Lucrarea finală se trimite ȋnsoţită de paginile cu avizul FORMATORULUI scanate( de regula

prima pagina si pagina/paginile urmatoare in care este detaliat cuprinsul). In lucrare este
cuprins și portofoliul de cazuri (10 cazuri) rezolvate in perioada de supervizare . Cele două
lucrări sunt comasate ȋntr-una singură.
Cerinţe privind conţinutul acestor două documente:

1. Lucrarea finala are minim 50 de pagini în care prezentati dpvd teoretic patologiile la care
faceti referire in portofoliul de cazuri; referire la cazurile din portofoliul de cazuri pot fi incluse
si aici pentru a ilustra patologiile descrise;
2. Partea II-Portofoliul de 10 cazuri poate fi o parte sau un capitol distinct separat de lucrare de
20-50 pagini , in care prezentati intre 10 si 12 cazuri de psihoterapie; aceste cazuri includ
(orientativ):Adaptati continutul corespunzator
1. date generale ale subiectului (date socio-demografice si eventuale diagnostice)
2. plangerile cu care vine clientul in terapie
3. istoric al problemelor acestuia (ce a cauzat, ce a fost factor agravant, ce a fost factor
protectiv)
4. conceptualizarea cazului
5. obiectivele terapiei
6. programul terapiei (structurat pe etape) si evolutia clientului
7. eventual follow-up (daca ati luat contact cu el dupa incheierea terapiei)

 Prezentarea Cazului
 
l.Date Sociodemografice relevante -aspecte care ne pot ajuta
1.Varsta
2.status marital
3.Status educational
4.Status economic-scazut ,mediu sau superior.
Structura familiei de provenienta sau a familiei viitoare.Dacaeste casatorit sau daca are co
pii.
ll.Diagnostic-daca vine cu un diagnostic psihiatric sau non psihiatric (medicatie).
III.Lista de probleme
Care sunt problemele care l-au determinat pe client sa solicitesuport psihologic?
lV.Scurta anamneza
V.Obiective
Criteriile unui obiectiv cat mai specific.
“Cum vei sti ca ai scapat de depresie?Cum ti-ai dori sa tecomporti?”
Vl.Conceptualizarea clinica .
Explicarea problemelor clientului din perspectiva unor teorii.
“Cum altfel ar putea primi aceleasi beneficiifara sa producasimtomul?”
O buna conceptualizare cuprinde variabile
Ipoteza -Frustrarii(Agresivitate)
“Cum actionezi asupra frustrarii ?Se simte blocat de atingereaobiectivului?
Resurse.
Care sunt obiectivele ?De ce resurse dispui?
Este posibil ca cel mai mare obstacol sa fie el insusi.
…….si in accord cu actiunile pe care le face in interiorulfamiliei.”
Explicatia medicala-conduce la interventie medicala
Explicatia economica-conduce la interventie economica
Explicatia psihologica -conduce la interventie psihologica
Conceptualizarea clinica trebuie impartasita cu clientul.-Explicatii cauzale astfel clientul es
te securizat.Satisface nevoiade coerenta cognitiva.
7.Strategii si tehnici terapeutice care isi au originea in conceptualizarea clinica si sunt
orientate catre atingereaobiectivelor.
-Tehnici de restructurare cognitive
-Tehnici ale unei imagini de sine
………………………………………………
8.Scurta prezentare a curei psihoterapeutice
Nr.de sedinte
Abordare sistemica
Cum a reactionat…..
Evaluari periodice
Utilizand o intrebare generala,avand in vedere ca fobia se evalueaza in milimetri :
-La ce distanta tolerezi obiectul fobogen?
Ex:Soarecele -La ce distanta tolerezi un soarece?
Evaluare post cura
-Mi-ar face placer sa ma sunati peste o luna ,doua sis a
ne bucuram impreuna de succesele dumneavoastra.
Il nvat sa ma contacteze,stie ca sunt disponibil.

Exemple de mod de descriere unui caz de psihoterapie prezentat in lucrare .

Psihoterapeutul nu este obligat sa descrie pasii urmati in psihoterapia aplicata de el exact ca mai
jos, el poate particulariza descrierea cazurilor in functie de modul cum a decurs terapia pe care a
aplicat-o!
Model studiu de caz

Model studiu de caz :

Model Studiu de caz

ALT EXEMPLU :

STUDII DE CAZ
STUDIU DE CAZ 1 .................
I. INTRODUCERE
1. Date sociodemografice
Numele şi prenumele: A.D.
Vîrsta: 5 ani
Sexul: masculin
Status ocupațional: preșcolar – frecventează grădinița
Date referitoare la mediul familial
Tipul de familie: relații armonioase;
Mama: studii medii, casnică, se ocupă de mici afaceri ocazionale (prăjituri), o persoană
energică, destul de autoritară și foarte implicată în relația cu copiii.
Tatăl: studii medii, angajat, cu un venit care asigură bunăstarea familiei chiar și în condițiile în
care mama este casnică. Nu este implicat în terapie, dar o încurajează, iar reacțiile și opiniile lui
sunt frecvent invocate de mama și de D..
Fraţi: o soră mai mare – 10 ani, autoritară în relație cu D.;
Situaţia materială a familiei: foarte bună.
Climatul familial: netensionat, suportiv pentru D.
Traseu educaţional
Frecventează grădiniţa cu program normal, adaptare foarte bună. În momentul prezentării la
terapie este în grupa mare.
Relaţii sociale
Are mulți prieteni și stabilește ușor relații sociale noi.
2. Lista de probleme
Anxietate față de defecație manifestată prin encomprezis (lipsa controlului sfincterian –
defecația are loc spontan și parțial, în timpul jocului sau al altor activități care se desfășoară la
distanță de mama). Ca urmare a acestui lucru, mama a decis să utilizeze scutece care, datorită
frecvenței defecației, trebuie schimbate foarte des.
3. Anamneza centrată pe istoria problemei
Mama apreciază că, încă de când era bebeluș, E. avea probleme cu o constipație severă. Din
acest motiv a recurs la o gamă largă de remedii împotriva constipației, însă fără rezultate. Ca
urmare a acestui fapt, ultima soluție a fost clisma, procedură aplicată o dată la două zile și
devenită uzuală. Este aplicată și acum atunci când mama apreciază că este necesară. Pentru E.
acest moment este foarte stresant. Mama a încercat să-i facă educație sfincteriană obligându-l
să stea pe oliță sau pe vasul wc. D. a refuzat și refuză în continuare acest lucru. Evită să intre în
baie.
4. Obiectivele stabilite
- Educare sfincteriană prin instaurarea unui echilibru între controlul conștient și procesele
inconștiente implicate;
- Reducerea anxietății față de procesul de defecație.

5. Conceptualizarea clinică a problemei

- Interferența controlului conștient cu procesele inconștiente implicate în defecație.
- Lipsa controlului sfincterian se datorează interferenței manevrelor efectuate de mamă
cu procesele neurofiziologice inconștiente implicate în defecație. Ca urmare a acestui
fapt, defecația este percepută ca un moment traumatizant, de evitat și oprit în mod
conștient din derularea firească. Problema ar putea fi definită ca o anxietate de
defecație. În acest context, prezența mamei este un factor anxiogen puternic datorită
asocierii cu procedura clismei.
6. Metodele și tehnicile de terapie utilizate
Au fost valorificate elementele specifice terapiei ericksoniene.
II. REZUMATUL CUREI
Şedinţa 1
Discuţie cu mama. Stabilirea direcţiilor de schimbare: educație sfincteriană autogestionată.
Obținerea acordului pentru aplicarea hipnoterapiei. Mama este de acord cu ipotezele clinice și
acceptă necesitatea autogestionării procesului de către D.
Şedinţa 2 (cu participarea mamei)
Obiectiv: Formarea relației terapeutice și a unei atitudini pozitive faţă de activitatea de
intervenţie psihologică; dezvoltarea primelor elemente ale autonomiei sfincteriene; diminuarea
reacției anxiogene față de defecație;
Metoda: Jocul terapeutic: pentru a contracara tendințele critice ale mamei, după precizarea
problemei am propus un joc pe care l-am numit ”Concursul de calități” în cadrul căruia fiecare
dintre cei doi trebuiau să prezinte cât mai multe calități ale celuilalt sau să povestească
întâmplări în care celălalt a făcut lucruri de apreciat. Cea care a câștigat fost mama, însă fiecare
punct câștigat de mama i-a adus lui D. un zâmbet din ce în ce mai larg. La sfârșitul ședinței, am
valorificat calitățile menționate de mama ca resurse pentru atingerea obiectivelor. D. a fost de
acord că un băiat care face atât de multe lucruri deosebite este evident că este un ”băiat
mare”, și pentru că este un ”băiat mare”, aceasta înseamnă că e momentul să renunțe la
scutec. În plus, un băiat mare care face lucruri atât de deosebite chiar și pentru un băiat mare
cu siguranță că poate să-și rezolve chiar el însuși problemele. E a fost de acord, la fel și mama.
Prescripție: 1. Până data viitoare, D. este de acord să-și schimbe singur scutecul (mama este și
ea de acord să nu intervină și să îl încurajeze chiar dacă nu se va descurca foarte bine de la
început); 2. Se va juca zilnic singur (fără mama) timp de 5 minute în baie cu una din jucăriile sale
preferate.
Evaluarea ședinței: D a participat cu interes la ședință și manifestat o reacție pozitivă față de
terapie. Mama este dispusă să colaboreze, a înțeles necesitatea modificării rolului ei. Ambii
sunt de acord să pună în aplicare până data viitoare prescripțiile stabilite.

Şedinţa 3
Evoluție:
Prescripțiile au fost respectate. D. a reușit să-și schimbe singur scutecul și s-a simțit bine
jucându-se singur în baie.
Metode:
Desenul terapeutic – dezvoltarea unei reprezentări corecte a procesului digestiei (procesul
digestiei a fost urmărit ca o poveste, pe care D.. a reluat-o urmărind cu degetul traseul digestiv
prezentat de desen. Apoi acest traseu a fost colorat și, în cele din urmă desenat de el). Desenul
urma sa fie luat acasă și afișat în camera lui. Discuție ulterioară: ”Știai că în burtica ta se petrec
atât de multe lucruri?” ”Nu.” ”Și cu toate acestea ele se petrec fără ca tu să știi exact ce se
întâmplă. Cel mult poți auzi uneori unele sunete sau simți unele mișcări. Cine face toate aceste
lucruri? Le faci tu?” ”Nu.” ”Atunci cine le face?” ”Nu știu. Cred că burtica mea le face singură.”
”Bravo! Ai ghicit! Ai o burtică foarte înțeleaptă, ea știe foarte bine ce are de făcut. Ceea ce
trebuie să faci tu este doar să o lași să facă aceste lucruri la care se pricepe atât de bine.”
Discuția a continuat cu alte exemple de activități inconștiente, ceea ce l-a făcut să înțeleagă că
întreg corpul știe să facă pentru el o mulțime de lucruri.
Introducerea propunerii de transă hipnotică sub forma relaxării: ”Însă ca aceste lucruri să se
întâmple așa cum știe corpul să le facă, e important să fim în același timp relaxați și puțin
încordați. Relaxați ca să le lăsăm să se întâmple și încordați ca să ne asigurăm că se întâmplă
unde și cum trebuie. Ești de acord ca data viitoare să facem un joc prin care să afli cum este
când corpul tău se relaxează?”
Prescripție: să continue să-și autogestioneze schimbarea scutecului; să observe semnele pe
care burtica i le dă despre ceea ce se petrece în interior și să afle care este semnalul pe care i-l
dă pentru că ar trebui să meargă la baie (unde se simte, cum se simte etc. ca să îl poată descrie
data viitoare).
Ședința 4
Evoluție:
A continuat să-și schimbe scutecul iar mama a fost încântată că l-a găsit stând pe vasul de
toaletă. A observat și a putut povesti care sunt senzațiile asociate cu nevoia defecației. A spus
că s-a așezat singur pe vasul de toaletă fiindcă a simțit nevoia, dar a reușit să facă doar puțin.
Metode:
Jocul terapeutic – Am adaptat un joc numit „Pisica în sac” în cadrul căruia fiecare participant
câștigă puncte ghicind în manieră tactilă, doar după contur ce reprezintă jetoanele dintr-un
săculeț opac. Acțiunile jocului au fost interpretate în aceeași idee a acțiunilor pe care nu le
vedem, dar care se petrec în interiorul sacului. Mâinile noastre află cumva care sunt imaginile
pe care nu le vedem. Am făcut analogie cu digestia. Nu vedem, dar cumva putem afla ce se
întâmplă acolo.
Transa hipnotică: A reacționat foarte bine la transa. Sugestii de relaxare, stabilirea unei relații
bune cu propriul corp, ideea de înțelepciune a corpului ”Corpul tău știe foarte bine ceea ce are
de făcut”, echilibrul dintre încordare și relaxare, sugestii pentru schimbări care vor apărea
deoarece corpul știe ce are de făcut.
Prescripție: să continue să observe cum corpul știe ce are de făcut, să colaboreze cu el dacă îi
transmite semnalele specifice încheierii digestiei;

Ședința 5
Evoluție: Mama este fericită că D. a folosit pentru prima dată toaleta cu o zi înainte. Își exprimă
în termeni foarte ”plastici” încântarea pentru faptul că a avut loc o defecație completă.
Metode:
Terapia centrată pe obiective și soluții: ”Cred că deja ai început să dovedești că ești cu adevărat
băait mare. Cum ai reușit?” ”Nu știu. Burtica mea a făcut totul. Eu doar am ascultat-o.” L-am
felicitat și părea mândru de prima lui ”victorie”.
Joc terapeutic: Am ”utilizat” în manieră ericksoniană un moment în care E. a găsit o bilă de
plastic care i-a amintit de pasiunea lui pentru fotbal. I-am propus să jucăm fotbal, stabilind două
porți în cabinet. La fiecare gol ne opream pentru a-l întreba pe E. cum a făcut ca să dea gol, care
parte a corpului l-a ajutat și cum anume a făcut. De fiecare dată concluzia ea fost că nu știe
exact cum a făcut, dar corpul lui se pricepe foarte bine la fotbal. L-am felicitat la final pentru
scor și pentru cât de multe lucruri știe corpul lui.
Transa hipnotică: centrare pe echilibrul dintre relaxare și încordare, sugestii privind o
comunicare din ce în ce mai bună cu propriul corp, progresie de vârstă la momentul în care
problema lui va dispărea.
Prescripție: să continue să observe cum corpul știe ce are de făcut, să colaboreze cu el dacă îi
transmite semnalele specifice încheierii digestiei.
Ședința 6
Evoluție:
Mama și D. au apărut la ușa cabinetului ducând o cutie mare de prăjituri făcute de mama: ”Ca
să sărbătoriți! D. este un copil normal!” În ultima săptămână a renunțat la scutec și a mers
singur la toaletă când a fost necesar.
Metode:
L-am recompensat felicitându-l, jucând împreună cu mama jocul ales de el și sugerând să
sărbătorească evenimentul împreună cu sora și tatăl.
Prescripție: să se bucure că este ”băiat mare”.
III. EVALUAREA INTERVENŢIEI
Obiectivele terapiei au fost atinse, anxietatea față de defecație a fost redusă, controlul
sfincterian a fost realizat prin instaurarea echilibrului dintre procesele conștiente și
inconștiente. Apreciez că factorul esențial al succesului terapeutic l-a reprezentat relația
terapeutică foarte bună, bucuria participării la ședințele terapeutice, experiența pozitivă din
cadrul ședințelor pe care a transferat-o în situațiile de viață obișnuite, ceea ce a grăbit
derularea etapelor.

prezentării la
terapie este în grupa mare.
Relaţii sociale
Are mulți prieteni și stabilește ușor relații sociale noi.
2. Lista de probleme
Anxietate față de defecație manifestată prin encomprezis (lipsa controlului sfincterian –
defecația are loc spontan și parțial, în timpul jocului sau al altor activități care se desfășoară la
distanță de mama). Ca urmare a acestui lucru, mama a decis să utilizeze scutece care, datorită
frecvenței defecației, trebuie schimbate foarte des.
3. Anamneza centrată pe istoria problemei
Mama apreciază că, încă de când era bebeluș, E. avea probleme cu o constipație severă. Din
acest motiv a recurs la o gamă largă de remedii împotriva constipației, însă fără rezultate. Ca
urmare a acestui fapt, ultima soluție a fost clisma, procedură aplicată o dată la două zile și
devenită uzuală. Este aplicată și acum atunci când mama apreciază că este necesară. Pentru E.
acest moment este foarte stresant. Mama a încercat să-i facă educație sfincteriană obligându-l
să stea pe oliță sau pe vasul wc. E. a refuzat și refuză în continuare acest lucru. Evită să intre în
baie.
4. Obiectivele stabilite
- Educare sfincteriană prin instaurarea unui echilibru între controlul conștient și procesele
inconștiente implicate;
- Reducerea anxietății față de procesul de defecație.
4
5. Conceptualizarea clinică a problemei
- Interferența controlului conștient cu procesele inconștiente implicate în defecație.
- Lipsa controlului sfincterian se datorează interferenței manevrelor efectuate de mamă
cu procesele neurofiziologice inconștiente implicate în defecație. Ca urmare a acestui
fapt, defecația este percepută ca un moment traumatizant, de evitat și oprit în mod
conștient din derularea firească. Problema ar putea fi definită ca o anxietate de
defecație. În acest context, prezența mamei este un factor anxiogen puternic datorită
asocierii cu procedura clismei.
6. Metodele și tehnicile de terapie utilizate
Au fost valorificate elementele specifice terapiei ericksoniene.
II. REZUMATUL CUREI
Şedinţa 1
Discuţie cu mama. Stabilirea direcţiilor de schimbare: educație sfincteriană autogestionată.
Obținerea acordului pentru aplicarea hipnoterapiei. Mama este de acord cu ipotezele clinice și
acceptă necesitatea autogestionării procesului de către E.
Şedinţa 2 (cu participarea mamei)
Obiectiv: Formarea relației terapeutice și a unei atitudini pozitive faţă de activitatea de
intervenţie psihologică; dezvoltarea primelor elemente ale autonomiei sfincteriene; diminuarea
reacției anxiogene față de defecație;
Metoda: Jocul terapeutic: pentru a contracara tendințele critice ale mamei, după precizarea
problemei am propus un joc pe care l-am numit ”Concursul de calități” în cadrul căruia fiecare
dintre cei doi trebuiau să prezinte cât mai multe calități ale celuilalt sau să povestească
întâmplări în care celălalt a făcut lucruri de apreciat. Cea care a câștigat fost mama, însă fiecare
punct câștigat de mama i-a adus lui E. un zâmbet din ce în ce mai larg. La sfârșitul ședinței, am
valorificat calitățile menționate de mama ca resurse pentru atingerea obiectivelor. E. a fost de
acord că un băiat care face atât de multe lucruri deosebite este evident că este un ”băiat
mare”, și pentru că este un ”băiat mare”, aceasta înseamnă că e momentul să renunțe la
scutec. În plus, un băiat mare care face lucruri atât de deosebite chiar și pentru un băiat mare
cu siguranță că poate să-și rezolve chiar el însuși problemele. E a fost de acord, la fel și mama.
Prescripție: 1. Până data viitoare, E. este de acord să-și schimbe singur scutecul (mama este și
ea de acord să nu intervină și să îl încurajeze chiar dacă nu se va descurca foarte bine de la
început); 2. Se va juca zilnic singur (fără mama) timp de 5 minute în baie cu una din jucăriile sale
preferate.
Evaluarea ședinței: E a participat cu interes la ședință și manifestat o reacție pozitivă față de
terapie. Mama este dispusă să colaboreze, a înțeles necesitatea modificării rolului ei. Ambii
sunt de acord să pună în aplicare până data viitoare prescripțiile stabilite.
5
Şedinţa 3
Evoluție:
Prescripțiile au fost respectate. E. a reușit să-și schimbe singur scutecul și s-a simțit bine
jucându-se singur în baie.
Metode:
Desenul terapeutic – dezvoltarea unei reprezentări corecte a procesului digestiei (procesul
digestiei a fost urmărit ca o poveste, pe care E. a reluat-o urmărind cu degetul traseul digestiv
prezentat de desen. Apoi acest traseu a fost colorat și, în cele din urmă desenat de el). Desenul
urma sa fie luat acasă și afișat în camera lui. Discuție ulterioară: ”Știai că în burtica ta se petrec
atât de multe lucruri?” ”Nu.” ”Și cu toate acestea ele se petrec fără ca tu să știi exact ce se
întâmplă. Cel mult poți auzi uneori unele sunete sau simți unele mișcări. Cine face toate aceste
lucruri? Le faci tu?” ”Nu.” ”Atunci cine le face?” ”Nu știu. Cred că burtica mea le face singură.”
”Bravo! Ai ghicit! Ai o burtică foarte înțeleaptă, ea știe foarte bine ce are de făcut. Ceea ce
trebuie să faci tu este doar să o lași să facă aceste lucruri la care se pricepe atât de bine.”
Discuția a continuat cu alte exemple de activități inconștiente, ceea ce l-a făcut să înțeleagă că
întreg corpul știe să facă pentru el o mulțime de lucruri.
Introducerea propunerii de transă hipnotică sub forma relaxării: ”Însă ca aceste lucruri să se
întâmple așa cum știe corpul să le facă, e important să fim în același timp relaxați și puțin
încordați. Relaxați ca să le lăsăm să se întâmple și încordați ca să ne asigurăm că se întâmplă
unde și cum trebuie. Ești de acord ca data viitoare să facem un joc prin care să afli cum este
când corpul tău se relaxează?”
Prescripție: să continue să-și autogestioneze schimbarea scutecului; să observe semnele pe
care burtica i le dă despre ceea ce se petrece în interior și să afle care este semnalul pe care i-l
dă pentru că ar trebui să meargă la baie (unde se simte, cum se simte etc. ca să îl poată descrie
data viitoare).
Ședința 4
Evoluție:
A continuat să-și schimbe scutecul iar mama a fost încântată că l-a găsit stând pe vasul de
toaletă. A observat și a putut povesti care sunt senzațiile asociate cu nevoia defecației. A spus
că s-a așezat singur pe vasul de toaletă fiindcă a simțit nevoia, dar a reușit să facă doar puțin.
Metode:
Jocul terapeutic – Am adaptat un joc numit „Pisica în sac” în cadrul căruia fiecare participant
câștigă puncte ghicind în manieră tactilă, doar după contur ce reprezintă jetoanele dintr-un
săculeț opac. Acțiunile jocului au fost interpretate în aceeași idee a acțiunilor pe care nu le
vedem, dar care se petrec în interiorul sacului. Mâinile noastre află cumva care sunt imaginile
pe care nu le vedem. Am făcut analogie cu digestia. Nu vedem, dar cumva putem afla ce se
întâmplă acolo.
Transa hipnotică: A reacționat foarte bine la transa. Sugestii de relaxare, stabilirea unei relații
bune cu propriul corp, ideea de înțelepciune a corpului ”Corpul tău știe foarte bine ceea ce are
de făcut”, echilibrul dintre încordare și relaxare, sugestii pentru schimbări care vor apărea
deoarece corpul știe ce are de făcut.
Prescripție: să continue să observe cum corpul știe ce are de făcut, să colaboreze cu el dacă îi
transmite semnalele specifice încheierii digestiei;
6
Ședința 5
Evoluție: Mama este fericită că E. a folosit pentru prima dată toaleta cu o zi înainte. Își exprimă
în termeni foarte ”plastici” încântarea pentru faptul că a avut loc o defecație completă.
Metode:
Terapia centrată pe obiective și soluții: ”Cred că deja ai început să dovedești că ești cu adevărat
băait mare. Cum ai reușit?” ”Nu știu. Burtica mea a făcut totul. Eu doar am ascultat-o.” L-am
felicitat și părea mândru de prima lui ”victorie”.
Joc terapeutic: Am ”utilizat” în manieră ericksoniană un moment în care E. a găsit o bilă de
plastic care i-a amintit de pasiunea lui pentru fotbal. I-am propus să jucăm fotbal, stabilind două
porți în cabinet. La fiecare gol ne opream pentru a-l întreba pe E. cum a făcut ca să dea gol, care
parte a corpului l-a ajutat și cum anume a făcut. De fiecare dată concluzia ea fost că nu știe
exact cum a făcut, dar corpul lui se pricepe foarte bine la fotbal. L-am felicitat la final pentru
scor și pentru cât de multe lucruri știe corpul lui.
Transa hipnotică: centrare pe echilibrul dintre relaxare și încordare, sugestii privind o
comunicare din ce în ce mai bună cu propriul corp, progresie de vârstă la momentul în care
problema lui va dispărea.
Prescripție: să continue să observe cum corpul știe ce are de făcut, să colaboreze cu el dacă îi
transmite semnalele specifice încheierii digestiei.
Ședința 6
Evoluție:
Mama și E. au apărut la ușa cabinetului ducând o cutie mare de prăjituri făcute de mama: ”Ca
să sărbătoriți! E. este un copil normal!” În ultima săptămână a renunțat la scutec și a mers
singur la toaletă când a fost necesar.
Metode:
L-am recompensat felicitându-l, jucând împreună cu mama jocul ales de el și sugerând să
sărbătorească evenimentul împreună cu sora și tatăl.
Prescripție: să se bucure că este ”băiat mare”.
III. EVALUAREA INTERVENŢIEI
Obiectivele terapiei au fost atinse, anxietatea față de defecație a fost redusă, controlul
sfincterian a fost realizat prin instaurarea echilibrului dintre procesele conștiente și
inconștiente. Apreciez că factorul esențial al succesului terapeutic l-a reprezentat relația
terapeutică foarte bună, bucuria participării la ședințele terapeutice, experiența pozitivă din
cadrul ședințelor pe care a transferat-o în situațiile de viață obișnuite, ceea ce a grăbit
derularea etapelor.