Timpul-totul sau nimic

” Există un singur lucru mai important decât timpul nostru și anume cu cine petrecem
acest timp.”

Acest citat la prima vedere pare mai banal, dar dacă intri în esența sa, părerea asupra
scurgerii irevirsibile a timpului se va schimba.

Fiece om are viziunea și propria definiție a timpului, dar, după părerea mea, timpul nu se
rezumă la cuvintele- secunde, ani, decenii, dar se asociază cu amintirile, plăcute sau neplăcute, care
oricum au avut loc în viața noastră și ne-au încărcat cu emoții de fericire, nostalgie sau ne-au
copleșit până la unele lacrimi disperate și dureroase, dar din care am desprins o învățătură.

Stau uneori singură cu propriile mele gânduri și meditez asupra mea, a oamenilor care
asociază timpul la fel ca mine, cu amintirile, oamenii cărora aș putea să le mulțumesc pentru
prețiosul lor timp, care mi l-au acordat mie cu încredere, pentru că timpul este cea mai de preț
comoară pe care o poate avea un om și de cele mai multe ori, din pricina lucrurilor nesemnificative
cărora le acordăm timp și emoții, ajungem să ne întrebăm oare de ce nu avem timp pentru noi,
pentru a ne dezvolta și cel mai principal lucru, de ce nu primim plăcere de la viață.

Mulți se întreabă – Ce este timpul și de ce el trece atât de repede?... Timpul este aidoma
unei ore de la școală, care este prevăzută a dura patruzeci și cinci de minute, dar numai tu poți
decide dacă acele patruzeci și cinci de minute din lecție te vei bucura de studiu la maxim, vei da tot
ce poți să însușești acea temă și să pui un strop de încredere în cuvintele și gândurile care le exprimi.
La fel și în viață, fiecare om are o durată de trăire, dar ideea este că noi, nu trebuie să sacrificăm
clipa din timpul nostru pentru a ne gândi cum va fi momentul în care noi nu vom mai fi, dar să
lucrăm și să depunem suflet în acțiunile noastre,fiindcă, dacă acum, cât avem posibilitatea să facem
lucruri mărețe și frumoase, care atunci când vom trece în neființă, să ne reprezinte ca un tot întreg
care am fost cândva.

Chiar și acum, după șase ani de la trecerea în neființă a bunicului meu, îmi aduc aminte
de momentele frumoase care le-am realizat împreună cu el. Oricum, dacă el nu se mai află printre
noi, îmi amintesc de vorbele, sfaturile numeroase acordate de el cărora nu le atrăgeam o mare atenție
atunci, deoarece eram mai mică, dar acum, fiind mai mare și mai matură, îmi amintesc de acele
momente și le pun în practică, multe dintre ele ajutându-mă să fac alegerile corecte în viață. De
aceea, accentuez faptul că, nu contează câte minute, secunde sau ani ai petrecut lângă o persoană,
dar dacă acele minute ți-au rămas în amintire.

Timpul trece rapid, uneori chiar foarte rapid, dar acest timp trecând, ne ajută pe mulți
dintre noi să ne maturizăm și să distingem binele de rău. Când eram mică, eram o fire foarte
îndrăzneață, care mereu făceam orice îmi dădea prin cap, doar ca să treacă timpul cât mai repede
posibil, deoarece nu înțelegeam cât de prețios este el.

Acum fiind mai mare, din contra încerc să-mi organizez timpul, fiindcă înțeleg că el îmi
este necesar și trebuie să-l petrec în scopuri bune și utile pentru mine și cei din jur.

Motivul trecerii irevirsibile a timpului îl regăsim în opera lirică ”Monosilab de

toamnă„ de George Bacovia. În opera literară întâlnim totodată motivul singurătății care este
transmis de lexemele ”tăcere”, „gol”, ”singur„ și accentuează imaginea interiorizată de spațiul închis
al încăperii, exprimă, totodată, starea eului liric ce este afectat de trecerea rapidă a timpului.

Tema operei literare este destinul unui om, iar discursul liric, transmite ideea că omul
trebuie să își accepte efermitatea, pentru că natura este veșnică.

În cele din urmă conchidem că viața este unicul lucru de care trebuie să ne bucurăm, luând doar
sentimente de nostalgie, speranță, dăruire și fericire de la ea. Iar timpul este doar un cuvânt, care
dacă îl înțelegem cu adevărat bine, putem schimba perspectiva multor oameni asupra frumosului ce
ne înconjoară.

Malcoci Tinca