Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
• Tema:
Importanța biochimiei
pentru disciplinele
medicale.
Bioelemente și
biomolecule.
Grupele funcționale și
tipuri de legături chimice
specifice biomoleculelor.
Obiectivele:
- ca
termen a fost întrodus pentru prima dată in 1903 de către
Carl Newberg.
Şi
Sunt necesare în cantități
mici, reprezintă 0,7% din Sunt necesare în cantităşi mari, din
atomii organismului şi sunt această categorie fac parte:
următoarele:
Nemetale Metale Nemetale Metale
Iodul(I) Crom •Carbon(C) • Sodiu( Na)
Fluorul (F) Molibden, •Azot (N) •Potasiu ( K)
Bromul (Br) Mangan, •Oxigen (O) • Magneziul(Mg)
Fier, •Hidrogen(H) •Calciu (Ca)
Cupru, •Fosfor (P) .
Zinc, •Sulf (S)
Vanadiul ş.a •Clor(Cl)
Importanța biologică a microelementelor ( exemple)
Fluorul (7mg): este un component al
fluorapatitei din smalțul dentar.
Zincul (1,8mg): este component al carbanhidrazei.
Cuprul (100mg):este necesar pentru funcționarea lanțului
respirator, participă în sinteza colagenului și elastinei.
Cobaltul : se conţineVit B12 participă la producerea
globulelor roşii ale sângelui, previne anemia.
Seleniul(10mg): sub formă de selenocisteină
este component a Glutation peroxidazei
Molibdenul (150mg): acționeaza preventiv împotriva
anemiei.
Fierul : 5 g Component al hemoglobinei, mioglobinei, citocromilor. Este
important în respirație, atât la nivel de transport a oxigenului cât și la nivel de
transport a electronilor în procesele de oxido-reducere.
Importanța biologica a
macroelementelor
Sodiul(60g): principalul cation extracelular, controlează
absorbția, distribuția, reținerea și eliminarea apei din
orgnism;
Clor (105g): ajută la digestie;
Calciu(1.25kg) :conferă oaselor rigiditatea caracteristică,
are un rol esențial în coagularea sângelui, contracție
musculară, transmiterea impulsului nervos;
Magneziu(25g) : contribuie la menținerea unui sistem
cardio- vascular sanătos;
Fosfor (700g): intervine în desfășurarea normală a
activităii muschilor
Potasiu(160g) este important în contracția musculară,
funcționarea normală a inimii, transmiterea
impulsurilor nervoase, activarea unor enzime.
care întră în componența
materiei vii sunt selectate
de către natură după niște
principii care nu sunt încă
bine elucidate, dar se
este un laborator chimic poate afirma cu
neobişnuit certitudine, că răspândirea
, deoarece este un laborator lor în mediu, nu este
viu, compus din toate elementul hotărâtor.
elementele minerale, sub
formă organică. Prezenţa
în exces a unora dintre
aceste elemente sau lipsa
altora se reflectă imediat
asupra sănătăţii omului.
Cantitatea zilnică necesară de elemente chimice organismului
uman este:
Elementul Cantitatea Elementul Cantitatea
Na 1-2 g Cr 0,1-0,3 mg
K 0,8 g Mn 3 mg
Mg 0,3-0,4 g Fe 10 mg/femei 15-18
mg
Ca 0,6-1,2 g Co 0,1 μg
Sr 1-4 mg Ni 0,2-0,5 mg
Rb 1-3 mg Cu 1,5-2,0 mg
Al 10-100 mg Mo 0,1-0,3 mg
V 1-2 mg Sn 1-3 mg
Surse naturale
F: apa potabila fluorurata
Mn: cereale integrale, nuci, sfecla
Fe: susan, galbenus de ou, polen, nuci, grau
Co: lapte, ficat, carne
Cu: fasole uscata, mazare, prune, grau
integral
Zn: oua, lapte praf degresat, carne, ficat
Se: ceapa, rosii, brocolii
Mo: legume, cereale integrale
I: sare marina, carne de peste
Cr: drojdie de bere, ficat de vitel
Na: sare, morcovi, sfecla
Cl: sare de bucatarie, masline
Ca: alune, nuci, iaurt
P: oua, nuci, seminte
Mg: banane, capsuni, nuci, seminte
K: citrice, cartofi, banane, prune
Biomoleculele:
biomicromolecule și biomacromolecule
Clasificarea compușilor
organici
Hidrocarburi
Derivați ai hidrocarburilor
LEGĂTURA CHIMICĂ
.
Tipurile forțelor de atracție
forţe de atracţie mult mai slabe decît legăturile chimice şi care se exercită între
molecule. Din cadrul legăturilor intermoleculare fac parte
•legătura de hidrogen,
• legătura dipol-dipol şi
• legătura van der Waals.
2. ELECTROVALENŢA (LEGĂTURA IONICĂ)
W.Kossel (1916)
Formarea legăturii ionice presupune două etape:
formarea ionilor
atracţia electrostatică dintre ioni.
nemetalele –cu deficit mic de electroni, primesc electroni, trecând în ioni negativi
numiţi anioni ( puternic electronegative) – Ex:
Reacţia dintre un metal alcalin şi un halogen conduce la o combinaţie
ionică formată prin transfer de electroni de la elementul electropozitiv
(metalul alcalin) spre cel electronegativ (halogenul):
- NH3+ …. -ooc -
COVALENŢA (LEGĂTURA COVALENTĂ)
Teoria electronică a covalenţei, propusă de G.N. Lewis (1916)
demonstrează că prin punere în comun de electroni, atomii tind să-şi
dobîndească configuraţii electronice stabile.
A formulat astfel regula octetului: la formarea legăturilor
chimice fiecare atom participă cu un număr de electroni astfel
încât în învelişul electronic de valenţă al fiecărui atom să se
realizeze, pe cât posibil, configuraţia stabilă de 8 electroni; în
cazul hidrogenului se realizează configuraţie de dublet (2e):
Lewis propune simbolizarea unei covalenţe, deci a legăturii de 2 electroni,
printr-o liniuţă. Aşa formule se numesc formule de structură:
În cazul atomilor elementelor care-şi pun în comun doi sau trei electroni,
moleculele se leagă prin covalenţe duble sau triple:
TIPURI DE COVALENŢE
covalenţe nepolare: se realizează între atomi identici (electronegativităţi
egale), prin participare cu un număr egal de electroni (1, 2 sau 3) pentru a forma
legături simple, duble sau triple – H2, F2, O2, N2.
covalenţe polare: se realizează între două specii diferite de atomi
(electronegativităţi diferite), fapt ce permite deplasarea electronilor de legătură
către atomul elementului mai electronegativ – HF, HCl, H2O, NH3, CH4 etc. La
legătură fiecare atom participară cu cîte un electron.
covalenţe donor acceptor (coordinative): se realizează între doi atomi
diferiţi, perechea de electroni provenind de la un singur atom, deci prin
participare neegală,ceea ce face ca legătura să fie polară (NH 4+, H3O+, SO42,
[Ag(NH3)2]+, [Cu(H2O)4]2+.
Orbitalii hibrizi de aranjează în aşa mod încît unghiul dintre legăturile Be – Cl formate
este de 180:
3. Dacă numărul de electroni necuplaţi este mai mic decît valenţa, se scrie
repartizarea electronilor în starea excitată;