VOLEI

REFERAT DE PAUL RECEAN 10 ,,A”

Introducere :
Voleiul este un joc sportiv inventat în anul 1895, de către profesorul
american William G. Morgan, care preda educaţia fizică la Colegiul din
oraşul Holyoke, statul Massachusetts - USA -, inspirându-se din tenisul de
câmp. La început a primit denumirea de „La minonette”, iar după un an s-a
consacrat ca Volley-Ball.
Jocul fiind atractiv, a cunoscut o dezvoltare rapidă, practicându-se în
toate continentele, cu reguli improvizate privind mărimea terenului, mingea
de joc, numărul jucătorilor, înăltimea fileului, durata seturilor, numărul
paselor etc. În răspândirea voleiului pe plan internaţional rolul hotărâtor 1-
a jucat „Asociaţia Tineretului Creştin din USA”, cunoscută sub denumirea
de YMCA, el fiind practicat în special de către elevi, studenţi şi militari.
Prin intermediul studenţilor şi militarilor, voleiul a ajuns şi în tara
noastră în anul 1920, s-a dezvoltat în şcoli, facultati, asociaţii sportive,
cluburi sportive etc., orgamzându-se întreceri la nivel local, regional şi
naţional.

Caracteristicile principale ale voleiului

În familia jocurilor sportive de echipă, voleiul se particularizează prin

următoarele:
• fiecare echipă joacă în câmpul propriu, fără contact direct cu adversarii, fiind
despărţiţi de fileu;
• mingea poate fi jucată (lovită) cu orice parte a corpului (mâini, picioare, cap,
trunchi etc.) în propriul câmp de joe şi în afara lui, în limita celor 3 lovituri
clasice (sau 4, când mingea atinge blocajul) fără a fi însă celor 3 lovituri clasice
(sau 4, când mingea atinge blocajul) fără a fi însă reţinută;
• se joacă pe seturi şi puncte, fără a se putea limita durata într-un timp fix, fiind
obligatorie rotaţia la serviciu;
• mare accesibilitate de practicare pentru toate vârstele şi sexele, având în
vedere că necesită un teren limitat şi un inventar redus (minge, fileu şi 2 stâlpi),
reguli şi procedee simple, echipament sumar etc.
Practicat la nivel de performanta, voleiul este cel mai dificil şi cel mai
pretenţios joc sportiv, urmare a însuşirii foarte greoaie a elementelor şI
procedeelor tehnice şi a combinaţiilor tactice în atac şi apărare, cât şi a realizării
unei pregătiri fizice de excepţie, completate de cunoştinţele teoretice şi de
calitatile moral-volitive.

În volei, spre deosebire de alte jocuri, în care mingea este prinsă și aruncată,
acțiunea la minge se efectuează prin lovire cu orice parte a corpului
(mâini, picioare, cap, trunchi etc.), în orice moment al jocului,
cu excepţia serviciului care se efectuează numai cu mâna.
Asupra tehnicii voleiului o contribuţie de seamă o are şi regulamentul,
care interzice „ţinerea mingii” la executarea pasei şi permite doar 3 lovituri
fiecărei echipe, în câmpul propriu de joc.
Elementele şi procedeele tehnice ale jocului de volei se împart în două
categoni - specifice atacului şi apărarii.
 Elemente specifice atacului:
• Pasa;
• Ridicarea mingii pentru executarea loviturii de atac;
• Serviciul;
• Lovitura de atac.
Elemente specifice apărării:
• Preluarea mingii;
• Blocajul;
• Plonjonul;
• Dublarea si plasamentul.
 Principalele greşeli de execuţie:
•nu se realizează trecerea greutatii pe piciorul din fata, concomitent cu
pendularea energică a braţului lovitor spre înainte;
•se îndoaie cotul mainii care loveşte şi mingea ia o traiectorie greşită;
•mingea este aruncată greşit şi se realizează lovirea mult peste nivelul
•jucătorul, după executarea serviciului, rămâne în afara terenului.
•jucătorul nu intră sub traiectoria mingii pentru a realiza primirea ei
deasupra capului;
•braţele nu conduc mingea în sus şi spre înapoi;
•bazinul nu se proiectează înspre înainte şi astfel nu se realizează
arcuirea trunchiului;
•privirea jucătorului nu urmăreşte mingea.
•nu se realizează trecerea greutatii pe piciorul din fata, concomitent cu
pendularea energică a braţului lovitor spre înainte;
•se îndoaie cotul mainii care loveşte şi mingea ia o traiectorie greşită;
•mingea este aruncată greşit şi se realizează lovirea mult peste nivelul șoldului
•jucătorul, după executarea serviciului, rămâne în afara terenului.