TEHNOLOGII DE TRATARE A DE EURILOR ORGANICE

1. Introducere
Gestiunea de eurilor a devenit din ce în ce mai complex în ultimii ani, ca r spuns la
exigen ele sociale i de protec ia mediului înconjur tor. Cre terea produc iei globale de
de euri a f cut ca eforturile privitoare la reciclare s creasc din ce în ce mai mult, mai ales
cele de reciclare a de eurilor biodegradabile, unde se pune accentul pe valorificarea
componentei organice. Responsabilitatea cet eanului-utilizator este înso it de o înt rire a
contesta iei la nivel local fa de implementarea echipamentelor de tratare i eliminare.
A dispune de mijloace performante de tratare i eliminare a de eurilor, pu in d un toare i
durabile, r mâne, nu numai în România, dar chiar i în întreaga Europ , o mare miz a
gestiunii de eurilor municipale, în timp ce filiera valorific rii materiei organice (reciclare)
presupune înc o confruntare cu costurile i eficien a cantitativ i calitativ . În acela i timp
se pune problema de a preveni produc ia de de euri, de a alege mai bine politicile privitoare la
de euri la diferite niveluri (local, na ional, european), de a defini o organiza ie local eficient
i moduri de gestiune echilibrate, de a ameliora informarea i participarea cet enilor.
În România se dispune în prezent de o anumit experien în materie de metode de
analiz , de conducere a procesului de compostare, de valorificare agricol a composturilor din
de euri organice (municipale, din zootehnie sau din alte sectoare economice). În actuala
conjunctur economic , social i de mediu înconjur tor, problematica de eurilor trebuie
privit din alte unghiuri, care implic optimizarea metodelor i procedeelor de tratare a
de eurilor organice pentru o bun gestiune a emisiilor poluante (amoniac, gaze cu efect de
ser ).
Dac majoritatea Românilor tiu c prin arderea combustibililor fosili în automobilele i
în casele lor, produc emisii care contribuie la schimb rile climatice, pu ini dintre ei realizeaz
c de eurile (gunoaiele) pe care le elimin în fiecare s pt mân sunt la fel de vinovate din
acest punct de vedere. În România, nu doar produc ia propriu-zis de de euri menajere
organice sau de euri organice de la diferitele sectoare economice reprezint o cauz a cre terii
gazelor cu efect de ser , cât mai ales depozitarea sau, mai bine zis, aruncarea la voia
întâmpl rii i în locuri neavizate a acestor de euri. Acestea, sub ac iunea factorilor fizici,
chimici i biologici, intr în procese de descompunere i afecteaz deopotriv atmosfera,
solul, apele, vegeta ia i peisajele prin caracterul lor d un tor.
În România, atât în ceea ce prive te de eurile menajere, cât i în ce prive te de eurile din
zootehnie, doar o foarte mic parte sunt reciclate, iar compostarea, de i este un procedeu
relativ cunoscut, este foarte pu in întrebuin at. Multe dintre de eurile solide sunt stocate în
gropi amenajate, f r a fi neap rat ecologice, iar de eurile organice din zootehnie sunt
valorificate total necorespunz tor de c tre agricultori. Multe dintre aceste dou tipuri majore
de de euri organice solide sunt arse, adesea în câmp deschis. Aceste procedee antreneaz
emana ii de gaze cu efect de ser în atmosfer , care fac s creasc c ldura solar creându-se
astfel un efect de înc lzire a planetei.
Buletinul de tiin e i Mediu Înconjur tor al Canadei, num rul noiembrie/decembrie –
2002, men ioneaz c gropile de depozitare a de eurilor menajere produc un sfert din
ansamblul emisiilor de metan (CH4) din Canada. Metanul se degaj din materiile organice ce
se g sesc la adâncimi mai mari, sub straturi de de euri i de p mânt, unde se descompun
anaerob. Pe de alt parte, se men ioneaz c , chiar dac arderea nu genereaz metan, ea
reprezint totu i cauza a 1 % din toate emisiile canadiene de dioxid de carbon (CO2) i oxid
nitros (N2O).

1
 Dioxidul de carbon este gazul cu efect de ser cel mai abundent dar, metanul i oxidul
nitros sunt mult mai puternice: poten ialul lor de înc lzire a planetei este de 21 de ori i 310
ori mai mare, respectiv, fa de cel al dioxidului de carbon. Ace ti trei compu i fac parte
dintre substan ele vizate de Protocolul de la Kyoto, care are ca scop reducerea emisiilor de
gaz cu efect de ser pân în anul 2010. Alte substan e vizate de acest protocol sunt:
hidrofluorocarburile, hidrocarburile perfluorate i hexafluorurile de sulf, care sunt extrem de
puternice i de persistente i care sunt rezultatul unor procese de produc ie industrial .
Având în vedere recenta integrare politic a României în Uniunea European , dar i
implica iile economice, de dezvoltare durabil , de mediu înconjur tor, sociale i culturale ce
deriv din aceast integrare, obiectivele de dezvoltare na ional pe termen mediu i lung
trebuie s fie convergente cu cele ale UE. În aceast ordine de idei, politicile de mediu
înconjur tor, în general, trebuie s includ elaborarea de strategii, crearea i dezvoltarea de
tehnologii i metode care s r spund ecologic tuturor efectelor secundare cauzate de
procesele de produc ie i de activit ile antropice. În Strategia european privitoare la
prevenirea i reciclarea de eurilor, COM (2005) 666, Comisia European propune clarificarea
obiectiveleor politicilor referitoare la de euri prin Directiva Cadru a De eurilor. Politica UE în
materie de de euri are scopul de a reduce efectele negative ale impacului acestora asupra
mediului înconjur tor printr-un bun management i o contribu ie la reducerea general a
impactelor asupra mediului înconjur tor i asupra utiliz rii resurselor.

Depozitarea la întâmplare a diferitelor tipuri de de euri în zone din România

În literatura de specialitate este frecvent utilizat sintagma “amendamente organice” în

loc de ”îngr minte organice”, precum în limba român , întrucât se iau în considerare
efectele complexe ale acestor materii organice asupra propriet ilor fizice, chimice i
biologice ale solurilor. Aplicarea amendamentelor organice pe solurile agricole este o metod
foarte larg utilizat în rile dezvoltate întrucât ea contribuie la strategia de gestiune ecologic
a reziduurilor organice i la cre terea cantit ii de materie organic din sol. Încorporarea
amendamentelor în sol necesit strategii corespunz toare care s contribuie la sus inerea
produc iilor agricole i la protec ia mediului înconjur tor, în special la protec ia calit ii
apelor.
Fermele de cre tere a animalelor (bovine, suine, p s ri etc.) produc cantit i foarte mari
de materie organic rezidual , care poate fi reciclat pentru a ameliora fertilitatea solului, a
propriet ilor fizice, chimice i biologice ale acestuia. Pe de alt parte, din punct de vedere
economic aceste materiale reziduale sunt foarte pu in costisitoare în ceea ce prive te tratarea
i pot sus ine necesarul de nutrien i al culturilor, mai ales cel al fermelor mici, care nu- i
permit cheltuieli mari cu fertilizan ii minerali.

2
 Depozitarea necontrolat a de eurilor organice, atât a celor de la ferm , cât i a celor
provenind din alte activit i, inclusiv menajere, ca i folosirea ne tiin ific a acestora prezint
numeroase riscuri pentru mediul înconjur tor, dup cum urmeaz :
• sp larea materiei organice reziduale;
• scurgerea de solu ii pe terenurile pe care se depoziteaz i poluarea apelor de suprafa ,
în special cu nitra i i fosfa i;
• levigarea unor compu i de tipul nitra ilor i poluarea apei freatice;
• volatilizarea azotului amoniacal, a protoxidului de azot, a dioxidului de carbon i a altor
compu i cu efect de ser ;
• degradarea peisajului natural;
• contaminarea mediului înconjur tor cu diferi i agen i patogeni de origine animal sau
vegetal , etc.
Cercetarea tiin ific interna ional , fundamental sau aplicativ , dezvolt tematici ale
c ror rezultate sunt în m sur s serveasc la rezolvarea problemelor men ionate mai sus în
rile dezvoltate. Integrarea României în UE presupune i adoptarea legisla iei acesteia,
inclusiv în ceea ce prive te agricultura i mediul înconjur tor. Aceste dou capitole prezint
numeroase probleme sensibile în acest moment, iar rezolvarea lor nu se va l sa a teptat . De
aceea, promovarea i sus inerea unor cercet ri tiin ifice cu caracter fundamental i aplicativ
totodat pe tema elimin riii reziduurilor organice în mediul înconjur tor f r a-l polua sunt
foarte importante.
De i a fost o perioad în care i în ara noastr s-au realizat numeroase cercet ri tiin ifice
în domeniul recicl rii reziduurilor de la fermele agricole, în general i a celor de la cre terea
animalelor, în special, ulterior astfel de cercet ri au fost foarte pu in continuate. În condi iile
actuale, în care se impune dezvoltarea unei agriculturi durabile i în care mul i dintre fermieri
folosesc aceste materiale reziduale pentru fertilizarea solului dar nu pe baza unor reglement ri
tehnico- tiin ifice corespunz toare, se impune realuarea cercet rilor în acest domeniu i
abordarea unor tematici care s r spund totodat i exigen elor legate de protec ia mediului
înconjur tor.
În literatura de specialitate sunt folosi i o serie de trmeni lega i de metodele de tratare a
de eurilor organice i de materialele supuse unor astfel de tratamente. Întrucât, atât metodele
de tratare biologic , cât i clasificarea diferitelor tipuri de de euri organice, care pot fi
reciclate în agricultur dup ce au fost supuse unor tratamente biologice, sunt prezentate în
termeni mai pu in cunoscu i în literatura tiin ific româneasc , am considerat necesar s
introucem în aceas lucrare un mic capitol de defini ii.
Biode euri (de euri biodegradabile) reprezint orice rest care este capabil s se
descompun aerobic sau anaerobic, precum resturile de aalimente sau resturile din gr din ,
resturile de hârtie sau maculatur .
Compostul este un material particular solid care este rezultatul compost rii, care a fost
igienizat i stabilizat i care confer efecte benefice când este aplicat în sol i/sau folosit
pentru a ameliora cre terea i dezvoltarea plantelor.
Compostarea este un proces al descompunerii biologice controlate a materialelor
biodegradabile în condi ii controlate care sunt predominant aerobe i care permit dezvoltarea
temperaturilor termofile ca rezultat al c ldurii produse biologic cu scopul de a se ajunge la un
compost care este igienic i stabil.
Extractul de compost este produsul filtrat al compostului amestecat cu orice solvent (de
obicei ap ), dar nu fermentat. Acest termen a fost folosit în trecut pentru a defini preparatele
din extract de ap folosind o foarte larg gam de metode diferite. În trecut, termenul de
„extract de compost”, „extract de compost fermentat”, „extract îmbun t it” i „compost
mâlos”, toate au fost folosite pentru a se referi la fermenta iile neaerate. „Extract de compost”
i „extract de compost apos fermentat” sunt aproximativ sinonime, definite ca 1:5 pân la

3
1:10 (v:v) procent de compost la ap care este fermentat f r agita ie la temperatura camerei
pentru o perioad definit de timp. „Extract îmbun t it” reprezint extractele de compost
care au fost fermentate cu ad ugarea de microorganisme sau nutrimente specifice înaintea
aplic rii.
Ceaiul de compost este un produs al sp l rii apei recirculate printr-un sac poros de
compost suspendat peste un vas deschis cu inten ia men inerii de condi ii aerobe. Produsul
acestei metode a fost, de asemenea, denumit „ceai de compost aerat” i „ceai organic”.
În trecut, termenul de „ceai de compost” nu a fost totdeauna asociat cu un proces de
fermenta ie aerob . Este important s distingem între ceaiurile de compost preparate folosind
procese aerate sau neaerate, astfel termenii de compost de ceai aerat (ACT = aerated compost
tea) i ceaiul de compost neaerat (NCT = non-aerated compost tea) sunt folosite în aceast
lucrare ca referire la cele dou metode de fermentare ale composturilor dominante. ACT se va
referi la orice metod în care extractul de ap este aerat activ în timpul procesului de
fermenta ie. NCT se va referi la metodele unde extractul de ap este neaerat sau prime te o
aera ie minim în timpul ferment rii separat din timpul amestecului ini ial.
De eul verde i de lemn este un de eu vegetal din gr dini i parcuri municipale, din
cur atul pomilor, crengilor lacome, iarb , frunze (cu excep ia celor rezultate din m turatul
str zilor), rumegu , resturi de lemn i alte de euri de lemn netratate cu metale grele sau cu
componente organice.
Humusul este frac iunea colorat închis, mai mult sau mai pu in stabil a solului, materia
organic r mas în urma por iunilor mari ale plantelor ad ugate sau reziduurilor animale ce au
fost descompuse.
Gunoiul de grajd sau Îngr mântul organic reprezint excrementele animale ce pot
con ine cantit i mari de a ternut.
Maturitatea este gradul biodegrad rii la care compostul nu este fitotoxic sau exercit o
fitotoxicitate neglijabil în oricare situa ie a cre terii plantei când este folosit precis.
Municipal Solid Waste (MSW) = De euri solide municipale reprezint de euri solide
rezultatee de la menajul individual, casnic.
N mol de canalizare (de asemenea amintit i ca biosolide) este n molul rezidual din
canaliz ri rafinat cu plante, rezultat de la tratarea apei potabile sau de la epurarea apelor uzate
urban , precum i din tancurile septice i alte instala ii sanitare de tratament al apelor
menajere.
Mâlul const din baleg , urin i ap cu cantit i mici de a ternut.
Stabilizarea este un proces al activit ilor biologice care împreun cu condi iile din masa
de compostare ofer o îmbun t ire a compostului care este stabil.
Stabil, stabilizat, stabilitate este gradul de biodegradare la care rata activit ii biologice în
condi ii favorabile pentru biodegradarea aerob a încetinit i respira ia microbian nu va
reap rea în condi ii alterate, precum manipularea umezelii i nivelul de oxigen sau
temperatura.
Vermicompostul este materialul care este evacuat din viermii de p mânt ca r m i e apoi
mai târziu descompus i maturat în sistemul de vermicompostare.
Vermicompostarea este procesul de folosire a unor specii selectate de viermi pentru a
ajuta compostarea materialelor reziduale solide i transformarea acestora în în compost i /
sau vermicompost.

4
 2. Tehnologia compost#rii
Exist o mare confuzie ast zi în ceea ce prive te în elegerea cuvântului compost.
Literatura de speicalitate men ioneaza diferite defini ii privind procesul de compostare date de
autori cu bogat experien în reciclarea meteriei organice reziduale.
Compostarea este o reac ie microbian de mineralizare i de humificare par ial a
materialelor organice care se poate petrece de-a lungul unei luni, dac exist condi ii optime.
Timpul de compostare depinde de ciclurile microorganismelor implicate. Timpul de
reproducere este condi ionat de factorii de mediu i de constitu ia genetic a micro-
organismelor implicate (de Bertoldi i col, 1983).
Compostarea este una dintre c ile cele mai promi toare de reciclare a reziduurilor
(Tiquia i Tam, 1999) precum i o alternativ care poate fi folosit pentru a elimina
n molurile de epurare utilizându-le ca fertilizan i organici pentru ca nutrimentele pe care le
con in s fie reciclate prin intermediul sistemului sol-plant (Bernal i col., 1997 ; Turner,
2002). De asemenea, compostarea este un element important în gestiunea durabil a
reziduurilor (Slater i Frederickson, 2001).
Compostarea este un proces care se petrece spontan în natur , precum degradarea
frunzelor sau a litierei din p dure i/sau a b legarului vechi de bovine. Dar, durata i
modalit ile de compostare natural sunt lungi i heterogene i, oricum nedorite pentru
utilizarea industrial . Compostarea este calea care permite ob inerea unui produs stabil
plecând de la o transformare biologic oxidativ similar a ceea ce se petrece în mod natural
în sol (de Bertoldi i col., 1983).
In cazul n molurilor de epurare, procesul de compostare const în a amesteca acest
material rezidual cu un agent de volum, ex., tala i de lemn, scoar de copaci, paie de cereale
înainte ca aceste materiale s fie capabile s înceap descompunerea aerob de-a lungul
câtorva s pt mâni (Selivanovskaya i, 2001).
Compostarea aerob este o biotehnologie alternativ , adecvat manipul rii n molului de
epurare. Aceast biotehnologie este simpl , economic i permite exploatarea con inutului în
materie organic i în nutrimente al n molului de epurare ca i fertilizant sau amendement
pentru sol (Garrido Hoyos i col., 2002).
Compostarea este procesul de conversie biologic a materialului organic solid într-un
produs utilizabil ca i fertilizant, substrat pentru produc ia de ciuperci sau biogaz (Peters i
col., 2000). Compostul poate fi considerat ca un produs organic igienic, liber de caracteristici
nedorite, cu o larg aplicabilitate în agricultur i în horticultur , precum i o u urare în ceea
ce prive te numeroase probleme legate de mediul înconjur tor (Lazzari i col., 1999 ; Garrido
Hoyos i col., 2002 ; Valdrighi i col., 1996).
Compostarea este suma unei serii de procese metabolice i de transform ri complexe care
este provocat de activitatea unui amestec de popula ii de micro-organisme (Hassouneh i
col., 1999). Deci, este destul de complicat a se compara rezultatele diferitelor procese de
compostare. In plus, cel mai vechi proces de compostare, care s-a bazat mai degrab pe
experimentare decât pe cunoa tere, a f cut din compostare mai mult o art decât o tiin
(Hassouneh i col., 1999). Compostarea poate fi definit ca un procedeu biologic controlat de
conversie i de valorificare a materialelor organice reziduale (subproduse ale biomasei,
de euri organice de origine biologic ) într-un produs stabilizat, igienic, asem n tor
p mântului, bogat în compu i humici.
Compostarea este, de asemenea, o ecotehnologie pentru c ea permite întoarcerea materiei
organice în sol i deci reinser ia în marile cicluri ecologice vitale ale planetei noastre (Mustin,
1987).
A composta înseamn a recicla materie organic i a reînnoda ciclurile naturale care au
fost întrerupte prin abandonarea practicilor corespunz toare. Astfel, compostarea:

5
 este o tehnic de stabilizare i de tratare aerob a de eurilor organice biodegradabile;
se adreseaz tuturor de eurilor organice dar în special de eurilor solide i semi-solide;
este un mod de a distruge, prin intermediul c ldurii i al diferi ilor factori interni,
germeni i parazi i vectori ai bolilor, a semin elor nedorite;
este o tehnic biologic de reciclare a materiei organice, care de-a lungul evolu iei sale
conduce la ob inerea humusului, factor de stabilitate i de fertilitate pentru soluri;
este rezultatul unei activit i microbiologice complexe, survenind în condi ii specifice.

De euri Compost tân r Compost matur

organice prehumificat bogat în humus

Faza de descompunere Faza de maturare

(degradarea materiei organice (biosinteza humusului dominant)
proaspete dominante)

Schema simplificat a evolu iei continue a de eurilor organice în impul compost rii
(dup Mustin, 1987)

Compostarea este o biotehnologie pentru c ea r spunde defini iei conform c reia:

reprezint "exploatarea industrial a poten ialelor microorganismelor, celulelor vegetale i
animale i frac iunilor care deriv sin acestea".
In ceea ce prive te compostul, constituenul care intervine în procesul de degradare
biologic i de conversie în timpul compost rii este comunitatea de micro-organisme
rezistente. Astfel, optimizarea calit ii compostului este direct legat de compozi ia i
succesiunea comunit ii microbiene în timpul procesului de compostare. De aceea, este nevoie
de instrumente pentru a supraveghea i caracteriza comunit ile microbiene în timpul
procesului de compostare i pentru a face leg tura între communit ile microbiene i calitatea
compostului. Astfel, recent au fost folosite metode de cultur pentru a caracteriza succesiunea
comunit ii microbiene în timpul compost rii (Peters et al., 2000). Deoarece bacteriile i
ciupercile sunt principalele organisme responsabile de descompunere, au fost f cute
numeroase eforturi pentru a în elege schimb rile care se produc în biomasa microbian , în
structura comunit ii microbiene i în procesul de compostare (M. Klamer et E. Bååth, 1998).
Având în vedere preocup rile permanente la nivel interna ional în plan tiin ific
fundamental i aplicativ în ceea ce prive te producerea compostului din reziduuri de la cre terea
animalelor domestice, precum i argumentele prezentate mai sus consider m necesar abordarea
unei astfel de teme pentru fundamentarea tiin ific a unei produc ii na ionale de composturi din
astfel de reziduuri. În ceea ce prive te producerea de compost, un rol important în calitatea
acestuia îl are gradul de maturare.
Nu exist un timp fix de producere a compostului matur. Durata procesului de compostare
depinde de tipul de substrat organic (gunoi de grajd, dejec ii), de metoda de compostare i
managementul parametrilor compost rii. Astfel, procesul de compostare poate s dureze mai
pu in de trei luni sau poate dura pân la doi ani. În principiu, compostul este considerat matur
atunci când substratul supus compost rii nu mai este activ i este stabil din punct de vedere

6
biologic i chimic. Unii practicieni numesc compostul matur compost stabil; aceasta face
referire în special la activitatea biologic . Maturitatea este definit în mod curent ca grad de
humificare (conversie a compu ilor organici în substan e humice care sunt cele mai rezistente la
ac iunea de descompunere a microorganismelor). Stabilitatea compostului se m soar mult mai
u or decât maturitatea i de aceea cei care produc compost m soar temperatura acestuia sau
respira ia (consumul de oxigen). Ace ti indicatori ofer informa ii despre activitatea biologic
din substrat. Când temperatura de la mijlocul gr mezii de compost se apropie de cea a mediului
ambient, iar concentra ia în oxigen r mâne mai mare de 10 – 15 % timp de câteva zile,
compostul este considerat stabil, iar procesul de compostare încheiat. Aceste m sur tori trebuie
s se fac atunci când gr mada de compost are cel pu in 50 % umiditate.
Este important s se cunoasc cum trebuie s se evalueze maturitatea sau stabilitatea
compostului deoarece stabilitatea va afecta multe dintre propriet ile chimice i biologice ale
acestuia i în final va determina modul în care va putea fi folosit compostul.
Principala cerin pentru un compost, astfel ca el s fie folosit ca material fertilizant
pentru sol, este gradul de maturitate sau de stabilitate, Care implic un con inut în materie
organic stabil i absen a compu ilor fitotoxici i a patogenilor vegetali sau animali (Bernal
et al., 1998). Maturitatea este asociat cu poten ialul de cre tere al plantelor sau cu
fitotoxicitatea în timp ce stabilitatea este legat adesea de activitatea microbian a
compostului.
Stabilitatea i maturitatea sunt termeni folosi i adesea pentru caracterizarea compostului
i chiar i speciali tii în compostare au opinii variabile despre ceea ce înseamn ace ti
termeni. Termenul „stabil” se refer în mod normal la un compost care se afl într-un proces
de descompunere rapid i ai c rui nutrien i sunt disponibiliza i încet în sol. Stabilitatea este
important în determinarea impactului poten ial al materialului de compostat asupra
disponibilit ii azotului în sol sau în mediile de cultur (substraturi). Compostul stabil
consum pu in azot i oxigen i genereaz pu in bioxid de carbon (CO2) sau c ldur .
Compostul instabil, activ, necesit azot atunci când este aplicat solului sau este introdus în
medii de cultur . Composturile care cauzeaz deficien e de azot pot fi d un toare cre terii
plantelor, cauzând chiar moartea acestora în unele situa ii. Dac este depozitat impropriu i
l sat f r aerare, compostul instabil poate deveni anaerob i poate genera mirosuri nepl cute.
Maturitatea reprezint gradul sau nivelul de încheiere sau finalizare a procesului de
compostare. Pentru compostul matur, substraturile au fost descompuse suficient pentru a se
produce un produs stabil. Dimpotriv , compostul imatur poate con ine unul sau mai mul i
compu i inhibitori ai cre terii plantelor, poate con ine semin e viabile, poate con ine agen i
patogeni sau poate avea caracteristici nedorite, precum mirosul.
Cel mai adesea se solicit compost matur, mai ales în produc iile horticole, care previne
imobilizarea nutrien ilor prezen i în sol. De aceea, compostul matur este important pentru c
el nu va afecta dezvoltarea plantelor ca urmare a reducerii oxigenului sau a disponibilit ii
azotului i/sau ca urmare a prezen ei compu ilor fitotoxici.
Totu i, composturile imature pot avea i efecte benefice. Spre exemplu, în agricultura
conven ional compostul instabil este folosit pentru a cre te cantitatea de materie organic din
sol. În astfel de condi ii, agricultorii nu înfiin eaz culturi decât dup câteva s pt mâni sau nu
dau importan imobiliz rii unor cantit i de azot din compostul instabil. În general,
compostul imatur este folosit pentru a face s creasc con inutul în materie organic al
solurilor s race.
Fermierii recunosc valoarea composturilor ca materiale cu propriet i ameliorative
pentru soluri, care sunt recunoscute ca amelioratoare ale structurii solului, a capacit ii
acestuia pentru ap i, mai mult decât acestea, ca furnizoare de nutrien i.
În prezent nu dispunem în ara noastr de o fundamentare a cuno tin elor referitoare
la produc ia de compost din dejec ii de la cre terea animalelor, i nici de posibilitatea

7
adapt rii metodelor de compostare la nivel de ferme mici. Totodat lipsesc strategiile
pentru promovarea valorific rii reziduurilor organice ca materiale fertilizante sau
amendamente organice i pentru facilitarea producerii de compost. De asemenea nu
exist date referitoare la cererea pie ei pentru composturile din organice. Pe de alt
parte, pia a, în special magazinele de mare suprafa , are o ofert important de
composturi importate a c ror origine nu este cunoscut (este vorba de originea
materialului rezidual din care acestea au fost produse). Dat fiind c aceste magazine
mari au totu i o cerere important pentru compost se poate lesne în elege c oferta
na ional a unui compost de calitate, din reziduuri de la animalele domestice, produs pe
baza unor metode moderne bine fundamentate tiin ific i controlate, poate fi foarte
interesant .

2.1. Condi$ii fizico-chimice ale substraturilor

Substraturile (materiale organice reziduale) de compostare au ca i însu ire comun

extrema lor diversitate i natura lor, predominant organic .
În sens comun, natura substratului organic este legat de forma sa primar de de eu:
de euri vegetale (iarba t iat din spa iile verzi, buruienile plivite, frunzi ul strâns din gr dini,
coardele de vi de vie, paiele, fructele afectate de boli i d un tori, scoar a de copac …);
de euri animale: b legar, n moluri de la sta iile de epurare a apelor uzate ale complexelor de
cre tere a animalelor; de eurile menajere urbane, n molurile de la sta iile de epurare a apelor
uzate urbane.
Pentru compostare este important de subliniat c substratul ini ial este unica surs de
hran pentru microorganismele care descompun i care vor realiza transformarea propriu-zis .
Pentru a- i îndeplini func iile vitale (cre tere, reglare, reproduc ie) aceste microorganisme au
nevoi minime în ceea ce prive te toate elemente care compun în medie celulele lor i
elementele care permit aceste func ii.
Calit ile i cantit ile acestor elemente nutritive (denumite i nutrimente) variaz în
func ie de specie, de diferitele stadii de cre tere i de condi iile de mediu. În aceste sisteme
complexe se instaleaz rapid echilibre dinamice i se adapteaz în raport cu factorii limitativi
(cantitatea de elemente, disponibilitatea imediat a nutrimentelor, raportul între nutrimente,
viteza reac iilor …) cu regl rile corespunz toare. Ca i într-un ir de ma ini, vehiculul cel mai
încet impune viteza ansamblului.
Echilibrul este deosebit de important în ceea ce prive te ELEMENTELE MAJORE
(macroelementele): Carbon, Azot, Fosfor, Potasiu, Sulf…
Elementele minore (oligoelementele) sunt în general în cantit i suficiente în substraturi,
uneori chiar în exces (poluarea putând antrena fenomene de toxicitate).
În ceea ce prive te compostarea, factorii majori, care sunt re inu i ca indicatori sunt:
rapoartele între elementele majore (C, N, P, K i S);
pH-ul;
con inutul în materie uscat i mateire organic .

2.2. Rapoartele între elementele majore

Raportul C/N

8
 Carbonul este principalul constituent al moleculelor organice ("scheletul carbonat al
moleculelor"). În timpul fazelor ferment rii aerobe active microorganismele consum de 15
pân la 30 ori mai mult carbon (întrucât este sursa lor de energie) decât azot din substrat.
Prin urmare, un raport C/N de 30 ar p rea ca favorabil. Totu i acest raport se exprim fa
de con inuturile globale în elemente; va trebui deci întotdeauna s tim c raportul C/N nu
înseamn raportul între Carbonul total/Azotul total, dar datorit metodelor analitice folosite
pentru dozarea Carbonului i Azotului:

C/N = Carbon (dozat prin metoda X)/Azot (dozat prin metoda Y)

În majoritatea rilor metodele cele mai folosite sunt:

Metoda ANNE pentru dozarea Carbonului organic;

Metoda KJELDAHL pentru Azot.

În cursul evolu iei lor, substraturile organice pierd mai rapid carbonul (metabolizat i
degajat sub form de gaz carbonic) decât azotul (metabolizat sau pierdut sub form de
compu i azota i volatili, precum amoniacul NH3 …). Raportul C/N descre te deci constant pe
parcursul compost rii pentru a se stabiliza la 10 (între 15 i 8) într-un compost terminat.
În practic se caut s se plaseze în condi ii optime amestecând materiale de origine
divers cu rapoarte C/N care se echilibreaz (M. Mustin, 1987).
Între compu ii carbona i s-au delimitat dou grupe:

Biodegradabili: zaharuri + hemiceluloze

Greu degradabili: celuloze i lignine.

Raportul C/N ,i con$inutul în azot al diferitelor substraturi organice

(dup Mustin, 1987)

Materialul Raportul C/N Con inutul în N

(Extreme) (% din M.U.1)
Îngr minte verzi i gazon 10 - 20 3 - 6 (în func ie de con inutul în
leguminoase)
Resturi vegetale f r 10 - 15 2,5 - 4
leguminoase
Paie de cereale 80 - 150 0,15 - 0,5
Frunze c zute 20 - 60 -
B legar de bovine cu paie 20 - 30 0,3 - 1
B legar de oi 15 - 20 0,5 - 2
B legar de cal cu paie 20 - 30 0,5 - 1
B legar de p s ri 10 - 15 1-6
Tala i de lemn 150 - 500 0,1
(în func ie de specie)
Pudr de sânge 3 10 - 14
Materii fecale umane 5 - 10 5-7
Urin 0,8 15 - 18
Turb 50 - 150 0,4

Con inutul optim în azot, în func ie de biodegardabilitatea substratului trebuie s fie:

1
Mteria uscat

9
 Constituent De euri Paie Frunze Tala i de Frunze de Scoar de
alimentare r inoase foioase r inoase
Nevoia în azot 2 -3 1,7 1,3 - 1,5 1 1 0,7
(% din M.U.)

Carbon în 40 - 45 45 53 50 50 50
material (% din
M.U.)

Raportul C/N 15 - 20 26 35 - 41 50 50 71
Sursa: Mustin, 1987

Rapoartele de 100 % nu pot fi atinse întrucât materia organic con ine la fel de bine lipide
i protide. Cu cât raportul Celuloz + Lignin /Materie Organic este mai mare, cu atât
substratul va fi mai greu de compostat.

Curbele de principiu ale evolu$iei raportului C/N ale mai multor substraturi în cursul copost#rii

Raportul
Compost de dejec ii de p s ri i reziduu lemnos
C/N
Compost din de euri menajere
150
Compost din resturi de la gr din rit (de euri
menajere i legumicole)

100

50

20
10
Timpul Timpul în luni
0 3 6 9 12 15 18

Sursa: Mustin, 1987

3. Metode de compostare
Transformarea în compost poate avea loc în reactoare închise sau « windrow » (englez :
recipient deschis). Dac procesul este corect condus, nu exist diferen e în ceea ce prive te
timpul de maturare. Sistemul închis are avantajul ca ofer o mare posibilitate de control în
compara ie cu sistemul deschis (M. de Bertoldi et al., 1983).
În figurile 1, 2, 3 i 4 sunt prezentate tipuri de sisteme de compostare.
Metodele cele mai des folosite în procesul de compostare sunt: reactoare deschise,
gr mezi statice, recipiente aerisite, gr mezi cu aerisire for at (G. A. R. Hackett i al., 1999 ;

10
S. E. Gorrido Hoyos i al., 2002 ; A. Hassen i el. 2001 ; Bernal i al., 1998 ; Laos i al.,
2002 ; S. M. Tiquia i al., 1997, 1998, 2000).

Figura 1. - iruri/gr#mezi acoperite cu folie ,i întoarcere (remaniere în vederea aer#rii) mecanizat#

Figura 2. – Gr#mezi cu aerare for$at# (en. aerated foced pile)

Figura 3. - Sisteme mecanizate de amestecare (remaniere) a gr#mezilor de compost în vederea

aer#rii (en. static pile)

11
 eliminare
aer cald
proces de umezire

gr mad de compost Întoarcerea i

umezirea gr mezii
compost Compost
pre-tratat final

gr mad de tratat Gr mad tratat

eliminare eliminare intermitent a aerului

aer cald

Figura 4. – Schema procesului de compostare în gr#mad# aerat# ,i întoars# mecanic

Tabelul 1. Perioadele tipice de compostare pentru materiile prime selectate i metodele de

compostare (EA, 2001).

Metoda Materialul Timpul de Timpul de

compostare maturare (s#pt.)
(s#pt.)
Compostare pasiv Frunze 104-156 N/A
Gunoi de grajd 26-104 N/A
Xiruri/gr mezi – Frunze 26-52 16
r sturnare rar Gunoi de grajd 16-32 4-8
Xiruri/gr mezi – Gunoi de grajd 4-16 4-8
r sturnare frecvent
Xiruri/gr mezi aerate Gunoi de grajd 10-12 4-8
pasiv Resturi de pe te + mu chi 8-10
de turb
Gr mad static aerat N mol + resturi de lemn 3-5 4-8
4-8
Pat agitat rectangular N mol + de euri verzi sau 2-4 4-8
gunoi de grajd + rumegu
Tob rotativ De euri menajere 0,5-1 8 + iruirea

Frecven a de remanierilor pare s afecteze un num r important de parametri ai

compost rii : temperatur , pH, NH4+-N, acizi organici i con inutul în ATP. De asemenea,
aceasta poate s afecteze eliminarea fitotoxicit ii. Astfel, remanierea la 2 sau la 4 zile este
frecven a cea mai rezonabil . (Tiquia i al., 1997).
Mirosurile produse în timpul procesului de compostare ob inut în reactoare deschise
implic limite serioase pentru acest sistem (Laos et al., 2002).

12
 Descrieri ale principalelor tipuri de sisteme compostare pot fi g site în Ghidul tehnic al
opera iilor de compostare (Environmental Agencie, 2001) i în BIO-WISE Review of
Composting Technology – Recapitularea BIO-WISE a opera iilor de compostare (DTI, 2001).
Exist un num r mare de sisteme de compostare disponibile, variind în sofistica ii tehnologice
i, de altfel, în pre . Sunt sisteme deschise (gr mezi statice în ir i aerate) care sunt relativ
simplu de mânuit i au cost redus, dar i un num r de sisteme închise care au op iuni pentru
mutarea materialului, asigurarea de aer for at i operarea în sistem continuu sau programat.
Costurile de prelucrare variaz tipic foarte mult pe tona de materie prim pentru sistemele
de compostare deschise, precum cele de tip gr mad sau ir de substrat, dar i mai mult
pentru sistemele închise. Perioadele tipice de compostare sunt prezentate în tabelul 1.

3.1. Compostarea în gr#mezi descoperite

Compostarea în gr mezi este cea mai comun din tehnologiile folosite în foarte multe ri
care practic acest procedeu biologic de tratare a de eurilor organice. Durata procesului de
compostare în aceste condi ii poate fi cuprins între 12 i 20 de s pt mâni pân la finalizare i
const în formarea de mixturi din materiile neprelucrate în gr mezi lungi sau iruri, care sunt
r sturnate i reamestecate regulat. În l imea gr mezilor variaz de la aproximativ 1 m pentru
materialele dense precum gunoiul de grajd pân la aproximativ 3,5 m pentru materialele mai
pu in dense precum frunzele. L imea gr mezilor variaz de la 1,5 la 6 m, cu forma
determinat de echipamentul folosit pentru formarea irurilor, dac procesul se realizeaz
mecanizat.
Procesul de compostare depinde de rezerva de oxigen, astfel aerul trebuie s fie capabil s
se mi te prin gr mezi. Aceasta va depinde de m rimea i de forma gr mezii, de porozitatea
materialelor i de con inutul în ap . Materia prim este de obicei m run it pentru a se asigura
o porozitate adecvat . O gr mad construit din materiale de densitate mic precum frunzele
poate fi mult mai mare decât o gr mad construit din materiale organice dense i umede.
Zone anaerobe pot ap rea spre centrul gr mezii dac aceasta este prea mare, prea umed sau
prea dens i aceste zone vor elibera mirosuri când gr mada va fi r sturnat . Pe de alt parte,
gr mezile mici pierd c ldura repede i nu pot ajunge la temperaturi suficient de ridicate pentru
a omorî patogenii i semin ele de buruieni.
Remanierea/amestecarea determin eliberarea c ldurii acumulate, apa se evapor i de
asemenea, are loc amestecul materialelor, ruperea particulelelor mari i restaurarea spa iilor
poroase eliminate prin descompunere i a ezare. Remanierea, de asemenea, schimb
materialele din exteriorul gr mezii cu cele din interior. Aceasta ajut asigurarea c toate
materialele primesc în mod egal expunerea la aerul de la suprafa i la temperaturile înalte
din interiorul gr mezii, astfel realizându-se un tratament uniform.

3.2. Gr#mezile statice aerate (acoperite ,i neacoperite)

Acest proces este folosit pe scar larg în USA, Germania, Fran a i alte ri europene,
îns este mai pu in folosit Marea Britanie. Compostarea gr mezilor aerate dureaz 8 – 13
s pt mâni i implic asigurarea aer rii prin folosirea de ventilatoare suplimentare pentru a
asigura aerul gr mezii. Acest lucru asigur un grad mare de control al procesului de
compostare.
Materialul de compostat este a ezat în vârful unei evi sau platforme perforate. În
sistemele pasive, transmiterea natural va aera gr mada. Aerul poate fi suflat spre în sus
(aerare pozitiv ) sau tras spre în jos (aerare negativ ). Aerarea negativ d posibilitatea ca
aerul ie it s poat fi tratat prin intermediul unui biofiltru pentru a elimina mirosurile. Odat

13
ce gr mada este format , nu va necesita agitare sau r sturnare, iar asigurarea p trunderii
uniforme a aerului i realizarea unei distribu ii corespunz toare a acestuia permite reducerea
perioadei de compostare pân la cca. 3 – 5 s pt mâni. Gr mada poate fi acoperit sau
neacoperit . Acest factor are implica ii importante pentru circularea aerului în gr mad .

3.3. Compostarea în spa$ii acoperite

Compostarea acoperit se refer la un grup de sisteme de compostare, care variaz de la

s li închise la tuburi i containere sau tomberoane. Sistemele acoperite inten ioneaz s creeze
condi ii optime pentru microorganisme, astfel d procesului de compostare un control
îmbun t it i accelereaz descompunerea. La fel ca în toate procesele de compostare,
asigurarea aerului c tre toate materialele de compostat este un factor cheie în determinarea
eficien ei procesului.
În Marea Britanie exist cel pu in apte sisteme de compostare independente în func iune
i devin din ce în ce mai populare. Acest lucru se datoreaz în principal cre terii presiunii la
pl nuirea i licen ierea stagiilor pentru noi facilit i, care s asigure eviden a controlului
patogenilor, al mirosurilor i al bioaerosolilor, care nu pot fi garantate într-un sistem deschis.
Sistemele acoperite, în mod normal, prelucreaz materialele prin faza de compostare activ i
prin stabilizare, care, de obicei, dureaz 14 zile. Faza de maturare este în mod normal
sus inut în gr mezi sau iruri, care necesit suprafe e potrivite de depozitare.
Sistemele orizontale sunt folosite pe scar larg , mai mult decât cele verticale. De
exemplu, un tunel continuu sau un tunel de lucru poate prelucra 10 – 400 de tone. Sistemele
tuneluri de lucru au fost dezvoltate din tehnologiile folosite pentru producerea compostului de
ciuperci cu op iunea de recirculare a aerului.
De i calitatea este mai mare i variabilitatea este mai mic (în i între lucr ri), când
compostul este produs în aceste sisteme, costurile lor actualmente preîntâmpin folosirea lor
în agricultura organic . Valoarea real a unor astfel de sisteme d na tere unui tratament
efectiv al organismelor periculoase (de exemplu, patogeni de plante, animale i umani) în
de eurile cu risc ridicat. Aceste sisteme cu siguran vor fi luate în considerare în viitor pentru
tratarea anumitor tipuri de de euri (de exemplu, de eurile menajere).

3.4. Compostarea controlat# microbian (CCM)

Procesul de compostare controlat microbian (sau CMC®) a fost dezvoltat de familia

Luebke în Austria i implic producerea de compost în gr mezi acoperite (1,2x1,8m
aproximativ x orice lungime) într-o perioad de 6-8 s pt mâni (Diver, 2001). Materiile prime
sunt alese cu grij pentru a include un bilan bine structurat de materiale i pentru a avea un
raport C/N în jur de 30. Sunt amestecate materialele, iar ap este ad ugat numai dac este
necesar i sunt acoperite cu o folie cu membran prin care s treac aerul. Gr mezile sunt
monitorizate zilnic din punct de vedere al CO2, al nivelurilor de umiditate i temperatur , iar
irurile sunt r sturnate cu un utilaj adecvat de r sturnat compostul de fiecare dat când
temperatura dep e te 60oC. Aceasta de obicei înseamn c irul este r sturnat zilnic de la
începerea procesului. Maturitatea compostului este estimat prin m surarea temperaturii i
emisiilor de CO2 din iruri.

3.5. Vermicompostul

Viermii dezmembreaz de eurile menajere sau alte de euri organice (Neuhauser i al.,
1980). Viermele tigru sau râma Eisenia foetida a primit cea mai mare aten ie, i aplicarea

14
acestei tehnici a ar tat c se poate dezvolta bine într-o gam larg de de euri, incluzând
dejec iile solide de la porci i vite, gunoiul de grajd de la cal i resturile de la cartofi (Edwards
i al., 1985). Viermii sunt folosi i în transformarea de eurilor agricole sau ca i condi ionatori
folositori pentru sol dar, de asemenea, viermii pot fi cultiva i i prelucra i în suplimentele
nutritive de hran pentru pe te, p s ri de curte i porci.
Eisenia foetida prefer un pH de 5, temperaturi < 35 0C i nu va intra în de eurile de
p s ri cu un con inut mare în amoniu. Sistemele de prelucrare trateaz pân la 2 tone de
de euri în paturi de viermi i pân la o adâncime de 1 metru, acest lucru fiind testat, dar înc
se munce te intensiv în acest sens. Cantitatea de P, K i Mg solubil pare s creasc i
dejec iile de animale procesate de viermi s-au ar tat a fi potrivite ca medii de cre tere pentru
plante.

3.6. Ceaiurile ,i extractele de compost

Un volum mare de munc a fost îndreptat spre dezvoltarea metodelor improvizate pentru
prepararea i folosirea ceaiurilor i extractelor de compost, pentru întrebuin area lor ca
fertilizatori i pentru a asista protec ia culturilor. Mare parte din aceast munc a fost f cut în
Statele Unite i mare parte din ea de c tre companiile comerciale. Exist o mare confuzie în
ceea ce exact înseamn ceaiul de compost i extractul de compost.
Termenul de ceai de compost este folosit pentru a descrie produsul strecur rii apei
recirculate printr-un sac poros cu compost suspendat deasupra unui vas deschis, cu condi ia de
a men ine condi ii aerobe (Riggle, 1996). Câteva companii comerciale au dezvoltat ma in rii
pentru prepararea ceaiurilor de compost, în acest fel în condi ii aerobe puternic.
Termenul de ceai de compost aerat (aerated compost tea – ACT) i ceai de compost
neaerat (non-aerated compost tea – NCT) s-au folosit pentru a se face referire la cele dou
metode principale de fermenta ie. ACT se refer la orice metod în care extrasul de ap este
activ aerat în timpul procesului de fermentare. NCT se refer la metodele unde extrasul de ap
nu este aerat sau prime te un minim de aerare în timpul ferment rii separat din timpul
amestecului ini ial. Termenul de extract de compost a fost folosit în trecut pentru a defini
extractele de ap preparate folosind o gam larg de metode diferite (Scheuerell i Mahaffee,
2002).
Produc ia de ACT i NCT împreun implic fermentarea compostului în ap , pentru o
perioad de timp definit . Ambele metode necesit o fermenta ie închis , compost, ap ,
incubare i filtrare înainte de aplicare. Nutrimentele pot fi ad ugate înainte sau dup
fermentare, iar aditivii sau adjuvan ii pot fi ad uga i înaintea aplic rii.
Exist o puternic dezbatere în desf urare privind beneficiile aer rii în timpul producerii
de ceai de compost (Brinton i al, 1996; Ingham, 1999). Metodele de produc ie aerat sunt
asociate cu un timp de produc ie scurtat. Metodele de produc ie anaerobe sunt asociate cu un
cost redus, pu in energie consumat i multe rapoarte documentate ale controlului cu succes
al bolilor plantelor (Weltzein, 1991). Este posibil ca NCT s poat cauza fitotoxicitate i ca
produc ia de NCT asigur un mediu ideal pentru cre terea i reproducerea patogenilor umani.
Oricum exist pu ine dovezi pentru a demonstra oricare din aceste ipoteze în prezent.
În prezent, câteva companii ofer unit i de fermentare care produc ceai de compost
aerobic prin suspendarea compostului într-un vas i aerarea lui, agitarea sau recircularea
lichidului (Diver, 2001).
NCT a fost în general f cut din amestecarea unui volum de compost cu patru pân la zece
volume de ap într-un container deschis. Mixtura este agitat a a cum a fost f cut , apoi este
l sat pentru cel pu in 3 zile la 15 – 200C cu un minim sau f r agita ie (Weltzein, 1991;
Brinton i al., 1996).

15
 Ceaiurile de compost pot fi f cute în cantit i variind de la câ iva litri pân la câteva mii
de litri într-un singur proces, depinzând de m rimea i de vasul de fermentare.

4. Parametrii compost#rii
Temperatura în interiorul masei materialului de compostat determin nivelul la care se
petrec numeroase procese biologice i joac un rol selectiv asupra evolu iei i succesiunii
comunit ilor microbiene (Mustin, 1987).
In condi ii de aerobioz , temperatura este factorul care determin tipul de micro-
organisme, în special diversitatea i nivelul activit ii metabolice (Hassen et al., 2001). Dac
gr mada de compost nu a atins o temperatur suficient de înalt este posibil, nu numai ca
inactivarea microorganismelor sa nu aib loc, dar ca bacteriile patogene chiar s se
înmul easc (Turner, 2001).
În func ie de tipul de substrat organic supus compostrii, temperaturile pot urma diferite
curbe de evolu ie, cu pierderi mai mari sau mai mici de c ldur (figura 5).

Temperatura
medie în °C
Zona Zona Zona
90 A B C

Zon de echilibru între producerea i

80
pierderea de c ldur

70

60

50

40
3
30 2
1
Timpul
20
în zile
0 5 10 15 20 25

Figura 5 Curbele de principiu ale evolu$iei temperaturii diferitelor substraturi organice pe durata
compost#rii în gr#mad# (vrac)

Zona A: Producerea de c ldur este activ Curba 1: substrat foarte fermentescibil

i superioar pierderilor

Zona B: Zon de echilibru: platou termic Curba 2: substrat cu

fermentescibilitate medie

Zona C: Pierderile devin preponderente, Curba 3: substrat pu in fermentescibil

iar temperatura diminueaz

16
 In timpul compost rii aerobe curba temperaturii medii permite punerea în eviden a3
faze :
Faza mezofil în timpul primelor 25 de zile ale ciclului de compostare, în
timpul c reia micro-organismele psichrofie i mezofile tind s se dezvolte.
Temperatura cre te pân la 40-50 °C ca o consecin a biodegrad rii
constituen ilor organici.
Faza termofil . Aceasta se petrece între a 30-a i a 110-a zi ale prosesului de
compostare. Temperatura dep e te limitele de toleran ale micro-organismelor
mezofile i permite dezvoltarea microorganismelor termogene. Controlul
temperaturii i men inerea ei la 65 °C în interiorul gr mezii de compost este
asigurat prin ventilare i stropire cu ap .
Faza de r cire. Temperatura începe s scad dup a 12-a s pt mân . Aceast
sc dere se petrece odat cu debutul diminu rii materiei organice. În timpul
acestei faze raportul C/N tinde s se stabilizeze. Spre sfâr itul celor 4 luni de
compostare, Temperatura medie din interiorul gr mezii înregistreaz o real
sc dere cu valori de circa 30 °C. temperatura r mâne sc zut chiar dac se
continu întoarcerea, respectiv aerarea i stropirea gr mezii de compost (Hassen
i col., 2001).
pH-ul este un parametru care afecteaz foarte mult procesul de compostare. Valorile
optime ale pH sunt de circa 6-7,5 pentru dezvoltarea bacteriilor, în timp ce ciupercile prefer
circa 5,5-8,0. Valorile pH sunt sc zute la început, datorit form rii acizilor, apoi ele cresc, iar
în faza final a procesului de compostare r mâne constant (Zorpas i col., 2000).
În timpul primei faze valorile pH pot fi apropiate de neutru datorit producerii de CO2 i
de acizi organici de c tre bacterii i ciuperci; în timpul celei de-a doua faze, sc derea
produc iei i eliminarea CO2, precum i descompunerea proteinelor (cu producerea de
amoniac) conduc la cre terea valorilor pH (Lazzari i col., 1999).
Aerarea. Aportul de oxigen pe durata procesului de compostare este esen ial pentru o
activitate eficient a microorganismelor aerobe care particip la acest proces (figura 6).
Compostarea este un proces biologic de oxidare, iar disponibilitatea oxigenului pe durata
procesului este foarte important (figura 7). Oxigenul este folosit de c tre microorganisme ca
electron acceptor terminal pentru respira ia aerobic i pentru oxidarea diferitelor sorturi de
substan e organice din masa de compost (de Bertoldi, 1983).
A adar, aerarea masei de comost
const în a suplimenta con inutul de
Aer cald
O2 care nu trebuie s scad sub 18 %.
s rac în
Pentru a se men ine aceast valoare în O2
mod constant este necesar o aerare
periodic prin intermediul întoarcerii
gr mezii de compost (de Bertoldi,
1982) sau remanierii. Cercet rile au O2 O2
demonstrat c o bun oxigenare,
precum i un bun control al
temperaturii i umidit ii gr mezii
Aer
compostate conduc la realizarea într- Bogat
proasp t
în O2
un timp scurt, a unui compost de
calitate.
Figura 6. - Cicuitul aerului în timpul compost#rii

17
 Necesar de
O2 (vol.
gaz/unit.
S.U.)
100

50

Zona 1 Zona 2 Zona 3 Timpul

0

Începutul matur rii

Finalul descompunerii
Începutul materiilor u or degradabile
compost rii

Fig. 7. Curba teoretic# a necesarului de oxigen în cursul compost#rii (dup Mustin, 1987)

Zona 1: Activitate maxim de degradare aerob . Necesarul în oxigen: foarte mare (0,5 – 1 m3 aer/min./T
de S.U.).

Zona 2: Activitate medie de degradare aerob . Necesarul n oxigen: mediu (0,1 – 0,5 m3 aer/min./T de
S.U.).

Zona 3: Activitate de degradare mai slab . Faza de maturare dominant . Nevoia în oxigen: slab (0,1 m3
aer/min./T de S.U.).

Umiditatea sau con inutul de ap al substratului. Apa este necesar organismelor

vii care intervin în procesul de compostare. Un con inut minimal în ap este deci necesar
pentru a se asigura nevoile acestora.
Umiditatea optim variaz i depinde în mod deosebit de starea fizic i m rimea
particulelor materialului compostat. Modificarea umidit ii pe durata compost rii este
complicat i costisitoare. De aceea, este important ca umiditatea s fie optim înc de la
începutul procesului. Valorile sc zute ale umidit ii conduc la o deshidratare timpurie a
gr mezii de compost, care va încetini în ceea ce prive te dezvoltarea proceselor biologice de
descompunere rezultând un compost stabil din punct de vedere fizic dar instabil din punct de
vedere biologic. Cantit ile mari de ap vor face s se umple porii de accesibilitate a aerului
deci se vor crea condi ii improprii pentru microorganismele aerobe.
Umiditatea optim a unui substrat dat este determinat de con iutul maxim de spa ii
lacunare, care nu antreneaz inhibarea activit ii microorganismelor.

18
 Disfunc ii ce pot apare pe parcursul procesului de compostare
Probleme Posible Cauze Solu ii
Dac se composteaz doar în vrac (gr mad ), trebuie s
Umiditate i Vracul poate fi prea mic sau
ne asigur m ca acesta are cel pu in o în l ime de cel pu in
organisme doar în rece dac compostarea se
1 m i o l rgime de 1 m. Dac se face compostarea într-un
mijlocul vracului petrece prea încet
arc sau un co , nu este nevoie de aceste dimensiuni.
1. Fi i siguri c exist surse suficiente de azot în gr mad ,
precum b legarul, iarba t iat sau resturile de alimente.
Nu se întâmpl 1. Insuficient azot
2. Amesteca i gr mada pentru ca aceasta s poata
nimic. Temperatura 2. Insuficient oxigen
acumula oxigen.
în interiorul gr mezii 3. Insuficient umiditate
3. Amesteca i gr mada i ajusta i umiditatea acesteia. O
pare s nu creasc 4. Vreme rece?
gr mad prea uscat nu intr în procesul de compostare.
deloc. 5. Compostare încheiat .
4. A teapta i pân în prim var , acoperi i gr mada sau
composta i într-un co .
A se evita straturile prea groase compuse doar dintr-un
singur tip de material. Un strat prea gros de frunze, hârtie
Masa de frunze sau sau iarb nu se descompune bine. A se remania sau
Slab aerare sau umiditate
iarba t iat nu se întoarce straturile i gr mada în întregime pentru a permite
insuficient .
descompune. o bun aerare i omogenizare a materialelor. A se toca
toate materialele mari care nu se pot descompune cu
u urin .
A se amesteca gr mada pentru aerare. A se ad uga
materiale de volum cu capacitate bun de absorb ie a apei,
Miros de rânced, Nu exist suficient oxigen
precum paiele, fânul sau frunzele uscate. Dac mirosul este
sau de o et, sau de sau gr mada este prea
prea puternic se vor ad uga materiale uscate i se va
ou stricate. umed , sau prea compact .
a tepta pân se va produce o uscare suficient i apoi se
va amesteca gr mada.
Nu exist suficient material A se ad uga materiale bogate în carbon, precum frunzele
Miros de amoniac.
bogat în carbon. uscate, paiele, fânul, hârtia, ziarele tocate etc.
Materiale precum carnea, Resturile de la buc t rie se vor conduce c tre centrul
Sunt atrase
uleiul, oasele sau alte tipuri gr mezii. Nu se vor composta materiale
roz toarele sau alte
de alimente se g sesc prea necorespunz toare. A se folosi un co în care s nu poat
animale.
la suprafa în gr mad . p trunde roz toarele.
Acest lucru este normal în
Atragerea insectelor,
procesul de compostare i
a milipedelor, a Nici o problem .
este parte a procesului
melcilor etc.
natural.
Gr mada poate fi prea
uscat sau nu suficient de Fi i siguri c gr mada este bine amestecat i omogenizat
Foc sau furnici. fierbinte, sau sunt resturi de pentru a se produce o cre tere uniform a temperaturii i
la buc t rie prea la p stra i o umiditate suficient .
suprafa .

19
5. Microbiologia compost#rii
Compostul este un produsul unui proces anaerobic în timpul c ruia microorganismele
descompun materia organic într-un amendament stabil pentru îmbun t irea calit ii i
fertilit ii solului. În timpul compost rii, microorganismele folosesc materia organic pe post
de surs de hran , producând c ldur , dioxid de carbon, vapori de ap i humus ca rezultat al
activit ii i cre terii lor furtunoase. Când sunt aplicate i combinate cu solul, humusul poate
induce o bun structur a solului, poate îmbun t i capacitatea de men inere a apei i
substan elor nutritive i poate ajuta la controlul eroziunii. Humusul reprezint aproximativ
60% din compostul final.
O plaj larg a materialelor organice ca resturile menajere, îngr mintele i resturile de
mâncare sunt folosite în producerea compostului. Materialele folosite pentru hr nirea
microorganismelor sunt numite resurse de hran pentru compost.
Parte a I-a a acestor materiale se adreseaz procesului de compostare i sunt asociate
microorganismelor. Partea a II-a astfel se adreseaz modului cum compostul contribuie la
hr nirea solului de suprafa i s n t ii plantelor în general.

5.1. Tipuri de microorganisme implicate

Microorganismele care intervin în procesul de compostare sunt:

Bacterii
Ciuperci
Actinomicete
Alge
Protozoare
Cianofite (alge bleu+verzi).
Majoritatea microorganismelor responsabile pentru pentru formarea compostului sunt
aerobe, prin faptul c ele necesit sau lucreaz în prezen a oxigenului. Multe dificult i
asociate cu compostarea pot fi urmate de insuficien a nivelului de oxigen pentru a se efectua
descompunerea compostului. Microbii compostului de asemenea necesit un mediu umed
pentru c ei tr iesc în peliculele de ap din jurul particulelor de materie din compostul
organic. De la 50 pân la 60 procente umiditate este optimul.
În continuare se prezint câteva genuri de microorganisme care particip la procesul de
compostare:

BACTERII: FAMILII: GENURI:

Pseudomonales Pseudomonas, Nitrosomonas, Nitrobacter,
Thiobacillus, Vibrio, Acetobacter...;

Hypomicrobiales Hypomicrobium;

Eubacteriales Azotobacteriaceae Azotobacter, Beijerinckia (fixatoare libere ale

(adev rate bacterii) azotului atmosferic);

Toate organotrofele Rhizobacteriaceae Rhizobium (simbiotice pe r d cinile mai

multor familii de plante; fixatoare de azot);
Achromobacteriaceae Achromobacter, Flavonobacterium;
Enterobcteriaceae Escherichia, Proteus, Aerobacter, Serratia;
Lactobacillaceae Streptococcus, Lactobacillus, Staphylococcus;
Corynebacteriaceae Corynebacterium, Arthrobacter;

20
 Bacillaceae Bacillus, Clostridium;
ACTYNOMICETE: Micobacteriaceae Mycobacterium;
Actynomycetaceae Nocardia, Pseudonocardia;
Streptomycetaceae Streptomyces, Micromonospora,
Thermonosphora, Thermopolyspora,
Thermoactynomyces...
CIUPERCI:
SYPHOMYCETES
Mixomicete din ordinele: Myxococcus
Myxomycetales i Acrasiales Diferite genuri în materiile organice în
descompunere.
Ordine vecine: Chytridiales, Parazite ale celulelor sau reziduurilor din ap
Blastocladiales, sau soluri adesea umede.
Monoblepharidales
Oomicete: Peronosporales Albugo, Pytium, Plasmopara, Phytophtora.
EUMYCETES = Numeroase mucegaiuri prezente în toate
SEPTOMYCETES substraturile vegetale înainte de compostare:
Zigomicete: descompun materia organic (amidon i
Mucorales celuloz : Mucor, Rhizopus...)

Entomophtorales Parazite ale insectelor i plantelor.

Ascomicete: (circa 30 000 specii) Lipomyces, Candida, Torula, Thodotorula,

Protoascomicete (drojdii) Cryptococcus, Torulopsis ...
Euascomicete (mucegaiuri) Penicillium, Aspergillus, Chaetonium,
Sclerotinia, Bothritis, Fusarium, Trichoderma,
Oïdium ... (humificatoare i mineralizatoare,
antibiotice ...)
Bazidiomicete (Ciuperci) Coprinus pe composturi.

Rela ii nutri ionale dintre grupurile de microorganisme i mediu în composturile în

evolu ie sunt prezentate în schema de mai jos.

VIRUSURI: “Paraziteaz ” bacteriile

Materii organice ale
substraturilor (Heterotrofe)

Surs# de
carbon Gaz carbonic lacunar sau
carbona i (Autotrofe)

BACTERII Materii organice azotate ale

substratului (Heterotrofe)
Surs# de
azot Azot mineral: amoniac,
nitra i, nitri i, azot gazos
(Autotrofe)

21
 Dup func iile lor biochimice microorganismelor din composturi se pot clasifica astfel:

Grupa Nivelul de ac$iune Realizeaz# transformarea

Ciclul carbonului
B, Act, C Amilolitice Amidonului
B, Act, C Pectinolitice Pectinelor
B, Act, C Hemicelulolitice Hemicelulozelor
Act, C Celulolitice aerobe i anaerobe Celulozelor în aerobioz i în anaerobioz
C, Act, Lignolitice Ligninelor
Act, C Chitinolitice Chitinelor
Ciclul azotului
B Fixatoare de azot libere aerobe i anaerobe Azot gazos în compu i celulari azota i

B Proteolitice Proteine, polipeptide în aminoacizi

B Amonificatoare Aminoacizi, uree, acizi nucleici în
B Nitrificatoare amoniac
B Denitrificatoare Amoniac în nitri i i apoi în nitra i
Nitra i i nitri i în azot gazos
Ciclul sulfului
B Mineralizatoare ale sulfului Molecule organice sulfurate în sulfa i
Act: actinomicete; B: bacterii; C: ciuperci.

Nevoia microorganismelor de compostare este reg sit pretutindeni în mediul

înconjur tor. Ele sunt prezente în hran precum i în ap , aer, sol i combina ia hran i
compost sunt expuse în timpul procesului.
Aceste surse asigur o mare diversitate microorganismelor, care ajut la men inerea unei
popula ii microbiene active în timpul procesului chimic i fizic de compostare dinamic , ca
modific rile disponibilit ii de pH, temperatur , ap , materie organic i nutrimente. Numai în
ocazii rare ad ugarea microorganismelor va fi prevenit (vezi capitolul „Inocularea
compostului”).
Componentele microbiologice ale compostului constau din bacterii i ciuperci. Datorit
naturii lor unice, actinomycetes sunt tratate aici ca a treia component microbiologic , de i în
prezent actinomycetele sunt un tip particular de bacterii.

5.1.1. Bacteriile

În ceea ce prive te bacteriile, acestea sunt întotdeauna prezente în compost; sunt

dominante din punct de vedere cantitativ i calitativ; au o cre tere foarte mare în condi ii de
C/N sc zut i umiditate ridicat ; au un spectru larg de activitate în condi ii variate de pH, mai
ales pe substraturi proaspete; num rul de specii poate fi cuprins între 800 i 1000, cel pu in.
Cea mai numoeroas component biologic a compostului o reprezint bacteriile. Cu
toate c ele de obicei pot dep i 1 bilion de microorganisme pe gramul de sol, bacteriile (cu
excep ia actinomycetelor) nu contribuie prea mult la întregul proces microbiologic precum
ciupercile datorit dimensiunilor lor mici. Cu toate acestea, bacteriile (cu excep ia
actinomycetelor) exist ca indivizi i nu formeaz filamente, ele de asemenea contribuie la
stabilizarea agregatului prin excre ia a 2 componente organice care leag materia organic
adiacent i particulele de sol împreun . Bacteriile sunt în mod obi nuit asociate cu consumul
materiei organice u or degradabile. Ele reprezint popula ia dominant din întregul proces de
compostare, unde actinomycetele i ciupercile sunt de obicei proliferate în stagiile urm toare.

22
 5.1.2. Ciupercile

Ciupercile sunt dominante dac C/N este ridicat i particip la degradarea celulozei
i a ligninei; cantitatea de biomas reprezentat de aceste microorganisme este
superioar celei a bacteriilor; sunt rezistente la umiditate sc zut i manifest toleran
la pH variabil (2+9); num rul lor cuprinde câteva zeci de mii de specii.
Ciupercile formeaz zone individuale sub form de filamente lungi numite hyphae.
Hyphae-le ciupercilor sunt mai mari decât actinomicetele i pot fi mult mai u or
v zute cu ochiul liber. Ele p trund prin materialul compostului descompunând
mecanic i chimic cea mai recalcitrant frac iune de materie organic precum lignina i
celuloza. Hyphae-le ciupercilor stabilizeaz fizic compostul în mici agregate,
asigurând compostului o drenare i o aerare îmbun t it .
Ciupercile num r între 0,01 i 1 milion de propagule pe gramul de sol.
Aproximativ 70.000 de specii diferite de ciuperci au fost descrise în întreaga lume, dar
o estimare de 1 milion de specii sunt înc nedescoperite i nedescrise. Din punct e
vedere ecologic, ciupercile joac un rol vital în descompunerea materiilor plantelor
moarte.

5.1.3. Actinomicetele

Actinomicetele atac substan ele nedegradate de bacterii i ciuperci (ex. chitine);

fiind neutrofile, ele tolereaz o reac ie u or bazic i sunt pu in competitive vis-à-vis
de alte grupe. Ele se dezvolt în condi ii dificile, precum faza final a matur rii. Din
totalul de biomas pe care îl alc tuiesc, 90% este reprezentat de specii din genurile
Streptomyces i Nocardia. Densitatea lor este de 3 - 15 ori mai sc zut decât cea a
bacteriilor. Actinomicetele determin mirosuri aromatice (p mânt proasp t arat). Sunt
reprezentate de câteva zeci de specii.
În timp ce actinomicetele sunt vizualizate asemeni ciupercilor prin aceea c ele au
re ele de celule individuale care formeaz filamente sau fascicule, ele sunt de fapt un
tip de bacterii. Aceste filamente permit unei colonii de actinomicete s se r spândeasc
prin gr mada de compost, unde ele sunt de obicei asociate cu descompunerea
componentelor cele mai recalcitrante.
Actinomicetele num r între 0,1 i 10 milioane de propagule pe gramul de sol.
Filamentele lor contribuie la formarea de agregate organice stabile de compost final.
Actinomicetele sunt tolerante la condi ii de umezeal sc zute decât alte bacterii i sunt
responsabile de producerea de geosmin, un produs chimic asociat cu mucegaiul tipic,
practic mirosul compostului.

5.2. Fazele compost#rii ,i microorganismele specifice

5.2.1. Stadiile procesului de compostare

În timpul diferitelor stadii, temperatura i disponibilit ile nutritive variaz i afecteaz

tipurile i num rul microorganismelor care se dezvolt . Ini ial, gr mada este la temperatura
mediului ambiant. Materialul compostat se înc lze te prin plaja de temperatur mesophilic
(50o – 105oF), astfel microorganismele devin mult mai active. În curând, activitatea

23
microbian ridic temperatura gr mezii la temperatura thermophilic (106o – 170oF). Acesta
este considerat cel mai productiv stadiu al procesului de compostare.
Stadiul ini ial. Procesele de transport i manipulare ale materiei prime pentru compost
expun materia organic la surse adi ionale de microorganisme, toate acestea putând contribui
la ini iarea procesului de compostare. Ini ial, mezofilul predomin i ac ioneaz pentru
descompunerea zaharurilor rapid degradabile, proteinelor, amidonurilor i gr similor g site în
mod curent în materiile prime nedigerate.
Disponibilitatea substan elor organice u or degradate activeaz înmul irea
microorganismelor cu cre tere rapid , respectiv bacteriile. Bacteriile mezofile domin astfel
descompunerea ini ial . Aceste bacterii elibereaz c ldur de la baza depozitelor de materie
organic u or degradat . Aceast c ldur începe s ridice temperatura în gr mad , datorit
capacit ii mari de izolare a unei astfel de gr mezi. În numai câteva ore temperatura gr mezii
de compost poate ajunge la peste 41°C, pragul termofil.
Stadiul activ. Odat ce compostul ajunge la o temperatr înalt , microoganismele
termofilee încep s domine comunitatea bacterian . Stadiul activ este de obicei stadiul în care
marea parte a materiei organice este transformat în bioxid de carbon i humus i în care
popula ia de microorganisme cre te. Popula ia termofil continu s genereze i mai mult
c ldur prin descompunerea materiei organice r mase.
Datorit limit rilor tehnice de izolare, laboratoarele de studiu au doar posibilitatea de a
izola numai câteva tipuri de bacteriii din stadiul termofil (Bacillus, Clostridium, i Thermus).
Astfel, multe microorganisme sunt înc nedescoperite i nedescrise. Într-o gr mad de
compost ventilat corect, temperatura va fi men inut între aproximativ 55 °C i 68 °C. Din
fericire, patogenii de genul viru i umani i bacterii infec ioase sunt de obicei incapabile s
reziste într-un mediu a a ostil. Temperatura înalt va asigura o tranformare rapid a materiei
organnice în timp ce, simultan, asigur condi ii optime pentru distrugerea patogenilor umani
i ai plantelor precum i semin ele de buruieni.
Datorit faptului c gr mada de compost este mai rece în partea dinspre exterior, o
amestecare periodic a p r ii exterioare spre interior este esen ial pentru omorârea
patogenilor i a semin elor de buruieni. Amestecarea sau r sturnarea gr mezii, de asemenea,
ajut la ventilarea ei prin m rirea num rului i m rimii porilor de aer. Acest lucru este
important pentru c într-o gr md de compost neventilat temperatura poate dep i 71 °C,
stopând efectiv întreaga activitate microbian . Porii de aer servesc, de asemenea, ca pasaje
pentru oxigen, pentru ca acesta s intre în gr mad . Microbii au nevoie de oxigen pentru a
dezmembra materia organic .
Supraînc lzirea. Dac o gr md se supraînc lze te, dep ind circa 77 °C, majoritatea
microbilor vor fi distru i i activitatea microbian va înceta teoretic. Microorganismele
supravie uitoare sunt acelea capabile s supravie uiasc sub form de spori. Sporii vor
germina când gr mada de compost va reveni la o temperatur favorabil . Ace ti spori au o
structur cu pere ii gro i care este format la microorganismele ce tr iesc în stres, precum
frigul, c ldura, seceta i condi iile de hran pu in .
Dup supraînc lzire, gr mada de compost se va r ci spre stadiul mezofilic, necesitând
activitt i ale microorganismelor mezofilice de a readuce gr mada la condi iile teromifile.
Dac gr mada de compost este s rac în substan e organice imediat utilizabile, este posibil ca
gr mada s nu poat suporta activitatea microbian necesar pentru a reveni la condi iile
termofile. În acest caz, este posibil s fie necesar s fie suplimentat compostul cu materie
prim pentru a asigura degradarea maxim i distrugerea tuturor patogenior.
O gr mad de compost supraînc lzit poate reveni la temperatura termofilic prin
germinare i activitatea microorganismelor formatoare de spori i prin infiltrarea
microorganismelor dinspre exterior unde temperatura este la extrem .

24
 Stadiul de conservare. O func ionare adecvat a gr mezii de compost o va epuiza de
majoritatea substraturilor organice degradabile l sând ceva celuloz , dar în principal materiale
de genul lignin i humus. Bacteriile sunt în general considerate mai pu in experte în
metabolizarea acestor compu i r ma i. Consecvent, popula iile de bacterii vor declina în
num r comparate cu ciupercile i actinomicetele. Datorit faptului c mai pu in c ldur este
generat în acest punct, temperatura gr mezii de compost va sc dea u or spre temperaturile
mezofilice. Odat cu întoarcerea la condi iile mezofilice, va începe stadiul final de conservare
al compostului.
În timpul stadiului de conservare, predomin popula iile de ciuperci i actinomicete, în
timp ce popula ia de bacterii va sc dea oarecum. Ciupercile i actinomicetele se înmul esc pe
materia organic mai pu in degradabil r mas precum chitina, celuloza i lignina. Ace ti
compu i sunt mai persisten i pentru c sunt insolubili în ap i datorit m rimii i
complexit ii lor chimice, nu pot trece în celula bacteriilor. Astfel, degradarea acestor
componente necesit folosirea de enzime extracelulare.
Odat ce componentele organice complexe sunt sparte în forme mai mici i solubile, ele
pot intra în celule i pot fi folosite ca hran i surs de energie pentru microorganisme.
Microbii capabili s produc enzime extracelulare potrivite s rup materialele rezistente vor
avea un avantaj selectiv în acest punct în procesul de compostare.
O nou tr s tur a multor enzime comune extracelulare la ciuperci este aceea c ele sunt
capabile s descompun o gam larg de compu i care altfel ar cere câteva enzime specifice,
o caracteristic ce nu este în mod curent g sit într-un singur microorganism. Ciupercile, de i
cresc i se reproduc mai încet decât bacteriile când hrana este disponibil , sunt mai potrivite
pentru valorificarea mediului bogat în complexe organice recalcitrante ca acelea g site în
compost în faza de conservare.
Procesul de conservare poate varia ca durat ; o perioad de conservare mai mare
garanteaz mai mult siguran c compostul este eliberat de patogeni i fitotoxine. Dac
compostul este incomplet conservat (instabil), el men ine o activitate microbian ridicat ,
ducând la cre terea consumului de oxigen. Când un compost instabil este aplicat în câmp, el
poate astfel s scad rezerva de oxigen disponibil pentru plantele principale.
Mai mult, un compost nematurat poate con ine un nivel ridicat de materie organic
solubil (acizi organici), care pot duce la probleme de toxicitate pentru aplicarea în
horticultur , cum ar fi în cazul germin rii semin elor diferitelor r saduri.
Prin continuarea stadiului de conservare, se realizeaz o ad ugare gradual a procentului
de humus. Humusul reprezint o clas complex de elemente chimice care rezult din
degradarea incomplet a materiei organice. Humusul este printre cei mai rezisten i compu i la
degradarea din natur . Este de asemenea unul dintre mecanismele principale pentru re inerea
nutrimentelor (ex. azot, fosfor) i a micronutrimentelor (ex. cupru, zinc, fier, mangan, calciu)
în sol. Datorit faptului c compu ii humici re in micronutrimentele i apa în sol atât de bine,
ei sunt de obicei locul pentru activitatea biologic intens , incluzând microorganismele,
protozoarele, nevertebratele (viermi) i plantele inferioare.

6. Compostarea n#molului de epurare ,i importan$a agen$ilor de volum

Numeroase materiale pot fi folosite ca i substrat în procesul de compostare a n molurilor
de epurare. În func ie de disponibilitatea acestor materiale utilizate ca agen i de volum ca i de
tipul n molului de epuare, de-a lungul timpului au fost folosite diferite metode de
compostare. Compostul poate fi produs plecând de la n mol de epurare presat i de euri verzi
i lemnoase (Lazzari i col., 1999) sau de la un amestec de rumegu de lemn (17 %), n mol de
epurare (21 %) i de euri municipale (62 %) (Aggelides i Londra, 1999). Rumegu ul i

25
tala ii de lemn ofer condi ii ideale ca i agen i de volum (Laos i., 2002). Rumegu ul de
lemn previne formarea masivelor de material ceea ce permite ameliorarea porozit ii i a
circula iei aerului în gr mada de compost. De asemenea, rumegu ul contribuie cu numeroase
macro- i micro- nutrimente la mixtura de compost. Aspectele negative ale aportului de
rumegu sunt legate de o conductivitate electric ridicat (CE), de prezen a dioxinei i de
raportul C : N. Toate acestea necesit urm rirea atent în timpul procesului de compostare i
luarea m surilor corespunz toare (Hackett i col., 1999).
Co-compostarea n molurilor de epurare deshidratate stabilizate anaerob, reziduuri solide,
cu frac iunea organic a de eurilor municipale solide face s creasc con inutul în substan e
humice în produsul final. N molurile de epurare deshidratate stabilizate anaerob, reziduuri
solide, sunt suple i se preteaz la tratarea prin compostare datorit raportului mic C/N.
Con inutul în materie organic al n molului de epurare este mic (45,10 % i 24,10 %,
respectiv), fa de frac iunea organic a de eurilor municipale solide. Din aceast cauz , este
necesar co-compostarea frac iunii organice a de eurilor municipale solide care are
con inuturi mari în materie organic , substan e humice, raport C/N, lignin i celuloz fa de
n molurile de epurare(Zorpas i col., 2000).
Alte materiale, precum zeoli ii naturali (clinoptilolit) sunt folosite ca i agen i de volum
deoarece sunt capabile capabile s creasc porozitatea substratului i s amelioreze procesul
de compostare i biodegradarea materiei organice. Compostarea poate concentra (Cr, Mn, Ni,
Pb, Zn) sau dilua (Cu, Fe), metale grele prezente în n molul de epurare. Zeolitul natural are
capacitatea de a schimba sodiul i potasiul. Crescând con inutul în zeolit, concentra ia tuturor
metalelor grele din compost scade i concentra ia în sodiu i în potasiu cre te (Zorpas i col.,
2000).
Materiile vegetale reziduale bogate în substan e celulozice (paie, frunze uscate, vreji i
alte resturi vegetale), folosite ca agen i de volum pentru compostarea n molului de epurare,
sunt foarte u or descompuse i mineralizate de microorganismele din sol, iar solul r mâne
s rac în carbon organic. Cercet rile recente sugereaz folosirea unor agen i de volum boga i
în lignin , precum rumegu ul de lemn sau chiar tala ii i toc tura de lemn provenid de la
t ierea arborilor. Aceasta pentru a permite sechestrarea carbonului în sol pentru a-l transforma
în suport nutritiv pentru microorganisme i suport organic pentru diferi i compu i care se pot
combina cu materia organic , iar în felul acesta diminuându-se riscurile de levigare. Cercet ri
efectuate în ara noastr au pus în eviden valoarea rumegu ului ca agent de volum pentru
compostarea n molului de epurare, care cap t o mult mai bun omogenitate i capacitate de
aerare pe durata compost rii. Pe de at parte, compostul din n mol de epurare i rumegu
aamelioreaz propriet ile fizico-chimice ale solului (Vâjial i col., 2004, 2003, 2002).

7. Riscuri ale composturilor ,i ale dejec$iilor de la animale

Bioaerosolii. Bioaerosolii pot invada i afecta oamenii. Inhalarea de praf din materii
organice poate cauza probleme respiratorii. Cele trei boli importante cauzate de bioaerosoli
sunt inflamarea, alergia i infec ia (Epstein, 1997). Bioaerosolii de mare interes în rela ie cu
compostarea sunt ciupercile Aspergillus fumigatus, endotoxinele i praful organic.
Aspergillus fumigatus este termotolerant i astfel supravie uie te la temperaturile înalte
normale ob inute în timpul compost rii. Este omniprezent i este asociat cu descompunerea
materiei organice i solului oriunde în lume. A fost g sit în oameni, plante conservate, praf,
parcuri, lemn i resturi de lemn, paji ti, compost, medii agricole i în multe alte loca ii
comune (Millner i al., 1994; Epstein, 1997) i astfel, va fi g sit în opera iile de compostare
ale materiilor prime care nu sunt verzi.

26
 Endotoxinele sunt stabile la temperatur , complexe macromoleculare fosfolipide-
polizaharide-proteine. Ele sunt o parte a peretelui celular a bacteriilor gram-negative i sunt
astfel omniprezente de când bacteriile gram-negative sunt în mediu. Praful organic con ine
endotoxine.
Principala îngrijorare este pentru muncitori odat ce ei sunt expu i mult mai frecvent i la
concentra ii mult mai mari decât publicul larg. Aspergillus fumigatus pot fi colectate folosind
modelul lui Anderson. M sur torile sunt de obicei f cute în câteva loca ii deodat împotriva
vântului i în sensul vântului în timpul diferitelor opera ii de compostare. Emisiile de
bioaerosoli pot fi datorate compost rii sau mut rii de material.
Studii efectuate asupra acestor materiale la finele tratamentelor i în câmpurile
experimentale au indicat c materiile prime (dejec ii de la animale) pot servi ca surse
importante de de contaminare fecal pentru apele recreative i rezervele de ap (Kay i al.,
1999; Vinten i al., 2002). Posibila importan a acestei c i pentru transferul patogenilor este
ilustrat prin faptul c exist de aproximativ de 30 de ori mai multe rezerve de îngr minte
reciclate pentru câmpul agricol decât biosolide, cu rezerve de îngr minte aplicate pe 3,9
milioane de ha pe an i biosolide aplicate pe 80.000 ha (Nicholson i al., 2002).
A existat o mare cre tere a num rului de cazuri raportate de boli cauzate de hran în
ultimii 20 de ani, în principal datorit Salmonella, Campylobacter, producerii verocytoxin
Escherichia coli i Listeria (Pell, 1997; Jones, 1999). De i este foarte dificil de determinat
calea exact a infec iei, un num r semnificant din aceste cazuri implic o contaminare cu
hran sau cu ap . Aceasta poate fi datorit în parte datorit contamin rii hranei în timpul
produc iei ini iale i folosirii în cadrul fermelor a îngr mintelor animale con inând
microorganisme patogene poate fi una din c ile posibile de contaminare.
Într-un studiu recent pe aproximativ 1000 de probe de de euri luate din întreaga Mare
Britanie 5,5% din probe au con inut Salmonella, 15,3% au con inut E. coli 0157, 16,7% au
con inut Campylobacter, 29,4% au con inut Listeria (Hutchinson i al., 2002). Îngr mintele
solide ofer cea mai bun oportunitate pentru controlul patogenilor folosind depozit rile pe
termen lung. P strarea îndelungat a îngr mintelor încurajeaz formarea condi iilor
termofile în care reducerea concentra iei de patogeni poate ajunge s varieze între 2 i 6 log
reduceri (principiul dilu iilor de o zecime în realizarea solu iilor pentru determinarea
indicatorilor fecali) în indicatorul num rului de E. coli (Nicholson i al., 2002). La acest lucru
se poate ajunge cel mai bine cu un cost minim dac îngr mântul este depozitat pe termen
lung în câmp (de i precau iile ar trebui s fie luate pentru minimalizarea riscului de poluare a
apei). R sturnarea i amestecarea îngr mântului ar trebui s încurajeze la promovarea
condi iilor termofile. O perioad de depozitare de o lun este de preferat s fie adecvat
pentru a asigura eliminarea majorit ii patogenilor. Tratamentul n molului este mult mai
problematic pentru c op iunile precum împr tierea pe câmp sau digestia anaerob sunt
costisitoare (Nicholson i al., 2002).

8. Metode de determinare a maturit#$ii compostului

Nu exist o conven ie general de definire a stabilit ii i maturit ii. Stabilitatea este de
obicei definit ca un stagiu în procesul de compostare, sau ca o rat a activit ii. Maturitatea
compostului este de obicei asociat cu calitatea de a fi gata a materialului pentru inten ia sa de
folosire (agricultur , horticultur , pentru împr tierea pe câmp). ADAS a preluat recent o
evaluare a op iunilor i cerin elor pentru testarea stabilit ii i maturit ii composturilor
înaintat de WRAP i se a teapt s fie publicat pe website-ul WRAP în februarie 2003.
Stabilitatea compostului este o caracteristic important i sub anumite condi ii, imature,
composturile slab stabilizate pot cauza probleme. Descompunerea activ continuat când

27
aceste composturi sunt ad ugate în sol sau medii de cre tere pot reduce concentra ia de oxigen
din sol, pot reduce disponibilitatea de azot sau pot duce c tre producerea de produ i fitotoxici
(Brinton i Evans, 2001). Asigurarea stabilit ii compostului reduce de asemenea poten ialul
recoloniz rii materialului de c tre patogeni umani precum Salmonela spp.
Au fost desf urate astfel teste pentru evaluarea maturit ii materialelor compostate i
multe ri au la fa a locului unele forme de m surare pentru stabilitate ca parte a standardelor
compostului (Hogg i al., 2002). Oricum, nu exist o conven ie clar care s se apropie de cea
mai bun variant . Metodele includ germinarea semin elor i cre terea plantelor, acumularea
de c ldur pe care materialele o pot produce într-un spa iu închis (testul auto-înc lzirii sau
„Rottegrad”), sau prin m surarea respira iei microbiene în compost prin m surarea
consumului de oxigen sau producerea de bioxid de carbon.
Brinton i al. (2001) a raportat c acizii organici volatili i respira ia folosind tehnici CO2
bine corelate cu germinarea de col una i container de cre tere a plantelor. Efectele
amoniacului i acizilor organici volatili au fost mai puternice la stagiile de apari ie a
r d cinilor în timp ce efectele consumului de oxigen i sulfid au durat mai mult. Auto-
înc lzirea a fost corelat cu germinarea i cre terea numai peste o anumit valoare limit . Ei
au sugerat c maturitatea este cel mai bine indicat de doi sau mai multe analize nerela ionate.
Stabilitatea este normal atins de sfâr itul fazei de compostare gestionat activ. Perioada
necesar pentru a ajunge aici va depinde de tipurile de materii prime i de gestionarea
procesului de compostare.

7.1. Riscuri patogene pentru calitatea composturilor

În timp ce majoritatea patogenilor sunt redu i semnificant în timpul procesului de

compostare, câ iva pot supravie ui. Unul dintre ace tia, ciuperca Aspergillus fumigatus este o
grij primordial numai pentru anumi i indivizi sensibili expu i în timpul procesului de
compostare (mai repede decât un patogen entiric poate contamina resturile de mâncare).
Aspergillus fumigatus poate infecta c ile respiratorii ale omului când sporii sunt inhala i.
Infec ia rezultat , numit „aspergillosis” este pentru început o problem a indivizilor
imunocompromi i, o problem specific oamenilor cu pu ine globule albe în sânge.
Aspergillus fumigatus nu este în nici un caz specific în compost. Este foarte r spândit în
mediu, se g se te în sol, ap i pe alocuri în tulpinele plantelor. Materia bogat în celuloz ,
precum paiele de fân sunt predispuse s con in aceast ciuperc .
Pentru c Aspergillus fumigatus se împr tie prin aerul inhalat i compostul nu este
singura surs a acestui patogen comun, precau iile împotriva lui sunt directe.
Cantit i semnificante de praf din sol, materia plantelor descompuse sau compostul ar
trebui s nu fie inhalate, în special de indivizii cu imunitate sc zut .
Hrana nu este considerat a fi o metod semnificant pentru infec iile cu Aspergillus
fumigatus. Ciuperca, care în mod normal cre te pe materia în descompunere mai degrab
decât pe recolte s n toase, nu afecteaz calitatea recoltei.
Un raport din 1999 preg tit de departamentul de s n tate din California trateaz riscurile
de s n tate asociate cu Aspergillus fumigatus g site la opera iile de compostare. Raportul,
„Bioaerosols and Green-Waste Composting in California” este ar tat la sfâr itul acestei
lucr ri.
Al i câ iva microbi de îngrijorare patogen pot cre te în mediu, dar în general nu în
condi iile termofile. Acestea includ anumite specii de Salmonella, coliformi enterici i
mucegaiuri. În cazurile unde câ iva patogeni, ca Salmonella, supravie uiesc procesului de
compostare, cei mai mul i microbi folositori g si i în compost exclud oportun patogenii prin
ocuparea spa iilor ecologice disponibile i prin pr darea lor. În lucrarea „Salmonella

28
elimination During Composting of Spent Pig Litter”, S. M. Tiquia i col. au comparat
compostul din de euri de porc i compostul pentru ghivece din comer i au g sit c în
compost este un con inut semnificativ mai redus Salmonella. În trecut, unii fermieri au aplicat
îngr mânt necompostat i biosolide bine digerate pe câmpurile lor. Câ iva patogeni sunt
capabili s se reproduc în afara unei gazde; mul i vor pieri într-un mediu deschis datorit
temperaturilor instabile, o surs de hran nesigur sau dificult i în expunerea la radia ia
solar . Al i factori de limitare a patogenilor includ condi ii de umezeal nefavorabile sau alte
activit i antagonice ce în mod natural apar în fauna i microbii solului.
Mul i patogeni se pot ap ra singuri de mediu pentru luni pân la ani prin încapsularea lor
în chisturi sau spori i intrarea într-un stadiu de dormita ie. Înveli ul rezistent ce înconjoar
aceste structuri asigur protec ie fa de mediu pân ce o gaz este întâlnit . Chiar i în form
de spori, num rul lor va sc dea i vor atinge limite inferioare.
Tabelul 4 însumeaz timpii maximi i tipici de supravie uire a patogenilor în sol i lipi i
de tulpina unei plante. De notat c patogenii alipi i la p r ile plantelor expuse sunt inactiva i
mult mai rapid decât cei din sol. Din acest motiv, pericolul transmiterii patogenilor de la
îngr mintele neprelucrate este considerat a fi mult mai mare pentru principalele recolte,
cum ar fi morcovii, decât pentru recoltele urm toare, cum ar fi varza. Alegând compost în
locul îngr mântului neprelucrat reducem îngrijorarea pentru patogeni la ambele culturi.

Tabelul 4: Timpii de supravie uire ai patogenilor pe tulpinile plantelor i în sol

Tipul patogenului Patogeni în sol Patogeni în plante
Maxim obs. Uzual maxim Maxim obs. Uzual maxim
Bacterie 1 an 2 luni 6 luni 1 lun
Virus 1 an 3 luni 2 luni 1 lun
Protozoare (chi ti) 10 zile 2 zile 5 zile 2 zile
Ou de helmint 7 ani 2 ani 5 luni 1 lun
Surs : U.S. EPA, 1992

În acesste condi ii, se poate aprecia c procesul de compostare este o cale efectiv de
reducere a concentra iei patogenilor din îngr minte, resturile menajere i biosolide.
Temperaturile ridicate din timpul compost rii omoar patogenii, iar microbii folositori în
compost ajut la prevenirea recoloniz rii naturale a gr mezii de compost de c tre patogeni.
Mult lume folose te materiale gata compostate f r s ia m suri speciale împotriva
îmboln virii iar persoanele cu imunitate sc zut ar trebui s evite inhalarea prafului de
compost.
În ceea ce prive te patogenii plantelor, în contrast cu vasta literatur a supravie uirii
patogenilor umani în timpul compost rii a de eurilor municipale i n molului de canalizare
sunt foarte pu ine date referitoare la supravie uirea patogenilor plantelor în timpul compost rii
(Bolen, 1985). Mult interes a fost canalizat c tre propriet ile compostului de suprimare a
bolilor plantelor.
În recapitularea literaturii, Bollen (1985) a concluzionat c ansa de supravie uire a
patogenilor ciuperci este foarte mic . Chiar i patogeni precum Verticillum dahliae, a c rui
form rezistent sclerotia care persist în sol pentru mai mult de 10 ani, este eradicat de
compost (Yuen i Raabe, 1979). Nematode precum nematodul cartofului cyst par s fie foarte
susceptibile la compostare, posibil datorit acizilor organici produ i (Bollen, 1985).
Foarte pu ine date despre supravie uirea viru ilor plantelor indic faptul c ace ti patogeni
sunt mult mai rezisten i la compostare decât ciupercile i nematodele (Bollen, 1985). Gale
(2002) a raportat c a fost evident c unele nematode, spori din anumite plante patogene

29
ciuperci produc spori rezisten i i viru ii plantelor patogene pot supravie ui procesului de
compostare. Cinci patogeni au fost identifica i ca fiind de o anume îngrijorare (Gale, 2002:
Sclerotium cepivorum (putregaiul cepei albe)
Plasmodiophora brassicae
Polymyxa betae
Virusul vrejului de cartof
Virusul mozaicului pepenilor
Bacillus species i antibioticii lor izola i din compost sunt cunoscu i c au activitate
antifugal împotriva fitopatogenilor ciupercilor (Phae i al., 1990). O recapitulare a
supravie uirii patogenilor plantelor în timpul compost rii este în prezent preluat de HRI
pentru WRAP (sit INTERNET), dar era înc în desf urare în timpul acestui raport.

9. Compostarea ,i mediul înconjur#tor

9.1. Impactul asupra mediului înconjur#tor

Compostarea este un proces bazat pe un management al microorganismelor prezente în

mod natural în materialele din de euri. Pe lâng efectele pozitive i benefice ale acestui
proces, exist un num r de poten iale impacturi negative asupra mediului. Materialele din
de euri pot con ine în ele popula ii de organisme microbiene care sunt poten ial patogene
pentru oameni, animale i plante. Acesta este în prezent un motiv mare de îngrijorare (Gale,
2002). Procesul de compostare poate genera produse care au posibile impacturi negative
asupra mediului, în particular produsele gazoase. Amoniacul poate fi evaporat ca amoniu,
eliberat din materialele bogate în N prin activitatea microbian acumulat în compost.
Depinzând de condi iile REDOX, descompunerea microbian a materiei organice va conduce
la producerea de CO2, N2O sau CH4 (Hellman i al., 1997). Toate aceste 3 gaze contribuie la
efectul de ser , contribu ia lor efectiv la schimbarea climatului global difer .

9.1.1. Amoniacul

Majoritatea îngr mintelor organice produse din de eurile industriale din Marea Britanie
(aproximativ 90 milioane tone pe an) vin de la fermele de cre terea bovinelor (73 milioane
tone pe an). Aceste îngr minte reprezint o resurs semnificativ de nutrimente de
aproximativ 280.000 t de N, 50.000 t de P i 250.000 t de K (Smith i al., 2001). De
asemenea, reprezint o important surs de materie organic .
Îngr mitele organice pot ac iona ca surs de poluare pentru ap i aer, cu o estimare de
aproximativ 117.000 tone de emisii de amoniac din fermele de cre terea bovinelor (DEFRA,
2002a). Emisiile din cresc foarte mult, spre maxim, în primele câteva zile de depozitare, a a
cum bacteriile fac temperatura s creasc . Multe din emisiile au loc în primele 30 de zile de
depozitare, numai dac gr mada este r sturnat sau pentru încurajarea compost rii. Ploile
toren iale reduc emisiile prin încetinirea procesului de compostare, dar poate m ri drenajul din
gr mad i mi carea poluan ilor purta i de ap c tre sol. Poate exista un vârf al emisiilor de
amoniac când gr mada este spart înainte de a fi împr tiat pe teren.
Fermele de vaci lapte sunt estimate s produc îngr minte organice astfel: aproximativ
65% dejec ii lichide i 35% îngr minte gunoi de grajd, iar cele de la cre terea bovinelor
pentru carne pot rezulta 20% dejec ii lichide i 80% gunoi de grajd solid (Smith i al., 2001b).
Managementul de eurilor organice din zootehnie pe baz de paie, se presupune a avea un
impact mai redus asupra mediului înconjur tor spre deosebire n moluri, dar rezultatele
preliminare din experimentele controlate sugereaz c totalul emisiilor de amoniu este similar

30
pentru ambele sisteme (Chambers i al., 1999). Resturile menajere din curtea fermei con in o
mai mic propor ie de N solubil decât n molul de la animale (dejec ii semilichide colecatte în
fose septice): Aceasta înseamn c nutrimentele sunt disponibile într-o rat mai mic pentru
preluarea plantelor i de asemenea mai pu in susceptibile la filtrare (Smith i al., 2002).

9.1.2. Gazele cu efect de ser#

CO2 este unul dintre produsele respira iei aerobe, dar în contrast cu CO2 produs de
arderea c rbunelui, CO2 derivat din degradarea materialelor plantelor nu contribuie la
înc lzirea global pentru c a fost anterior extras din atmosfer prin fotosintez . N2O este un
produs principal al reducerii microbiene a NO3 în condi ii anaerobe (denitrificarea) dar, de
asemenea, în aceea i m sur prin nitrificare. CH4 este un produs al reducerii microbiene a
CO2 în condi ii anaerobe. Eliberarea de N2O i CH4 în atmosfer contribuie la dezvoltarea
efectului de ser (Hellmann i al., 1997). Fluxul CH4 în atmosfer poate fi evitat dac
materialul este subiectul unei digestii anaerobe în care CH4 este colectat i folosit ca surs de
energie.
Compostarea este un proces aerobic care depinde în esen de asigurarea de O2 pentru
microorganismele din interiorul gr mezii, dar condi iile anaerobe pot ap rea în sistemele prost
gestionate. Se poate concluziona astfel c sistemele de compostare aerob bine gestionate ar
trebui s nu aib o contribu ie semnificativ la emisiile gazelor de ser , iar pe de alt parte,
sistemele prost gestionate, care devin anaerobe, pot contribui la fluxul de N2O i CH4.
Smith i al. (2001a) au analizat implica iile balan ei de carbon ale plajei op iunilor de
management a de eurilor pentru de eurile municipale în UE între 2000 – 2002. S-a tras
concluzia c sursa segreg rii de eurilor municipale solide a fost urmat de reciclare (pentru
hârtie, metale, textile i plastice) i compostare sau digestie anaerob pentru de eurile ce
putrezesc. Reciclarea hârtiei produce aproape cea mai mare reducere în fluxul efectiv al
gazelor de ser .
Vegeta ia i solurile absorb în mod curent aproximativ 40% din emisiile globale de CO2
în urma activit ilor umane. Aceasta a ridicat posibilitatea c i carbonul poate fi re inut prin
crearea de gropi de carbon. Folosirea biode eurilor compostate în agricultur i horticultur
poate, de asemenea, s îmbun t easc con inutul în materie organic al solului i ca rezultat
re inerea carbonului în sol.

9.1.3. Le,iile

Câteva studii au ar tat c le iile produse din opera iile de compostare ale materiilor
prime verzi i a celor care nu sunt verzi pot s con in concentra ii mari de patogeni, compu i
organici, nutrimente i / sau metale, care pot influen a negativ calitatea apei (OECD, 2001).
Pentru aceasta ar trebui implementate practici de management pentru a minimaliza surplusul
de ap rezidual produs i ar trebui realizate i recomandate mecanisme de protec ie pentru a
proteja resursele de ap .
Compostul este un produs biologic care con ine o gam larg de microorganisme care
sunt benefice pentru plante i pentru mediu. Materiile prime pentru compost sunt în general
de euri dintr-o gam larg din agricultur , surse municipale i industriale i în multe cazuri
aceste materiale vor con ine un num r de microorganisme care sunt patogene pentru oameni,
animale sau plante.
Materiile prime pot de asemenea s con in semin e de buruieni de exemplu din hrana
animalelor sau din materialul pentru a ternuturi. Condi iile termofile din timpul compost rii
ar trebui s elimine semin ele de buruieni. PAS 100 (BSI, 2002) indic faptul c nu ar trebui
s fie mai mult de 5 semin e de buruieni pe litrul de compost produs.

31
 Compostarea este un proces microbian termofil intens care, atunci când este gestionat
corect, va asigura un produs bogat în microorganisme, care este liber de patogeni. Au fost
îngrijor ri pentru dispari ia patogenilor umani din de eurile de canalizare (ADAS, 2001) i,
recent, o mare aten ie a fost acordat riscului asociat cu compostarea resturilor alimentare ce
con in carne. O evaluare a riscului a fost f cut de DEFRA (Gale, 2002) i un instrument
statutor a fost publicat pentru consultare (DEFRA, 2002b) care specific sistemele de
procesare i parametrii care ar trebui s fie folosi i pentru compostarea de eurilor alimentare.

9.1.4. Patogenii umani

Un patogen uman poate fi definit ca orice virus, microorganism sau substan capabil s
cauzeze o boal . Sunt dou categorii principale de patogeni umani:
patogenii primari;
patogenii secundari sau oportuni ti.
Principalele tipuri de patogeni sunt prezentate în tabelul 5.

Tabelul 5. Principalele tipuri de patogeni umani (OECD, 2001)

Patogeni primari Patogeni secundari (bioaerosoli)

Bacterii Ciuperci
Viru i Actinomicete
Protozoare Endotoxine
Helmin i: nematode (viermi rotunzi) i
cestode (viermi la i)

Prionii i endotoxinele sunt exemple de non-organisme patogene. Un prion este o protein

care, când este normal , nu d uneaz i se afl în creierul mamiferelor inclusiv la oameni.
Oricum, ele pot fi transformate în anormale, prion deformate, care pot transforma prion
normale în prion deformate i rezult encefalopatia spongiform bovin (Bovine Spongiform
Encephalophaty – BSE). Endotoxinele sunt stabile la c ldur , macromoleculele complexului
protenine-polizaharide-fosfolipide care formeaz o parte din peretele celular al bacteriilor
gram-negative. Ele sunt g site în praful organic i pot forma reac ii alergice (OECD, 2001).
O evaluare recent a riscului folosirii compost rii pentru tratarea de eurilor mmenajere a
fost îndreptat spre agen ii encefalopatiei spongiforme transmisibile, virusul porcilor exotici,
E. coli 0157, Campilobacteri, Salmonella, boli i parazi i (Gale, 2002).
De eurile menajere, care includ de euri de produc ie, de euri de buc t rie (de la
preg tirea legumelor) i resturi de la mas (o amestec tur de resturi de hran ce con ine
carne, gr simi i produse zilnice) pot include urm torii patogeni:
Salmonella sp., o bacterie gram-negativ larg r spândit la animale, în special
la p s ri i suine. Este prezent în ap , carnea neprelucrat , puii neprelucra i i
în hrana de mare neprelucrat . Cea mai comun specie este S. typhi, S.
enteritidis i S. typhimurium. Salmonella este un tip de boal otrav în
mâncare. S. typhi produce febra tifoid sau o febr asem n toare.
Escherichia coli O157:H7 este un serotip al E. coli. E. coli este un locuitor în
mod normal al intestinelor tuturor mamiferelor, inclusiv la oameni. O
minoritate a descenden ilor E. coli este capabil s cauzeze boli umane. Este

32
 asociat cu hrana din carne preg tit insuficient, legume, fructe, sucuri i
brânz .
Shigella spp. este o bacterie gram-negativ care cauzeaz dizenteria bacilar .
Este asociat cu o varietate de mânc ruri.
Listeria monocytogenes (Figura 8) este o bacterie gram-pozitiv care este de
obicei izolat de sol, silozuri i alte surse de mediu. Este asociat cu produsele
zilnice nepasteurizate i cu carnea.

Figura 8. - Listeria monocytogenes (stg. Pe mediu Palcam ,i mediu Oxford; dr. colorare
Gram)

Yersinia enterocolitica este o bacterie gram-negativ care este g sit în carne

i în laptele neprelucrat.
Vibrio cholerae serogrup non O1 infecteaz numai oamenii i este asociat cu
crustaceele.
Camphylobacter jejuni este o bacterie gram-negativ care se crede c ar fi una
din cauzele bolilor de diaree bacterian . A fost izolat de la bovine, pui, p s ri
i zbur toare. A fost asociat cu puii neprelucra i, lapte i rezervele de ap .
Staphilococcus aureus este o bacterie gram-pozitiv care este asociat cu o
gam larg de mânc ruri.
Virusul hepatitei A este un enterovirus i este asociat cu fructe contaminate,
legume i ap (Figura 9).

Figura 9. – Rotavirus (stânga) ,i enterovirus (dreapta)

33
 Grupul virusului Norwalk este transmis prin mâncare i ap contaminat .
Cryptosporidium parvum (Figura 10) este un parazit protozoar care infecteaz
oamenii i multe animale, inclusiv caii, vacile, oile, caprele i c prioarele.
Stagiul infectiv al parazitului este un oocist.

Figura 10. - Cryptosporidium parvum

Giardia lamblia este un parazit protozor care este asociat cu apa i mâncarea
contaminat (Figura 11).

Figura 11. - Giardia lamblia [organism protozoar flagelat al intestinului uman – stânga;
chi ti (8 – 15 µm) care rezist la agen ii de clorare – dreapta]

Compostarea poate fi foarte efectiv în distrugerea patogenilor (Epstein, 1997).

Principalul mecanism al distrugerii patogenilor în timpul compost rii este efectul unei
temperaturi înalte pentru o perioad lung de timp. Multe ri au scheme ale locului care
necesit , chiar i prin standarde statutorii sau prin scheme voluntare, ca materialele de
compost s fie adunate la un minim de temperatur pentru un minim de timp. Acolo unde
compostul este realizat în gr mei eacoperite, durata sejurului compost rrii va fi mai mare, iar
aceste regimuri de temperatur sunt de obicei legate de cerin ele de r sturnare a gr mezii. În
plus, procesul de compostare implic schimb ri considerabile în biochimia materialelor

34
compostate. Efectele antagonice ale dezmembr rii biomasei microbiene mezofile în faza de
maturare poate juca un rol important în eliminarea patogenilor i în prevenirea recoloniz rii
compostului de c tre patogeni.
Materiile prime pentru compost pot con ine patogeni de plante, animale sau umani i
rile care au standarde de compostare statutare au în mod normal i criterii de testare pentru
con inutul în patogeni. Indicatori organici sunt folosi i pentru identificarea prezen ei sau
absen ei patogenilor. Este impracticabil s monitorizezi toate organismele patogene care ar
putea fi prezente în materiile prime i efectivitatea procesului de compostare în distrugerea
lor, deci testarea patogenilor de obicei implic testarea prezen ei unor microorganisme
indicatoare specifice.
De când Salmonella spp. este de obicei prezent în de eurile care nu sunt verzi i este
relativ rezistent la temperatur , distrugerea lor este un indicator bun al absen ei altor
patogeni. Parazi ii i viru ii ar trebui s fie distru i înainte de distrugerea coliformilor fecali
sau a Salmonella spp. Mai mult decât atât, metodele de laborator folosite pentru testarea
acestor organisme nu sunt scumpe.
Efectivitatea unei proceduri de compostare individual în distrugerea patogenilor poate fi
determinat printr-o varietate de c i (Hogg i al., 2002).
Criterii indirecte de test pot fi folosite pentru plante în opera iile practice prin
monitorizare i înregistrare a temperaturilor la fiecare mas de compost zilnic. Standardele
sun tipic setate în formular la cerin ele minime de temperatur pentru o perioad minim de
timp. De exemplu, PAS 100 (BSI 2002) recomand urm toarele alternative:
b 550C pentru cel pu in 14 zile în iruri cu cel pu in cinci r sturn ri;
b 650C pentru cel pu in 7 zile în iruri cu cel pu in dou r sturn ri;
b 600C pentru cel pu in 7 zile în gr mezi statice aerate;
b 600C pentru cel pu in 2 zile pentru sistemele închise;
b 700C pentru cel pu in 1 or în sistemele închise.
Oricum, m rimea particulelor individuale este un factor important în determinarea
efectivit ii procesului, în particular în rela ia cu carnea. Gale (2002) a asumat în evaluarea
riscului c nu ar trebui s fie buc i de carne > 40 cm. O precau ie urm toare nu permite
animalelor s pasc pe câmpurile unde de euri de hran compostate au fost aplicate pentru o
perioad de 2 luni (Gale, 2002).
În marea majoritate a rilor, o combina ie de temperaturi-timp specificate i teste ale
produsului final (tipic folosind Salmonella spp. i E. coli) este folosit pentru garantarea
igieniz rii. Recomand rile PAS 100 de deasupra sunt în concondar cu al doilea capitol al
Directivei EU a biode eurior. PAS 100 statuteaz c Salmonella spp. ar trebui s fie absent
într-o prob de 25 g de compost i concentra ia de E. coli ar trebui s fie de mai pu in de 1000
UFC (unit i formatoare de colonii) pe gram.
Este interesant de notat c 10 ani de experien i cercet ri asupra Salmenella i asupra
Enterobacteriaceelor (E. coli i alte bacterii coliformi) în Austria nu au eviden iat vreo
problem a boalii derivatului de compost în practic (Hogg i al., 2002).
În timpul compost rii o parte din azot este transformat în amoniac. Câteva studii au ar tat
c amoniacul este toxic pentru o varietate de organisme (Taylor i al., 1978; Ward i Ashley,
1976). Polivirusul 1, Coxsackievirus i Echovirus pot fi inactiva i prin amoniac i rata
inactivit ii virale a amoniacului este crescut de c ldur .

35
10. Parametrii chimici ai produsului finit

Compostarea implic transformarea materialelor de euri într-un produs care a fost

stabilizat i care confer efecte benefice când este ad ugat în sol. Astfel procesul implic o
plaj de transform ri chimice în principal sus inute de c tre microorganisme. Stabilizarea este
realizat de conversia compu ilor organici imediat biodegradabili în produse mai pu in
biodegradabile, în particular în humus. Aceasta poate de asemenea implica stabilizarea
formelor organice de N i P, de exemplu prin încorporarea în biomasa microbian . Ca
rezultat, aceste elemente sunt mai pu in probabil s fie pierdute în mediu în le ii i emisii
gazoase. Fosforul este de cele mai multe ori prezent în forme organice.
Potasiul este pu in probabil s fie schimbat semnificativ în timpul compost rii.
Îngr mintele con in cantit i importante de K sub form de s ruri solubile care sunt
vulnerabile la pierderea prin levigare. Acumularea de s ruri în timpul procesului de
compostare este datorat reducerii con inutului de mas i umezeal a materialului i e cuplat
cu formarea de nitra i în timpul fazei de maturare. Con inutul ridicat de sare rezultat poate fi o
problem dac compostul este aplicat la r saduri. Acest lucru este cel mai bine indicat de
conductibilitatea electric a materialului.

10.1. Poten$ialele elemente toxice

Poten iale elemente toxice (PTEs). Materiile prime folosite pentru compostare pot con ine o serie de
elemente poten ial toxice (PTEs) i valorile limit au fost stabilite în multe ri, în multe cazuri bazate pe plaje de
valori folosite pentru noroiurile menajere. Limitele superioare pentru compostul conven ional sunt date în
PAS100 (BSI, 2002) i limitele pentru compostul organic derivat din de eurile casnice sunt date în
reglement rile UKROFS, 2001 (tabelul 6).

Tabelul 6. Limitele superioare pentru compostul conven ional (PAS100) i compostul organic (UKROFS)

Elementul Limita superioar# (mg kg-1 materie uscat#)

PAS100 UKROFS
Cadmiu (Cd) < 1,5 < 0,7
Crom (Cr) < 100 < 70
Cupru (Cu) < 200 < 70
Plumb (Pb) < 200 < 45
Mercur (Hg) <1 < 0,4
Nichel (Ni) < 50 < 25
Zinc (Zn) < 400 < 200

Standardele UKROFS urmeaz Anexa II/A ale reglement rilor EU 2092/91/EEC ale
culturilor organice. Aceasta con ine o list de fertilizatori admisibili i amelioratori ai solului
care includ plante pure i materiale vegetale (compost de plante, compost de resturi de parc i
de gr din ). Urmând amendamentul din 29 iulie 1997 (legea EU 1488/97/EEC) de eurile
menajere de cas au fost de asemenea permise, cu o perioad de tranzi ie pân în martie 2002.
Acest amendament este legat de limita valorilor pentru metale grele i de cerin a ca
materialele brute s fie ob inute dintr-o colectare i sistem de procesare închis i controlat.
Nevoia fermelor de compost este recunoscut de corpul de inspec ie. Limitele metalelor grele
sunt mai mici decât valorile limit din PAS100.

36
10.2. Contaminan$ii organici

Materialele de eurilor folosite pentru compostare pot con ine un num r mare de
contaminatori organici (pesticide, farmaceutice, contaminatori industriali). Destinul acestor
compu i în timpul procesului de compostare va determina în mare prezen a lor în produsul
final. Numai cei mai stabili compu i sunt de dorit s persiste în compost datorit timpului
îndelungat necesar pentru procesul de compostare, activit ii microbiene intense i
temperaturii înalte. De exemplu, pesticidul diazon care a persisten în sol de 12 s pt mâni,
nu a fost g sit în compost în timp ce pentaclorofenolul care poate persista în sol pân la 5 ani
este g sit în compost (Deportes i al., 1995).
Date în concentra ia majorit ii tipurilor de contaminatori organici în compost au fost
revizuite de Deportes i al. (1995) i Buyuksonmez i al. (1999). Contaminatorii au fost
selecta i în cei care este probabil s cauzeze o îngrijorare datorit rezisten ei lor la
biodegradare, toxicit ii pentru organisme i tendin ei de a se acumula în lan ul de hran
(O’Connor i al., 1991). Carbonul poliaromatic (PAH) este un compus stabil cu o lung
jum tate de via în sol. Con inutul total în PAH al compostului variaz de la 1 – 250 mg kg-1
cu compu i individuali precum naftalina prezent la concentra ii de pân la 41 mg kg-1. În
urm toarele aplic ri ale compostului în sol nici unul din cei apte PAH care sunt cunoscu i ca
fiind cancerigeni nu au fost g si i în concentra ii care s dep easc valorile critice (O’Connor
i al., 1991). Studii de laborator au ar tat c co-compostarea de îngr minte de porc i sol
contaminat cu PAH a cauzat o reducere de 90% în concentra ia de fenantren i antracen, cu o
mare parte din aceast potrivire în timpul fazei termofile (Wong i al., 2002).
Hidrocarbonia ii clorina i variaz între 0,02 – 1,1 mg kg-1 cu solven i volatili prezen i în
concentra ii de pân la 0,1 mg kg-1. Bifenilii policlorina i (PCB) sunt compu i foarte
persisten i i au fost detecta i în compost în concentra ii variind între 0,0007 – 5 mg kg-1
(Deprtes i al., 1995).
Insecticidele organofosfate i carbamate i majoritatea erbicidelor au fost rareori g site în
studierea materiilor prime i în probele de compost în SUA (Buyuksonmez i al., 1999).
Compu i organoclorinici sunt foarte rezisten i la degradare în timpul compost rii.
Mai mult de atât se pare c compostul poate fi considerat în esen a fi similar cu un
mediu biologic de sol activ în care degradarea este accelerat (Buyuksonmez i al., 1999).
Oricum, biodisponibilitatea compu ilor poate fi diferit datorit con inutului mare în
materie organic în compost, care poate adsorbi compu ii f cându-i mai pu in biodisponibili.
Mai pu in este cunoscut despre biodisponibilitatea pesticidelor în compost.
Dispari ia unui anume pesticid în timpul compost rii poate implica o degradare par ial a
metabolismului intermediar, volatiliz rii, absorb iei i humific rii, depinzând de compunere,
condi iile de compostare i de comunitatea microbian . Rezerva de carbon i energie în
materialele de compostare stimuleaz ruperea xenobioticelor recalcitrante chiar direct sau prin
co-metabolism.
De eurile animale din cre terea intensiv i de eurile tratate de obicei con in urme de
agen i terapeutici (agen i care sunt folosi i pentru tratarea sau prevenirea anumitor boli).
Ace ti compu i se comport în acela i fel precum pesticidele în mediu i pot men ine
activitate rezidual în îngr minte i biosolide, dar au fost în mare parte omise (Jjemba,
2002). Cantit ile de agen i terapeutici folosi i în unele ri sunt similari în magnitudine cu
cantit ile de pesticide (Hirsch i al., 1999). Reziduurile par ial metabolizate sunt excretate în
fecali i urin i împreun cu reziduurile din rezervele de hran r mase intr în cursul
de eurilor. Îngr mintele i biosolidele pot con ine reziduuri care r mân stabile i
supravie uiesc procesului de tratament.
Cre terea i dezvoltarea culturii plantelor precum Medicago sativa i Zea mays i a
plantelor care nu sunt de cultur precum Plantago major au fost contrar afectate de

37
sufadimetoxin în studiile de laborator (Migliore i al., 1995; Migliore i al., 1997), iar
cre terea fasolei (Phaseolus vulgaris) nodularea bacteriilor în sol a fost redus de
clorotetraciclin (Batchelder, 1982). Este nevoie de a ob ine date din câmp pentru tipurile i
concentra iile compu ilor farmaceutici în îngr minte i biosolide i în sol pentru a în elege
poten ialele impacturi asupra recoltelor din câmp (Jjemba, 2002). Uniunea European a
propus ca concentra iile de compu i farmaceutici nu ar trebui s dep easc 10 eg kg-1 înainte
de evaluarea unor compu i specifici (Spaepen i al., 1997), dar o munc suplimentar este
necesar pentru a justifica acest lucru, incluzând studiile impactului acestor compu i în
procesele microbiologice ale solului.
Unele ri (exceptând UK) au stabilit valori limit pentru poluan ii organici de exemplu
limita superioar pentru PAH este de 3 mg kg-1 greutate uscat în Danemarca i de 10 mg kg-1
greutate uscat în Luxemburg (Hogg i al., 2002). În Germania i în Noua Zeeland nu exist
valori limit pentru compu ii organici pentru c limita inferioar ce a fost detectat în
compu i a fost derivat din surse diferite de materiale. Numai niveluri foarte mici de pesticide
au fost detectate în biode euri i în de eurile verzi in Germania i Luxemburg.
În unele ri reglement rile exist inând cont de folosirea pesticidelor în gr dini, par ial
asociate cu îngrijorarea de dispari ie a acestor compu i odat composta i. Danemarca, cu o
mare rat de compostare a de eurilor verzi, a implementat recent o interdic ie de folosire a
pesticidelor în gr dini.
În SUA exist îngrijorarea c anumite erbicide (ex. chlorpyralid i picloram) sunt foarte
persistente la degradare i se descompun mai încet în compost decât solidele naturale (Hogg i
al., 2002).
Compu ii organici sunt de asemenea deriva i direct din compostul în sine. De exemplu,
acizii gra i i esterii metila i pot fi produ i de microorganisme în timpul procesului de
compostare. Cantit ile sunt mici oricum i nu sunt considerate a fi periculoase (Gonzales-
Vila i al., 1982). De o mare îngrijorare sunt compu ii organici volatili care pot produce
mirosuri. Aceasta se datoreaz în principal compu ilor pe baz de sulf, precum metil
mercaptanul, care este produs din aminoacid metionin în condi ii anaerobe (Catton i al.,
1983).

10.3. Tehnici de evaluare a impactului compostului din n#mol de epurare asupra

microflorei din sol

Tratarea apelor uzate se realizeaz la producerea unor mari cantit i de n mol de epurare
(Gantzer i al., 2001).O alternativ care poate s fie folosit pentru eliminarea n molului de
epurare este utilizarea acestuia ca fertilizator organic. Astfel nutrien ii acestora pot fi recicla i
prin intermediul sistemului sol-plant (M. P. Bernal i al., 1998). N molul de epurare este
reciclat în multe ri prin folosirea acestuia în agricultur . Dar aceast reutilizare trebuie s
fie efectuat în condi ii care s poat limita riscul legat de prezen a anumitor agen i patogeni
în acest produs (P. Gaspard i al., 1997 ; Gantzer i al., 2001).
Materiile biosolide rezultate din tratarea apelor uzate în sta ii de epurare con in mai mul i
agen i patogeni umani, cum ar fi : Salmonella sau Escherichia coli O157 care prezint riscuri
asupra s n t ii publicului în general ( Sidhu i al., 2000 ; C. Turner, 2002). În Fran a, un
decret (1998) define te n molul igienic drept n molul care a fost tratat în a a fel încât agen ii
patogeni (Salmonella, enteroviru i , larve vii de nematozi) s nu mai fie detectabili. (Gantzer
i al., 2001).
Chiar dac folosirea în agricultur pare a fi destina ia natural a n molului de epurare
datorit cantit ii mari de nutrien i i materii organice, multe nelini ti în ceea ce prive te
prezen a metalelor grele sau a poluan ilor organici afecteaz încrederea în aplicarea acestui

38
proces (Albiach et al., 2000). Con inutul în metale grele al n molului de epurare limiteaz
posibilit ile de utilizare i de eliminare a acestor reziduuri. (A. A. Zopras i al., 2000).
Reciclarea de de euri organice în agricultur poate s ajute la men inerea fertilit ii
solului prin efectul acestora asupra propriet ilor fizice, chimice i biologice. Utilizarea
eficient presupune o evaluare individual a produselor reziduale, iar efectele trebuie s fie
comparate cu varia iile naturale datorate climatului i tipului de sol. În general, efectele
modific rilor produse de reziduuri sunt pozitive, dar moderate în raport cu dinamica
observat în soluri care nu au fost modificate, majoritatea efectelor producându-se în primele
s pt mâni dup modificare. (Kasia Debosz i al., 2001).
Poluarea solurilor agricole este strâns legat de calitatea plantelor cultivate i de s n tatea
uman . (A. Hassen et al., 2001). Ast zi, publicul este foarte interesat de problemele de
s n tate i, chiar dac este de acord cu folosirea acestui reziduu drept îngr mânt, este
preocupat i de problemele de s n tate public pe care acest fapt le implic . (Epstein i al.,
1989).
Se folosesc mai multe metode de tratare pentru a conferi n molului de epurare starea cea
mai acceptabil pentru mediul înconjur tor. Macerarea (digestia) anaerob i compostarea
sunt metodele cele mai folosite la tratarea n molului de epurare înainte de aplicarea acestuia
pe solul agricol drept fertilizant (Selivanovskaya i al., 2001) i, dup al i autori, compostarea
este cea mai bun alternativ pentru utilizarea benefic a bio-solidelor în sol, îns acest proces
presupune agen i de volum în scopul facilit rii aer rii i de a oferi resurse de carbon micro-
organismelor (Laos et al., 2002).
Sunt disponibile foarte pu ine informa ii cu privire la efectul n molului de epurare asupra
activit ii microbiene din sol în condi ii de câmp. (Brendecke i al., 1993 ; McGrath, 1994 ;
McGrath i al., 1995 ; Hani i al., 1996 în Selivanovskaya i al., 2001).
Un domeniu interesant pentru cercetarea actual este impactul complexelor toxice ale
n molului de epurare asupra microflorei din sol, care constituie partea vie a materiei organice
din sol i care este responsabil de o parte esen ial a ciclurilor de nutrimen i majori. (C, N,
P) (Selivanovskaya i al., 2001). Se a teapt ca activitatea microbian a solului s creasc o
dat cu aplicarea materiei organice a n molului de epurare (Selivanovskaya i al., 2001).
Alegerea tipului de n mol cel mai potrivit, exemplu : digestie anaerob , îngr mânt sau
n mol netratat pentru fertilizarea solului, presupune compararea efectelor acestuia asupra
microflorei solului (Selivanovskaya i al., 2001).
Tratarea compostului are un efect semnificativ asupra propriet ilor biologice ale solului
(Borken, 2002). În prezent au fost folosite mai multe metode pentru a evalua impactul
aplic rii n molului de epurare asupra mediului înconjur tor în general i asupra microflorei
solului în special.
Meodele utilizate pentru eterminarea indicatorilor de contaminare din composturi, ca i
din diferite de euri organic (ape uzate, nmoluri de epurare etc.) se bazeaz pe tehnici clasice,
precum i pe tehnici moderne ale biologiei celulare.
M sur torile cantitative se bazeaz pe metode statistice de num rare. E antionarea, a
c rei rigurozitate depinde de momentulprelev rii probelor i de zona de prelevare,
tratamentele e antioanelor (dilu iile, colorarea, fixarea ...), precum i num rarea pe suporturi
cu suprafe e cunoscute (vase Petri) induc erori cumulative. Dat fiind num rul foarte mare de
indivizi pe gramul de compost, nu se socote te decât un num r relativ sc zut de celule,iar
acesta se multiplic au ajutorul factorilor de conversie pentru a ob ine date numerice
exprimate la puterea 10. O cifr de num rare a microorganismelor într-un compost trebuie s
fie considerat ca ordin de m rime în condi iile prelev rii. Nu exist diferen e practice
semnificative între, spre exemplu, 105 germeni/g de compost i 5 x 105 germeni/g de compost
într-un tabel de rezultate.

39
 Metodele directe (figura 12) se bucur înc de o anumit precizie dar metodele moderne
(figurile 13, 14), cel mai adesea utilizate în laboratoarele de specialitate sau în cele de
cercetare tiin ific se bazeaz pe identificarea speciilor prin intermediul celor mai intimi
compu i organici ai celulei microbiene, respectiv moleculele de ADN. Aceste metode, de
tipul RT-PCR, necesit dot ri speciale, aparatur i substan e foarte scumpe dar prezint o
foarte mare precizie.

Figura 12. - Utilizarea microscopiei electronice în determiarea taxonomic# a

microorganismelor compostului (metode directe)

Tehnicile biologiei moleculare, în special strategiile bazate pe acizi nucleici, reprezint

noi posibilit i de în elegere a naturii i a rolului ciupercilor în ecosistemele terestre. Folosirea
rela iilor multi-disciplinare, care combin diferite tehnici cu strategii conven ionale, este
foarte promi toare în ceea ce prive te în elegerea ecologiei ciupercilor în ecosistemele
terestre (G. A. Kowalchuck, 1999).
Mai multe tehnici dezvoltate recent, cum ar fi cele referitoare la ADN, la acizi gra i,
fosfolipide (PLFA) i nivelul utiliz rii substratului de c tre comunitate (CLSU) permit analize
mai detaliate asupra comunit ilor microbiene ale solului (F. Widmer i al., 2001).
Timpul Real PCR este o metod nou i destul de sensibil pentru cuantificarea
organismelor microbiene în anumite e antioane. S. Stubner (2002) a evaluat indicele RT-
PCR cu detectarea de SybrGreen drept metod de cuantificare pentru bacteriile gram pozitive
sulfat-reductoare (Desulfotomaculatum linia 1) din prelev ri de sol provenind dintr-un câmp
de orez. Metoda a fost optimizat asupra mai multor parametri, cum ar fi concentra ia SG (S.
Stubner, 2000).
Indicatorii comuni utiliza i pentru evaluarea situa iei i func iei comunit ilor microbiene
ale solului includ activitatea enzimelor solului (activitatea hidrogenazei), sc derea num rului
comunit ii microbiene (biomasa microbian i densitatea popula iei bacteriene) i schema
diversit ii metabolice (BIOLOG). (B. F. Rogers i R. L. Tate, 2001).
R.-A. Saanda i al. (1999) au realizat o analiz la scar larg asupra compozi iei
comunit ii bacteriene în solurile contaminate de metale grele prin cinetica de re-asociere a
ADN-ului i prin determinarea profilului G+C % ADN. Pentru o caracterizare obi nuit a
unui mare grup filogenetic au fost aplicate tehnici de hibridare filtru sau in situ . O
caracterizare exact a comunit ilor microbiene care nu au fost cultivate în soluri îmbog ite

40
cu metale grele, a fost realizat prin analiza comparativ a secven elor colec iei de 16S rADN
(R.-A. Saanda i al., 1999).

Mediu Fraser pentru L. monocytogenes Izolare pe bile imunomagnetice

Mediu Palcam (lipse te L. monocytogenes) Mediu Palcam (L. monocytogenes prezent )

Figura 13. - Determinarea microorganismelor compostuluui pprin metode indirecte

(izolarea pe medii selective)

Exist de asemenea i alte metode pentru evaluarea riscurilor aplic rii n molului de
epurare bogat în metale grele asupra solurilor agricole. L. J. Cole i al. (2001) au evaluat
impactul asupra mediului a aplic rii n molului de epurare bogat în metale grele asupra
solurilor agricole folosind Collembola. S-a descoperit c abunden a de Lepidocyrtus cyaneus
Tullberg i Isotoma viridis Bourlet a fost semnificativ mai mic în parcelele care au primit
n mol de epurare bogat în Cd în compara ie cu cele care au primit n mol necontaminat (L. J.
Cole i al., 2001).
Å. Frostegård i al. (1996) au determinat în ce m sur r spunsul în schema de PLFA (acid
gras fosfolipid), la contaminarea cu metale grele, este similar dup diferite perioade de
incuba ie în sol. Pentru aceasta, dou soluri total diferite, în ceea ce prive te pH-ul i
con inutul în materie organic , au fost contaminate cu diferite doze de Zn, iar schemele
PLFA au fost examinate de 4 ori în decurs de 18 luni.
Widmer i al. (2001) au considerat datele fiec rei analize (ADN, PLFA, CLSU) mai mult
par iale decât complementare în compara ie cu ceilal i. Ace tia sus in c o combinare a
datelor poate s ofere o descriere mult mai complet a caracteristicelor biologice ale solului.
Compilarea folosit în acest studiu a permis combinarea datelor ob inute din analiza de
l’ADN-, PLFA- i BiologTM pentru o evaluare statistic simultan a tuturor datelor despre
biologia solului. Rezultatele acestor analize au ar tat c regimul de date devine foarte distinct
doar cu o mic diferen în distan a relativ a valorilor pentru trei tipuri de sol studiate (F.
Widmer i al., 2001).

41
 Etapele RT – PCR

Prelevarea probelor

Extragerea ARN viral

Cpierea ARN în ADN Revers

Transcriptaza - RT

Amplificarea PCR a
copiei ADN

Electroforeza pe gel a
produselor PCR

Figura 14. - Identificarea organismelor prin tehnica RT – PCR (metod

indirect )

Bibliografie

Bibliografie
Aggelides, M. S., Londra, A. P. 2000. Effects of compost produced from town wastes and sewage sludge on
the physical properties of a loamy and clay soil. Bioresource and Technology 71,
Albiach, R., Canet, R., Pomares, R., Ingelmo, F. 2001. Organic matter components, aggregate stability and
biological activity in a horticultural soil fertilized with different rates of two sewage sludges during ten
years. Bioresources Technology 77,
Benitez, E., Nogales, R., Elvira., Masciandro, G., Ceccanti, B. 1999. Enzyme activities as indicator of the
stabilization of sewage sludges composting with Eisenia foetida. Bioresource Technology 67,
Bernal, P. M., Navarro, F. A., Mondereo-Sánchez, A. M., Roig, A., Cegarra, J. 1997. Influence of sewage
sludge compost stability and maturity on carbon and nitrogen mineralization in soil. Soil Biol. Biochem
30,
Bertoldi, M. de, Vallini, G., era, A. 1983. The biology of composting: a review. Waste Management &
Research 1,
Blanc, M., Marilley, L., Trello, B., and Aragno, M. 1999. Termophilic bacterial communities in hot
composts as revealed by most probable number counts and molecular (16 rDNA) methods. FESU
Microbiology Ecology 29,
Borken, W., Mush, A., Beese, F. 2002. Changes in microbial and soil proprieties following compost
treatment of degraded temperate forest soils. Soil Biology & Biochemistry 34,
Brookes, P. C. & McGrath, S. P., 1984. Effects of metal toxicity on the size of the soil microbial biomass.
Journal of Soil Science, 35, 341-346.

42
Chaudri, M. A., McGrath, P. S., Knight, P. B., Johnson, L. D., Jones, C. K. 1996. Toxicity of organic
compounds to the indigenous population of Rhzobium leguminosarum biovar trifolii in soil. Soil Biol.
Biochem. 28,
Cole, J. L., McCracken, I. D., Foster, N. G., Aitken, N. M. 2001. Using Collembola to assess the risks os
applzing metal-rich sewage sludge to agricultural land in westernScotland. Agriculture, EcoszsteSU and
Environment 83,
Cotxarrera, L., Gay-Trillas, I. M., Steinberg, C., Alabouvette, C. 2002. Use of sewage sludge compost and
Trichoderma asperellum isolates to suppress fusarium wilt of tomato. Soil Biology & Biocemistry 00
(article in press).
Cronin, J. M., Yohalem, S. D., Harris, F. R., Andrews, H. J. 1996. Putative mechanism and dynamics of
inhibition of the apple scab pathogen Venturia inaequalis by compost extracts. Soil Biol. Biochem. 28,
Dahlin, S., Witter, E., Mårtensson, A., Turner, A., Bååth, E. 1997. Where's the limit? Changes in the
microbiological properties of agricultural soils at low levels of metal contamination. Soil Biol.
Biochem. 29,
Debosz, K., Petersen, O. S., Kure, K. L., Ambus, P. 2002. Evaluating effects of sewage sludge and
household compost on soil physical, chemical and microbiological properties. Applied soil Ecology 19,
Diaz-Ravina, M., Bååth, E. 2001. Response of soil bacterial communities pre-exposed to different metals
and reinoculated in an unpolluted soil. Soil Biology & Biochemistry 33,
Epstein, E. and Epstein, I. J. 1989. Public health issues and composting. Biocycle,
Frostegård, Å., Tunlid, A., Bååth, E. 1996. Changes in microbial community structure during long-term
incubation in two soils experimentally contaminated with metals. Soil Biology & Biochemistry 28,
Gantzer, C., Gaspard, P., Galvez, L., Dumouthier, N., and Schwartzbrod, J. 2001. Monitoring of bacterial
and parasitological contamination during various treatment of sludge. Wat. Res 35,
Gasparg, G., Wiart, J., and Schartzbrod, J. 1997. Parasitological contamination of urban sludge used for
agricultural purposes. Waste management & Research 15,
Goldstein, N., Yanko, A. W., Ealker, M. J., Jakubowski, W. 1988. Determining pathogen level in sludge
products. Biocycle,
Hackett, R. A. G., Easton, A. C., Duff, B. J. S. 1999. Composting of pulp and paper mill fly ash with
wastewater treatment sludge. Bioresource Technology 70,
Hassen, A., Belguith, K., Jedidi, N., Cherif, A., Cherif, M., Boudabous, A. 2001. Microbial characterization
during composting of municipal solid waste. Bioresource Technology 80,
Hassouneh, O., Jamrah, A., Qaisi, K. 1999. Sludge stabilization by composting: a Jordanian case study.
Bioprocess Engineering 20,
Hoyos, G. E. S., Juárez, V. J., Ramonet, A. C., López, G. J., Rios, A. A., Uribe, G. E. 2002. Aerobic
thermophilic composting of waste sludge from gelatin-greetine industry. Resources, Conservation and
Recycling 34,
Höper, H., Steinberg, C., Alabouvette, C. 1994. Involvement of clay type and pH in the mechanisSU of soil
suppressiveness to fusarium wilt of flax. Soil Biol. Biochem. 27,
Inubushi, K., Gozal, S., Sakamoto, K., Wada, Y., Yamakawa, K., Arai, T. 2000. Influences of applications of
sewage sludge compost on N2O production in soils. Chemosphere - Global Change Science 2,
Janzen, A. R., Cook, D. F., and McGill, B. W. 1994. Compost extract added to microcosSU may simulate
community-level controls on soil microorganisSU involved in element cycling. Soil Biology &
Biochemistry 27,
Klamer, M., Bååth, E. 1998. Microbial community dynamics during composting of straw material tudied
using phospholipid fatty acid analysis. FESU Microbiology Ecology 27,
Kowalchuk, A. G. 1999. New perspectives towards analzsing fungal communities in terrestrial
environments. Current Opinion in Biotechnology 10,
Kunito, T., Saeki, K., Goto, S., Hayashi, H., Oyaizu, H., Matsumoto, S. 2001. Copper and zinc fractions
affecting microorganisSU in long-term sludge-amended soils. Bioresource Technology 79,
Lakzian, A., Murphy, P., Turner, A., Beynon, L. J., Giller, E. K. 2002. Rhzobium leguminosarum bv. viciae
popuations in soil with increasing eavy metal contamination: abundance, plasmid profiles, diversity and
metal tolerance. Soil Biol. Biochem. 34,
Laos, F., Mazzarino, J. M., Walter, I., Roselli, L., Satti, P., Moyano, S. 2002. Composting of fish offal ad
biosolids in northwestern Patagonia. Bioresource Technology 81,
Larney, J. F., Olson, F. A., Cacamo, A. A., Chang Chi. 2000. Physical changes during active and pasive
composting of ceef feedlot manure in winter and summer. Bioresource Technology 75,
Lazzari, L., Sperni, L., Bertin, P., Pavoni, B. 2000. Correlation between inorganic (heavy metals) and
organic (PCBs and PAHs) micropoluant concentrations during sewage sludge composting processes.
CheSUphere 41,

43
Lipp, K. E., Farrah, A. S., and Rose, J. B. 2001. Assessment and Impact of Microbial Fecal Pollution and
Human Enteric Pathogens in a Coastal Community. Marine Pollution Bulletin 42,
Mizuki, E., Maeda, M., Tanaka, R., Lee, W.-D., hara, M., Akao, T., Zamashita, S., m, S.-H, Ichimatsu, T.,
Ohba, M. 2001. Bacillus thuringiensis: A Common Member of Microflora in Activated Sludges of a
Ndegwa, M. P., Thompson, A. S. 2001. Integrating composting and vermicomposting in the treatment and
bioconversion of biosolids. Bioresource Technology 76,
Oudeh, M.,Khan, M., Scullion, J. 2002. Plant accumulation of potentially toxic elements in sewage sludge as
affected y soil organic matter level and mycorrhizal fungi. Environmental Pollution 116,
Pascual, A. J., García, C., Hernandez, T. 1999. Compoaraison of fresh and composted organic waste in their
efficacy for the omprovement of arid soil quality. Bioresource Technology 68,
Peters, S., Koschinsky, S., Schwieger, F., and Tebbe, C. C. 2000. Succession of Microbial Communities
during Hot Composting as Detected by PCR-Single-Strand-Confirmation Polymorphism-Based Genetic
Profiles of Small-Subunit rRNA Genes. Applied and Environmenltal Microbiology 66,
Purchase, D., Miles, R. 2001. Survival and Nodulating Ability of Indigenous and Inoculated Rhizobium
leguminosarum biovar trifolii in Sterilized and Unsterilized Soil Treated with Sewage Sludge. Current
Microbiology, An International Journal 42,
Rebah Ben, F., Tyagi, D. R., Prévost, D. 2002. Wastewater sludge as a substrate for growth and carrier for
rhizobia: the effect of storage conditions on survival of Sinorhizobium meliloti. Bioresource Technology
83,
Redlinger, T., Graham, J., Barud-Corella, V., and Avitia, R. 2001. Survival of Fecal ColiforSU in Dry-
Composting Toilets. Applied and Environmental Microbiology 67,
Renella, G., Chaudri, M. A., Brooks, C. P. 2002. Fresh addition of heavy metals do not model long-term
effects on microbial biomass and activity. Soil Biology & Biochemistry 34,
Rogers, F.B., Tate III, L. R. 2001. Temporal analysis of the soil microbial community along a toposequence
in Pineland soils. Soil Biology & Biochemistry 33,
Sandaa, A.-R., Torsvik, V., Enger, Ø., Daae, L. F., Castberg, T., Hahn, D. 1999. Analysis of bacterial
communities in heavy metal-contaminated soils at different levels of resolution. FESU Microbiology
Ecology 30,
Selivanovskaya, Yu., S., Latypova, Z. V., Kiyamova, N. S., Alimova, K. F. 2001. Use of microbial
parameters to assess treatment methods of municipal sewage sludge applied to grey forest soil of
Tatarstan. Agriculture EcosysteSU & Environment 86,
Semple, T., K., Hughes, P., Langdon, J. C., Jones, K. 2000. Impact of synthetic pyrethroid-sheep dip on the
indigenous microflora of animal slurries. FESU Microbiology Letters 190,
Semple, T. K., Reid, J. B., Fermor, R. T. 2001. Impact of composting strategies on the treatment of soils
contaminated with organic poluants. Environmental pollution 112,
Sidhu, J., Gibbs, A. R., Ho, E. G., Unkovich, I. 2000. The role of indigenous microorganisSU in suppression
of Salmonella regrowth in composted biosolids. Wat. Res. 35,
Slater, A. S., Frederickson, J. 2001. Composting municipal waste in the UK: some lesson from Europe.
Resources, Conservation & Recycling 32,
Strachan, J. C. N., Fenlon, R. D., Ogden, D. I. 2001. Modelling the vector pathway and infection of humans
in an environmental outbreak of Escherichia coli O 157. FESU Microbiology Letters 203,
Stubner, S. 2002. Enumeration of 16S rDNA of Desulfotomaculatum lineage 1 in rice field bz real-time PCR
with SybrGreen TM detection. Journal of Microbiological Methds 50,
Tiquia, M. S., Tam, Y. F. N., Hodgkiss, J. I. 1997. Effects of turning frequency on composting of spent pig-
manure sawdust litter. Bioresource Technology 62,
Tiquia, M. S., Tam, Y. F. N. 1998. Elimination of phytotoxicity during co-composting of spent pig-manure
sawdust litter and pig sludge. Bioresource Technology 65,
Tiquia, M. S., Tam, Y. F. N. 2000. Co-composting of spent pig litter and sludge with forced-aeration.
Bioresource Technology 72,
Tiquia, M. S., Tam, Y. F. N. 2002. Characterization and composting of poultry litter in forced-aeration piles.
Process iochemistry 37,
Trevisan, D., Vansteelant, J M., and Dorioz, J. M. 2002. Survival and leaching of fecal bacteria after slurry
spreading on mountain hay meadows: consequences for the management of water contamination risk.
Water Research 36,
Turner, C. 2002. The thermal inactivation of E. coli in straw and pig manure. Bioresource Technology 84,
Valdrighi, M. M., Pera, A., Agnolucci, M., Frassietti, S., Lunardi, D., Vallini, G. 1996. Effects of compost-
derived humic acids on vegetable biomass production and microbial growth within a plant (Cichorium
intybus) -soil system: a comparative study. Agriculture, EcosysteSU and Environment 58,

44
Vasseur, L., Cloutier, C., labelle, A., Duff, J.-N., Beaulieu, C., and Ansseau, C. 1996. Responses of indicator
bacteria to forest soil amended with municipal sewage sludge from aerated and non-*aerated ponds.
Environmental Pollution 92,
Vasseur, L., Cloutier, C., Ansseau, C. 2000. Effects of repeated sewage sludge application on plant
community diversity and structure under field conditions on odzolic soils in eastern Quebec.
Agriculture EcosysteSU & Environment 81,
Widmer, F., Fließbach, A., Laczkó, E., Aurich-Schulze, J., Zeyer, J. 2001. Assessing soil biological
characteristics: a comparison of bulk soil community DNA-, PLFA-, and BiologTM-analyses. Soil
Biology & Biochemistry 33,
Wittling-Serra, C., Houot, S., Alabouvette, C. 1996. Increased soil suppressiveness to Fusarium wilt of flax
after addition of municipal solid waste compost. Soil. Biol. Biochem. 28,
Wong, C. W. J., Fang, M. 2000. Effects of lime addition on sewage sludge composting process. Wat. Res.
34,
Zopras, A. A., Kapetanios, E., Zopras, A. G., Karlis, P., Vlyssides, A., Haralambus, I., Loizidou, M. 2000.
Compost produced from organic fraction of municipal solid waste, primary stabilized sewage sludge
and natural zeolite. Journal of Hazardous Materials B77,
Sewage Treatment Plant. Current Microbiology An International Joural 42,
Bertucci, J. J., and S. J. Sedita. “Microbiology of Sludge.” Lue-hing, C. (ed.) et al. Municipal Sewage Sludge
Management. Lancaster, Penn.: Technomic Publishing Co., 1998, pp. 161–212.
Dumontet, S., et al. “Pathogen Reduction in Sewage Sludge by Composting and Other
Biological Treatments: A Review.” Biological Agriculture & Horticulture, Vol. 16, No. 4, 1999, pp. 409–
430.
Farrell, J. B. “Fecal Pathogen Control During Composting.” Science and Engineering of Composting.
Worthington, Ohio: Renaissance Publications, 1993, pp. 282–300.
Haug, R. T. Practical Handbook of Compost Engineering. Boca Raton, Fla.: Lewis Publishers, 1993.
Tiquia, S. M., et al. “Salmonella Elimination During Composting of Spent Pig Litter.” Bioresource
Technology, Vol. 63, No. 2, 1998, pp. 193–196.
U. S. Environmental Protection Agency. Environmental Regulations and Technology:
Control of Pathogens and Vector Attraction in Sewage Sludge (Including Domestic Septage) Under 40 CFR
Part 503. EPA/624/R-92/013. Cincinnati, Ohio: Center for Environmental Research Information, 1999.
ADAS (2001). The Safe Sludge Matrix 3rd Edition. ADAS, BRC, Water UK. Batchelder, A. R. (1982).
Chlorotetracycline and oxytetracycline effect on plant growth and development in soil systeSU. Journal
of Environmental Quality 11, 675-678.
Bollen, G. J. (1985). The fate of plant pathogens during composting of crop residues. In: J. K. R. Gasser
(ed).Composting of Agricultural and Other Wastes, Elsevier Applied Science Publishers, London, pp.
282-290.
Boulter, J. I., Boland, G. J., and Trevors, J. T. (2000). Compost: a study of the development process and end-
product potential for suppression of turfgrass disease. World Journal of Microbiology & Biotechnology
16, 115-134.
Brinton, W. F., and Evans, E. (2001). How compost maturity affects container grown plants. BioCycle 42,
56-60.
Brinton, W.F., Tränkner, A. and Droffner, M. (1996) Investigations into liquid compost extracts. Biocycle
37, 68-70.
Brinton, W. F., Evans, E., and Davies, W. (2001). Maturity testing for compost end-product quality
classification. In: Orbit 2001, pp. 65-70.
BSI (2002). PAS 100 Specification for composted materials. British Standards Institution, London.
Burden, J. (2001). Composting - the mushroom way. Composting News 5, pp. 6-7.
Buyuksonmez, F., Rynk, R., Hess, T. F., and Bechinski, E. (1999). Occurrence, degradation and fate of
pesticides during composting - Part I: Composting, pesticides, and pesticide degradation 290. Compost
Science & Utilization 7, 66-82.
Catton, C. (1983). The Case for Compost. New Scientist 100, 38-40.
Chambers, B. J., Lord, E. I., Nicholson, F. A., and Smith, K. A. (1999). Ammonia losses from solid and
liquid manure management systeSU.MAFF Contract WA0632.
DEFRA (2002a) Ammonia in the UK. Department for Environment, Food and Rural Affairs, London.
http://www.defra.gov.uk/environment/airquality/ammonia/
DEFRA (2002b). Briefing note on composting. .Department for Environment, Food and Rural Affairs,
London. http://www.defra.gov.uk/animalh/by-prods/cater/compost.htm
Deportes, I., Benoit-Guyod, J.-L., and Zmirou, D. (1995). Hazard to man and the environment posed by the
use of urban waste compost: a review. The Science of the Total Environment 172, 197-222.

45
Diver, S. (2001). Controlled Microbial Composting and Humus Management: Luebke Compost. Appropriate
Technology Transfer for Rural Areas, Fayetteville, Arkansas, USA.
DTI (2001). Industrial Solid Waste Treatment. A Review of Composting Technology. BIO-WISE,
Department of Trade and Industry.
EA (2001). Technical guidance on composting operations. Environment Agency, UK.
Edwards, C. A., Burrows, I., Fletcher, K. E., and Jones, B. A. (1985). The use of earthworSU for composting
farm wastes. In J. K. R. Gasser (ed.). Composting of Agricultural and Other Wastes. Elsevier Applied
Science Publishers, London, pp. 229-241.
Epstein, E. (1997). The Science of Composting, Technomic Publishing Company Inc., Lancaster,
Pennsylvania, USA.
Finstein, M. S., and Morris, M. L. (1975). Microbiology of municipal solid waste composting. Advances in
Applied Microbiology 19, 113-151.
Gale, P. (2002). Risk Assessment: Use of composting and biogas treatment to dispose of catering waste
containing meat. http://www.defra.gov.uk/animalh/by-prods/cater/comprisk.htm.
Gilbert, J., and Slater, R. (2000). The State of Composting the UK - 1998.The Composting Association,
Wellingborough, UK.
Gonzales-Vila, F. J., Saiz-Jimenez, C., and Martin, F. (1982). Identification of free organic chemicals in
composted municipal refuse. Journal of Environmental Quality 11, 251-254.
Hellmann, B., Zelles, L., Palojarvi, A., and Bai, Q. (1997). Emissions of climate-relevant trace gases and
succession of microbial communities during open-windrow composting. Applied and Environmental
Microbiology 63, 1011-1018.
Herrmann, R. F., and Shann, J. R. (1993). Enzyme activities as indicators of municipal solid waste compost
maturity. Compost Science and Utilization 1, 54-63.
Hirsch, R., Ternes, T., Haberer, K., and Kratz, K. L. (1999). Occurrence of antibiotics in the aquatic
environment. The Science of the Total Environment 225, 109-118.
Hogg, D., Barth, J., Favoino, E., Centemero, M., Caimi, V., Amlinger, F., Devliegher, W., Brinton, W., and
Antler, S. (2002). Comparison of compost standards within the EU, North America and Australasia.
The Waste and Resources Action Programme, Banbury, UK.
Hoitink, H. A. J., and Kuter, G. A. (1986). Effects of composts in growth media on soilborne pathogens. In:
Y. Chen and Y. Avnimelech (eds.) The Role of Organic Matter in Modern Agriculture . Martinus
Nijhoff Publishers, Dordrecht, Netherlands, pp. 289-306.
Hoitink, H.A.J., Stone, A.G. and Han, D.Y. (1997) Suppression of plant disease by composts. Hortscience
32, 184-187.
Hutchinson, M. L., Ashmore, A. K., Crookes, K. M., Wilson, D. W., Groves, S. J., Chambers, B. J., Keevil,
C. W., and Moore, A. (2002). Enumeration of pathogens in livestock wastes and factors affecting their
survival. In: P. Lowe and J. A. Hudson (eds.) Proceedings of the 7th European Biosolids and Organic
Residuals Conference, Vol. 1, pp. Session 3 Paper 15, pp1-6.
Ingham, E.R. (1999) Making a high quality compost tea, Part II, Biocycle 40, 94
Itavaari, M., Vikman, M., and Venelampi, O. (1997). Windrow composting of biodegradable packaging
materials. Compost Science and Utilization 5, 84-92.
Jjemba, P. K. (2002). The potential impact of veterinary and human therapeutic agents in manure and
biosolids on plants grown on arable land: a review. Agriculture, EcosysteSU and Environment 93, 267-
278.
Jones, D. L. (1999). Potential health risks associated with the persistence of Escherichia coli 0157 in
agricultural environments. Soil Use and Management 15, 76-83.
Kay, D., Wyer, M. D., Crowther, J., and Fewtrell, L. (1999). Faecal indicator impacts on recreational waters:
budget studies and diffuse source modelling. Journal of Applied Microbiology Symposium Supplement
1999 85, 70S-82S.
Migliore, L., Brambilla, G., Cozzolino, S., and Gaudio, L. (1995). Effects on plants of sulphadimethoxine
used in intensive farming (Panicum milieceum, Pisum sativum, and Zea mays). Agriculture, EcosysteSU
and Environment 52, 103-110.
Migliore, L., Civitariale, C., Brambilla, G., Cozzolino, S., Caroria, P., and Gaudio, L. (1997). Effect of
sulphadimethoxine on cosmopolitan weeds (Amaranthus retroflexus L., Plantago major L., and Rumex
acetosella L.). Agriculture, EcosysteSU and Environment 65, 163-168.
Milner, P. D., Powers, K. E., Enkiri, N. K., and Burge, W. D. (1987). Microbial mediated growth
suppression and death of salmonella in composted sewage sludge. Microbial Ecology 14, 255-265.
Neuhauser, E. F., Kaplan, D. L., Malecki, M. R., and Hartenstein, R. (1980). Materials supporting weight
gain by earthworSU, Eisenia foetida, in waste conversion systeSU. Agricultural Wastes 2, 43-60.
Nicholson, F., Chambers, B., Hutchinson, M., Moore, T., Nicholson, N., and Hickman, G. (2002). Farm
manures: assessing and managing the risks of pathogen transfer into the food chain. In: P. Lowe and J.

46
 A. Hudson (eds.) Proceedings of the 7th European Biosolids and Organic Residuals Conference, Vol.
1, pp. Session 3 Paper 14, pp1-9.
O'Connor, G. A., Chaney, R. L., and Ryan, J. A. (1991). Bioavailability to plants of sludge-borne toxic
organics. Review of Environmental Contaminants and Toxicology 121, 129-155.
ODEQ (2001). Research concerning human pathogens and environmental issues related to composting of
non-green feedstocks. Oregon Department of Environmental Quality.
http://www.compost.org.uk/images_client/news/human%20pathogens.pdf
Pell, A. N. (1997). Manure and microbes: public and animal health problem. Journal of Dairy Science 80,
2673-2681.
Phae, C. G., Sasaki, M., Shoda, M., and Kubota, H. (1990). Characteristics of Bacillus subtilis isolated from
composts suppressing phytopathogenic microorganisSU. Soil Science and Plant Nutrition 4, 575-586.
Riggle, D. (1996). Compost teas in agriculture. BioCycle 37, 65-57. SA (2002). Soil Association Standards
for Organic Farming and Production. Soil Association, Bristol.
Scheuerell, S., and Mahafee, W. (2002). Compost tea: principles and prospects for plant disease control.
Compost Science and Utilization 10, 313-338.
Sesay, A. A., Lasaridi, K., Stentiford, E., and Budd, T. (1997). Controlled composting of paper sludge using
the aerated static pile method. Compost Science and Utilization 5, 82-96.
Slater, R. A., Frederickson, J., and Gilbert, E. J. (2001). The State of Composting 1999. The Composting
Association, Wellingborough.
Smith, A., Brown, K., Ogilvie, S., Rushton, K., and Bates, J. (2001a). Waste Management Options and
Climate Change.Final report to the European Commission, DG Environment. AEA Technology,
Culham, Abingdon.
Smith, K. A., Beckwith, C. P., Chalmers, A. G., and Jackson, D. R. (2002). Nitrate leaching following
autumn and winter application of animal manures. Soil Use and Management 18, 428-434.
Smith, K. A., Brewer, A. J., Crabb, J., and Dauven, A. (2001b). A survey of the production and use of
animal manures in England and Wales. III Cattle manures. Soil Use and Management 17, 77-87.
Spaepen, K. R. I., Leemput, L. J. J. V., Wislocki, P. G., and Verschueren, C. (1997). A uniform procedure to
estimate the predicted environmental concentration of the residues of veterinary medicines in soil.
Environmental Toxicology and Chemistry 16, 1977-1982.
Strom, P. F. (1985). Effect of temperature on bacterial species diversity in thermophilic waste composting.
Applied and Environmental Microbiology 50, 899-905.
SU (2002). A strategy for tackling the waste problem in England. Strategy Unit.
http://www.strategy.gov.uk/2002/waste/report_menu.shtml
Taylor, J. M., Epstein, E., Burge, W. D., Chaney, R. L., Menzies, J. D., and Sikora, L. J. (1978). Chemical
and biological phenomena observed with sewage sludges in simulated trenches. Journal of
Environmental Quality 7, 477-482.
UKROFS (2001). UKROFS Standards. UKROFS.
Vinten, A. J. A., Lewis, D. R., Fenlon, D. R., Leach, K. A., Howard, R., Svoboda, I., and Ogden, I. (2002).
Fate of Escherichia coli and Escherichia coli 0157 in soils and drainage water following cattle slurry
application at 3 sites in Scotland. Soil Use and Management 18, 223-231.
Ward, R. L., and Ashley, C. S. (1976). Inactivation of poliovirus in digested sludge. Applied and
Environmental Microbiology 31, 921.
Webley, D. M. (1947). The microbiology of composting. 1. The behavior of the aerobic mesophilic bacterial
flora of composts and its relation to other changes taking place during composting. Proceedings of the
Society of Applied Bacteriology 2, 83-89.
Weltzein, H. C. (1991). Biocontrol of foliar fungal disease with compost extracts. In: J. H. A. a. S. S. Hirano
(ed.) Microbial Ecology of Leaves. Springer-Verlag, New York, pp. 430-450.
Wong, J. W. C., Wan, C. K., and Fang, M. (2002). Pig manure as a co-composting material for
biodegradation of PAH-contaminated soil 77. Environmental Technology 23, 15-26.
Yuen, G. Y., and Raabe, R. D. (1979). Eradication of fungal plant pathogens by aerobic composting.
Phytopathology 69, 922.
Zibilske, L. M. (1998). Composting of organic wastes. In: D. M. Sylvia, J. F. Fuhrmann, P. G. Hartel and D.
A. Zuberer (eds.) Principles and Applications of Soil Microbiology. Prentice-Hall, Inc., Upper Saddle
River, NJ, US, pp. 482-497.

47