află în atmosferă, în ape, sol.

Este asimilat din mediu de către plantele verzi.

10
O cale de mobilizare a sulfaților este urmată de microorganismele sulfat-
reducătoare, bacterii anaerobe și au capacitatea de a reduce sulfații sau sulful la
Hidrogen sulfurat (𝐻2 𝑆).
Reducerea biologică- proces efectuat doar de bacterii, levuri a sulfaților și plante,
însă niciodată de animale

a) Sulfat-reducători asimilatori în celula vie.

b) Sulfat-reducători dezasimilatori, folosesc procesul de sulfo-reducție în respirație
și produc hidrogen sulfurat liber.
Locuri favorabile: ape, sedimente marine.

6. Circuitul Fosforului (P)

-culoare alb-negru-roșu
-este un element important biogen
- nu îl găsim în natură în stare vie, numai în combinații chimice.
- se găsește în plante, animale, oase, carapace scoici, sânge, păr, ou, lapte, pește.
Rezervorul natural de fosfor biogen este minereul Apatita.

Fosforul revine în sol și pe sol, în general, sub fomă de GUANNO (excremente de

păsări, lilieci), dar și de FITINĂ (sare de calciu), CEREALE, dar și sub formă de
OASE (cadavru).
Procesul de mineralizare a fosforului este produs de micro-organismele heterotrofe
(bacterii, ciuperci, fungi). El se rulează în acest circuit doar sub formă de 𝑃𝑂4
(FOSFAT).

11