UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

DEPARTAMENTUL FINANȚE ȘI BĂNCI

VALERIA POPESCU

ESENȚA ȘI TIPOLOGIA CECURILOR

STUDIU ANALITIC

la unitatea de curs
„Monedă și credit”

Autor:
student gr. FB2102,
învățământ cu frecvență la zi
Popescu Valeria

Conducător științific:
prof. univ., dr.
Gîrlea Mihail

CHIȘINĂU – 2021
 CUPRINS

INTRODUCERE…………………………………………………………………3
1. ESENȚA CECURILOR...................................................................................4
2. TIPOLOGIA CECURILOR............................................................................7
3. ELEMENTELE ESENȚIALE ALE CECULUI..........................................12
4. OPERAȚIUNI BANCARE PRIVIND CECUL...........................................14
ÎNCHEIERE…………………………………………………………………….16
BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………..17
ANEXE………………………………………………………………..................18

2
 INTRODUCERE

Cunoaștem că disponibilităţile aflate în conturi circulă de la un posesor la altul cu ajutorul unor

documente specifice. Procedura (tehnica) prin care banii de cont sunt transferaţi de la un deţinător la
altul este denumită “modalitatea de plată“. Înscrisurile (documentele) care pun în mişcare banii de cont
poartă denumirea generică de “instrumente de plată“.
Acceptarea este una din principalele forme de decontare prin care plăţile dintre agenţii economici se
efectuează pe baza consimţământului plătitorului, consimţământ dat prin depunerea la bancă a
documentelor de decontare emise de plătitor sau acceptate de către acesta în urma iniţierii de către
beneficiar. Pentru acceptare, instrumentele de decontare sunt: ordinul de plată, cecul, cambia, biletul la
ordin. Deci, în prezentul studiu analitic, vom analiza detaliat instrumentul de decontare - cecul.
Actualitatea temei. La începutul secolului XX, nimeni nu anticipa revoluţia IT de la sfârşitul
secolului XX şi nu putea să-şi imagineze transmiterea unui mesaj de plată către o bancă altfel decât pe
hârtie. Schimbarea a fost necesară şi era nevoie de o simplificare cu ajutorul tehnologiei. Așadar, voi
analiza în acest studiu analitic esența și tipologia unui instrument de plată foarte răspândit, și anume,
cecul, și dacă mai este acesta actual în secolul XXI.
Scopul cercetării. În acest studiu analitic urmează să realizăm o analiză amplă a ce reprezintă
cecul, esența, tipologia, elementele esențiale ale acestui instrument de plată și alte aspecte interesante
ce țin de această temă.
Obiectivele studiului analitic. Scopul cercetării a determinat fundamentarea următoarelor
obiective: evidențierea esenței cecurilor, clasificarea instrumentului de decontare,cecul, în raport de
diferite criterii, accentuarea și explicarea elementelor de bază ale cecurilor, enumerarea operațiunilor
bancare și exemplificarea etapelor care fac parte din circuitul cecului.
Obiectul investigat. Obiectul investigat în acest studiu este cecul ca instrument de plată, și anume
esența, trăsăturile, clasificarea lui.
Subiectul cercetării. Tehnica operațiunilor bancare, instrumente, sisteme de plăți, compensări și
decontări.
Baza informațională. Atât în partea teoretică, cât și în aceea ce ține de aspectele analitice, am
utilizat drept surse pentru studiu informații găsite în literatura de specialitate, surse legislative și
monografice.
Structura studiului analitic. Prezentul studiu analitic este alcătuit din introducere, cinci capitole,
concluzii, bibliografie și anexe.
În Introducere, sunt specificate actualitatea temei, scopul cercetării, obiectivele studiului analitic,
obiectul investigat, subiectul cercetării, metodologia cercetării, baza informațională, structura studiului
analitic.
Primul capitol, cu denumirea „Esența cecurilor”, reflectă aspectele teoretice ce țin de definirea
noțiunii de cec și de părți participante.
Al doilea capitol, „Tipologia cecurilor”, cuprinde clasificarea cecului după o serie de criterii.
Al treilea capitol, „Elementele esențiale ale cecului”, conține enumerarea celor mai importante
părți ale acestui instrument de plată.
Al patrulea capitol, „Operațiuni bancare privind cecul”, reflectă varietatea acestora, cu
exemplificare.
În Încheiere, sunt formulate concluzii care rezultă din studiul analitic efectuat.

3
 1. ESENȚA CECURILOR

Cecul este un instrument de plată care s-a afirmat preponderent de-a lungul secolelor, având o
largă utilizare pe plan naţional şi internaţional. Acesta este un instrument de plată şi de credit utilizat de
titularii de conturi bancare cu disponibil corespunzător în aceste conturi.
În ceea ce priveşte definirea noţiunii de cec, redăm în continuare două, din ele apreciate ca fiind
mai semnificative.
1) Cecul - un ordin scris dat de un titular de cont Băncii sale privind plata incontestabilă a
sumei indicate în el posesorului cecului care poate fi o terţă persoană sau însăşi emitentul. Cecul nu
este monedă, el este un instrument de plată purtător al unei creanţe care oferă accesul la monedă în
momentul prezentării la plată. Ca urmare, cecul este un instrument de plată la vedere, orice menţiune
contrară fiind nulă.
2) Cecul - instrument de plată care pune în legătură, în procesul creării sale, trei persoane:
trăgătorul, trasul şi beneficiarul. Instrumentul este creat de trăgător care, în baza unui disponibil
constituit în prealabil la o societate bancară, dă un ordin necondiţionat de plată acesteia, care se află în
poziţia de tras, să plătească, la prezentare, o sumă determinată unei terţe persoane sau însuşi
trăgătorului emitent aflat în poziţia de beneficiar. El încorporează o obligaţie abstractă de a plăti
necondiţionat „la vedere” o sumă de bani menţionată în titlu.

Din analiza definiţiilor, rezultă că în materie de cec intervin trei părţi participante:
 Trăgătorul este partea care emite (scrie) cecul pe baza disponibilului aflat în cont şi care dă o
dispoziţie de plată, necondiţionată, băncii la care are deschis contul. Trăgătorul poate emite cecul
numai dacă are la bancă (tras) un disponibil bănesc pentru efectuarea plăţii de către bancă. Acest
disponibil poartă denumirea de provizion sau acoperire.
 Trasul este întotdeauna o bancă la care trăgătorul are deschis contul şi care efectuează plata pe baza
cecului primit, numai dacă trăgătorul are suficient disponibil în cont, către o terţă parte sau chiar
către trăgător dacă acesta solicită să i se elibereze numerar. Banca pune la dispoziţia trăgătorului
carnete de cecuri care conţine file necompletate, denumite şi blanchete, pe care acesta le foloseşte în
limita disponibilului din cont.
 Beneficiarul este partea care primeşte suma transmisă de trăgător iar în situaţia în care trăgătorul a
dispus să i se elibereze numerar, acesta apare şi în postura de beneficiar.

4
 Cele trei părţi efectuează operaţiuni legate de cec în nume propriu, respectiv fiecare poartă
răspunderea pentru participarea la acest circuit: (vezi Anexa 1)
 trăgătorul este responsabil pentru asigurarea disponibilului, respectiv acesta sa fie lichid
(depozit), cert (utilizabil imediat) şi exigibil (adică sa nu existe nici un impediment de ordin
juridic sau material care sa împiedice efectuarea plăţii); emiterea unui cec fără ca trăgătorul să
dispună de fondurile necesare atrage sancţiuni civile şi penale;
 trasul (banca) răspunde pentru efectuarea plăţii la prezentarea cecului şi de întârzierile care
eventual pot avea loc;
 beneficiarul răspunde pentru neprezentarea la banca în termenul de valabilitate al cecului în
vederea primirii sumei în numerar.

Schema 1

Persoanele participante la
decontările prin cecuri sunt:

Trăgătorul = Trasul = banca Beneficiarul =

persoana care are trăgătorului care persona care
cont în bancă şi a achită cecul încasează suma
emis cecul înscrisă în cec

SURSA: „Operațiuni bancare : Concepte, scheme, aplicaţii” / Victoria Cociug, Larisa Mistrean; Acad. de Studii Economice
din Moldova.- Ch.: ASEM, 2006.
Schema 48. Persoanele participante la decontările prin cecuri

Principii de utilizare a cecului:

 Existenţa relaţiilor dintre trăgător şi tras, pe baza contului bancar şi eliberarea carnetului de
cecuri;
 Existenţa soldului în cont cel puţin în mărimea cecului emis.

Schema 2

5
 Principiile de utilizare a cecurilor:

I. Existenţa relaţiei dintre trăgător şi tras pe baza contului

bancar şi eliberarea carnetului de cecuri

II. Existenţa soldului în cont cel puţin în mărimea cecului emis

SURSA: „Operațiuni bancare : Concepte, scheme, aplicaţii” / Victoria Cociug, Larisa Mistrean; Acad. de Studii Economice
din Moldova.- Ch.: ASEM, 2006.
Schema 49. Principiile de utilizare a cecurilor

În funcție genul de cec (categoria sa) cecurile sunt utilizate:

- în lichidarea creanţelor internaţionale de tot felul, creanţe rezultate din schimburile de
mărfuri, servicii, mişcări de capitaluri, plata unor avansuri etc; se utilizează şi cecul, nu numai
cambiile, acreditivele, încasările, ordinele de plată etc;
- de asemenea, în interiorul fiecărei ţări cu economie de piaţă, cecurile sunt utilizate la
achitarea unor mărfuri de valoare mai mică, la unele cumpărături în magazinele de lux, la plata unor
mese sau cockteiluri protocolare, la achitarea unor bilete de avion sau costului integral al unor excursii
interne sau externe, la scoaterea de numerar de la bancă în folosul propriu, la plata unor comisioane,
cotizaţii, donaţii cu scop filantropic, a chiriilor, sponsorizări etc.

6
 2. TIPOLOGIA CECURILOR

Pentru a evita posibilitatea de emisiune a cecului fără acoperire, banca poate certifica sau aviza
cecul. Certificarea cecului – blocarea de către bancă a unei sume în cont garantând astfel efectuarea
transferului sumei respective doar pentru plata cecului. Vizarea cecului – adeverirea existenţei soldului
în contul trăgătorului fără a-l bloca şi acoperirea cecului rămâne pe seama trăgătorului.
Desenul şi redactarea cecului simplu sunt prezentate în Anexa nr.1.Cecul conţine asemenea
elemente obligatorii, în funcţie de care deosebim mai multe tipuri de cecuri:
După denumirea cecului, care presupune specificarea tipului, deosebim:

 Cecul de numerar;
 Cecul de călătorie(vezi Anexa nr.4);
 Cecul de virament.
Ordinul necondiţionat de plată. În funcţie de acest element, se deosebesc:

 Cecul barat. Bararea cecului presupune tragerea a două linii pe cec şi, în acest caz, beneficiarul se
adresează doar băncii specificate în contul respectiv(vezi Anexa nr.2);
 Cecul nebarat.
Locul sigur al emisiunii cecului – indicarea adresei juridice a trăgătorului. Existenţa acestei
adrese dă dreptul cert beneficiarului de a încasa suma înscrisă în cec, în cazul în care suma nu
poate fi achitată de către tras, beneficiarul se prezintă la trăgător pentru încasarea sumei în mod
direct.

Numele beneficiarului. În funcţie de indicarea numelui beneficiarului pe cec deosebim:

 Cec nominativ (se indică numele beneficiarului);

 Cec la purtător.

În funcţie de condiţiile de plată:

 Cec barat(vezi Anexa nr.2);

 Cec nebarat;
 Cec simplu (fără indicarea băncii care îl poate accepta pentru plată);
 Cec de virament (doar pentru transferul dintr-un cont în altul);

7
  Cec de numerar;
 Cec de călătorie(vezi Anexa nr. 4);
 Cec certificat (ce este condiţionat de blocarea unei sume în cont, în limita căreia se poate trage cecul);

Schema 3

Clasificarea cecurilor:

Cec de numerar

I. După denumirea cecului Cec de călătorie

Cec de virament

Cec barat
II. După ordinul
necondiţionat de plată Cec nebarat

Cec la purtător
III. În funcţie de indicarea
numelui beneficiarului Cec nominativ

Cec la ordin

Cecul în alb

IV. În funcţie de condiţiile Cec barat

de plată:
Cec nebarat

Cec simplu

Cec de virament

Cec certificat

SURSA: „Operațiuni bancare : Concepte, scheme, aplicaţii” / Victoria Cociug, Larisa Mistrean; Acad. de Studii Economice
din Moldova.- Ch.: ASEM, 2006.
Schema 51. Clasificarea cecurilor
8
 În circuitul bancar, se folosesc mai multe feluri de cecuri diferenţiate prin anumite
particularităţi, dar care păstrează principiile cecului-standard. Aceste cecuri se pot clasifica după
două criterii: al beneficiarului şi al modalităţii de plată.

Din punct de vedere al beneficiarului:

 Cec nominativ, care are înscris în textul său numele beneficiarului şi, după dispoziţia pe
care o cuprinde, este de două feluri: (a) cec plătibil unei anumite persoane cu sau fără clauza
„la ordin” (girabil), ceea ce înseamnă că cecul poate fi transmis altei persoane, prin gir, cu
toate drepturile care decurg din aceasta; clauza „la ordin” nu este obligatoriu să fie menţionată
pe cec, întrucât simpla înscriere a cuvântului „cec” implică prin ea însăşi posibilitatea
transmiterii prin gir; (b) cec plătibil unei anumite persoane cu clauza „nu la ordin”, înseamnă
că cecul nu poate fi transmis prin gir, ci numai prin cesiune ordinară de creanţe.
 Cec la purtător, care, în momentul emiterii, nu are indicat expres beneficiarul sau este
menţionat „la purtător”, „plătiţi purtătorului”; acest cec este plătit purtătorului instrumentului
care se prezintă la bancă; un astfel de cec prezintă un risc mare de pierdere sau furt, ceea ce îl
face mai puţin atractiv.
 Cecul postdatat este o variantă a cecului nominativ care are înscrisă ca dată a emiterii o
dată ulterioară a prezentării sale la plată şi este plătibil în ziua prezentării, data de emitere
considerându-se ca şi cum nu ar fi fost scrisă (se foloseşte în cazul unor livrări în mai multe
partide, cecul având rol de garantare a plăţii).
După modalitatea de plată, cecurile pot fi: cec pentru numerar; cec-virament, cec barat;
cec circular; cec de călătorie.
 Cecul pentru numerar se foloseşte pentru obţinerea de numerar de la bancă pe baza
disponibilului din contul curent al titularului.
 Cecul-virament se utilizează pentru plata prin cont a bunurilor sau a serviciilor. Dintre
toate tipurile de cecuri, cecul virament este cel mai larg utilizat în relaţiile de decontare
comerciale şi necomerciale pentru că este valabil în orice tranzacţie. Întrucât în practică
există, deseori, anumite suspiciuni cu privire la capacitatea de plată a partenerului,
beneficiarul solicită trăgătorului o confirmare bancară pe cec din care să rezulte expres
existenţa disponibilului şi astfel să fie sigur că la prezentarea pentru încasare va primi imediat
suma datorată de partener. Această confirmare se face de către tras prin expresia „cec

9
certificat” menţionată pe cec, sub semnătura autorizată şi ştampila băncii, înaintea remiterii
cecului către beneficiar. Banca blochează suma certificată care nu mai poate fi retrasă de
trăgător până la expirarea termenului de prezentare la plată a cecului. Prin certificare, trasul
are obligaţia ca, în caz de neplată, să-l despăgubească pe posesorul cecului.
 Cecul barat este tipul de cec care are două linii paralele, verticale sau oblice, între care se
înscrie banca către care se va face plata. Bararea se face de trăgător la emiterea cecului sau pe
parcursul circulaţiei acestuia de către oricare dintre posesori. Cecul barat este de două feluri:
cec cu barare generală şi cec cu barare specială. Cecul cu barare generală este acel libret care,
în spaţiul dintre cele două linii, nu are înscrisă nici o bancă şi poate circula prin girare, fiind
valabil la plata în posesia ultimului giratar care completează spaţiul dintre linii cu denumirea
şi adresa băncii sale. Acesta prezintă cecul la banca unde are deschis contul care trimite cecul
la încasare la banca aflată în poziţia de tras. Cecul cu barare specială este acel libret care are
înscrisă între cele două linii denumirea băncii către care se va face plata. Bararea generală se
poate transforma în barare specială prin înscrierea denumirii unei bănci între cele două linii
paralele. Beneficiarul cecului cu barare specială depune cecul la banca sa, care îl trimite
pentru încasare la banca aflată în poziţia de tras. Cecurile cu barare specială se folosesc în
cazul livrării de mărfuri cu decontare prin cec, întrucât furnizorul are preferinţa pentru acest
instrument, care prin primirea cecului semnat de trăgător, are certitudinea încasării sumei
datorate într-un termen scurt.(vezi Anexa nr. 2)
 Cecul circular este un titlu de credit la ordin emis de o bancă asupra unităţilor sale bancare
sau asupra altei bănci. Cecul circular se foloseşte în cazul unor plăţi în numerar în alte
localităţi decât cea a clientului. Pentru a se evita transportul personal de bani, care reprezintă
un risc destul de mare, clientul obţine de la banca unde are contul un cec circular de o anumită
valoare cu care se prezintă în localitatea de destinaţie la o unitate a aceleiaşi bănci sau, dacă
nu există la o bancă corespondentă aflată în relaţii cu banca clientului şi încasează cecul. Prin
cecul circular, banca emitentă se obligă să plătească cecul în favoarea beneficiarului care este
şi clientul său. Sursa de fonduri o constituie disponibilităţile aflate în contul beneficiarului la
banca emitentă. De cele mai multe ori, în cecul circular, banca emitentă este atât trăgător, cât
şi tras, iar în cazul în care sunt bănci diferite, între acestea trebuie să existe o convenţie de
plăţi. Cecul circular, ca instrument de plată, trebuie să cuprindă următoarele menţiuni
obligatorii: denumirea de „cec circular”; promisiunea necondiţionată a băncii de a plăti la
vedere o anumită sumă de bani; numele primitorului (clientul băncii); data şi locul emiterii;
10
semnătura autorizată a băncii.(Vezi Anexa nr. 3)
 Cecul de călătorie este tipul de cec cu o anumită sumă înscrisă, care se poate ridica în
numerar de la o bancă sau o agenţie de turism ca mandatară a unei bănci. Cecul de călătorie,
după cum arată şi numele, se foloseşte în activitatea de turism şi înlocuieşte transportul
banilor, fiind un instrument de transformare a banilor scripturali în bani efectivi, respectiv
numerar. Cecul de călătorie se poate emite în monedă locală sau valută şi poate fi valabil pe
durată determinată sau nedeterminată.(vezi Anexa nr. 4)

11
 3. ELEMENTELE ESENȚIALE ALE CECULUI

Din punct de vedere juridic, cecul este prezumat ca un act scris, deoarece numai pe un asemenea
act pot fi scrise elementele sale obligatorii etc., iar formularul trebuie completat în întregime prin
dactolagrafiere, cu stiloul sau pixul cu cerneală albastră sau neagră.
În 1931, s-a adoptat Convenţia de la Geneva privind legea uniformă a cecului. Conform acestei
convenţii elementele obligatorii ale cecului sunt:
a) Denumirea de cec înscrisă în însuşi textul titlului. Această denumire trebuie inserată în textul
înscrisului pentru a atrage atenţia asupra semnificaţiei juridice a înscrisului. Legea cere ca denumirea să
fie exprimată în limba folosită pentru redactarea înscrisului. Lipsa denumirii atrage nulitatea titlului.
b) Ordinul necondiţionat de a plăti o sumă determinată. Înscrisul trebuie să cuprindă ordinul
trăgătorului adresat trasului (băncii) de a plăti beneficiarului suma de bani menţionată în titlu. Ordinul
trebuie să fie necondiţionat şi să privească o sumă de bani determinată. Suma de bani trebuie
menţionată în cifre cu indicarea monedei în care se face plata.
c) Numele celui care trebuie să plătească (tras). Înscrisul trebuie să arate pe cel care, în calitate de
tras, va trebui să plătească suma de bani menţionată în titlu. Aşa cum am arătat, calitatea de tras o poate
avea numai o societate bancară. Deci, în înscris va fi menţionată denumirea (firma) societăţii bancare
plătitoare a cecului. Această menţiune este evidentă, întrucât băncile comerciale care dau carnete de
cecuri persoanelor fizice sau juridice care îşi au deschise conturile curente la ele, îşi tipăresc în mod
vizibil pe formularele de cec denumirea firmei băncii şi adresa.Cu toate că, în principiu, un cec nu
poate fi tras decât asupra unei bănci, totuşi un cec tras şi plătibil în străinătate rămâne valabil ca cec,
chiar dacă trasul nu este o bancă.
d) Locul unde trebuie făcută plata. Înscrisul trebuie să indice locul unde trasul va face plata. În
absenţa unei atare menţiuni, locul plăţii va fi locul menţionat lângă denumirea trasului. Dacă lângă
denumirea trasului se menţionează mai multe locuri, cecul este plătibil la primul loc arătat.Dacă în
înscris nu este menţionat nici un asemenea loc, cecul este plătibil la locul unde trasul are principalul
centru de activitate.
e) Data şi locul emiterii cecului. Înscrisul trebuie să cuprindă ziua, luna şi anul emiterii, precum şi
locul unde a fost emis cecul. Dacă înscrisul nu menţionează locul emiterii, legea consideră că cecul a
fost semnat la locul arătat lângă numele trăgătorului. Indicarea locului şi datei emisiunii permit
calcularea de către tras a termenului de prezentarela plată, termen după expirarea căruia posesorul
decade din drepturile sale de regres. Totodată, permite (dacă este cazul, ulterior) constatarea capacităţii

12
legale a trăgătorului în momentul semnării cecului. Data emiterii trebuie să fie unică, certă şi posibilă
(de exemplu: 28 sau 29 februarie în anii bisecţi şi niciodată 30 ori 31 februarie, 31 aprilie etc).
f) Semnătura trăgătorului. Semnătura va trebui să fie scrisă de mână de către trăgător. Ea trebuie
să cuprindă numele şi prenumele sau firma trăgătorului. Legea consideră ca valabilă şi semnătura în
care prenumele este prescurtat sau arătat numai prin iniţiale.
Schema 4

Elementele cecului:

1. Denumirea cecului 5. Acceptul incontestabil de

plată

2.Ordinul 6. Datele trăgătorului

necondiţionat de plată

7. Datele trasului
3. Locul de emisiune a
cecului
8. Numele beneficiarului
4. Data emisiunii

SURSA: „Operațiuni bancare : Concepte, scheme, aplicaţii” / Victoria Cociug, Larisa Mistrean; Acad. de Studii Economice
din Moldova.- Ch.: ASEM, 2006.
Schema 50. Elementele ceculu

4. OPERAȚIUNI BANCARE PRIVIND CECUL

13
 Schema 5
Operaţiunile specifice cecului Definiţia operaţiunilor

Certificarea cecului = blocarea de către bancă a unei sume într-un cont

garantând astfel efectuarea transferului sumei respective
doar pentru plata cecului.

Vizarea cecului = adeverirea existenţei soldului în contul trăgătorului fără

a-l bloca şi acoperirea cecului rămâne pe seama trăgătorului.

Girarea cecului = transmiterea dreptului de încasare a valorii cecului unei

persoane terţe.

Avalierea cecului = garantarea actului de plată

Regresul cecului = refuzul trăgătorului sau a trasului privind achitarea cecului

în anumite condiţii: pierderea cecului, extragerea
frauduloasă, greşeli în emiterea cecului.

SURSA: „Operațiuni bancare : Concepte, scheme, aplicaţii” / Victoria Cociug, Larisa Mistrean; Acad. de Studii Economice
din Moldova.- Ch.: ASEM, 2006.
Schema 52. Operațiuni specifice cecului

ETAPE ÎN CIRCUITUL CECULUI

1) Deschiderea contului şi alimentarea lui

2) Emiterea carnetului de cecuri pe numele trăgătorului
3) Eliberarea cecului în favoarea beneficiarului
4) Transmiterea cecului către tras pentru achitarea la banca beneficiarului
5) Transmiterea de la banca beneficiarului la tras pentru încasarea sumei
6) Debitarea contului trăgătorului
7) Transmiterea banilor
8) Se stinge datoria faţă de beneficiar

Schema 6

14
 Trasul 7 Banca
beneficiarului
5
6 2 1 4
Trăgător
8 Beneficiarul

SURSA: „Operațiuni bancare : Concepte, scheme, aplicaţii” / Victoria Cociug, Larisa Mistrean; Acad. de Studii Economice
din Moldova.- Ch.: ASEM, 2006.
Schema 53. Operațiunea de plată prin utilizarea cecului.

EXEMPLU:
1) Firma A achiziţionează mărfuri de la firma B. Prima are cont curent deschis la Banca X, iar
firma B are contul deschis la banca Y;
2) În baza disponibilului din contul curent, Banca X eliberează un carnet de cecuri firmei A;
3) La achiziţia mărfii, firma A completează o filă din carnetul de cecuri cu datele necesare şi suma
repreyentând contravaloarea mărfii, o semnează şi o înmânează firmei B;
4) Din acest moment, firma A apare în calitate de trăgător, Banca X are calitatea de tras, iar firma
B apare în calitate de beneficiar;
5) Firma B prezintă cecul la Banca Y care îl transmite Băncii X pentru încasare;
6) Banca X achită cecul Băncii Y;
7) Prin această operaţiune se stinge datoria firmei A faţă de firma B.

15
 ÎNCHEIERE

Așadar, din considerentele expuse mai înainte, precum şi datorită faptului că mijloacele
tradiţionale de plată moneda, valuta şi aurul nu mai pot face faţă lichidităţii unor angajamente de plată
în volum mereu crescând, corespunzător creşterii volumului schimburilor economice interne şi
internaţionale, s-a ajuns ca utilizarea titlurilor de credit, ca instrumente de plată şi de credit, în relaţiile
de comerţ intern şi exterior să aibă un rol din ce în ce mai important. Aceste aspecte conferă o
deosebită însemnătate cunoaşterii problemelor teoretice de bază şi în special a practicilor referitoare la
instrumentele de plată şi de credit.
Cu toate acestea, evoluţiile recente din ţările dezvoltate subliniază scăderea masivă a rolului
cecului ca instrument de plată.
În fapt, aceste fenomene se petrec în competiţia care se derulează între cec şi celalalte instrumente
de plată, care se dovedesc a fi preferate de utilizatori şi, implicit, de mediul bancar.
În epoca de glorie, până la începutul anilor ’90, cecul s-a afirmat, deopotrivă:
- ca instrument de plată între firme;
- ca instrument de plată preferat de către titularii de cont persoane fizice.
În timp, ambele categorii de utilizatori şi-au modificat preferinţele. Astfel, firmele s-au orientat
treptat către transferurile de credit formă sigură şi rapidă de plată. În consecinţă a crescut numărul
instrumentelor de plată emise şi, implicit, valorile medii ale acestora. În ce priveşte titularii de cont
persoane fizice, aceştia au fost cuceriţi de facilităţile specifice pe care le oferă cardurile, inclusiv cele
ce implică beneficierea de credite.
La rândul lor furnizorii de mărfuri şi servicii au susţinut pe deplin sistemul cardurilor care le
asigură încasări operative şi riscuri restrânse în comparaţie cu cecul.
Aşa se face că prin concordanţa deplină a participanţilor la sistemul de plăţi de detaliu,
instrumentul de referinţă pentru plăţile de valori mici a devenit cardul, diminuându-se astfel substanţial
rolul cecului.
După cum se vede, într-o epocă în care se pune preţ pe operativitate în efectuarea plăţilor, pe
corectitudine, stabilitate şi responsabilitate în efectuarea plăţilor de către plătitor, în condiţiile în care

16
tehnologiile care se dezvoltă sprijină alte instrumente, cecul, care reprezintă optimul unei alte etape cu
alte motivări ale participanţilor şi cu alte intercondiţionări tehnologice, este sortit unei restrângeri
severe, diferită în fiecare ţară europeană.

BIBLIOGRAFIE

1. SURSA: „Operațiuni bancare : Concepte, scheme, aplicaţii” / Victoria Cociug, Larisa Mistrean;
Acad. de Studii Economice din Moldova.- Ch.: ASEM, 2006.
2. „Teorie si practica in materia titlurilor comerciale de valoare : cambia, biletul la ordin si
cecul” / Ion Dogaru, Lucian Sauleanu, Armand Calota-Ponea
3. Yvan Allaire : ”Consolidarea entitatilor publice : Alternativa pentru privatizarea CEC-ului si a
alto intreprinderi de stat ”
4. C. Basno, N. Dardac : “Operaţiuni bancare instrumente şi tehnici de plată” Bucureşti 1995
5. Vasile Cocriş, Dan Chirleşan:”Tehnica Operaţiunilor Bancare”, Ed. Universităţii Al. I. Cuza,
Iaşi, 2006
6. Reglementarea juridică a operațiunilor de decontări, https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-
universitare/drept-bancar/reglementarea-juridica-a-operatiunilor-de-decontari/
7. Legea cambiei Nr.1527-XII din 22.06.93.
8. UNIVERSITATEA EUROPEANĂ „DRĂGAN” DIN LUGOJ FACULTATEA DE ŞTIINŢE
ECONOMICE, „Tehnici și operațiuni bancare”
9. www.bnm.md

17
 ANEXE

ANEXA 1 ANEXA 2

CEC SIMPLU CEC BARAT

ANEXA 3

CEC CIRCULAR

ANEXA 4

CEC DE CĂLĂTORIE (RETRO) CEC DE CĂLĂTORIE (VERSO)

18
19