Securitatea. Un Nou Cadru de Analiza

colecția
STUDII DE SECURITATE
E
AR
SH
T
O
N
O
D
Copyright © CA Publishing, 2017, pentru prezenta ediție.
Toate drepturile pentru prezenta ediție aparțin Editurii CA Publishing
Reproducerea integrală sau parțială a textului sau a ilustrațiilor din această lucrare
este posibilă numai cu acordul prealabil scris al Editurii CA Publishing.
Redactor: George Jiglău

Tehnoredactor: Marius Nicolae Grad
E
Design copertă: Palko Botond
AR
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
BUZAN, BARRY
Securitatea : un nou cadru de analiză / Barry Buzan, Ole Wæver,
Bibliogr.
Index
SH
Jaap de Wilde ; George Jiglău (trad.). - Cluj-Napoca : CA Publishing, 2010
ISBN 978-606-92737-3-9
I. Wæver, Ole
II. Wilde, Jaap de
T
III. Jiglău, George (trad.)
355.45
O
N
O
D
Editura CA Publishing
ADRESĂ: Cluj-Napoca, B-dul Eroilor 34/3

TEL: 0364-807.636
EMAIL: office@ca-publishing.ro
WEB: www.ca-publishing.ro
Barry Buzan
Ole Waever
Jaap de Wilde
E
AR
SH
SECURITATEA
un nou cadru de analiză
T
O
N
O
D
D
O
N
O
T
SH
AR
E
CUPRINS
E
AR
Prefaț�ă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
CAPITOLUL I Introducere .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
Dezbaterea „extindere” versus „restângere” î�n
studiile de securitate. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
SH
Sectoare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
Regiuni . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
Teoria „clasică” a complexului de securitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
Dincolo de teoria clasică a complexului de securitate . . . . . . . . . . . . . . 32
Note .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38
.
T
CAPITOLUL 2 Analiza de securitate - cadru conceptual . . . . . . . 41
Ce este securitatea? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41
Securitizare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44
O
Sectoarele ș� i instituț�ionalizarea securităț�ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48

Securitatea subiectivă, obiectivă ș� i intersubiectivă . . . . . . . . . . . . . . . . 52
Puterea socială, condiț�iile facilitatoare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55
N
Actor ș� i analist î�n studiile de securitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57

Unităț�ile analizei de securitate: actori ș� i obiecte de referinț�ă . . . . . . 60
Regiuni ș� i alte constelaț�ii de securitate .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70
Note .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 74
O
CAPITOLUL 3 Sectorul militar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79

Agenda securităț�ii militare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79
D
Obiecte de referinț�ă ș� i actori de securitizare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 84

. Obiecte de referinț�ă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 84
. Actorii de securitizare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 88
. Actorii funcț�ionali . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 90
Logica ameninț�ărilor ș� i vulnerabilităț�ilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91
6 ◆ securitatea: un nou cadru de analiză
Dinamici regionalizatoare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97
Rezumat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109
CAPITOLUL 4 Sectorul de mediu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 111

Agenda securităț�ii mediului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 111
Actori de securitizare ș� i obiecte de referinț�ă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 117
E
Rezumat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 139
AR
Note .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 141
CAPITOLUL 5 Sectorul economic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .145

Agenda securităț�ii economice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 145
.
SH
. Tendinț�e de globalizare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 166
Dinamica regională . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 169
. Dinamici de localizare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 173
Rezumat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 174
T
CAPITOLUL 6 Sectorul societal . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 177
Agenda securităț�ii societale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 177
O

. Africa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 188
N
. America Latină . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 190

. America de Nord . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 191
. Europa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 195
. Orientul Mijlociu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 196
O
. Asia de Sud . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 197

. Asia de Sud-Est . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 198
. Asia de Est . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 199
D
. Fosta Uniune Sovietică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 201

Rezumat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 204
Note .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 205
Cuprins ◆ 7
CAPITOLUL 7 Sectorul politic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 207

Agenda securităț�ii politice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 207
Rezumat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 235
E
Note .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 236
Capitolul 8 Cum sunt sintetizate sectoarele . . . . . . . . . . . . . . . . . . 239
AR
Nivele de analiză ca modalitate de comparare a sectoarelor . . . . . . . 241
Conexiuni trans-sectoriale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 243
Conexiuni prin prisma actorului î�n securitatea trans-sectorială .. . . 245
Exemple ș� i structura unei investigaț�ii empirice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 250
. Franț�a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 250
. Japonia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 253
.
.
.
SH
Statele „Lumii a Treia” . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 253
Ordinea economică liberală internaț�ională . . . . . . . . . . . . . . . . . 255
Mediul î�nconjurător . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 256
Uniunea Europeană: o lectură . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 261
Concluzii. Scopuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 276
Note .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 278
T
Capitolul 9 Concluzii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 283
Studiile de securitate: Noul cadru de analiză . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 283
O
Implicaț�ii ale noilor studii de securitate pentru teoria clasică a

complexelor de securitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 286
Abordarea constructivistă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 295
N
Noul nostru cadru î�n contrast cu abordarea tradiț�ională .. . . . . . . . . . 300

Notă .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 307
Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 309
O
Index. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 337
D
D
O
N
O
T
SH
AR
E
PREFAŢĂ
E
AR
Această carte defineş� te un cadru nou ş� i comprehensiv de
analiză î�n studiile de securitate. Stabilind problematica pentru o
agendă mai cuprinzătoare, ea răspunde ş� i acuzaţ�iei tradiţ�ionaliste
conform căreia o agendă mai cuprinzătoare face ca subiectul
să devină incoerent, dar defineș� te securitatea î�n aș� a fel î�ncât
SH
să î�ncorporeze agenda tradiţ�ionalistă. Volumul examinează
caracterul distinctiv ş� i dinamica securităţ�ii din cinci puncte de
vedere: militar, politic, economic, de mediu ş� i societal. Respinge
argumentaţ�ia tradiţ�ionaliş� tilor î�n favoarea limitării securităţ�ii la
un singur sector, susţ�inând că securitatea este o politică aparte,
aplicabilă unei palete largi de probleme. Volumul oferă o metodă
T
operaţ�ională constructivistă de distingere a procesului de
securitizare de cel de politizare – pentru a î�nţ�elege mai bine cine
poate securitiza o problemă ş� i î�n ce condiţ�ii.
O
Scopul iniţ�ial al acestei cărţ�i a fost de a actualiza teoria

complexului de securitate regională (Buzan 1991; Buzan et al.
1990), reflectând sentimentul răspândit la mijlocul anilor ’90
N
potrivit căruia sistemul internaţ�ional de după Războiul Rece urma

să aibă un caracter mult mai descentralizat ş� i mai regionalizat.
Am intenţ�ionat să aliniem teoria complexului de securitate cu
agenda de securitate mult mai largă de după Războiul Rece
O
pentru a o putea utiliza î�n analiza (dez)ordinii internaţ�ionale

emergente. Î�ntrebarea noastră a fost „Cum a putut fi amestecată
teoria complexului de securitate cu agenda extinsă a studiilor de
D
securitate, care acoperea nu doar tradiţ�ionalele sectoare militar

ş� i politic, dar ş� i pe cele economic, societal ş� i de mediu?”. Această
î�ntrebare a reprezentat o consecinţ�ă firească a contradicţ�iei, deja
evidentă î�n lucrarea People, States and Fear (Buzan 1991), î�ntre
argumentul favorabil unei concepţ�ii extinse a securităţ�ii, pe de
o parte, ş� i o reprezentare la scară largă a teoriei complexului de

securitate î�n termeni militari ş� i politici, pe de altă parte. Această
î�ntrebare a rezultat î�n mod natural din două cărţ�i publicate
anterior (Buzan et al. 1990; Wæver et al. 1993). Prima dintre ele
era bazată pe complexul de securitate care are ca punct central
statul, iar a doua avea ca scop dezvăluirea componentei societale
E
a agendei extinse de securitate.
Teoria complexului tradiţ�ional de securitate are puterea
considerabilă de a explica ş� i de a prezice atât formarea tiparelor
AR
regionale durabile î�n relaţ�iile de securitate, precum ş� i a tiparelor
intervenţ�iei externe î�n aceste regiuni. Dar ar putea fi extinsă această
logică î�n sectoarele mai noi, având î�n vedere că importanţ�a relativă
a securităţ�ii militare ş� i politice a pierdut teren după sfârş� itul
Războiului Rece? Î�n procesul de lămurire a acestei î�ntrebări, am
considerat necesar să acceptăm provocarea că agenda extinsă
SH
de securitate este incoerentă din punct de vedere intelectual. Î�n
consecinţ�ă, proiectul a devenit mai ambiţ�ios, transformându-
se î�ntr-o consideraţ�ie generală asupra modului î�n care poate fi
î�nţ�eleasă ş� i analizată securitatea internaţ�ională, fără a pierde din
vedere scopul original.
Cea mai mare parte a conceptualizării ş� i a scrierii acestei
T
cărţ�i a fost o î�ntreprindere colectivă, toţ�i autorii având contribuţ�ii
substanţ�iale la fiecare capitol. Cu toate acestea, unele părţ�i au
amprente individuale distinctive. Barry Buzan a fost principalul
O
redactor al capitolelor 1, 3, 5 ş� i 9, a fost responsabil de abordarea

sectorială ş� i a deţ�inut responsabilitatea generală î�n editarea ş� i
coordonarea lucrării. Ole Wæver a fost principalul redactor al
N
capitolelor 2, 6, 7 ş� i 8, dar ş� i al celei de-a treia secţ�iuni a capitolului

9, ş� i a fost principalul „furnizor” al abordării securitizării î�n
definirea subiectului. Jaap de Wilde, cel mai nou membru al
grupului de cercetători de la Copenhaga, a fost redactorul principal
O
al capitolului 4 ş� i al primelor două secţ�iuni ale capitolului 8, a

avut contribuţ�ii substanţ�iale la capitolele 5 ş� i 9 ş� i i-a î�mpiedicat
pe ceilalţ�i doi autori să aibă poziţ�ii prea î�ncrezătoare cu privire la
D
premisele realiste.
Am primit ajutor substanț�ial î�n acest proiect. Î�n primul
rând, mulţ�umim Fritz Thyssen Stiftung, al cărei grant generos a
făcut posibil ca Buzan să-ş� i concentreze atenţ�ia asupra acestei
cărţ�i î�ntre anii 1995 ş� i 1996, ca noi să formăm o echipă de experţ�i
Prefaţă ◆ 11
care ne-a furnizat o cercetare atentă ş� i continuă, dar ş� i pentru

suportarea costurilor unui asistent de cercetare. Î�n al doilea
rând, î�i mulţ�umim lui Hakan Wiberg ş� i staff-ului de la Institutul
de Cercetare a Păcii din Copenhaga, care ne-a oferit o atmosferă
î�ncurajantă, stimulantă ş� i plăcută î�n care să lucrăm. Le mulţ�umim,
de asemenea, consultanţ�ilor noş� tri – Mohammed Ayoob, Owen
E
Greene, Pierre Hassner, Eric Helleiner, Andrew Hurrell ş� i Thomas
Hylland-Eriksen – care ne-au pus la dispoziţ�ie atât expertiza, cât ş� i
gândirea cuprinzătoare. Toţ�i aceş� ti consultanţ�i au făcut comentarii
AR
scrise extensive î�n procesul de scriere a acestei cărţ�i. Versiunea
finală poartă amprenta comentariilor lor, cu toate că nu deţ�in vreo
responsabilitate formală pentru cele prezente î�n această carte. Î�i
mulţ�umim ş� i Evei Maria Christiansen ş� i lui Mads Voge, asistenţ�ii
noş� tri de cercetare, care s-au ocupat de majoritatea problemelor
de logistică ş� i care au lucrat de multe ori până la ore î�naintate
SH
fără a se plânge. Î�ntr-un final, le mulţ�umim celor care ne-au oferit
voluntar comentarii pe parcurs ş� i ale căror cunoş� tinţ�e ne-au ajutat
să ne conturăm argumentele: Didier Bigo, Anne-Marie le Golannec,
Lene Hansen, Helge Hveem, Emile Kirschner, Wojciech Kostecki,
Graziana Miniotaite, Bjorn Moller, Marie-Claude Smouts, Michael
Williams, dar ş� i recenzorului nostru anonim de la Lynne Rienner
T
Publishers.
O
Barry Buzan
Ole Wæver
N
Jaap de Wilde
O
D
D
O
N
O
T
SH
AR
E
CAPITOLUL 1
E
AR
INTRODUCERE
SH
Scopul acestei cărţ�i este definirea unui nou cadru
comprehensiv pentru studiile de securitate. Abordarea noastră se
T
bazează pe munca celor care au î�ncercat, mai bine de un deceniu,
să pună la î�ndoială î�ntâietatea elementului militar ş� i a statului î�n
O
conceptualizarea securităţ�ii. Aceasta a provenit din diverse surse,

rareori coroborate. O parte a provenit dinspre domeniul politicilor
publice, organizaţ�iile reprezentative (inclusiv statul) î�ncercând fie
să obţ�ină recunoaş� terea intereselor lor, fie să se adapteze la noile
N
circumstanţ�e. Alte î�ntrebări au provenit din mediul academic: din

cercetarea păcii, de la miș� cările feministe, din economia politică
internaţ�ională ş� i din studiile de securitate ş� i strategice. Î�n general,
demersul lor a luat forma î�ncercărilor de a extinde agenda de
O
securitate, clamând statutul de probleme de securitate pentru

chestiuni din sectoarele economic, de mediu ş� i societal, dar ş� i
al celor militare ş� i politice care definesc studiile tradiţ�ionale de
D
securitate (cunoscute ş� i sub denumirea de studii strategice).

Î�n consecinţ�ă, î�n momentul de faţ�ă există două viziuni
asupra studiilor de securitate: cea nouă, a adepţ�ilor extinderii, ş� i
cea veche, a tradiţ�ionaliş� tilor1, centrată pe armată ş� i pe stat. Este
timpul să comparăm cele două viziuni ş� i să evaluăm costurile
ş� i beneficiile pe care le presupune fiecare. Acest lucru necesită

existenţ�a unor concepte unificatoare ș� i a unei metode de a
cerceta agenda extinsă î�ntr-o manieră coerentă. Este necesar, de
asemenea, să realizăm o clasificare a ceea ce este ş� i a ceea ce nu este
o problemă de securitate, să explicăm modul î�n care problemele
sunt securitizate ş� i să identificăm dinamicile de securitate ale
E
diferitelor tipuri de securitate, de la nivel local la nivel regional
ş� i global. Identificarea problemelor de securitate este uş� oară î�n
accepţ�iunea tradiţ�ionaliş� tilor, care echivalează securitatea cu
AR
problemele militare ş� i cu folosirea forţ�ei. Dar acest lucru este mai
dificil atunci când securitatea este scoasă din contextul militar.
Astfel, î�ș�i fac apariț�ia o serie de pericole intelectuale ş� i politice
atunci când cuvântul securitate este legat de o varietate tot mai
mare de probleme.
Următoarea secţ�iune a acestui capitol urmăreş� te dezbaterea
SH
dintre abordările noi ş� i cele tradiţ�ionale ale studiilor de securitate.
Următoarele două secţ�iuni definesc conceptele care structurează
analiza din acest volum. Prima defineş� te î�nţ�elegerea noastră
asupra nivelelor de analiză (locuri î�n spaţ�iu de la macro la micro,
î�n care pot fi găsite atât sursele explicaţ�iei, cât ş� i consecinţ�ele), iar
a doua se referă la sectoare (viziuni de ansamblu care selectează
T
un anumit tip de interacţ�iune). Restul părţ�ilor capitolului se referă
la regiuni, la modul î�n care ele relaţ�ionează cu nivelele analizei,
subliniind teoria complexului „clasic” de securitate ş� i revelând
O
unele dintre problemele î�ntâmpinate î�n procesul de extindere a

gândirii complexului de securitate î�n sectoarele netradiţ�ionale
(economic, social, de mediu).
N
Dezbaterea „extindere” versus „restrângere”

în studiile de securitate
O
Dezbaterea „extindere” versus „restrângere” s-a dezvoltat

din cauza insatisfacţ�iei faţ�ă de limitarea domeniului studiilor de
D
securitate impusă de obsesiile militare ş� i nucleare din timpul

Războiului Rece. Această nemulţ�umire a fost stimulată iniţ�ial
de dezvoltarea agendei economice ş� i de mediu î�n relaţ�iile
internaţ�ionale î�n anii ‘70 ş� i ‘80 ş� i mai târziu de creş� terea
î�ngrijorării faţ�ă de problemele de identitate ş� i de criminalitate
transnaţ�ională din anii ‘90. Extinderea provocată de aceste
Introducere ◆ 15
probleme a creat, la rândul ei, o reacţ�ie, ducând la apariţ�ia unor

voci care cereau limitarea studiilor de securitate la probleme
centrate î�n jurul ameninţ�ărilor sau a utilizării forţ�ei. Un argument
cheie a fost faptul că extinderea progresivă a domeniului studiilor
de securitate punea î�n pericol coerenţ�a intelectuală a securităţ�ii,
acordându-i un sens atât de larg î�ncât ar fi devenit de neî�nţ�eles.
E
Acest argument a mascat, probabil, o î�ngrijorare politică, de cele
mai multe ori nerostită, potrivit căreia faptul că problemele non-
militare puteau deveni probleme de securitate ar fi avut efecte
AR
nedorite ş� i contraproductive asupra î�ntregii lumi a relaţ�iilor
sociale ş� i internaţ�ionale (mai multe pe această temă î�n Capitolul
9).
Printre cei care au susţ�inut deschis extinderea domeniului
studiilor de securitate s-au numărat Ullman (1983); Jahn, Lemaitre
ş� i Wæver (1987); Nye ş� i Lynn Jones (1988); Matthews (1989);
SH
Brown (1989); Nye (1989); Crawford (1991); Haftendorn (1991);
Tickner (1992); ş� i Wæver et al. (1993), cei mai mulţ�i pornind de
la presiunea surselor noi de ameninţ�are, adesea non-militare. A
existat, de asemenea, o puternică legătură î�n economia politică
internaţ�ională care a interconectat tiparele din sectoarele militar
ş� i economic (Gilpin 1981; Crawford 1993, 1995; Gowa 1994;
T
Mansfield 1994). Buzan (1991) este un adept al extinderii, dar a
fost sceptic cu privire la perspectivele conceptualizării coerente
a securităţ�ii î�n sectorul economic (vezi ş� i Luciani 1989) ş� i de
O
mediu (vezi ş� i Deudney 1990). Buzan susţ�inea coroborarea unui

subdomeniu militar distinctiv al studiilor strategice cu studiile
de securitate extinse (1987; 1991, capitolul 10). Ullman (1983)
N
ş� i Buzan (1991, capitolul 3) au extins definiţ�ia ameninţ�ării de la

o formulare pur militară la una mai generală. Ceilalţ�i doi autori
ai aceste cărţ�i sunt, ş� i ei, adepţ�i ai extinderii, de Wilde având un
profil liberal-pluralist, iar Wæver autodeclarându-se realist post-
O
modernist.
Apărarea poziţ�iei tradiţ�ionaliste a pornit î�n momentul î�n
care Războiul Rece s-a î�ncheiat. Ş� i mai târziu au existat persoane
D
care au găsit argumente î�n favoarea restrângerii domeniului la

„orice se referă la prevenirea războiului nuclear î�ntre superputeri”
(Lebow 1988: 508). Dar pe măsură ce principala misiune a
comunităţ�ii strategice – analiza confruntării militare dintre Est
ş� i Vest – dispărea, a apărut o perioadă de dezorientare. Funcţ�ia
ş� i, implicit, statutul ş� i finanţ�area î�ntregului edificiu al studiilor

de securitate dezvoltate î�n timpul Războiului Rece păreau să fie
ameninţ�ate; astfel, abordarea militară a analizei strategice părea
extrem de vulnerabilă î�n faţ�a presiunii exercitate de adepţ�ii
extinderii. Reprezentativă pentru această perioadă a fost apariţ�ia
revistei Survival (31:6) din 1989, devotată integral „aspectelor
E
non-militare ale strategiei”.
Tradiţ�ionaliş� tii au reacţ�ionat prin reafirmarea argu-
mentelor convenţ�ionale cu privire la durabilitatea dominaţ�iei
AR
securităţ�ii militare (Gray 1994b). Î�n măsuri diferite, aceş� tia au
acceptat nevoia de a examina mai pe larg cauzele non-militare ale
conflictelor din sistemul internaţ�ional ş� i au î�ncercat î�ntr-o măsură
foarte mică să apere centralitatea statului î�n analiza de securitate,
î�ntr-o perioadă î�n care atât de mulţ�i actori non-statali aveau un
rol important î�n afacerile militare. Majoritatea tradiţ�ionaliş� tilor
SH
insistă asupra rolului definitoriu al conflictului militar î�n definirea
ș� i delimitarea securităţ�ii ş� i sunt pregătiţ�i să-ş� i diminueze concepţ�ia
centrată pe stat. Cu toate acestea, unii – Lahn, Lemaitre ş� i Wæver
(1987) ş� i Ayoob (1995) – susţ�in că sectorul politic primează, iar
Ayoob priveş� te statul ca element principal. Unii tradiţ�ionaliş� ti
(Chipman 1992; Gray 1992) au afirmat că era vorba doar de o
T
revenire la originile materiei, după limitarea nucleară artificială
din timpul Războiului Rece, dar strategia cheie a fost de a permite
extinderea doar î�n măsura î�n care ea putea fi legată de preocupările
O
despre ameninţ�are sau de utilizarea efectivă a forţ�ei î�ntre actorii

politici. Aş� a cum susț�inea Chipman (1992: 129):
N
Elementul care structurează analiza strategică trebuie

să fie posibila utilizare a forţei (...). Aspectele non-militare ale
securităţii pot ocupa o parte mai mare din timpul strategului,
dar nevoia popoarelor, a naţiunilor, a statelor sau a alianţelor
O
de a procura, a desfăşura, a angrena sau a retrage forţele

militare trebuie să rămână principalul scop al cercetărilor
analiştilor de strategie.
D
Cu toate că î�ncearcă î�n mod evident să prevină extinderea

subiectul, afirmaţ�ia lui Chipman este interesantă deoarece
se î�ndepărtează explicit de centrismul statal, recunoscând că
Introducere ◆ 17
popoarele ş� i naţ�iunile, dar ş� i statele ş� i alianţ�ele, pot utiliza forţ�a î�n

mod strategic î�n sistemul internaţ�ional.
Stephen Walt face, probabil, cea mai fermă afirmaţ�ie a
poziţ�iei tradiţ�ionaliste. El susţ�ine că studiile de securitate se referă
la fenomenul războiului ş� i pot fi definite ca „studiul ameninţ�ării,
al folosirii ş� i al controlului forţ�ei militare”. Î�mpotriva celor care
E
pledează pentru extinderea agendei de securitate î�n afara acestui
domeniu strict militar, el susţ�ine că un astfel de demers:
AR
Prezintă riscul de a extinde excesiv „studiile de
securitate”; urmând această logică, probleme precum poluarea,
bolile, abuzul asupra copiilor sau recesiunile economice ar
putea fi privite ca ameninţări la adresa „securităţii”. Definirea
domeniului în acest fel ar distruge coerenţa sa intelectuală şi
ar face mai dificilă proiectarea de soluţii pentru oricare din
SH
aceste probleme importante. (Walt 1991: 212-213)
Walt (1991: 227; vezi ş� i Dorff 1994; Gray 1994a) permite

existenţ�a „economiei ş� i securităţ�ii” î�n concepţ�ia sa, î�nsă doar
dacă ele sunt legate de probleme militare ş� i nu de securitatea
economică î�n sine.
T
Critica adusă de tradiţ�ionaliş� ti adepţ�ilor extinderii, potrivit
căreia aceş� tia riscă incoerenţ�a intelectuală, poate reprezenta
un argument puternic. Agenda extinsă lărgeş� te dimensiunea
O
cunoaş� terii ş� i a î�nţ�elegerii necesară pentru a cerceta studiile de

securitate. Mai î�ngrijorător este că aceasta mai prezintă două
probleme. Î�n primul rând, având î�n vedere funcţ�ia politică a
N
termenului de securitate, agenda extinsă sporeş� te nevoia de

mobilizare a statului î�ntr-o gamă mai largă de probleme. După
cum a subliniat Deudney (1990), acest lucru poate fi indezirabil
ş� i contraproductiv î�n sectorul de mediu, iar argumentaţ�ia poate
O
fi extinsă uş� or ş� i la alte sectoare. Î�n al doilea rând, agenda extinsă

tinde, aproape necugetat, să transforme „securitatea” î�ntr-un gen
de lucru universal pozitiv – condiţ�ia spre care toate relaţ�iile ar
D
trebui să tindă. Dar, după cum a afirmat Wæver (1995b), aceasta

este o poziţ�ie periculos de î�ngustă. Î�n cel mai bun caz, securitatea
este un fel de stabilizare a relaţ�iilor conflictuale sau ameninţ�ătoare,
deseori prin mobilizarea de urgenţ�ă a statului. Cu toate că
securitatea din relaţ�iile internaţ�ionale poate fi î�n general mai
bună decât insecuritatea (ameninţ�ări î�mpotriva cărora nu există

contramăsuri), o relaţ�ie sigură conţ�ine, totuş� i, conflicte serioase
– cu excepţ�ia celor î�mpotriva cărora au fost luate măsuri eficiente.
Chiar ş� i acest nivel de dezirabilitate poate fi pus la î�ndoială:
liberalii, de exemplu, susţ�in că o securitate economică prea mare
distruge mecanismele economiei de piaţ�ă. Securitatea nu trebuie
E
privită prea uş� or ca un lucru bun. Este mai bine, susţ�ine Wæver, să
se ţ�intească spre desecuritizare: scoaterea problemelor din sfera
urgenţ�elor ş� i plasarea lor î�n procesul normal de negociere al sferei
AR
politice.
Principalul scop al acestei cărţ�i este prezentarea unui
cadru bazat pe agenda extinsă, cadru care va î�ncorpora poziţ�ia
tradiţ�ionalistă. Suntem î�mpotriva concepţ�iei că nucleul studiilor
de securitate sunt războiul ş� i forţ�a ş� i că alte probleme sunt
relevante doar dacă au legătură cu acestea (cu toate că î�n viziunea
SH
lui Buzan [1991, capitolul 10] o astfel de abordare s-ar potrivi cu
ideea ca studiile strategice să rămână o specializare concentrată
pe problemele militare î�n cadrul noilor studii de securitate). Î�n
schimb, noi dorim să construim o viziune mai radicală a studiilor
de securitate, explorând ameninţ�ările la adresa obiectelor de
referinţ�ă ş� i securitizarea acestor ameninţ�ări, atât non-militare,
T
cât ş� i militare. Luăm î�n serios plângerile tradiţ�ionaliş� tilor cu
privire la incoerenţ�a intelectuală, dar nu suntem de acord cu
concepţ�ia că retragerea î�nspre nucleul militar este singura sau
O
cea mai bună modalitate de a lupta î�mpotriva acestei incoerenţ�e.

Urmărim coerenţ�a, dar nu prin î�ncadrarea securităţ�ii î�n sectorul
militar, ci prin explorarea logicii securităţ�ii î�nsăş� i pentru a afla ce
N
diferenţ�iază securitatea ş� i procesul de securitizare de elementele

pur politice. Această soluţ�ie oferă posibilitatea de a ne desprinde
de disputa actuală dintre cele două abordări.
Este nevoie să construim o conceptualizare a securităţ�ii
O
care să î�nsemne ceva mai clar decât orice ameninţ�are sau

problemă. Ameninţ�ările ş� i vulnerabilităţ�ile pot apărea î�n multe
zone, militare sau non-militare, dar pentru a conta ca probleme
D
de securitate ele trebuie să î�ndeplinească o serie de criterii stricte,

care le deosebesc de cursul normal al problemelor pur politice.
Ele trebuie etapizate ca ameninţ�ări existenţ�iale la adresa unui
obiect de referinţ�ă de către un actor al mediului de securitate care
generează, astfel, aprobarea măsurilor de urgenţ�ă î�n afara regulilor
Introducere ◆ 19
care s-ar impune î�n caz contrar. Aceste criterii sunt explicate pe
larg î�n Capitolul 2 ş� i arată cum poate fi extinsă agenda studiilor de
securitate fără a distruge coerenţ�a intelectuală a domeniului.
Nivele de analiză
E
Mai bine de trei decenii, dezbaterea asupra nivelelor de
analiză a fost tema centrală a teoriei relaţ�iilor internaţ�ionale
(Buzan 1994c; Onuf 1995). Nivelele există î�n toate tipurile de
AR
analiză a securităţ�ii, î�n dezbateri asupra obiectelor de referinţ�ă
preferate ale securităţ�ii (indivizi versus state) sau î�n aspecte
legate de cauzele războiului (structura sistemului versus natura
statelor versus natura umană). Având î�n vedere că proiectul
nostru a î�nceput cu î�ntrebări despre relaţ�ia dintre teoria securităţ�ii
SH
regionale ş� i agenda multisectorială de securitate, ş� i el, la rândul
lui, depinde de î�nţ�elegerea nivelelor de analiză. Î�n următoarele
capitole, vom folosi nivele de analiză î�n special pentru a localiza
actorii, obiectele de referinţ�ă ş� i dinamica interacţ�iunii care
operează î�n domeniul securităţ�ii.
Când vorbim de nivele, ne referim la obiectele analizei
care sunt definite î�n funcţ�ie de spaţ�iu, de la mic la mare. Nivelele
T
sunt locuri unde pot fi localizate atât rezultatele, cât ş� i sursele
explicaţ�iei. Teoriile pot sugera explicaţ�ii cauzale de la un nivel
O
la altul – de exemplu, de sus î�n jos, de la structura sistemului la

comportamentul unităţ�ii (ex. piaţ�a pentru firme, anarhia pentru
state) sau de jos î�n sus, de la natura umană la comportamentul
N
comunităţ�ilor umane, fie ele firme, state sau naţ�iuni. Dar nu există
nimic intrinsec î�n nivele care să sugereze un anumit tipar sau o
anumită prioritate a relaţ�iilor î�ntre ele. Nivelele sunt mai degrabă
referinţ�e ontologice ale locului unde se petrec lucrurile ş� i nu surse
O
de explicaţ�ie î�n sine.

Î�n studiul relaţ�iilor internaţ�ionale, cele mai frecvente cinci
nivele de analiză sunt:
D
1. Sisteme internaţ�ionale, respectiv cele mai mari

conglomerate de unităţ�i interdependente sau care
interacţ�ionează ş� i care nu au niciun sistem deasupra
lor. Î�n prezent, acest nivel cuprinde î�ntreaga planetă,
dar mai demult au existat simultan mai multe sisteme
internaţ�ionale, mai mult sau mai puţ�in separate (Buzan

ş� i Little 1994).
2. Subsisteme internaţ�ionale, respectiv grupuri de unităţ�i
din cadrul sistemului internaţ�ional care pot fi deosebite
de î�ntregul sistem prin natura particulară sau prin
intensitatea interacţ�iunilor sau a interdependenţ�ei lor.
E
Subsistemele pot fi coerente din punct de vedere teritorial,
caz î�n care sunt regionale (Asociaţ�ia Naţ�iunilor din Asia
de Sud-Est [ASEAN], Organizaţ�ia Unităţ�ii Africane [OAU])
AR
sau nu (Organizaţ�ia pentru Cooperare ş� i Dezvoltare
Economică, Organizaţ�ia Ţ� ărilor Exportatoare de Petrol),
caz î�n care nu sunt regiuni, ci simple subsisteme.
3. Unităţ�i, respectiv actori compuş� i din subgrupuri variate,
organizaţ�ii, comunităţ�i ş� i indivizi, suficient de coezive ş� i
SH
independente pentru a fi diferenţ�iate de altele ş� i pentru
a avea durabilitate la nivelele î�nalte (ex. state, naţ�iuni,
firme transnaţ�ionale).
4. Subunităţ�i, respectiv grupuri organizate de indivizi î�n
cadrul unor unităţ�i care sunt capabile (sau î�ncearcă) să
afecteze comportamentul unităţ�ii (ex. birocraţ�ii, grupuri
de lobby).
T
5. Indivizi, elementul de bază al majorităţ�ii analizelor din
ș� tiinţ�ele sociale.
O
Nivelele oferă un cadru î�n care se poate teoretiza; ele

nu sunt teorii. Ele permit localizarea surselor explicaţiilor
N
şi rezultatele din care sunt compuse teoriile. De exemplu,

neorealismul î�şi localizează sursa explicaţiilor (structura) la nivel
de sistem şi principalul rezultat (auto-ajutorare) la nivelul unităţii.
Politica birocratică î�şi localizează sursa explicaţiei (proces) la
O
nivelul subunităţii şi rezultatul (comportamentul iraţional) la

nivelul unităţii. Până la un punct, nivelele permit, de asemenea,
identificarea majorităţii actorilor, a forumurilor şi a altor elemente
D
implicate î�n relaţiile internaţionale. Unele organizaţii (ONU) şi

structuri (piaţa globală, societatea internaţională) operează la
nivel de sistem; altele (Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord,
Uniunea Europeană [UE], Acordul Nord-American de Comerţ Liber
[NAFTA], ASEAN) sunt î�n mod evident subsistemice. Dar nu este
Introducere ◆ 21
î�ntotdeauna posibilă identificarea clară a actorilor dintr-un anumit

nivel. Un grup de lobby precum sindicatul naţional al fermierilor
poate fi î�ncadrat clar la nivel de subunitate, dar organizaţiile
transnaţionale, precum Greenpeace sau Amnesty International, î�şi
î�ntretaie nivelele. Ele pot acţiona, î�n parte, la nivelul subunităţilor
şi, pe de altă parte, la nivelele subsistemelor şi sistemelor. Acelaşi
E
lucru este valabil î�n cazul firmelor multinaţionale.
Deoarece dezbaterea cu privire la nivelele de analiză î�n
relaţiile internaţionale a fost asociată cu neorealismul, ea a tins să
AR
reflecte centrismul statal al acelei teorii, imaginând subunităţile
ca făcând parte din state, iar subsistemele şi sistemele ca fiind
compuse din state. Pe această bază, schema nivelelor de analiză a
fost criticată pentru că î�ntărea centrismul statului şi presupunerile
interior-exterior tipice relaţiilor internaţionale (Walker 1993;
Onuf 1995). Din această perspectivă, schema nu este doar o
SH
tipologie inocentă şi abstractă, ci prezintă o ontologie specifică
ce ascunde vederii şi discriminează unităţile transnaţionale care
nu se potrivesc î�n această schemă. Dacă se doreşte structurarea
timpului şi spaţiului politic î�n anumite linii, schema nivelelor de
analiză î�n forma sa neorealistă va fi considerată problematică. Nu
este nevoie ca nivelele să privilegieze statele – nivelul unităţilor
T
poate cuprinde mai multe elemente decât statele. Având î�n vedere
că î�n acest proiect î�ncercăm să instituim o mai mare diversitate
de unităţi de securitate şi, din moment ce se poate spune că
O
orice unitate î�n sine are un interior şi un exterior (Wæver 1994,

î�n curs de apariț�ie-b), nu acceptăm această vastă versiune a
criticii. Acceptăm, î�nsă, faptul că î�n relaţiile internaţionale trebuie
N
conştientizată tendinţa schemei nivelelor de analiză de a î�ntări

gândirea centrată pe stat.
O
Sectoare
Ce î�nseamnă adoptarea unei agende mai diversificate, î�n care
D
problemele de securitate economică, societală ş� i de mediu merg

mână î�n mână cu cele militare ş� i politice? Conceperea securităţ�ii
î�n termeni de sectoare s-a dezvoltat î�n timpul ultimelor decenii ale
Războiului Rece, odată ce noi probleme au fost adăugate pe agenda
politico-militară. Practica de a recurge la sectoare este comună,
dar rareori explicitată. Realiş� tii, de la Morgenthau la Waltz, discută
î�n termenii teoriei politice, presupunând astfel că sectoarele sunt

semnificative din punct de vedere analitic. A devenit obiş� nuită,
î�n discuţ�iile despre relaţ�iile internaţ�ionale, calificarea identităţ�ii
sistemelor î�n funcţ�ie de sectoarele de activitate din cadrul lor,
precum î�n „sistemul economic internaţ�ional” sau „sistemul
politic internaţ�ional”. Michael Mann (1986, capitolul 1) priveş� te
E
puterea din perspectiva distincţ�iilor dintre ideologie, putere
economică, militară ş� i politică. Î�ntr-adevăr, î�ntreaga divizare î�n
discipline a ş� tiinţ�elor sociale ş� i a altor ş� tiinţ�e se bazează î�n mare
AR
parte pe o preferinţ�ă de a gândi din perspectiva sectoarelor – o
practică reflectată î�n discursul general, care presupune adeseori
că economia, societatea ş� i politica pot fi separate, fără a se gândi
prea mult asupra modalităţ�ii de a realiza acest lucru. Adoptarea
agendei extinse de securitate ne determină să reflectăm asupra a
ceea ce î�nseamnă sectoarele.SH
O modalitate de a privi sectoarele este aceea de a
considera că ele identifică anumite tipuri de interacţ�iune. Din
această perspectivă, sectorul militar constă î�n relaţ�ii de coerciţ�ie;
sectorul politic constă î�n relaţ�ii de autoritate, statut de guvernare
ş� i recunoaş� tere; sectorul economic constă î�n relaţ�ii comerciale,
producţ�ie ş� i finanţ�e; sectorul social presupune relaţ�ii de identitate
T
colectivă; sectorul de mediu constă î�n relaţ�iile dintre activitatea
umană ş� i biosfera planetei.
Buzan (1991: 19-20) a stabilit sectoarele analizei de
O
securitate după cum urmează:
În general, securitatea militară se referă la

N
interacţiunea pe două nivele a ofensivei armate şi a

capacităţii defensive a statelor şi a percepţiilor unui stat
asupra intenţiilor celuilalt şi viceversa. Securitatea politică se
referă la stabilitatea organizaţională a statelor, a sistemelor
O
de guvernare şi a ideologiilor care le conferă legitimitatea.

Securitatea economică se referă la accesul la resurse,
finanţe şi pieţe necesare să susţină nivele de trai acceptabile,
D
dar şi puterea statului. Securitatea societală se referă la

sustenabilitatea tiparelor lingvistice tradiţionale, a culturii şi a
religiei, identităţii naţionale şi tradiţiilor, în cadrul condiţiilor
acceptabile pentru evoluţie. Securitatea mediului se referă la
Introducere ◆ 23
conservarea biosferei locale şi globale ca principalul sistem de

susţinere de care depind toate activităţile umane.
Î�ntr-o lucrare mai recentă (Wæver et al. 1993: 24-27), am

modificat această afirmaţ�ie pentru a ne î�ndepărta de considerarea,
uneori implicită, alteori explicită, a statului ca obiect central de
E
referinţ�ă al tuturor sectoarelor. Pentru ca abordarea multisectorială
a securităţ�ii să aibă vreun sens, a trebuit să permitem existenţ�a
altor obiecte de referinţ�ă î�n afară de stat. Prezentul volum extinde
AR
acest argument.
Sectoarele trebuie să fragmenteze un î�ntreg î�n scopul
analizei prin selectarea unora dintre tiparele sale distinctive de
interacţ�iune. Dar elementele identificate de sectoare nu există
independent. Relaţ�iile de coerciţ�ie nu există î�n afara relaţ�iilor de
SH
schimb, a autorităţ�ii, a identităţ�ii sau a mediului. Sectoarele pot
identifica tipare distinctive, dar rămân părţ�i inseparabile ale unui
î�ntreg. Scopul selectării lor este doar reducerea complexităţ�ii ş� i,
implicit, facilitarea analizei.
Utilizarea sectoarelor reduce scopul cercetării la proporţ�ii
mai uș� or de gestionat, prin reducerea numărului de variabile
luate î�n calcul. Astfel, un economist priveş� te sistemele umane î�n
T
termenii bogăţ�iei ş� i dezvoltării accentuate ş� i justifică presupuneri
restrictive precum motivaţ�ia comportamentului prin dorinţ�a
de a maximiza utilitatea. Realistul politic priveş� te acelaş� i sistem
O
î�n termeni de suveranitate ş� i putere ş� i justifică presupuneri

restrictive precum motivaţ�ia sau comportamentul determinat
de maximizarea puterii. Strategul militar priveş� te sistemul î�n
N
termeni de capacitate ofensivă ş� i defensivă ş� i justifică presupuneri

restrictive, precum motivarea comportamentului prin calculele
avantajului coercitiv. Ecologiș� tii privesc sistemele î�n termenii
aspectelor ecologice ale civilizaţ�iei ş� i ai nevoii de realizare a
O
unei dezvoltări durabile. Î�n sectorul societal, un analist priveş� te

sistemele î�n funcţ�ie de tiparele identităţ�ii ş� i de dorinţ�a de a
menţ�ine independenţ�a culturală. Fiecare priveş� te î�ntregul, î�nsă
D
vede doar una din dimensiunile realităţ�ii acestuia.

Metoda analitică a sectoarelor î�ncepe, astfel, cu
fragmentarea, dar trebuie să se finalizeze cu reconstituirea
î�ntregului. Fragmentarea se realizează doar pentru a simplifica
ş� i pentru a clarifica. Pentru a atinge, î�nsă, un nivel de î�nţ�elegere,
este necesară reunificarea părţ�ilor ş� i studierea modului î�n care ele

relaţ�ionează, problemă pe care o vom trata î�n capitolul 8.
Regiuni
Interesul nostru faţ�ă de regiuni provine nu doar din
E
lucrările noastre anterioare asupra teoriei complexului regional
de securitate, dar ş� i din interesul cu privire la premisa conform
căreia, î�n lumea de după Războiul Rece, relaţ�iile internaţ�ionale vor
AR
dobândi un caracter mai regionalizat. Raţ�iunea din spatele acestei
presupuneri este că prăbuş� irea bipolarităţ�ii a î�ndepărtat principala
forţ�ă organizatoare la nivel global. Marile puteri rămase nu mai sunt
motivate de rivalităţ�i ideologice ş� i toate dau semne evidente că vor
să evite angajamente politice suplimentare, dacă interesele lor nu
SH
sunt afectate puternic ş� i imediat. Această situaţ�ie a dus la slăbirea
conducerii la nivel global ş� i, î�n consecinţ�ă, la ideea că, mai mult
decât oricând, regiunile vor trebui să-ş� i rezolve singure propriile
probleme. De asemenea, slăbirea angajamentului marilor puteri î�n
problema globală este concomitentă cu dezvoltarea puterilor din
majoritatea părţ�ilor lumii. Lunga perioadă a dominaţ�iei europene
ş� i occidentale este erodată treptat de dezvoltarea posibilităţ�ilor
T
industriale, militare ş� i politice a tot mai multor state ş� i popoare.
Regiunile sunt un tip special de subsisteme2. Gruparea pe
O
criterii geografice pare o caracteristică suficient de importantă a

subsistemelor internaţ�ionale: De ce ar tinde statele să formeze
grupări regionale? Se comportă alte unităţ�i î�n acest mod? Trebuie
N
să ne gândim doar la Uniunea Europeană, NAFTA, ASEAN, Asociaţ�ia

pentru Cooperare Regională î�n Asia de Sud, Forumul Pacificului de
Sud, Comunitatea de Dezvoltare Sud-Africană, OAU sau la altele
pentru a ne da seama de importanţ�a subsistemelor formate pe
O
criterii teritoriale. Regiunile sunt obiecte de analiză î�n sine, locuri

unde pot fi identificate consecinţ�ele ş� i sursele explicaţ�iilor. De ce
a apărut ş� i de ce se menţ�ine acest tip de subsistem teritorial (sau
D
o anumită variantă a sa) ca o trăsătură a sistemului internaţ�ional?

Probabil că cea mai bună explicaţ�ie a sistemelor statale
regionale poate fi extrasă din gândirea lui Hans Mouritzen (1995,
1997). El î�ncepe cu faptul simplu, dar rareori luat î�n seamă, că
unităţ�ile (statele) sunt mai degrabă fixe decât mobile. Î�n teoria
contemporană a relaţ�iilor internaţ�ionale, ideea că principalele
Introducere ◆ 25
unităţ�i politice nu sunt mobile este luată de bună, cu toate că nu a

fost î�ntotdeauna aş� a. Cu mii de ani î�nainte de secolul XV, triburile
barbare au fost un element important al sistemului internaţ�ional.
Aceste triburi se deplasau pe distanţ�e mari. Î�n acele vremuri,
acest lucru nu era neobiş� nuit. Mouritzen susţ�ine că, dacă unităţ�ile
sunt mobile, mediul fiecărei unităţ�i va constitui, după un anumit
E
timp, sistemul î�n sine, ş� i nu un anumit segment din acel sistem. De
asemenea, dacă unităţ�ile sunt imobile, fiecare va î�nfrunta un mediu
regional relativ stabil, format din cele mai importante unităţ�i din
AR
proximitatea geografică; fiecare unitate va fi caracterizată de o
locaț�ie specifică î�n structura sistemului (Mouritzen 1980: 172,
180).
Eş� ecul de a lămuri efectul unităţ�ilor imobile explică, î�n
parte, de ce nivelul subsistemelor a fost oarecum neglijat de
teoria relaţ�iilor internaţ�ionale. Hollis ş� i Smith (1991: 7-9), de
SH
exemplu, nici măcar nu menţ�ionează acest aspect î�n schema
lor. Identificarea mecanismului care formează regiunile atrage
atenţ�ia asupra nevoii de a acorda atenţ�ie aspectului regionalizării
nivelului subsistemelor î�n analiza securităţ�ii internaţ�ionale.
Această discuţ�ie se referă î�n principal la state, a căror
mobilitate/imobilitate e relativ clară. Argumentul lui Mouritzen,
T
cu accentul pe sectoarele politic ş� i militar, aduce justificări
suplimentare teoriei complexului de securitate clasic ş� i ne dă
indicii asupra modului î�n care putem î�ncepe să ne gândim la
O
relaţ�iile de securitate î�n alte sectoare. Î�n sectorul societal, de

exemplu, ne-am putea aş� tepta ca unităţ�i precum naţ�iunile să
demonstreze o imobilitate similară cu a statelor ş� i să găsim, astfel,
N
formaţ�iuni regionale î�n cadrul lor. Dar î�n sectorul economic unităţ�i
precum firmele sau găş� tile criminale pot fi extrem de mobile. Acolo
ne putem aş� tepta ca logica nivelelor sistemice să fie mai puternică
ş� i, astfel, să avem mai puț�in de-a face cu formaţ�iuni regionale.
O
Teoria „clasică” a complexului de securitate

D
Această secţ�iune rezumă teoria complexului de securitate

dezvoltată până î�n 1991 ş� i poate fi sărită de cei care sunt familiari
cu lucrările lui Buzan (1991, capitolul 5). Teoria complexului de
securitate a fost schiţ�ată pentru prima oară de Buzan î�n prima
ediţ�ie a volumului People, States and Fear din 1983 (pp. 105-115).
Teoria a fost aplicată Asiei de Sud ş� i Orientului Mijlociu (Buzan

1983), apoi a fost elaborată ş� i aplicată aprofundat î�n cazul Asiei
de Sud-Est (Buzan 1988). Vayrynen (1988), Wriggins (1992) ş� i
Ayoob (1995) au aplicat versiuni ale teoriei î�n mai multe cazuri cu
caracter regional, ş� i Wæver (1989b, 1993), Buzan ş� i colegii (1990),
Buzan ş� i Wæver (1992) ş� i Wæver ş� i colegii (1993) au utilizat-o
E
pentru a studia transformările suferite de Europa după Războiul
Rece. Cele mai recente actualizări ale teoriei au fost prezentate de
Buzan (1991, capitolul 5).
AR
Logica regiunilor de securitate se bazează pe faptul
că securitatea internaţ�ională este o chestiune de relaţ�ionare.
Securitatea internaţ�ională se referă î�n principal la modul î�n care
colectivităţ�ile umane relaţ�ionează unele cu celelalte când vine
vorba de ameninţ�ări ş� i vulnerabilităţ�i, chiar dacă, uneori se referă
la modul î�n care aceste colectivităţ�i relaţ�ionează cu ameninţ�ările
SH
din partea mediului natural. Accentul asupra naturii relaţ�ionale
a securităţ�ii este î�n conformitate cu scrierile despre studiile
de securitate (Herz 1950; Wolfers 1962; Jervis 1976), care au
subliniat dinamicile relaţ�ionale precum dilemele de securitate,
echilibrul puterii, cursele î�narmării ş� i regimurile de securitate.
Despre securitatea unui obiect izolat (ex: securitatea Franţ�ei) pot
T
fi spuse prea puţ�ine lucruri de interes; astfel, securitatea trebuie
studiată î�ntr-un context mai amplu.
Cel mai amplu context, cel global, este util î�n studierea
O
marilor puteri ş� i î�n analiza obiectelor de referinţ�ă sistemice

(mediul global, economia mondială, societatea internaţ�ională).
Î�n modelul tradiţ�ional al analizei de securitate (politico-militar),
N
securitatea globală este insuficient integrată pentru a avea logică

pentru majoritatea unităţ�ilor: securitatea Togo-ului sau a kurzilor
se deteriorează, î�n timp ce cea a Argentinei sau a Israelului se
î�mbunătăţ�eş� te, iar cea a Suediei sau a Japoniei rămâne neschimbată
O
– fără ca oricare dintre aceste situaţ�ii să fie afectată de celelalte.

Raţ�iunea din spatele teoriei clasice a complexului de securitate este
că, pentru majoritatea actorilor de la nivelul unităţ�ilor, securitatea
D
politico-militară se î�ncadrează î�n mănunchiuri de mărime medie,

iar teoria cea mai relevantă este cea care se referă la nivelul
regional. Una din problemele pe care le vom trata î�n această carte
este dacă această raţ�iune rămâne adevărată î�n cadrul abordării
multisectoriale.
Introducere ◆ 27
Teoria clasică a complexului de securitate afirmă existenţ�a

subsistemelor regionale ca obiecte ale analizei de securitate ş� i
oferă un cadru analitic de lucru cu aceste sisteme. De asemenea, ca
ş� i majoritatea lucrărilor tradiţ�ionaliste î�n acest domeniu, teoria s-a
concentrat î�n primul rând pe stat ca unitate cheie ş� i pe sectoarele
politic ş� i militar. Acest cadru a fost proiectat pentru a sublinia
E
autonomia relativă a relaţ�iilor de securitate regională ş� i pentru
a plasa aceste relaţ�ii î�n contextul unităţ�ii (statul) ş� i a nivelelor
sistemului. Unul din scopurile sale a fost de a le oferi specialiş� tilor
AR
din domeniu limbajul ş� i conceptele care să faciliteze studiile
comparative î�ntre regiuni, care sunt o slăbiciune importantă
a literaturii existente. Un alt scop a fost cel de a contrabalansa
tendinţ�a teoreticienilor puterii de a subestima importanţ�a
nivelului regional î�n problemele de securitate internaţ�ională.
Această tendinţ�ă a fost exagerată de dezvoltarea neorealismului
SH
la sfârş� itul anilor ’70 (Waltz 1979), care s-a concentrat exclusiv
pe structura puterii la nivelul sistemului. Pare probabil ca
această tendinţ�ă să se diminueze odată cu dispariţ�ia bipolarităţ�ii
accentuate la nivelul sistemului ş� i cu apariţ�ia unei structuri mai
difuze a puterii internaţ�ionale.
Toate statele din sistem sunt interconectate î�ntr-o ţ�esătură
T
de interdependenţ�ă de securitate. Dar, din cauză că majoritatea
ameninţ�ărilor politice ş� i militare se „deplasează” mai uş� or pe
distanţ�e scurte decât pe distanţ�e lungi, insecuritatea este deseori
O
asociată cu proximitatea. Majorităţ�ii statelor le e frică mai

degrabă de vecinii lor decât de puterile mai î�ndepărtate; astfel,
interdependenţ�a de securitate din sistemul internaţ�ional este
N
departe de a fi uniformă. Tiparul normal al interdependenţ�ei

î�ntr-un sistem internaţ�ional divers din punct de vedere geografic,
dar ş� i anarhic, este una bazată pe clustere regionale, pe care le
denumim complexe de securitate. Interdependenţ�a de securitate
O
este evident mai intensă î�ntre statele din interiorul unor astfel
de complexe decât î�ntre statele din afara lor. Complexele de
securitate se referă la intensitatea relativă a relaţ�iilor de securitate
D
interstatale care formează tipare regionale distincte, configurate

atât de distribuţ�ia puterii, cât ş� i de relaţ�iile istorice de amiciţ�ie
sau inamiciţ�ie. Un complex de securitate este definit ca un grup
de state ale căror percepţ�ii ş� i preocupări majore de securitate
sunt atât de interconectate î�ncât problemele lor de securitate
internaţ�ională nu pot fi analizate sau rezolvate independent.

Dinamica formării ş� i structura unui complex de securitate sunt
generate de statele din cadrul complexului – de percepţ�iile lor de
securitate ş� i de interacţ�iunile reciproce. Complexele individuale
de securitate sunt trăsături durabile, dar nu permanente ale
sistemului internaţ�ional. Teoria afirmă că î�ntr-un sistem anarhic ş� i
E
divers din punct de vedere geografic complexele de securitate sunt
trăsături normale ş� i de aş� teptat; dacă acestea nu sunt prezente,
trebuie să se ş� tie de ce.
AR
Deoarece sunt formate din grupări locale de state,
complexele clasice de securitate nu au numai un rol central
î�n relaţ�iile dintre membrii lor; ele condiţ�ionează crucial, dacă
este cazul, modul î�n care puterile externe penetrează regiunea.
Dinamica internă a complexelor de securitate poate fi localizată
de-a lungul unui spectru î�n funcţ�ie de ceea ce defineş� te inter-
SH
dependenţ�a de securitate: amiciţ�ia sau inamiciţ�ia. La polul negativ
se află formarea conflictelor (Senghaas 1988; Vayrynen 1984),
î�n care interdependenţ�a se naş� te din frică, rivalitate ş� i percepţ�ii
reciproce de ameninţ�are. La mijloc se situează regimurile de
securitate (Jervis 1982), î�n care statele se tratează reciproc
ca potenţ�iali duş� mani, dar au î�ncheiat acorduri de asigurare
T
cu scopul de a reduce dilema de securitate dintre ele. La polul
pozitiv al spectrului se află o comunitate pluralistă de securitate
(Deutsch et alli 1957: 1-4), î�n care statele nu mai aş� teaptă ş� i nu se
O
mai pregătesc de utilizarea forţ�ei î�n relaţ�iile dintre ele. Integrarea

regională va elimina un complex de securitate cu aceleaş� i limite,
transformându-l dintr-un subsistem anarhic de state î�ntr-un
N
singur actor mai mare î�n cadrul sistemului. Integrarea regională

a membrilor unui complex va transforma structura de putere a
respectivului complex.
Potrivit teoriei, complexele de securitate, asemenea
O
echilibrului puterii, sunt produsul intrinsec al sistemelor

internaţ�ionale anarhice. Există două condiţ�ii î�n care un complex
de securitate nu poate exista. Î�n primul rând, î�n unele zone statele
D
locale au atât de puţ�ine capacităţ�i î�ncât puterea lor se proiectează

puţ�in sau chiar deloc î�n afara propriilor graniţ�e. Aceste state au
perspective de securitate direcţ�ionate spre interior ş� i î�ntre ele
nu există o interacţ�iune de securitate suficient de mare pentru
a genera un complex local. A doua condiţ�ie apare atunci când
Introducere ◆ 29
prezenţ�a directă a puterilor externe î�ntr-o regiune este atât de

mare î�ncât suprimă dinamica de securitate dintre statele locale.
Această condiţ�ie este denumită acoperire, care implică î�n mod
normal staţ�ionarea de forţ�e armate î�n zona acoperită de marile
puteri care intervin ş� i este deosebită de procesul normal de
intervenţ�ie a marilor puteri î�n problemele complexelor locale de
E
securitate. Intervenţ�ia î�ntăreş� te, de obicei, dinamica securităţ�ii
locale; acoperirea le subordonează tiparului mai larg al rivalităţ�ilor
dintre marile puteri ş� i poate chiar să le facă să dispară. Cele mai
AR
elocvente exemple de acoperire sunt perioada de colonialism
european î�n ceea ce numim acum Lumea a Treia ş� i dominaţ�ia
rivalităţ�ii dintre superputerile de după cel de-Al Doilea Război
Mondial asupra dinamicii europene de securitate. Sub acoperire
nu se poate distinge clar dinamica locală de securitate, neputând
fi identificat, astfel, un complex local; tot ceea ce se ş� tie este care a
SH
fost dinamica locală î�nainte de acoperire.
Complexele de securitate sunt subsisteme – anarhii î�n
miniatură – de sine stătătoare ş� i, î�n analogie cu sistemele pline, ele
au propria lor structură. Deoarece complexele de securitate sunt
trăsături mai degrabă durabile decât permanente ale anarhiei
generale, dacă le privim ca pe subsisteme cu structură proprie
T
ş� i cu tipare de interacţ�iune putem avea un punct de referinţ�ă
cu ajutorul căruia să identificăm ş� i să evaluăm schimbările din
tiparele securităţ�ii regionale.
O
Structura esenţ�ială este standardul după care pot fi evaluate

schimbările semnificative î�n complexul clasic de securitate. Cele
trei componente cheie ale structurii esenţ�iale ale unui complex
N
de securitate sunt (1) aranjarea unităţ�ilor ş� i diferenţ�ele dintre

ele (acelaş� i lucru este valabil ş� i pentru sistemul internaţ�ional ca
î�ntreg, nefiind astfel o variabilă semnificativă la nivel regional), (2)
tiparele de amiciţ�ie ş� i inamiciţ�ie ş� i (3) distribuirea puterii î�ntre
O
principalele unităţ�i. Modificări majore aduse oricăreia din aceste

componente ar necesita, î�n mod normal, o redefinire a complexului.
Această abordare permite analiza securităţ�ii regionale atât
D
î�n termeni dinamici, cât ş� i statici. Dacă privim complexele de

securitate ca structuri, putem să observăm consecinţ�ele care
rezultă fie din efectele structurale, fie din procesele de schimbare
structurală.
Schimbările care afectează complexele de securitate

locale sunt de obicei numeroase ş� i continue. Relativitatea puterii
este permanentă ş� i chiar ş� i tiparele de amiciţ�ie ş� i inamiciţ�ie se
modifică ocazional. Î�ntrebarea este: susţ�in astfel de schimbări
structura esenţ�ială sau o î�mping spre o anumită transformare?
Există patru opţ�iuni structurale de evaluare a impactului unei
E
schimbări asupra unui complex de securitate: menţ�inerea status
quo-ului, transformarea internaţ�ională, transformarea externă ş� i
acoperirea.
AR
Menţ�inerea status quo-ului presupune ca structura
esenţ�ială a complexului – distribuţ�ia de putere ş� i tiparul ostilităţ�ii
– să rămână intactă. Această consecinţ�ă nu î�nseamnă că nu a avut
loc nicio schimbare. Î�nseamnă, mai degrabă, că schimbările care
au apărut au tins, î�n mare, fie să susţ�ină, fie să nu submineze serios
structura. SH
Transformarea internă a unui complex local apare atunci
când structura sa esenţ�ială se schimbă î�n contextul graniţ�ei sale
exterioare. O astfel de schimbare poate fi rezultatul integrării
politice, al modificării decisive a distribuț�iei puterii sau al
alternanţ�elor majore î�n tiparul amiciţ�ie/inamiciţ�ie.
Transformarea externă apare atunci când structura
T
esenţ�ială a unui complex este modificată fie prin expansiunea, fie
prin contragerea graniţ�elor sale exterioare. Modificările minore
ale graniţ�elor pot să nu afecteze semnificativ structura esenţ�ială.
O
Adăugarea sau î�nlăturarea statelor mari are, totuş� i, un impact

substanţ�ial atât asupra distribuţ�iei puterii, cât ş� i asupra tiparului
amiciţ�ie/inamiciţ�ie.
N
Acoperirea presupune acţ�iunea uneia sau mai multor

puteri externe î�n complexul regional, acţ�iune ce are ca efect
suprimarea dinamicii securităţ�ii indigene. După cum am mai spus,
această situaţ�ie este deosebită de procesul normal de intervenţ�ie a
O
marilor puteri î�n problemele complexelor regionale de securitate.

Odată ce a fost stabilit nivelul regional, poate fi schiţ�ată toată
paleta de straturi care cuprind un cadru analitic comprehensiv
D
pentru securitate. La cel mai de jos nivel se află mediul de securitate

domestic al statelor individuale ş� i al societăţ�ilor. Urmează apoi
complexele regionale de securitate. Ne-am aş� tepta ca relaţ�iile
de securitate să fie relativ intense î�n cadrul acestor complexe
ş� i relativ subjugate, dar î�n anumite circumstanţ�e poate apărea
Introducere ◆ 31
o interacţ�iune semnificativă î�ntre graniţ�ele de indiferenţ�ă care

deosebesc un complex de altul. Astfel, relaţ�iile dintre complexele
de securitate cuprind ş� i un strat care devine important dacă
urmează să aibă loc schimbări majore î�n tiparul complexelor de
securitate. La nivelul superior se găseş� te un complex mai mare, al
marilor puteri, care constituie nivelul sistemului. Ne-am aş� tepta
E
ca relaţ�iile de securitate dintre marile puteri să fie intense ş� i să
penetreze î�ntr-un anumit grad problemele complexelor locale.
Metoda de analiză din acest cadru are principalul scop de a
AR
î�nţ�elege dinamica de securitate a fiecărui nivel ş� i de a vedea cum
interacţ�ionează tiparele de la fiecare nivel.
Î�ntr-un anumit sens, complexele de securitate sunt
construcţ�ii teoretice pe care analistul le impune asupra „realităţ�ii”.
Dar î�n cadrul teoriei ele au un statut ontologic: ele reflectă o tipizare
observabilă a politicilor globale ş� i nu pot fi, astfel, construite la
SH
î�ntâmplare. Se poate discuta asupra interpretării corecte a liniilor
de demarcaţ�ie, dar nu poate fi folosit termenul de complex de
securitate pentru a descrie orice grup de state (Norden, Pactul
de la Varş� ovia, membrii Tratatului de Neproliferare). Trebuie
să existe un tipar teritorial distinctiv al interdependenţ�ei care
să deosebească membrii unui complex de securitate de alte
T
state vecine. Acest tipar trebuie să fie suficient de puternic î�ncât
criteriile de incluziune ş� i excluziune să fie clare3. Astfel, există un
complex de securitate european, dar nu ş� i unul nordic (deoarece
O
Norden este parte a unui tipar mai larg de interdependenţ�ă

de securitate), un complex al Orientului Mijlociu, dar nu unul
mediteranean (deoarece statele mediteraneene fac parte din alte
N
complexe regionale). Asia de Sud este un exemplu de complex de

securitate centrat pe rivalitatea dintre India ş� i Pakistan, Birmania
având funcţ�iunea de graniţ�ă cu complexul din Asia de Sud-
Est, Afganistanul delimitând graniţ�a cu complexul din Orientul
O
Mijlociu, iar China conturându-se ca mare putere cu potenț�ial de

intervenț�ie.
Teoria clasică a complexelor de securitate distrage atenţ�ia
D
de la extremele securităţ�ii naţ�ionale ş� i globale ş� i se concentrează

pe regiuni, unde aceste două extreme se î�ntrepătrund ş� i unde
au loc majoritatea acţ�iunilor. Teoria complexului de securitate
conectează ş� i studiile condiţ�iilor interne ale statelor, relaţ�iile
dintre statele regiunii, dintre regiuni ş� i marile puteri globale. Mai
ambiţ�ios, aş� a cum a fost demonstrat î�n cartea noastră din 1990
(Buzan et al.), teoria complexului de securitate poate fi utilizată
pentru a genera scenarii definitive ş� i pentru a structura studiul ş� i
predicţ�iile legate de posibilităţ�ile de stabilitate ş� i schimbare. Teoria
oferă conceptele descriptive pentru analiza statică ş� i dinamică ş� i
punctele de referinţ�ă pentru localizarea schimbărilor survenite
E
î�n structura relaţ�iilor de securitate internaţ�ională. Odată ce a fost
identificată structura unui anumit complex, ea poate fi folosită
pentru a reduce numărul posibilităţ�ilor de schimbare. Teoria este
AR
prescriptivă până la punctul î�n care identifică domeniile potrivite
(ş� i nepotrivite) de acţ�iune ş� i sugerează o paletă de stări (formarea
conflictelor, regimul de securitate, comunitatea de securitate) care
pot servi drept cadru pentru gândirea obiectivelor politicilor.
SH
Dincolo de teoria clasică a complexului
de securitate
Abordarea clasică a analizei securităţ�ii regionale caută
tipare de interdependenţ�ă î�n securitate suficient de clare pentru
a distinge un grup de unităţ�i de vecinii săi (Buzan, Jones ş� i
Little 1993, capitolul 5). Complexele de securitate sunt formate
T
din interior spre exterior, prin interacţ�iuni î�ntre unităţ�ile lor
constitutive. Deoarece teoria clasică a complexului de securitate a
O
fost destinată gândirii asupra sectoarelor politic ş� i militar, statele

au reprezentat obiectele lor de referinţ�ă. Regiunile de securitate
au avut, astfel, următoarele caracteristici:
N
1. Au fost compuse din două sau mai multe state.

2. Aceste state au constituit un grup coerent din punct de
vedere geografic (deoarece ameninţ�ările din aceste
O
sectoare se transmit mai uş� or pe distanţ�e scurte decât pe

distanţ�e mari).
3. Relaţ�ia dintre aceste state a fost marcată de interdependenţ�ă
D
î�n domeniul securităţ�ii, care putea fi pozitivă sau negativă,

dar care trebuia să fie suficient de puternică î�ntre ele
decât î�ntre ele ş� i statele externe.
Introducere ◆ 33
4. Tiparul de interdependenţ�ă î�n domeniul securităţ�ii trebuia

să fie profund ş� i durabil (mai mult decât o singură
interacţ�iune), chiar dacă nu permanent.
Cu alte cuvinte, regiunile de securitate erau un tip de

subsisteme politice internaţ�ionale ş� i erau microversiuni relativ
E
autonome ale sistemului politic internaţ�ional î�n cadrul căruia
funcţ�ionau. Deoarece unităţ�ile de analiză erau statele, regiunile de
securitate au tins să fie un fenomen destul de amplu. Majoritatea
AR
complexelor de securitate au fost continentale ş� i subcontinentale:
Asia de Sud, Orientul Mijlociu, Africa de Sud, Europa, America de
Sud etc.
O modalitate prin care această carte trece de teoria clasică
a complexului de securitate (CSCT) este extinderea analizei spre
SH
o gamă mai largă de sectoare. Cât de perceptibile sunt tiparele
regionale atunci când nu ne mai limităm la state ş� i la privilegiile
sectoarelor politic ş� i militar? Va genera dinamica de securitate din
sectoarele non-tradiţ�ionale formaţ�iuni regionale semnificative sau
logica lor de securitate le va plasa punctul de atenţ�ie spre sistemul
superior sau spre nivelele mai joase (subunităţ�i)? Vor prezenta
celelalte sectoare dinamici preponderent globale, locale, dezordine
T
sau ce altceva? Răspunsurile la aceste î�ntrebări vor depinde de
doi factori: dacă unităţ�ile relevante sunt fixe sau mobile ş� i dacă
O
ameninţ�ările ş� i vulnerabilităţ�ile sunt influenţ�ate de distanţ�ă. Dacă

unităţ�ile nu sunt fixe ş� i dacă ameninţ�ările nu sunt influenţ�ate de
distanţ�ă, logica regionalizării poate fi slabă. Chiar dacă î�ntâlnim
N
„regiuni” î�n mai multe sau î�n toate sectoarele, se vor alinia ele – de
exemplu, sunt regiunile din sectorul de mediu aceleaş� i cu cele din
sectorul politic? Se vor grupa sectoarele de mediu, de exemplu, î�n
jurul mărilor (Mediteraneană, Baltică, Neagră, a Japoniei etc.) ş� i al
O
râurilor (Nil, Eufrat, Iordan), iar cele politic ş� i social vor fi ele mai
degrabă grupate pe sol ş� i continente? Descoperirea răspunsurilor
la aceste î�ntrebări este misiunea capitolelor 3-7, iar î�n capitolul 8
sunt rezumate concluziile.
D
Î�n mod logic, există două modalităţ�i de a deschide teoria

complexului de securitate ş� i altor sectoare decât cele militar ş� i
politic ş� i altor actori decât statele:
1. Complexe omogene. Această abordare pleacă de la premisa

„clasică” potrivit căreia complexele de securitate se
concentrează î�n sectoare specifice ş� i sunt compuse,
astfel, din forme specifice de interacţ�iune î�ntre tipuri
similare de unităţ�i (ex: rivalităţ�ile de putere dintre state).
Această logică duce la diferite tipuri de complexe care
E
apar î�n diferite sectoare (ex: complexe militare formate
predominant din state, un complex social de unităţ�i
bazate pe identitate ş� i altele asemenea).
AR
2. Complexe eterogene. Această abordare abandonează
premisa potrivit căreia complexele de securitate sunt
„blocate” î�n anumite sectoare. Ea presupune că logica
regională poate integra mai multe tipuri de actori care
interacţ�ionează î�n două sau mai multe sectoare (ex: state
SH
+ naţ�iuni + firme + confederaţ�ii care interacţ�ionează î�n
sectoarele politic, economic ş� i social).
Nu există un motiv de a alege î�ntre aceste alternative. Î�n

principiu, ambele sunt posibile, iar analistul trebuie să determine
care alternativă se potriveş� te cazului studiat.
Complexele de securitate au avantajul de a conecta actorii
T
de-a lungul sectoarelor, permiţ�ându-i analistului să î�ş�i facă o
imagine clară ş� i să urmărească î�ntrepătrunderile inevitabile dintre
O
sectoare (impactul militar asupra dezvoltării economice etc.).

A, B, C ş� i D ar putea fi naţ�iuni, state sau instituţ�ii supranaţ�ionale
precum UE, iar dinamica de securitate a Europei poate fi î�nţ�eleasă
N
cel mai bine ca o constelaţ�ie de temeri de securitate ş� i interacţ�iuni

î�ntre naţ�iuni, state ş� i UE (Wæver et alli 1993, capitolul 4; Wæver
1996b, î�n curs de apariț�ie-a). O logică similară ar putea fi aplicată
Orientului Mijlociu, unde complexul de securitate conţ�ine atât
O
state, cât ş� i naţ�iuni (ex: kurzi, palestinieni).

Complexele de securitate omogene (care ar include
modelul clasic politico-militar, dominat de stat) necesită
D
construcţ�ia de cadre separate pentru fiecare sector. Ele oferă

posibilitatea de a izola dinamica de securitate specifică fiecărui
sector (politico-militar, economic, social etc.), dar ele prezintă,
de asemenea, provocarea reasamblării cadrelor separate î�ntr-o
imagine holistică ş� i pericolul ca legăturile dintre sectoare să fie
pierdute sau î�ncurcate. Privind complexele de securitate sector cu
Introducere ◆ 35
sector, pot fi identificate tipare care nu se aliniază. Î�n capitolele

ce urmează, vom urma această abordare deoarece este nevoie
să explorăm dinamica de securitate a sectoarelor, prea puţ�in
î�nţ�eleasă, dar ş� i pentru că pare cea mai bună metodă de a stabili
cadrul. Acest lucru nu ar trebui interpretat ca o privilegiere a
abordării omogene î�n faţ�a celei eterogene, după cum va reieş� i din
E
capitolul 8.
Fiecare dintre capitolele care se referă la sectoare conţ�ine
o subsecţ�iune care enunţ�ă două î�ntrebări: unde sunt localizate
AR
predominant dinamicile de securitate ale acestui sector? ş� i care
sunt tendinţ�ele? Sunt ele regionale, globale sau locale? Două
tipuri de consideraţ�ii afectează modul î�n care răspundem la
aceste î�ntrebări. Prima este natura cauză-efect a problemelor
î�n jurul cărora are loc securitizarea: condiţ�iile care facilitează
securitizarea. A doua este procesul de securitizare î�n sine.
SH
Condiţ�iile care facilitează securitizarea sunt uneori localizate
la un anumit nivel, alteori nu. Problemele au un caracter global
evident atunci când au cauze ş� i efecte globale – de exemplu,
modificările temperaturii globale, creş� terea nivelului mărilor etc.
Ele sunt locale atunci când au cauze ş� i efecte locale – de exemplu,
poluarea apei cu deş� euri industriale sau scurgeri din canalizare.
T
Poluarea apei poate apărea î�n multe locuri, dar acest lucru nu o
face o problemă globală. Utilizăm termenul î�n unele locuri, dar
mai degrabă î�n cazul unor probleme locale. Diferenţ�a nu constă î�n
O
faptul că poluarea este resimţ�ită la nivel local – ş� i î�n cazul creş� terii
nivelului mării este la fel -, ci î�n faptul că aceste cazuri pot apărea
separat. Creş� terea nivelului mării este, î�n schimb, un fenomen
N
integrat; este imposibil ca el să apară doar î�ntr-o anumită regiune.

Dar, î�n principiu, cauzele sale pot fi locale, fiind determinate, de
exemplu, de consumul de energie dintr-o anumită ţ�ară.
Nivelele pot fi amestecate ş� i pot avea, de exemplu,
O
cauze locale ş� i efecte globale (exemplul de mai sus) sau cauze

globale ş� i efecte locale (precum găurile din stratul de ozon). Cu
toate acestea, această situaţ�ie se referă la nivelul problemei, nu
D
neapărat la securitizarea sa. La fel ca î�n cazul teoriei complexului

de securitate, cel mai important criteriu este care actori sunt, de
fapt, legaţ�i prin interese reciproce de securitate. Dacă puterile
din Orientul Mijlociu s-ar bloca î�ntr-o rivalitate de securitate ş� i
ar forma un complex de securitate, este irelevant dacă analiş� tii
pot spune că „adevărata” ameninţ�are la adresa acestor puteri

vine dinspre Rusia sau SUA. Dacă actorii iau măsuri majore de
securitizare astfel î�ncât Orientul Mijlociu să devină mai unit, el va
constitui un complex regional de securitate.
Mai general, criteriul după care se poate răspunde la
problema nivelelor este, î�n ultimă instanţ�ă, politic: ce grup de
E
actori se formează î�n jurul acestei probleme. Natura problemei
– cauzele ş� i efectele – pot indica adesea nivelul cel mai probabil,
dar nu aceasta este cea care răspunde, î�n final, la î�ntrebare.
AR
Î�n procesul de securitizare, elementul cheie este pentru cine
devine securitatea o problemă ș� i î�n raport cu cine. De exemplu,
o lipsă a apei ar putea deveni o problemă securitizată la nivel
global, î�nsă marile lupte vor fi purtate cel mai probabil la nivel
regional. Puterile din avalul ş� i cele din amontele unui râu, dar
ş� i alţ�i potenţ�iali beneficiari ai acestuia, se vor considera atât
SH
ameninţ�ări, cât ş� i potenţ�iali aliaţ�i, ceea ce ar putea cu alte rivalităţ�i
ş� i grupuri din regiune, angrenându-se î�ntr-un complex regional
de securitate, mai general. Rezultatul nu este determinat doar
de natura problemei: dacă toate statele din aval s-ar putea uni
ş� i ar insista pentru existenţ�a unor regulamente globale asupra
utilizării apei, ele ar putea securitiza problema la nivel global.
T
Consecinţ�ele care se materializează sunt rezultatul politicii, iar
răspunsul nostru î�n chestiunea nivelelor trebuie să aibă î�n vedere
adevăratele acţ�iuni de securitizare, ş� i nu doar calităţ�ile obiective
O
ale problemei. Trăsătura definitorie este dimensiunea grupului de

securitate care se formează î�n jurul problemei.
Deoarece optăm pentru abordarea omogenă din punctul
N
de vedere al sectoarelor î�n capitolele 3-7, există o problemă î�n

definirea exactă a sensului regiunii ş� i, mai general, a nivelelor. Î�n
linia schemei prezentate la secţ�iunea „Nivele ale analizei”, am fi
preferat să privim regiunile ş� i unităţ�ile î�n termeni potriviţ�i fiecărui
O
sector. Astfel, î�n sectoarele militar ş� i politic, unităţ�ile ar fi statele,

iar regiunile ar fi grupuri de state adiacente, dar î�n sectorul social
unităţ�ile ar fi naţ�iunile, iar regiunile, grupuri de naţ�iuni adiacente.
D
Problema acestei abordări este faptul că unităţ�ile ş� i regiunile

pot î�nsemna foarte multe lucruri î�n diferite sectoare: unitatea
politico-militară a Nigeriei, de exemplu, poate conţ�ine mai multe
„regiuni” sociale. Vom adopta, astfel, un cadru centrat pe stat î�n
scopul de a obţ�ine o scară fixă după care să măsurăm nivelele.
Introducere ◆ 37
Î�n consecinţ�ă, vom obţ�ine consistenţ�a sensului regiunii utilizând

sensul politic, definit de stat, al termenului ca măsură standard,
indiferent de sectorul despre care discutăm. Scopul nostru nu
este să determinăm sau să privilegiem statul ca actor, ci doar să
obţ�inem consistenţ�ă î�n discuţ�ie. Există ş� i alte unităţ�i, dar doar una
este aleasă ca instrument de măsurare.
E
Astfel, prin regiune ne referim la un teritoriu coerent din
punctul de vedere al spaț�iului, compus din două sau mai multe
state. Subregiunea este o parte a unei astfel de regiuni ş� i poate
AR
cuprinde mai multe state (dar mai puţ�ine decât numărul total al
statelor din regiune) sau poate avea o compoziţ�ie transnaţ�ională
(un ansamblu de state, părţ�i ale unor state sau ambele).
Microregiunile se referă la nivelul subunitar din cadrul graniţ�elor
unui stat.
A doua modalitate de a trece dincolo de CSCT este o
SH
abordare explicit social-constructivistă de î�nţ�elegere a procesului
prin care sunt securitizate problemele. CSCT tratează această
problemă doar î�n termeni de amiciţ�ie ş� i inamiciţ�ie (ceea ce a cauzat
o deviaţ�ie constructivistă de la realismul obiectivist, material –
amiciţ�ia ş� i inamiciţ�ia sunt generate de actori ş� i nu sunt reflecţ�ii
ale condiţ�iilor materiale); adoptarea agendei extinse necesită o
T
abordare mai sofisticată. Această abordare este tratată î�n capitolul
2, care explică securitatea nu doar ca pe o utilizare a forţ�ei, ci ca pe
un tip particular de politică intersubiectivă. Capitolul 2 î�ncearcă să
O
clarifice două probleme analitice: (1) cum se poate identifica ceea

ce este ş� i ceea ce nu este o problemă de securitate sau, altfel, cum
pot fi diferenţ�iate politizarea ş� i securitizarea unei chestiuni; ş� i (2)
N
cum pot fi identificaţ�i ş� i distinş� i actorii din domeniul de securitate

ş� i obiectele de referinţ�ă. Aceste clarificări au scopul de a răspunde
criticilor agendei extinse de securitate, care susţ�in că deschiderea
agendei riscă să securizeze totul, golind conceptul de securitate
O
de orice conț�inut. Sperăm să demonstrăm cum poate fi transpus

de-a lungul sectoarelor sensul esenţ�ial al securităţ�ii (atingând
astfel scopul dorit al extinderii) fără a dilua conceptul până la
D
distrugerea sensului său distinctiv.

Fiecare capitol de la 3 la 7 acoperă unul dintre principalele
sectoare care definesc î�ncercarea de a construi o agendă extinsă a
studiilor de securitate internaţ�ională. Aceste capitole au o structură
comună: fiecare î�ncearcă să răspundă la mai multe î�ntrebări –
care este agenda de securitate a sectorului, ce tipuri de actori

sunt caracteristici sectorului, ce fel de logică a ameninţ�ărilor ş� i
vulnerabilităţ�ilor operează î�n cadrul sectorului ş� i cum se î�mparte
dinamica de securitate a sectorului la scară locală, regională ş� i
globală. Fiecare din aceste capitole este o „lentilă” care izolează un
anumit sector î�n scopuri analitice ş� i î�ncearcă să releve dinamica
E
sa distinctă de securitate. Unul dintre principalele scopuri ale
acestui demers este să răspundă la î�ntrebarea dacă ar trebui să
ne aş� teptăm la o logică tradiţ�ională puternică î�n sectoarele non-
AR
tradiţ�ionale.
Capitolul 8 î�ncearcă reagregarea, mai î�ntâi din perspectiva
modului î�n care se aliniază dinamicile de securitate î�n cele cinci
sectoare, dar mai ales a modului î�n care este realizată reintegrarea
sectoarelor de către actorii implicaț�i î�n procesul de luare a
deciziilor. Capitolul 9 reflectează la abordarea utilizată pentru a
SH
introduce studiile de securitate î�ntr-un cadru coerent, compară
noul cadru cu cel tradiţ�ional ş� i abordează implicaţ�iile asupra
teoriei complexului de securitate.
Note
T
1. Un posibil al treilea concurent sunt nou-lansatele „studii
critice de securitate”, care caută alternative ortodoxiilor
O
realiste, etatiste ş� i pozitiviste. Unele dintre cele ce urmează

pot fi considerate conforme cu această descriere, dar noi
nu avem poziţ�ii antistatale sau antirealiste ş� i suntem
N
ghidaţ�i mai degrabă de colectivismul metodologic decât

de individualismul metodologic. Puteţ�i citi mai multe
despre studiile critice de securitate î�n capitolul 2.
2. Suntem conş� tienţ�i de faptul că î�n alte segmente ale
O
literaturii termenul de regiune are un alt sens decât

cel prezentat de noi. Termenul a fost introdus iniţ�ial la
nivelul subunităţ�ilor. Î�n Franţ�a secolului XIX, o miş� care
D
politică afirma că regionalismul este un ideal pentru

organizaţ�iile politice plasate î�ntre guvernarea centralizată
ş� i autonomia politică. Această accepț�iune politizată a
regiunii continuă să fie utilizată de miș� cările separatiste.
De asemenea, reviste precum Regional Politics and
Introducere ◆ 39
Policy (publicată î�ncepând cu 1990), International

Regional Science Review (din 1975), Journal of Regional
Science (din 1958) ş� i Regional Studies (din 1967) sunt
dedicate î�n primul rând situaţ�iei minorităţ�ilor etnice
din regiunile specifice subunităţ�ilor ş� i problemelor de
administraţ�ie ş� i planificare de la diferite nivele politice
E
– descentralizarea ş� i centralizarea politică. Î�n plus, există
o Europă a regiunilor: harta contemporană a UE este
subdivizată nu doar î�n state, dar ş� i î�n mii de unităţ�i mai
AR
mici (o „elveţ�izare” a Europei) ş� i î�ntr-o varietate tot mai
mare de „regiuni” transnaţ�ionale (regiunea Mării Baltice,
regiunea Alpilor ş� i a Adriaticii etc.), care, î�n terminologia
noastră, ar apărea ca subregiuni sau transregiuni. Î�n
acest studiu, termenul de regiune se referă la ceea ce
alte studii denumesc macroregiuni (cf. Joenniemi 1993,
SH
1997).
3. Complexul de securitate nu este obiectiv î�n sensul
„independenţ�ei actorilor”. Î�n multe dintre analizele
tradiţ�ionale, regiunea este definită „obiectiv” doar î�n
termeni geografici ş� i istorici (cf. dezbaterilor actuale
despre apartenenţ�a Rusiei la Europa). Î�n acest sens, o
T
regiune este doar o arenă pentru securitate, neinfluenţ�ată
de politicile de securitate – analistul observă realitatea
„obiectivă” ş� i le spune actorilor cărei regiuni î�i aparţ�in. Î�n
O
schimb, complexele de securitate sunt definite î�n principal

de interacţ�iunile de securitate dintre unităţ�i. Din moment
ce susţ�inem că securitatea nu este o chestiune obiectivă,
N
ci un produs al comportamentului actorilor, complexele

de securitate nu sunt obiective î�n sensul tradiţ�ional. De
asemenea, nici complexul de securitate nu trebuie privit
de către actori ca o construcţ�ie discursivă. Nu suntem
O
interesaţ�i (î�n acest context) dacă actorii se definesc pe

ei î�nş� iş� i ca pe o regiune sau dacă ei pretind că adevărata
lor regiune este mai mare sau mai mică. Complexele
D
de securitate nu le cer membrilor lor să gândească î�n

funcţ�ie de conceptul de complex de securitate (cf. Nota
6, capitolul 2). Analiş� tii aplică termenul de complex
de securitate (ş� i definesc astfel o regiune) bazată pe
contigentul specific istoric ş� i pe o constelaţ�ie care se
poate schimba generată de practicile interdependente

de securitate ale actorilor. Pe această bază pot fi trasate
liniile hărţ�ii, iar teoria poate deveni operaţ�ională.
E
AR
SH
T
O
N
O
D
CAPITOLUL 2
E
AR
ANALIZA DE SECURITATE - CADRU
CONCEPTUAL
SH
T
Ce este securitatea?
O
Ce-i conferă unei probleme din relaţ�iile internaţ�ionale

calitatea de ,,problemă de securitate”? Este important să
N
menţ�ionăm calificarea „î�n interiorul relaţ�iilor internaţ�ionale”,

deoarece caracterul de securitate din acest context nu este identic
cu utilizarea termenului î�n limbajul de zi cu zi. Cu toate că are
câteva calităţ�i comune cu „securitatea socială” sau cu securitatea
O
aplicată diferitelor funcţ�iuni ale gărzii civile sau ale poliţ�iei,

securitatea internaţ�ională este î�nrădăcinată mai adânc î�n tradiţ�iile
politicii puterii. Nu urmărim o distincţ�ie rigidă î�ntre domestic ş� i
D
internaţ�ional deoarece multe din cazurile urmărite de noi nu sunt

definite de stat. Dar susţ�inem că securitatea internaţ�ională are o
agendă distinctă1.
Identificarea elementelor care determină caracterul de
problemă de securitate internaţ�ională poate fi realizată prin
utilizarea accepț�iunii tradiț�ionale militar-politice a securităț�ii:
atunci când o problemă este prezentată ca o ameninț�are la

adresa obiectului de referinţ�ă (î�n mod tradiţ�ional, dar nu necesar,
statul, guvernarea, teritoriul ş� i societatea). Natura specială a
ameninţ�ărilor la adresa securităţ�ii justifică utilizarea de măsuri
extreme pentru a le face faţ�ă. Î�n mod tradiţ�ional, când vorbeş� te
de „securitate”, un reprezentant al statului declară o situaţ�ie de
E
urgenţ�ă, arogându-ş� i dreptul de a folosi orice mijloace necesare
pentru a bloca dezvoltarea ameninţ�ării (Wæver 1988, 1995b).
Când vorbim de agenda extinsă, ce î�nseamnă termenii de
AR
ameninţ�are la adresa existenţ�ei ş� i măsuri de urgenţ�ă? Cum poate
analistul, î�n practică, să tragă linie î�ntre procesele de politizare ş� i
cele de securitizare? Ameninţ�area existenţ�ială poate fi î�nţ�eleasă
doar î�n raport cu caracterul particular al obiectului de referinţ�ă.
Aici nu avem de-a face cu un standard universal bazat î�ntr-un
anumit grad pe ceea ce reprezintă o ameninţ�are la adresa vieţ�ii
SH
indivizilor. Calitatea esenţ�ială a existenţ�ei va varia mult de-a lungul
sectoarelor ş� i nivelelor de analiză, la fel ca ş� i natura ameninţ�ărilor
la adresa existenţ�ei.
Î�n sectorul militar, obiectul de referinţ�ă este de obicei
statul, cu toate că acesta poate fi reprezentat ş� i de alte tipuri de
entităţ�i politice. Se pot imagina, de asemenea, circumstanţ�e î�n
T
care ameninţ�ările la adresa supravieţ�uirii forţ�elor armate le-ar
ridica pe acestea la nivel de obiect de referinţ�ă, servind probabil
la justificarea unei lovituri de stat î�mpotriva guvernului existent
O
ş� i î�mpotriva politicii sale (fie ea de dezarmare sau de conflict

nesfârș� it). Studiile tradiţ�ionale de securitate tind să privească
toate problemele militare ca pe situaţ�ii de securitate. Pentru
N
multe dintre democraţ�iile avansate, apărarea statului devine

doar una din funcţ�iile forţ�elor armate, poate nici măcar cea mai
importantă. Militarii lor pot fi tot mai bine antrenaţ�i ş� i chemaţ�i
pentru a susţ�ine activităţ�i de rutină care vizează asigurarea
O
ordinii, precum menţ�inerea păcii sau intervenţ�iile umanitare, dar

nu se poate considera că au legătură cu ameninţ�ările existenţ�iale
ale statelor ş� i nici măcar că ar reprezenta acţ�iuni de urgenţ�ă î�n
D
sensul suspendării regulilor normale.

Î�n sectorul politic, ameninţ�ările existenţ�iale sunt definite î�n
mod tradiţ�ional î�n termenii principiului constitutiv – suveranitate,
dar uneori ş� i ideologie – al statului. Suveranitatea poate fi
ameninţ�ată de orice pune la î�ndoială recunoaş� terea, legitimitatea
Analiza De Securitate - Cadru Conceptual ◆ 43
sau autoritatea guvernamentală. Uniunea Europeană (UE) poate

fi ameninţ�ată de evenimente care ar putea duce la regresul
procesului de integrare. Regimurile internaţ�ionale ş� i societatea
internaţ�ională pot fi ameninţ�ate de situaţ�ii care le subminează
regulile, normele ş� i instituţ�iile care le constituie.
Î�n sectorul economic, obiectele de referinţ�ă ş� i ameninţ�ările
E
existenţ�iale sunt mai dificil de definit. Firmele sunt cel mai des
ameninţ�ate de faliment sau uneori de modificările legislative
care le transformă î�n societăţ�i ilegale sau neviabile (ca ş� i după
AR
revoluţ�iile comuniste). Dar î�n economia de piaţ�ă, cu puţ�ine
excepţ�ii, este de aş� teptat ca firmele să apară ş� i să dispară ş� i
acestea î�ncearcă foarte rar să-ş� i securitizeze supravieţ�uirea.
Economiile naţ�ionale au o pretenţ�ie justificată când î�ş�i cer dreptul
de a supravieţ�ui, dar arareori vor apărea ameninţ�ări la adresa lor
(falimentul naţ�ional sau incapacitatea de a satisface nevoile de
SH
bază ale populaţ�iei), î�n afară de cele apărute î�n contexte mai largi
de securitate, precum războiul. Dacă supravieţ�uirea populaţ�iei nu
este pusă la î�ndoială, stările bune sau proaste ale economiei nu
pot fi privite ca ameninţ�ări existenţ�iale. La fel ca î�n sectorul politic,
obiectele de referinţ�ă supranaţ�ionale, de la regimuri specifice la
piaţ�a globală î�n sine, pot fi ameninţ�ate existenţ�ial de factori care
T
ar putea submina regulile, normele ş� i instituţ�iile care le constituie.
Î�n sectorul societal, aş� a cum l-am definit, obiectul de referinţ�ă
este reprezentat de identităţ�ile colective la scară largă care pot
O
funcţ�iona independent de stat, precum naţ�iunile ş� i religiile. Având

î�n vedere natura particulară a acestui tip de obiect de referinţ�ă,
sunt extrem de dificil de stabilit graniţ�e clare î�ntre ameninţ�ările
N
existenţ�iale ş� i cele mai puţ�in grave. Identităţ�ile colective

evoluează natural ş� i se transformă î�n răspunsuri la dezvoltările
interne ş� i externe. Astfel de schimbări pot fi considerate invazive
sau neortodoxe, iar sursele lor sunt considerate ameninţ�ări
O
existenţ�iale sau pot fi acceptate ca parte a evoluţ�iei identităţ�ii.

Având î�n vedere natura conservatoare a „identităţ�ii”, este posibil
î�ntotdeauna să descriem provocările ş� i schimbările ca ameninţ�ări
D
la adresa identităţ�ii deoarece „nu vom mai fi noi î�nş� ine”, nu vom
mai fi cum am fost sau cum ar trebui să fim pentru a ne păstra
„identitatea”. Astfel, securitizarea migranţ�ilor sau a identităţ�ilor
rivale depinde de modul de a gândi al celor care deţ�in identitatea
colectivă, de modul î�n care este constituită ş� i menţ�inută această
identitate. Abilitatea de a menţ�ine sau reproduce o limbă, un set

de obiceiuri sau o concepţ�ie de puritate etnică poate fi privită î�n
termenii supravieţ�uirii.
Î�n sectorul de mediu, paleta de obiecte de referinţ�ă este
foarte largă, de la chestiuni relativ concrete, precum supravieţ�uirea
speciilor (tigri, balene, oameni) sau a tipurilor de habitate (păduri
E
tropicale, lacuri), la probleme mai ambigue ş� i la scară mai largă,
precum menţ�inerea climatului ş� i a biosferei globale î�n parametrii
pe care oamenii i-au considerat normali î�n ultimele câteva
AR
mii de ani de civilizaţ�ie. La baza multora din aceste obiecte de
referinţ�ă se află preocupările cu privire la relaţ�ia dintre specia
umană ş� i restul biosferei ş� i dacă această relaţ�ie poate fi susţ�inută
fără a exista riscul de prăbuş� ire al nivelului de civilizaţ�ie sau de
perturbare a moş� tenirii biologice a planetei. Interacţ�iunea dintre
toţ�i aceş� ti factori este foarte complicată. Ş� i la extrema macro, ş� i la
SH
cea micro există ameninţ�ări existenţ�iale (supravieţ�uirea speciilor,
supravieţ�uirea civilizaţ�iei umane) care pot fi securitizate. Î�ntre
extreme, ca ş� i î�n cazul sectorului economic, există o masă imensă
de probleme mai dificil, dar nu imposibil, de conceput î�n termeni
existenţ�iali.
T
Securitizare
O
„Securitatea” este procesul care duce politica dincolo de

regulile jocului ş� i de cadrul problemei, fie ca un tip special de
politică, fie deasupra politicii. Securitizarea poate fi privită, astfel,
N
ca o versiune mai extremă a politizării. Î�n teorie, orice chestiune

publică poate fi localizată î�ntr-un spectru cuprins î�ntre nepolitizat
(statul nu se preocupă de această chestiune, iar aceasta nu este un
subiect de dezbatere publică ş� i de decizie), politizat (chestiunea
O
face parte din politica publică, fiind necesară forţ�a decizională

a guvernului ş� i alocarea de resurse sau, mai rar, alte forme de
guvernare comună) ş� i securitizat (chestiunea este prezentată
D
ca o ameninţ�are existenţ�ială, fiind necesare măsuri de urgenţ�ă

ş� i justificarea acţ�iunilor î�n afara rigorilor procedurii politice). Î�n
principiu, plasarea problemelor î�n acest spectru este deschisă: î�n
funcţ�ie de circumstanţ�e, orice problemă poate fi plasată î�n oricare
dintre părţ�ile spectrului2. Î�n practică, plasarea variază substanţ�ial
de la stat la stat (dar ş� i î�n timp). Unele state vor politiza religia
(Iran, Arabia Saudită, Birmania), iar altele, nu (Franţ�a, SUA). Unele

vor securitiza cultura (fosta URSS, Iran), altele, nu (Marea Britanie,
Olanda). Î�n cazul problemelor (î�n special cea a mediului) care au
ieş� it brusc din categoria chestiunilor nepolitizate, există o dublă
î�ntrebare: au fost acestea politizate sau ş� i securitizate? Legătura
dintre politizare ş� i securitizare nu implică faptul că securitizarea
E
trece î�ntotdeauna prin stat; politizarea ş� i securitizarea pot fi
hotărâte ş� i î�n alte foruri. După cum se va vedea mai târziu, ş� i alte
entităţ�i sociale pot aduce o problemă î�n atenţ�ia generală sau pot
AR
chiar să o ridice la statutul de urgenţ�ă.
Î�n această abordare, sensul unui concept constă î�n
utilizarea lui ş� i nu este ceva ce putem defini analitic sau filosofic
după cum credem că ar fi „cel mai bine”. Sensul nu rezidă î�n
ceea ce oamenii gândesc conş� tient că î�nseamnă conceptul, ci î�n
modul î�n care ei preferă să î�l utilizeze. Î�n cazul securităţ�ii, analiza
SH
textuală (Wæver 1988, 1995b, 1995c) sugerează că o chestiune
este considerată problemă de securitate când se poate afirma că
problema î�n cauză este mai importantă decât altele ş� i ar trebui să
aibă prioritate absolută. Acesta este motivul pentru care asociem
problema cu ceea ce pare un criteriu obligatoriu: ca problema să
fie prezentată ca o ameninţ�are existenţ�ială. Dacă se poate spune
T
că ceva depăş� eş� te logica politică normală de a cântări problemele,
trebuie să avem de-a face cu o ameninț�are existenț�ială, deoarece
poate da peste cap î�ntregul proces de cântărire: dacă nu abordăm
O
această problemă, orice altceva va fi irelevant (deoarece nu vom fi

aici ş� i nu vom putea să o rezolvăm î�n felul nostru)”. Astfel, actorul
ş� i-a afirmat dreptul de a trata problema prin măsuri extraordinare,
N
de a î�ncălca regulile politice ale jocului (ex. perceperea taxelor sau

recrutarea, limitarea drepturilor inviolabile î�n alte circumstanţ�e
sau concentrarea energiei societăţ�ii ş� i a resurselor pe o anumită
problemă). „Securitatea” este, astfel, o practică de auto-referinţ�ă,
O
deoarece î�n cadrul acestei practici o chestiune devine problemă

de securitate – nu neapărat deoarece există o ameninţ�are
existenţ�ială reală, ci pentru că problema este prezentată ca o astfel
D
de ameninţ�are.
Bineî�nţ�eles, există locuri unde caracterul secret sau violarea
drepturilor omului sunt la ordinea zilei ş� i unde argumentele
de securitate nu sunt necesare pentru a legitima astfel de acte.
Exemplele de mai sus sunt valabile î�ntr-o societate democratică;
ş� i î�n alte tipuri de societăţ�i vor exista „reguli”, iar când un actor
foloseş� te retorica ameninţ�ării existenţ�iale, scoţ�ând o problemă
din sfera „politicii normale”, avem de-a face cu o securitizare.
Astfel, definiţ�ia ş� i criteriile exacte ale securitizării sunt realizate
prin stabilirea intersubiectivă a unei ameninţ�ări existenţ�iale
suficient de importante pentru a avea efecte politice substanţ�iale.
E
Securitizarea poate fi studiată direct, nu are nevoie de indicatori.
Modul î�n care trebuie studiat acest proces este prin analiza
discursului ş� i a constelaţ�iilor politice: când atinge un argument cu
AR
o anumită retorică ş� i structură semiotică un efect suficient de mare
pentru a determina audienţ�a să tolereze î�ncălcarea regulilor care
ar fi fost respectate î�n alte circumstanţ�e? Suntem martorii unui
caz de securitizare atunci când un actor de securitizare reuş� eş� te
să treacă de regulile sau procedurile de care ar fi constrâns î�n mod
normal prin utilizarea unei argumentaţ�ii cu privire la caracterul
SH
prioritar ș� i urgent al unei ameninţ�ări existenţ�iale.
Chiar dacă logica generală a securitizării este clară, trebuie
să fim exacţ�i î�n ceea ce priveş� te limitele sale. Un discurs care ia
forma prezentării unei chestiuni ca o ameninţ�are existenţ�ială la
adresa unui obiect de referinţ�ă nu creează securitizare – aceasta
este o miş� care de securitizare, dar problema e securitizată doar
T
când ş� i dacă publicul o acceptă. (Acceptarea nu presupune
neapărat discuţ�ii civilizate ş� i lipsite de factori dominanţ�i; î�nseamnă
doar că ordinea se sprijină ş� i pe coerciţ�ie, ş� i pe consimț�ământ.
O
Securitizarea nu poate fi niciodată doar impusă, trebuie ca fiecare

să aducă argumente). Dacă nu există semne ale unei astfel de
acceptări, putem discuta doar de o miş� care de securitizare, nu de
N
securitizarea î�n sine a unui obiect. Distincţ�ia dintre o miş� care de

securitizare ş� i o securitizare de succes este un subiect important
al capitolelor următoare.
Securitizarea nu poate fi realizată doar prin î�ncălcarea
O
regulilor (care poate lua multe forme) ş� i nici exclusiv prin

ameninţ�ări existenţ�iale (care pot să nu ducă la nimic), ci ş� i prin
cazuri de ameninţ�ări existenţ�iale care legitimează î�ncălcarea
D
regulilor. Cu toate acestea, î�ncă avem o problemă de dimensiune

sau semnificaţ�ie. Multe acţ�iuni pot lua această formă la o scară
mică – de exemplu, o familie care-ş� i securitizează modul de
viaţ�ă dependent de păstrarea unui anumit loc de muncă (prin
folosirea de trucuri murdare î�n competiţ�ia de la locul de muncă)
sau desemnarea de către Pentagon a hackerilor ca „o ameninţ�are

serioasă la adresa securităţ�ii naţ�ionale” (San Francisco Chronicle,
23 mai 1996: A11), fapt care ar putea duce la acţ�iuni î�n domeniul
informatic, î�nsă fără efecte asupra altor probleme de securitate.
Conceptul nostru de securitate internaţ�ională prezintă o definiţ�ie
clară a lucrurilor care ne interesează, dar nu ne arată cum să
E
distingem cazurile importante de cele mai puţ�in importante. Nu
dorim să facem această sortare î�n mod arbitrar, alocând grade
de importanţ�ă obiectelor de referinţ�ă ş� i sectoarelor, de exemplu
AR
considerând că statul este mai important decât mediul sau
domeniul militar. Acest lucru ar submina atât logica extinderii
agendei de securitate, cât ş� i abordarea de securitizare a acestei
agende. Ar constrânge î�n mod arbitrar ş� i a priori ceea ce putem
vedea, făcând imposibilă î�nţ�elegerea gradului î�n care agenda de
securitate s-a schimbat sau a fost lărgită.
SH
O măsură mai bună este scara reacţ�iilor î�n lanţ� asupra altor
procese de securitizare: Ce impact are miş� carea de securitizare
asupra tiparelor mai largi ale relaţ�iilor? O miş� care de securitizare
poate perturba uş� or procesul de acomodare reciprocă dintre
unităţ�i. Actul de securitate este negociat î�ntre cel care face
securitizarea ş� i public – adică î�n interiorul unităţ�ii – doar astfel
T
agentul de securitizare poate obţ�ine permisiunea de a eluda
regulile. Descriind o ameninţ�are, agentul de securitizare afirmă
că cineva nu poate fi tratat de o maniera normală. Î�ntr-un caz
O
extrem – războiul – discuţ�iile cu o altă parte nu sunt necesare,

dimpotrivă, se î�ncearcă eliminarea lor. Violarea regulilor î�n
actul de securitate ş� i teama că cealaltă parte nu ne va permite să
N
supravieţ�uim ca subiect este principala motivaţ�ie a actului. Î�ntr-o

situaţ�ie securitizată, o unitate nu se bazează pe resursele sociale
ale regulilor î�mpărtăş� ite intersubiectiv î�ntre unităţ�i, ci se bazează
pe propriile resurse, cerând dreptul de a-ş� i guverna acţ�iunile după
O
propriile priorităţ�i (Wæver 1996b). O securitizare de succes are

trei componente (sau paş� i): ameninţ�ările existenţ�iale, acţ�iunile
de urgenţ�ă ş� i efectele î�ncălcării regulilor asupra relaţ�iilor dintre
D
unităţ�i.
Trăsătura distinctivă a securitizării este o structură
retorică specifică (supravieţ�uirea, prioritatea acţ�iunii „deoarece,
dacă problema nu este tratată acum, va fi prea târziu ş� i noi nu
vom mai exista pentru a ne î�ndrepta greş� eala”). Această definiţ�ie
poate constitui un instrument pentru identificarea actorilor ş� i a

fenomenelor de securitate î�n alte sectoare decât cel politico-miliar,
unde este mai greu de stabilit când pot fi incluse noi probleme
î�n agenda de securitate. Trebuie ca noile probleme să afecteze
sectorul militar sau să fie „la fel de periculoase” ca războiul
(Deudney 1990)? Pentru a ne sustrage de la constrângerile
E
securităţ�ii tradiţ�ionale, trebuie să avem o idee clară a calităţ�ii
esenţ�iale a securităţ�ii.
Acea calitate este ridicarea deasupra politicii a problemelor
AR
existenţ�iale. Î�n discursul de securitate, o problemă este dramatizată
ş� i prezentată ca o problemă de prioritate supremă; astfel, aplicând
eticheta de securitate, un agent susţ�ine nevoia ş� i dreptul de a o
trata prin măsuri extraordinare. Pentru ca analistul să abordeze
acest lucru, el nu trebuie să evalueze ameninţ�ările obiective care
pun î�n pericol „cu adevărat” un obiect care trebuie apărat sau
SH
securizat; trebuie, mai degrabă, el trebuie să î�nţ�eleagă procesul
de construire a unei î�nţ�elegeri comune a ceea ce trebuie avut î�n
vedere ş� i tratat ca o ameninţ�are. Procesul de securitizare este ceea
ce teoria limbajului denumeş� te act discursiv. Prin verbalizare se
realizează ceva (ca î�n cazul pariurilor, al promisiunilor, botezării
unei nave) (Wæver 1988; Austin 1975: 98ff.).
T
Sectoarele şi instituţionalizarea securităţii

O
Ceea ce putem studia este următoarea practică: cine

poate „realiza” sau „vorbi despre” securitate, pe ce probleme,
N
î�n ce condiţ�ii ş� i cu ce efecte? Trebuie notat că actul discursiv

din domeniul securităţ�ii nu este definit prin rostirea cuvântului
securitate. Este esenţ�ială desemnarea unei ameninţ�ări existenţ�iale
care necesită acţ�iuni de urgenţ�ă sau măsuri speciale ş� i acceptarea
O
acestei desemnări de către o audienţ�ă semnificativă. Vor exista

situaţ�ii î�n care termenul de securitate apare î�n afara aceste logici ş� i
alte cazuri care operează î�n concordanţ�ă cu această logică, făcând
D
referire la securitate doar metaforic. Aş� a cum vom menţ�iona mai

târziu, î�n unele cazuri securitizarea a fost instituţ�ionalizată. Nu
trebuie să existe o dramă perpetuă deoarece se presupune implicit
că vorbim despre asta (î�n mod tipic, dar nu necesar, probleme
de apărare), suntem, prin definiţ�ie, î�n zona urgenţ�elor: rostind
cuvântul „apărare” (sau, î�n Olanda, „dikes”), vorbim implicit de
securitate ş� i prioritate. Folosim această logică drept definiţ�ie

a securităţ�ii deoarece are consistenţ�a ş� i precizia care î�i lipseş� te
cuvântului î�n sine. Există un concept al securităţ�ii internaţ�ionale
care are acest sens, care este sugerat î�n majoritatea utilizărilor
acestui cuvânt.
Noi susţ�inem că este posibil să explorăm practica legată
E
de conceptul de securitate din relaţ�iile internaţ�ionale (care este
diferit de alte concepte ale securităţ�ii) ş� i să descoperim un tipar
caracteristic, cu o logică internă. Dacă plasăm supravieţ�uirea
AR
unităţ�ilor ş� i principiilor colective – politica ameninţ�ării existenţ�iale
– ca nucleu definitoriu al studiilor de securitate, există bază pentru
aplicarea analizei de securitate la o multitudine de sectoare, fără
a pierde calitatea esenţ�ială a conceptului. Acesta este răspunsul
pentru cei care susţ�in că studiile de securitate nu-ş� i pot extinde
agenda dincolo de sfera tradiţ�ională, politico-militară, fără a
SH
perverti î�nsuş� i conceptul de securitate.
Sectoarele sunt „imagini ale sistemului internaţ�ional
văzute printr-o lentilă care subliniază un aspect particular al
relaţ�iei ş� i interacţ�iunii dintre toate unităţ�ile sale constituente”
(Buzan, Jones ş� i Little 1993:31). Având î�n vedere că scopul analitic
al sectoarelor este de a diferenţ�ia tipurile de interacţ�iune (militară,
T
politică, economică, socială ş� i de mediu), putem să ne aş� teptăm
(1) să găsim unităţ�i ş� i valori caracteristice care î�ş�i au rădăcina î�n
anumite sectoare (cu toate că, asemenea statului, ele pot apărea
O
ş� i î�n alte sectoare) ş� i (2) natura supravieţ�uirii ş� i a ameninţ�ării

să difere de-a lungul sectoarelor ş� i tipurilor de unităţ�i. Cu alte
cuvinte, securitatea este un termen generic, cu un sens distinct,
N
dar care variază ca formă. Securitatea presupune supravieţ�uirea

î�n faţ�a ameninţ�ărilor existenţ�iale, dar ameninţ�area existenţ�ială
nu reprezintă acelaş� i lucru î�n fiecare sector. Unul din scopurile
următoarelor capitole este relevarea logicii sectoriale a securităţ�ii.
O
Securitizarea poate fi ori ad-hoc, ori instituţ�ionalizată. Dacă

o anumită ameninţ�are este persistentă sau recurentă, este firesc ca
răspunsul ş� i caracterul urgent să devină instituţ�ionalizate. Această
D
situaţ�ie este evidentă î�n sectorul militar, sector î�n care statele au
fost supuse de-a lungul timpului ameninţ�ărilor de coerciţ�ie armată
sau invazie ş� i, î�n consecinţ�ă, au pus la punct birocraţ�ii, proceduri ş� i
organizări militare pentru a face faţ�ă acelor ameninţ�ări. Cu toate
că se poate ca o astfel de procedură să reducă securitatea la o
specie a politicii normale, acest lucru nu este valabil. Nevoia unei

succesiuni dramatice î�n realizarea securitizării se diminuează,
deoarece se presupune că atunci când vorbim despre această
problemă ne aflăm pe tărâmul urgenţ�elor. La fel ca î�n cazul
problemelor de apărare, î�n majoritatea ţ�ărilor ş� i pentru „dikes” î�n
Olanda, urgenţ�a a fost stabilită de utilizarea anterioară a miş� cării
E
de securitate. Nu mai este nevoie să spunem că această problemă
trebuie să aibă prioritate, că este o problemă de securitate –
spunând „apărare” sau „dikes”, spunem implicit „securitate” ş� i
AR
„prioritate”. Acest lucru poate fi arătat prin î�ncercarea de a se
informa asupra raţ�iunii din spatele deciziilor din aceste domenii.
Î�n spatele primelor straturi ale argumentelor birocratice vom găsi
o repetiţ�ie – probabil iritantă – a unui argument de securitate atât
de bine î�nrădăcinat î�ncât este luat de bun.
Unele practici de securitate nu sunt legitimate public de
SH
discursul de securitate deoarece nu sunt publice (de exemplu
„programele negre” ale SUA, care nu sunt prezentate î�n buget), dar
acest caz are o logică de securitate. Î�ntr-o democraţ�ie, la un anumit
punct trebuie să existe o motivare publică a raț�iunilor pentru care
o situaţ�ie este catalogată drept problemă de securitate ş� i poate
fi, î�n consecinţ�ă, tratată diferit. Nu pot fi extraş� i bani din buget
T
fără a motiva această procedură extraordinară. Când această
procedură este legitimată prin retorica de securitate, devine
instituţ�ionalizată ş� i este, astfel, posibil să existe „cutii negre” de
O
securitate î�n procesul politic. Actul discursiv reduce influenţ�a

publică asupra problemei, dar î�n cadrul democraţ�iilor trebuie
legitimat public motivul pentru care detaliile problemei nu vor
N
fi făcute publice (din cauza pericolului de a oferi informaţ�ii utile

inamicului). Î�n toate cazurile, î�nfiinţ�area serviciilor secrete este
un element al acestei secvenţ�e logice. Nu trebuie ca fiecare act să
fie prezentat din perspectiva urgenţ�ei ş� i a priorităţ�ii, deoarece s-a
O
stabilit că acest î�ntreg domeniu a fost transformat î�ntr-o formă de

tratament legitimă doar pentru că acest domeniu a fost definit sub
auspiciile securităţ�ii.
D
Î�n statele dezvoltate, forţ�ele armate ş� i serviciile de

intelligence sunt separate de viaţ�a politică normală, iar funcţ�ionarea
lor este supusă unor proceduri elaborate de autorizare. Când o
astfel de separare nu există, aş� a cum se î�ntâmplă î�n statele slabe
(Nigeria sub regimul Abacha, URSS sub Stalin) sau î�n statele
mobilizate pentru război total, multe aspecte ale politicii normale

sunt introduse î�n sfera securităţ�ii3. Proeminenţ�a securităţ�ii militare
instituţ�ionalizate se sprijină nu doar pe afirmaţ�ia celor care vor să
limiteze studiile de securitate la sectorul militar, dar ş� i pe primatul
de facto al statului î�n probleme de securitate. Dar nimic î�n ceea ce
priveş� te această construcţ�ie nu este necesar; ea provine dintr-o
E
anumită istorie ş� i beneficiază de un context instituţ�ional foarte
bun, dar nu este permanentă. Atunci când profilul ameninţ�ărilor
le î�mputerniceş� te, pot fi identificate alte tipuri de structuri de
AR
securitate instituţ�ionalizate, precum cele î�nsărcinate cu controlul
inundaţ�iilor din Olanda. Una din dificultăţ�ile î�ntâmpinate de cei
care î�ncearcă să securitizeze problemele de mediu este faptul
că ambele ameninţ�ări sunt relativ noi (sau nou descoperite) ş� i
controversate cu privire la urgenţ�a lor existenţ�ială. Astfel, ele nu
au (î�ncă) instituţ�ii ş� i operează î�ntr-un context politic dominat de
SH
instituţ�iile de securitate care se ocupă de alte tipuri de ameninţ�ări.
Cu toate că î�ntr-un anumit sens securitizarea este o
intensificare suplimentară a politizării (î�ntărind, astfel, rolul
statului), î�ntr-un alt sens ea se opune politizării. Prin politizare,
o problemă pare să fie deschisă, supusă alegerii, ceva ce se decide
ş� i, deci, presupune responsabilitate, spre deosebire de probleme
T
care fie nu pot fi diferite (legile naturii), fie n-ar trebui plasate
sub control politic (precum o economie liberă, o sferă privată ş� i
probleme asupra cărora decid experţ�ii). Prin contrast, securitizarea
O
la nivel internaţ�ional î�nseamnă prezentarea problemei ca urgentă

ş� i existenţ�ială, ca atât de importantă î�ncât nu ar trebui expusă
certurilor politice ş� i care ar trebui să fie tratată de către lideri
N
î�naintea altor probleme.

Securitatea naţ�ională nu trebuie idealizată. Ea funcţ�ionează
pentru a „î�nchide gura” opoziţ�iei ş� i le-a oferit celor de la putere multe
oportunităţ�i de a exploata „ameninţ�ările” î�n scopuri domestice, de
O
a emite pretenţ�ia de a se comporta î�n unele situaţ�ii cu un control

sau o constrângere democratică mai scăzută. Noi nu credem,
astfel, î�n sintagma „cu cât mai sigur, cu atât mai bine”. Pe scurt,
D
securitatea trebuie considerată ca având î�ncărcătură negativă,

un eş� ec î�n tratarea problemelor î�n contextul politic normal. Î�n
mod ideal, politica trebuie să se poată desfăş� ura î�n conformitate
cu procedurile de rutină, fără ridicarea „ameninţ�ărilor” la nivelul
de urgenţ�e. Î�n unele cazuri, securitizarea problemelor este
inevitabilă, mai ales atunci când statele au de-a face cu un agresor

implacabil. Din cauza prioritizării imperative pe care o presupune,
securitizarea reprezintă ş� i o atracţ�ie din punct de vedere tactic –
de exemplu, poate fi o modalitate de a obţ�ine suficientă atenţ�ie
pentru problemele de mediu. Dar desecuritizarea este opţ�iunea
pe termen lung deoarece acest lucru nu î�nseamnă inexistenţ�a unor
E
probleme catalogate drept „ameninţ�ări î�mpotriva cărora nu avem
contramăsuri”, ci mutarea lor din secvenţ�a ameninţ�are-apărare î�n
sfera publică obiş� nuită (Wæver 1995b).
AR
Când ne gândim la miş� cări de securitizare, precum
„securitatea mediului” sau „războiul î�mpotriva criminalităţ�ii”
trebuie cântărite efectele secundare problematice ale aplicării
concepţ�iei securităţ�ii î�n comparaţ�ie cu posibilele avantaje ale
concentrării, ale atenţ�iei ş� i ale mobilizării. Astfel, cu toate că î�n
mod abstract desecuritizarea este ideală, î�n situaţ�ii specifice
SH
poate fi aleasă opț�iunea securitizării – doar că nu trebuie să
credem că aceasta reprezintă o reflecţ�ie nevinovată a problemei
care este o ameninţ�are de securitate; securitizarea sau acceptarea
securitizării sunt î�ntotdeauna o alegere politică.
Securitatea subiectivă, obiectivă

T
şi intersubiectivă
O
Relevarea calităţ�ii esenţ�iale a securităţ�ii internaţ�ionale ne

ghidează spre identificarea unui sens general, dar totuş� i delimitat
al conceptului care poate opera atât î�n cadrul, cât ş� i dincolo de
N
î�nţ�elegerea tradiţ�ională politico-militară a conceptului. Dar acest

lucru nu rezolvă toate problemele. Comentatorii problemelor
de securitate, precum Arnold Wolfers (1962: 151), au notat că
securitatea poate fi abordată atât obiectiv (există o ameninţ�are
O
reală), cât ş� i subiectiv (există o ameninţ�are percepută) ş� i că nimic

nu asigură faptul că aceste două abordări se vor alinia. Această
distincţ�ie este crucială î�n procesul de formulare a unui concept de
D
securitate internaţ�ională pentru o agendă multisectorială.

Noi susţ�inem că securitizarea, ca ş� i politizarea, trebuie
î�nţ�eleasă ca un proces esenţ�ial intersubiectiv. Chiar dacă s-ar dori
o abordare mai obiectivă, nu este clar cum ar putea fi realizată
aceasta cu excepţ�ia cazurilor î�n care ameninţ�area este clară ş� i
imediată (Un exemplu î�n acest sens ar fi tancurile ostile care trec
graniţ�ele; chiar ş� i î�n acest caz, „ostil” caracterizează nu vehiculul,

ci relaţ�ia constituită. Un tanc străin ar putea face parte dintr-o
forţ�ă de menţ�inere a păcii). Nu este uş� or de judecat securitizarea
unei probleme î�n comparaţ�ie cu faptul că o problemă reprezintă
sau nu o ameninţ�are; acest lucru ar necesita o măsură obiectivă
a securităţ�ii pe care nicio teorie a securităţ�ii nu a oferit-o î�ncă.
E
Chiar dacă problema măsurării ar fi rezolvată, nu este clar dacă
abordarea obiectivă ar fi utilă. Statele ş� i naţ�iunile au praguri
diferite pentru definirea ameninţ�ării: finlandezii sunt preocupaţ�i
AR
de imigrare până la gradul de 0,3% populaţ�ie străină, î�n timp ce
Elveţ�ia funcţ�ionează până la un prag de 14,7% (Romero 1990).4
Indiferent dacă descoperirile unui analist relevă faptul că
dispoziţ�ia unui actor î�nspre praguri superioare sau inferioare duce
la o evaluare corectă, această dispoziţ�ie are efecte reale. Alţ�i actori
trebuie să î�nţ�eleagă logica pe care această unitate o urmează. Atunci
SH
când statele sau naţ�iunile securitizează o problemă – „corect” sau
nu – există consecinţ�e, deoarece securitizarea î�l va determina pe
actor să opereze altfel decât ar fi operat î�n mod normal. Aceasta
este o lecţ�ie clasică a diplomaţ�iei (ş� i clasic realistă), care arată că
oamenii de stat trebuie să î�nţ�eleagă pragul de la care alţ�i actori se
vor simţ�i ameninţ�aţ�i ş� i modul î�n care privesc aceş� ti actori lumea,
T
chiar dacă nu sunt de acord cu ei (Carr 1939; Kissinger 1957;
Wæver 1995d).
Cu toate acestea, î�n unele cazuri contează cum judecă alţ�ii
O
rezonabilitatea unei securitizări, deoarece acest lucru influenţ�ează

modul î�n care actorii din sistem vor răspunde la o revendicare
de securitate. Ceea ce poate părea o securitizare legitimă î�ntr-o
N
anumită comunitate politică poate părea un gest paranoic celor

din afara ei (de exemplu percepţ�iile Occidentului asupra temerilor
URSS faţ�ă de muzica pop ş� i jeanş� i). Invers, outsiderii pot considera
că o comunitate politică subsecuritizează o ameninţ�are „reală” ş� i se
O
pune, astfel, î�n pericol (de exemplu percepţ�ia SUA asupra politicii
de apărare daneze î�n timpul Războiului Rece). Modul î�n care
percepţ�iile de securitizare ale unui actor se potrivesc percepţ�iilor
D
altora asupra a ceea ce constituie o ameninţ�are „reală” contează

î�n procesul de conturare a interacţ�iunii securităţ�ilor din cadrul
sistemului internaţ�ional. Atât î�n cadrul, cât ş� i î�ntre actori, gradul
de î�nţ�elegere intersubiectivă a securităţ�ii este una dintre cheile
î�nţ�elegerii comportamentului.
Î�n orice caz, nu este util nici din punct de vedere politic, nici
analitic să î�ncercăm să definim „securitatea reală” î�n afara lumii
politice ş� i să-i î�nvăţ�ăm pe actori să î�nţ�eleagă corect termenul. O
astfel de raţ�ionalitate universalistă va fi „corectă” î�n funcţ�ie de
proprii săi termeni, dar nu va fi prea utilă î�n analiza politică. Este
mai relevantă î�nţ�elegerea procesului ş� i a dinamicii securitizării
E
deoarece, dacă ş� tim cine poate securitiza o anumită problemă ş� i î�n
ce condiţ�ii, vom putea manevra uneori interacţ�iunea dintre actori,
stăpânind dilemele de securitate.
AR
Distincţ�ia dintre subiectiv ş� i obiectiv este utilă î�n sublinierea
faptului că dorim să evităm o viziune obiectivă a securităţ�ii ş� i a
faptului că securitatea este determinată de actori, fiind, astfel,
subiectivă. Cu toate acestea, eticheta de subiectiv nu este total
adecvată. Dacă o chestiune reprezintă sau nu o problemă de
securitate nu reprezintă doar o decizie a indivizilor. Securitizarea
SH
este intersubiectivă ş� i construită social. Această calitate nu se află
doar î�n minţ�ile subiective ş� i izolate; este o calitate socială, parte a
unui domeniu discursiv, constituit social ş� i intersubiectiv. A vorbi
despre securitizare nu asigură succesul indivizilor sau al grupurilor
(cf. Derrida 1977a; Wæver 1995b). Succesul securitizării nu este
decis de cel care securitizează, ci de publicul actului discursiv:
T
acceptă publicul că ceva reprezintă o ameninţ�are existenţ�ială la
adresa unei valori comune? Astfel, securitatea (la fel ca î�n cazul
politicii) nu se află î�n rândul obiectelor, nici al subiectelor, ci
O
printre subiecte (cf. Arendt 1958, 1959; Wæver 1990; Huysmans

1996).
N
O
D
Puterea socială şi condiţiile facilitatoare

Relaţ�ia dintre subiecte nu este egală sau simetrică, iar
probabilitatea succesului securitizării va varia radical î�n funcţ�ie
de poziţ�ia deţ�inută de actori. Securitatea este, astfel, un domeniul
foarte structurat, ai cărui actori sunt plasaţ�i î�n poziţ�ii de putere
E
î�n virtutea calităţ�ii lor de voci acceptate ale discursului de
securitate, având puterea să definească securitatea (Bigo, 1994,
1996, î�n curs de apariț�ie). Această putere nu este, î�nsă, niciodată
AR
absolută: nimănui nu-i este garantată capacitatea de a-i determina
pe oameni să accepte necesitatea unei acţ�iuni de securitate (aş� a
cum au aflat chiar ş� i elitele comuniste din Europa de Est; vezi
Wæver 1995b), la fel cum nimeni nu este exclus din procesul de
articulare a interpretărilor alternative ale securităţ�ii. Domeniul
este structurat sau polarizat, dar nimeni nu „deţ�ine” clar puterea
SH
de a securitiza5. Astfel, considerăm (spre deosebire de Bigo) că
actorii de securitizare nu pot reprezenta punctul fix al analizei
– practica securitizării este centrul analizei. Î�n analiza concretă
este, î�nsă, important să fii exact cu privire la cine este privilegiat
î�n procesul de articulare a securităţ�ii. Studiul securităţ�ii î�nseamnă
studiul politicii de putere a unui concept.
T
Având o idee clară asupra naturii securităţ�ii, studiile de
securitizare au ca scop dobândirea unei î�nţ�elegeri mai precise:
cine securitizează, pe ce probleme (ameninţ�ări), pentru cine
O
(obiectele de referinţ�ă), de ce, cu ce rezultate ş� i, nu î�n ultimul rând,

î�n ce condiţ�ii (ex. ce lucruri ne relevă succesul securitizării).
Imposibilitatea de a aplica standarde obiective de securitate
N
are legătură cu o trăsătură trivială, dar arareori observată, a

argumentelor de securitate: ele se referă la viitor, la alternative
– î�ntotdeauna ipotetice. Un argument de securitate implică
î�ntotdeauna două predicţ�ii: ce se va î�ntâmpla dacă nu î�ntreprindem
O
„acţ�iuni de securitate” (ameninţ�area) ş� i ce se va î�ntâmpla dacă o

facem (cum trebuie să funcţ�ioneze politica de securitate?). O teorie
a securităț�ii care le-ar putea indica politicienilor ş� i cetăţ�enilor ce
D
anume reprezintă probleme de securitate ş� i ce nu ar presupune ca

astfel predicţ�ii să poată fi făcute pe baza unor informaţ�ii ş� tiinţ�ifice.
Astfel, societatea ar trebui să fie un sistem î�nchis, mecanic ş� i
determinist. Dar nici măcar această condiţ�ie nu ar fi de ajuns
deoarece securitatea nu este doar o problemă de grad – „cât de
ameninţ�ător” -, ci ş� i o problemă calitativă: alegem să aplicăm

eticheta de securitate î�mpreună cu implicaţ�iile care decurg din
aceasta? Actorii pot alege să abordeze o provocare majoră î�n alt
mod ş� i, astfel, să nu o securitizeze. Utilizarea unei conceptualizări
este î�ntotdeauna o alegere – este o chestiune de politică, nu poate
fi decisă prin investigarea ş� tiinţ�ifică a ameninţ�ării.
E
O măsură obiectivă pentru securitate nu poate î�nlocui
niciodată studiul securitizării, deoarece calitatea de securitate
este furnizată de factorii politici, dar acest lucru nu î�nseamnă că
AR
studiul trăsăturilor ameninţ�ării este irelevant. Dimpotrivă, aceste
trăsături au un rol important î�n rândul „condiţ�iilor facilitatoare”
actul discursiv al securităţ�ii. Condiţ�iile facilitatoare sunt condiţ�iile
î�n care funcţ�ionează actul discursiv al securităţ�ii, spre deosebire
de cazurile î�n care actul eş� uează sau este abuzat (Austin 1975
[1962]). Condiţ�iile pentru succesul unui act discursiv sunt
SH
î�mpărţ�ite î�n două categorii: (1) interne, lingvistice ş� i gramaticale –
a respecta regulile actului (sau, aş� a cum susţ�ine Austin, trebuie să
existe proceduri convenţ�ionale acceptate, iar actul trebuie realizat
potrivit acestor proceduri) ş� i (2) extern, contextual ş� i social – a
deţ�ine o poziţ�ie care să permită realizarea actului („Persoanele ş� i
circumstanţ�ele dintr-un anumit caz trebuie să fie potrivite pentru
T
invocarea procedurii” [Austin 1975 (1962): 34]).
Un act discursiv de succes este o combinaţ�ie î�ntre limbă ş� i
societate, î�ntre trăsăturile intrinseci ale actului discursiv ş� i grupul
O
care autorizează ş� i recunoaş� te acest act (Bourdieu 1991 [1982];

Butler 1996a, b). Dintre condiţ�iile interne ale actului discursiv, cea
mai importantă este urmărirea formei de securitate, a gramaticii
N
securităţ�ii ş� i construirea unei intrigi care include ameninţ�area

existenţ�ială, punctul fără î�ntoarcere ş� i o posibilă ieş� ire – gramatica
generală a securităţ�ii, plus dialectica diferitelor sectoare, precum
identitatea limbajului din sectorul social, recunoaş� terea ş� i
O
suveranitatea din sectorul politic, sustenabilitatea din sectorul

de mediu etc. (cf. Wæver 1996b). Aspectul extern al actului
discursiv implică două condiţ�ii. Una din ele este capitalul social
D
al enunţ�ătorului, al actorului care realizează securitizarea, care

trebuie să deţ�ină o poziţ�ie autoritară, cu toate că nu este necesar
ca acesta să fie o autoritate oficială. Cealaltă condiţ�ie externă
trebuie să aibă legătură cu ameninţ�area. Este mai probabil ca unei
probleme să î�i fie aplicată eticheta de securitate dacă unele obiecte
pot fi considerate ameninţ�ătoare – fie ele tancuri, sentimente ostile

sau ape poluate. Aceste obiecte nu ţ�in ele î�nsele loc de securitizare,
dar sunt î�n mod cert condiţ�ii care o facilitează.
După î�mpărţ�irea condiţ�iilor sociale, externe ale actului
discursiv î�n cele care ț�in de autoritatea actorului ș� i de ameninț�are,
putem să rezumăm condiţ�iile facilitatoare după cum urmează:
E
(1) cererea internă a actului discursiv de a respecta gramatica
securităţ�ii, (2) condiţ�iile sociale care privesc poziţ�ia de autoritate
a actorului de securitizare – respectiv, relaţ�ia dintre vorbitor ş� i
AR
public ş� i, deci, probabilitatea ca audienţ�a să accepte argumentele
î�n favoarea securitizării ş� i (3) trăsăturile presupusei ameninţ�ări
care facilitează sau î�mpiedică securitizarea.
Actor şi analist în studiile de securitate

SH
Abordarea securităţ�ii din perspectiva actului discursiv
ridică î�ntrebări despre relaţ�ia dintre actori ş� i analiş� ti î�n procesul
de definire ş� i î�nţ�elegere a agendei de securitate. Î�n calitate de
analiş� ti, definim securitatea aş� a cum am făcut-o aici deoarece este
singura cale pentru a î�nţ�elege î�n mod coerent ce fac actorii. Am
identificat o anumită logică socio-politică specifică securităţ�ii,
T
iar această logică este subiectul studiului nostru. Cu toate că
analiş� tii joacă un rol inevitabil î�n construcţ�ia (sau deconstrucţ�ia)
O
problemelor de securitate (de exemplu lunga dispută dintre

studiile asupra păcii ş� i studiile strategice sau dezbaterea din SUA
cu privire la caracterul de securitate al războiului din Vietnam), nu
N
este principala lor sarcină să determine dacă o ameninţ�are este o

problemă „reală” de securitate.
Aprecierea securităţ�ii obiective este dincolo de mijloacele
noastre de analiză; principala idee este că actorii ş� i publicul lor
O
securitizează anumite probleme î�ntr-o anumită formă a actului de

securitate. Actorii care securitizează nu rostesc neapărat cuvântul
„securitate” ş� i nici utilizarea acestuia nu constituie neapărat un
D
act de securitizare. Utilizăm criteriile noastre pentru a vedea dacă

ele iau forma „politicii ameninţ�ărilor existenţ�iale”, cu argumentul
că o problemă are prioritate î�n faţ�a altora ş� i, î�n consecinţ�ă, permite
î�ncălcarea regulilor. Ca prim pas, desemnarea unei probleme de
securitate vine din partea actorilor politici, nu a analiş� tilor, dar
analiş� tii interpretează acţ�iunile actorilor politici ş� i stabilesc când
acţ�iunile lor î�ndeplinesc criteriile de securitate. Mai mult, analistul

este cel care judecă eficienţ�a actorului î�n mobilizarea susţ�inerii
faţ�ă de referinţ�a de securitate (cei care î�ncearcă să securitizeze
o problemă sunt „judecaţ�i” prima oară de alţ�i actori sociali ş� i de
cetăţ�eni, iar gradul î�n care aceş� tia î�i urmează este interpretat ş� i
măsurat de noi). De asemenea, pentru a evalua importanț�a unui caz
E
de securitizare, analiş� tii studiază efectele sale asupra altor unităţ�i.
Actorul este decisiv doar un pas foarte important: performarea
unui act politic î�ntr-un mod de securitate.
AR
Astfel, actorul, ş� i nu analistul, decide dacă o problemă
trebuie tratată ca o ameninţ�are existenţ�ială. Î�n toate î�ntrebările
care se referă la relaţ�iile cauză-efect – care sunt efectele actelor
de securitate, cine a influenţ�at deciziile etc. – nu intenţ�ionăm
să le acordăm actorilor un rol definitoriu. Astfel, un concept
precum complexul de securitate nu este definit de faptul că
SH
analiş� tii se etichetează ca fiind un complex (nu fac asta!), ci de
interpretarea analiş� tilor asupra elementelor interconectate î�n
contextul interacţ�iunii6 (complexul de securitate este un termen
analitic; securitatea este o practică politică pe care am „filtrat-o”
î�ntr-o categorie mai precisă pe baza modului î�n care este folosit
conceptul). Abordarea actului discursiv susţ�ine că o problemă de
T
securitate există atunci când actorul securitizează o problemă, iar
publicul acceptă această abordare. La acel nivel, analistul nu poate
ş� i nu trebuie să î�nlocuiască actorul.
O
Această afirmaţ�ie nu ne obligă să fim de acord cu acest act

de securitizare. Unul din scopurile acestei abordări ar trebui să fie
cel de a distinge î�ntre cei care cred că este bine ş� i cei care cred că
N
este rău ca o anumită problemă să fie securitizată. O î�ncercare de

securitizare nu poate fi contracarată spunând, asemenea analiş� tilor,
„Nu eş� ti ameninţ�at, doar ţ�i se pare”. Este posibil, totuș� i, să fie pusă
î�ntrebarea dacă este o idee bună ca o problemă să fie transformată
O
î�ntr-una de securitate – de a o transfera pe agenda politicii de

panică – sau dacă nu este mai bine ca ea să fie tratată î�n cadrul
politicii obiş� nuite. Aş� a cum reiese din discuţ�iile despre securitatea
D
mediului, chiar ş� i experţ�ii î�n mediu au avut î�ndoieli asupra

efectelor tratării agendei de securitate din perspectiva securităţ�ii.
Abordarea bazată pe securitizare subliniază responsabilitatea de
a vorbi despre securitate, despre responsabilitatea actorilor, cât
ş� i despre analiş� tii care aleg să considere o problemă o chestiune
de securitate. Ei nu se pot ascunde î�n spatele afirmaţ�iei că orice

constituie o problemă de securitate.
Relaţ�ia dintre analiş� ti ş� i actori este un domeniu î�n
care abordarea noastră diferă de cea a multor autori cu care
î�mpărtăş� im unele considerente teoretice. Ş� coala de „studii critice
de securitate” (CSS) doreş� te să conteste studiile convenţ�ionale
E
de securitate aplicând perspective post-pozitiviste, precum
teoria critică ş� i post-structuralismul (Krause ş� i Williams 1996,
1997). Majoritatea scrierilor lor, ca ş� i ale noastre, se referă la
AR
construcţ�ia socială a securităţ�ii (cf. ş� i lui Klein 1994; Campbell
1993), dar CSS are intenţ�ia (cunoscută din post-structuralismul
ş� i din constructivismul din relaţ�iile internaţ�ionale) de a arăta că
schimbarea este posibilă deoarece lucrurile sunt constituite social.
Noi, pe de altă parte, credem că până ş� i lucrurile constituite
social sunt adesea sedimentate ca o structură ş� i o practică cu o
SH
stabilitate atât de relativă, î�ncât analiza trebuie realizată ş� i pe baza
faptului că acestea sunt continue, folosind î�nţ�elegerea construirii
sociale a securităț�ii nu doar pentru a critica acest fapt, ci ș� i pentru
a î�nț�elege dinamica securităţ�ii ș� i, astfel, pentru a le manevra. Acest
lucru ne determină să punem un accent mai mare pe colectivităţ�i ş� i
pe î�nţ�elegerea pragurilor care activează securitizarea, pentru a le
T
evita. Pe baza perspectivei noastre asupra securitizării, ne abţ�inem
să î�ncercăm să vorbim despre ceea ce ar î�nsemna pentru oameni
„securitatea reală”, care sunt „adevăratele” probleme de securitate
O
comparativ cu cele răspândite de elite ş� i altele asemenea. Pentru

a putea vorbi despre aceste probleme, trebuie să facem alegeri
ontologice diferite ş� i să definim un ideal emancipator. O asemenea
N
abordare este, astfel, diferită de a noastră; ea poate face ceea ce

noi ne abţ�inem să facem, iar noi putem realiza ceea ce ea nu este
capabilă să facă: î�nţ�elegem mecanismele securitizării, păstrând
distanţ�a faţ�ă de securitate – fără să presupunem că răspândirea
O
securităţ�ii la ş� i mai multe sectoare este bună.

Există ş� i alte diferenţ�e î�ntre cele două abordări (majoritatea
CSS consideră că individul este adevăratul punct de referinţ�ă al
D
securităţ�ii – securitatea umană – ş� i, î�n consecinţ�ă, î�n individualismul

său, diferă de colectivismul ş� i de concentrarea noastră asupra
colectivităţ�ilor; cf. capitolului 9), dar atitudinea politică ş� i viziunea
sa asupra constructivismului ş� i a structuralismului este probabil
cea mai consistentă. Analiş� tii studiilor critice de securitate au
de purtat o povară mai mare decât analiş� tii din cadrul abordării
noastre; aceș� tia pot să dea la o parte orice construcţ�ie de
securitate arbitrară ş� i să indice alte chestiuni mai importante
decât problemele de securitate. Abordarea noastră se leagă mai
bine de actorii existenţ�i, î�ncearcă să î�nţ�eleagă modul î�n care
operează ş� i susţ�ine că viitorul management al securităţ�ii va trebui
E
să includă modul î�n care vor fi trataţ�i aceş� ti actori – ca, de exemplu,
î�n strategiile care au ca scop diminuarea dilemei de securitate
ş� i cultivarea conş� tienţ�ei reciproce din cadrul complexelor de
AR
securitate. Cu toate că poziţ�ia noastră filosofică este î�ntr-un fel mai
radical constructivistă î�n a privi securitatea ca pe o construcţ�ie
politică, ş� i nu ca pe ceva ce analistul poate descrie aş� a cum este,
î�n scopul nostru suntem mai aproape de studiile tradiţ�ionale de
securitate, care au î�ncercat să î�nţ�eleagă constelaţ�iile din domeniul
securităţ�ii ş� i să le transforme î�n interacţ�iuni benigne. Acest lucru
SH
contrastează cu scopurile „critice” ale CSS, care indică spre o
respingere totală a celor care exercită puterea.
Unităţile analizei de securitate: actori şi

obiecte de referinţă
T
Abordarea actului discursiv în cazul securităţii necesită o dis-
tincţie între trei tipuri de unităţi implicate în analiza de securi-
O
tate.
N
1. Obiecte de referinţă: lucruri despre care se consideră că

sunt ameninţate existenţial şi care au pretenţia legitimă
de a supravieţui.
2. Actori de securitizare: actori care securitizează
O
problemele declarând un lucru – un obiect de referinţă –

ca ameninţat existenţial.
3. Actori funcţ�ionali: actori care influenţ�ează dinamica
D
unui sector. Fără a fi un obiect de referinţ�ă sau un actor

care cere securitizarea î�n numele obiectului de referinţ�ă,
aceş� tia sunt actori care influenţ�ează semnificativ deciziile
din domeniul securităţ�ii. O companie care poluează, de
exemplu, poate fi un actor central î�n sectorul de mediu
– ea nu este un obiect de referinţ�ă ş� i nici nu î�ncearcă să

securitizeze problemele de mediu (dimpotrivă).
Cea mai importantă ş� i mai dificilă distincţ�ie este cea dintre

obiectele de referinţ�ă ş� i actorii securitizării, iar această distincţ�ie
necesită o anumită discuţ�ie. Avem de-a face cu actori funcţ�ionali la
E
capitolul sectoare.
Obiectul de referinţ�ă al securităţ�ii a fost, î�n mod tradiţ�ional,
statul ş� i, î�ntr-un mod mai ascuns, naţ�iunea. Când e vorba de
AR
supravieţ�uirea unui stat vorbim de suveranitate, iar când e vorba
de supravieţ�uirea unei naţ�iuni, de identitate (Wæver et al. 1993,
capitolul 2). Dar dacă urmăm abordarea de securitizare subliniată
anterior, trebuie să permitem existenţ�a unui spectru mai larg de
posibilităţ�i. Î�n principiu, actorii de securitizare pot î�ncerca să
SH
transforme orice î�ntr-un obiect de referinţ�ă. Î�n practică, pe de altă
parte, constrângerile condiţ�iilor facilitatoare presupun faptul că
actorii au ş� anse mai mari de succes cu anumite tipuri de obiecte de
referinţ�ă decât cu altele. Acţ�iunile de securitizare sunt î�ntreprinse
de obicei î�n legătură cu ş� i cu referire la o colectivitate. Obiectul de
referinţ�ă este acel obiect despre care se poate spune: „Trebuie să
supravieţ�uiască, astfel că este necesar să...”.
T
Dimensiunea sau proporţ�ia par să fie o variabilă crucială
î�n determinarea a ceea ce constituie un obiect de referinţ�ă de
succes al securităţ�ii. La nivelul micro al spectrului, indivizii sau
O
grupurile mici pot stabili foarte rar de unele singure o legitimitate

de securitate consistentă. La nivelul sistemic al scalei, există
probleme î�n stabilirea legitimităţ�ii securităţ�ii. De exemplu, s-a
N
î�ncercat definirea î�ntregii umanităţ�i ca referinţ�ă de securitate

– î�n principal din punctul de vedere al temerilor comune de
anihilare nucleară î�n timpul Războiului Rece, dar ş� i î�n contextul
temerilor î�n ceea ce priveş� te mediul. O altă î�ncercare sistemică a
O
fost miş� carea eş� uată a socialiş� tilor din 1914 de a se mobiliza î�n
numele clasei muncitoare internaţ�ionale. Cu toate acestea, nivelul
sistemic a reuş� it arareori să concureze cu nivelul mediu, deş� i acest
D
lucru nu î�nseamnă că nu va deveni mai atractiv î�n viitor odată cu

schimbarea situaţ�iei internaţ�ionale.
Î�n practică, nivelul mediu al colectivităţ�ilor limitate s-a
dovedit cel mai predispus la securitizare ca obiect de referinţ�ă
durabil. O explicaţ�ie pentru acest succes este faptul că astfel
de colectivităţ�i limitate (state, naţ�iuni ş� i, aş� a cum a anticipat

Huntington, civilizaţ�iile) se implică î�n rivalităţ�i cu alte colectivităţ�i,
iar o astfel de interacţ�iune le î�ntăreş� te sentimentul de apartenenţ�ă.
Deoarece implică o referire la „noi”, ele sunt construcţ�ii care
operează î�n interacţ�iunile dintre oameni. Un criteriu principal
al acestui tip de obiect de referinţ�ă este faptul că formează o
E
comunitate interpretativă. Este contextul î�n care principiile
legitimităţ�ii ş� i ale evaluării circulă ş� i î�n cadrul căruia individul î�ş�i
construieş� te o interpretare a evenimentelor. Dacă rivalitatea este
AR
o condiţ�ie facilitatoare a securitizării reuş� ite, colectivităţ�ile de la
nivelul de mijloc vor avea î�ntotdeauna un avantaj î�n faţ�a nivelului
sistemic î�n această privinţ�ă. Î�ntr-un anumit fel, candidaţ�ii nivelului
sistemic sunt î�ncă prea subtili ş� i prea indirecţ�i pentru a declanş� a
nivelele identităţ�ii de masă de care au nevoie pentru securitizare.
Î�n lipsa substratului dinamic al rivalităţ�ii, î�ncercarea lor de a crea
SH
loialitate politică universală se confruntă cu colectivităţ�ile de la
nivelul mediu ş� i pierde7.
Aparenta dominaţ�ie a colectivităţ�ilor limitate de la nivelul
mediu deschide calea unui atac asupra abordării noastre din partea
analiş� tilor de securitate tradiţ�ionaliş� ti, adepţ�i ai centrismului statal
(ş� i poate ş� i din partea anumitor tipuri de liberali). Argumentul
T
lor sună î�n felul următor: prin definiţ�ie, securitatea se referă, ş� i
ar trebui să se refere, la stat, iar statul se referă, ş� i ar trebui să se
refere, la securitate, cu accentul pe securitatea militară ş� i politică.
O
Când securitatea este extinsă dincolo de stat, avem de-a face cu

securitizări problematice, precum securitatea mediului; când
statul se extinde dincolo de securitate, apar probleme precum
N
combinarea securităţ�ii economice cu protecţ�ionismul. Poate fi

adoptată poziţ�ia stat-securitate ş� i pot fi aduse argumente politice
î�mpotriva oricăror î�ncercări de securitizare cu referire la alte
obiecte de referinţ�ă pe motiv că procesul de securitizare poate fi
O
controlat democratic doar prin intermediul statului.

Recunoaş� tem atât faptul că există un adevăr analitic
î�n aceste afirmaţ�ii, cât ş� i o poziţ�ie politică legitimă î�n această
D
legătură strânsă dintre stat ş� i securitate. Dar logica abordării

noastre ne obligă să respingem utilizarea unei î�ncercări de
definire atât de î�ngustă. Am construit o „reţ�ea” conceptuală mai
largă î�n care poziţ�ia centrismului statal este un rezultat posibil,
dar nu predeterminat. Utilizând această schemă, putem î�ncă
descoperi că statul este cel mai important obiect de referinț�ă al

securităț�ii; î�n acest caz, această descoperire ar avea o forţ�ă mai
mare decât dacă ar fi validată de o definiţ�ie ş� i ar rămâne deschisă
ş� i la schimbare. Nu susţ�inem că securitatea se referă doar la stat
(cu toate că există mult adevăr î�n argumentul că statul este actorul
de securitate ideal) ş� i nici că securitatea este valabilă î�n mod egal
E
pentru toţ�i – state ş� i miş� cări sociale. Securitatea este un domeniu
al actorilor care concurează, dar este un domeniu care conţ�ine
mai multe praguri ş� i î�n care statul este î�n general privilegiat, fiind
AR
actorul responsabil de-a lungul istoriei cu sarcinile de securitate
ş� i structurat cel mai adecvat pentru aceste scopuri. Această
explicaţ�ie recunoaş� te diferenţ�a dintre abordarea centrismului
statal ş� i un domeniu dominat de stat.
Dar, î�n timp ce nivelul mediu, î�n general, ş� i statul, î�n
particular, se bucură de prevalenț�ă î�n selectarea obiectelor de
SH
referinţ�ă, aceasta nu e totul. O colectivitate limitată, de nivel
mediu, este insuficientă pentru a atinge statutul de obiect de
referinţ�ă. Acest lucru este reliefat probabil cel mai bine î�n cazul
securităţ�ii economice, caz î�n care s-ar putea crede că firmele
sunt î�n mod natural unităţ�ile colective limitate. Dar, prin î�nsăş� i
natura lor, firmele au foarte rar dreptul de a avea pretenţ�ia să
T
supravieţ�uiască. Dacă supravieţ�uirea unei firme este ameninţ�ată,
aceasta nu va putea legitima vreo acţ�iune care să depăş� ească
regulile normale ş� i legale ale „jocului”. Astfel, î�ntâlnim arareori
O
politici de securitate de nivel mediu î�n acest domeniu, exceptând

cazul î�n care argumentele economice pot fi legate de ceea ce este,
î�n termeni economici, unitatea secundară – statul – care poate
N
clama dreptul natural de a supravieţ�ui, de a-ş� i apăra existenţ�a ş� i

de a lua măsuri extraordinare (protecţ�ionism, de exemplu) î�ntr-o
problemă de ordin naţ�ional (precum menţ�inerea capacităţ�ii de
mobilizare militară) dacă se consideră necesar.
O
Nici obiectele de referinţ�ă de nivel mediu nu pierd

î�ntotdeauna. Până acum ele au pierdut î�n sectoarele politic ş� i
militar, unde securitatea umană a reprezentat o atracţ�ie mai mică
D
decât cea a statului. Dar acest lucru se schimbă î�n alte sectoare.
Mediul devine un caz interesant deoarece grupurile folosesc
o logică de securitizare care urmează fidel formatul descris î�n
secţ�iunea anterioară: mediul trebuie să supravieţ�uiască; astfel,
această problemă trebuie să fie prioritară deoarece, dacă mediul
este degradat î�n mod ireversibil, toate celelalte probleme î�ş�i

vor pierde sensul. Dacă sistemul normal (politici care respectă
regulile) nu poate face faţ�ă acestei situaţ�ii, va trebui să luăm
măsuri extraordinare pentru a salva mediul (Greenpeace ş� i î�n mod
special eco-teroriş� tii mai extremiş� ti). Sustenabilitatea ar putea fi
echivalentul ecologiş� tilor pentru suveranitatea statală ş� i pentru
E
identitatea naţ�ională; este principiul constitutiv esenţ�ial care
trebuie să fie protejat. Dacă această idee prinde, mediul ar putea
deveni un obiect de referinţ�ă – un obiect cu privire la care pot fi
AR
î�ntreprinse acţ�iuni de securitizare semnificative din punct de
vedere social. Vom discuta despre acest aspect pe larg î�n Capitolul
4.
Odată ce această uş� ă este deschisă, pot fi identificaţ�i alţ�i
posibili candidaţ�i pentru calitatea de obiecte de referinţ�ă la nivelul
sistemic. Umanitatea ca un î�ntreg a obţ�inut statutul de obiect de
SH
referinţ�ă î�n relaţ�ia cu armele nucleare ş� i ar putea redobândi acest
statut – poate chiar mai reuş� it – î�n relaţ�ie cu dezastrele ecologice,
precum noile glaciaţ�iuni sau coliziunile dintre Pământ sau alte
corpuri cereş� ti din spaţ�iul apropiat. Nivelul civilizaţ�iei umane
ar putea deveni, de asemenea, un obiect de referinţ�ă î�n relaţ�ie
cu ameninţ�ările ecologice. Î�n sectorul economic, referenţ�ii de la
T
nivelul sistemic pot fi vehicule mai eficiente î�n discursul despre
securitate decât colectivităţ�ile limitate, precum firmele sau statele.
Deja sistemele de reguli sau seturi de principii, precum „economia
O
mondială liberală” ş� i „comerţ�ul liber” au un oarecare statut de

obiecte de referinţ�ă î�n sectorul economic. O practică similară s-ar
putea dezvolta î�n sectorul politic î�n jurul societăţ�ii internaţ�ionale
N
sau al democraţ�iei (cea de-a doua ca o extensie a democraţ�iei

ca ipoteză a păcii). Noi considerăm că nicio excluziune logică
sau principială nu trebuie să aibă loc la nivelul sistemic; astfel,
investigăm această chestiune î�n fiecare dintre capitolele care se
O
referă la sectoare.
De asemenea, indivizii sunt din nou un factor din dezbaterea
asupra securităţ�ii. După cum a subliniat Ken Booth (1991, 1994,
D
1995), o mare parte a analizei de securitate „decupează” efectele

asupra fiinţ�elor umane ale chestiunilor discutate; astfel, acest
argument este o î�ncercare de a securitiza indivizii î�n competiţ�ie
cu categoriile colective. Emma Rothschild (1995) a afirmat că,
din punct de vedere istoric, o mare parte din gândirea liberală
considera individul ca fiind referentul securităţ�ii; astfel, există o

tradiţ�ie filosofică respectabilă pe care se poate construi. Î�n anii
’80, odată cu proiecte precum Comisiile Brandt ş� i Palme, gândirea
din domeniul securităţ�ii s-a î�ndreptat spre individ, iar Rothschild
susţ�ine că, indiferent dacă este coerentă sau ideală din punct de
vedere etic, securitizarea indivizilor este o practică politică reală a
E
zilelor noastre (î�n această carte, individul va reapărea î�n principal
î�n capitolul referitor la sectorul politic, deoarece este vorba mai
degrabă de consacrarea, de exemplu, a principiului drepturilor
AR
decât a indivizilor separaţ�i constituind obiecte de referinţ�ă.8).
Î�n concluzie, discursul de securitate poate fi studiat pentru
a afla la care obiecte de referinţ�ă face referire ş� i pentru a vedea
care rezultate au legitimitate de securitate astfel î�ncât un apel la
necesitatea supravieţ�uirii lor să poată mobiliza susţ�inere. Î�n mod
tradiţ�ional, nivelul mediu a fost cel mai fructuos generator de
SH
obiecte de referinţ�ă, dar î�n ultimul timp s-a vorbit mai mult despre
sistem ş� i posibilităţ�i la nivel micro (Rothschild 1995). Obiectele
de referinţ�ă trebuie să legitimeze securitatea din perspectiva
pretenţ�iei de a supravieţ�ui. Birocraţ�iile, regimurile politice ş� i
firmele au arareori simţ�ul supravieţ�uirii garantate ş� i nu sunt
clasificate, astfel, ca obiecte de referinţ�ă. Î�n mod logic, ele ar putea
T
î�ncerca să sublinieze nevoia de a supravieţ�ui, făcând, astfel, apel la
legitimitatea de securitate, dar î�n mod empiric acest lucru nu este
posibil de obicei. Î�n practică, securitatea nu este total subiectivă.
O
Există limite sociale cu privire la ceea ce poate sau nu poate fi

securitizat, cu toate că aceste limite pot fi schimbate. Aceasta
î�nseamnă că analiza securităţ�ii este interesată î�n principal de
N
cazurile de securitizare care au avut succes – cazurile î�n care alţ�i

oameni urmează firul securitizării, creând o constituire socială,
intersubiectivă a obiectului de referinţ�ă la scară largă. Î�ncercările
eş� uate sau parţ�ial eş� uate de securitizare sunt interesante î�n primul
O
rând pentru informaţ�iile pe care le oferă cu privire la stabilitatea

atitudinilor sociale faț�ă de legitimitatea securităţ�ii, proces prin
care aceste atitudini sunt menţ�inute sau schimbate, precum ş� i cu
D
privire la posibila direcţ�ie viitoare a politicii de securitate. Având

î�n vedere aceste tipare lărgite, desecuritizarea este cel puţ�in la fel
de importantă ca securitizarea, dar actele unui proces de succes
joacă un rol central, deoarece constituie î�n momentul de faţ�ă
sensul valid al securităţ�ii.
Criticii vor protesta cu siguranţ�ă faț�ă de faptul că

renunț�ăm la utilizarea critică a măsurilor obiective de securitate
ca o modalitate de a pune la î�ndoială definiţ�iile dominante (cf.
McSweeney 1996). Când o ameninţ�are nu este securitizată, nu ar
trebui să se poată arăta că ea este o ameninţ�are? Da, perspectiva
securitizării, care î�nlătură bazele obiective din discursul dominant,
E
deschide posibilitatea de a problematiza atât securitizarea, cât
ş� i absenţ�a securitizării, dar nu poate să facă asta dovedind că
ceva „este” o problemă de securitate – cel puţ�in nu fără a trece
AR
de la rolul de analist la cel de actor de securitate. Astfel, nu este
recomandabil să adăugăm perspectivei noastre de bază asupra
securitizării faptul că există ş� i probleme obiective de securitate.
Acest lucru ar duce la o ontologie incompatibilă care ar submina
î�n ultimă instanţ�ă ideea că securitatea este o categorie socială
specifică, ce se naş� te din ş� i e constituită î�n practica politică.
SH
Ceea ce poate fi adăugat sunt argumentele cu privire
la efectele probabile9. Se poate î�ncerca sublinierea efectelor
securitizării excesive – dilemele de securitate – sau ale
nesecuritizării – incapacitatea de a trata o problemă î�n mod
eficient dacă ea nu e securitizată. Se poate contribui la securitizare
sau desecuritizare doar î�n cadrul societăţ�ii ş� i prin participarea
T
la practicile politice. Unele lucruri pot facilita securitizarea – ea
este uş� urată dacă pot fi scose î�n evidenţ�ă problemele asociate cu
ameninţ�ările, dar locul ultim al stării de securitate este mai degrabă
O
social decât tehnic ș� i se situează î�ntre un actor de securitate ș� i

audienț�a sa cu referire la ceva ce ei preț�uiesc.
Un actor care securitizează este o persoană sau un grup
N
care realizează actul discursiv de securitate. Cei care joacă cel mai
des acest rol sunt liderii politici, birocraţ�iile, guvernele, lobby-ş� tii
ş� i grupurile de presiune. Aceş� ti actori nu sunt de obicei obiecte
de referinţ�ă pentru securitate deoarece ei pot vorbi despre
O
securitate foarte rar cu referire la nevoia de a-ş� i apăra propria

supravieţ�uire. Argumentul lor va fi î�n mod normal faptul că este
necesară apărarea securităţ�ii statului, a naţ�iunii, a civilizaţ�iei sau
D
a unei alte comunităţ�i de dimensiuni mai mari, a unui principiu

sau a unui sistem. Actori precum guvernele sau firmele vor putea
vorbi arareori despre securitate î�n nume propriu.
Noţ�iunea de „actor” este î�n sine problematică. A spune
cu precizie cine sau ce este un actor este î�ntotdeauna dificil,
deoarece orice colectiv poate fi divizat î�n subunităţ�i ş� i î�n indivizi.

Se poate spune „Nu statul este un actor, ci un anumit departament
– sau, î�n ultimă instanţ�ă, indivizii”. Dar a dezagrega totul până la
indivizi nu este foarte util, deoarece o mare parte a vieţ�ii sociale
este comprehensibilă doar atunci când colectivităţ�ile sunt privite
ca mai mult decât suma „membrilor lor” ş� i când sunt tratate ca
E
realităţ�i sociale (colectivism metodologic).
Identificarea actorilor este, astfel, mai complicată decât
identificarea obiectelor de referinţ�ă. Prima implică o problemă a
AR
nivelului de analiză: acelaş� i eveniment poate fi atribuit mai multor
nivele (individual, al birocraţ�iei sau statal, de exemplu). Spre
deosebire de cazul obiectelor de referinţ�ă, un act discursiv este
adesea autodefinitoriu î�n ceea ce-l priveş� te pe cel care vorbeş� te, iar
desemnarea ca „actor” este î�ntr-un fel arbitrară. Î�n cele din urmă,
despre indivizi se poate spune î�ntotdeauna că sunt actori, dar
SH
dacă ei au roluri bine definite, este mai relevant să considerăm ca
„vorbitor” colectivităţ�ile ai căror reprezentanţ�i sunt aceş� ti indivizi
(de exemplu, partidele, statele sau grupurile de presiune) – spre
exemplu, Franț�a ca reprezentată de de Gaulle, ș� i nu persoana
lui de Gaulle. Dacă se doreş� te reducerea rolului analistului î�n
definirea actorilor, una dintre opţ�iuni este lăsarea acestui lucru
T
la latitudinea altor actori. Alte state l-au tratat pe de Gaulle ca
reprezentant al Franţ�ei ş� i au tras la răspundere Franţ�a pentru
actele sale; astfel, î�n lumea diplomatică Franţ�a s-a constituit ca
O
actor (Manning 1962; Wæver î�n curs de apariț�ie-c). Identificarea

actorului care securitizează este î�n ultimă instanţ�ă mai puţ�in o
problemă care ț�ine de cine realizează actul discursiv ș� i mai mult o
N
problemă legată de logica ce stă î�n spatele acţ�iunii. Este o acţ�iune

î�n conformitate cu logica individuală sau organizaţ�ională ş� i este
individul sau organizaţ�ia trasă la răspundere de alţ�i actori? Cel
mai bun mod de a identifica cine sau ce este actorul de securitizare
O
este probabil de a ne concentra asupra logicii organizaţ�ionale a

actului discursiv.
Diferenţ�a dintre actor ş� i obiect de referinţ�ă va î�nsemna î�n
D
mod normal ş� i că există o categorie separată de „public”, cei pe care

actul de securitizare î�ncearcă să-i convingă să accepte proceduri
excepţ�ionale din cauza caracterului de securitate pe care î�l are o
anumită problemă. Un pericol pe care î�l prezintă sintagmele de
securitate ş� i act discursiv este faptul că poate exista un accent
prea mare pe partea care realizează actul, privilegiindu-i pe cei

puternici ş� i marginalizându-i pe cei care reprezintă publicul ş� i
care judecă actul (Huysmans 1996).
Distincţ�ia dintre actori ş� i obiecte de referinţ�ă permite
evitarea reificării unor anumite unităţ�i de securitate – de exemplu,
naţ�iunile. Când spunem, î�n capitolul care tratează securitatea
E
societală (ş� i î�n Wæver et al. 1993), că securitatea societală se
referă adesea la naţ�iuni ş� i la supravieţ�uirea lor, nu vrem să spunem
că „o naţ�iune acţ�ionează pentru a se apăra”, ceea ce ar î�nsemna
AR
o reificare ş� i o terminologie antropomorfică. Cineva – un grup, o
miş� care, un partid sau o elită – acţ�ionează î�n legătură cu naţ�iunea
ş� i pretinde că vorbeş� te sau acţ�ionează î�n numele naţ�iunii.
Distincţ�ia dintre actorul de securitate ş� i obiectul de
referinţ�ă este mai puţ�in problematică î�n contextul statului ş� i, î�n
consecinţ�ă, nu i-a fost acordată o atenț�ie clară î�n trecut. Statul are
SH
(de obicei) reguli clare cu privire la cine poate vorbi î�n numele
lui, astfel că, atunci când un guvern spune „trebuie să ne apărăm
securitatea naţ�ională”, el are dreptul de a acţ�iona î�n numele
statului. Guvernul este, î�n acest context, statul. Î�n cazul naţ�iunilor
ş� i al mediului nu există astfel de reguli formale de reprezentare;
aș� adar, problema legitimităţ�ii este mai mare î�n aceste domenii
T
decât î�n cazul statului. Când cineva acţ�ionează î�n numele statului,
actorului î�i sunt impuse unele reguli discursive, deoarece el sau
ea trebuie să vorbească î�n termeni de identitate, î�n termeni care
O
respectă logica „naţ�iunii”, iar aceş� ti termeni modelează discursul

ş� i acţ�iunea î�ntr-un mod diferit de cel potrivit pentru alte obiecte
de referinţ�ă. Dar acest lucru denotă î�n cea mai mică măsură
N
faptul că naţ�iunea „acţ�ionează”. Regulile a ceea ce poate fi făcut î�n

numele unei naţ�iuni sunt mai puţ�in rigide decât cele care privesc
statul; astfel, va fi mai uş� or să vorbim despre stat ca actor decât
despre o naţ�iune. Aceasta este mai degrabă o chestiune de măsură
O
decât de diferenţ�ă calitativă. Î�n consecinţ�ă, unui analist care scrie

despre un grup neonazist extremist care î�ncearcă să mobilizeze
oamenii să-ş� i apere „supravieţ�uirea naţ�ională” î�n faţ�a ameninţ�ării
D
imigranţ�ilor î�i va fi dificil să spună că este vorba de „o naţ�iune care

acţ�ionează”. Este mai corect să facem distincţ�ia dintre cei care chiar
acţ�ionează ş� i ce consideră actorii că este ceea ce va supravieț�ui,
dar ș� i să vedem cât succes au ei î�n a vorbi î�n numele unei identităț�i
superioare.
Aceste argumente demonstrează de ce este importantă

distincţ�ia dintre actorii securitizării ş� i obiectele de referinţ�ă.
Dar distincţ�iile sunt mai degrabă contextuale decât intrinseci î�n
cazul unităţ�ilor: î�n multe cazuri, actorii securitizării vor diferi de
obiectul de referinţ�ă, dar î�n alte cazuri – î�n special î�n cazul statului
– obiectul de referinţ�ă va vorbi î�ntr-un anumit sens pentru el
E
î�nsuş� i prin reprezentanţ�ii săi autorizaţ�i. Î�n orice caz, analistul este
obligat să pună la î�ndoială succesul sau eş� ecul unui act discursiv
de securitizare. Chiar ş� i guvernele pot eş� ua î�n securitizare, aş� a cum
AR
s-a î�ntâmplat cu Marea Britanie î�n cazul Suezului, cu SUA î�n cazul
Vietnamului ş� i cu regimurile comuniste europene î�n problemele
interne la sfârş� itul anilor ’80.
Aplicând distincţ�ia dintre obiectele de referinţ�ă, actorii de
securitizare ş� i actorii funcţ�ionali, este important să clarificăm î�n
primul rând obiectele de referinţ�ă din fiecare sector. Î�n unele cazuri,
SH
acest lucru va reprezenta î�ntregul exerciţ�iu. Pentru a reprezenta
securitatea societală din lume, este probabil mult mai interesant
– ş� i cel puţ�in primează din punct de vedere logic – să cunoaș� tem
cazurile î�n care oamenii sunt mobilizaţ�i î�n numele naţ�iunilor, al
civilizaţ�iilor, religiilor sau triburilor decât să ş� tim î�n ce cazuri
mobilizarea este realizată de partide politice, elite statale, miş� cări
T
sociale, biserici sau intelectuali. Î�n sectorul militar, obiectul de
referinţ�ă este, aproape î�ntotdeauna, statul, iar actorul securitizării
poate fi, î�ntr-un fel, „tot statul”, dar ş� i alţ�i actori funcţ�ionali pot
O
influenţ�a deciziile. Î�n acest caz, ar trebui să alocam mai mult timp
identificării acestor actori funcţ�ionali. Astfel, capitolele care se
referă la sectoare vor varia î�n funcţ�ie de dificultatea analizei celor
N
trei tipuri de unităţ�i de securitate. Î�ntr-o situaţ�ie ideală – probabil

î�n studii ulterioare mai complete bazate pe această abordare
– toate cele trei tipuri vor fi tratate comprehensiv, î�n special
articularea obiectelor de referinţ�ă ş� i a actorilor care securitizează.
O
D
Regiuni şi alte constelaţii de securitizare

Î�n secț�iunea acestei cărţ�i dedicată demarcării complexelor
de securitate vom analiza tiparele de interconectare î�n cadrul
securităț�ii. Analiza cuprinde trei paş� i: (1) Este problema
securitizată cu succes de vreunul dintre actori? (2) Dacă da,
E
vom depista legăturile ş� i interacţ�iunile – ce efect are acţ�iunea de
securitizare din acest caz asupra securităţ�ii celorlalţ�i ş� i care sunt
aspectele pe care le influenţ�ează semnificativ? (3) Aceste lanţ�uri
AR
pot fi apoi coroborate î�ntr-un grup de preocupări de securitate
interconectate. Î�n momentul î�n care acest caz, î�mpreună cu
tiparele din celelalte cazuri (al sectorului, î�n cazul analizei
omogene a sectoarelor, sau de-a lungul sectoarelor, î�n cazul
analizei complexelor de securitate eterogene; cf. Capitolelor 1 ş� i
8) sunt agregate, putem desluş� i nivelul la care sunt concentrate
SH
procesele de securitizare ş� i tiparele de interacţ�iune.
Presupunerea noastră generală, ş� i una dintre principalele
motivaţ�ii ale acestui proiect, este că lumea de după Războiul
Rece va prezenta nivele de regionalizare mai mari ş� i nivele de
globalizare mai mici decât î�n timpul Războiului Rece. Unul dintre
scopurile noastre este să adaptăm teoria complexelor de securitate
T
astfel î�ncât să se poată adresa unei lumi tot mai complicate. Î�n
următoarele capitole, care tratează sectoarele, vom lăsa î�nsă
această problemă deschisă. Este posibil ca logica de securitate a
O
unor sectoare să î�ncline inerent spre regionalizare, spre deosebire

de cea a altor sectoare. Acesta este un aspect care trebuie studiat ş� i
vom realiza acest lucru la fel ca î�n teoria complexelor de securitate:
N
combinând preocupările actorilor majori î�ntr-o constelaţ�ie, un

nod de relaţ�ii de securitate reciproce.
O altă problemă î�n studierea regiunilor de securitate este
modul î�n care poate fi integrată o astfel de gândire î�n discuţ�ia
O
despre actori ș� i obiecte de referinţ�ă din secţ�iunea anterioară.

Este un complex de securitate definit de actori sau de obiecte
de referinţ�ă? Aş� a cum tocmai am spus, complexul de securitate
D
este de fapt o constelaţ�ie de preocupări de securitate; diferitele

ipostaze de securitizare ale nodurilor î�ntre care pot fi trasate linii
ș� i î�n funcț�ie de care poate fi descris complexul. Deoarece obiectele
de referinţ�ă sunt trăsături fundamentale, mai solide ş� i mai
proeminente ale peisajului securitizării, răspunsul la î�ntrebarea
noastră de mai devreme sunt obiectele de referinţ�ă. Unii ar putea

spune că, potrivit schemei noastre, obiectele de referinţ�ă nu
acţ�ionează ş� i nu pot fi, astfel, unităţ�ile subsistemelor definite de
interacţ�iune. Aceasta este o iluzie. Actorii de securitate vorbesc
ş� i acţ�ionează î�n numele obiectelor de referinţ�ă ş� i consideră î�n
general că ameninţ�ările provin de la alte obiecte de referinţ�ă.
E
Există, astfel, o logică reală î�n modul î�n care interacţ�ionează India
ş� i Pakistan, Turcia ş� i kurzii sau Chile ş� i ITT.
Având î�n vedere că obiectele de referinţ�ă sunt unităţ�i
AR
constituite social, ele sunt adesea actori unul pentru celălalt, chiar
dacă unele teorii analitice identifică drept actori alte legături din
lanţ�uri. De exemplu, statele sunt î�ntr-o oarecare măsură reale ca
state ş� i acţ�ionează ca state chiar dacă cei care acţ�ionează sunt
de fapt oamenii de stat, deoarece statele î�ş�i atribuie intenţ�iile ş� i
responsabilitatea unul altuia ca state (Manning 1962; Wæver î�n
SH
curs de apariț�ie – c). Această reflecţ�ie este structurată de motivaţ�ia
analizei complexelor de securitate de a ajunge la o analiză dinamică
a situaţ�iilor de securitate. Dorim să î�nţ�elegem conexiunile dintre
securitatea lui A ş� i cea a lui B, dilemele de securitate, precum ş� i
ciclurile de securitate care se consolidează reciproc. Astfel, este
esenţ�ial să organizăm analiza regiunilor î�n jurul nodurilor care
T
sunt simultan elementul ameninţ�at ş� i sursa ameninţ�ării.
Î�n teoria complexului clasic de securitate (CSCT), definiţ�ia
a fost enunţ�ată din punctul de vedere al preocupărilor primare
O
de securitate; î�n cadrul actual, cazurile de securitizare trebuie să

fie cele care conectează ş� i formează complexul. Î�n ambele cazuri,
punctul central este, evident, articularea ameninţ�ărilor din partea
N
actorilor majori. Din păcate, doar o mică parte a literaturii tratează

problema ameninţ�ărilor. Unii participanţ�i la discuţ�iile despre
conceptul de securitate susţ�in că o ameninţ�are din partea unui
actor este precondiţ�ia pentru ca ceva să reprezinte o problemă de
O
securitate (Deudney 1990). Este dificil de identificat ce justifică

asta ca pas logic, cu toate că ar putea fi o conexiune empirică, o
î�nclinaţ�ie structurală care face ca ameninţ�ările atribuite actorilor
D
să fie mai uş� or de securitizat. Nu dorim, î�nsă, să definim problemele

de securitate î�n sensul că actorii trebuie să fie problema. Probabil
că de obicei sunt.
După cum decurge din perspectiva noastră generală
asupra securitizării, ceea ce ne interesează este atribuirea
problemelor de securitate mai degrabă surselor specifice decât

originile a ceea ce par să fie problemele de securitate. Aş� a cum
susţ�ine teoria atribuirii, există o tendinţ�ă psihologică generală de
a supraestima libertatea de alege a celuilalt, accentuând totodată
limitele propriei acț�iuni (Hart 1978; Jervis 1976). Astfel, va exista
tendinţ�a generală de a atribui rolul de actor părț�ii adverse – adică
E
de a-l î�nfăţ�iş� a pe celălalt ca având liber arbitru, ş� i nu ca pe un
lanţ� dintr-o serie de evenimente. Î�n majoritatea cazurilor, faptul
că celălalt este un actor strategic ce are la dispoziţ�ie mai multe
AR
opţ�iuni este un factor amplificator î�n orice percepţ�ie a ameninţ�ării
ş� i contribuie astfel la plasarea unei probleme î�n sfera securităţ�ii.
Deoarece celălalt este un actor, nu doar o rotiţ�ă î�ntr-un mecanism,
are potenţ�ialul de a ne depăş� i, de a avea intenţ�ii sau de a ne frânge
voinţ�a pentru a ş� i-o impune pe a lui (cf. Clausewitz 1983 [1832];
Wæver 1995b). SH
Acest interes faţ�ă de actori ar părea să ne î�ndrepte spre
actorii care securizează ş� i nu spre obiectele de referinţ�ă. Această
deducţ�ie este, î�nsă, probabil falsă. Argumentul atribuirii implică
faptul că trebuie să ne concentrăm nu pe unităţ�ile pe care le
considerăm actori, ci pe faptul că orice este prezentat ca ş� i cauză
a problemelor de securitate este cel mai probabil „actorizat”.
T
Dacă actorul „a”, care securizează î�n numele comunităţ�ii „A” este
ameninţ�at de B, el sau ea va prezenta B ca fiind un actor responsabil
de ameninţ�are, ca un agent care a avut posibilitatea de a alege.
O
Astfel, nu trebuie să definim complexele de securitate din punctul

de vedere al ceea ce am etichetat ca fiind actori î�n cadrul nostru
analitic: actorii ar putea opera cu alţ�i actori ş� i, astfel, ar indica
N
niş� te categorii mai mari, mai abstracte – obiectele de referinţ�ă. Pe

de altă parte, ameninţ�ările nu trebuie atribuite aceloraş� i categorii
ca cele referitor la care a acţ�ionat partea adversă. Este probabil
ca evenimentele să fie variate ş� i complexe, necesitând o abordare
O
pragmatică care ne permite să identificăm unităţ�ile specifice ale

cazului.
De exemplu, Churchill, ca actor care securitizează, ar fi
D
putut securitiza nazismul ca ameninţ�are. Acest lucru nu î�nseamnă,

î�nsă, că nazismul ca actor sau obiect de referinţ�ă derulează o
contrasecuritizare. Î�n schimb, Hitler ar putea securitiza Anglia
(obiectul de referinţ�ă al lui Churchill) ca ameninţ�are î�n numele
Germaniei, al tuturor germanilor ş� i al rasei ariene. Ceea ce
reprezintă ameninţ�are pentru una din părţ�i nu este neapărat

obiectul de referinţ�ă al celeilalte. Această procedură a fost mult
mai uş� oară î�n CSCT, unde securitatea a fost realizată î�n numele
Indiei ş� i pentru ea, care era ş� i ameninţ�area (percepută) la adresa
Pakistanului ş� i viceversa. Teoria atribuirii ne determină să credem
că majoritatea ameninţ�ărilor vor avea legătură cu actorii ş� i că
E
obiectele de referinţ�ă pe care le analizăm vor fi construite de alţ�i
actori ca actori. Cu toate acestea, dacă ne uităm mai atent, o serie
de actori vor securitiza obiecte de referinţ�ă uş� or diferite (rasa
AR
germană, poporul german, Germania, arienii) – diferenţ�e care sunt
importante atunci când se î�ncearcă studierea politicilor miş� cărilor
de securitizare -, î�n timp ce î�n analiza complexului de securitate
trebuie să descoperim principalele tipare de interacţ�iune ş� i să
interconectăm variantele de securitizare a „Germaniei” î�ntr-un
singur nod. SH
Î�n generarea complexului de securitate, cea mai bună
metodă de definire a punctelor î�ntre care oscilează securitatea
ar fi identificarea conglomeratelor formate dintr-un obiect de
referinţ�ă ş� i actorul de securitizare corespunzător. Î�n cazul extrem,
aceasta î�nseamnă că avem obiecte de referinţ�ă cu purtători de
cuvânt stabili. O combinaţ�ie stabilă de obiect de referinţ�ă ş� i „voce”
T
indică acel concept clasic de stat ca exemplu clar. Dar chiar ş� i statul
ş� i suveranitatea ca obiect de referinţ�ă sunt invocate ş� i de alte voci
decât cea oficială. Există mai mulţ�i actori de securitizare, iar atât
O
statul, cât ş� i alţ�i actori securitizează ocazional alţ�i referenţ�i, precum

naţ�iunea, Uniunea Europeană sau unele principii ale societăţ�ii
internaţ�ionale. Î�n cazul Franţ�ei, Japoniei ş� i Sudanului, numele
N
face o referire relativ clară la o reţ�ea densă de obiecte de referinţ�ă

corelate ş� i de actori de securitizare. Actorii de securitizare sunt
conectaţ�i prin faptul că sunt î�n competiț�ie pentru reprezentarea
aceluiaş� i obiect de referinţ�ă; diversele obiecte de referinţ�ă sunt
O
legate de faptul că sunt substituibile unul celuilalt. Există mai

degrabă un lanţ� de asemănări familiale decât un criteriu clar sau
o unitate primară singulară. Î�n ambele cazuri, un conglomerat
D
de actori ş� i obiecte de referinţ�ă este unificat de densitatea

discursurilor de securitate care se î�ntrepătrund ş� i de obicei chiar
ş� i nominal, prin intermediul unei denumiri: securitatea „Franţ�ei”
(care poate î�nsemna mai multe obiecte de referinţ�ă ş� i o mare
diversitate de posibili actori), a Europei ş� i a Uniunii Europene ş� i a

„mediului” (vezi ş� i discuţ�ia de la paginile paginile 242-247).
Cea mai importantă î�ntrebare î�n analiza securităţ�ii este
„cine poate securitiza ş� i î�n numele a ce?”. O vreme, experţ�ii au
putut „scăpa” analizând doar „statele”, iar sistemul era reprezentat
de o sumă a statelor. Securitatea regională era privită ca o sumă a
E
securităţ�ilor naţ�ionale sau ca o constelaţ�ie de interdependenţ�ă de
securitate î�ntre un grup de state. Abordarea dezvoltată aici oferă
mai multe tipuri de unităţ�i, dar ideea de bază a complexelor de
AR
securitate poate fi aplicată î�ntr-o lume de unităţ�i multiple.
Note
1. Istoria securităţ�ii globale este complexă (Kaufmann
SH
1970; Der Derian 1993; Delumeau 1986; Corze 1984),
dar î�n anii ’40 s-a î�ncetăţ�enit î�n afacerile internaţ�ionale
cu un sens relativ distinct (Rosenberg 1993). O mare
parte a acestui sens a fost uş� or acceptată deoarece se
baza pe un argument mai vechi care folosise termenul
de securitate mai puţ�in sistematic – un argument despre
„necesitate” cuprins iniţ�ial î�n conceptul de raison d’etat
T
(Butterfield 1975). Î�n special î�ncepând cu secolul XIX,
cât statul intră î�ntr-o stare de auto-limitare juridică ş� i
O
auto-control, acest lucru este „echilibrat de desemnarea

unei palete de acte guvernamentale imune modificărilor
legale. Această arie-rezervă a puterii executive este (...)
N
calificarea pe care (...) calculele securităţ�ii o impun ca

pe o condiţ�ie pentru fezabilitatea politică a democraţ�iei
liberale” (Gordon 1991: 33, cf. Foucault 1991 [1978]).
Argumentul clasic, potrivit căruia î�n cazuri extreme
O
guvernul poate apela la toate mijloacele necesare, devine

un caz specific, excepţ�ional (Wæver 1988, 1995b). Acest
sens al securităţ�ii a evoluat separat de utilizarea securităţ�ii
D
î�n diverse contexte domestice (deş� i conexiunile există cu

siguranţ�ă; vezi Kaufman 1970). Acest tip internaţ�ional de
securitate î�ncepe să se extindă la noi referenţ�i ş� i actori;
astfel, dorim să ne păstrăm interesul faț�ă de securitatea
internaţ�ională, deoarece are un î�nţ�eles distinct, dar nu
excludem posibilitatea de a î�ntâlni tot mai des acest tip

de securitate î�n contexte domestice.
2. Acest argument nu exclude ideea că problemele private
nu ar putea fi î�ntr-o oarecare măsură politice, un
argument susţ�inut cu putere de miș� cările feministe. O
astfel de afirmaț�ie ar fi o miș� care de politizare.
E
3. Conceptul de state puternice ş� i slabe este elaborat ş� i
definit de Buzan (1991: 96-107) ş� i se sprijină pe gradul
de coeziune socio-politică din cadrul statului, care
AR
este ridicat î�n cazul statelor puternice ş� i diminuat î�n
cazul statelor slabe. Conceptul nu trebuie confundat cu
distincţ�ia dintre puteri mari sau mici, care se referă la
capacitatea lor comparativ cu alte puteri.
4. Baldwin (1997) face cea mai sofisticată ş� i consistentă
SH
î�ncercare de a defini securitatea ş� i de a structura studiile
de securitate î�n concordanţ�ă cu ideea că scopul ş� i misiunea
sunt de a-i ajuta pe factorii de decizie să evalueze corect
atenţ�ia pe care o acordă diverselor ameninţ�ări.
5. Importanţ�a „capitalului cultural” î�n abilitatea de a realiza
un act discursiv a fost contestată de Pierre Bourdieu
T
(1991 [1982]). Un act discursiv nu este doar lingvistic; el
este ş� i social ş� i depinde de poziţ�ia socială a enunţ�ătorului,
fiind, astfel, î�nscris î�ntr-un sens mai larg î�n domeniul
O
social. Cu toate acestea, Bourdieu a afirmat acest lucru

pentru a contracara tendinţ�a unor post-structuraliş� ti
ş� i a unor filosofi de a considera complet determinante
N
trăsăturile pur lingvistice ale actului discursiv (Bourdieu

1996). El a acceptat critica lui Judith Butler (1996a, b)
conform căreia, din moment ce actul discursiv trebuie să
includă o idee de „magie socială” cu ajutorul căreia unii
O
sunt acceptaţ�i î�n poziţ�ii de autoritate ş� i alţ�ii nu, el trebuie

să fie nedeterminat, deschis oricăror surprize. Nu este
vorba doar de o chestiune de poziţ�ie formală de autoritate.
D
Există o forţ�ă de realizare a actului discursiv: pentru a

utiliza conceptele lui Bourdieu, ea are o eficienţ�ă magică,
face ceea ce spune. Un act discursiv este interesant tocmai
pentru că are potenţ�ialul de a sparge tiparele, de a stabili
sensuri care nu se regăseau î�n context – el reface sau
produce un context prin succesul de realizare a actului.

Deş� i este importantă studierea condiţ�iilor sociale ale
unui act discursiv de succes, este necesar să fim deschiş� i
la posibilitatea că un act care a reuş� it anterior ş� i pentru
care resursele formale ş� i poziţ�iile sunt pregătite ar putea
eş� ua ş� i, invers, că noi actori pot realiza un act discursiv
E
pe care nimeni nu se aş� tepta să î�l realizeze (Butler
1996a, b; Derrida 1977 a [1972], 1977b, 1988). Astfel,
probleme precum „cine poate realiza securitizarea” ş� i „a
AR
fost acesta un caz de securitizare” pot fi judecate doar
ulterior (Wæver et al. 199:188). Ele nu pot fi reduse de
criterii finite pentru succes.
6. Acest lucru contrastează cu alte studii ale regiunilor, unde
interesul cade pe construcţ�ia regiunilor de către actori
SH
(Neumann 1994; Joenniemi ş� i Wæver 1992; Joenniemi
1997). Ambele abordări ale regiunilor sunt relevante,
dar î�n scopuri diferite.
7. Pentru cei interesaţ�i de poziţ�ia noastră î�n domeniul
teoriei relaţ�iilor internaţ�ionale, acesta este cel mai
relevant pasaj. Nu considerăm că statul sau suveranitatea
reprezintă limite fixe, dar suntem sceptici cu privire la
T
individualism ca alternativă tradiţ�ională la centrismul
statal. Noi considerăm că lumea este formată din mai
O
multe unităţ�i, concepţ�ie ce ar putea fi caracterizată ca

realism post-suveran. Unităţ�ile se pot î�ntrepătrunde
(spre deosebire de exclusivitatea suveranităţ�ii statelor
N
teritoriale), dar acest aspect nu duce neapărat la un

transformaţ�ionalism benign care se axează pe identităţ�ile
multiple ale indivizilor ce relativizează toate unităţ�ile ş� i
colectivităţ�ile. Deş� i fiecare individ din lumea unităţ�ilor
O
suprapuse este „membru” al mai multor unităţ�i. Î�n loc

să ne concentrăm pe efectele atenuante produse de
suprapunere, vom studia modul î�n care unităţ�ile pot
continua să producă politici de putere; să ne referim,
D
de exemplu, la opera lui Susan Strange (diplomaţ�ie

stat-firmă; 1994) ş� i a lui Robert Kaplan (o anarhie
foarte anarhică după suveranitate; 1994). Fiecare
unitate are posibilitatea de a deveni referinţ�a acţ�iunii
de securitizare, dar din moment ce diferite unităţ�i se
suprapun ş� i se plasează la diferite nivele, nu există o linie

clară î�ntre domestic ş� i internaţ�ional – ceea ce e intern
unei unităţ�i poate avea un caracter inter-unitar când ne
referim la alte unităţ�i. Mai mult, există o distincţ�ie î�ntre
securitatea individuală ş� i colectivă. Acest argument este
important pentru proiectul de faţ�ă, deoarece dacă localul
E
ş� i internaţ�ionalul ar fi perfect delimitate, s-ar putea naş� te
o viziune comodă Occidentală a politicilor: politicile
domestice sunt normale ş� i fără grad de securitate, î�n timp
AR
ce extremele sunt remise spaţ�iului internaţ�ional. Î�n alte
părţ�i ale lumii, nivelul local nu este comod. Acest lucru
poate fi relevat prin studierea unităţ�ilor ş� i colectivităţ�ilor
care sunt mobilizate î�n astfel de contexte: aceste relaţ�ii
de securitate domestice sunt inter-unitare deoarece î�n
aceste locuri cele mai puternice obiecte de referinţ�ă sunt
SH
mai mici decât statul.
8. Pot exista ş� i cazuri î�n care atenţ�ia pare să se concentreze
pe un anumit individ: o fată din Sarajevo sau Salman
Rushdie. Î�ntr-un sens mai larg, aceş� ti indivizi capătă o
proeminenţ�ă atât de mare ş� i atât de multe resurse sunt
cheltuite cu ei deoarece se consideră că ei reprezintă
T
principiile. Acţ�iunile cu privire la anumiţ�i indivizi
depind î�ntotdeauna de descrierea acelei persoane ca
reprezentant al unei categorii, ca meritând protecţ�ie
O
deoarece el sau ea aparţ�ine unei anumite categorii sociale

– de exemplu, lider, reprezentant, intelectual liber.
N
9. Analiş� tii î�i pot contrazice pe actori cu privire la utilizarea

cuvântului securitate. Exprimări stângace precum
„securitate economică” sau „securitatea mediului” pot
fi puse la î�ndoială afirmând că actul de securitate nu a
O
fost realizat cu adevărat ş� i că actorul de securitizare nu a

reuş� it să argumenteze necesitatea de a trata problema ca
pe una existenţ�ială. Este imposibil de stabilit din exterior
dacă ameninţ�area este sau nu este existenţ�ială î�n relaţ�ie
D
cu obiectul de referinţ�ă. Aceasta este î�n primul rând

o intervenţ�ie î�n dezbaterea dintre observatori asupra
utilizării adecvate a etichetei de securitate. Î�n intervenţ�ia
î�n dezbaterile directe asupra politicilor de securitizare,
argumentaţ�ia se va face de obicei prin compararea

posibilelor efecte ale securitizării sau desecuritizării
problemei.
E
AR
SH
T
O
N
O
D
CAPITOLUL 3
E
AR
SECTORUL MILITAR
SH
Agenda securităţii militare
T
Acest capitol tratează obiectul de bază al studiilor de

O
securitate tradiţ�ionale ş� i sperăm să arătăm î�n ce manieră metoda

pe care am descris-o î�n Capitolul 2 ne permite atât să tratăm acea
agendă, cât ş� i să adăugăm câteva noi observaț�ii. Domeniul militar
N
este cel î�n care procesul de securitizare este cel mai probabil să
fie puternic instituţ�ionalizat. Lucrurile nu stau neapărat aş� a î�n
realitate, dar reflectă condiţ�iile istorice particulare ale sistemului
internaţ�ional contemporan. Merită totuş� i observat că, spre
O
deosebire de poziț�ia tradiţ�ionalistă, nu tot ceea ce are legătură cu

domeniul militar se referă î�n mod strict la securitate. Date fiind
condiţ�iile trasate pentru securitizare î�n Capitolul 2, este uş� or de
D
observat că pentru anumite state un număr crescut de activităţ�i

militare nu prezintă deloc o problemă de securitate. La mijlocul
anilor ‘90, majoritatea statelor vest europene se confruntau
extrem de puţ�in cu problema ameninţ�ărilor de tip militar. Cu
toate acestea, menţ�ineau forţ�e armate substanţ�iale ş� i deseori le
foloseau î�n scopuri ce aveau mai degrabă legătură cu relaţ�iile

politice ş� i economice decât cu cele militare. Dacă trupele daneze
ş� i japoneze au participat î�n cadrul organizaţ�iilor de menţ�inere a
păcii (peace keeping organizations) î�n Africa, acest fapt nu avea
nicio legătură cu o eventuală ameninţ�are la adresa Danemarcei sau
Japoniei, dar se lega î�ntru totul de tipul de politică specific rolului
E
pe plan internaţ�ional al acestor ţ�ări. Ţ� ările aflate î�ntr-o comunitate
de securitate î�ş�i vor angrena părţ�i substanţ�iale ale activităţ�ii lor
militare mai degrabă î�n viaţ�a politică decât î�n sfera de securitate.
AR
Î�n sectorul militar, statul rămâne cel mai important – dar
nu singurul – obiect de referinţ�ă, iar elitele conducătoare ale
statului vor fi cei mai importanț�i – dar din nou, nu singurii – actori
de securitizare. Această situaţ�ie există nu doar pentru că statele
gestionează resurse militare mult mai vaste decât alţ�i actori, dar ş� i
din cauză că elitele aflate la putere au evoluat legal ş� i politic, fiind
SH
primii pretendenţ�i la dreptul legitim de utilizare a forţ�ei, atât î�n
cadrul, cât ş� i î�n afara domeniului lor.
Statul modern este definit de ideea de suveranitate –
revendicarea dreptului exclusiv de autoguvernare asupra unui
teritoriu bine definit ş� i a populaţ�iei sale. Deoarece forţ�a este î�n
mod particular eficientă ca metodă de a achiziţ�iona ş� i controla
T
teritorii, natura fundamental teritorialistă a statului stă la
baza primatului tradiţ�ional de precauţ�ie î�n ceea ce priveş� te
utilizarea forţ�ei. De-a lungul istoriei, dreptul de a guverna a fost
O
consacrat prin capacitatea de a-l revendica ş� i proteja î�mpotriva

contestatarilor î�narmaţ�i, atât din interior, cât ş� i din afară. Agenda
securităţ�ii militare gravitează, aş� adar, î�n jurul statelor, cu toate că,
N
aş� a cum vom arăta mai î�ncolo, există ş� i alte obiecte de referinț�ă ş� i
alț�i actori de securitizare î�n peisaj. Principala excepţ�ie a acestei
reguli apare atunci când statul î�nsuş� i fie eş� uează î�n a prinde
rădăcini, fie intră î�ntr-o spirală a dezintegrării. Aceste situaţ�ii
O
pot conduce la perioade prelungite de anarhie, cum este astăzi

cazul Afganistanului, dar se mai î�ntâlneş� te ş� i î�n numeroase părţ�i
ale Africii, cazuri î�n care statul este doar o umbră, iar realitatea
D
aparţ�ine rivalităţ�ilor dintre ș� efii clanurilor locale ș� i diferite bande.

Problemele de securitate militară î�ș�i au originea î�n primul rând
î�n procesele interne sau externe prin care comunităţ�ile umane
î�ş�i stabilesc ş� i menţ�in (sau eş� uează î�n a-ş� i menţ�ine) aparatele de
guvernământ. Procesul de guvernământ implică, bineî�nţ�eles, mult
Sectorul Militar ◆ 81
mai mult decât o simplă utilizare a forţ�ei. Termenii ş� i condiţ�iile

legitimităţ�ii politice ş� i măsura î�n care aceş� ti termeni sunt acceptaţ�i
atât de către guvernanţ�i, cât ş� i de guvernaţ�i, dar ş� i de o serie
î�ntreagă de diferiţ�i alţ�i guvernanţ�i, sunt elemente cel puţ�in la fel
de importante precum considerentele de ordin militar. Î�n practică,
agenda securităţ�ii militare se î�nvârte cu precădere î�n jurul abilităţ�ii
E
guvernelor de a se menţ�ine la putere, î�mpotriva ameninţ�ărilor
interne ş� i externe, dar poate de asemenea să implice ş� i utilizarea
forţ�ei militare tocmai pentru protejarea statelor sau guvernelor
AR
î�mpotriva ameninţ�ărilor non-militare la adresa existenţ�ei lor,
precum î�n cazul migranţ�ilor sau a ideologiilor rivale.
Cu toate că domeniile politic ş� i militar sunt î�n mod
conceptual diferite, acestea sunt apropiate prin interschimbabili-
tatea dintre forț�ă ș� i consimț�ământ î�n cadrul procesului de
guvernământ. Precum statul î�nsuş� i, această legătură trebuie să
SH
se î�ndrepte î�nspre două direcţ�ii: î�nspre interior, spre dezvoltarea
internă ş� i viaţ�a statului, ş� i î�nspre exterior, spre poziţ�ia pe care
o ocupă î�n cadrul sistemului internaţ�ional ş� i spre relaţ�ia cu
ceilalţ�i membri din acest sistem. Ameninţ�ările asupra cărora
ripostele militare se vor putea dovedi eficiente pot apărea fie din
interiorul, fie din exteriorul statelor – sau uneori, precum î�n cazul
T
„coloanei a cincea”, din ambele direcţ�ii. Securitizarea unor astfel
de ameninţ�ări poate sugera o teamă nativă de atac (de exemplu,
percepţ�iile Coreei de Sud asupra Nordului), o dorinţ�ă a elitelor
O
dominante de a-ş� i consolida legitimitatea internă ş� i internaţ�ională

(precum apartheidul, anticomunismul sud-african) sau ambele
variante. Componenta amiciț�ie-inamiciț�ie a teoriei complexului de
N
securitate reflectă urmările acestor procese de securitizare.

Printre funcţ�iile interne principale ale unei guvernări
se numără menţ�inerea ordinii ş� i liniş� tii publice, precum ş� i
organizarea administraţ�iei ş� i a legii. Menţ�inerea integrităţ�ii
O
teritoriale a statului poate fi ş� i ea adăugată, dar teritoriul nu este

î�ntotdeauna securitizat ş� i ocazional guvernele negociază î�n mod
liber reorganizări substanţ�iale, precum este ş� i cazul recentei
D
dezmembrări a Cehoslovaciei sau a fostei URSS. Atunci când

ameninţ�area percepută vine din interior, securitatea militară
se referă î�n primul rând la abilitatea elitelor conducătoare de a
menţ�ine pacea civilă, integritatea teritorială ş� i, î�ntr-un mod mai
controversat, de a menţ�ine aparatul de guvernământ î�n faţ�a
provocărilor lansate de proprii cetăţ�eni (Ayoob 1995). Forme

specifice de astfel de provocări sunt cele lansate de separatiş� tii
militari, revoluţ�ionari, teroriş� ti sau organizaţ�ii sau miş� cări
criminale, deş� i unele guverne securitizează chiar ş� i acele grupuri
paș� nice care le contestă autoritatea pentru a determina utilizarea
forţ�ei î�mpotriva lor. Este demn de menţ�ionat faptul că cea mai
E
extremă formă a statului modern, statul european sau westphalian,
s-a consolidat î�n mod progresiv prin dezarmarea cetăţ�enilor ş� i
promovarea unei miş� cări spre un ideal î�n care statul este unicul
AR
deţ�inător al forţ�ei î�n societate ş� i controlează î�n mod efectiv
instrumente coercitive mult mai mari atât pe plan intern, cât ş� i
extern, decât cele controlate de acele elemente armate nelegitime
(ş� i de cele mai multe ori criminale) care ar fi putut rămâne. Chiar
ş� i î�n Vest, abia pe parcursul secolului al XIX-lea această evoluț�ie
a devenit suficient de consistentă pentru a permite o separare
SH
î�ntre funcț�iile poliț�iei ș� i ale armatei, iar î�n unele state această
diferenţ�iere este î�ncă vagă. Acest lucru contrastează cu situaţ�ia
existentă î�n statele feudale ş� i î�n cele mai multe forme de imperii
clasice, unde atât capacitatea, cât ş� i dreptul de a folosi forţ�a
se regăseau î�n mod natural la mai mult de un nivel al societăţ�ii
(baroni feudali, oraş� e, mercenari; guvernatori ş� i alţ�i lideri locali î�n
T
cadrul sistemelor imperiale clasice) (Watson 1992; Buzan ș� i Little
1996). Î�ntre statele dezvoltate, Statele Unite au deviat î�n mod
vizibil de la idealul westphalian, prezervând dreptul constituţ�ional
O
al cetăţ�enilor săi de a deţ�ine arme, precum ş� i dreptul statelor sale

componente de a avea propriile miliţ�ii, ca modalitate de apărare
î�mpotriva hegemoniei guvernului federal (Deudney 1995).
N
Elveţ�ia, Israel ş� i Africa de Sud sunt ţ�ări unde cetăț�enilor le este, de

asemenea, permisă deţ�inerea de arme, prima dintre ele punând
acest fapt î�n strânsă legătură cu apărarea teritorială, iar ultimele
două cu securitatea individuală.
O
Când securitizarea se concentrează pe ameninţ�ările

externe, securitatea militară ț�ine î�n primul rând de interacţ�iunea
pe două nivele î�ntre ofensiva armată reală ş� i capabilităţ�ile de
D
apărare ale statului, pe de-o parte, ş� i percepţ�iile reciproce legate de

capabilităţ�ile ş� i intenţ�iile fiecăruia, pe de altă parte. Ameninţ�ările
externe variază de la frica legată de dispariţ�ia completă a statului,
a societăţ�ii ş� i a oamenilor, la constrângeri ș� i intimidări î�n anumite
aspecte politice specifice diplomaț�iei canonierelor (gunboat
diplomacy). Răspunsurile generate de frică pot deveni funcţ�ionale

î�n ceea ce priveş� te capacităţ�ile viitoare, mai degrabă decât cele
prezente, ca ş� i î�n cazul unor percepţ�ii contemporane din China
(Dibb 1995). Î�n ciuda formelor brute ale teoriei realiste, nu există
nicio corelaţ�ie î�ntre existenţ�a unor capacităţ�i militare externe ş� i
securitizarea acestora. Literatura despre democraţ�ie ş� i pace, de
E
exemplu, se construieş� te pe ideea că statele democratice nu se
tem de capabilităţ�ile militare reciproce (Ember, Ember ș� i Russett
1992; Maoz ș� i Russett 1993; Mintz ș� i Geva 1993; Lake 1992; Owen
AR
1994; Schweller 1992; Weart 1994). Desecuritizarea este posibilă
chiar ş� i î�n prezenţ�a capabilităţ�ilor militare separate.
Dar capacităţ�ile militare separate creează potenţ�ialul
de securitizare. Când elitele ş� i populaţ�ia î�ncep să trateze forţ�ele
armate ale altor state drept o ameninţ�are, relaţ�iile interstatale
generează o dilemă clasică a securităţ�ii militare, implicând pe de
SH
o parte proliferarea de tehnologii militare, cursa î�narmărilor ş� i
intersectarea politicilor naţ�ionale de apărare cu cele de descurajare,
iar pe de altă parte o serie de politici menite să dezactiveze dilema
securităţ�ii, precum controlul armelor, reducerea armamentului,
apărarea de tip non-ofensiv ş� i uneori î�ncheierea de alianț�e (Jervis
1978; Buzan ș� i Herring î�n curs de apariț�ie 1998; Møller 1991).
T
Odată ce relaţ�iile militare au devenit securitizate, acest plan este
puternic influenţ�at de posibilităţ�ile coercitive deţ�inute de state,
de impactul instrumentelor de forţ�ă ş� i schimbările î�n aceste
O
instrumente, asupra modului î�n care statele interacţ�ionează î�ntre

ele. Atunci agenda militară primeş� te o logică distinctivă proprie
ş� i imperative tehnologice, cu toate că nu va opera î�n mod izolat.
N
Î�ntreaga intersectare dintre capacităţ�ile militare ale statelor este

condiţ�ionată de relaţ�iile politice. La nivelul interstatal, agenda
de securitate militară se referă î�n primul rând la modalitatea î�n
care statele se echipează pentru folosirea forţ�ei ş� i la modul î�n
O
care comportamentul acestora, pe această problematică, este

interpretat ş� i i se oferă un răspuns din partea altor state. Acolo
unde statele au eş� uat ş� i anarhia predomină î�ntre bande ş� i ș� efii
D
de clan, logica percepţ�iei ameninţ�ării, aflată î�n conexiune cu

capacităţ�ile armate ale celorlalţ�i actori, funcţ�ionează mult mai
strâns.
Obiecte de referință şi actori de securitizare
Obiecte de referinț�ă
O mare parte din teoria ş� i practica tradiţ�ională din
relaţ�iile internaţ�ionale se bazează pe ideea că statul este
E
singurul obiect de referinț�ă legitim pentru asigurarea securităţ�ii
militare. Î�n abordarea centrată pe stat, westphaliană, a societăţ�ii
AR
internaţ�ionale care s-a dezvoltat î�n Europa ş� i a fost implementată
î�n restul lumii, statul este conceput, iar uneori aproape că a ajuns
să fie, drept singurul depozitar atât al dreptului, cât ş� i al capacităţ�ii
de a utiliza forţ�a. Conform acestei concepț�ii, statul a evoluat de
la absolutismul dinastic, î�n care prinţ�ul se afla î�n centrul ideii de
suveranitate ş� i securitate, la suveranismul popular, unde naţ�iunea
SH
ş� i societatea civilă, precum ş� i instituț�iile de guvernământ, joacă
î�mpreună aceste roluri. Cu toate că atât statele dinastice, cât ş� i cele
naţ�ionale reclamau exclusivitatea ca obiect de referinț�ă legitim
pentru securitatea militară, pe măsură ce suveranitatea a ajuns
să fie utilizată î�n accepț�iuni tot mai largi, conţ�inutul termenului
de securitate a statului s-a extins ş� i el. Dacă statul naţ�ional era
ameninţ�at militar, la fel erau ş� i elementele sale civice, precum ş� i
T
sistemul de guvernământ.
Cu toate acestea, î�n practică, multe state sunt manifestări
O
mai puţ�in perfecte ale modelului naţ�ional chiar ş� i acelea care se

apropie cel mai mult nu î�ncorporează î�n î�ntregime toate elementele
societăţ�ii lor civile. Î�n multe părţ�i, tensiunile î�ncă mai există î�ntre
N
guvernanţ�i ş� i cei guvernaţ�i. Astfel de situaţ�ii lasă loc altor unităţ�i,

î�n mod special triburi sau naţ�iuni, pentru a deveni obiecte de
referinț�ă pentru asigurarea securităţ�ii militare î�n cadrul statelor,
precum ş� i î�ntre state – un proces mult prea evident î�n Balcani ş� i î�n
O
Caucaz, precum ş� i î�n unele părţ�i din Asia ş� i mare parte din Africa.
Dar î�n lumea modernă, multe dintre aceste unitǎţ�i non-statale
urmăresc să dobândească statalitatea ş� i, dacă vor reuş� i, vor avea
D
doar un statut de tranziţ�ie î�n calitate de obiecte de referinț�ă non-

statale.
Î�n sistemul internaţ�ional contemporan unele obiecte de
referinț�ă prestatale sunt î�ncă active. Rămăş� iţ�ele triburilor barbare
î�ncă mai există î�n unele părţ�i din Asia Centrală ş� i Africa. Unele
indicii referitoare la modalitatea î�n care aceste triburi au operat
ca obiecte de referinț�ă pentru securitatea militară pot fi reperate

î�n războaiele civile contemporane din Afganistan ş� i Somalia. Regi
ş� i prinţ�i, imperii ş� i oraş� e au dispărut sau au î�ncetat să mai joace
un rol de obiecte de referinț�ă î�n sectorul militar, deş� i familii regale,
precum cele din Kuwait ş� i Arabia Saudită, î�ncă î�ş�i mai păstrează
o oarecare autonomie ca obiecte de referinț�ă. Armatele private
E
rămân de asemenea relevante, după cum s-a putut observa î�n
1930, când statul chinez s-a dezintegrat parţ�ial, rezultând o serie
de conducători militari autonomi ce controlau mari părţ�i ale
AR
teritoriului.
Religia rămâne un potenţ�ial obiect de referinț�ă pentru
securitizarea militară, dar, precum arată cazurile din fosta
Iugoslavie ş� i Orientul Mijlociu, î�n lumea modernă religia este
deseori intercalată cu statul (Israel, Iran) sau cu naţ�iunea (Serbia,
Croaţ�ia). Î�n lumea contemporană, religia nu a depăş� it statul ca
SH
obiect de referinț�ă pentru securitatea militară, cu câteva excepţ�ii
minore ale unor culte extremiste (Ramura Davidienilor, Aum Shin
Rykyo). Totuş� i, undeva î�n fundal sunt temerile Occidentului legate
de Islam, de amplificarea „naţ�ionalismului hindus” ş� i de teoriile
„ciocnirii civilizaţ�iilor” (Huntington 1993, 1996) – toate sugerând
faptul că poziț�ia exclusivă pe care o revendică statul westphalian
T
ca obiect de referinț�ă pentru securitatea militară nu este scutită
de contestări din partea unor entităţ�i mai mari sau mai mici.
Statul naţ�ional este de asemenea extrem de vulnerabil la
O
provocările lansate din interior. Cei mai evidenţ�i candidaţ�i sunt

secesioniş� tii, unioniş� tii, revoluţ�ionarii ş� i alte entităţ�i dornice
să-ş� i afirme statalitatea. Aceste grupuri susţ�in obţ�inerea statalităţ�ii,
N
dar nu au î�ncă puterea să se elibereze sau să răstoarne guvernarea

altora ş� i nici nu se bucură de o largă recunoaş� tere a doleanţ�elor
lor î�n rândul altor state. Membrii acestei categorii sunt extrem
de diferiţ�i. Includ secesioniş� tii ş� i miş� cările pentru autonomie
O
(cecenii, tamilii, kurzii, karenii, grupări din Timorul de Est, din

Quebec, bascii, ş� i mai nou, victorioş� ii eritreeni), naţ�ionalităţ�i
nerecunoscute răspândite î�n mai multe state (kurzii, palestinienii,
D
sârbii ş� i posibil ruş� ii) ş� i miş� cări rebele (Khmerii Roş� ii ş� i Unita). Î�n
multe cazuri, entităţ�ile aspirante la statalitate sunt de fapt naţ�iuni
care pretind statutul de actori la nivel primar, precum î�n cazul
î�ncercării eş� uate a Ibo de a se separa de Nigeria. Din moment ce
naţ�iunile sunt capabile să se reproducă ş� i până la un moment dat
o ş� i fac, există motivaţ�ia pentru a le accepta ca ş� i unităţ�i autonome

(Wæver et al. 1993). Î�nsăş� i natura aspiranţ�ilor la statalitate,
precum ş� i poziţ�ia lor î�n cadrul sistemului internaţ�ional, sugereazǎ
faptul că sunt deseori privite ca obiective militare de interes major
ş� i puncte de acţ�iune, deci aş� adar de securitizare. Ei pot fi extrem
de uş� or luaţ�i drept ameninţ�ări la adresa suveranităţ�ii statale ş� i,
E
datorită activităţ�ilor de natură statală î�n care sunt angrenaţ�i, pot
determina statul existent să utilizeze forţ�a militară pentru a-ş� i
asigura monopolul asupra violenţ�ei legitime.
AR
Î�n plus faţ�ă de entităţ�ile aspirante la statalitate, statul
are contestatari, de asemenea, care nu au î�nsă interesul de a-l
schimba sau de a obţ�ine recunoaș� terea ca nou stat. Aceş� tia includ
aş� a numitele miliţ�ii, precum cele care au devenit extrem de active
î�n SUA la î�nceputul anilor ’90 ca grupări de autoprotecţ�ie de
natură militară î�mpotriva a ceea ce ei considerau a fi subminarea
SH
libertăţ�ilor individuale de către stat ş� i criminalii organizaţ�i î�n
afara statului î�n scopul urmăririi unor activităţ�i economice libere
de reglementările ş� i impozitările statului. Atât miliţ�iile, cât ş� i
grupările mafiote î�ş�i pot deservi membri ca obiect de referinț�ă î�n
ceea ce priveş� te securitatea militară. Iar atunci când statul eş� uează
- precum î�n Afganistan, Iugoslavia, o serie de locuri din Africa, ş� i
T
î�ntr-un sens mai atenuat, î�n Italia - miliţ�iile, mafia, clanurile ş� i
bandele vin î�n prim plan. Unii vorbesc mai departe î�n numele
statului, dar alţ�ii devin entităţ�i de securitate egoiste ş� i care se
O
consideră pe sine obiecte de referinț�ă (Kaplan 1994).

Aici ne aflăm deja la graniţ�a dintre securitatea internaţ�ională
ş� i cea internă. De remarcat modalitatea î�n care violenţ�a intra-
N
societală a căpătat recent tot mai multă importanț�ă pe agenda

occidentală, deş� i î�n mod normal nu reprezintă o problemă de
securitate internaţ�ională. Din Rusia până î�n Statele Unite, avem
de-a face cu un tip omniprezent de violenţ�ă societală, care
O
constituie o platformă pe care politicienii naţ�ionali o pot utiliza

î�n securitizarea clasică a legii ş� i a ordinii, până î�n punctul î�n care
drepturile omului sunt ameninţ�ate de politicile de luptă î�mpotriva
D
criminalităţ�ii ş� i logica „omului puternic” î�ncepe să î�ş�i facă loc.

Această situaţ�ie nu implică î�n mod normal prezenţ�a militară; este
î�n mod clar o problemă poliţ�ienească, dar se regăseş� te pe agenda
securităţ�ii din cauza a două motive interdependente. Î�n Vest,
poliţ�ia este î�n mod normal o parte instituţ�ionalizată a societăţ�ii,
care asigură o funcţ�ionare continuă. Dar imaginea creată î�n SUA ş� i

î�n mare parte î�n lumea post-sovietică este mai degrabă aceea că a
avea forţ�e de poliţ�ie ar fi o idee bună – deoarece situaţ�ia a scăpat
de sub control ş� i „ceva trebuie făcut”. Î�n al doilea rând, are loc
securitizarea ş� i sunt susţ�inute măsuri excepţ�ionale. Securitizarea
î�n sine are ca obiect de referinț�ă societatea ca atare (sau partea
E
care respectă legea) ş� i drept actori majori agenţ�ii statului ş� i
politicienii. Acest model deviază de la securitatea standard, doar
prin faptul că este direcţ�ionată spre interior.
AR
Un ultim aspect la nivel substatal nu este î�ncă semnificativ,
dar merită punctat. Î�n unele ţ�ări – î�n mod special SUA ş� i Canada
– genul ş� i rasa devin securitizate chiar ş� i î�n raport cu violenț�a.
Violenţ�a internă ş� i tiparele de violenţ�ă ş� i hărţ�uire pe baza rasei
sunt departe de a fi un element de noutate, dar ceea ce este î�ntr-
adevăr nou este faptul că aceste tipare sunt tot mai mult văzute de
SH
către grupuri active drept un fenomen colectiv. Dacă o soţ�ie este
bătută acasă, situaţ�ia î�n sine nu este uş� or de securitizat. Dar dacă
feministele vor construi o imagine a violenţ�ei colective conduse
de un singur grup – cel al bărbaţ�ilor – î�mpotriva altui grup – cel
al femeilor – ş� i, de exemplu, vor conceptualiza violul drept o
problemă de securitate pentru toate femeile din cauza existenţ�ei
T
bărbaţ�ilor, noile colectivităţ�i vor apărea drept obiecte de referinț�ă
pe agenda violenţ�ei.
Deș� i securitizarea militară ca regulă se axează pe state ş� i pe
O
entităţ�ile aspirante la statalitate, există unele posibilităţ�i pentru

securitizarea obiectelor de referinț�ă la nivelul subsistemelor
ş� i al sistemelor. Alianţ�e precum NATO ş� i, î�ntr-un mod diferit,
N
UE/Uniunea Europeană Occidentală (UEO), cu aspiraţ�iile ei legate

de o politică de securitate comună, vor reuş� i să obţ�ină acest statut
(vezi Capitolul 8). Î�ntr-un fel, acest lucru implică pur ş� i simplu
î�nsumarea tuturor pretenţ�iilor formulate de un set de state,
O
dar pe de altă parte se suprapune cu o serie variată de obiecte

de referinț�ă, cum ar fi civilizaţ�iile. Invocarea securităţ�ii UE este
oarecum diferită de invocarea securităț�ii civilizaţ�iei europene, iar
D
invocarea securităţ�ii NATO este de asemenea total diferită faţ�ă de

invocarea securităţ�ii Occidentului. Până la acest moment, UE nu
a fost invocată î�n mod semnificativ î�n plan militar, dar î�n timpul
Războiului Rece NATO a fost cu succes invocată ca reprezentând
securitatea militară a Occidentului.
Î�ntr-un mod mai abstract, principii precum balanţ�a de

putere, societatea internaţ�ională, neproliferarea anumitor tipuri
de arme (nucleare, biologice sau chimice) ş� i dreptul internaţ�ional
(neagresiunea) pot fi de asemenea invocate ca ş� i obiecte de referinț�ă
pentru securitatea militară. Din nou, poate exista o legătură directă
cu securitatea statală, dar î�ndemnul la acţ�iune se face î�n termenii
E
unor principii generale precum drepturile omului, securitatea
colectivă sau stabilitatea internaţ�ională. Neproliferarea nucleară
este importantă î�n special pentru că unele state î�ş�i definesc î�n mod
AR
explicit propria securitate î�n raport cu posesia unor astfel de arme,
dar î�n acelaş� i timp susţ�in că achiziţ�ionarea acestor tipuri de arme
de către alte state constituie o ameninţ�are la adresa securităţ�ii
sistemului internaţ�ional. De asemenea, de interes sunt ş� i Naţ�iunile
Unite, care î�n contextul operaţ�iunilor î�ntreprinse de menţ�inere a
păcii au î�nceput să obţ�ină statutul de obiect de referinț�ă incipient
SH
(exprimat î�n termenii î�ngrijorării î�n ceea ce priveş� te credibilitatea
pe viitor ş� i supravieţ�uirea funcţ�ională a organizaţ�iei dacă va
î�nregistra prea multe eş� ecuri sau î�nfrângeri î�n ceea ce priveş� te
operaţ�iunile de menţ�inere a păcii).
Actorii de securitizare
T
După cum am menţ�ionat ş� i î�n capitolul 2, când obiectul
de referinț�ă este statul, există de obicei reguli destul de clare cu
O
privire la care reprezentanţ�i ai statului pot vorbi despre securitate

î�n numele său. Pentru unităţ�ile mai puţ�in instituţ�ionalizate,
precum naţ�iunile, regulile sunt mai puţ�in clare, iar legitimitatea
N
î�ncercărilor de a aborda problema securităţ�ii este determinată

de amploarea ş� i profunzimea sprijinului pe care-l primesc.
Reprezentanţ�ii statului vor vorbi î�n numele statului lor, dar din
punctul de vedere al unor manageri de securitate militară, ei vor
O
invoca, cel mai probabil, principii abstracte (balanţ�a de putere)

sau mai colective (civilizaţ�ia, NATO, neproliferarea armelor
nucleare). Oficialii organizaţ�iilor interguvernamentale (OIG),
D
precum Secretarul General al Naţ�iunilor Unite sau NATO, au, de

asemenea, o oarecare autoritate să invoce principii mai abstracte
ş� i colective de pe poziţ�ia lor de obiecte de referinț�ă ale securităţ�ii
militare.
Nu se poate presupune, totuş� i că statul este î�n permanenţ�ă

coerent. Î�n cadrul democraţ�iilor, multe voci, incluzând grupurile
de presiune ş� i intelectualii defensivi, se vor angrena î�n discursul
referitor la securitizare - uneori chiar direct, precum î�n cazul
opoziţ�iei din SUA î�mpotriva războiului din Vietnam. Statele pot
chiar să-ş� i piardă controlul deţ�inut asupra forţ�elor armate, cum s-a
E
î�ntâmplat î�n Japonia î�n 1930, când armata a desfăş� urat o politică
independentă î�n Manciuria, ş� i posibil chiar ş� i î�n Rusia î�ncepând
cu anul 1995, când guvernul părea că pierde controlul asupra
AR
operaţ�iunilor militare din Cecenia. Serviciile de intelligence pot
ajunge, de asemenea, să se perceapă ca fiind adevăraţ�ii gardieni ai
securităţ�ii naţ�ionale, deţ�inând toate piesele ce alcătuiesc imaginea
finală, ş� i pe acest considerent ar putea urmări propriile lor politici
de securitate (deş� i rareori spun ca ar proceda astfel).
Având î�n vedere că multe dintre celelalte unităţ�i care
SH
servesc drept obiecte de referinț�ă pentru securitatea militară
sunt atât aspirante la statalitate, dar sunt ş� i organizate ca ierarhii
politice, de cele mai multe ori î�mpărtăş� esc cu statul norme relativ
clare despre cine este î�ndreptăţ�it să vorbească despre securitate
î�n numele organizaţ�iei. Mafia, bandele, clanurile, triburile ş� i
rebelii sau miş� cările secesioniste, toate sunt susceptibile de avea
T
o conducere autoritară, clar definită. Gândiţ�i-vă de exemplu la
rolul conducătorului Buthelezi ca lider al naţ�iunii zulu din Africa
de Sud sau rolul lui Pol Pot î�n Cambodgia. Din cauză că securitatea
O
militară necesită î�n general un răspuns colectiv extrem de bine

organizat ş� i eficient, este mai puţ�in predispusǎ la ambiguitate î�n
ceea ce priveş� te legitimitatea actorilor de securitizare decât alte
N
sectoare ş� i este mult mai probabil să reflecte structura relaţ�iilor

de putere. Această logică s-a menţ�inut destul de mult î�n timpurile
premoderne, când oraş� ele, imperiile, ligile, principatele, religiile,
federaţ�iile tribale ş� i alte obiecte de referinț�ă ale securităț�ii militare
O
prezentau î�n general structuri ierarhice. Î�n statele naţ�ionale

moderne, această logică nu exclude un rol semnificativ pentru alţ�ii
care să se supună sau să susț�ină procese specifice de securitizare.
D
Actorii funcţ�ionali
Sectorul militar este bogat î�n actori care influenţ�ează
dinamica sectorului fără a fi obiecte de referinț�ă sau actori de
securitizare. Mulţ�i dintre aceş� ti actori sunt fie agenţ�ii de forţ�ă,
de la asasini ş� i companii de mercenari, birocraţ�ii de apărare, la
armate, sau furnizori de instrumente de forţ�ă, mai ales î�n cadrul
E
industriei de armament. Indivizii pot ş� i chiar folosesc forţ�a, unul
î�mpotriva altuia, dar astfel de situaţ�ii nu sunt considerate î�n mod
AR
normal „militare” ş� i nu cad, de obicei, î�n competenţ�a relaţ�iilor
internaţ�ionale.
Subunităţ�ile din interiorul statelor prezintă interes î�n
termenii securităţ�ii militare, fie pentru că au o abilitate de a
influenţ�a politica externă sau cea militară a statului, fie din cauză
că au posibilitatea de a î�ntreprinde acţ�iuni autonome. Î�n cadrul
SH
unui stat modern, multe subunităţ�i au abilitatea de a influenţ�a
adoptarea politicilor externe ş� i militare; aceasta este lumea
binecunoscută a politicilor birocratice (Allison 1971). Guvernele
(desemnate aici î�n sens restrâns ca fiind deţ�inătorii actuali ai
puterii militare) sunt cel mai evident exemplu de astfel de actori.
Ele pot avea interese proprii de supravieţ�uire (de obicei ele vor să
T
se menţ�ină la putere) care se deosebesc de interesele naţ�ionale (î�n
general definite î�n termeni de ameninţ�ări la adresa suveranităţ�ii
sau a supravieţ�uirii statului). Din moment ce guvernul este actorul
O
de securitizare autorizat al statului, separarea celor două este

extrem de dificilă. Unele guverne nedemocratice pot fi capabile
să-ş� i securitizeze propria supravieţ�uire î�n mod direct fără nicio
N
ruş� ine. Dar cele mai multe guverne, î�n special cele democrate,
recurg la a-ş� i lega propria supravieţ�uire de cea a statului.
La fel de importante sunt ş� i serviciile armate, a căror
cultură individuală exercită presiuni puternice asupra strategiei
O
militare ş� i de achiziţ�ii publice. Preferinţ�ele marinei pentru nave

cu suprafaţ�ă mare ş� i a forţ�elor aeriene pentru aeronave cu pilot,
indiferent de raportul dintre costuri ș� i eficienț�ă, sunt exemple
D
bine cunoscute. Mai mult, î�mpărţ�irea tipică a serviciilor militare

pe arme diferite (armata terestră, armată aeriană ş� i marină)
generează fenomenul î�ndelung studiat al rivalităţ�ii dintre arme
î�n ceea ce priveş� te deciziile referitoare la achiziţ�iile publice î�n
domeniul militar. Alte subunităţ�i precum Apărarea, Finanţ�ele ş� i
Ministerele de Externe sunt de asemenea actori cheie î�n adoptarea

politicilor militare.
Î�n afara guvernului, trebuie luaţ�i î�n considerare diverş� i
actori din domeniul privat, î�n special firmele care compun
industria armamentului. Î�n secolul al XIX-lea, companiile
europene de armament erau suficient de independente pentru
E
a-ș� i dobândi faima unor „comercianţ�i ai morţ�ii”. Vânzătorii lor
erau bine conectaț�i la jocurile diplomatice private menite să aţ�âţ�e
tensiunile ş� i conflictele pentru a î�mbunătăţ�i piaţ�a pentru marfa
AR
lor. Din 1930, majoritatea activităţ�ilor de producţ�ie de armament
au fost reglementate prin acordarea de licenţ�e de către guvern,
dar chiar ş� i aş� a ele pot pune presiune pe stat, pe probleme cum
ar fi ocuparea forţ�ei de muncă, balanţ�a de plăţ�i ş� i menţ�inerea
competenţ�elor ş� i a capacităţ�ii de producţ�ie industriale necesare
pentru mobilizare. SH
Logica ameninţărilor şi vulnerabilităţilor
După cum am argumentat î�n Capitolul 2, securitizarea
este î�n mod esenţ�ial un proces intersubiectiv. Sensul termenilor
ameninţ�are, vulnerabilitate ş� i (in)securitate este construit din
T
punct de vedere social, mai degrabă decât prezent sau absent î�n
plan obiectiv. Cu toate acestea este mai uş� or de obţ�inut securitizarea
O
î�n anumite condiţ�ii decât î�n altele. Vecinii puternic î�narmaţ�i ş� i

care au o tradiț�ie de agresiune sunt mai repede percepuţ�i drept
o ameninţ�are, comparativ cu cei slab î�narmaţ�i ş� i pacifiş� ti. După
N
cum se observă î�n NATO, prin diversitatea intensităţ�ii cu care

este percepută ameninţ�area Uniunii Sovietice (de exemplu,
Statele Unite, comparativ cu Danemarca), diferite societăţ�i vor
răspunde la aceeaş� i situaţ�ie „obiectivă” de securitate î�n moduri
O
diferite. Î�n afara unor ambarcaț�iuni care trec graniț�ele, sunt

foarte puț�ine ameninț�ări obiective. Paranoia (securitizarea faţ�ă
de ameninţ�ări inexistente) ş� i automulţ�umirea (nesecuritizarea î�n
D
faţ�a ameninţ�ărilor aparente) sunt ambele posibile. Dar celelalte

lucruri fiind constante, condiţ�iile facilitatoare de natură istorică
ş� i materială afectează procesele de securitizare ş� i desecuritizare
î�ntr-un mod destul de sistematic. Odată ce securitizarea militară
a avut loc, aspecte cum ar fi: echilibrul ş� i dezvoltarea tehnologică
dobândesc un rol mai autonom.
Ameninţ�ările militare ş� i vulnerabilităţ�ile au ocupat î�n mod

tradiţ�ional un loc primordial î�n gândirea legată de securitatea
naţ�ională, din mai multe motive. Spre deosebire de alte tipuri
de ameninţ�ări, cele militare sunt frecvent intenţ�ionate ş� i
regizate. Atunci când sunt utilizate, ele reprezintă o defecţ�iune
sau abandonare a unor relaţ�ii politice normale ş� i a dorinţ�ei
E
ca problemele politice, economice ş� i sociale să fie decise prin
forţ�ă brută. Restricţ�iile asupra comportamentului î�n astfel de
circumstanţ�e sunt puţ�ine ş� i fragile. Societăţ�ile implicate î�n război
AR
pun î�n pericol nu numai viaţ�a ş� i bunăstarea cetăţ�enilor lor, dar ş� i
realizările lor politice, economice ş� i sociale colective. Pierderea
un război î�mpotriva unui adversar nemilos poate fi o catastrofă.
Gândiţ�i-vă, de exemplu, la ocupaţ�ia nazistă din Polonia ş� i
Uniunea Sovietică sau la ocupaţ�ia japoneză din China. Gândiţ�i-vă
la Bosnia. Ameninţ�ările militare ț�intesc totul î�ntr-o societate
SH
ş� i fac acest lucru î�ntr-un context î�n care cele mai multe dintre
regulile de comportament civilizat fie î�ncetează să funcţ�ioneze, fie
sunt trecute brusc î�n umbră. Ele sunt prin excelenţ�ă ameninţ�ări
existenţ�iale.
Celelalte aspecte fiind constante, logica ameninţ�ărilor ş� i
vulnerabilităţ�ilor î�n acest sector, î�ntre oricare două unităţ�i dintr-
T
un sistem internaţ�ional există o funcţ�ie a interacț�iunii dintre
capacităţ�ile lor militare ş� i gradul lor de amiciț�ie ș� i inamiciț�ie, care
rezultă din procesul de (de)securitizare. Odată ce procesul de
O
securitizare a rămas blocat pe relaţ�ia de inamiciț�ie, ameninţ�ările

ş� i vulnerabilităţ�ile vor fi percepute î�n primul rând raportat la
capacităţ�ile militare ale posibililor agresori. La efectuarea acestor
N
calcule trebuie să fie luate î�n considerare atât capacităţ�ile absolute

ale adversarilor, cât ş� i capacităţ�ile acestora raportate la cele
proprii. Capacităţ�ile absolute ale potenţ�ialilor atacatori determină
natura ş� i gradul ameninţ�ărilor militare. Un adversar echipat cu un
O
număr mare de arme nucleare ş� i de sisteme adecvate de livrare

poate constitui o ameninţ�are de distrugerea rapidă a unei societăţ�i,
lucru care nu este valabil pentru un adversar ce nu posedă arme
D
de distrugere î�n masă. Î�n mod similar, mărimea ş� i echipamentele

forţ�elor armate determină tipul de ameninţ�are pe care acestea le
prezintă. Forţ�e terestre considerabile ş� i puternice, de tipul celor
desfăş� urate de NATO ş� i Pactul de la Varş� ovia î�n timpul Războiului
Rece, generează ameninţ�ări de invazie î�ntr-un mod î�n care
armatele mai mici ş� i mai puţ�in mobile nu o pot face. Japonia, de

exemplu, a î�ncercat să evite să-ş� i pună î�n pericol vecinii săi, prin
refuzul de a deţ�ine atât arme cu rază lungă de acţ�iune, cât ş� i orice
fel de capacitate de transport aerian ş� i naval care i-ar permite să
declanş� eze conflicte armate departe de largul insulelor proprii.
Dialectica abilităț�ilor militare relative î�ntre tabere
E
oponente consacrate poate fi elaborată aproape la nesfârş� it î�n
funcţ�ie de variaţ�iile de putere, tehnologie, precum ş� i strategie
(Buzan 1987; Buzan ș� i Herring î�n curs de apariț�ie 1998). Dialectica
AR
se î�nvârte î�n jurul unei problematici mai profunde, aceea a balanţ�ei
de putere versus aliniere, ş� i a măsurii î�n care securitatea militară
este cel mai bine urmărită prin procesul de echilibrare internă
(prin creş� terea propriei puteri pentru a reduce vulnerabilitatea),
de echilibrare externă (găsirea de aliaţ�i care î�mpărtăş� esc aceeaş� i
percepţ�ie asupra ameninţ�ării) sau aliniere (detensionarea sau
SH
subordonarea faţ�ă de principala sursă de ameninţ�are). Aceasta
implică, de asemenea, dezbateri extinse cu privire la natura
tehnologiei: î�naltă tehnologie versus tehnologie mai puţ�in avansată,
convenţ�ională versus nucleară, ş� i altele asemenea. Aceste aspecte
sunt concepte familiare ş� i nu este cazul să fie elaborate aici. Ceea
ce trebuie subliniat este că logica ortodoxă ale dialecticii militare
T
se aplică mai ales după ce procesul de securitizare s-a î�nchegat.
Capabilităţ�ile militare, indiferent dacă sunt absolute sau relative,
nu pot determina procesul de securitizare î�n sine. Dacă acest lucru
O
ar fi posibil, atunci statele din Europa de Vest s-ar fi î�ngrijorat la fel

de mult cu privire la capabilităţ�ile deţ�inute de SUA, precum s-au
î�ngrijorat referitor la capacităţ�ile militare sovietice de după 1945
N
(după cum unii dintre cetăţ�enii lor au ş� i făcut-o). O serie de alte

variabile, î�n afara capacităţ�ii militare, pot juca un rol semnificativ
î�n stabilirea (sau nu) ş� i menţ�inerea securităţ�ii militare; cele mai
importante sunt geografia, istoria ş� i politica.
O
Geografia determină percepţ�ia ş� i gestionarea ameninţ�ări-

lor militare ş� i a vulnerabilităţ�ilor î�n două moduri: prin
intermediul distanţ�ei ş� i a terenului. Distanţ�a funcţ�ionează pe
D
principiul tradiţ�ional conform căruia ameninţ�ările militare sunt

mai greu de iniț�iat ş� i mai uş� or de combătut atunci când trebuie
să străbată distanţ�e mai lungi. Majoritatea statelor au capacitatea
să ameninţ�e cu atacuri sau invazii î�mpotriva vecinilor aflaţ�i î�n
imediata apropiere. Marile puteri pot î�n general să-ş� i proiecteze
puterea dincolo de imediata vecinătate. Î�n timpurile moderne,

doar o mână de state ş� i-au dezvoltat capacitatea de a desfăş� ura
operaţ�iuni militare î�n î�ntreaga lume. Pe măsură ce capabilităţ�ile
militare moderne s-au î�mprăş� tiat î�n sistemul internaţ�ional,
construirea unui statut de putere militară globală a devenit cu mult
mai dificilă decât era î�n vremurile î�n care conchistadorul spaniol
E
Pizarro reuş� ea să răstoarne imperiul incaş� cu 164 de oameni, 62
de cai ş� i două tunuri. Se poate argumenta că doar SUA poate fi
considerată o putere militară de clasă mondială.
AR
Efectul distanţ�ei este cel care stă la baza premisei regionale
a teoriei complexului de securitate. Deş� i puterile de clasă mondială
se pot angaja ş� i pot chiar î�nvinge adversari puternici aflaţ�i la
distanţ�e mari (preluarea Indiei de către Marea Britanie din secolul
al XVIII-lea, rolul SUA î�n Războaiele Mondiale I ş� i II ş� i î�n Războiul
din Golf), regula generală a relaţ�iilor militare este că statele sunt
SH
î�ngrijorate mai mult de vecinii lor decât de puterile aflate la mare
distanţ�ă. Î�n cazul relaț�iilor militare netradiţ�ionale, regula distanţ�ei
se aplică î�n mod inegal. Aceasta rămâne î�n mare măsură valabilă
pentru scenarii infracț�ionale locale ş� i din interiorul oraş� ului sau
pentru î�ncercările eş� uate de impunere a anarhiei statale, dar
teroriş� tii ş� i grupările mafiote pot emite ameninţ�ări fără a fi afectaţ�i
T
de ideea de distanţ�ă, iar speculaţ�iile cu privire la războaiele
cibernetice indică spre tipuri de conflict î�n care distanţ�a probabil
că nu contează prea mult (Der Derian 1992).
O
Terenul are aceleaş� i efecte ca ş� i distanţ�a, î�n sensul că

tinde să amplifice sau să reducă vulnerabilităţ�ile generate de
ameninţ�ările militare. Ţ� ări precum Polonia ş� i Ucraina ocupă î�n
N
mare parte terenuri plate, care pun puţ�ine probleme deplasărilor

militare. Prin contrast, Japonia ş� i Marea Britanie au beneficiat de
obstacole logistice î�n materie de invazii ale vecinilor, generate de
î�nconjurarea de ape. Este greu de imaginat că Taiwanul ar exista
O
ca un stat separat dacă nu ar fi beneficiat de protecţ�ia oferită de

strâmtoarea Taiwan. Elveţ�ia a beneficiat de bariere sa de munţ�i,
Rusia de distanţ�ele mari ş� i de climatul specific. Prin contrast,
D
Israel ş� i Kuweit nu beneficiază de niciun avantaj strategic ş� i nici

de prea multe bariere fizice î�mpotriva invaziilor.
Istoria afectează ameninţ�ările militare, î�n mare măsură
î�n ceea ce priveş� te impactul experienţ�ei anterioare asupra
percepţ�iei prezente. Existenţ�a momentelor de î�nvrăjbiri istorice ş� i
a războaielor repetate vor avea tendinţ�a de a amplifica percepţ�iile

prezente de ameninţ�are. După Primul Război Mondial, Franţ�a se
temea î�n continuare de Germania chiar ş� i atunci când aceasta din
urmă a fost complet dezarmată. Polonia are suspiciuni istorice de
lungă durată la adresa Germaniei ş� i a Rusiei, Coreea ş� i China la
adresa Japoniei, Vietnam la adresa Chinei, Grecia ş� i Armenia la
E
adresa Turciei, Iran ş� i Irak una faţ�ă de cealaltă. Astfel de amintiri
pot fi foarte lungi ş� i profunde (Vietnam ş� i China, Irak ş� i Iran – î�n
special dacă sunt privite din perspectiva arabi versus persani) sau
AR
pot fi destul de recente (Franţ�a ş� i Germania). Unele par aproape
imposibil de eradicat (Grecia ş� i Turcia), î�n timp ce altele fie ş� i-au
pierdut din importanţ�ă militară, fie au fost î�nlocuite de evenimente
mai recente (Marea Britanie ş� i Franţ�a, Danemarca ş� i Suedia). După
cum s-a văzut î�n timpul Războiului Rece, istoria nu este o condiţ�ie
necesară pentru sentimente puternice de ameninţ�are militară.
SH
Nici SUA ş� i nici URSS/Rusia nu au avut niciun moment istoric
serios de î�nvrăjbire î�nainte de a se angrena î�n Războiul Rece. Dar
existenţ�a unei istorii conflictuale ş� i a amintirilor din războaiele
anterioare vor facilita procesul de securitizare. După cum s-a
î�ntâmplat î�n cazurile Japoniei ş� i Germaniei, asemenea amintiri
pot bloca procesul de desecuritizare chiar ş� i atunci când realităţ�ile
T
politice ş� i militare prezente, bine conturate, par să nu prezinte
niciun motiv obiectiv care să justifice percepţ�ia de ameninţ�are.
Factorii politici afectează ameninţ�ările militare î�n două
O
moduri: prin gradul de recunoaş� tere existent î�ntre actori ş� i prin

armoniile ş� i dizarmoniile care se regăsesc î�n ideologiile lor politice.
Î�n cazul Războiului Rece, duş� măniile istorice au fost î�n mare parte
N
absente, dar Statele Unite ş� i Uniunea Sovietică au fost blocate î�ntr-

un conflict ideologic cu sumă zero care a servit la fel de bine pentru
stimularea procesului de securitizare. Confruntările î�ntre puterile
democratice, fasciste ş� i comuniste î�n anii 1930 au avut o calitate
O
similară ş� i aceeaş� i dinamică care poate fi regăsită atunci când

diviziunile religioase interacţ�ionează cu ameninţ�ările militare,
precum cele dintre Israel ş� i arabi, India ş� i Pakistan, Armenia ş� i
D
Azerbaidjan, precum ş� i î�n interiorul Bosniei.

Diviziunile ideologice pot funcţ�iona î�n sistemele
internaţ�ionale atunci când unităţ�ile politice continuă să se
recunoască reciproc ca ş� i egale din punct de vedere juridic. Dar nu
trebuie să privim foarte departe î�napoi î�n istorie (sau, poate, prea
departe î�n viitor) pentru a găsi drept normal faptul că atât statele,
cât ş� i popoarele ar trebui să se considere reciproc, î�n termeni
ierarhici, superioare ş� i subordonate î�n acelaş� i timp. Din punct de
vedere istoric, deceniile de la sfârş� itul celui de-Al Doilea Război
Mondial reprezintă o î�ntrerupere bruscă a practicii istorice.
Decolonizarea a determinat, cel puţ�in pentru un timp, necesitatea
E
acceptării tuturor statelor ca ş� i egale din punct de vedere juridic
ş� i a tuturor popoarelor ca egale din punct de vedere uman.
Consacrarea drepturilor omului semnifică faptul că latura umană
AR
din această ecuaţ�ie va rezista î�n timp, dar există unele î�ntrebări
reale î�n ceea ce priveş� te posibilitatea câtorva state post-coloniale
de a se guverna suficient de bine pentru a susţ�ine statutul lor de
membri egali ai societăţ�ii internaţ�ionale. Unele state – precum
Haiti, Somalia, Liberia, Bangladesh, Cambodgia – s-ar putea afla
deja î�n poziț�ia de a fi conduse prin mandat, nu î�n calitate de colonii,
SH
ci ca state dependente de comunitatea internaţ�ională.
Diferenţ�ele de statut rezultă î�n diferenţ�e î�n ceea ce priveş� te
ameninţ�ările militare. Când o unitate politică nu î�i recunoaş� te
celeilalte un statut egal sau, chiar mai rău, nu î�i recunoaş� te deloc
statutul politic, o serie de restricţ�ii importante î�n ceea ce priveş� te
recurgerea la forţ�ă sunt eliminate. Procesul de securitizare este
T
facilitat î�n mod corespunzător, deoarece comportamentul altuia -
cu care ar trebui să trăiască dacă ar fi un stat recunoscut - poate
fi desemnat mult mai uş� or drept o ameninţ�are inacceptabilă la
O
adresa, să zicem, a unor rezerve de bunuri necesare sau la adresa

securităţ�ii cetăţ�enilor de peste hotare. Relaţ�iile dintre Europa ş� i
mare parte din Asia au avut această calitate inegală î�n secolul al
N
XIX-lea, o poveste relatată excelent de Gerrit Gong (1984).

Elemente ale acestei abordări a „standardelor de
civilizaţ�ie” au reapărut recent î�n Europa, atunci când unele state
succesoare ale Războiului Rece s-au confruntat cu condiţ�ii î�n ceea
O
ce priveş� te democraţ�ia, drepturile omului ş� i dreptul economic

î�nainte de a li se fi acordat recunoaş� terea deplină. Atunci când o
unitate politică nu este recunoscută de către alţ�ii, instituţ�iile sale
D
socio-politice nu vor fi percepute drept legitime, iar teritoriul său

va fi considerat gol din punct de vedere politic ş� i disponibil pentru
ocupare. Dacă, î�n plus, oamenii nu sunt recunoscuţ�i de alţ�ii ca pe
deplin umani, aceş� tia riscă să fie trataţ�i ca animale domesticite,
ş� i astfel î�nrobiţ�i, sau ca dăunători ş� i î�n consecinţ�ă eradicaţ�i. Î�n
unele cazuri ale extinderii europene î�n cele două Americi, Africa,
Australia s-a ajuns la astfel de extreme, la fel cum s-a î�ntâmplat
ş� i cu politica nazistă î�mpotriva evreilor ş� i slavilor î�n timpul celui
de-Al Doilea Război Mondial. Î�ntre exterminările din Tasmania
ş� i unele părţ�i din Africa ş� i cele două Americi ş� i tratatele inegale
dintre Europa ş� i acele ţ�ări asiatice, cum ar fi Japonia, China, Siam ş� i
E
Turcia, se regăseş� te o î�ntreagă istorie de inegalitate de tratament.
Politica ş� i recunoaş� terea socială nu vor garanta libertatea faţ�ă de
ameninţ�area militară, dar absenţ�a lor face ca ameninţ�ările militare
AR
să fie mult mai deschise la securitizare (Buzan 1996).
Dinamici regionalizatoare
Î�n sectorul militar, sfârş� itul Războiului Rece a provocat o
SH
distanţ�are marcantă faţ�ă de preocupările pentru securitate la nivel
mondial ș� i orientarea către securitatea la nivel regional ş� i local.
Se poate susţ�ine că sistemul internaţ�ional se dezvoltă î�n prezent,
după o lungă perioadă î�n care nivelul regional de securitate
militară a fost suprimat. Această suprimare s-a făcut iniţ�ial sub
forma imperialismului european, iar mai târziu a imperialismului
japonez ş� i american. Mai ales atunci când vorbim de imperialism
T
formal (ca formă opusă imperialismului informal), acesta a
î�nlocuit dinamica securităț�ii regionale cu un model sistemic de
O
relaţ�ii la nivel de mari puteri.

Războiul Rece a jucat un rol major î�n spargerea cadrului
formal- imperial ş� i astfel a dus la eliberarea fostelor ţ�ări coloniale
N
din Lumea a Treia pentru ca acestea să poată să-ş� i găsească

propriile tipare locale î�n ceea ce priveş� te relaţ�iile regionale de
securitate militară. Parte din procesul de decolonizare a constat
răspândirea de arme moderne pentru noile state din î�ntregul
O
sistem internaţ�ional. Î�n acelaş� i timp, î�nsă, bipolaritatea extremă

a Războiului Rece s-a răsfrânt asupra unor regiuni ş� i a impus
acoperirea ş� i/sau intervenţ�ia î�n multe altele. Î�n timpul Războiului
D
Rece, cea mai mare parte a dinamicii regionale de securitate nu a

putut evita interacţ�iuni puternice cu superputerile rivale. Sfârş� itul
Războiului Rece poate fi astfel privit drept o nouă tentativă extrem
de puternică de eliberare a dinamicii regionale de securitate
militară, î�nceputǎ prin procesul de decolonizare.
Î�n principiu, trei tipuri de dezvoltare pot submina

poziţ�ia naturală de dominaţ�ie la nivel regional î�n securitatea
militară, î�n favoarea celei la nivel global. Prima are loc î�n cazul
î�n care ameninţ�ările militare î�ncetează să conteze î�n relaţ�iile
internaţ�ionale, caz î�n care î�ntregul sector militar ar dispărea
î�n fundal ş� i accentul ar fi pus prin raportare la alte sectoare,
E
dintre care unele (î�n special sectorul economic) sunt mult mai
globalizate. Cea de a doua apare î�n cazul î�n care tehnologia militară
devine atât de avansată ş� i eficientă raportat la costuri, î�ncât
AR
distanţ�a ş� i factorul geografic î�ncetează să conteze î�n transmiterea
ameninţ�ărilor militare, caz î�n care logica distinctivǎ a complexului
de securitate regionalǎ ar dispărea. Cea de a treia are loc î�n cazul
î�n care concentrarea puterii î�n sistemul internaţ�ional devine atât
de mare î�ncât nivelul regional fie î�ncetează să mai existe (pentru
că toate statele devin mari puteri care operează la nivel global
SH
sau regiunile sunt integrate) sau î�ncetează să conteze (pentru că
marile puteri acoperă complexele regionale de securitate).
Î�n lumea post-Război Rece se poate argumenta că
ameninţ�ările militare î�ncetează să mai conteze î�n relaţ�iile
dintre democraţ�iile industriale avansate. O parte substanţ�ială a
sistemului internaţ�ional, inclusiv cele mai multe dintre centrele
T
sale majore de putere, trăiesc acum î�ntr-o comunitate de
securitate pluralistă î�n care membrii nici nu se aş� teaptă, nici nu se
pregătesc să folosească forţ�a î�n relaţ�iile lor unii cu ceilalţ�i. Opiniile
O
variază î�ntre a stabili dacă aceasta este o dovadă pentru ipotezele

„democraţ�ie ş� i pace” sau ”interdependenţ�ă ş� i pace” sau dacă este
pur ş� i simplu un rezultat al epuizării istorice î�n urma războaielor
N
ş� i al descurajării nucleare. Indiferent care dintre ipoteze este

adevǎratǎ, a devenit î�n mod incontestabil mai dificil ş� i, probabil,
imposibil, de securitizat relaţ�iile militare dintre aceste state.
Î�n unele regiuni, î�n special î�n Europa Centrală ş� i de Vest
O
ş� i î�n America de Nord, această evoluţ�ie î�nseamnă că logica

ameninţ�ărilor militare reciproce a î�ncetat practic să existe î�n
cadrul regiunii, fiind î�nlocuită de un angajament comun referitor
D
la mijloace politice de rezolvare a conflictelor ş� i o deplasare a

securităţ�ii ş� i rivalităţ�ii spre alte sectoare. Î�n cel mai bun caz, cum
s-a î�ntâmplat uneori î�n Europa, memoria trecutului este invocată
ca o posibilitate pentru a susţ�ine angajamentul faţ�ă de acordurile
de desecuritizare î�n viitor. Cu excepţ�ia unui număr de regimuri
cvasi-globale care limiteazǎ răspândirea armelor de distrugere

î�n masă ş� i a modalităţ�ilor de distribuţ�ie a acestora, există puţ�ine
semne că această evoluţ�ie este pe cale să fie î�mbrăţ�iş� ată la nivel
global. Efectul său principal este centrat mai mult pe relaţ�iile
dintre marile puteri la nivel global decât la nivel regional. Unii
analiş� ti (Goldgeier ş� i McFaul 1992; Singer ş� i Wildavsky 1993)
E
caracterizează această dezvoltare î�n termenii a două lumi, una
î�n care factorul militar a fost î�n mare parte î�nlăturat din relaţ�iile
dintre state ş� i cealaltă î�n care acesta continuă să funcţ�ioneze î�ntr-o
AR
formă realistă clasică - deş� i uş� or constrâns de către regimurile de
control al armelor.
Se mai poate argumenta, de asemenea, că distanţ�a ş� i
geografia contează mai puţ�in î�n relaţ�iile dintre state decât
obiş� nuiau să conteze î�n trecut. Î�n domeniul economic, costurile de
transport au scăzut aproape la zero, permiţ�ând astfel mărfurilor să
SH
fie produse competitiv aproape oriunde î�n lume ş� i destinate unui
consum din aproape orice loc de pe planetǎ. Nu au trecut mai mult
de câteva sute de ani de când civilizaţ�iile erau capabile să existe î�n
izolare totală una faț�ă de alta, din punct de vedere politic, social
sau militar, din cauza barierelor ridicate î�ntre ele de distanţ�ă ş� i
geografie.
T
Cu toate acestea, situaţ�ia actuală a afectat extrem de puţ�in
relaţ�iile militare pentru cele mai multe state. Un mic număr
de puteri mari pot furniza cantităţ�i imense de putere militară
O
oriunde pe planetă, î�ntr-o perioadă scurtă de timp, iar combinaţ�ia

de arme nucleare ş� i rachete cu rază lungă sugereazǎ că distanţ�a ş� i
geografia contează din ce î�n ce mai puţ�in î�n relaţ�iile dintre marile
N
puteri. Proliferarea tehnologiilor de distrugere î�n masă (nucleare,

chimice ş� i biologice), precum ş� i a mijloacelor de livrare (rachete)
ar putea indica o deplasare generală spre o capacitate militară
globală, dar î�n cazul î�n care ea există, deplasarea se face foarte lent
O
ş� i gradual. Cele mai multe state cu arme nucleare, deja existente

sau potenţ�iale (Marea Britanie, Franţ�a, China, Coreea de Sud,
Japonia, Taiwan, India, Pakistan, Israel, Iran, ş� i Irak), dispun de
D
mijloace de livrare limitate î�n mare măsură la propriile lor regiuni,

consolidând astfel dinamica de securitate militară regională.
Pentru cea mai mare parte a statelor, astfel de arme nu joacă
niciun rol î�n starea lor actuală sau î�n legătură cu planurile lor de
viitor. Pentru ele, realitatea rămâne că forţ�ele convenţ�ionale sunt
limitate de distanţ�ă, iar logica relaţ�iilor regionale de securitate

militară rămâne primordială.
Î�n ceea ce priveş� te concentrarea puterii, direcţ�ia
evenimentelor pare a fi extrem de departe de orice tendinţ�ă de
globalizare ş� i mai degrabă î�ndreptată spre difuziunea puterii ş� i
regionalizarea interacţ�iunilor. Era imperialismului european ş� i
E
Războiul Rece reprezintă ambele versiuni de concentrare a puterii
care au reuş� it să suprascrie logica regională. Ambele epoci au
trecut, ş� i de-a lungul lor, ambele au î�ncurajat difuziunea puterii
AR
militare. Cele mai multe dintre cele mai importante centre de
putere sunt acum mai degrabă orientate spre interior, preocupate
de propriile probleme, ş� i nu mai sunt dispuse să folosească
puterea militară î�n străinătate, fie pentru expansiune, fie pentru
o serie de eforturi minore de menţ�inere a păcii î�n conflictele
locale. Ele vor folosi forţ�a substanţ�ială atunci când interesele lor
SH
sunt ameninţ�ate, ca î�n războiul î�mpotriva Irakului, dar, î�n general,
marile puteri nu sunt determinate să folosească forţ�a î�n străinătate
nici de eventuale rivalităţ�i î�ntre ele ş� i nici de alte presiuni interne.
Au devenit rezistente la tentaț�ia securitizării militare.
S-ar putea afirma că Statele Unite păstrează o superioritate
militară tehnologică unipolară ş� i un nivel de cheltuieli atât de
T
copleş� itor pentru a susţ�ine o tendinţ�ă centralizatoare. Dar, deş� i
este adevărat, î�ntr-un sens tehnic, acest fapt este compensat de
refuzul profund al SUA de a suporta costurile sau de a-ş� i asuma
O
riscurile folosirii acestei puteri, cu excepţ�ia unor contingente

atent selectate. Statele Unite ale Americii se bucură de un fel de
unipolaritate tehnico-militară, dar aversiunea ei faț�ă de victime ş� i
N
complicaț�ii marginalizează impactul acesteia asupra altor factori,

î�mpingând spre regionalizare. Somalia a demonstrat că, cele
mai multe state ş� i chiar unele entităţ�i care nu au î�ncă statutul de
state, au acum capacitatea de a rezista eficient la orice î�ncercare
O
de ocupaţ�ie militară. Mulţ�i sunt î�n măsură să organizeze atacuri

grave asupra vecinilor lor. Deş� i unii ar putea considera că procesul
de difuziune a puterii duce î�n cele din urmă la o lume multipolară
D
a marilor puteri, un astfel de rezultat este î�ncă departe. Î�n sectorul

militar, pentru viitorul apropiat ş� i pe termen mediu, evoluţ�iile
curente se depărtează de globalizare ş� i se î�ndreaptă mai degrabă
spre regionalizare. Unele regimuri limitează răspândirea armelor
de distrugere î�n masă, dar acestea nu sunt complet izolate; î�n
general, dinamica regională de securitate este mult mai liberă să

funcţ�ioneze decât a fost o lungă perioadă de timp î�n urmă.
Introversiunea marilor puteri este completată de
difuziunea puterii către statele regionale, puţ�ine dintre ele fiind
constrânse de nevoia securitizării relaţ�iilor lor cu vecinii. Această
evoluţ�ie ar trebui să extindă procesul de decolonizare î�nceput prin
E
creş� terea importanţ�ei pe care o are dinamica securităţ�ii regionale
î�n raport cu cea a marilor puteri. Pe măsură ce puterea militară
se răspândeş� te î�n sistem, intervenţ�ia din exterior a marilor puteri
AR
î�n conflictele regionale devine mai dificilă ş� i costisitoare. Războiul
î�mpotriva Irakului ilustrează acest fapt foarte bine. Acel război
a demonstrat superioritatea militară a SUA, dar situaţ�ia a fost
departe de vremea î�n care tot ce trebuiau să facă marile puteri
pentru a interveni era să trimită o canonieră ş� i câț�iva soldaț�i.
Această lecţ�ie se poate desprinde din experienţ�a SUA î�n Vietnam ş� i
SH
din cea sovietică î�n Afganistan. Astfel, î�n măsura î�n care conflictul
bipolar a dispărut ş� i concentrarea puterii spre centru devine tot
mai slabă, perspectivele actuale ar trebui să favorizeze intervenţ�ia
militară mai puţ�in competitivă a marilor puteri î�n afacerile de
securitate regională. Dacă un grad mai scăzut de intervenţ�ie va
dezactiva sau exacerba conflicte regionale, depinde foarte mult
T
de circumstanţ�ele care condiţ�ionează securitizarea î�n diferitele
regiuni.
Războiul Rece a promovat un obicei de intervenţ�ie a
O
superputerilor î�n conflictele militare, atât interne, cât ş� i regionale

din Lumea a Treia. Puterile locale au apelat la superputeri pentru
sprijin, î�ncercând să-ş� i localizeze propriile lor preocupări de
N
securitate î�n contextul rivalităţ�ii superputerilor. La rândul său,

Statele Unite ş� i Uniunea Sovietică ş� i-au definit securitatea proprie
î�n termeni globali. Războiul Rece a facilitat procesul de securitizare
militară peste tot. Superputerile au văzut î�n multe conflicte locale
O
expresii sau extensii ale rivalităţ�ii lor proprii, î�n special î�n Orientul
Mijlociu ş� i Asia de Sud-Est, ş� i au privit frecvent rezultatele
acestor conflicte drept indicatori semnificativi de succes sau de
D
eş� ec î�n lupta lor mai largă. Acest lucru î�nsemna că erau dispuş� i
să furnizeze arme ş� i sprijin pentru conflictele locale, de multe ori
pentru a echilibra teama sau percepţ�ia că cealaltă parte făcea deja
acest lucru. Pe această bază, cele două superputeri au pompat
resurse vaste î�n conflictele din Lumea a Treia, crescând astfel

scara, intensitatea ş� i durata confruntărilor armate î�n multe locuri.
Ar fi dificil de dovedit faptul că Războiul Rece a generat
multe dintre conflictele din Lumea a Treia, cu excepţ�ia câtorva
cazuri, cum ar fi î�mpărţ�irea Coreei. Dar este uş� or de arătat modul
î�n care Statele Unite ş� i Uniunea Sovietică au fost atrase î�n conflicte
E
locale, având drept consecinț�ă sinergia î�ntre dinamica securităţ�ii
globale ş� i locale. Statele Unite ale Americii au furnizat arme pentru
Pakistan, Vietnamul de Sud, Israel ş� i Iran, î�n timp ce Uniunea
AR
Sovietică a făcut acelaş� i lucru pentru India, Vietnamul de Nord,
Siria, Egipt (până la 1972) ş� i Irak. Ambele părţ�i au furnizat arme
pentru Somalia, Angola, Nicaragua ş� i Afganistan. Î�n lumea post-
Război Rece, securitizarea militară la nivel global va fi mult mai
greu de obţ�inut; î�n consecinţ�ă, acest tip de sprijin militar ş� i politic
va fi mult mai puţ�in disponibil. Armele vor fi oferite î�n continuare
SH
din belş� ug de către o gamă largă de producători, dar ele vor fi
contra cost. Ş� i având î�n vedere lipsa de motivaţ�ie ideologică sau
strategică, este puţ�in probabil ca marile puteri să fie convinse
cu uş� urinţ�ă să intervină direct î�n conflictele din Lumea a Treia,
aş� a cum au făcut-o î�n Vietnam ş� i Afganistan. Dintre celelalte mari
puteri cu potenţ�ial, capabile să proiecteze o influenţ�ă militară
T
semnificativă, nici UE, nici Japonia nu au voinţ�a ş� i nici capacitatea
constituţ�ională să facă acest lucru. Ambele sunt introvertite,
absorbite î�n propriile probleme ş� i extrem de ezitante î�n a recurge
O
la mijloace militare.
Pentru toate aceste motive, sfârş� itul Războiului Rece pare
de natură să aducă o mai mare libertate de funcţ�ionare pentru
N
dinamica locală a securităţ�ii militare. Acest efect este cel mai

simplu de ilustrat î�n Europa, unde zeci de ani de acoperire din
partea superputerilor au stins practic funcț�ionarea naturală (ş� i
istorică, foarte viguroasă) a complexului de securitate european.
O
Odată cu sfârş� itul Războiului Rece, implozia puterii sovietice ş� i

slăbirea angajamentului SUA, statele europene se confruntă din
nou cu necesitatea de a-ş� i lămuri relaţ�iile dintre ele. Instituţ�ii cum
D
ar fi UE ş� i NATO, care leagă potenţ�ialii rivali î�n forme puternice

de integrare militară ş� i cooperare politică, ş� i Organizaţ�ia pentru
Securitate ş� i Cooperare î�n Europa (OSCE) ş� i Parteneriatului pentru
Pace (PfP), care oferă regimuri de securitate drept primă linie
de apărare î�mpotriva procesului de securitizare, î�n mod evident
reprezintă o diferenţ�ă imensă î�n comparaţ�ie cu perioada pre-

1945, când nu a existat nicio astfel de barieră pentru securitizare.
Î�n Europa de Est, un set î�ntreg de state noi sau state care
ş� i-au câş� tigat recent independenţ�a se grupează î�ntr-un model de
relaţ�ii de securitate pentru care nu există precedent î�n istorie.
Î�n unele părţ�i din această regiune imensă (Caucaz, Balcani, î�n
E
jurul Ungariei, î�ntre Rusia ş� i Ucraina, Asia Centrală), dinamica
conflictului este fie activă fie î�n perspectivă (Buzan et al 1990;.
Wæver et al.1993, capitolul 1). Pe măsură ce colapsul sovietic
AR
devine istorie, am putea fi martori la formarea unor noi complexe
de securitate. Crucial pentru acest proces va fi cât de bine sau
cât de prost se va ocupa UE de tensiunile din dinamicile sale de
integrare-dezintegrare. De asemenea, esenţ�ial va fi dacă Rusia
va reuș� i să se reafirme ca actor hegemonic î�n cadrul Comunităţ�ii
Statelor Independente (CSI) ş� i dacă UE ş� i CSI î�ş�i vor gestiona
SH
relaţ�ia lor astfel î�ncât să creeze o regiune de securitate integrată
sau două regiuni separate (Wæver 1996a). Este î�ncă o î�ntrebare
deschisă dacă UE ş� i Rusia vor reuş� i î�n menţ�inerea desecuritizării
relaţ�iei lor, care a pus capăt Războiului Rece, sau dacă un proces
de resecuritizare va căpăta importanț�ă.
Sfârş� itul Războiului Rece, de asemenea, pare să aibă un
T
efect puternic asupra securităţ�ii regionale î�n Asia de Est. Odată cu
eliminarea puterii sovietice ş� i cu reducerea prezenţ�ei americane,
statele din această regiune se confruntă, pentru prima dată î�n
O
istoria lor modernă, cu nevoia de a-ş� i lămuri relaţ�iile î�ntre ele,

î�n mare parte libere de orice influenţ�e străine, care au dominat
această zonă de la mijlocul secolului al XIX-lea. O posibilitate
N
este ca Asia de Est să se transforme î�ntr-un sistem regional de

echilibrare a puterii (Buzan 1994b; Buzan ş� i Segal 1994; Dibb
1995; Buzan 1997). Î�n multe feluri, regiunea se aseamănă cu
Europa secolului al XIX-lea; este un grup de puteri substanţ�iale
O
adunate î�mpreună. Multe dintre acestea sunt î�n proces de

industrializare, cu rezultatul că naţ�ionalismul se află la cote î�nalte,
iar distribuţ�ia puterii este instabilǎ. O putere mare, situată central,
D
cu o creş� tere rapidǎ, ameninţ�ă majoritatea celorlalte state, î�ntr-un

context î�n care aproape toate statele din regiune au dispute
teritoriale, de statut ș� i istorice cu vecinii lor. O tradiţ�ie a cooperării
este practic inexistentă; amintirile istorice merg până la perioade
î�ndepărtate, sunt active ş� i î�n special negative; ş� i î�n afară de ASEAN,
instituţ�iile regionale sunt extrem de slab dezvoltate. Modernizarea

armamentului se realizeazǎ rapid ş� i multe dintre statele din
regiune ar putea deveni peste noapte puteri nucleare, dacă ar fi
nevoie.
Relaţ�iile militare dintre cele două Coree ş� i China sunt deja
acut securitizate. Î�n aceste condiţ�ii, alte relaţ�ii ar putea deveni
E
cu uş� urinţ�ă securitizate. Tot ceea ce stă î�mpotriva unui astfel de
proces este o rezistenţ�ă internă puternică î�n Japonia (care, ironic,
ar putea creş� te percepţ�ia ameninț�ării pe care ceilalț�i o percep
AR
dinspre China), câteva aş� a-zise instituţ�ii transregionale destul
de slabe (Forumului Regional ASEAN ş� i Cooperarea Economică
pentru Asia-Pacific) ş� i un interes comun î�n menţ�inerea ritmului
de dezvoltare economică. Există o dualitate curioasă a discursului
î�n ceea ce priveş� te securitatea î�n această regiune, cu multă
retorică orientată spre securitatea cooperativa (de exemplu,
SH
desecuritizarea), pe de o parte, (ş� i unele măsuri reale de cooperare,
la fel ca î�n ASEAN) combinate cu expresii deschise ş� i regulate ale
fricii ș� i ale urii, precum î�n cazul liderilor chinezi ş� i sud-coreeni
care, î�mpreunǎ, rememorează public atrocităţ�ile japonezilor din
timpul războiului.
Europa ş� i Asia de Est ies î�n evidenț�ă deoarece efectele
T
acoperirii î�n dinamica lor regională î�n timpul Războiului Rece au
fost extreme. Eliberarea acestor efecte a avut î�n mod inevitabil
consecinţ�e locale puternice. Efectul de la sfârş� itul Războiului Rece
O
a fost î�n general mai puţ�in dramatic î�n Lumea a Treia decât î�n
Europa ş� i Asia de Est, dar principiul este acelaş� i: o prezenţ�ă mult
slăbită a unei superputeri lasă mai mult spaţ�iu pentru ca dinamica
N
de securitate locală să ia o formă proprie ş� i să opereze mai mult pe

baza resurselor, problemelor ş� i percepţ�iilor locale. Consecinţ�ele
unei astfel de autonomii extreme de securitate regională nu sunt
nici pe departe uniforme. Î�n unele zone, retragerea superputerilor
O
pare să fi facilitat desecuritizarea; î�n altele, pare că a dezlănţ�uit

grade mult mai ridicate de securitizare locală.
Principalii beneficiari ai acestei autonomii par a fi Asia de
D
Sud, Orientul Mijlociu ş� i Africa de Sud. Î�n toate aceste trei regiuni,
sfârş� itul Războiului Rece a coincis cu desecuritizări substanţ�iale
ş� i cu o miş� care de soluţ�ionare a problemelor care stăteau la
baza conflictului. Î�n Orientul Mijlociu, pierderea sau atenuarea
sponsorizărilor oferite de superputeri au favorizat reunirea
Israelului ş� i a arabilor la masa negocierilor. Î�n Africa de Sud ş� i Asia

de Sud-Est, prăbuş� irea conflictului ideologic la centru a determinat
confruntări paralele la periferie ş� i a facilitat astfel dialogul ş� i
soluţ�ionarea conflictelor la nivel local. Poziţ�ia anti-comunistă
a guvernului sud-african ş� i afilierea comunistă a Congresului
Naţ�ional African (ANC) ș� i-au pierdut mult din semnificaţ�ii atunci
E
când Uniunea Sovietică s-a dezintegrat. A fost facilitată î�ncheierea
unor acorduri î�n Namibia ş� i Mozambic; deş� i acordurile din Angola
au cedat î�n faţ�a rivalităţ�ilor locale, acest tip de conflict nu mai este
AR
susţ�inut de aprovizionări externe cu arme ş� i intervenţ�ii având la
bază motivaţ�ii ideologice. Î�n mod similar, î�n Asia de Sud, pierderea
de către Vietnam a sprijinului ideologic ş� i militar sovietic a
î�ncurajat orientarea spre aderarea la ASEAN. ASEAN, la rândul
său, se confruntă cu scăderea importanţ�ei legăturii sale cu Statele
Unite ş� i este conş� tientă de necesitatea de a crea un regim regional
SH
mai coerent pentru a face faț�ă extinderii puterii Chinei.
Perdanţ�ii principali ai eliberării dinamicilor securităţ�ii
regionale după Războiul Rece sunt zona Caucazului, Balcanii ş� i Asia
Centrală. Î�n toate cele trei regiuni, prăbuş� irea puterii sovietice a
dezlănţ�uit procese intense de securitizare ş� i conflicte locale având
ca obiect teritoriul, populaţ�ia ş� i statutul. Războaie active au avut
T
loc atât î�ntre state (Croaţ�ia ş� i Serbia, Armenia ş� i Azerbaidjan), cât
ş� i î�n cadrul acestora (Bosnia, Georgia, Tadjikistan, Rusia). Chiar ş� i
acolo unde războaiele au fost evitate, dilema securităţ�ii este adesea
O
puternică, iar tensiunile politico-militare existente ar putea duce

cu uş� urinţ�ă la război. Î�n toate cele trei regiuni există numeroase
probleme ale minorităţ�ilor ş� i multe litigii î�ncă nerezolvate legate
N
de graniț�e. Î�n Asia Centrală există un potenţ�ial puternic pentru

disputele asupra resurselor de apă î�n sistemele hidrografice care se
concentrează pe Marea Aral. Î�n Balcani, statutul unora dintre noile
state - î�n special Bosnia ş� i Macedonia – este î�ncă î�n discuţ�ie î�n ceea
O
ce priveş� te relaţ�ia cu vecinii lor, după cum este cazul relaţ�iei dintre
albanezi ş� i sârbi, precum ş� i dintre statele croat ș� i sârb, respectiv
populaţ�iile lor. Î�ntre Europa de Est ş� i Caucaz există posibilitatea
D
unor rivalităţ�i mocninde î�ntre Rusia ş� i Ucraina. Resursele pentru

o securitizare de succes sunt abundente ş� i restricţ�iile î�mpotriva ei
sunt departe de a fi copleş� itoare.
Î�n alte regiuni ale Lumii a Treia, efectul dinamicii securităţ�ii
regionale libere este î�ncă dificil de remarcat. Atât î�n Asia de Sud, cât
ş� i î�n Golf, modelele de securitizare militară de lungă durată contra

rivalilor continuă la fel ca î�nainte. India ş� i Pakistan ş� i-au pierdut
aliaţ�ii ş� i susţ�inătorii lor din rândul superputerilor; cu excepţ�ia
cazului î�n care Pakistan poate compensa prin consolidarea
conexiunilor sale islamice sau chineze, î�n timp, această evoluţ�ie
ar trebui să favorizeze î�n mod natural o mai mare forț�ă militară a
E
Indiei. Dacă acest lucru se va î�ntâmpla, o schimbare explicită de
poziţ�ii î�n sensul descurajării nucleare î�n regiune va deveni mult
mai probabilă. Î�n Golf, intervenţ�ia externă joacă î�ncă un rol puternic
AR
î�n urma războiului î�mpotriva Irakului. Interesul puterilor externe
faț�ă de resursele de petrol este de natură să facă această zonă una
î�n care o implicare continuă a marilor puteri poate fi garantată.
Cu toate acestea, dinamica de bază a securităţ�ii regionale î�ntre
Irak, Iran ş� i Arabia Saudită pare gata să continue ş� i aici există, de
asemenea, ameninţ�area cu nuclearizarea, deş� i, probabil, nu î�ntr-
SH
un interval atât de scurt de timp precum este posibil î�n Asia de
Sud.
Pentru cea mai mare parte din America Latină, relaţ�iile
interstatale nu au fost puternic afectate de Războiul Rece ş� i, cu
excepţ�ia Cubei, sunt puţ�in afectate de sfârş� itul acestuia. Războaiele
majore î�ntre statele din America Latină au fost foarte rare, cu toate
T
că rivalităţ�ile militare ş� i tensiunile au fost oarecum comune, la fel
ca ş� i exemplele de folosire a forţ�ei î�n politica internă. Î�n măsura
î�n care democratizarea actuală din regiune este un produs al
O
sfârş� itului Războiului Rece (din cauza reducerii posibilităț�ii de a

justifica autoritarismul prin anti-comunism), America Latină este,
probabil, un beneficiar, bucurându-se de o tendinţ�ă semnificativă
N
ş� i susţ�inută de desecuritizare. Cu toate acestea, pe termen mai

lung, rămâne î�ntrebarea legată de tipul de relaţ�ii internaţ�ionale
care se vor dezvolta î�n această regiune. Pe de o parte, există semne
clare ale evoluț�iei spre un regim de securitate regională, după
O
cum indică, printre altele, zona regională de interzicere a armelor

nucleare ş� i miş� cările semnificative de desecuritizare dintre
Argentina ş� i Brazilia. Pe de altă parte, Brazilia î�ncă î�ş�i cultivă o
D
imagine de mare putere pentru sine, iar regiunea prezintǎ multe

dispute teritoriale ş� i rivalităţ�i legate de statut, care generează
periodic procesul de securitizare. Oricare dintre tendinţ�e ar putea
domina î�ntr-un mediu internaţ�ional care să favorizeze operarea
dinamicii securităţ�ii regionale.
Î�n Africa, î�n afarǎ de subregiunea sudică, efectul militar

imediat de la sfârş� itul Războiului Rece a fost destul de mic,
iar efectul pe termen lung este neclar. Noua Africă de Sud ş� i
vecinii săi au trecut printr-un proces de desecuritizare la fel de
profund ca î�n Europa ş� i sunt foarte avansate î�n transformarea a
ceea ce a fost o zonă de confruntare î�ntr-un regim de securitate
E
regională africanǎ. Dar cele mai multe alte state din Africa sunt
slabe, iar unele par să se dezintegreze. Problemele de securitate
sunt adesea mai mult interne decât interstatale, iar efectele de
AR
domino î�n cazul unor conflicte interne sunt mai importante decât
războaiele internaţ�ionale. Cu excepţ�ia cazului Cornului Africii, nu
au apărut alte modele regionale puternice de interdependenţ�ă
î�n ceea ce priveş� te securitatea militară. Se pot vedea posibile
manifestări î�n acest sens î�n intervenţ�ia Comunităţ�ii Economice
a Statelor din Africa de Vest (ECOWAS) î�n Liberia, î�n intervenţ�ia
SH
Tanzaniei î�n Uganda ş� i interacţ�iunile instabilităţ�ilor interne din
Rwanda, Burundi, Zair ş� i Uganda; î�n timp, acestea pot evolua î�n
complexe regionale de securitate. Î�n cea mai mare parte a Africii,
la fel ca î�n America Latină, impactul principal al Războiului Rece
ş� i al î�ncheierii acestuia s-a manifestat mai degrabă la nivel intern
decât î�n politica internaţ�ională.
T
Implicarea marilor puteri î�n conflictele din Africa nu a
fost niciodatǎ prea mare, cu câteva excepţ�ii. Î�n perioada de după
Războiul Rece, aceasta va fi probabil minimală, după cum o arată ş� i
O
dezangajarea Uniunii Sovietice ş� i, î�ntr-o măsură mai mică, a Franţ�ei

î�n regiune. Multe conflicte interne din Africa au fost ignorate de
către comunitatea internaţ�ională î�n timpul Războiului Rece ş� i,
N
aş� a cum o sugereazǎ tragediile recente din Liberia, Sierra Leone,

Rwanda, Somalia, această politică va fi cel mai probabil continuată.
Dinamica de securitate regională interstatală î�n Africa este extrem
de slabă, deoarece puţ�ine state sunt capabile să proiecteze forţ�a
O
militară dincolo de graniţ�ele lor. Africa este un teren propice

pentru dispute teritoriale ş� i legate de populaţ�ie, la fel ca ş� i fosta
Iugoslavie, dar la o scară mai largă. Natura problemelor ş� i limitele
D
puterii disponibile a actorilor locali sugerează posibilitatea

apariț�iei unor microcomplexe numeroase, mai degrabă decât
a unor modele regionale mai mari care se regăsesc de obicei î�n
zonele î�n care prevalează puterile ş� i statele puternice.
Securitatea militară î�n Africa va depinde foarte mult de

ceea ce vor face africanii cu ciudata moş� tenire socio-politică, o
combinaţ�ie a unor tipare culturale proprii ş� i a unor tradiț�ii impuse
de tip colonial lăsate î�n urmă de europeni (Buzan 1994a). Numai
î�n Balcani, Caucaz ş� i, probabil, Asia Centrală se vor regăsi condiţ�ii
similare cu cele existente î�n mare parte din Africa. Pericolul nu
E
este cel al unor intervenţ�ii externe, ci al ignorării acestor locuri
de către comunitatea internaţ�ională. Intervenţ�iile umanitare
nereuș� ite din Somalia ş� i Rwanda ş� i, probabil, Bosnia vor acţ�iona ca
AR
un factor de descurajare pentru orice fel de intervenţ�ii ulterioare
î�n caz de prăbuş� ire a ordinii politice interne î�n alte zone.
Î�n astfel de locuri î�n care statele slabe se clatină spre colaps
există o posibilitate reală ca difuziunea securităţ�ii militare dinspre
nivelul global să nu se oprească la nivel regional, ci să parcurgă tot
drumul până la nivelul local. Acest scenariu, foarte bine surprins
SH
de Robert Kaplan (1994), este deja vizibil î�n locuri cum ar fi Bosnia,
Somalia, Liberia, Columbia, Afganistan, Tadjikistan, Sudan ş� i
Sierra Leone, unde eş� ecul statelor a lăsat loc pentru bande, clanuri
ş� i mafie. Pentru popoarele î�n cauză, astfel de evoluţ�ii semnifică
faptul că (in)securitatea militară devine o caracteristică esenţ�ială
a vieţ�ii de zi cu zi, care are multe caracteristici ale anarhiei de
T
tip hobbesian. Astfel de eş� ecuri politice sunt extrem de dificil ş� i
foarte costisitor de remediat din exterior ş� i pot fi alimentate de
sprijin din partea mafiilor organizate la nivel internaţ�ional, care
O
reprezintă partea î�ntunecată a liberalizării economice î�n creş� tere

ş� i care se pot folosi de zonele î�n care lipseş� te un control de stat
eficient.
N
Această dinamică localizată poate fi privită ca parte a unui

proces mult mai larg î�n care liberalizarea tot mai mare slăbeş� te
structurile de stat peste tot ş� i î�mpinge indivizii spre forme de
asociere tot mai „tribaliste” (Horsman ş� i Marshall 1995). Acolo
O
unde statele sunt puternice ş� i societăţ�ile bine dezvoltate ş� i relativ

coerente, o astfel de slăbire poate fi gestionatǎ. Dar acolo unde
statele sunt slabe, iar societăţ�ile slab dezvoltate ş� i fragmentate,
D
există pericolul real ca instalarea securităţ�ii militare să corodeze

aproape î�ntreaga bază a ordinii politice. Zone extinse din Africa
si Orientul Mijlociu, precum ş� i unele părţ�i din Asia ş� i America
Latină, au potenţ�ialul de a se î�ndrepta spre o astfel de soartă,
inclusiv unele ţ�ări semnificative, cum ar fi Nigeria ş� i Zair. Dacă
astfel de tendinţ�e s-ar dezvolta, ar avea ca rezultat apariţ�ia unor

microcomplexe instabile ale unei anarhii primare.
Rezumat
Statele ş� i statele aspirante au fost î�n mod tradiţ�ional, ş� i
E
vor rămâne î�n cea mai mare parte, obiectele de referinț�ă primare
ale securităţ�ii militare. Protejarea integrităţ�ii teritoriale a statului
este scopul tradiţ�ional al securităţ�ii militare, iar cele două medii
AR
ale statului situate î�n imediata lui apropiere – cel regional ş� i intern
– sunt din nou principalele preocupări î�n acest sector. Cea mai
mare parte a subsistemelor găsite î�n acest sector sunt coerente din
punct de vedere geografic ş� i constituie prin urmare complexe de
securitate. Unele alianţ�e ş� i organizaţ�ii regionale, precum ş� i unele
SH
principii generale ale societăţ�ii internaţ�ionale au, de asemenea,
statutul de obiecte de referinț�ă î�n acest sector. Atunci când statele
se dezintegrează, apar mai puţ�ine unităţ�i î�n rol de transportatori
primari de (in)securitate militarǎ. Ca regulă, există puţ�ină
ambiguitate î�n ceea ce priveş� te securitizarea actorilor din sectorul
militar. Capabilităţ�ile militare relative ş� i absolute nu determină
securitizarea, deş� i o pot facilita. Factorii geografici, istorici ş� i
T
politici, influenț�ează de asemenea procesul de securitizare. Odată
ce procesul a prins rădăcini, relaţ�iile militare de securitate pot
O
cădea î�n tiparele bine î�nț�elese ale acţ�iunii ş� i reacţ�iunii.

După o lungă perioadă î�n care nivelul global a dominat
acest sector, are loc o schimbare clară spre supremaţ�ia dinamicii
N
regionale de securitate militară. Î�n unele cazuri, acest lucru a

stopat conflictele regionale; î�n alte cazuri, le-a exacerbat. Î�n câteva
regiuni, procesele de desecuritizare au eliminat î�n mare măsură
dilema securităţ�ii militare dintre statele locale. Î�n regiunile
O
dominate de state slabe sau care au eş� uat există perspective

reale ca nivelul local să devină dominant, prin formarea unor
microregiuni de securitizare. La lista de microregiuni ar trebui
D
poate să adăugăm anarhiile de tip hobbesian din unele oraş� e

din interiorul megalopolisului. Atunci când autoritatea politică
se destramă, printre altele, distincţ�ia dintre poliţ�ie ş� i armată se
dizolvă.
Concluzia principală este că sectorul militar este î�ncă
dominat de dinamica securităţ�ii regionale, dar cu o perspectivă
crescută pentru o dinamică locală î�n statele mai slabe - care

reprezintă complexe de securitate regională ş� i microcomplexe.
Deschisă unor cercetări viitoare rămâne ş� i î�ntrebarea dacă aceste
microcomplexe se vor lega ș� i vor determina o perturbare majoră
a sistemului internaţ�ional - creând breş� e î�n ț�esătura societăţ�ii
internaţ�ionale (Kaplan 1994; de Wilde 1995). Dar, î�n general,
E
logica teoriei clasice a complexului de securitate rămâne î�n mod
substanţ�ial valabilă pentru acest sector.
AR
SH
T
O
N
O
D
CAPITOLUL 4
E
AR
SECTORUL DE MEDIU
SH
Agenda securităţii mediului
T
Unii analiş� ti descriu securitatea mediului ca fiind

O
„securitatea supremă” (Myers 1993a), alţ�ii ca pe o poluare a

conceptului real de securitate (Deudney 1990). Cei mai mulţ�i
oscilează undeva î�ntre cele două abordări.1 Unii savanţ�i filtreazǎ
N
securitatea mediului printr-un obiectiv politic ş� i militar (Homer-

Dixon 1991), alţ�ii o percep ca pe o problemă de bunăstare socială
(după cum se reflectă, de exemplu, î�n articolul 130R din Tratatul
privind Uniunea Europeană). Mai mult, î�n studiul relaţ�iilor
O
internaţ�ionale, mediul pare a fi un domeniu pentru î�ncepători,

care se pretează la studii de caz î�n teoria regimurilor (Haas,
Keohane ş� i Levy 1993). Dar î�ncercările de a securitiza valorile de
D
mediu au o istorie foarte scurtă î�n comparaţ�ie cu ceea ce poate

fi văzut cu privire la celelalte patru sectoare pe care le analizăm.
Discursurile, luptele pentru putere ş� i miş� cările de securitizare
spre alte sectoare sunt reflectate ş� i s-au sedimentat de-a lungul
timpului î�n tipuri concrete de organizaţ�ii - î�n special state (î�n
termenii lui Tilly 1990, produsul sabiei ș� i al capitalului), naţ�iuni

(configuraţ�ii de identitate) ş� i sistemul ONU. Î�ncă nu s-a determinat
ce tipuri de structuri politice vor genera problemele de mediu.
Până î�n prezent, comunităţ�ile epistemice, miş� cările sociale,
departamentele guvernamentale ş� i organizaţ�iile internaţ�ionale au
apărut ca urmare a discursului referitor la mediu, dar î�n ce măsură
E
aceste grupuri reprezintă doar î�nceputul sau apogeul acestei
dezvoltări este greu de spus - mai ales având î�n vedere fluctuaţ�iile
î�n percepţ�iile legate de ameninț�ările la adresa mediului.
AR
Acest tip de discurs s-a manifestat abia la Conferinţ�a ONU
privind mediul uman din 1972. Cu peste douăzeci de ani mai
târziu, el a căpătat suficientă forț�ă pentru a transforma mediul
î�nconjurător î�ntr-o lentila prin care se analizează politicile. Există
chiar ş� i un nou jurnal profesionist numit ,,Mediu ş� i Securitate”
(Environment and Security). Noi nu argumentăm că mediul
SH
(sau oricare alte sectoare) ar trebui să fie securitizate; doar am
observat că cel puţ�in unii actori î�ncearcă să facă acest lucru. Una
dintre caracteristicile cele mai izbitoare ale sectorului de mediu
este existenţ�a a două agende diferite: o agendă ş� tiinţ�ifică ş� i o
agendă politică. Deş� i acestea se suprapun ş� i se determină î�n parte
una pe alta, agenda ş� tiinţ�ifică este de obicei î�ncorporat î�n ş� tiinţ�e
T
(î�n principal naturale) ş� i activităţ�i non-guvernamentale. Este
construită î�n afara politicii, î�n special de către oameni de ş� tiinţ�ă ş� i
instituţ�ii de cercetare, ş� i oferă o listă de probleme de mediu care
O
deja î�mpiedică evoluţ�ia civilizaţ�iilor prezente sau are potenţ�ialul de

a face acest lucru. Agenda politică este î�n esenţ�ă guvernamentală
ş� i interguvernamentală. Aceasta constă î�n procesul public de luare
N
a deciziilor ş� i î�n politicile publice care specifică felul de abordare

a problemelor de mediu. Ca atare, agenda politică reflectă gradul
general de politizare ş� i securitizare (î�n contrast cu securitizarea
privată ş� i miș� cările de desecuritizare). Cele două agende se
O
suprapun î�n mass-media ş� i î�n dezbaterile publice. Î�n cele din urmă,
agenda ş� tiinţ�ifică stă la baza miş� cărilor de securitizare, î�n timp ce
agenda politică se referă la trei domenii: (1) statul ş� i conş� tientizarea
D
publicului asupra problemelor de pe agenda ş� tiinţ�ifică (cât de

mult din agenda ş� tiinţ�ifică este recunoscută de către factorii de
decizie politică, electoratul lor, precum ş� i intermediarii acestora
– presa); (2) acceptarea responsabilităţ�ii politice de a se ocupa
de aceste probleme; ş� i (3) probleme de management politic care
Sectorul De Mediu ◆ 113
apar: problemele de cooperare internaţ�ională ş� i instituţ�ionalizare

– î�n special formarea regimurilor, eficienţ�a iniţ�iativelor naţ�ionale
unilaterale, distribuţ�ia costurilor ş� i a beneficilor, dileme de tip
free-rider, probleme de aplicare ş� i aş� a mai departe.
Evident, agenda ş� tiinţ�ifică - la fel ca ş� i cea politică - este
un construct social, chiar dacă unul diferit. Agenda ş� tiinţ�ifică
E
semnifică evaluarea autoritară a ameninț�ărilor î�n ceea ce priveş� te
miş� cările de securitizare sau desecuritizare, î�n timp ce agenda
politică se ocupă cu trasarea motivelor de î�ngrijorare î�n sfera
AR
publică cu privire la aceste miş� cări ş� i alocarea de mijloace colective
prin care să se poată ocupa de problemele ridicate.
Un argument foarte practic subliniazǎ această distincţ�ie.
Dacă unui politician sau unui civil i se spune de către un specialist
sau de către un grup respectat de oameni de ş� tiinţ�ă că oceanele
sunt supra-exploatate, gaura din stratul de ozon va duce la apariţ�ia
SH
cancerului de piele pe scară largă, iar creş� terea populaţ�iei este mai
mare decât capacitatea de susţ�inere a Pământului, el sau ea nu are
niciun motiv să pună la î�ndoială aceste consideraț�ii (cu excepț�ia
unui scepticism general, extrem de sănătos). Doi ani mai târziu, î�n
cazul î�n care noi investigaţ�ii determină concluzii opuse, individul
nu are de ales, din nou, decât să urmeze aceste concluzii (sau să
T
le respingă pentru motive mai puț�in relevante). Publicul larg nu
poate face mai mult decât să manifeste î�ncredere sau neî�ncredere
î�n profesioniş� ti ş� i să-ş� i facă alegerile sale politice pe această bază
O
intuitivă.
Acest lucru este valabil pentru toate sectoarele î�n
cauză, dar măsura î�n care argumentele ş� tiinţ�ifice structurează
N
dezbaterile privind securitatea mediului pare excepţ�ională.

Dificultatea aparte î�n ceea ce priveş� te confruntarea cu efectele
globale cumulative ale evoluţ�iilor locale, precum ş� i î�n multe
cazuri de evaluare a ameninţ�ării î�ntr-un interval de timp dincolo
O
de generaţ�iile prezente, cauzează această formă specifică de

dependenț�ă faț�ă de autoritatea ş� tiinţ�ifică. Potrivit lui James
Rosenau, solicitarea de dovezi ş� tiinţ�ifice este o caracteristică
D
mai largă, î�n curs de dezvoltare î�n sistemul internaţ�ional:

„Cerinţ�ele prezentării de probe ş� i dovezi au devenit focare de
organizare a controverselor la nivel mondial” (1989:36; a se
vedea, de asemenea, Rosenau 1990:425-429). Având î�n vedere
apariţ�ia relativ recentă a mediului ca un set de valori politizate,
ne putem aş� tepta ca acest proces să fie relativ puternic î�n acest
sector. Acest punct de vedere este î�n concordanţ�ă cu „abordarea
epistemică a comunităţ�ii”, care se bazează pe presupunerea că
actorii statali nu urmăresc doar puterea ş� i bogăţ�ia, dar sunt, de
asemenea, „reductori de incertitudine” (Haas 1992). Confruntată
cu complexitatea unui sistem internaţ�ional î�n care multe procese
E
se află dincolo de controlul guvernelor individuale, urgenţ�a de
a reduce incertitudinea cu privire la eficacitatea iniţ�iativelor
politice a crescut. Această situaţ�ie a sporit prestigiul ş� i puterea
AR
comunităţ�ilor epistemice, î�n special, deoarece cele mai multe
dintre ele sunt transnaţ�ionale î�n ceea ce priveş� te domeniul de
aplicare ş� i, prin urmare, sunt capabile să acumuleze cunoş� tinţ�e
care nu sunt disponibile departamentelor guvernamentale.
Î�n pofida unei suprapuneri ş� i a unei interdependenţ�e
evidente, cele două agende urmează cicluri diferite. Agenda
SH
ş� tiinţ�ifică trebuie să respecte standardele academice (din nou,
oricât de arbitrare ar fi). Agenda politică poate fi modelată de
standarde guvernamentale, mass-media ş� i publice, care sunt
influenţ�ate mai mult de evenimente pe termen scurt. Un aspect
esenț�ial pentru agenda politică nu este dacă ameninţ�ările specifice
mediului sunt reale sau speculative, ci dacă urgenţ�a presupusă a
T
acestora este o problemă politică. Astfel de miş� cări de securitizare
vor fi adesea dominate de ameninţ�ările imediate la adresa mediului
- lecţ�ii de tipul Cernobâl (de Wilde 1994). Î�n plus, agenda politică
O
se ocupă cu mai multe părţ�i substanţ�iale ale agendei ş� tiinţ�ifice,

după cum s-a văzut î�n timpul Conferinţ�ei Naţ�iunilor Unite pentru
Mediu ş� i Dezvoltare (UNCED), 1992. Impactul acestei agende
N
este adesea mai puţ�in vizibil, deoarece consideraţ�iile de mediu

au intrat î�ntr-o varietate de negocieri interguvernamentale ş� i de
practici naţ�ionale de elaborare a politicilor. Î�n fazele timpurii de
dezvoltare a regimului, de exemplu, actorii ş� tiinţ�ifici tind să joace
O
un rol deosebit de important î�n stabilirea agendei. Aceş� ti actori

sunt adesea implicaţ�i atât î�n ş� tiinţ�ă, cât ş� i î�n politică: de exemplu,
oameni de ş� tiinţ�ă care sunt atenţ�i la logica politicǎ – precum cei
D
care sunt conş� tienţ�i de necesitatea de a găsi poziţ�ii de consens

ş� tiinţ�ific - dar care sunt, de asemenea, obligaţ�i să evite să fie
sabotaț�i din punct de vedere ş� tiinţ�ific. De obicei, aceş� ti actori se
vor lega de actorii politici care s-au specializat î�n ceea ce priveş� te
domeniul ş� tiinţ�ei; astfel, se formeazǎ un lanţ� de la ş� tiinţ�ă la politică
fără ca cele două să trebuiască să se î�ntâlnească î�n formă pură

(Skodvin 1994).
Ar trebui subliniat faptul că agenda politică nu numai că se
adresează manifestărilor senzaţ�ionale, emoţ�ionale ale problemelor
de mediu, dar a devenit, de asemenea, o parte a politicii obiş� nuite.
Partidele politice, departamentele ş� i multe firme trebuie să
E
formuleze politici de mediu ca o parte a activităţ�ilor lor obiş� nuite,
indiferent dacă ei cred î�n ele sau nu. Această situaţ�ie reprezintă
mai degrabă o politizare decât o securitizare. Atâta timp cât
AR
preocupările legate de mediu se î�ncadrează î�n afara practicilor
economice ş� i politice stabilite ş� i a rutinei î�n general, susţ�inătorii
lor au tendinţ�a - ş� i probabil, trebuie - să sublinieze importanţ�a
covârş� itoare a acestor valori ş� i probleme. Multe miş� cări de
securitizare pot fi găsite î�n rapoartele care leagă ambele agende,
variind de la rapoartele Clubului de la Roma, la activitatea Comisiei
SH
Brundtland. Aceste rapoarte prezintă lecţ�ii de tip Silent Spring
(de Wilde 1994; Carson, 1962): securitizarea este determinată
nu de dezastru î�n sine, ci de predicţ�iile referitoare la el. Concepte
cum ar fi deficitul de resurse ş� i sustenabilitatea au mobilizat cu
succes interesul public. Totuş� i atunci când sunt preluate de către
guverne ş� i firme, aceste preocupări sunt adesea doar politizate;
T
ele constituie o sub-agendă î�n contextul politic mai larg. Sectorul
de mediu ilustrează î�ntr-un mod mult mai clar decât orice alt
sector î�nclinaţ�ia spre miş� cări de securitizare dramatice, dar cu
O
puţ�ine rezultate comparabile î�n ceea ce priveş� te securitizarea

(de exemplu, care să conducă la măsuri extraordinare). Această
constatare indică instabilitatea discursului de mediu ca atare î�n
N
dezbaterea publică.
Priorităţ�ile î�n cadrul celor două agende nu sunt î�ntotdeauna
clare. Există divergenț�e asupra tipului de preocupări care trebuie
să fie politizate ş� i a aspectelor care necesită investiţ�ii extraordinare
O
imediate cu scop preventiv. Evident, dezastre concrete (cum ar fi

cele de la Cernobî�l ş� i Bhopal) dictează acţ�iunea, pentru a garanta
că nu se vor î�ntâmpla din nou. Î�n general, plasarea geografică ş� i
D
nivelul de bunăstare joaca un rol decisiv î�n determinarea locului î�n

clasament al problemelor pe ambele agende. Guvernele din ţ�ările
sărace au tendinţ�a de a percepe politicile industriale de mediu
drept un lux, o dimensiune suplimentară a politicilor economice
obiş� nuite, ceva ce ei nu î�ş�i pot permite (MacNeill, Winsemius ş� i
Yakushiji 1991). Oamenii situaţ�i î�n amonte pe un râu pot percepe

ca nouă sursă a puterii politice capacitatea de a controla cantitatea
ş� i calitatea alimentării cu apă din aval, cum este cazul potenț�ialei
influenț�e a Turciei asupra Irak-ului ş� i Siriei, deoarece controlează
izvoarele Eufratului (Schulz 1995). Alte state ar putea să
descopere ş� i să accepte interdependenţ�a lor raportat la o resursă
E
de apă comună, cum a fost cazul membrilor comisiei Rinului ş� i a
Dunării din secolul al XIX-lea. Î�n mod similar, î�n cadrul societăţ�ilor
naţ�ionale preţ�ul de a promova agenda ş� tiinţ�ifică este distribuit
AR
mai degrabă inegal: de exemplu, agenda ş� tiinţ�ifică referitoare la
managementul pescuitului este mai puţ�in probabil să reuş� ească
să transforme comunităţ�ile tradiţ�ionale de pescuit din î�ntreaga
Europă, dar ar putea să convertească lucrătorii din clasa gulerelor
albe de la Bruxelles.
Sectorul de mediu este complicat de varietatea mare de
SH
probleme. Î�n literatura de specialitate, care î�ntocmeş� te agenda
ş� tiinţ�ifică, reapar mai multe probleme cheie care se suprapun
parţ�ial (de Wilde 1994: 161; compară, de asemenea, agenda
prezentată î�n MacNeill, Winsemius, ş� i Yakushiji 1991: 131, ş� i Böge
1992). Aceasta este cea mai amplă formulare a agendei de mediu
ş� i, prin urmare, include aspecte pe care acest studiu le abordează,
T
î�n principal, î�n alte sectoare.
• Perturbarea ecosistemelor include schimbările climatice;

O
pierderea biodiversităţ�ii, despăduririle, deş� ertificarea ş� i

alte forme de eroziune, epuizarea stratului de ozon ş� i
diverse forme de poluare.
N
• Problemele de energie includ epuizarea resurselor

naturale, precum lemnul pentru combustibil, diferite
forme de poluare, inclusiv de gestionare a dezastrelor
(legate, î�n special, de energia nucleară, transportul de
O
petrol ş� i industria chimică) ş� i deficitul ş� i distribuţ�ia

inegală.
• Problemele de populaţ�ie includ creş� terea populaţ�iei ş� i
D
consumul peste capacitatea Pământului, epidemii ş� i î�n

general condiţ�ii precare de sănătate, rate de alfabetizare
î�n scădere ş� i migraţ�ii politice ş� i sociale incontrolabile,
inclusiv urbanizarea imposibil de gestionat.
• Problemele legate de alimentaţ�ie includ sărăcie, foamete,

supraconsum ş� i boli legate de aceste extreme, pierderea
solurilor fertile ş� i a resurselor de apă, epidemii ş� i condiţ�ii
precare de sănătate î�n general ş� i deficit ş� i distribuire
inegală.
• Problemele economice includ protecţ�ia metodelor de
E
producţ�ie nedurabile, instabilitatea socială inerentă î�n
imperativele de creş� tere (care duce la defecţ�iuni ciclice
ş� i hegemonice) ş� i asimetrii structurale ş� i inechităţ�i.
AR
• Conflictele civile includ pagubele de război legate de
mediu, pe de o parte, ş� i violenț�ă legată de degradarea
mediului, pe de altă parte.
Evident, nu orice publicaţ�ie din domeniul securităţ�ii

SH
mediului tratează toate aceste subiecte, iar acestea nu sunt
toate permanent supuse securitizării. De asemenea, este neclar
dacă există un consens cu privire la această listă exhaustivă.
„Perturbarea ecosistemelor” este zona cea mai problematică din
domeniul mediului. Celelalte puncte de pe această agendă se
suprapun cu agenda altor sectoare, dar aici ele sunt privite prin
lentila problematicii mediului. Agenda occidentalizată a pus mai
T
mult accentul pe rolul problemelor populaţ�iei; agenda orientată
spre Sud a pus mai mult accentul pe rolul problemelor economice.
O
Gareth Porter ş� i Janet Brown (1991) au probabil dreptate atunci

când argumentează că atât creş� terea populaţ�iei, cât ş� i a activităţ�ii
economice se î�ncadrează î�n partea secundă a î�ntregii agende î�n
N
acest domeniu.
Actori de securitizare şi obiecte de referință

O
La o primǎ vedere, mediul ca atare, sau o parte strategică a

mediului, este obiectul de referinț�ă pentru securitatea de mediu.
Aceasta este viziunea implicită a multor ecologiș� ti, care poate fi
D
identificatǎ î�n prezentarea unor liste de probleme urgente, menite

să acceadă î�n domeniul politicilor î�nalte (Lodgaard 1992; Myers
1993a). Totuş� i, î�n mare parte din dezbatere poate fi detectată o
altă preocupare: o preocupare pentru conservarea nivelului actual
de civilizaţ�ie. Din acest punct de vedere, obiectul de referinț�ă
suprem al securităţ�ii de mediu este riscul de a pierde nivelele deja

atinse de civilizaţ�ie – o revenire la formele de barbarie societalǎ –
deş� i părem î�n măsură să î�mpiedicăm acest lucru.
Dezbaterea asupra securităţ�ii mediului a preluat de la
acţ�iunea de lobby î�mpotriva armelor nucleare această preocupare
cu privire la pierderea civilizaţ�iei, o schimbare reflectată î�n sălile
E
de cinema prin trecerea de la războiul post-nuclear (Mad Max)
la scenariile apocaliptice post-ecologiste (Waterworld). Dar
dezbaterea se mută dincolo de această perspectivă hollywoodiană,
AR
specifică clasei mijlocii nordice. Obiectul de referinț�ă se aplică
pentru fiecare nivel atins de civilizaţ�ie, fie că e cel al elitei nordice,
al clasei de mijloc sau al indienilor amazonieni. Preocuparea î�n
toate cazurile este dacă ecosistemele, care sunt esenţ�iale pentru
a păstra (sau a dezvolta î�n continuare) nivelul atins de civilizaţ�ie,
sunt durabile. Implicit, această preocupare reprezintă motivul mai
SH
profund din spatele multora, deş� i nu al tuturor, dintre dezbaterile
pe problema mediului. Miza este menţ�inerea nivelelor atinse
de civilizaţ�ie, inclusiv o perspectivă de dezvoltare eliberată de
ameninț�area dezastrelor ecologice. Pe scurt, securitatea de mediu
„se referă la menţ�inerea biosferei locale ş� i planetare ca sistem
de sprijin esenţ�ial, de care depind toate celelalte î�ntreprinderi
T
umane” (Buzan 1991: 19-20).
Raportarea la acest obiect de referinț�ă suprem (acț�iunea
umană) ridică un paradox similar cu cel inerent dilemei clasice
O
a securitǎţ�ii î�ntr-un sistem anarhic: singurul mod de a asigura

societăţ�ile î�mpotriva ameninţ�ărilor de mediu este de a le schimba.
Î�n secolul XX, civilizaţ�ia - percepută pur ş� i simplu ca un proces de
N
progres î�n spirală, de la epoca de piatră până î�n prezent - a atins

o formă potenţ�ial autodistructivă. Acest lucru este valabil pentru
civilizaţ�iile mari ş� i î�n special pentru diverse comunităţ�i locale
mici, î�n mediul lor imediat.
O
Este important de observat că, î�n această interpretare,

securitatea mediului nu se referă la ameninţ�ările la adresa naturii
sau la adresa planetei ca atare. Dintr-un punct de vedere geologic,
D
nicio astfel de problemă nu există: Pământul a fost la locul lui

de miliarde de ani ş� i ceea ce s-a î�ntâmplat la suprafaț�ă î�ncepând
cu Revoluţ�ia industrială este destul de lipsit de importanţ�ă. De
asemenea, pentru suprafaț�ă î�n sine, iarna nucleară, î�ncălzirea
globală, găurile î�n stratul de ozon, dispariţ�ia dinozaurilor ş� i
marginalizarea î�n viitor a fiinţ�elor umane sunt evenimente relativ

lipsite de importanț�ă.
Astfel, î�n sectorul de mediu două tipuri diferite de obiecte
de referinț�ă reprezintă două aripi î�n cadrul miş� cării de mediu:
mediul î�n sine ş� i interdependenț�a dintre civilizaţ�ie ş� i mediu. Până
î�n prezent, cele două aripi au coexistat. Este de remarcat, totuş� i,
E
faptul că, prin definiţ�ie, această coaliţ�ie nu este armonioasă. Mai
ales atunci când implică protecţ�ia speciilor pe cale de dispariţ�ie -
cum ar fi elefanţ�ii, balenele ş� i rinocerii - cei care au î�n minte mediul
AR
ca atare se ciocnesc cu cei care consideră prioritară securitatea
acț�iunii umane.
Există, totuş� i, un consens referitor la problema de bază:
acț�iunea umană nu este determinată doar de condiţ�iile de mediu, ci
este, de asemenea, condiţ�ionată de mediu î�n sine. Conş� tientizarea
acestui fapt este relativ recentă. Î�n locul unei relaț�ii liniare de
SH
cauzalitate unidirecţ�ională î�ntre condiţ�iile structurale de mediu
ş� i opţ�iunile probabile de natură politică (geopolitica clasică),
există o relaţ�ie de interdependenţ�ă dinamică î�ntre mediu ş� i
politică: civilizaţ�ia este considerată responsabilă pentru o parte
din propriile sale condiţ�ii structurale de mediu, care limitează
sau măresc gama sa de opț�iuni de dezvoltare ş� i influenţ�ează
T
stimulentele pentru cooperare ş� i conflict.
Un număr ridicat de controverse se î�nvârt î�n jurul
problemelor de mediu. Pe lângă actorii de securitizare se numără ș� i
O
actorii care se opun miş� cărilor de securitizare, fie prin contestarea,

fie prin ignorarea î�ncercărilor de a prioritiza o ameninţ�are.
Desigur, acelaș� i lucru s-ar putea spune ş� i despre sectorul militar,
N
unde miş� cările de pace, uneori, î�ncearcă fie să demaș� te miş� cările
statului î�nspre securitizare (prin negarea validităţ�ii ameninț�ării),
fie să stârnească statul î�mpotriva lui î�nsuş� i (indicând securitizarea
î�n sine drept o ameninţ�are – de exemplu, î�n generarea de curse
O
de î�narmare sau creş� terea riscului de război). Dar î�n sectorul de

mediu, statutul de securitate al problemelor a fost abia recent
pus pe tapet ş� i, fiind lipsit de orice profunzime î�n ceea ce priveş� te
D
sedimentarea socială, este mult mai vulnerabil la astfel de reacț�ii.

Porter ş� i Brown (1991) au surprins acest concept, folosind ideea
de actori principali, actori veto ş� i coaliţ�ii veto. (Termenul exact
al acestora este de state veto, dar acesta se aplică, de asemenea,
firmelor ş� i altor actori funcţ�ionali). Aceste categorii î�ntruchipează
atât demersuri politice ş� i de securitate, dar oferă ş� i o perspectivă

utilă cu privire la actorii de securitate din acest sector.
Actorii principali manifestă un angajament puternic faț�ă de
acţ�iuni internaţ�ionale eficiente pe o problemă de mediu î�n cazuri
specifice. Aceş� ti actori pot fi state. Australia, de exemplu, a preluat
conducerea î�n formarea regimului pentru Antarctica. Suedia ş� i
E
Norvegia au determinat o acţ�iune internaţ�ională transfrontalieră
privind poluarea aerului, î�n special î�n ceea ce priveş� te ploile acide.
Totuş� i, referitor la agenda ş� tiinţ�ifică, actorul principal nu este
AR
un stat, ci o comunitate globală, epistemică ş� i ecologistă (Haas
1992), care investighează urgenţ�a unei game variate de subiecte
de mediu, construieş� te o agendă ş� i comunică acea agendă presei
ş� i elitelor politice. Merită ca această „comunitate” răsfirată să fie
luată î�n considerare drept o forţ�ă politică independentă î�n acest
sector, deoarece membrii săi s-au dovedit capabili să exercite o
SH
influenţ�ă politică majoră. Pentru agenda politică, actorii principali
distinctivi sunt activiş� tii ş� i organizaţ�iile neguvernamentale care
fac lobby (ONG-uri), dintre care Greenpeace ş� i World Wildlife
Fund sunt printre exemplele cele mai remarcabile. Securitizarea
mediului reprezintă ceea ce comercializează ei.
Porter ş� i Brown (1991: 36-37) disting mai multe strategii
T
pentru actorii principali, î�n special pentru state. S-ar putea ca
aceş� tia să ridice gradul de conş� tientizare a unei probleme prin
finanţ�area cercetării ş� i informarea opiniei publice î�n statele ţ�intă
O
(de exemplu, mobilizarea agendei ş� tiinţ�ifice). Î�n acest scop, ei se

pot folosi de comunitatea epistemică de mediu pentru a-ş� i î�ntări
poziţ�ia lor î�n străinătate. Aceş� ti actori pot lua măsuri unilaterale
N
(de conducere, de exemplu) sau pot folosi diplomaţ�ia pentru a

pune problema pe ordinea de zi a organizaţ�iilor internaţ�ionale
sau pentru a izola actorii veto. Cu toate acestea, î�n cele mai multe
cazuri aceste iniţ�iative nu pot fi numite miş� cări de securitizare;
O
acestea constituie de fapt politizarea. Aceasta este o caracteristică

a modalităț�ii de formare a regimului de mediu î�n cadrul sistemului
internaţ�ional.
D
Actorii veto pot lua, de asemenea, forma ONG-urilor, cum ar

fi cele specializate î�n lobby de tip industrial ş� i agricol (de exemplu,
Coaliţ�ia Climei Globale având sediul î�n SUA), care î�ncearcă să
aducă î�n discuţ�ie problemele de mediu, dar actorii principali sunt
statele ş� i firmele. Evident, puterea de veto a statelor ş� i a firmelor
este diferită, deoarece celor din urmă le lipseş� te dreptul formal

de suveranitate. Dar ele pot avea putere efectivă de veto din cauza
monopolurilor sau cvasi-monopolurilor pe cunoş� tinţ�e tehnologice
ş� i implementare sau pe acţ�iuni de lobby extrem de eficiente,
câş� tigând statele de partea lor.
Poziţ�iile de conducere sau de tip veto tind să fie specifice
E
pe anumite probleme. Politicile de mediu sunt, prin urmare, decise
nu de către structuri de putere hegemonice fixe sau de structuri
ale balanţ�ei de putere. Aceste poziţ�ii sunt strategice: Japonia este
AR
un stat lider cu rol de blocaj î�n cadrul coaliţ�iei veto î�n raport cu
vânătorii de balene; „Brazilia, India ş� i China ar putea bloca un
acord internaţ�ional cu privire la schimbările climatice prin refuzul
de a reduce utilizarea combustibililor fosili î�n programele lor
proprii de dezvoltare” (Porter ş� i Brown 1991: 17). Î�n anii 1950
ş� i 1960, transportul maritim internaţ�ional, organizat î�n Camera
SH
Internaţ�ională de Navigaţ�ie ş� i Forumul Internaț�ional Marin
– ş� i organizaț�ia Seven Sisters au blocat ş� i apoi au determinat
conţ�inutul regimurilor de mediu asupra poluării maritime (cu
petrol). Î�n timpul anilor 1970 ş� i 1980, o acţ�iune internaţ�ională
privind protecţ�ia ozonului a fost blocată de către cele 19 companii
chimice producătoare de clorofluorocarburi (CFC), î�n special Du
T
Pont (25% din producţ�ia mondială), Allied Chemical, Imperial
Chemical Industries (ICI), Great Lakes Chemical (Porter ş� i Brown
1991: 65-66; Benedick 1991). Î�n mod similar, actorii veto pot fi
O
identificaţ�i î�n relaţ�ie cu biodiversitatea (de exemplu, statele ş� i

societăţ�ile implicate î�n exploatarea pădurilor tropicale), ploile
acide (industrii cu emisii mari de dioxid de sulf ş� i de noxe),
N
poluarea apelor (state ş� i companii situate î�n amonte) ş� i chiar

de creş� terea populaţ�iei, î�n cazul î�n care politicile anumitor state
(China, Indonezia ş� i î�n special India) pot face o diferenț�ă.
Din punct de vedere geopolitic, ar putea fi de aş� teptat ca
O
actorii veto să opereze î�n jurul surselor fizice ale problemelor

de mediu. Acestea pot fi determinate geografic ş� i funcţ�ional, fie
î�n porturile de origine ale flotelor de pescuit, la locul unde sunt
D
amplasate reactoarele nucleare nesigure sau la locul de activitate

a firmelor care exploatează pădurile tropicale. Actorii principali
se vor regăsi î�n general î�n sau î�n apropierea zonelor cu probleme
- zone afectate de degradarea mediului. Victimele directe ale
degradării se pot regăsi î�n prim-plan (de exemplu, Suedia ş� i
Norvegia î�n ceea ce priveş� te ploaia acidă) - cu condiţ�ia ca acestea

să nu fie ocupate cu mai multe ameninţ�ări iminente la adresa
existenţ�ei lor.
Atunci când victimele nu dispun de resurse pentru a conduce
(fapt valabil pentru majoritatea ţ�ărilor î�n curs de dezvoltare), ele
sunt susceptibile de a fi actori de sprijin. Actorii principali, ş� i mai
E
mult actorii de sprijin, nu sunt situaţ�i prin definiţ�ie î�n zonele de
pericol. Chiar ş� i atunci când problema este la nivel global (cum
ar fi distrugerea stratului de ozon), la nivel economic (ca î�n cazul
AR
problemei cererii î�n raport cu pădurile tropicale) sau la nivel
moral (cum ar fi vânătoarea de balene), aceş� ti actori pot fi regăsiţ�i
oriunde - deş� i, î�n general, se referă la ţ�ările care-ş� i pot permite să
adopte eforturi pentru probleme izolate ş� i î�n care oamenii sunt
liberi să facă acest lucru. Din cauza naturii problematice specifice
a acestor poziţ�ii, nu s-au grupat (până acum) î�n formaţ�iuni de
SH
putere globală. Nici valorile de mediu nu au devenit (î�ncă) un
dispozitiv de ordonare conş� tientǎ pentru societate î�n ansamblu,
după modelul intereselor militare, economice ş� i de identitate.
Ca ş� i î�n sectorul militar, cel de mediu este bogat î�n actori
funcţ�ionali. O categorie mare o reprezintă actorii economici
(corporaț�iile transnaț�ionale [CTN]; firme de stat; industriile
T
agricole, chimice ş� i nucleare, de pescuit, miniere ş� i altele similare), a
căror activitate este direct legată de calitatea mediului. Aceş� tia sunt
actori funcţ�ionali ale căror comportamente afectează ecosisteme,
O
dar care, î�n general, nu intenţ�ionează să politizeze, cu atât mai

puţ�in să securitizeze această activitate. Numitorul lor comun este
acela că sunt actori economici la scară largă, ş� i î�n general motivaţ�i
N
de a face profit. Ei exploatează ecosistemele pentru a construi sau

a menţ�ine habitatului uman. O mare parte din dezbaterea asupra
mediului este centrată pe modul î�n care aceş� ti actori operează.
Care sunt tipurile acceptabile ş� i limitele exploatării? Poate cineva
O
să găsească forme sustenabile de dezvoltare trăind din ceea ce

oferă natura (ş� i dacă este posibil maximizând această ofertă), fără
a-i distruge capitalul? Acest lucru plasează aceş� ti actori î�n lumina
D
reflectoarelor î�n ceea ce priveş� te dezbaterile pe securitate de

mediu ş� i adesea î�ntr-o lumină negativă.
Un alt set de actori funcţ�ionali este format din guverne
ş� i agenţ�iile acestora ş� i de asemenea unele OIG-uri (organizaț�ii
interguvernamentale). Guvernele stabilesc normele de mediu
pentru actorii economici ş� i determină cât de bine (sau cât de rău)

sunt puse î�n aplicare aceste norme. Acestea permit o oarecare
instituţ�ionalizare a problemelor securităţ�ii mediului prin
formarea de (sub)departamente de afaceri de mediu, prin crearea
de OIG precum Programul Naţ�iunilor Unite pentru Mediu (UNEP),
dezvoltarea dreptului internaţ�ional ş� i adăugarea de noi sarcini
E
OIG-urilor deja existente, cum ar fi de exemplu FAO ş� i Banca
Mondială (White 1996, capitolul 10). Dar guvernele ş� i agenţ�iile
lor, de asemenea, î�mpart unele dintre rolurile ş� i responsabilităţ�ile
AR
actorilor economici. De asemenea, î�n relaţ�ie cu funcţ�iile militare,
ele sunt exploatatorii majori ai mediului prin activităţ�i cum ar fi
testele nucleare; exerciţ�iile militare, producerea armelor nucleare,
chimice ş� i biologice, eliminarea surplusului de arme ş� i a navelor
casate ş� i altele asemănătoare.
SH
Î�n principiu, trei relaţ�ii de ameninţ�are definesc universul
posibil al securităţ�ii de mediu.
1. Ameninţ�ările la adresa civilizaţ�iei umane din partea
mediului natural care nu sunt cauzate de activitatea
T
umană. Menț�ionăm aici cutremurele ş� i un număr de
evenimente vulcanice (deş� i chiar ş� i aici există dezbateri
O
cu privire la influenţ�a umană), dar exemplele cele

mai incontestabile sunt temerile de mari coliziuni cu
meteoriţ�i ş� i preocupări legate de o reî�ntoarcere la o
N
epocǎ de glaciaţ�iuni extinse.

2. Ameninţ�ări din partea activităţ�ii umane la adresa
sistemelor naturale sau a structurilor planetei, atunci
când modificările aduse par î�ntr-adevăr să prezinte
O
ameninţ�ări existenţ�iale la adresa civilizaţ�iei (sau a unor

părţ�i din aceasta). Exemple evidente sunt, la nivel global,
emisiile de gaze cu efect de seră ș� i de CFC ş� i alte emisii
D
industriale asupra stratului de ozon. La nivel regional ş� i

local, acest lucru se referă la exploatările de mediu (de
extracţ�ie, de eliminare sau distrugeri accidentale) dincolo
de capacitatea de suportabilitate a ecosistemelor mai
mici, care dezechilibrează baza economică ş� i structura

socială a statelor implicate.
3. Ameninţ�ările rezultate din activitatea umană la adresa
sistemelor naturale sau a structurilor planetei, atunci
când modificările făcute nu par să prezinte ameninţ�ări
existenţ�iale la adresa civilizaţ�iei. Un exemplu î�n acest
E
sens ar putea fi epuizarea diferitelor resurse minerale,
care poate fi incomodǎ, dar care aproape sigur poate fi
manipulatǎ prin progresele tehnologice (de exemplu,
AR
trecerea de la cupru la siliciu î�n industria electronică ş� i,
posibil, o trecere de la metal la ceramică î�n unele aplicaţ�ii
de inginerie).
Ultima dintre aceste relaţ�ii apare î�ntr-o mică măsură î�n

SH
discursul legat de securitatea mediului, cu excepţ�ia notabilă a
î�ngrijorării faţ�ă de dispariţ�ia diferitelor tipuri de animale (î�n
special păsări ş� i mamifere mari). Prima se regăseş� te î�n discursuri,
dar numai marginal. Prezenț�a ar putea creş� te î�n cazul î�n care
agenda ş� tiinţ�ifică ar oferi mai multe motive î�ntemeiate pentru
a genera î�ngrijorare legat de acest fapt sau dacă aceş� ti actori
de securitizare care au un interes (de exemplu, lobby-ul pentru
T
apărarea spaţ�ială) ar deveni mai influenţ�i.
A doua relaţ�ie este principalul motiv pentru a vorbi despre
O
securitatea de mediu: aceasta reprezintă o relaţ�ie circulară

de ameninţ�are, î�ntre civilizaţ�ie ş� i mediu, î�n care procesul de
civilizaţ�ie implică o manipulare pentru restul naturii care î�n multe
N
privinţ�e a atins proporţ�ii autodistructive. Dintr-o perspectivă

globală, această relaţ�ie circulară este î�n principal rezultatul a
două evoluţ�ii: creş� terea explozivă atât a populaţ�iei mondiale, cât
ş� i a activităţ�ii economice î�n a doua jumătate a secolului XX. Pe
O
parcursul ultimilor 2000 de ani, populaţ�ia lumii a crescut de la o

valoare estimată de sute de milioane la aproximativ 6 miliarde.
Î�n cei 10.000 de ani anteriori perioadei menţ�ionate, populaţ�ia
lumii a crescut de la doar 4 milioane la 100 de milioane (Ponting
D
1991: 90, 92, 241; Porter ş� i Brown 1991: 4). Î�ntre 1960 ş� i 1990,
produsul brut mondial estimat a crescut de aproape patru ori, de
la aproximativ 6.000 miliarde dolari la aproape 20.000 de miliarde
de dolari (Porter ş� i Brown 1991: 5). Ideile cu privire la integrarea
aspectelor de mediu î�n contabilitatea economică sunt destul
de noi (van Dieren 1987), dar sunt determinate de creş� terea î�n
statisticile referitoare la poluare din secolul XX.
Crucială pentru î�nţ�elegerea securităţ�ii mediului este
ideea că stă î�n puterea omului să schimbe mersul evenimentelor.
Problema este una a luptei omenirii nu cu natura, ci cu dinamica
propriei sale culturi - o problemă a civilizaţ�iei care se exprimă î�n
E
principal î�n dimensiunile economice ş� i demografice ş� i care are
potenţ�ialul de a afecta ordinea din sistemul internaţ�ional ş� i din
subsistemele sale.
AR
Acest principiu de bază al concentrării populaţ�iei ş� i al
concentrării activităţ�ii economice care forţ�ează sau chiar excede
capacitatea existentă de suport a ecosistemelor este fundamentală
la toate nivelele de analiză, nu doar la nivel global. Urbanizarea,
de exemplu, este de obicei legată de problemele locale de
suprapopulare, poluarea este de obicei legată de problemele
SH
locale industriale, iar eroziunea solului este de obicei legată de
presiunile la scară mică, atât economice, cât ş� i ale populaţ�iei.
La prima vedere, pare să existe mai mult spaţ�iu pentru
riscuri naturale specifice primului tip de ameninţ�are: natura
ameninţ�ă civilizaţ�ia ş� i acest lucru este securitizat. Multe societăţ�i
sunt structural expuse la evenimente naturale extreme periodice,
T
cum ar fi cutremure, erupț�ii vulcanice, cicloane, inundaţ�ii, secetă
ş� i epidemii.2 Sunt vulnerabile faț�ă de aceste evenimente ş� i o mare
parte din istoria lor este legată de această luptă continuă cu natura.
O
Riscurile implicate sunt de multe ori î�n mod explicit securitizate

ş� i instituţ�ionalizate. Î�n Olanda, de exemplu, protecţ�ia î�mpotriva
revărsării râurilor ş� i a mării reprezintă o preocupare naţ�ională
N
de rang î�nalt; acelaş� i lucru este valabil pentru protecţ�ia î�mpotriva

cutremurelor din Japonia.
De î�ndată ce apare totuş� i o formă de securitizare sau
politizare - adică atunci când un anumit tip de responsabilitate
O
umană î�nlocuieş� te rolul destinului sau al lui Dumnezeu - chiar

ş� i acest grup de conflicte tinde să dezvolte un caracter social
(al doilea tip de ameninţ�are). Î�n urma inundaţ�iilor din Ţ� ările de
D
Jos î�n 1995, dezbaterea din Olanda s-a concentrat pe problema

responsabilităţ�ii politice pentru diguri: Cine a fost de vină ş� i ce
ar trebui făcut? Î�n Japonia, î�n urma cutremurului de la Kobe de
la î�nceputul anului 1995, au fost puş� i la zid designerii de sisteme
seismologice de avertizare timpurie ş� i de tehnici de construcţ�ie,
dar ş� i planurile guvernamentale de urgenţ�ă civilă. Acolo unde se

crede că există mijloace de combatere a ameninţ�ărilor naturale,
logica de securitate lucrează mai degrabă î�mpotriva eş� ecului
sistemelor umane, văzute ca fiind responsabile, decât î�mpotriva
naturii. Mai mult decât atât, având î�n vedere existenţ�a legăturilor
î�ntre activităţ�ile umane ş� i catastrofele „naturale”, distincţ�ia dintre
E
pericolele naturale ş� i cele provocate de om se estompează. Prin
urmare, cu excepţ�ia cazurilor î�n care oamenii sunt supuş� i fără
niciun dubiu riscurilor naturale, logica pe baza căreia securitatea
AR
mediului implică „ameninţ�ări fără duş� mani” (Prins 1993) este
adesea î�nş� elătoare.
Logica de bază a securităţ�ii mediului este că, dintr-o
perspectivă globală, omenirea trăieş� te dincolo de capacitatea de
sustenabilitate a Pământului. Î�n circumstanţ�ele locale ş� i regionale,
această condiţ�ie se manifestă chiar mult mai clar. Semnificaţ�ia
SH
exactă a conceptului de capacitate de sustenabilitate este adesea
combătută, dar pentru contextul actual poate fi definit ca tiparul
total de consum pe care sistemele naturale ale Pământului î�l pot
suporta fără a suferi degradări (cf. Ehrlich 1994). Aceste modele
de consum implică o serie de variabile, cum ar fi populaţ�ia totală,
moduri de producţ�ie ş� i nivele de consum pe cap de locuitor.
T
Pe scurt, capacitatea de sustenabilitate depinde de numere,
tehnologie ş� i stiluri de viaţ�ă. Comparaţ�i, de asemenea, ecuaţ�ia
E = PAT (degradarea mediului = Populaţ�ia x Afluenţ�ǎ x tipul
O
de Tehnologie) care, î�n ciuda criticilor legate de valoarea sa

operaţ�ională, surprinde î�ncă trei elemente principale ale agendei
securităţ�ii de mediu. Un miliard de occidentali este suficient
N
pentru a î�nclina acest sistem; circa 4 miliarde de oameni din

economiile cu venituri mici vor face acelaş� i lucru.3 Scenariile
care limiteazǎ creş� terile (Meadows, Meadows, Randers ş� i 1992;.
Meadows et al 1972) au î�ncercat să dezvăluie punctele critice
O
de rupere ale capacităţ�ii de sustenabilitate a Pământului, pentru

fiecare combinaţ�ie de tendinţ�e din cadrul acestor variabile.
Dezbaterea de securitate abordează fiabilitatea unor
D
astfel de predicţ�ii (munca lui Meadows, de exemplu, este amplu

contestată), prevenirea punctelor de rupere, precum ş� i măsuri
pentru reducerea vulnerabilităţ�ilor î�n cazul î�n care prevenirea lor
eş� uează. Î�ntrebarea finală este dacă există modalităţ�i civilizate
de a rezolva problemele create de civilizaţ�ie. Cum se vor adapta
oamenii la noile constrângeri de mediu? Până î�n prezent au

apărut două dezbateri cu privire la ameninţ�ări ş� i vulnerabilităţ�i.
Ambele sunt afectate î�n mod substanţ�ial de o lipsă de cunoaş� tere a
nivelelelor ş� i probabilităţ�ilor actuale de ameninţ�are ş� i a măsurilor
ce ar putea fi luate î�n mod rezonabil.
Prima dezbatere se referă la cazul economico-liberal care
E
pune la î�ndoială dacă ar trebui să intervenim. Revista The Economist
(1-7 aprilie 1995) susţ�ine necesitatea de a reduce valoarea
viitorului pentru a evita î�n prezent cheltuieli uriaş� e, disruptive ş� i
AR
poate inutile din punct de vedere economic. Argumentul aici este
de a permite viitorului (proabil cu mai multe resurse ş� i mai multe
cunoş� tinţ�e) să-ş� i poarte singur de grijă. Criticii etichetează această
credinţ�ă nelimitată î�n abilităţ�ile generaţ�iilor viitoare de a se ocupa
cu problemele create aici ş� i acum, drept „mitul techno-fix” (Smith,
Okoyo, de Wilde, ş� i Deshingkar 1994).
SH
A doua dezbatere ia forma unei agende puternice î�n
favoarea periferiei ș� i î�mpotriva centrului (Vestul) ş� i multe studii o
trateazǎ ca atare (de exemplu, WCED 1987; Adams 1990; MacNeill,
Winsemius, ş� i Yakushiji 1991; Myers 1993a, 1993b [ 1984];
Williams 1993; Smith, Okoyo, de Wilde, ş� i Deshingkar 1994). Se
pare că a venit timpul pentru o dezbatere de tip neo-Nouă Ordine
T
Economică Internaț�ională (NIEO) î�n relaţ�iile nord-sud. Asimetriile
ş� i inechităţ�ile din sectoarele economice, politice ş� i militare -
legitimate de dominaţ�ia globală a valorilor occidentale - oglindesc
O
structurile de sărăcie ş� i bogăţ�ie, care, din diferite motive, cauzează

deteriorarea progresivă a mediului. Varianta locală a acestei
dezbateri se referă la echilibrul intern al intereselor din rândul
N
elitei, clasei de mijloc ş� i săracilor ş� i presiunea pe care aceş� tia o

exercită, fiecare dintre aceș� tia, asupra mediului.
Trebuie remarcat faptul că o diferenţ�ă majoră î�n aceste
dezbateri presupune o discuț�ie cu privire la cauze sau efecte.
O
Esenţ�a lobby-ului pe mediu este de a rezolva cauzele - î�ncercări de

a schimba societatea prin efort coordonat î�nainte ca natura să o
schimbe prin dezastru. Deş� i această politică implică multe miş� cări
D
de securitizare, rezultatul va fi î�n primul rând doar o politizare.

Î�n ceea ce priveş� te politizarea cauzelor, se î�ntâmplă multe, dar
majoritatea ameninţ�ărilor sunt prea î�ndepărtate pentru a duce
la securitizare. Problemele de mediu indică adesea un viitor
nespecificat, relativ î�ndepărtat ş� i nu implică, prin urmare, o politică
de panică. Se presupune că abia contează dacă acţ�ionăm acum

sau anul viitor; prin urmare „urgenţ�a” devine o parte integrantǎ a
„politicii normale”. Aceasta, desigur, este exact ceea ce ecologiş� tii
radicali aduc î�n discuţ�ie. Ei susţ�in că luarea de măsuri este
literalmente o problemă urgentă, iar retorica lor este cu siguranț�ă
orientată spre securitizare: î�n curând va fi prea târziu, trebuie să
E
acţ�ionăm chiar ş� i atunci când trebuie să luăm măsuri neplăcute
care î�n mod normal s-ar situa î�n totalitate î�n afara spectrului
acceptabil, deoarece natura ameninţ�ării cere acest lucru.
AR
Cu toate acestea, î�n general, „măsuri de urgenţ�ă” sunt
î�ncă proiectate ş� i dezvoltate î�n domeniul dezbaterilor politice
obiş� nuite. Mai ales atunci când ne uităm la formarea regimului
(la nivel global ş� i regional) sau la activitatea departamentelor de
mediu (la nivel local), este dificil de etichetat acest lucru drept
securitizare. Evident, ONG-uri de mediu cum ar fi Greenpeace
SH
î�ncearcă să securizeze cauzele, dar ş� i efectele. Institutele ca World
Watch Institute fac acelaş� i lucru î�ntr-un mod ceva mai sofisticat. Î�n
special organizaţ�ii interguvernamentale, cum ar fi Alianţ�a Micilor
State Insulare (AOSIS) au motive evidente pentru a vizualiza
problemelor de mediu î�n termenii ameninţ�ărilor existenţ�iale, deş� i
î�n general au obț�inut cel mult o politizare.
T
Când crizele determină modificarea temelor de dezbateri
dinspre cauze spre efecte, accentul de securitizare tinde să se mute
î�nspre alte sectoare. Odată ce statele AOSIS au fost efectiv î�nghiţ�ite
O
de o creş� tere a nivelului mării, nu mai este utilă î�ncercarea de a

securitiza dimensiunea ecologică a problemelor lor: problema
devine una de dezintegrare politică ş� i socială, de migraţ�ie, de a
N
găsi sau de a cuceri noi terenuri pe care să trăiască. Acestea nu

sunt problemele securităţ�ii de mediu.
Efectele sunt de două tipuri, fiecare dintre ele implicând
diferite forme de securitizare. Primul tip este cel al dezastrelor
O
acute. Aici, î�n primele etape, securitizarea efectelor are loc î�n
continuare î�n formă de crize acute sau de gestionare a dezastrelor.
Realizarea prealabilă a planurilor de urgenţ�ă nu este neapărat o
D
formă de securitizare, dar executarea acestor planuri este. Etapa

de pregătire este ca ş� i discutarea dimensiunii ş� i surselor unei
brigăzi de pompieri, poliţ�ie sau armată: Este un aspect al politicii
obiş� nuite, cu excepţ�ia cazului î�n care alocarea resurselor este
posibilă numai odatǎ cu securitizarea. Dar, odată ce focul, revolta
sau războiul izbucneş� te, planul de urgenţ�ă devine o prioritate ş� i

î�nlocuieş� te politica obiş� nuită.
A doua manifestare este cea a dezastrelor pe termen lung:
o deteriorare lentă, dar constantă a condiţ�iilor de trai. Aici, cele
mai multe dintre efecte sunt deschise securitizării, î�n principal,
de-a lungul liniilor ce nu au legătură cu mediul. Î�n multe cazuri,
E
aceste tipuri de dezastre de mediu nu pot fi comparate cu incendii,
revolte ş� i războaie, ci mai degrabă cu o degradare lentă: eroziunea
solului ş� i suprapopularea, de exemplu, nu pun î�n pericol condiţ�iile
AR
de trai peste noapte. Este nevoie de timp să treacă anumite praguri
ş� i puncte fără î�ntoarcere, moment la care este pur ş� i simplu prea
târziu pentru planuri de urgenţ�ă. Î�n cazurile î�n care eroziunea
sau uzarea excesivă au contribuit î�n mod evident la determinarea
conflictelor nu a existat nicio î�ncercare serioasă pentru a securitiza
aceste probleme de mediu (războaiele din Sudan sunt doar un
SH
exemplu). Î�n majoritatea cazurilor, securitizarea se concentrează
asupra conflictelor î�n alte sectoare: Degradarea mediului poate
duce la războaie interstatale, conflicte etnice, dezintegrare
politică sau conflicte civile ş� i privaț�iune economică (foamete ş� i
sărăcie). Hylke Tromp (1996) a susţ�inut că toate conflictele de
mediu se vor face simţ�ite de-a lungul clivajelor tradiţ�ionale din
T
interiorul societăţ�ilor. Acest argument pare a fi plauzibil atunci
când miş� cările de securitizare apar ca reacţ�ie la efectele lente
ale problemelor de mediu, cu condiţ�ia ca gestionarea dezastrelor
O
să fie imposibilă, prea târzie sau nepregătită. Mai mult, având î�n
vedere scurta istorie a preocupărilor faț�ă de mediu, precum ş� i
natura specific problematică a majorităţ�ii grupurilor de actori,
N
sunt greu de găsit imagini anti-mediu adânc î�nrădăcinate.

Cu alte cuvinte, sectorul de mediu acţ�ionează ca o lentilă
care ne dă posibilitatea aă evidenţ�iem cauzele fundamentale ale
ameninţ�ărilor existenţ�iale care devin manifeste î�n alte sectoare.
O
Această constatare este similară cu cea pentru sectorul economic.

Acest lucru poate, uneori, duce la unele percepţ�ii greş� ite sau la
funcţ�ii de ţ�ap ispăş� itor (de exemplu, vina evreilor pentru depresie
D
economică î�n anii 1930) ş� i, uneori, la efectul de contaminare

dintr-un sector î�n altul: de exemplu, un deficit î�n distribuţ�ia de
apă pune î�n pericol nevoile umane de bază ş� i va stimula politicile
de tipul „familia mea pe primul loc” – adică extremiste. Dacă vom
defini securitatea mediului î�n termenii susţ�inerii ecosistemelor,
care sunt necesare pentru conservarea nivelelor atinse de

civilizaţ�ie, rezultă că atunci când securitatea eş� uează ş� i dacǎ acest
lucru s-ar î�ntâmpla, conflictele vor deveni ameninţ�ări majore la
adresa acestor nivele de civilizaţ�ie - adică ameninţ�ări la adresa
valorilor existenţ�iale care nu au legătură cu mediul. Mediul
modificat prin interferenţ�ele umane stabileş� te condiţ�iile pentru
E
viaţ�a socio-politicǎ ş� i economicǎ. Atunci când aceste condiţ�ii sunt
precare ș� i viaţ�a este la fel.
AR
Agenda contemporană de mediu a fost iniţ�ial concepută la
nivel mondial. Apariţ�ia ei nu este rezultatul globalizării evoluţ�iilor
locale, ci, dimpotrivă, rezultatul descoperirii consecinţ�elor
SH
practicilor individuale sau locale ș� i aparent inofensive la nivel
global. Acest lucru contrastează cu dezvoltarea unei alte agende
de securitate, care a evoluat î�n urma globalizării treptate a
problemelor care au avut iniţ�ial un caracter local - securitatea
militară, de exemplu, î�n care a durat secole până când războiul s-a
dezvoltat la scară globală. Prin urmare, retorica agendei politice ne
face să credem că avem de-a face cu un sector esenţ�ial globalizat.
T
Cea mai mare parte a literaturii argumentează că (Andrew Hurrell
ş� i Kingsbury Benedict (1992:2):
O
Omenirea se confruntă acum cu o serie de probleme

de mediu care sunt globale, în sensul că ele afectează puternic
N
pe oricine şi pot fi gestionate în mod eficient doar pe baza

cooperării între toate sau cel puţin a unui procent foarte
ridicat dintre statele lumii: controlul schimbărilor climatice
şi al emisiilor de gaze cu efect de seră, protejarea stratului de
O
ozon, protejarea biodiversităţii, protejarea regiunilor speciale,

cum ar fi Antarctica sau Amazon, gestionarea fundului mării,
precum şi protecţia mărilor sunt printre exemplele principale.
D
Acest lucru sună bine, dar nu este î�n î�ntregime adevărat.

Preocuparea, aici, este globală, dar cele mai multe probleme legate
de poluare necesită o acţ�iune î�n primul rând comună a celor mai
puternic industrializate state; î�n principiu, protejarea Antarcticii,
cu excepţ�ia găurii din stratul de ozon, ar putea fi lăsată pe seama
celor ş� apte state care au drepturi legale acolo. Regiunea Amazon

(ş� i, prin urmare, î�ntr-o mare măsură, biodiversitatea) ar fi cel mai
bine protejată lăsându-o î�n pace, aceasta fiind o decizie aflată,
î�n esenţ�ă, î�n mâinile guvernului brazilian ş� i al câtorva actori
economici. Dimensiunea globală este prezentă, dar nu î�ntr-atât de
covârş� itor precum este adesea sugerat.
E
Ameninţ�ările ş� i vulnerabilităţ�ile din sectorul de mediu sunt
probleme specifice ş� i rareori universale. Î�n plus, cauzele ş� i efectele
pot fi situate la diferite nivele ş� i î�n diferite regiuni. Evenimentele
AR
globale au rareori caracterul total al unei potenţ�iale ierni nucleare.
Cele mai multe evenimente la nivel mondial, inclusiv schimbările
climatice ş� i migraţ�iile masive, pot fi comparate cu evenimente
precum cele două războaie mondiale ş� i Marea Criză: fiecare colţ� al
Pământului este afectat, dar nu î�n aceeaş� i măsură. Primul Război
Mondial, de exemplu, a provocat mai multe pierderi australienilor
SH
decât olandezilor, chiar dacă olandezii trăiau la doar 200 km de
frontul principal. Cele mai multe crize globale de mediu au efecte
ş� i implicaț�ii inegale similare. Pentru o evaluare adecvată, prin
urmare, este necesar ca î�n fiecare caz să se stabilească un lanţ�
de relaţ�ii cauză-efect ş� i să se poziţ�ioneze actorii ş� i regiunile de-a
lungul acestui lanţ� î�n funcţ�ie de rapiditatea ş� i de natura implicării
T
lor.
Un punct de plecare util pentru trasarea complexelor de
securitate î�n sectorul de mediu sunt scenariile catastrofale. Ce se
O
î�ntâmplă dacă gaura din stratul de ozon se lărgeş� te, creş� te nivelul
mării, au loc migraţ�ii masive sau are loc un alt accident de tipul celui
de la Cernobâl? Cine este afectat imediat? Cât de importantă va fi
N
dauna? Care sunt consecinţ�ele politice regionale ş� i consecinţ�ele

globale? Cu alte cuvinte, care este cel mai î�nalt nivel la care se vor
produce efectele?
Următoarea î�ntrebare este: la ce nivel sunt situate cauzele?
O
Ce anume ş� i cine provoacă gaura din stratul de ozon, creş� terea

nivelului mării ş� i celelalte asemenea? Aceste locaţ�ii pot fi uneori
legate î�n regiuni coerente: De exemplu, ploile acide din ţ�ările
D
nordice provin din Marea Britanie ş� i Europa Centrală. Uneori,

complexele de cauze ş� i efecte sunt mai puţ�in coerente: gaura din
stratul de ozon (efect) poate fi localizatǎ la nivel regional, î�n timp
ce cauzele sunt cumulative ş� i dispersate la nivel mondial.
Deoarece cauza ş� i efectul nu se potrivesc î�ntotdeauna, o a

treia serie de î�ntrebări este necesară – mai precis despre miş� cările
de securitizare care au loc. Ce posibilităţ�i există pentru a stopa
ş� irul evenimentelor? Care sunt costurile imediate? Cum poate fi
estimată rata de succes? Cine ar trebui să suporte costurile? Cine
poate fi tras la răspundere? Ultimele două î�ntrebări sunt importante
E
mai ales î�n lumina faptului că atât cauzele, cât ş� i efectele nu sunt
neapărat situate la acelaş� i nivel ş� i nu implică î�ntotdeauna aceiaş� i
actori. Prevenirea unui accident de tip Cernobâl, de exemplu,
AR
necesită o bună gestionare a centralei nucleare î�n cauză – o
problemǎ localǎ. Cu toate acestea, amploarea daunelor cauzate de
proasta gestionare se transformă î�ntr-o problema internaţ�ională
care implică toată Europa: un regim regional pentru gestionarea
corespunzătoare a centralelor nucleare pare să fie necesar. Cu alte
cuvinte, diferenț�iem î�ntre securitizarea cauzelor (de exemplu,
SH
mǎsuri locale de precauţ�ie) sau securitizarea efectelor (de
exemplu, regimurile regionale internaţ�ionale).
Seria a treia de î�ntrebări este decisivă, deoarece aici se
formează o constelaţ�ie politică de probleme de securitate comune.
Cine se simte ameninţ�at? Cu cine trebuie să coopereze aceste
părţ�i, dacă se doreş� te o acţ�iune eficientă? Efectele ş� i cauzele
T
sunt condiţ�ii semnificative î�n ceea ce priveş� te orânduirea a cine
vrea să se implice cu cine ş� i cum, dar acestea nu determină î�n
totalitate rezultatele. Securitizarea presupune î�ntotdeauna alegeri
O
politice; astfel, actorii s-ar putea aleagă să ignore cauzele majore

pentru motive politice sau pragmatice ş� i, prin urmare, pot forma
o constelaţ�ie de securitate care este diferită de ceea ce ar fi de
N
aş� teptat pe baza cunoş� tinţ�elor asupra efectelor ş� i cauzelor.

Ocazional, pragmatismul poate prescrie acţ�iunea la
nivel mondial, dar chiar ş� i atunci este necesar să se subdividă
problemele globale î�n funcţ�ie de contextul cauzelor ş� i efectelor
O
acestora. Confruntarea cu cauzele î�ncălzirii globale, spre exemplu,

necesită un context global. Emisiile de CO2 fosil care contribuie
la efectul de seră apar î�n î�ntreaga lume ş� i sunt, prin urmare, o
D
problemă globală, deş� i importante diferenţ�e regionale ar trebui

să fie identificate.4 Identificarea cauzelor î�ncălzirii globale
impune urgenţ�a creării unui regim la nivel mondial, urgenț�ă
care a fost recunoscută la UNCED, unde a fost semnat tratatul
climatic intrat î�n vigoare î�n martie 1994. Se spune, totuş� i, că la
conferinţ�a următoare, organizată la Berlin (28 martie - 7 aprilie

1995), salvarea intenţ�iilor formulate la UNCED a fost un scop
optim. Alte decizii ş� i formarea regimului au fost amânate pentru al
treilea summit climatic, care va avea loc la Tokyo î�n 1997. Această
amânare este î�n parte un rezultat al faptului că cei care trebuie să
plătească preţ�ul pentru prevenire sunt alţ�ii decât cei care plătesc
E
preţ�ul eş� ecului.
Efectele î�ncălzirii globale sunt, probabil, o problemă la
nivel mondial din punctul de vedere al moralităț�ii ş� i al efectelor
AR
secundare, dar ele sunt mult mai localizate î�n ceea ce priveş� te
efectele imediate existenţ�iale. Unele zone de coastă sunt vulnerabile
la o creş� tere a nivelului mării chiar ş� i de câţ�iva zeci de centimetri.
Î�n cazul unei creş� teri a nivelului marii de un metru, multe dintre
aceste zone vor dispărea sau vor deveni nelocuibile din cauza
valurilor seismice ş� i a furtunilor. Î�n acelaş� i timp, î�ncălzirea globalǎ
SH
ar putea deveni un avantaj pentru Rusia ş� i Canada din cauza topirii
zonelor imense acum permanent î�ngheţ�ate. Această discrepanţ�ă
a efectelor localizate, desigur, are un impact major asupra
dezvoltării cu succes a regimurilor internaţ�ionale. Atingerea unui
consens este dificilǎ ş� i nu este de mirare că 35 dintre statele cu cel
mai mare potenţ�ial de vulnerabilitate ş� i-au unit forţ�ele î�n AOSIS.
T
Acest set de probleme specifice care intenţ�iona să
uneascǎ (potenţ�ialele) dezastre de cauze ș� i securitizare nu este
o abordare cu totul nouǎ. Linia de gândire este tipicǎ pentru
O
teoriile relaţ�iilor internaţ�ionale (IR) din tradiţ�ia funcţ�ionalistă.5

De asemenea, aceasta reflectă practica formǎrii mai multor
regimuri regionale î�n jurul valorilor de mediu. Sunt extrem de
N
expresive, de exemplu, cele 13 acorduri regionale de cooperare î�n

combaterea poluării maritime. Simplul fapt că aranjamente foarte
similare sunt necesare pentru aproape toate mările ne permite să
concluzionăm că avem de-a face cu un set comun de probleme.
O
Dar este aceasta, prin urmare, o problemă globală? Da ş� i nu. Nu,

deoarece un management eficient, la nivel regional, este posibil.
Curăţ�area Mǎrii Baltice nu este condiţ�ionată de curăţ�area Mǎrii
D
Mediterane sau vice versa. Stimulentele pentru a negocia un

program cuprinzător, care sǎ includǎ ambele mǎri, sunt aş� adar
absente: mările sunt complexe regionale de securitate specifice.
Pe de altă parte, ambele necesită cunoş� tinţ�e similare, de cercetare
ş� i dezvoltare, investiţ�ii, cooperarea politică, regimuri juridice ş� i
altele asemenea. Cu alte cuvinte, pe agenda ş� tiinţ�ificǎ ne putem

aş� tepta ca poluarea maritimǎ să fie prezentată ca o provocare
globală, î�ntrucât aceasta se va reduce la contextele sale regionale
specifice de pe agenda politică.
Desigur, nu toate măsurile regionale ş� i globale asupra
mediului merită eticheta de politicǎ de securitate. Î�n 1980, de
E
exemplu, când a fost semnatǎ Convenţ�ia privind Conservarea
Resurselor Marine Vii din Antarctica (CCAMLR), urmată de
Protocolul de la Madrid din 1991 pentru protecţ�ia mediului
AR
din Antarctica, aceste evenimente au subliniat politizarea ş� i
nu securitizarea. Ar fi chiar mai util sǎ percepem astfel de
evenimente drept acte pentru prevenirea nevoii de securitizare.
Prin gestionarea la timp a posibilelor probleme, politica de panicǎ
poate fi evitatǎ. Protocolul de la Madrid a interzis activităţ�ile
miniere timp de 50 de ani, de exemplu, ş� i CCAMLR î�ncearcă să
SH
stabilească norme pentru extragerea de krill (un element esenţ�ial
î�n lanţ�ul alimentar).
Motto-ul popular „Gândeş� te global, acţ�ionează local” se
potriveş� te foarte bine sectorului de mediu. Toate scenariile de
dezastru ş� i modalităţ�ile de prevenire, presupun caracteristici
locale, care constau î�n mai multe aspecte. Î�n primul rând, o mare
T
parte a dezbaterii recente se concentrează pe grupuri specifice
(anumite profesii ş� i ramuri de activitate), care trebuie să-ş� i
schimbe comportamentul mai mult decât alte grupuri. Nu este de
O
aş� teptat ca toată lumea din fiecare societate să plătească acelaş� i

preţ� , iar aplicarea de măsuri specifice este î�n mod clar necesară.
Acest lucru ar putea explica de ce ecologiş� tii numǎrǎ atât de puț�ini
N
lideri din industrie printre membrii lor (cei pensionari se exclud,

desigur). De asemenea, se explică de ce pescarii din Galiţ�ia nu
reuş� esc să vadă necesitatea pentru a opri pescuitul de halibut din
largul ţ�ărmurilor Newfoundland-ului: ar fi vorba de pierderea a
O
7.000 de locuri de muncă.6

Acesta este primul mod î�n care localizarea dinamicilor este
prezentǎ î�n acest sector: când anumite grupuri de interes sunt
D
forţ�ate să iasă din afaceri pentru binele general, este de aş� teptat o
opoziţ�ie. Cea mai mare parte a acestei opoziţ�ii va veni din partea
unor grupuri sau firme locale. Se poate pune atunci î�ntrebarea
dacă măsurile pentru binele general al sferei publice pot fi puse î�n
aplicare î�n mod corespunzător, î�n ciuda opoziţ�iei locale î�mpotriva
lor. Acest lucru va fi adesea o chestiune de conflicte inter-sectoriale:

opoziţ�ia localǎ la adresa politicilor de securitate de mediu ar
putea provoca sau agrava tensiuni î�n alte sectoare de securitate, î�n
special care să conducă la tensiuni politice (legitimitatea regimului
politic este î�n joc), tensiuni economice (bunăstarea unor grupuri
specifice este î�n joc) ş� i tensiuni societale (î�n cazul î�n care grupurile
E
afectate au o identitate etnicǎ sau culturală).
Dacă acest tip de localizare a dinamicii va evolua, nu depinde
numai de criteriile de mediu. Un factor mai important pare a fi
AR
capacitatea de rezistenţ�ă a statelor implicate: cu cât statul e mai
puternic (î�n termeni buzanieni), cu atât este mai puţ�in probabil
ca problemele de mediu sǎ creeze nesiguranţ�ǎ politicǎ la nivel
local (substatal). Un alt factor catalizator î�n evitarea conflictelor la
nivel local cauzate de problemele de mediu este activitatea ONG-
urilor ş� i OIG-urilor. Î�n regiunile caracterizate prin state slabe (de
SH
exemplu, Africa subsahariană), aceş� ti actori de nivel global ş� i de
subsistem sunt deosebit de importanţ�i: ei umplu un vid la nivelul
unităț�ilor.
Referirea la binele general este ș� i ea importantǎ; ea implică
faptul că toate conflictele locale sunt rezultatul unor consideraţ�ii
despre contexte mai largi. Î�ncercarea de a trata cauzele conduce la
T
conflicte preventive, de intensitate scăzută, pentru a evita dezastre
de mare intensitate. Î�n faţ�a unor astfel de politici de securitate de
mediu, scara locală poate fi nivelul principal de punere î�n aplicare
O
ş� i de conflict, dar nu este nivelul la care securitatea î�n acest sector

se cristalizeazǎ. Teama de efectele cumulative negative pe o scalǎ
regionalǎ ş� i globalǎ motivează politicile.
N
Evident, problemele de mediu la scară mică necesită de

asemenea acţ�iune; î�n termeni pragmatici de a suporta dezastrele
ecologice sau, invers, de a contribui la dezvoltarea durabilă, dar
totuş� i nivelul local este î�n mare măsură neglijabil din punct de
O
vedere fizic. Nu domină logica agendei ş� tiinţ�ifice ş� i, cu excepţ�ia

câtorva cazuri speciale, domină rareori agenda politică. Numai
atunci când camerele sunt prezente, drama localǎ poate î�ndeplini
D
funcţ�ii importante, simbolice sau mitice. Î�n cazul î�n care există situ-
aţ�ii similare î�n toată lumea (gândiţ�i-vǎ, de exemplu, la problemele
de poluare din zonele urbanizate), experienţ�ele negative ş� i pozitive
pot deveni capitole î�n procesul de î�nvăţ�are socială. Precondiţ�ia,
î�nsă, este prezenţ�a unui raportor (presa, un cercetător sau un
diplomat străin) ş� i o audienţ�ă pe o scară mai largă. Prin urmare,

î�n ceea ce priveş� te agenda politică, reţ�elele regionale ş� i globale
de comunicare determinǎ contextul celor mai multe dezastre de
mediu locale. Î�n lipsa acestora, foarte puţ�ine experienţ�e locale (ş� i
apoi numai cele negative) vor avea repercusiuni fizice regionale
sau globale. Cine, î�n afara Kuweitului, î�ş�i aminteș� te de cele mai
E
mult de 300 de lacuri de petrol ş� i incendiile excesive din deş� ert
din timpul Războiului din Golf?
Există o singură excepţ�ie importantă la acest argument
AR
general: riscul că evenimentele locale se vor cumula sau escalada
î�n probleme pe scară mai largă (de exemplu, mai multe incendii
mici compun unul mare sau un incendiu de mici dimensiuni
se poate extinde). Problemele urbanizǎrii oferǎ un exemplu
important: cum se va ocupa lumea de problemele de urbanizare
atunci când până la 50% din populaţ�ia lumii trăieş� te î�n oraş� e î�n
SH
anul 2000?7 Distrugerea regiunii Aral ş� i a Mării Caspice este un
alt exemplu, cu diferite proiecte de extracţ�ie de apǎ având efectul
cumulativ de secare completǎ a celor două mări interioare. De
asemenea, accidentele locale referitoare la deş� euri nucleare, cum
ar fi submarinele nucleare de pe fundul Mării Barents. Î�n astfel de
cazuri, curenţ�ii oceanici pot răspândi poluarea, transformând-o
T
î�ntr-un risc regional.
Pentru a urmări mai bine esenţ�a unor astfel de localizǎri,
regionalizǎri ş� i globalizǎri ale dinamicii, este nevoie de o cercetare
O
empirică pe absolut fiecare zonǎ problematicǎ î�n parte. Pentru o

evaluare concretă a dinamicii de securitate î�n sectorul de mediu,
ar trebui sǎ se rǎspundǎ la următorul set de î�ntrebări:
N
1. (a) Cum arată scenariul dezastrului? Cum se manifestǎ

î�n timp ş� i spaţ�iu? Acest lucru implică î�n principal agenda ş� tiinţ�ificǎ
ş� i oferă caracteristici structurale (fizice) ale zonei problematice.
(b) Este scenariul dezastrului (prevăzut) politizat ş� i securitizat?
O
Cu alte cuvinte, î�n ce moment este vorba de securitate a mediului

î�n acest domeniu? Acest lucru implică agenda politică.
2. (a) Cine sunt actorii veto ş� i ceilalţ�i actori funcţ�ionali î�n
D
acest domeniu problemă? Cu alte cuvinte, cine cauzeazǎ problema?

Acest lucru oferă caracteristici structurale. (b) Cine sunt actorii
reali sau potenţ�iali de sprijin? Acest lucru oferă caracteristicile
politice ale zonei problemǎ. Tipologia actorilor care decurge de
aici constituie un indiciu puternic î�n localizarea, regionalizarea
ş� i globalizarea dinamicii agendei politice. Î�n cazul î�n care actorii

devin interconectaţ�i î�ntr-o constelaţ�ie politică î�n ceea ce priveş� te
aceste probleme de securitate, ei reprezintă un complex de
securitate.
3. Cât de independentǎ este ,,zona problemă” cu care avem
de-a face? (a) Există o legătură structuralǎ a problemelor? De
E
exemplu, î�n formele de deş� ertificare cauzate de sărăcie, problema
eroziunii este legată de cea a creş� terii populaţ�iei ş� i a asimetriilor
economice Nord-Sud. Aceasta implică din nou î�n principal agenda
AR
ş� tiinţ�ificǎ. (b) Există o legătură de subiect politic? Probleme
neconectate structural î�ntre ele pot deveni interconectate prin
intermediul actorilor veto ş� i a celor de sprijin, ca atunci când
biodiversitatea din pǎdurile tropicale este legată de negocierile
asupra datoriei. Acest tip de legătură va rezulta din agenda politică.
Ne aş� teptăm ca pe această bază sǎ poatǎ fi trasate hărţ�i
SH
care sǎ prezinte regiunile cruciale î�n care se concentrează
problemele de securitate, de cele mai multe ori securitizate.
O astfel de hartă a fost deja menţ�ionatǎ: victimele potenţ�iale
ale unei creş� teri a nivelului mării. Î�n mod evident, aceste zone
formeazǎ un subset non-regional al sistemului internaţ�ional. Alte
exemple pot fi date î�n ceea ce priveş� te hidropolitica. La mijlocul
T
anilor 1990, existau multe probleme internaţ�ionale legată de apă,
nerezolvate. Exemplele cele mai citate se află î�n Orientul Mijlociu:
Irak, Siria ş� i Turcia formeazǎ un complex de securitate de apă
O
din cauza disputelor lor cu privire la î�mpǎrţ�irea fluviilor Eufrat ş� i

Tigru. Interdependenţ�a lor de securitate implică probleme legate
de baraje, debit redus de apă, salinizare ş� i hidroelectricitate.
N
Complexul acvifer dintre Iordania, Yarmuk, Litani ş� i malul de vest

al Iordanului leagǎ Israelul, Iordania, Siria, Liban ș� i Cisiordania
î�ntr-un alt complex de securitate hidro, cu conflicte care apar î�n
raport cu alocarea de apă (Ohlsson 1995). Este caracteristic faptul
O
că unele grafice ale bazinului acvifer al Iordanului sunt calificate

drept strict secrete de către armata israeliană (Warner 1996).
Alte exemple de complexe de securitate emergente referitoare la
D
apǎ includ Egiptul, Etiopia ş� i Sudanul (peste Nil); India ş� i Pakistan

(peste Ind, Jhelum, Chenab, Ravi, Beas ş� i Sutlej); Burma ş� i China
(peste Salween); Kampuchea, Laos, Thailanda ş� i Vietnam (peste
inundaţ�ii, irigaţ�ii ş� i hidroelectricitate î�n Mekong) ş� i diverse altele
(Ohlsson 1995: 21).
Hărţ�i similare pot fi făcute pentru practic toate aspectele

legate de degradarea mediului. O hartă a eroziunii solului ş� i a
deş� ertificǎrii prezintǎ 14 „puncte fierbinţ�i de eroziune” (Myers
1993b) reproducând subsisteme regionale variind de la poalele
munţ�ilor Himalaya ş� i Sahel la părţ�i ale Statelor Unite. Regimurile
regionale sunt, probabil, cele mai eficiente pentru a se ocupa cu
E
fiecare dintre aceste puncte fierbinţ�i. Î�n Himalaya problema este
cea a defriş� ărilor, î�n Sahel problema este eroziunea eoliană ş� i î�n
Statele Unite este presiunea nesustenabilă pe soluri î�n zonele
AR
unde se cultivǎ cereale. Dar stimulentele pentru construirea
acestor regimuri sunt î�n mod clar globale, din cauza efectelor pe
termen lung a pierderilor cumulate. Un alt mod de a desena hărţ�i
ale complexelor regionale de securitate de mediu este corelarea
problemelor. Acest lucru a fost făcut de cǎtre fosta Uniune Sovietică
(Feshbach ş� i Friendly 1992).
SH
Asia Centrală se confruntă cu „cea mai mare catastrofă
provocată de om din toatǎ istoria” (Feshbach ş� i Friendly 1992:
88). Deshidratarea Mǎrii Aral va declanş� a un „efect ecologic de
domino”, î�n cele din urmă creând un „front unit de degradare a
mediului din Scandinavia până la Marea Neagră” (Wolfson ş� i
Spetter 1991, citat î�n Are ş� i Gerrits 1994: 409). René Are ş� i Gerrits
T
André (1994) identificǎ trei tipuri de conflicte legate de mediu î�n
această regiune: (1) conflicte interstatale pentru distribuţ�ia apei
ş� i a terenurilor î�n Asia Centrală, pentru poluarea ş� i exploatarea
O
economică a Mării Caspice ş� i Mării Negre, pentru centrale nucleare

din Armenia ş� i peste Semipalatinsk;8 (2) conflictele inter-regionale
î�ntre statele membre CSI (î�n special î�n Krim, Calmî�chia, Daghestan
N
ş� i Karakalpakstan); ş� i (3) „etnocidul” populaț�iei Karakalpaks ş� i al

micilor grupuri etnice din nord.
Î�ntrebările anterioare de cercetare ş� i hărţ�ile geofizice ale
punctelor fierbinţ�i ne permit să fixǎm complexele regionale de
O
securitate ale mediului î�ntr-un mod mult mai concret. Î�n multe
cazuri, va exista o suprapunere î�ntre motivele globale (determinate
de politizarea unor efecte izolate) ş� i zone problematice locale,
D
relativ independente, sau practici perturbatoare; î�n multe alte

cazuri va exista o securitizare puternicǎ a dramelor locale î�n
interese proprii; î�n alte cazuri, vor exista regiuni cu probleme
de mediu cumulate – cu state prinse î�ntr-o interdependenţ�ă de
securitate intensǎ confruntate cu salvarea ţ�ării lor î�n termenii cei

mai literali.
Rezumat
Nivelul sistemic pare a fi dominant î�n acest sector, deoarece
E
cele mai multe miş� cǎri de securitizare au loc la acest nivel, ca urmare
a existenţ�ei unei comunităţ�i internaţ�ionale de mediu epistemice
care elaborează ş� i securizeazǎ agenda de mediu. Puterea politică a
AR
comunităţ�ii respective este, cu toate acestea, limitată, ceea ce duce
la necesitatea de a distinge î�ntre douǎ agende: agenda ş� tiinţ�ifică
a comunităţ�ii epistemice de mediu ş� i o agendǎ politică î�n ceea
ce priveş� te modul î�n care această agendǎ este acceptatǎ drept o
politicǎ î�naltǎ de cǎtre sfera publică ş� i corporaţ�iile transnaţ�ionale.
SH
Acest lucru transformǎ nivelul de unitate ş� i prin urmare localizarea
dinamicii î�n al doilea nivel dominant din acest sector. Este crucial
pentru securitatea mediului dacă statele, actorii economici majori
ş� i comunităţ�ile locale î�mbrăţ�iş� eazǎ agenda ş� tiinţ�ificǎ. Cu alte
cuvinte, chiar ş� i atunci când preocuparea este de talie mondialǎ,
relevanţ�a sa politică este decisă la un nivel local.
Miş� cǎrile de securitizare la nivel global au dus la o
T
politizare considerabilǎ, dar o securitizare cu succes a fost limitată.
Securitizarea cu succes a avut loc î�n principal la nivel local, acolo
O
unde dezastrele efective au loc ş� i unde pragurile de durabilitate

sunt depǎş� ite. Dar chiar ş� i aş� a, nu este neapărat mediul cel care
este securitizat: conflictul de mediu adesea călătoreş� te sub forma
N
tulburărilor politice sau a tensiunilor etnice.

Din cauza localizǎrii puternice a dinamicii, regimurile
regionale de mediu sunt doar î�n parte o ramificare a structurilor de
la nivel mondial. Î�ngrijorarea ş� i cunoş� tinţ�ele care hrǎnesc apariţ�ia
O
acestor regiuni sunt globale - dimensiunea cognitivă este globală

- dar dimensiunea complexelor de securitate este determinată
de jos î�n sus. Aceste complexe acoperă cea mai mică zonǎ î�n care
D
probleme de mediu specifice pot fi abordate - astfel, acestea

sunt cele mai mari expresii ale interdependenț�ei de securitate
locală. Există, de exemplu, mai mult de zece acorduri regionale
de cooperare î�n combaterea poluării maritime, nu din cauza
concurenţ�ei globale sau a incapacitǎţ�ii de a crea un aranjament
cuprinzător la nivel mondial, ci pentru că o abordare regională s-a

dovedit mai eficientǎ.
Un tur al subsistemelor regionale este dificil de realizat, nu
pentru că regiunile nu sunt acolo, ci pentru că acestea se bazează
pe multe domenii diferite. Există hărţ�i ale lumii cu regiuni cu
probleme legate de apă, probleme de teren, poluare, defriş� ări,
E
presiune a populaţ�iei ş� i aş� a mai departe.
O altă dificultate î�n analizarea securitǎţ�ii mediului î�n
ceea ce priveş� te regiunile este că efectele ş� i cauzele problemelor
AR
de mediu implică frecvent regiuni ş� i actori diferiţ�i - actorii care
provocǎ daune de mediu sunt diferiţ�i de cei care suferă din
cauza lor. Poate exista un set de actori î�ntr-o regiune a cărei
interdependenţ�ǎ a securitǎţ�ii este mare, când se confruntǎ cu o
cauzǎ unei ecoprobleme specifice (de exemplu, politici, agricole
î�n regiunile semiaride), î�n timp ce un alt set de actori î�ntr-o altă
SH
regiune pot fi implicaţ�i î�n cauzele care au dus la eş� ecul determinat
de excedentul de evoluţ�ii negative (de exemplu refugiaţ�i, fugind
de foame, după distrugerea culturilor). Acest lucru duce la modele
mai mari ş� i mai complexe de legături de securitate.
Ce tipuri de complexe de securitate sunt create? Î�ncălzirea
globală are cauze la nivel mondial, dar efectele sale negative
T
probabile nu sunt globale. Dimpotrivă, probleme strict locale
sau regionale, precum protecţ�ia speciilor pe cale de dispariţ�ie,
sunt securitizate î�n dezbateri globale cu privire la biodiversitate.
O
Acelaş� i lucru este valabil ş� i pentru dramele locale, cum ar fi

accidentul Exxon Valdez, Cernobî�l sau testele nucleare franceze
pe Muroroa. Activităţ�ile ONG-urilor, combinate cu acoperire largă
N
a mass-media, transformǎ aceste probleme locale î�n probleme

globale. Această imagine de sat global a sectorului de mediu este
o caracteristică puternic non-regionalǎ. Cu toate acestea, multe
dintre ameninţ�ările existenţ�iale implicate se exprimă la nivel
O
local, ceea ce î�nseamnă cǎ de obicei oamenii nu trebuie să aş� tepte

o soluţ�ie la nivel global pentru a aborda aceste probleme locale.
Î�n concluzie, se î�ncearcǎ miş� cǎri de securitizare la aproape
D
toate nivelele, dar mai ales la nivel global. Cea mai de succes
securitizare este totuş� i cea localǎ. Unele formaţ�iuni subsistemice
apar ș� i au atât un caracter regional, cât ş� i unul neteritorial.
Note
1. De-a lungul ultimilor zece ani, a existat o expunere
impresionantǎ de articole ş� i cărţ�i despre securitatea
mediului, unele la un nivel descriptiv, iar altele mai mult
teoretice. O listă completă nu poate fi oferitǎ aici, dar a
E
se vedea, î�n plus faţ�ă de diferitele menţ�iuni directe î�n
acest capitol, de exemplu, Brock 1991; diversele rapoarte
despre „Starea Lumii” ale Worldwatch Institute (de
AR
exemplu, Brown et al 1993.); Brown, 1989; Carroll 1988;
Käkönen 1992, 1994; Levy 1995a, 1995b; Matei 1995;,
Lodgaard 1992; Lodgaard ş� i Ornäs 1992 Matthews 1989;
Sjöstedt 1993; Thomas 1992; Westing 1988, 1990.
2. Totuș� i nu uitaț�i de potenţ�ialul miturilor cu privire la
SH
impactul dezastrelor naturale asupra omenirii ca atare.
Î�n ramura de cercetare privind catastrofele ş� i riscurile
naturale, oamenii de ş� tiinţ�ă calculează raportul dintre
decesele raportate î�n urma dezastrelor î�n timpul
secolului XX (1900-1990): 48,6% au murit ca urmare a
conflictelor civile, 39,1% de foamete, iar restul de 12,3%
de la cutremure (4,7%), izbucniri vulcanice (2,1%),
T
cicloane (1,75%), epidemii (1,65%), inundaţ�ii (1,6%) ş� i
alte pericole (0,5%). (Sursa: Disaster History, „Significant
Data on Major Disasters Worldwide”, Washington, DC:.
O
Oficiul de Asistenţ�ă Externă î�n caz de Dezastre, 1990;

citat î�n Blaikie et al 1994: 4). Dacă ne gândim că cele
mai multe decese legate de război au avut loc î�n timpul
N
celor două Războaie Mondiale, foametea apare chiar mai

profund ca potenţ�ială ameninţ�are dominantă a vieţ�ii
umane.
3. Date despre populaţ�ie (î�n milioane): economii cu venituri
O
reduse, 3.127 î�n 1991 (3.686 î�n 2000); economiile cu

venituri medii, 1.401 î�n 1991 (1.561 î�n 2000); economii
cu venituri ridicate, 822 î�n 1991 (864 î�n 2000) (Banca
D
Mondială 1993: 288-289).

4. Î�n 1991, ţ�ǎrile Organizaţ�iei pentru Cooperare ş� i Dezvoltare
Economică (OCDE) au generat 49,5% dintre emisii, fosta
Uniune Sovietică ş� i Europa de Est 21,1%, China 11% ş� i
alte ţ�ări î�n curs de dezvoltare circa 18,4% (procentele
sunt derivate din Thomas 1992: 171); î�n termeni de

contribuţ�ii pe cap de locuitor, cota OCDE se multiplică
î�n mod semnificativ, deoarece găzduieş� te mai puţ�in de
20% din populaţ�ia lumii. Niciuna nu a ajuns la intenţ�ia
exprimată la Convenţ�ia-cadru privind schimbările
climatice de a reduce emisiile până la nivelele din 1990.
E
Î�ntre timp, cota ţ�ărilor î�n curs de dezvoltare se va ridica
la circa 50% î�n anul 2025, ca urmare a industrializării
ş� i a creş� terii populaţ�iei. Emisiile î�n China, cel mai rău
AR
exemplu, au crescut cu 80% din 1980, ceea ce o face al
doilea mare generator de emisii la nivel mondial î�n 1994.
Emisiile î�n Brazilia au crescut cu 8% î�ntre 1990 ş� i 1993;
cele ale Indiei au crescut cu 13% ş� i ale Turciei au crescut
cu 16% î�n aceeaş� i perioadă (Flavin ş� i Tunali 1995: 13).
SH
5. Tradiţ�ia funcţ�ionalistă î�n RI a î�nceput î�n anii 1920 ş� i
1930 cu oameni ca David Mitrany ş� i Delaisi Francis
(de Wilde 1991); tradiţ�ia a î�nflorit la sfârş� itul anilor
1940 ş� i 1950, s-a dezvoltat î�n teoria de integrare neo-
funcţ�ionalistǎ (Haas) ş� i teoria comunicării sociale
(Deutsch), dar a fost discreditatǎ î�n anii 1960, din cauza
„sclerozei” din integrarea europeană. Î�n anii 1970,
T
aceasta a revenit î�n teme precum transnaţ�ionalismul
ş� i teoria interdependenţ�ei (Keohane, Nye, Rosenau)
ş� i s-a dezvoltat î�n teoria regimurilor (Ruggie, Krasner,
O
Keohane; a se vedea Hansenclever, Mayer ş� i Rittberger

1996). Abordarea instituţ�ionalistă a lui Keohane este cea
mai recentă etapă î�n acest proces.
N
6. Î�n mai 1995, a avut loc o confruntare î�ntre aceş� ti pescari

ş� i autorităţ�ile canadiene, î�n care acestea din urmă au
folosit argumente de mediu pentru a legitima măsuri
O
extraordinare, î�n timp ce primii au legitimat protestul lor

î�n termeni de suveranitate ş� i de drept internaţ�ional - un
conflict tipic de interese trans-sectoriale.
D
7. Î�n 1900, doar 14% din populaţ�ia globului trăia î�n centrele
urbane (Myers 1993a: 197).
8. Semipalatinsk-21 a fost numele oraş� ului secret nuclear
Kurtshatov din Kazahstan. Acesta a fost cel mai mare sit
de teste din Kazahstan dar nu singurul. Potrivit lui Does
ş� i Gerrits (1994: 423), 20 de milioane de hectare din

teritoriul total kazah de 270 de milioane de hectare au
fost rezervate pentru testare. Din 1949 până î�n 1962, au
avut loc 113 teste nucleare supraterane; de la Tratatului
de Interzicere Parţ�ialǎ a Testelor, au fost efectuate alte
343 teste subterane. Î�n 1989 a fost creatǎ miş� carea
E
antinuclearǎ Nevada-Semipalatinsk, care a devenit de
atunci o forţ�ă politică de o anumită importanţ�ă.
AR
SH
T
O
N
O
D
D
O
N
O
T
SH
AR
E
CAPITOLUL 5
E
AR
SECTORUL ECONOMIC
SH
Agenda securităţii economice
T
Î�ntreaga idee a securităţ�ii economice este excesiv de

O
controversată ş� i politizată. Î�ntr-un sistem capitalist, conceptul

î�n sine este plin de contradicţ�ii ş� i de complicaţ�ii; mai mult, se
presupune că actorii de pe piaţ�ă ar trebui să se simtă nesiguri, iar
N
dacă nu se simt, atunci piaţ�a nu va produce beneficiile aș� teptate

(Buzan 1991, capitolul 6; Cable 1995; Luciani 1989). Acest
capitol schiţ�ează principalele surse ş� i poziţ�ii ale dezbaterii asupra
securităţ�ii economice. Utilizând definiţ�iile din capitolul 2, î�ncercăm
O
să distingem ceea ce poate fi considerat securitate economică

autentică atât î�n raport cu ceea ce este doar economie politizată,
cât ş� i î�n raport cu ceea ce reflectă transferul de securitate dinspre
D
sectorul economic î�nspre alte sectoare.

Ideea securităţ�ii economice se situează î�n centrul
dezbaterilor nerezolvate ş� i foarte politizate asupra economiei
politice internaţ�ionale, dezbateri care se focalizează pe natura
relaţ�iei dintre structura politică a anarhiei ş� i structura economică
a pieţ�ei (Buzan 1991: 230). Principalele poziţ�ii din dezbatere

reflectă diferite viziuni asupra î�ntrebării dacă statele, societăţ�ile
sau pieţ�ele ar trebui să aibă prioritate, dacă actorii economici
privaţ�i au propriile preocupări de securitate sau dacă acestea
trebuie judecate î�n funcţ�ie de ceea ce se î�ntâmplă pe piaţ�ă. Î�n
general, poziţ�iile sunt cele expuse î�n continuare.
E
Mercantiliş� tii ş� i neomercantiliş� tii acordă prioritate politicii,
văzând statul atât ca entitate care î�nglobează scopurile sociale ş� i
politice pentru care este generată avuţ�ia, cât ş� i ca entitate care
AR
oferă securitatea necesară pentru operaţ�iunile firmelor ş� i pieţ�elor.
Din această perspectivă, securitatea economică este pur ş� i simplu
o parte din î�ntâietatea acordată pe larg statului sau securităţ�ii
„naţ�ionale”, iar succesele economice tind să fie văzute ca un joc cu
sumă zero.
Liberalii pun economia pe primul loc, argumentând
SH
că aceasta ar trebui să fie situată la originea bazei sociale ş� i
că piaţ�a ar trebui lăsată să opereze cât se poate de liber, fără
interferenţ�a statului. Statul este necesar pentru a oferi legislaţ�ie,
precum ş� i securitate politico-militară ş� i, de asemenea, pentru a
sprijini baza socială î�n arii î�n care piaţ�a nu reuş� eş� te să facă acest
lucru. Din această perspectivă, principalul obiect al securităţ�ii
T
economice este acela de a dezvolta reguli care creează mobilitate
la nivelul economiilor naţ�ionale, chiar dacă se poate argumenta
ş� i că liberalismul se referă la protejarea poziţ�iei deţ�inute de
O
elita capitalistă. Liberalii valorizează eficienţ�a economică ş� i au o

viziune de tip „sumă pozitivă” ş� i „câş� tiguri î�mpărtăş� ite” asupra
relaţ�iilor economice.
N
Socialiş� tii se situează î�ntre cele două poziţ�ii î�ntr-un mod

destul de neobiş� nuit, argumentând că economia se află la originea
î�ntregii structuri sociale ş� i, î�n măsura î�n care statele se pot poziţ�iona
î�n afara acestei logici, sarcina lor este aceea de a canaliza economia
O
î�nspre scopuri social-politice, precum justiţ�ia ş� i echitatea. Atenț�ia

socialiş� tilor din perspectiva securităț�ii se î�ndreaptă î�nspre cei
slabi din punct de vedere economic ş� i î�mpotriva celor puternici.
D
Î�ntr-un sens foarte larg, atât socialismul, cât ş� i

mercantilismul pot fi văzute ca specii ale naţ�ionalismului economic,
care î�ş�i propun să privilegieze statul î�n defavoarea economiei, deş� i
din motive diferite. Cele mai multe dintre statele care se pretind a fi
socialiste au implementat politici economice naţ�ionaliste, mai ales
Sectorul Economic ◆ 147
acelea cu guverne comuniste, î�n cazul cărora controlul economic

strict este necesar pentru proiectele de transformare socială.
Aceste perspective reprezintă poziţ�ii ideologice incompatibile
ş� i generează diferite logici ş� i priorităţ�i ale securităţ�ii economice
(McKinlay ş� i Little 1986). Ele nu neagă existenţ�a unui substanţ�ial
discurs de securitizare î�n sectorul economic, deş� i acesta se
E
canalizează î�n direcţ�ii diferite. Uneori indivizii sunt subiectul
securitizării, alteori statul, iar alteori economia internaţ�ională.
Victoria zdrobitoare a Occidentului î�n Războiul Rece a
AR
marginalizat elementele socialiste î�n cadrul dezbaterii ideologice
ş� i a slăbit, fără a elimina î�nsă, elementul economic naţ�ionalist.
Î�n termeni retorici, această victorie a î�mpins mare parte din
dezbaterea ideologică î�n plan secund (probabil temporar), ceea
ce a generat un discurs de securitate economică influenţ�at î�n
mare parte de agenda liberală ş� i de efectele unei economii politice
SH
internaţ�ionale care î�ncearcă să opereze pe baza regulilor liberale.
Mai mult, tipul de liberalism acum la modă este mai pur decât
oricând, având mult mai puţ�ine legături cu economia naţ�ională
decât avea predecesorul său de secol XIX ş� i marginalizând mare
parte din „liberalismul î�ncorporat” (Ruggie 1982), consacrat după
1945 de sistemul Bretton Woods. Î�n formele sale mai virulente,
T
acest tip de liberalism caută să recreeze coş� marul profeţ�it de
Karl Polany(1957 [1944]), acela al subordonării totale a valorilor
sociale faţ�ă de valorile pieţ�ei.
O
Î�n practică, mare parte din naţ�ionalismul economic continuă

să existe, găsindu-ş� i spaţ�iul de manifestare politică î�n ambiguitatea
intrinsecă din poziţ�ia liberală cu privire la cât de extins ar trebui
N
să fie rolul statului ş� i la măsura î�n care piaţ�a ar trebui lăsată să

domine securitatea naţ�ională ş� i individuală. Comerţ�ul continuă să
evoce opoziţ�ia feroce î�ntre forţ�ele liberale ş� i cele protecţ�ioniste,
dar producţ�ia ş� i mai ales finanţ�ele au dezvoltat un caracter global
O
ş� i transnaţ�ional tot mai puţ�in restricţ�ionat. Idealul liberal este,

î�n cele din urmă, dizolvarea economiilor naţ�ionale, cu monedele
lor exclusive ş� i restricţ�iile asupra circulaţ�iei, î�ntr-o economie
D
globală cu relativ puţ�ine constrângeri asupra circulaţ�iei bunurilor,

capitalului ş� i serviciilor ş� i (cu câteva ezitări) a persoanelor.
Problema este menţ�inerea stabilităţ�ii economice ş� i politice,
precum ş� i rezolvarea chestiunii ridicate de prăpastia din ce î�n ce
mai largă dintre cei foarte bogaţ�i ş� i cei foarte săraci, pe care pieţ�ele
nereglementate tind să o genereze î�n acelaş� i timp î�n care elimină

multe dintre puterile ş� i funcţ�iile statelor. Această stare de fapt
explică preocuparea din câmpul economiei politice internaţ�ionale
(EPI) faţ�ă de menţ�inerea ordinii ş� i a stabilităţ�ii î�ntr-o economie
politică internaţ�ională liberală, preocupare care se concentrează
î�n primul rând asupra puterilor hegemonice (Kindleberger 1973,
E
1981; Gilpin 1987) ş� i mai apoi asupra regimurilor ş� i instituţ�iilor
(Keohane 1980, 1984).
Aceste evoluţ�ii î�nseamnă că discursul securităţ�ii
AR
economice este acum formulat î�n mare parte pe baza dominaţ�iei
agendei liberale ş� i pe baza consecinţ�elor pe care tentativele de a
implementa această agendă le-au avut î�n arii precum comerţ�ul,
producţ�ia ş� i finanţ�ele. Caracteristicile particulare ale ascensiunii
liberale fac ca discursul contemporan asupra securităţ�ii
economice să se concentreze asupra preocupărilor legate de
SH
instabilitate ş� i inegalitate. Preocuparea referitoare la instabilitate
ridică î�ntrebări asupra declinului economic relativ al Statelor
Unite î�n calitate de putere hegemonică ş� i asupra managementului
internaţ�ional al problemelor ridicate de integrarea ş� i liberalizarea
tot mai accentuată a economiei globale. Preocuparea referitoare
la inegalitate ridică problema internă a rolului statului ş� i pe cea
T
internaţ�ională a poziţ�iei economice dezavantajate a statelor din
Lumea a Treia.
Declinul economic relativ al Statelor Unite a fost rezultatul
O
inevitabil al poziţ�iei exagerate de dominaţ�ie globală deţ�inute de

acestea î�n 1944. Această poziţ�ie a fost contestată atât de Europa,
cât ş� i de Japonia, pe măsură ce acestea î�ş�i reveneau după Al Doilea
N
Război Mondial, precum ş� i de unele dintre statele decolonizate

mai recent, care găseau căi eficiente de modernizare. Prin 1970,
anumite voci din Statele Unite î�ncepeau să se simtă deja ameninţ�ate
de dependenţ�a de petrol importat, de deficitele comerciale ş� i de
O
presiunile asupra dolarului. Î�nclinaţ�ia de a securiza acest proces

a apărut î�n parte din cauza nefamiliarităţ�ii evidente a Statelor
Unite cu problemele ridicate de interdependenţ�a economică,
D
dar mai ales din preocupările cu privire la declinul hegemonic ş� i

potenţ�ialele efecte ale slăbirii Statelor Unite asupra ordinii globale.
Pe lângă declinul Statelor Unite, mai pot fi menţ�ionate
ş� i integrarea ş� i liberalizarea î�n creş� tere a economiei globale, la
î�nceput î�n ce priveş� te comerţ�ul ş� i, î�ncepând cu anii 1970, ş� i î�n
ceea ce priveş� te finanţ�ele. Această situaţ�ie a avut două efecte. Î�n

primul rând, a î�nsemnat că economiile naţ�ionale au devenit din
ce î�n ce mai expuse competiţ�iei cu alţ�i producători de pe piaţ�a
globală ş� i mai ales aceleia cu corporaţ�iile ş� i pieţ�ele financiare
tot mai puternice. Efectele economiei globale asupra perpetuării
ş� omajului ş� i dezindustrializării sunt tot mai mult privite ca
E
ameninţ�ări, atât la adresa bunăstării, cât ş� i a suveranităţ�ii, de
către cei care nu reuş� esc să se descurce î�n acest context. Mai sunt
ş� i aceia care văd economia ca ameninţ�are la adresa statului sau
AR
cel puţ�in la adresa a mare parte din concepţ�ia tradiţ�ională cu
privire la ce ar trebui să facă statul (Cerny 1995). Î�n al doilea rând,
această situaţ�ie î�nseamnă că toate economiile naţ�ionale care s-au
adaptat unui sistem comercial ş� i financiar global sunt dependente
de stabilitatea continuă ş� i funcţ�ionarea constantă a acestui sistem.
Toate aceste economii au ajuns astfel să fie ameninţ�ate de crize
SH
sistemice care pot pune î�n pericol fluxurile globale de bunuri ş� i
capital.
Situaţ�ia specifică a ţ�ărilor din Lumea a Treia reprezintă
moş� tenirea poziţ�iei de dependenţ�ă economică, î�n calitate de
furnizori de materie primă, pe care multe o au din perioada
colonială. Aceste ţ�ări s-au trezit blocate î�n poziţ�ii comerciale
T
dezavantajate care, s-a argumentat, au avut efecte asupra
dezvoltării lor economice ş� i sociopolitice. Dacă privim situaţ�ia din
altă perspectivă, aceste ţ�ări au obţ�inut independenţ�ă politică, dar
O
au rămas adânc pătrunse de pieţ�e ş� i de interese politice externe ş� i

î�mpovărate de lideri ș� i de societăţ�i ale căror tradiţ�ii, deprinderi,
resurse ş� i diviziuni interne s-au dovedit adesea fundamente slabe
N
pentru dezvoltarea unei economii politice moderne. (Galtung

1971).
Din aceste condiţ�ii generale a apărut o agendă variată de
chestiuni specifice proiectate î�n termeni de securitate economică:
O
1. Capacitatea statelor de a menţ�ine capabilităţ�i

independente de producţ�ie militară pe o piaţ�ă globală
sau, mai larg, relaţ�ia economiei cu capabilităţ�ile de
D
mobilizare militară ale statului.

2. Posibilitatea ca dependenţ�ele economice de pe piaţ�a
globală (î�n special cele referitoare la petrol) să fie
exploatate î�n scopuri politice sau, mai larg, problemele
legate de securitatea ofertei î�n situaţ�iile î�n care statele
abandonează securitatea ineficientă bazată pe propriile

resurse pentru insecuritatea eficientă a dependenţ�ei de
surse de aprovizionare externe.
3. Temerile legate de faptul că piaţ�a globală ar genera
mai mulţ�i pierzători decât câş� tigători ş� i că va adânci
inegalităţ�ile existente (manifestate la vârful ierarhiei
E
internaţ�ionale prin temerile de declin hegemonic ale
SUA, iar la baza acesteia prin temerile de exploatare,
de crize ale datoriilor ş� i de marginalizare ale ţ�ărilor î�n
AR
curs de dezvoltare, iar la nivel intern prin frica de ş� omaj
permanent ş� i de polarizarea socială î�n creş� tere).
4. Frica de (a) partea î�ntunecată a capitalismului ş� i de
ordinea comerţ�ului liber î�nţ�eles î�n termeni de comerţ�
ilicit – î�n special droguri, care susţ�in reţ�ele criminale,
SH
ş� i arme uş� oare, (b) comerţ�ul cu anumite tehnologii
importante din punct de vedere militar (mai ales
tehnologia de producţ�ie ş� i livrare a armelor de distrugere
î�n masă) ş� i (c) presiunea creată de răspândirea industriei
ş� i a consumului î�n masă (a se vedea capitolul 4) asupra
mediului global.
5. Frica legată de faptul că î�nsăş� i economia internaţ�ională
T
ar putea să alunece î�n criză din cauza unei combinaţ�ii de
factori, cum ar fi conducerea politică slăbită, creş� terea
O
reacţ�iilor protecţ�ioniste ş� i instabilitate structurală î�n

cadrul sistemului financiar global.
N
O trăsătură stranie a securităţ�ii economice î�n cadrul

liberalismului este aceea că ea î�nseamnă, de fapt, implementarea
unor condiţ�ii stabile pe baza cărora actorii se pot angaja î�ntr-o
competiţ�ie crudă. Î�n acest sens, securitatea economică prezintă
O
caracteristici comune cu securitatea militară din Europa Vechiului

Regim ş� i a secolului al XIX-lea. Monarhii Vechiului Regim au admis
nevoia de reguli ale războiului pentru a menţ�ine acest fenomen
D
î�n cadrul unor limite, dar nu pentru a-l evita. La fel, Concertul
European ş� i-a propus să evite doar anumite războaie (războaiele
î�ntre Marile Puteri pe continent). Î�nsă războiul ca instrument
diplomatic legitim, dacă nu chiar chintesenţ�ă a diplomaţ�iei
de succes, a fost interzis î�n Europa abia după „Războiul Civil

European” din 1914-1915.
Acest caracter tipic vechiului regim al liberalismului
economic influenţ�ează esenţ�a discursului referitor la securitatea
economică, din care mare parte se sprijină pe tensiunea dintre
vulnerabilitate ş� i eficienţ�ă (Buzan 1991: 236–237). Atât timp
E
cât economia mondială nu beneficiază de un sistem global de
bunăstare socială (adică de securitate socială globală) – ş� i putem
presupune că aceasta va rămâne pentru mult timp de acum î�ncolo
AR
o caracteristică structurală – statele ş� i indivizii se vor pronunţ�a
î�n favoarea eficienţ�ei doar atunci când se aş� teaptă să fie suficient
de eficienţ�i pentru a putea câş� tiga beneficii de pe urma eficienţ�ei.
Acesta este unul dintre motivele pentru care puterile hegemonice
tind să se pronunţ�e î�n favoarea comerţ�ului liber.
Î�n raport cu puterea hegemonică sau, mai general, cu
SH
poziţ�iile de putere, statele se confruntă cu o dilemă de securitate
economică: creş� terea economică relativă joacă un rol important
î�n determinarea puterii statelor î�n sistem (Kennedy 1989; Gilpin
1987). Spre deosebire de puterea militară, avuţ�ia relativă nu are
î�nsă î�n mod normal caracterul de joc cu sumă nulă; spre exemplu,
creş� terea economică a Japoniei nu a sărăcit restul ţ�ărilor membre
T
OECD. Dacă ar fi ca economia japoneză să intre mâine î�n colaps,
pierderea de capital ș� i de pieț�e ar trage î�n jos restul economiilor
OECD. Cu alte cuvinte, î�n termenii dihotomiei amiciț�ie-inamiciț�ie,
O
interdependenţ�a economică este mai puţ�in clară decât

interdependenţ�a militară ş� i, ca urmare, securitatea economică
este un concept mult mai vag decât securitatea militară. Î�ntr-un
N
sistem liberal, prezervarea beneficiilor comune merge mână î�n

mână cu prezervarea beneficiilor individuale, aş� a cum ilustrează
cazul tensiunilor din relaţ�iile comerciale americano-japoneze.
Adesea este dificilă separarea tentativelor de securitizare
O
a chestiunilor economice de competiţ�ia politică mai largă dintre

abordările liberale, respectiv naţ�ionaliste de politică economică.
Î�n timpul Războiului Rece, rivalitatea dintre superputeri a redus la
D
tăcere vocile protecţ�ioniste, din cauza preocupărilor de securitate

militară ş� i politică pe care toate superputerile le î�mpărtăş� eau cu
privire la Uniunea Sovietică. Atâta timp cât a existat ameninţ�area
sovietică, statele capitaliste au fost preocupate mai mult de aceasta
decât de rivalitatea comercială dintre ele. Î�nsă după 1989, când
confruntarea ideologică a devenit istorie, interesul comun care

lega economiile capitaliste a fost slăbit semnificativ.
Una dintre î�ntrebările centrale din acest capitol se referă
la cât de mult din ceea ce este descris ca securitate economică
se califică î�ntr-adevăr pentru această etichetă. Ne concentrăm
asupra felului î�n care se poate răspunde la această î�ntrebare î�n
E
termeni de liberalism pur. Argumentul nostru va fi că, datorită
naturii fundamental competitive a relaţ�iilor de piaţ�ă, mare parte
a securităţ�ii economice nu reprezintă decât simplă politizare. Iar
AR
acea parte a securităţ�ii economice care reprezintă ceva mai mult
decât pură politizare, reuş� eş� te acest lucru datorită efectelor din
alte sectoare. Î�n formele extreme ale liberalismului, puţ�ine lucruri
pot fi catalogate drept securitate economică pură.
SH
Actori de securitizare și obiecte de referință
Cu privire la sectorul economic, este important să reamintim
că, chiar dacă fiecare sector î�ş�i generează propriile unităţ�i
distinctive, odată instituite, aceste unităţ�i se pot afirma î�n calitate
de jucători cheie î�n alte sectoare. Statul este emblematic î�n calitate
de jucător care apare î�n toate sectoarele; chiar dacă rădăcinile sale
T
se află î�n sectoarele politic ş� i militar, acesta se constituie î�n una
dintre principalele unităţ�i ale sectorului economic.
O
Sectorul economic este bogat î�n obiecte de referinț�ă, de la

indivizi la clase ş� i state, până la sistemele abstracte ş� i complexe ale
pieţ�ei globale. Iar aceste obiecte se suprapun adesea. Preocuparea
N
cu privire la economia globală poate fi securitizată î�n termenii

proprii acesteia, î�nsă poate fi adesea securitizată î�n termeni
de economie naţ�ională sau î�n termeni de grupuri ş� i indivizi din
cadrul unei economii naţ�ionale (cum ar fi de exemplu muncitorii
O
strămutaţ�i). Cea mai vizibilă particularitate a acestui sector este

aceea că principala sa unitate distinctivă conform logicii liberale,
firma, nu poate reclama statutul de obiect de referinț�ă de securitate
D
din cauza contradicţ�iei dintre natura sa inerent instrumentală,

efemeră, ş� i logica ameninţ�ărilor existenţ�iale pe care se bazează
securitatea. Î�n viziunea liberală, firmele sunt î�n mod fundamental
organizaţ�ii convenţ�ionale. Acestea pot avea mari dimensiuni ş� i
pot exista pentru multă vreme, dar chiar ş� i cele mai vechi ş� i mai
extinse sunt supuse pieţ�ei, iar atunci când î�ncetează să mai fie
eficiente sau să producă bunurile ş� i serviciile dorite, se dizolvă ş� i

sunt î�nlocuite de firme noi. Firmele luptă pentru supravieţ�uire,
iar atunci când dispar nume importante din industrii, precum Pan
Am, Austin sau Triumph, cu toate că poate exista ş� oc sau regret,
puţ�ini consideră un asemenea eveniment nenatural sau greş� it.
Apple sau IBM pot fi î�nlocuite cu uş� urinţ�ă de noi producători de IT.
E
De obicei, doar două tipuri de logici de securitizare pot
î�ncerca să ridice firmele la statutul de obiecte de referinț�ă. Prima
este locală ş� i se referă la efectele imediate asupra indivizilor sau
AR
oraş� elor generate de dispariţ�ia unei firme. Persoane, sindicate,
autorităţ�i locale ş� i reprezentanţ�i politici locali la nivelul guvernului
naţ�ional pot î�ncerca cu toţ�ii să salveze compania prin formularea
dispariţ�iei sale î�n termeni de securitate. Al doilea tip de logică de
securitizare este naţ�ională ş� i implică atitudinea guvernului faţ�ă de
situarea unei firme î�n baza industrială a statului. Spre exemplu,
SH
dacă guvernul este puternic ş� i angajat î�n mod serios î�n mobilizare
militară, acest argument se poate extinde pe larg – acoperind
firme din diverse pieţ�e, cum ar fi cele de î�ncălţ�ăminte, ş� antierele
navale ş� i electronicele. Î�n acest caz, actorul care securitizează
poate fi î�nsăş� i firma (care pledează pentru subsidii sau comenzi
guvernamentale), un sindicat sau un oficial din administraţ�ia
T
locală (preocupat de locurile de muncă) sau poate fi chiar statul,
care poate acţ�iona preventiv î�n scopul propriei securităţ�i militare.
Guvernele naţ�ionaliste din punct de vedere economic pot adopta
O
astfel de argumente, î�n timp ce guvernele liberale le resping.

Poate excepţ�ia majoră pentru guvernele liberale o constituie
principalele companii de producț�ie ş� i mai ales băncile, al căror
N
colaps ar ameninţ�a stabilitatea î�ntregii economii ş� i, î�n cazul

băncilor, probabil stabilitatea sistemului financiar internaţ�ional.
Acesta este un teren dificil î�n care retorica securităţ�ii poate
fi instrumentalizată pentru atingerea unor obiective politice,
O
precum locurile de muncă, dezvoltarea regională sau politica

pomenilor electorale (instrumentalizată î�n sensul că nu este î�n
î�ntregime o tentativă de securitizare, deoarece nu se manifestă
D
î�ntreaga secvenţ�ă de la ameninţ�ările existenţ�iale la contramăsuri

extraordinare; este vorba mai degrabă de o utilizare vagă a
cuvântului securitate). Î�ntr-o economie liberală, argumentul local
de obicei eş� uează dacă nu este legat de cel naţ�ional. Argumentul
naţ�ional rămâne puternic atâta vreme cât statele cred că vor trebui
să lupte î�ntr-un război serios, mai ales dacă ar trebui să î�ntreprindă

acest lucru singure. Dar acolo unde statele sunt intreconectate î�n
comunităţ�i de securitate liberale – aş� a cum se î�ntâmplă acum î�n
Europa ş� i î�n Occident – necesitatea independenţ�ei militare intră
î�n declin, iar disponibilitatea de a depinde de surse externe pentru
aprovizionarea cu arme ş� i alte materiale militare creş� te. Chiar ş� i
E
puterile europene cu tradiţ�ii de independenţ�ă depind din ce î�n
ce mai mult una de alta ş� i de Statele Unite pentru arme ş� i pentru
aprovizionare militară. Astfel, firmele pot fi securitizate cu succes
AR
î�ntr-un sistem liberal doar î�n circumstanţ�e speciale, respectiv
când sunt privite ca fiind cruciale pentru stabilitatea sistemului
de piaţ�ă.
Logica marxistă a „luptei” de clasă poate fi interpretată
ca ridicând clasele la statutul de obiecte de referinț�ă, iar clasele
depind de partea de care se situează fiecare. Deş� i eficientă politic
SH
vreme de mai multe generaţ�ii, această retorică nu a reuş� it să
atragă o audienţ�ă largă î�n termeni de securitate internaţ�ională,
cea mai faimoasă ilustrare a acestui aspect fiind eş� ecul – atât al
muncitorilor, cât ş� i al intelectualilor – de a se ralia internaţ�ionalei
socialiste î�n 1914 ş� i î�nclinaţ�ia celor mai mulţ�i dintre ei de a
reacţ�iona la simbolismul de securitate legat de stat ş� i naţ�iune.
T
Dacă î�ncercarea explicită de a securitiza clasa muncitoare a eş� uat,
se poate totuş� i argumenta că mare parte din retorica liberală
asupra eficienţ�ei ş� i stabilităţ�ii economice maschează o tentativă
O
implicită de a securitiza interesele clasei capitaliste transnaţ�ionale.

Acest argument ar atrage cele mai diverse tipuri de naţ�ionaliş� ti
economici, dar ar fi respins de liberali pe motiv că eficienţ�a pieţ�ei
N
serveş� te î�ntreaga comunitate, nu doar elita. Clasele nu pot fi

excluse î�n calitate de potenţ�ial obiect de referinț�ă al securităţ�ii
economice dar, până acum, î�ncercarea de a securitiza clasa a
avut doar un succes variabil ş� i de scurtă durată. Poate merită să
O
notăm că economiile non-monetare (î�n special agricultura de

subzistenţ�ă) au ca ş� i unitate de bază familia sau familia extinsă.
Deş� i regiuni î�ntregi (î�n special Africa Subsahariană) se bazează pe
D
acest principiu, nu există î�ncercări de politizare sau securitizare a

acestor activităţ�i economice, poate cu excepţ�ia literaturii studiilor
de dezvoltare comunitariste.
La nivel de unitate, statele eclipsează de departe firmele
ş� i clasele î�n calitate de principal obiect de referinț�ă al securităţ�ii
economice, chiar ş� i pentru liberali. Când argumentele de

securitate sunt utilizate pentru a legitima, de pildă, î�ncălcări ale
regulilor Acordului General asupra Tarifelor ş� i Comerţ�ului (GATT),
fundamentul este o logică de securitate legată mai degrabă de
interesele statului decât de o firmă. Motivul general pentru
acestă situaţ�ie rezidă probabil î�n afara sectorului economic, fie
E
î�n preocupări legate de capabilităţ�ile militare (pentru marile
puteri) sau î�n cele legate de statutul politic (hegemoni î�n declin,
ţ�ări î�n curs de dezvoltare marginalizate) ori î�n ameninţ�ări asupra
AR
influenţ�ei politice (exploatarea de către furnizori a dependenţ�elor
de importuri – de exemplu, petrol, hrană sau apă). Dacă economia
naţ�ională î�n sine poate î�ntruni criteriile de securitizare este o
î�ntrebare interesantă, care este abordată î�n secţ�iunea următoare.
Aproximativ aceeaş� i î�ntrebare se ridică cu privire la
obiectele de referinț�ă la nivel de subsistem ş� i de sistem din
SH
sectorul economic. Aceste obiecte de referinț�ă pot fi relativ
concrete, î�n forma OIG – î�nţ�elese aici ca acoperind orice, de la
regimuri (acordurile de tip naţ�iunea cea mai favorizată – MFN), la
tratate (GATT, NAFTA) ş� i la organizaţ�ii permanente (Organizaţ�ia
Mondială a Comerţ�ului – OMC), Banca Mondială sau Uniunea
Europeană – sau relativ abstracte, î�n principal ordinea economică
T
internaţ�ională liberală (LIEO) – î�nsemnând î�ntregul set de reguli
ş� i norme asupra aranjamentelor comerciale ş� i financiare libere.
Aceste obiecte de referinț�ă de nivel superior sunt î�n mod normal
O
securizate de oficiali ai OIG-urilor sau de reprezentanţ�i ai statelor,

industriei sau ai lumii financiare cu interes î�n menţ�inerea lor.
Î�nsă cauza securitizării rezidă î�n raţ�iuni economice sau î�n
N
unele aparţ�inând altor sectoare? Ş� i aici asemănarea cu sectorul

politico-militar este puternică. Exemplul anilor 1930 este î�ncă
frecvent folosit ca avertisment î�mpotriva măsurilor de izolare
economică naţ�ională care ar putea ameninţ�a LIEO. Î�n parte,
O
această comparaţ�ie se referă la nivelele de prosperitate ş� i la frica

de repetare a Marii Crize, î�nsă reflectă totodată preocuparea
ridicată de faimoasele cuvinte al lui Cordell Hull, conform căruia
D
„dacă bunurile nu pot trece graniţ�e, soldaţ�ii o vor face” (Buzan

1984). Nu este clar dacă principala î�ngrijorare se referă la haosul
economic î�n sine sau la impactul pe care colapsul economic î�l va
avea asupra relaţ�iilor politico-militare.
Cele mai puternice î�ncercări de securitizare a economiei

sunt acelea care evidenţ�iază clar că, chiar dacă securitizarea se
leagă de pierderea economică ş� i, astfel, face parte din normalitatea
afacerilor, ea are ca miză nu nivelul bunăstării, ci chiar declinul
acesteia. Acest argument poate fi folosit cu LIEO, cu un anume stat
sau grup de persoane î�n calitate de referenţ�i: dacă, de exemplu,
E
rămânem î�n urma viitorului val de tehnologie a informaţ�iei, ne
vom situa pe o curbă descrescătoare î�n raport cu economia globală
ş� i, astfel, nu vom putea susţ�ine nivelele de bunăstare; î�n final,
AR
această situaţ�ie poate duce la instabilitate socială, la prăbuş� irea
ordinii, chiar revoluţ�ie. Această tentativă poate fi definită fie î�n
afara sectorului economic, ca ş� i ameninţ�are politică, sau poate
fi păstrată î�n cadrul acestuia ca ş� i securitizare de clasă: astfel
de argumente sunt adesea afirmaţ�ii relativ clare cu privire la o
potenţ�ială ameninţ�are politico-economică a poziţ�iei noastre.
SH
Argumente similare pot fi folosite referitor la instituţ�iile
regionale, mai ales la Uniunea Europeană. Parte din logica
fondatoare a integrării europene formale a fost aceea de a lega
industriile de bază (fier, oţ�el, cărbune ş� i nucleară) ale Europei
î�ntr-o manieră care ar reduce capabilitatea de mobilizare militară
independentă a statelor. Această legătură dintre structura
T
economică ş� i securitatea militar-politică revine la dezbaterile
dintre liberali ş� i mercantiliş� ti asupra naturii economiei politice
internaţ�ionale. Liberalii au deţ�inut î�n general o poziţ�ie privilegiată
O
î�n asocierea politicilor mercantiliste ale anilor 1930 cu alunecarea

către războiul mondial, reuş� ind cu succes să contracareze
argumentul conform căruia eş� ecul unui sistem liberal instabil a
N
fost cel care a provocat alunecarea (Polanyi 1957 [1944]).

Rezumând, î�n sectorul economic pot fi identificate o paletă
largă de obiecte de referinț�ă la nivel de unitate, subsistem ş� i
sistem, dintre care cele mai importante par să fie statul ş� i LIEO.
O
Actorii care securitizează pot fi găsiţ�i la toate nivelele, chiar

dacă reprezentanţ�ii statelor ş� i ai OIG ş� i, adesea, mai subtil, cei
ai firmelor, sunt î�n general cei mai eficienţ�i. Vocea unor entităţ�i
D
abstracte precum LIEO este imposibil de distins ş� i acestea pot

apărea numai ca obiecte de referinț�ă. Î�n liberalism, unitatea cea
mai distinctivă din sector – firma – apare mai ales î�n rolul unui
actor de securitate funcţ�ional care afectează dinamica de securitate
î�n interiorul sectorului, mai ales ca ,,demon” sau ,,salvator” al
unor economii naţ�ionale mai puţ�in dezvoltate. Statul joacă de

asemenea acest rol, precum ş� i OIG-urile. Funcţ�ia de supraveghere
exercitată de stat î�n privinţ�a permeabilităţ�ii graniţ�elor sale pentru
tranzacţ�iile economice setează condiţ�iile de bază pentru OIG-uri
ş� i economia politică internaţ�ională ca î�ntreg. Î�ntrebarea dacă
motivul securitizării rezidă î�n principal î�n sectorul economic sau
E
î�n alte sectoare rămâne î�ncă fără răspuns ş� i spre această î�ntrebare
urmează să ne î�ndreptăm atenţ�ia î�n cele ce urmează.
AR
Cum se măsoară ameninţ�ările ş� i vulnerabilităţ�ile din
sectorul economic î�n raport cu criteriile de securitizare, î�n special
cu ameninţ�area existenţ�ială? Aş� a cum am văzut î�n secţ�iunea
SH
precedentă, există legături clare î�ntre problemele economice ş� i
alte sectoare de securitate (ş� i merită notat că acestea operează î�n
sens invers, adică războaiele – atât reci, cât ş� i ,,calde” – ş� i crizele de
mediu pot să genereze pagube serioase pentru economia locală,
naţ�ională ş� i mondială). Î�nsă unde se situează frontiera dintre
politizare ş� i securitizare î�n terenul dificil ş� i plin de contradicţ�ii
al sectorului economic? Dat fiind faptul că insecuritatea este o
T
caracteristică de bază a vieţ�ii î�ntr-o economie de piaţ�ă, cum se
miş� că chestiunile economice î�n intervalul dintre simple probleme
O
tehnice, probleme politizate ş� i probleme securitizate?

Ceea ce constituie o ameninţ�are economică existenţ�ială
depinde de obiectul de referinț�ă. Î�n cazul indivizilor, securitatea
N
economică poate fi cel mai clar î�nţ�eleasă î�n termeni de nevoi

umane de bază. Indivizii trăiesc sau mor (sau, î�n cazul malnutriţ�iei
la copii, dezvoltarea lor ca fiinţ�e umane este compromisă) din
cauza asigurării necesităţ�ilor de bază pentru a susţ�ine viaţ�a
O
umană: mâncare adecvată, apă, î�mbrăcăminte, adăpost ş� i educaţ�ie.

Aş� a-numita securitate alimentară ş� i apelurile la eradicarea
foametei î�n masă se numără î�n mod clar î�n rândul nevoilor umane
D
de bază, la fel ajutorul î�n caz de dezastre. Dar dincolo de aceste

nevoi de bază, nu este clar dacă individul poate fi securitizat î�n
mod legitim î�n sectorul economic. Probleme precum nivelele
relative ale bunăstării, accesul diferenţ�iat la resurse mai exotice
ş� i chiar a ş� omajului pot fi enorm de importante pentru indivizi
ş� i pentru societăţ�i, î�nsă, î�n termeni economici, ele nu se referă
la supravieţ�uire. Lipsindu-le calitatea existenţ�ială, ele rămân

probleme economice sau politice (sau probabil societale sau de
mediu), î�nsă nu de securitate.
Î�n perspectiva liberală, firmelor le lipsesc î�n general,
aş� a cum spuneam ş� i anterior, calităţ�ile existenţ�iale necesare
securitizării economice, mai puţ�in dacă, aş� a cum se î�ntâmplă
E
î�n cazul principalelor bănci, căderea lor ameninţ�ă economia.
Cuvântul securitate este adesea utilizat î�n relaţ�iile economice, mai
ales î�n legătură cu investiţ�iile. Investiţ�iile presupun atât riscuri
AR
economice, cât ş� i politice. Acestea din urmă sunt acum legate mai
puţ�in de culoarea ideologică a statelor, cât de potenţ�ialul pentru
conflicte civile – criteriul stat slab-stat puternic (Buzan 1991: 96–
107). Un alt risc politic rămâne acela al embargo-urilor colective:
investitorii din Libia ş� i Irak au pierdut bani ca urmare a embargo-
ului economic internaţ�ional. Î�n prezent nu pare să existe vreun
SH
tipar clar pentru excomunicarea economică a statelor. Mai mult,
este puţ�in probabil ca unui asemenea tipar să i se permită să ia
proporţ�ii care ameninţ�ă economia mondială î�n sine. Subsistemele
regionale, cu toate acestea, pot fi expuse riscului; î�n trecut, statele
membre ONU nu au ezitat î�n faţ�a unui asemenea risc î�n Africa
de Sud. Securitatea „investiţ�iilor” nu se situează totuş� i pe acelaş� i
T
palier cu securitatea internaţ�ională.
Spre deosebire de firme, statele nu au calităţ�ile necesare
pentru securitizare. Există aş� teptări ca acestea să fie (deş� i nu sunt
O
î�ntotdeauna) structuri permanent î�nrădăcinate. Faptul că statele

sunt văzute ca fiind indisolubile cauzează probleme pentru rolul
lor ca ş� i actori î�n economia globală. Deș� i se presupune că firmele
N
dispar ca actori economici ş� i că devin falimentare dacă nu joacă

cu succes jocul economic, statele nu pot dispărea. Statele pot
tehnic să intre î�n faliment (aş� a cum s-a î�ntâmplat cu Mexicul î�n
criza datoriilor ş� i aproape la fel î�n 1995), î�nsă acestea nu se pot
O
dizolva, iar locuitorii nu pot fi concediaţ�i – deş� i mulţ�i î�ncearcă

să imigreze. Preluările sunt rare ş� i dificile, aş� a cum a descoperit
Irakul cu Kuweitul, iar preluările ostile sunt acum î�n general
D
tratate ca ilegale. Sfârş� itul Republicii Democrate Germane (RDG)

este un recent caz izolat de preluare reuş� ită a unui stat de către un
altul. Î�ncercările corporaţ�iilor transnaţ�ionale (TNC) de a controla
politica locală ş� i securitatea militară se lovesc de aceeaş� i logică
adversă a costurilor care au inspirat decolonizarea. Pentru firme,
costurile de preluare a responsabilităţ�ilor guvernamentale sunt

mai ridicate decât riscul naţ�ionalizărilor nedorite ale proprietăţ�ilor
din străinătate. Până la urmă, există o logică puternică î�n cel mai
important dintre argumentele liberale, diviziunea muncii dintre
state ş� i firme: niciunul nu poate î�ndeplini î�n mod eficient munca
celuilalt.
E
Statele sunt astfel î�n mod particular imune la ameninţ�ările
existenţ�iale care planează asupra altor actori din sectorul
economic. Falimentul unui stat î�i poate ameninţ�a securitatea
AR
politică (prin faptul că Fondul Monetar Internaţ�ional (FMI) ş� i
Banca Mondială î�i î�ncalcă suveranitatea) sau securitatea militară
(prin faptul că ridică ameninţ�area colectării forţ�ate a datoriilor, ca
ş� i î�n diplomaţ�ia canonierelor din era colonială – care nu mai este
acceptabilă), î�nsă afectează rar securitatea economică a unui stat.
Logica securităţ�ii economice este similară î�n cazul statelor
SH
ş� i î�n cazul indivizilor, cu excepţ�ia faptului că î�n principiu (deş� i
mai rar î�n practică) statele pot forma sisteme economice complet
autonome. Există de fapt un echivalent al nevoilor umane de bază
la nivelul statelor. Dacă un stat nu se poate baza pe propriile forţ�e
î�n procurarea resurselor necesare pentru alimentarea populaţ�iei
ş� i a industriei, acesta trebuie să acceseze resurse din afară. Dacă
T
această nevoie este ameninţ�ată, economia naţ�ională poate fi
securizată î�n mod clar ş� i legitim.
Dincolo de nivelul de bază, este totuş� i dificil să î�ntrevedem
O
cum poate fi securitatea economică invocată î�n mod legitim de

către liberali. Dacă naţ�ionaliş� tii economici nu au nicio problemă
să invoce securitatea economică î�n termeni statali, liberalii
N
sunt (sau ar trebui să fie) constrânş� i î�n această î�ntreprindere

de angajamentul lor faţ�ă de eficienţ�ă ş� i, astfel, de deschidere ş� i
competiţ�ie. Î�n principiu, acest angajament ar trebui să excludă
de la securitizare o paletă largă de chestiuni care pot trece drept
O
chestiuni economice sau politice serioase: cât de bine sau de rău

se descurcă statele î�n cursa pentru industrializare ş� i dezvoltare,
cât de bine se descurcă î�n competiţ�ia pentru cota de piaţ�ă, cât de
D
corecţ�i sau incorecţ�i sunt percepuţ�i a fi termenii comerţ�ului ş� i

accesului la credite ş� i investiţ�ii, dacă prezenţ�a investiţ�iilor străine
directe sau indirecte este benefică din punct de vedere economic,
dacă competiţ�ia globală este benefică pentru dezvoltare, dacă
beneficiile economice absolute sunt mai importante decât cele

relative ş� i altele asemenea.
Probabil că singurul lucru pe care liberalii pot î�ncerca să î�l
trateze ca pe o chestiune de securitate economică este nevoia de a
susţ�ine programele de reformă care păstrează economia naţ�ională
la acelaş� i nivel cu economia internaţ�ională. Fără astfel de reforme,
E
statele riscă marginalizarea sau chiar devastarea propriilor
economii din cauza neplăţ�ii datoriilor, pierderii investiţ�iilor
ş� i instabilitatea monedei. Î�nsă această situaţ�ie atinge cu greu
AR
proporţ�ii existenţ�iale ş� i ajunge la fel de rar î�ntr-o formă suficient
de abruptă sau dramatică pentru a o situa dincolo de normalitatea
politică). La fel ca ş� i chestiunile discutate anterior, este mult mai
probabil ca această situaţ�ie să se refere la cât de bine sau de rău se
descurcă un stat î�n termeni relativi sau absoluţ�i decât la existenţ�a
statului sau a economiei naţ�ionale. Î�n măsura î�n care ameninţ�ările
SH
existenţ�iale clare se dezvoltă din astfel de chestiuni economice,
aceasta se î�ntâmplă mai degrabă din cauza impactului lor î�n alte
sectoare decât a impactului lor î�n sectorul economic. Atunci când
are tentative de securitizare economică, un actor va utiliza adesea
elementul central al logicii securităţ�ii, care reprezintă un punct
de cotitură dramatic: da, această situaţ�ie se referă la nivelele de
T
bunăstare, dar nu î�ntr-un sens gradual sau incremental; dacă o
luăm pe panta descendentă, ne î�ndreptăm spre o situaţ�ie care
conţ�ine ameninţ�ări existenţ�iale.
O
Ceea ce î�n sectorul economic este pur ş� i simplu o problemă

economică sau politică, î�n alte sectoare poate avea implicaţ�ii
de securitate. Poate societatea, cu setul său larg de valori, să
N
supravieţ�uiască impactului creării unei pieț�e internaţ�ionale?

Vor duce crizele economiei internaţ�ionale la război? Ameninţ�ă
răspândirea economiilor de piaţ�ă ş� i de consum î�n masă să distrugă
ecosistemul planetar? Dificultăţ�ile logice din liberalism, provocate
O
de acceptarea insecurităţ�ii economice ca preţ� pentru eficienţ�ă,

anihilează î�ncercările de securitizare a problemelor din sectorul
economic. Dificultăţ�ile logice din liberalism nu î�mpiedică astfel de
D
î�ncercări de securitizare, deş� i pentru naţ�ionaliş� tii economici este

mai uş� or decât pentru liberali să le î�ntreprindă. Este greu pentru
liberali să vorbească despre securitate economică fără a deveni
incoerenţ�i intelectual.
O caracteristică interesantă a sectorului economic este

faptul că structurile de nivel sistem (piaţ�a, sistemul comercial,
sistemul financiar) ş� i instituţ�iile asociate cu acestea sunt de obicei
invocate ca obiecte de securitate. Aceste constraste din discursul
sectorului politic, unde, deş� i diverse regimuri ş� i instituţ�ii ş� i
chiar societatea internaţ�ională pot deveni obiecte de referinţ�ă,
E
structura anarhică ca atare nu este aproape niciodată invocată î�n
acest fel (chiar dacă obsesia pentru suveranitate implică suport
pentru o structură anarhică). Atunci când sistemele economice
AR
– fie pieţ�ele abstracte sau OIG-urile – sunt construite ca obiecte
de referinţ�ă ale securităţ�ii, răspunsul la î�ntrebarea ce constituie o
ameninţ�are existenţ�ială poate fi dat doar î�n termeni de principii pe
baza cărora sunt organizate asemenea sisteme. LIEO este afectat
fundamental de orice ameninţ�ă să î�ncurce angajamentele de a
ridica restricţ�iile la frontieră asupra circulaţ�iei internaţ�ionale a
SH
bunurilor, serviciilor ş� i a capitalului. Mai subtil, este de asemenea
ameninţ�at de dezvoltarea monopolurilor, care subminează
argumentele competiţ�iei ş� i eficienţ�ei care stau la baza sistemului.
LIEO trăieş� te astfel î�ntr-o tensiune permanentă atât cu impulsul
î�nspre protecţ�ionism, cât ş� i cu cel î�nspre monopol. Î�n măsura î�n
care aceste alte impulsuri câş� tigă teren, LIEO este diminuat ş� i
T
î�n cele din urmă distrus. Aceeaş� i logică se aplică ş� i pentru OIG-
uri. Î�n sectorul economic, ceva similar Uniunii Europene poate
fi ameninţ�at existenţ�ial de orice ar putea să se î�ndepărteze de
O
regulile ş� i acordurile care constituie piaţ�a sa comună (cf. Capitolul

8).
Deş� i clar î�n principiu, acest criteriu pentru securitizare nu
N
este atât de simplu î�n practică. Se ridică cel puţ�in două î�ntrebări:
când devine suficient de mare scara unei ameninţ�ări pentru ca
ea să conteze ca o problemă legitimă de securitate ş� i cum poate
î�nfrunta cineva crizele sistemice ş� i efectele acestora asupra
O
unităţ�ilor din sistem?

Problema referitoare la scară este endemică î�n cadrul
tuturor variantelor de logici de securitate. Î�n principiu, orice forţ�ă
D
armată controlată de un stat vecin poate fi construită ca ameninţ�are

la adresa securităţ�ii militare î�nsă, î�n practică, numai când asemenea
forţ�e devin capabile să invadeze sau să prejudicieze masiv alte
forţ�e ş� i sunt î�nsoţ�ite de percepţ�ii de ostilitate, le poate fi imprimat
cu uş� urinţ�ă caracterul de ameninţ�ări credibile la adresa securităţ�ii.
Î�n sistemele economice liberale, orice miş� care către monopol sau
protecţ�ionism poate fi interpretată ca ş� i chestiune de securitate,
î�nsă a face acest lucru, ca ş� i î�n cazul forţ�elor militare mici, î�nseamnă
a risca căderea î�n paranoia. Vor apărea mereu fluxuri ş� i refluxuri
considerabile î�n ce priveş� te principiile organizaţ�ionale de bază din
cadrul imenselor complexe ale sistemelor de piaţ�ă internaţ�ionale.
E
Unele state pot avea nevoie de măsuri protecţ�ioniste temporare
pentru a facilita ajustările î�n cadre mai largi. Această nevoie poate
fi ajustată sau instituţ�ionalizată î�n cadre preponderant liberale,
AR
fără a genera astfel reacţ�ii de securitizare. Regimurile postbelice
ale „liberalismului î�ncorporat” conţ�ineau clauze de retragere
pentru a face posibile aceste ajustări fără a ameninţ�a principiile
de organizare (Ruggie 1982).
Perioada Războiului Rece a demonstrat, mai mult, că
o economie „mondială” poate î�nflori chiar ş� i fără participarea
SH
unor mari părţ�i ale lumii (blocul comunist). La fel ca oamenii,
firmele, statele ş� i sistemele pot pierde un braţ� sau un picior fără
a fi ameninţ�ate existenţ�ial. Ameninţ�ările de securitate pentru
asemenea sisteme pot apărea atunci când principalii actori sau
un număr mare de membri î�ncep fie să chestioneze principiile
constitutive ale sistemului, fie să î�nceteze sau să nu reuş� ească să
T
sprijine regulile ş� i practicile care susţ�in sistemul. Uneori se î�ncearcă
securitizarea unor ameninţ�ări mai puţ�in semnificative. Astfel de
î�ncercări eş� uează de obicei, î�nsă uneori funcţ�ia lor este aceea de a
O
legitimiza acţ�iunile î�mpotriva disidenţ�ilor din ordinea economică

liberală globală. Acest lucru poate fi identificat î�n elemente ale
politicii americane faţ�ă de Cuba ş� i î�n poziţ�ia internaţ�ională din ce
N
î�n ce mai severă faţ�ă de politica bancară elveţ�iană.

Crizele sistemice pot rezulta din astfel de comportamente
neloiale, î�nsă pot rezulta de asemenea din disfuncţ�ii sau tipare
ciclice ale sistemului. Trebuie considerate dislocările care
O
afectează structura sistemului (sau părţ�i considerabile) drept

chestiuni de securitate ş� i, dacă da, atunci ce sau cine poate fi
prezentat ca fiind ameninţ�at existenţ�ial? Din această perspectivă,
D
actorii individuali, precum TNC sau anumite relaţ�ii comerciale nu

sunt probabil importante, î�nsă problema cheie este stabilitatea
î�n cadrul traficului global de bunuri, servicii, capital ş� i persoane.
„Stabilitatea” se referă la faptul că schimbările apar î�n limite
cunoscute – ceea ce î�nseamnă că ghinionul unor actori sau relaţ�ii
specifice nu generează reacţ�ia disruptivă î�n lanţ� care ameninţ�ă

sistemul. Termenul de „limite cunoscute” poate fi interpretat
ca riscuri social acceptate ale activităţ�ii economice sau ca risc
calculat. Marea Criză este exemplul clasic de reacţ�ie î�n lanţ� care
rupe î�ntregul edificiu al riscului calculat. Lunea Neagră (octombrie
1987) arată, totuş� i, că situaț�ii similare pot fi acum gestionate – deş� i
E
nu fără costuri. Criza internaţ�ională a datoriilor (de la î�nceputul
anilor 1980) este un alt exemplu de dezastru care traversează
rapid sistemul economic internaţ�ional ş� i î�i testează capacitatea de
AR
rezistenț�ă la ș� ocuri.
Când asemenea reacţ�ii î�n lanţ� pun la pământ sistemul,
aş� a cum s-a î�ntâmplat î�n anii 1930, acestea se î�ncadrează clar î�n
logica securităţ�ii î�n termeni de ameninţ�ări existenţ�iale la adresa
sistemului. Această posibilitate justifică ş� i stă la baza a mult din
ceea ce î�nseamnă poziţ�ia economică naţ�ionalistă (focalizându-
SH
se pe pericolele expunerii î�n liberalism) ş� i de asemenea la baza
î�ncercării liberale de a securitiza protecţ�ionismul (ca ş� i presupusă
cauză a crizei). Astfel de opinii pot justifica foarte bine răspunsurile
de securitizare la evenimente mai puţ�in ameninţ�ătoare faţ�ă de
î�ntregul sistem, dar care pot genera reacţ�ii î�n lanţ� .
Î�nsă aici apar unele dintre contradicţ�iile inerente ale
T
securităţ�ii economice liberale, riscând să distorsioneze î�ntreaga
situaţ�ie. Cum se î�mpacă logica liberală a securităţ�ii cu sistemele ale
căror principii de organizare sunt ele î�nsele defectuoase, î�n sensul
O
î�n care creează o probabilitate semnificativă de crize sistemice

(Polanyi 1957 [1944])? Ce î�nseamnă protejarea stabilităţ�ii unui
sistem dacă acesta reprezintă o ameninţ�are pentru sine î�nsuş� i?
N
Această î�ntrebare ne duce î�nspre disputele ideologice de bază

din centrul EPI. Se poate argumenta, de exemplu, că LIEO conţ�ine
astfel de erori. Urmărirea neabătută a comerţ�ului liber poate crea
î�n cele din urmă o asemenea presiune asupra statelor ş� i asemenea
O
pierderi, la fel cum poate genera polarizarea societăţ�ilor, î�ncât

să dea naş� tere unor reacţ�ii î�mpotriva principiilor de bază ale
sistemului. Sau dereglementările financiare pot oferi unor anumite
D
tipuri de actori economici (comercianţ�ii de „acț�iuni” futures sunt

acum, î�n mod ironic, cei mai vizaț�i) suficientă libertate pentru a-ş� i
urmări propriul interes ş� i pentru a î�nş� ela capacitatea de susţ�inere
a sistemului ş� i a-l pune la pământ. Cazul tipic aici ar fi o reacţ�ie
de colaps î�n lanţ� a creditelor care ar putea rezulta din imensele
resurse care sunt acum jucate pe futures ş� i derivate. Este dificil

să determini î�n ce sens, dacă există vreunul, s-ar putea cineva
gândi la o asemenea perspectivă, deş� i o posibilă cale de abordare
a problemei este aceea de a gândi î�n termeni de ameninţ�ări
totalitatea câş� tigurilor generate de LIEO.
Cealaltă modalitate evidentă de a gândi ameninţ�ările î�n
E
termeni de securitate este aceea de a considera crizele sistemice ca
ş� i ameninţ�ări la adresa unităţ�ilor (state, firme, OIG-uri) din cadrul
sistemului. Aici poate fi argumentat că elementele care contează
AR
sunt viteza ş� i amplitudinea schimbării fundamentale – indicatorul
său de ş� oc. Dacă Japonia ar ieş� i mâine din economia mondială (de
exemplu, ca rezultat al unui ipotetic dezastru natural al Atlantis
class), î�ntregul sistem ar fi distrus. Dar dacă o putere economică
ca ş� i Japonia s-ar retrage î�ncet ş� i treptat – să spunem, pe parcursul
a una sau două generaţ�ii, aş� a cum a făcut Marea Britanie (deş� i nu
SH
fără două războaie mondiale) sistemul s-ar putea adapta la proces.
Schimbările structurale bruş� te ş� i masive pot fi î�ncadrate,
deci, atât î�n securitatea economică, cât ş� i î�n alte tipologii. A pierde
o slujbă pe loc creează o insecuritate imensă, ca ş� i atunci când
î�ţ�i găseş� ti casa î�n flăcări, î�n timp ce notificarea cu un an î�nainte
permite ajustări î�n timp. Există multe mecanisme care oferă
T
securitate î�n faţ�a efectelor unei dislocări sistemice neaş� teptate
ale unităţ�ilor din sistem. Companiile de asigurări sunt un exemplu
clasic, deş� i acestea exclud de obicei pagubele cauzate de dezastre
O
care ar genera cereri generalizate, cum sunt cutremurele de

pământ, uraganele sau războaiele. Sistemele de securitate socială
amortizează lovitura ş� omajului ş� i sunt de asemenea importante
N
î�n prevenirea transformării unor conflicte economice î�n unele

politice. Băncile pot juca un rol similar pentru firme. Î�nsă aceste
exemple privesc măsuri care ajută unităţ�ile individuale aflate î�n
pericol. Cele mai multe fie î�ncetează să funcţ�ioneze, fie dispar dacă
O
sistemul intră î�n colaps.

Internaţ�ionalizarea tot mai mare a economiei mondiale
ş� i frica de un alt colaps similar celui din anii 1920 au dus la o
D
instituţ�ionalizare tot mai amplă a garanţ�ilor de securitate la

nivel sistem î�n LIEO. FMI ş� i Banca Mondială oferă sprijin statelor
care aflate î�n dificultate economică, iar GATT-OMC contribuie
la rezistenţ�a î�n faţ�a crizelor prin reglementarea ş� i medierea
disputelor. Băncile centrale operează tot mai independent de
guvernele naţ�ionale, iar reprezentanţ�ii lor se î�ntâlnesc regulat

pentru discuţ�ii ş� i coordonări politice î�n forumuri precum
Banca pentru Reglementări Internaţ�ionale sau Organizaţ�ia
Internaţ�ională a Comisiilor de Valori Mobiliare (Underhill 1995).
Principalele bănci OECD sunt de asemenea conectate prin linii de
urgenţ�ă pentru a permite comunicare ş� i coordonarea imediată
E
î�n cazul unei crize. Astfel de măsuri sugerează un răspuns serios
ş� i susţ�inut î�n faţ�a ameninţ�ărilor la adresa securităţ�ii economice
la nivel de sistem. Un observator perspicace a comparat chiar
AR
personalul implicat î�n astfel de aranjamente cu „mafia strategilor
nucleari” care se regăsea cândva î�n lumea securităţ�ii militare
(Healey 1989:413).
Securitizarea crizelor sistemice contrazice argumentele
dezvoltate anterior, conform cărora, î�n sectorul economic,
ameninţ�ările existenţ�iale constituie un set destul de limitat de
SH
posibilităţ�i. Î�nsă date fiind natura specifică ş� i vulnerabilitatea
LIEO ca obiect de referinț�ă pentru securitatea economică, nivelul
sistemic pare a fi cel mai puternic candidat legitim la securitizare
î�n acest sector (având î�n vedere ș� i impactul său î�n alte sectoare).
Deş� i alte câteva aspecte ale sectorului economic pot fi securitizate,
acestea sunt relativ puţ�ine ş� i reflectă cazuri extreme. Datorită
T
naturii de bază a unei economii liberale, multe dintre chestiunile
care ar putea fi văzute ca aparţ�inând câmpului securităţ�ii
economice sunt de fapt fie relaţ�ii economice normale, fie unele
O
politizate. O caracteristică a securităţ�ii î�n acest sector este aceea

că, chiar dacă chestiunile autentice de securitate economică sunt
relativ rare, activitatea economică normală sau cea politizată se
N
răspândeş� te frecvent î�n alte sectoare, cu consecinţ�e la nivel de

securitate. O altă caracteristică este că, chiar dacă sunt î�ntreprinse
frecvent tentative de securitizare, acoperind multe feluri de obiecte
de referinț�ă, puţ�ine reuş� esc să obț�ină sprijin. Aceste discursuri de
O
securitizare fac parte din disputele ideologice referitoare la politici

din economia politică. Atunci când liberalismul pur este dominant,
puţ�ine apeluri la securitate economică vor putea să surmonteze
D
bariera impusă de ideea că insecuritatea este preţ�ul care trebuie

plătit pentru participarea î�n economia de piaţ�ă globală. Conform
acestei logici, pierzătorii sunt parte a jocului, iar î�ncercările lor de
a-ş� i securitiza condiţ�ia sunt respinse, fiind considerate î�ncercări
de a schimba regulile jocului.
Principalele tendinţ�e din dinamica de securitate a
sectorului economic sunt locale, regionale sau globale? Una
dintre problemele pe care le î�ntâmpinăm atunci când î�ncercăm să
răspundem la această î�ntrebare este dificultatea intrinsecă de a
E
aplica logica securităţ�ii la relaţ�iile economice competitive. O alta,
aş� a cum arătam anterior, este că acolo unde logica economică
strictă a securităţ�ii este mai degrabă restrânsă, dinamica
AR
economică are numeroase efecte de securitate î�n alte sectoare.
Acestea sunt legăturile care stau la baza EPI ca activitate trans-
sectorială. A păstra agenda securităţ�ii economice distinctă de alte
sectoare nu este nici uş� or ş� i nici î�ntotdeauna o idee bună.
Tendinţ�e de globalizare
SH
La prima vedere, s-ar putea crede că dinamica securităţ�ii
economice contemporane este dominată de tendinţ�ele de
globalizare puternice care marchează LIEO ca î�ntreg. Spre
deosebire de relaţ�iile militare sau politice, cele economice sunt
acum mai puţ�in afectate de geografie sau de distanţ�ă. Costurile
de expediere ş� i comunicare sunt astăzi foarte scăzute, iar î�n LIEO
T
multe firme mari au activitate globală. Multe pieţ�e (mai ales cele
financiare) operează acum la nivel global, ş� i nu mai este o exagerare
O
să vorbim despre un sistem economic global. Î�ntr-adevăr, anumiţ�i

autori (de ex. Cerny 1995) văd dezvoltarea unei diviziuni a muncii
la scară globală ca fiind suficient de avansată pentru a marginaliza
N
statele.
Apariţ�ia ş� i intensificarea unei economii de piaţ�ă globale
este una dintre principalele evoluţ�ii ale vremurilor noastre,
iar problema securităţ�ii care apare î�n acest context se referă la
O
stabilitatea acestei reţ�ele complexe de relaţ�ii competitive ş� i de

colaborare. Dezbaterea asupra presupusei destabilizări a ordinii
economice liberale internaţ�ionale ca urmare a declinului (sau,
D
î�n anumite versiuni, a descompunerii) Statelor Unite ca lider

hegemonic (Hirsch ş� i Doyle 1977; Keohane 1980, 1984; Strange
1984; Gilpin 1987; Kindleberger 1981) durează de multă vreme.
Odată cu sfârş� itul Războiului Rece, această dezbatere a luat î�n
mod ironic turnura leninistă, conform căreia odată cu î�nlăturarea
fricii generale de comunism ş� i de puterea sovietică î�mpărtăş� ite
de principalele centre ale puterii capitaliste, acestea vor aluneca

î�ntr-o criză a competiţ�iei reciproce. Discursul la modă despre
competiţ�ia pentru cote de piaţ�ă (Strange 1994) se situează
suficient de aproape de ideile lui Lenin despre imperialism,
precum ş� i de lupta pentru reî�mpărţ�irea unei economii globale
saturate, î�ncât să genereze un adânc sentiment de neliniş� te. Acesta
E
tinde ș� i el să submineze principala speranţ�ă a instituţ�ionaliş� tilor
economiei politice, deja î�nţ�eleasă ca o opţ�iune fragilă, conform
căreia ideologiile ş� i acordurile comune, plus o paletă de regimuri
AR
ş� i instituţ�ii internaţ�ionale (G7, Banca Mondială, OMC, FMI) vor fi
capabile să susţ�ină ordinea economică liberală internaţ�ională pe
baza hegemoniei colective (Keohane 1984).
Astfel, ceea ce se î�ntrevede la orizont este posibilitatea
unei crize majore î�n economia politică globală, implicând declinul
substanţ�ial al regimului liberal dezvoltat î�n timpul Războiului Rece.
SH
Două seturi de presiuni par să conveargă simultan pentru slăbirea
ordinii economice a Războiului Rece. Una este intensificarea
competiţ�iei comerciale ca urmare a creş� terii numărului de ofertanţ�i
î�n aproape toate ariile producţ�iei (Paye 1994). Industrializarea cu
succes a unor regiuni din afara Occidentului a crescut mărimea
pieţ�elor. Dar, chiar mai mult, a generat capacitate de excedent
T
î�n multe industrii. Capacitatea de excedent intensifică gradul de
competiţ�ie ş� i generează dezindustrializare atunci când vechii
producători devin necompetitivi.
O
Această globalizare a eficienţ�ei economice este benefică

pentru consumatori, î�nsă exercită o presiune enormă asupra
procesului de adaptare a statelor ş� i a societăţ�ilor, care trebuie
N
să-ş� i reconfigureze î�n continuu felul î�n care î�ş�i câş� tigă existenţ�a.
Economiş� tii liberali uită mult prea adesea că a fi consumator implică
să produci ceva pentru a comercializa sau a vinde. Î�n vechile regiuni
dezvoltate precum Europa, intensificarea competiţ�iei comerciale
O
pune statele ş� i societăţ�ile î�n faţ�a unor î�ntrebări fundamentale

legate de valorile sociale ş� i politice. Ce fac, spre exemplu, cu
segmentul de populaţ�ie î�n creş� tere pentru care nu par a exista
D
slujbe disponibile din cauza automatizării ş� i exodului slujbelor

industriale ş� i din agricultură care necesită puţ�ine competenţ�e
î�n ţ�ări unde munca este mai ieftină? Lunga, prelungita poveste
a Rundei Uruguay a GATT a fost modelul acestei crize adânci î�n
care urmărirea eficienţ�ei economice creează costuri societale ş� i
politice din ce î�n ce mai dificil de susţ�inut î�ntr-un context politic

democratic. Concluzia rundei, care cu greu poate fi considerată un
succes, din decembrie 1993, reflectă speranţ�a supremă conform
căreia continuarea liberalizării va stimula suficient creş� terea
generală pentru a î�mpiedica acumularea problemelor sociale
ş� i politice. Rămase fără răspuns sunt tensiunea dintre mediul
E
economic, pe de o parte, ş� i mediile sociale ş� i politice, pe de alta,
precum ş� i presiunile intensificate pentru protecţ�ionism pe care
aceste tensiuni le hrănesc.
AR
Cel de-al doilea set de presiuni se referă la liberalizarea
financiară care se manifestă î�ncepând cu anii 1970. Î�nlăturarea
progresivă a controalelor financiare ale statelor a subminat
modelul postbelic original al economiei politice globale stabilit
la Bretton Woods. Ideea acordului de la Bretton Woods a fost
consolidarea statului bunăstării prin protejarea sa î�n faţ�a
SH
instabilităţ�ii generate de anularea reglementărilor financiare care
au precipitat Marea Criză la sfârş� itul anilor 1920. Vor fi anulate
reglementările comerciale, nu î�nsă cele financiare, iar comerţ�ul va
fi facilitat de un sistem de rate de schimb stabile.
Anularea reglementărilor financiare nu numai că a
subminat statul bunăstării (î�n anumite părţ�i, precum Marea
T
Britanie, acest lucru a fost intenţ�ionat), dar a spulberat orice
speranţ�ă de stabilitate a ratelor de schimb. Puternicele pieţ�e
financiare organizate la scară globală pot ataca acum monedele
O
naţ�ionale ş� i distruge proiecte precum Mecanismul European al

Ratei de Schimb, care, dacă se dovedeş� te a fi de succes, va reduce
mult profiturile făcute din schimbarea monedelor ş� i din speculaţ�ii.
N
Dereglementarea a redus de asemenea instrumentele de

management financiar aflate la dispoziţ�ia statelor, lăsându-le doar
cu politica de dobânzi ş� i cu politica fiscală – ambele fiind foarte
greu de utilizat î�n acest fel, deoarece impactul lor asupra economiei
O
interne este imediat ş� i drastic ş� i, î�n plus, acestea sunt dificil de

coordonat, date fiind ritmurile diferite ale ciclurilor economice
naţ�ionale (Cox 1994; Helleiner 1994a; Webb 1994; Stubbs ş� i
D
Underhill 1994). Această evoluţ�ie exacerbează criza comercială

î�n două feluri: ea slăbeş� te abilitatea statului bunăstării de a se
confrunta cu consecinţ�ele interne ale competiţ�iei intensificate
ş� i complică politica industrială ş� i comercială, afectând ratele de
schimb. Această evoluţ�ie deschide, de asemenea, posibilitatea
unei crize financiare majore cauzată de supraextinderea creditării,

asemănătoare situaţ�iei care a generat Marea Criză.
Combinaţ�ia acestor trei factori – leadership-ul slăbit al
Statelor Unite, surplusul capacităţ�ii de producţ�ie ş� i instabilitatea
financiară – explică aparent ciudata combinaţ�ie de insecuritate
economică percepută, pe de o parte, ş� i euforie liberală legată de
E
sfârş� itul istoriei ş� i î�nfrângere a comunismului, pe de alta. Anumiţ�i
autori prevăd „vremuri grele” (Wallerstein 1993; Huntington
1993, 1996; Spence 1994: 4; Kaplan 1994). Această criză poate
AR
să vină ş� i să treacă sau nu, î�nsă posibilitatea ca ea să aibă loc ş� i
conş� tientizarea acestei posibilităţ�i oferă o bază de securitizare
a regimurilor de nivel sistem, a mecanismelor consultative ş� i a
organizaţ�iilor care susţ�in LIEO. O criză economică majoră ar avea
repercusiuni nu numai î�n sectorul economic, ci ş� i î�n termeni de
securitate politică sau militară. Tentativele de a prevedea o astfel
SH
de criză ş� i de a reţ�ine randamentele de producţ�ie cunoscute
ale LIEO constituie principala dinamică globalizatoare pentru
securitatea economică.
Dinamica regională
T
Î�n mod interesant, pare să existe o conexiune puternică
î�ntre preocupările globale asupra securităţ�ii LIEO ş� i dinamicile de
securitizare la nivel regional. Regionalismul economic (Helleiner
O
1994b; Anderson ş� i Blackhurst 1993; Fawcett ş� i Hurrell 1995) a

revenit la modă ca urmare a extinderii ş� i a aprofundării integrării
î�n UE de la sfârş� itul anilor 1980 ş� i a construcţ�iei NAFTA. Cel mai
N
ambiţ�ios dintre aceste proiecte, UE, merge mai departe, î�n ciuda
tuturor dificultăţ�ilor sale, ş� i a devenit fără î�ndoială un factor
central de securitate î�n Europa (Buzan et al. 1990; Wæver et al.
1993). Aceste două proiecte regionale din centrul economiei
O
politice globale au produs imitaţ�ii (Aria de Comerţ� Liber ASEAN

[AFTA] î�n Asia de Sud-Est, Cooperarea Economică Asia-Pacific
[APEC] care leagă Australasia de America de Nord, Piaţ�a Comună
D
a Conului Sudic [MERCOSUR] acoperind Conul Sudic al Americii

de Sud), precum ş� i multe discuţ�ii asupra altor zone economice
regionale (ECOWAS î�n Africa de Vest, Asociaţ�ia Sud-Asiatică de
Cooperare Regională [SAARC] î�n Asia de Sud, Comunitatea Sud-
Africană de Dezvoltare [SADC] î�n Sudul Africii ş� i CSI, acoperind
fosta Uniune Sovietică). Asia de Est este un caz interesant,

deoarece este considerată fie ca lipsindu-i o organizare formală
a regionalismului economic (ceea ce o face vulnerabilă), fie ca
dezvoltând un model de integrare regională distinctiv, informal,
transnaţ�ional.
Regionalizarea dezvoltă diferite forme de integrare, cu
E
diferite grade de integrare, diferite forme de identitate, aprofundare
ş� i instituţ�ionalizare. Probabil principala diferenţ�ă este aceea dintre
versiunile formale, bazate pe reguli ş� i instituţ�ionalizate (precum
AR
UE) ş� i versiunile informale, bazate pe „procese nedirecţ�ionate de
interacţ�iune socială ş� i economică”, precum î�n Asia de Est (Hurrell
1995:333–338). Ca ş� i nivelul global, cel regional poate fi securitizat
î�n sine sau securitizarea sa se poate suprapune cu nivelul statului
sau cu cel al individului. Dezbaterile asupra Uniunii Monetare
Europene se î�ncadrează î�n acest tipar al suprapunerii.
SH
Costurile de transport ş� i comunicare reduse fac ca
entuziasmul evident pentru regionalismul economic să pară
la î�nceput neobiş� nuit. Î�n termeni pur economici, dată fiind
mobilitatea intrinsecă a atâtor factori economici, ar fi la fel de
raţ�ional pentru Marea Britanie să fie legată de America de Nord
sau de Japonia, ca ş� i de Uniunea Europeană.
T
De ce mai mai avem î�ncă de-a face cu regionalismul
economic î�n vremuri î�n care forţ�ele economice globalizatoare
sunt atât de puternice? Răspunsul cel mai evident este acela că
O
regionalismul economic este un răspuns la globalizare. El poate

ajuta statele să se confrunte nu numai cu succesul sau eş� ecul LIEO,
dar ş� i cu operaţ�iunile sale de zi cu zi. Î�n măsura î�n care statelor le
N
este frică de căderea LIEO, este prudent să fie construite blocuri

regionale ca ş� i opţ�iune alternativă. Există pericole î�n această
strategie, mai ales acela că măsurile de asigurare pot să capete
nuanţ�e de naţ�ionalism economic ş� i pot să devină î�n sine cauze ale
O
temutei crize. Î�nsă puţ�ini sunt aceia care vor să vadă o cădere a
LIEO până la nivelul statului, iar regiunile sunt un punct de oprire
evident.
D
Dacă nu apare nicio criză ş� i LIEO performează cu succes,

grupurile regionale au avantajul suplimentar de a oferi o platformă
mai puternică de operare ş� i negociere la nivelul economiei
globale (deş� i, din nou, acesta poate tinde spre mercantilism).
Acestea pot oferi, aş� a cum argumentează Andrew Hurell (1995:
346, 356), atât o amplitudine instituţ�ională cu o capacitate mai

mare de a gestiona problemele de management colectiv ridicate
de liberalizarea globală, cât ş� i o cale de prezervare a unor forme
particulare de economie politică (precum caracterul de stat al
bunăstării keynesian al UE). Grupurile regionale oferă de asemenea
modalităţ�i potenţ�ial î�nrudite de a adapta relaţ�iile economice dintre
E
puteri economice dominante la nivel local (de exemplu, Germania,
Statele Unite, Africa de Sud, Japonia) ş� i vecinii lor. Î�n plus, unele
argumente tehnice explică anumite tendinţ�e de regionalizare
AR
î�n pofida unor forţ�e globalizatoare puternice. Î�n anumite locuri,
cunoaş� terea locală ş� i compatibilitatea socio-culturală pot favoriza
tipare regionale ale comerţ�ului ş� i investiţ�iilor. Î�n altele, pot conta
costurile de transport, precum î�n aş� a-numitele „triunghiuri de
creş� tere” din Asia de Sud-Est, care caută să integreze producţ�ia
prin surse compatibile adiacente de capital, muncă ş� i materiale
SH
(Ariff 1996: 4).
Logica economică a regionalismului poate fi astfel privită
ca un răspuns la ameninţ�ările de sus î�n jos din partea cadrelor
dominante ale globalizării, deş� i, aş� a cum este cazul UE, aceasta
este sprijinită semnificativ ş� i de o logică de jos î�n sus. Atâta timp
cât regionalismul economic rămâne liberal ca viziune, cele două
T
evoluţ�ii sunt compatibile. Spre deosebire de situaţ�ia din anii 1930,
cele mai multe blocuri regionale au structuri comerciale interne
relativ liberale, deschise î�n multe feluri spre pieţ�ele mondiale.
O
Scopul lor este acela de a reduce presiunile unei economii globale

deschise fără a sacrifica toate economiile de scară ş� i de a î�ncerca
să reducă sarcinile supra-extinse de management impuse de o
N
economie globală la un nivel regional mult mai familiară. Din punct

de vedere economic, structurile comerciale sunt tentative de a
construi o platformă de operare mai puternică, care să permită un
comerţ� mai intens ş� i competitivitate financiară pe piaţ�a globală.
O
Ş� i sunt de asemenea bastioane de retragere î�n cazul î�n care

economia globală sucombă î�n faţ�a efectelor managementului slab,
turbulenţ�elor financiare sau intensificării competiţ�iei comerciale.
D
O parte din această funcţ�ie se referă la securitatea economică

autentică; restul se referă la căutarea avantajului î�n logica politico-
economică a competiţ�iei pe o piaţ�ă globală.
Regionalizarea ar putea deveni tendinţ�a dominantă, î�nsă
aceasta ar reclama o turnură de la perspectiva economică liberală
către cea naţ�ionalistă asupra economiei politice ş� i ulterior o

redefinire a ceea ce î�nseamnă securitate economică. La acest
moment, regionalizarea este mai mult derivată din LIEO decât
ameninţ�ată de aceasta. Cu toate acestea, elementul geografic al
regionalismului economic este î�ngrijorător, deoarece pare să
meargă î�mpotriva eficientizării pieţ�ei globale; este î�ngrijorător
E
pentru strategi deoarece î�mprumută nuanţ�e ale blocurilor
neomercantiliste ale anilor 1930, care au precedat Al Doilea Război
Mondial. Această paralelă cu anii 1930 pare deplasată. Blocurile
AR
economice contemporane diferă î�n maniere cruciale de cele ale
perioadei interbelice, aş� a cum diferă ş� i raţ�iunile imperialismului
ş� i războiului (Buzan 1991:258–261).
Deş� i nu indică pregătiri de război, aş� a cum s-a î�ntâmplat
î�n anii 1930, blocurile economice contemporane au roluri de
securitate î�n alte sectoare. Ele sunt, de exemplu, mecanisme
SH
politico-culturale de apărare î�mpotriva puternicelor efecte de
omogenizare ale pieţ�elor libere. Liberalilor le place să se gândească
la pieţ�ele globale ca fiind, la modul ideal, o platformă cu reguli
uniforme ş� i o logică universală de comportament. Î�nsă orice aspect
al regionalismului economic poate avea o bază culturală. Aş� a cum
arată Eric Helleiner (1994b), cele trei mari grupuri economice
T
au caractere distincte. Europa este puternic instituţ�ionalizată
ş� i alimentată de valori sociale democrate. America de Nord este
puţ�in instituţ�ionalizată ş� i reflectă valori liberale. Asia de Est se
O
sprijină mai mult pe legături transnaţ�ionale ş� i reflectă valori de

dezvoltare naţ�ională.
Este posibil ca o parte din regionalismul economic
N
contemporan să fie bazat pe dorinţ�a de a prezerva securitatea

societală. Din această perspectivă, economiile islamice pot
fi probabil calificate ca un tip separat care are tendinţ�e de
regionalizare, deş� i acest lucru ar depinde de rezultatul dinamicii
O
integrare versus fragmentare discutată î�n capitolele 3, 6 ş� i 7. Cel

puţ�in î�n sfera bancară, normele ş� i principiile islamice sunt uneori
diferite de cele capitaliste (î�n economiile islamice, este interzisă,
D
spre exemplu, calcularea dobânzii pe î�mprumuturi). Atunci când

economiile islamice ş� i cele capitaliste interacţ�ionează, situaţ�ia
poate fi similară cu aceea a sistemelor de operare IBM ş� i MacIntosh:
cele două sunt mai degrabă compatibile decât incompatibile,
î�nsă există î�n permanenţ�ă costuri de translaţ�ie. Diferenţ�a poate
contribui la regionalizare (interdependenţ�ă economică sporită

î�ntre utilizatorii aceluiaş� i sistem).
Î�n termeni politico-militari mai convenţ�ionali, anumiţ�i
realiş� ti au văzut regionalizarea ca o tentativă de a construi
superputeri. UE este de obicei văzută î�n acest fel, atât de
susţ�inătorii săi federaliş� ti extremi, cât ş� i de posibilii rivali din
E
Statele Unite ş� i Rusia. Acest argument era mai convingător î�n
timpul Războiului Rece, atunci când mare î�nsemna ş� i frumos, ş� i
a pălit î�ntrucâtva odată cu dezintegrarea URSS ş� i rezistenţ�a la
AR
integrare mai aprofundată î�n Europa.
Dinamici de localizare
Dată fiind forţ�a copleş� itoare a globalizării ş� i răspunsurile
de regionalizare date acesteia, mai avem un spaț�iu redus pentru
SH
dinamica de securitate la nivel local. Chiar ş� i statul, care nu cu
mult timp î�n urmă era un factor foarte puternic la acest nivel, s-a
predat î�n masă imperativelor liberalizării, dezbaterile interne
fiind acum dominate de argumente la nivel sistemic. Cu toate
acestea, există consecinţ�e de securitate economică ale liberalizării,
care se manifestă la nivel local. Î�n acest sens, trebuie să luăm
T
î�n calcul factori precum incapacitatea de asigurare a nevoilor
umane de bază (de exemplu foametea), consecinţ�ele locale ale
dezindustrializării ş� i crizelor financiare (precum Rusia, Mexic)
O
ş� i involuţ�ia unor economii î�n care produsul naţ�ional brut pe cap

de locuitor (PNB) este î�n declin (aș� a cum se î�ntâmplă î�n Africa).
Î�n termeni de logică de securitate, aceste situaţ�ii pot fi î�n mod
N
clar construite ca ş� i chestiuni de securitate atunci când ameninţ�ă

asigurarea nevoilor umane de bază sau supravieţ�uirea statului.
De asemenea, este posibil să existe tot mai mult spaţ�iu politic de
manevră pentru actorii de la nivel local pe măsură ce statul este
O
slăbit de ordinea economică globală dereglementată.

D
Rezumat
Datorită naturii relaţ�iilor economice î�n liberalism,
securitatea economică este un subiect neobiş� nuit. Această
dificultate se datorează î�n parte calităţ�ii instrumentale a unităţ�ilor
economice ş� i insecurităţ�ii inerente a relaţ�iilor de piaţ�ă ş� i, pe de
E
altă parte, consecinţ�elor prevalente ş� i substanţ�iale ale activităţ�ii
economice î�n alte sectoare. Cu excepţ�ia unui nivel de bază, logica
supravieţ�uirii este greu de argumentat î�n cadrul sectorului
AR
economic î�n sine. Î�ncercările de a securitiza chestiunile economice
sunt î�n mod esenţ�ial o parte a dezbaterii politico-ideologice din
cadrul EPI. Î�n acest context, discursul securitizării este o manieră
de a lua poziţ�ii de naţ�ionalism economic î�n dezbaterile de politică
economică fără a abandona angajamentele superficiale faţ�ă de
consensul liberal. Probabil principala excepţ�ie de la această
SH
situaţ�ie este identificabilă la nivelul obiectelor de referinț�ă de la
nivelul sistemic – instituţ�iile ş� i organizaţ�iile LIEO. Aici există o
logică clară a supravieţ�uirii, care determină consecinţ�e evidente ş� i
drastice. Ordinile liberale pot intra î�n colaps. Cât despre regimurile
ş� i instituţ�iile politice (a se vedea Capitolul 4, „Logica ameninţ�ărilor
ş� i vulnerabilităţ�ilor”), acestea sunt vulnerabile la non-acceptare,
T
î�ncălcări ş� i provocări ş� i de asemenea la logica teoriei efectelor
de domino. Nimeni nu ş� tie dacă o î�ncălcare, defecţ�iune sau criză
de î�ncredere anume va fi aceea care va dezlănţ�ui alunecarea spre
O
dezintegrarea generală a sistemului. Î�n acest context, regionalismul

capătă anumite caracteristici de securitate.
Deş� i î�n liberalism agenda securităţ�ii economice este
N
strict limitată, activitatea economică declanş� ează destul de uş� or

probleme de supravieţ�uire î�n toate celelalte sectoare – uneori
pe baza eş� ecurilor economice (de exemplu, foamete, dezvoltare
negativă), iar uneori pe baza succeselor economice (omogenizare
O
culturală, pierderea autonomiei î�n producţ�ia militară, poluare,

slăbirea funcţ�iilor statului). Acest transfer î�n alte sectoare î�nseamnă
că mult din ceea ce este etichetat drept „securitate economică”
D
se leagă, de fapt, de logica supravieţ�uirii î�n alte sectoare, nu î�n

sectorul economic. Dacă reconsiderăm lista chestiunilor despre
care se spune că reprezintă agenda actuală a securităţ�ii economice
(vezi „Actuala agendă a securităţ�ii economice”), acest efect de
transfer devine mai clar.
1. Capacitatea statelor de a menţ�ine o capabilitate

independentă de mobilizare este afectată de globalizarea
producţ�iei, care dă statelor opţ�iunea de a avea arme de
calitate mai scăzută produse la nivel intern sau arme
de calitate mai mare, mai ieftine, care sunt î�n totalitate
sau î�n parte produse î�n străinătate. Î�n LIEO, securitatea
E
ofertei se sprijină nu pe controlul local al producţ�iei, ci pe
existenţ�a unui surplus al capacităţ�ii de producţ�ie ş� i pe o
piaţ�ă de cumpărători.
AR
2. Mare parte din această logică se aplică ş� i preocupărilor
asupra securităţ�ii ofertei. Posibilitatea dependenţ�elor
economice pe o piaţ�ă globală (mai ales a petrolului)
exploatată pentru beneficii politice este compensată
de existenţ�a unei capacităţ�i de surplus la aproape toate
SH
mărfurile, precum ş� i de o piaţ�ă de consumatori.
3. Temerile conform cărora piaţ�a globală va genera mai
mulţ�i pierzători decât câş� tigători ş� i va spori inegalităţ�ile
nu constituie chestiuni de supravieţ�uire decât dacă
î�mpiedică asigurarea nevoilor umane de bază. Î�n schimb,
acestea sunt consecinţ�ele politice ale unui sistem
economic care funcţ�ionează cu î�nvingători ş� i î�nvinş� i.
T
4. Frica faţ�ă de comerţ�ul cu droguri ş� i arme de distrugere
î�n masă constituie o chestiune de securitate sociopolitică
O
sau militară mai degrabă decât de securitate economică,

iar frica de poluare este o chestiune de securitatea
mediului mai degrabă decât de securitate economică.
N
5. Numai temerile conform cărora economia internaţ�ională

va fi atinsă de criză sunt î�n mod clar chestiuni de
securitate economică.
O
A spune că securitatea economică este dificilă ş� i vagă este

poate adevărat, î�nsă aceste etichete nu sunt de prea mare ajutor.
Ele trimit cel mult un semnal de alarmă ş� i invită la moderaţ�ie î�n
D
utilizarea ş� i receptarea î�ncercărilor de securitizare î�n sectorul

economic. Î�nsă, dată fiind dorinţ�a liberalilor de a separa sectorul
economic de politică, faptul că cele mai multe dintre consecinţ�ele
de securitate ale liberalismului economic apar î�n alte sectoare
reprezintă mai mult decât un interes pasager. Prin operarea
acestor separări, ş� tiinţ�a economică liberală î�ş�i menţ�ine doar

aparent calitatea originară; cele mai multe dintre consecinţ�ele
de securitate pot fi văzute î�n mod clar numai dacă sunt plasate
î�ntr-un context mai larg. Această concluzie indică î�nspre Capitolul
9, unde dezvoltăm ideea transferurilor de securitate dinspre
sectorul economic ca ş� i modalitate de î�nţ�elegere a imperativelor
E
care stau î�n spatele î�ntregului fenomen al agendei extinse de
securitate.
AR
SH
T
O
N
O
D
CAPITOLUL 6
E
AR
SECTORUL SOCIETAL
SH
Agenda securităţii societale
T
Securitatea naţ�ională a fost conceptul consacrat î�n î�ntregul

O
spectru al afacerilor de securitate, î�nsă, paradoxal, naţ�iunea a

primit puţ�ină atenţ�ie î�n calitate de unitate a securităţ�ii. Unitatea
politică ş� i cea instituţ�ională – statul – ş� i sectoarele politic ş� i militar
N
au primit mai multă atenţ�ie. La o privire atentă asupra naţ�iunii,

imaginea se completează cu un alt sector – cel societal. Securitatea
societală este î�nrudită ş� i totuş� i distinctă faţ�ă de securitatea politică,
care se referă la stabilitatea organizaţ�ională a statelor, a sistemelor
O
de guvernământ ş� i a ideologiilor care conferă legitimitate statelor

ş� i guvernelor.
Statele ş� i frontierele societale se î�ntrepătrund rar. Acesta
D
este primul motiv pentru a lua î�n serios securitatea societală

(vorbind, spre exemplu, despre securitatea kurzilor), iar al doilea
este că tocmai statul ş� i societatea „aceluiaş� i popor” sunt două
lucruri diferite (ş� i, atunci când reprezintă obiecte de referinț�ă
pentru securitate, statul ş� i societatea generează logici diferite).
Statul se bazează pe teritorii fixe ş� i apartenenţ�ă formală, î�n

timp ce integrarea societală este un fenomen mult mai variat
– apariţ�ia sa este posibilă atât la scară mică, cât ş� i la scară mare
ş� i uneori transcende dimensiunile spaţ�iale. Î�n analizele de
securitate internaţ�ională, cheia pentru î�nţ�elegerea societăţ�ii
este recunoaş� terea acelor idei ş� i practici care identifică indivizii
E
ca membri ai unui grup social. Societatea î�nseamnă identitate,
modalitatea de auto-î�nţ�elegere a comunităţ�ilor ş� i a indivizilor care
se identifică drept membri ai unei comunităţ�i. Aceste identităţ�i
AR
sunt distincte, dar î�n acelaş� i timp se î�ntrepătrund cu organizaţ�iile
explicit politice preocupate de guvernare.
Conceptul organizator î�n sectorul societal este cel de
„identitate”. Insecuritatea societală există atunci când diferite
tipuri de comunităţ�i definesc o evoluţ�ie sau o posibilitate ca
ameninţ�are la adresa supravieţ�uirii lor ca ş� i comunitate. Deş� i s-ar
SH
putea î�nţ�elege altceva de aici sau din cele scrise anterior, definiţ�ia
nu este dată din perspectiva naţ�iunii. Ca definiţ�ie, securitatea
societală se referă la grupuri identitare mari care se auto-susţ�in;
conţ�inutul empiric al acestora variază atât î�n timp, cât ş� i î�n spaţ�iu.
Î�n Europa contemporană (pentru care a fost de fapt elaborat
conceptul, vezi Wæver et al. 1993) aceste grupuri sunt î�n principal
T
naţ�ionale, î�nsă î�n alte regiuni grupurile religioase sau rasiale au
mai multă relevanţ�ă. Conceptul ar putea fi î�nţ�eles ş� i ca „securitate
a identităţ�ii”.
O
Două interpretări principale ale termenului societal ar

trebui evitate. Î�n primul rând, securitatea societală nu este acelaş� i
lucru cu securitatea socială. Securitatea socială se referă la indivizi
N
ş� i ţ�ine mai ales de domeniul economic. Securitatea societală se

referă la colectivităţ�i ş� i la identităţ�ile acestora. Î�ntre ele vor exista
adesea legături empirice î�n măsura î�n care condiţ�iile sociale ale
vieţ�ii individuale influenţ�ează procesele de identificare colectivă
O
(cf. Wæver et al. 1993, capitolul 2). Cu toate acestea, conceptul

de securitate societală nu se referă la acest nivel individual ş� i nici
la fenomene economice, ci la nivelul identităţ�ilor colective ş� i la
D
acţ�iunile î�ntreprinse pentru a apăra astfel de identităţ�i definite

î�n raport cu proprii cetăț�eni. (măsura ş� i felul î�n care securitatea
individuală poate fi î�ncadrată î�n studiul nostru este discutată î�n
capitolele 2, 5 ş� i 7.)
Sectorul Societal ◆ 179
Î�n al doilea rând, o problemă cu termenul societal este că

termenul î�nrudit, societate, este adesea utilizat pentru a desemna
mai extinsa ş� i mai ambigua populaţ�ie a statului, ceea ce se poate
referi la un grup care nu este î�ntotdeauna purtător de identitate.
Î�n această terminologie, societatea sudaneză, spre exemplu, este
populaţ�ia din statul Sudan, care î�nsă este alcătuită din mai multe
E
unităţ�i societale (precum arabii ş� i africanii negri). Noi nu folosim
termenul de societal î�n acest fel, ci numai pentru comunităţ�i la
nivelul cărora există identificare.1
AR
Cuvântul naţ�iune conţ�ine aceeaş� i ambiguitate, de vreme
ce naţ�iunile existente operează diferit: unii definesc naţ�iunea î�n
termeni de oameni care trăiesc î�ntr-un stat căruia î�i sunt loiali,
alţ�ii o definesc ca pe o comunitate etnică, organică, de limbă, sânge
ş� i cultură. Î�n primul caz, ataş� amentul emoţ�ional se referă la ceva
non-organic ş� i politic, de vreme ce î�n celelalte cazuri – ş� i câteodată
SH
î�ntre grupuri competitive din cadrul aceluiaş� i caz – comunitatea
etnică a „adevăratului popor X” este pusă î�n contrast cu un grup
mai amorf format din aceia care se î�ntâmplă să trăiască î�ntr-un
teritoriu.
Aceste complexităţ�i terminologice sunt î�n fond derivate
din natura comunităţ�ilor de identitate; acestea sunt „comunităţ�i
T
imaginate” auto-construite (Anderson 1983). Naţ�ionalitatea nu
ţ�ine de vreo categorie analitică abstractă aplicată pe diverse cazuri
î�n care se potriveş� te mai mult sau mai puţ�in. Factori obiectivi
O
precum limba sau locaţ�ia pot fi implicaţ�i î�n ideea identităţ�ii

naţ�ionale, î�nsă, cu toate acestea, identificarea cu o comunitate
prin evidenţ�ierea unei anumite trăsături î�n contrast cu alte
N
legături istorice sau contemporane rămâne o opţ�iune politică sau

personală. Ameninţ�ările la adresa identităţ�ii constituie astfel o
chestiune de construcţ�ie a ceva care ameninţ�ă un anumit „noi” -
contribuind adesea î�n acest fel la construcţ�ia acestui „noi”. Orice
O
identitate bazată pe „noi” poate fi construită î�n diferite maniere

ş� i adesea chestiunea principală care decide dacă vor apărea
conflicte de securitate se leagă de problema dacă o definire sau
D
alta a identităţ�ii câş� tigă teren î�n societate. Dacă Rusia este definită
de slavofili sau euro-asiatici, anumite chestiuni se vor transforma
î�n probleme de securitate, chestiuni care nu ar fi considerate astfel
dacă Rusia ar fi definită î�ntr-o manieră occidentală. Angajarea î�n
auto-definire poate fi î�n multe cazuri o strategie de securitate
importantă, î�n timp ce î�n alte cazuri identitatea este atât de stabilă
î�ncât cea mai bună strategie de securitate este aceea de a-i lăsa
pe alţ�ii să ia î�n considerare această problemă (cf. Buzan ş� i Wæver
1997).
Agenda securităţ�ii societale a fost stabilită de diferiţ�i actori
din diferite epoci sau regiuni. Cele mai î�ntâlnite ameninţ�ări la
E
adresa securităţ�ii societale sunt subliniate mai jos:
Migraţ�ia –poporul X este invadat sau diluat de influxuri ale
poporului Y, comunitatea X nu va mai fi ce a fost, din cauza faptului
AR
că populaţ�ia va fi alcătuită din alţ�i oameni; identitatea Y este
schimbată de o transformare î�n alcătuirea populaţ�iei (migraţ�ia
chineză î�n Tibet, emigraţ�ia rusă î�n Estonia).
Competiţ�ia orizontală – deş� i î�ncă există X oameni care
trăiesc acolo, aceş� tia se vor schimba din cauza influenţ�ei culturale
ş� i lingvistice generate de extinderea culturii vecine Y (de exemplu
SH
temerile Quebec-ului faţ�ă de Canada anglofonă ş� i, mai general,
temerile canadiene faţ�ă de americanizare).
Competiţ�ia verticală – oamenii vor î�nceta să se vadă pe ei
î�nş� iş� i ca X, fie pentru că există un proiect de integrare (de exemplu,
Iugoslavia, Uniunea Europeană) sau unul secesionist „regionalist”
(precum Quebec, Catalonia, Kurdistan) care î�i î�mpinge fie spre
T
identităţ�i mai largi, fie spre unele mai î�nguste.
Indiferent dacă unele dintre aceste proiecte sunt centripete
ş� i altele centrifuge, ambele sunt exemple de competiţ�ie verticală î�n
O
sensul î�n care tensiunea apare din î�ntrebarea cât de larg ar trebui
conturate cercurile de identitate sau, mai degrabă – de vreme ce
există î�ntotdeauna numeroase cercuri concentrice – căruia dintre
N
acestea ar trebui să i se acorde importanţ�ă sporită.

O a patra problemă posibilă este depopularea, fie din cauza
bolilor, a războiului, foamei, dezastrelor naturale sau a politicilor
de exterminare. Depopularea ameninţ�ă identitatea prin faptul
O
că î�i ameninţ�ă purtătorii, î�nsă nu este î�n mod specific o parte din
logica identităţ�ii sectorului societal, cu excepţ�ia cazurilor î�n care
politicile de exterminare sunt motivate de dorinţ�a de a elimina o
D
identitate sau, î�n cazuri extreme – ca ş� i SIDA î�n Uganda – î�n care
cantitatea se transformă î�n calitate. Ca ş� i î�n cazul ş� omajului ş� i al
criminalităţ�ii, acestea constituie ameninţ�ări î�n primul rând pentru
indivizi (ameninţ�ări î�n societate); doar dacă ameninţ�ă să distrugă
societatea, ele devin chestiuni de securitate societală.
Deş� i distincte din punct de vedere analitic, î�n practică pot

apărea combinaţ�ii ale acestor trei tipuri de ameninţ�ări la adresa
identităţ�ii. Ele pot fi de asemenea desfăş� urate pe un spectru
care are la un capăt ameninţ�ările internaţ�ionale, programatice ş� i
politice, iar la celălalt ameninţ�ările neintenţ�ionate ş� i structurale.
Migraţ�ia, spre exemplu, î�ncepe odată cu istoria. Oamenii pot alege
E
să se mute din cauza oportunităţ�ilor economice, presiunii mediului
sau libertăţ�ii religioase. Î�nsă ei se pot muta de asemenea ca parte a
unui program politic de omogenizare a populaţ�iei unui stat, ca î�n
AR
cazul sinificării Tibetului sau rusificării Asiei Centrale ş� i a statelor
baltice. Competiţ�ia orizontală poate reflecta pur ş� i simplu efectele
neintenţ�ionate ale interacţ�iunii unor culturi largi, dinamice,
pe de o parte, ş� i a altora, mici ş� i anacronice, pe de alta. Î�nsă ea
poate fi ş� i intenţ�ionată, ca î�n cazul proiectelor de reconstrucţ�ie
a ţ�ărilor inamice ocupate (de exemplu americanizarea Japoniei
SH
ş� i a Germaniei) sau î�n aspectele culturale ale actualei politici
comerciale. Este mai probabil ca la capătul intenţ�ional al spectrului
să fie identificată competiţ�ia verticală.
Proiectele de integrare, fie ele democratice sau imperialiste,
care caută să contureze o cultură comună care să se armonizeze
cu statul pot î�ncerca să controleze unele sau toate mecanismele
T
de reproducere culturală (ş� coli, biserici, drepturi lingvistice). Î�n
circumstanţ�e mai represive, minorităţ�ile î�ş�i pot pierde capacitatea
de a-ş� i reproduce cultura din cauza utilizării statului de către
O
majoritate pentru structurarea sistemelor educaţ�ional, de media

ş� i a altora î�n aş� a fel î�ncât să favorizeze cultura majoritară. Astfel,
anumite chestiuni aparţ�inând tipologiei securităţ�ii societale
N
sunt disputate î�n inimile ş� i minţ�ile indivizilor, î�n timp ce altele

se referă la probleme mai tangibile care au la rândul lor efecte
asupra identităţ�ii. Î�n primul caz, ameninţ�area este reprezentată
de convertire – oamenii î�ncep să se gândească la ei î�nş� iş� i ca fiind
O
ceva diferit. Î�n al doilea, deciziile politice vor influenţ�a identitatea,

precum utilizarea migraţ�iei sau a structurilor politice pentru
a compromite reproducerea unei culturi care nu are controlul
D
asupra instituţ�iilor necesare reproducerii culturale. Problemele

de securitate societală se referă î�n fond î�ntotdeauna la identitate;
î�n anumite cazuri, ele sunt disputate tot î�n mediul identităţ�ii
(competiţ�ia orizontală sau verticală), î�n timp ce î�n alte cazuri
ele sunt disputate î�n alte medii (migraţ�ie, infrastructura de

reproducere).
Societatea poate reacţ�iona la astfel de ameninţ�ări î�n două
feluri: prin activităţ�i î�ntreprinse de comunitatea î�n sine sau prin
î�ncercarea de a translata problema î�n sectorul politic (ş� i probabil
militar) prin plasarea ameninţ�ării pe agenda statală. La nivel de
E
stat, ameninţ�area imigraţ�iei, spre exemplu, î�ș�i poate găsi răspuns
prin legislaţ�ie ş� i controale la frontieră. Răspunsurile orientate
spre stat sunt destul de obiş� nuite, ceea ce face dificil de analizat
AR
sectorul societal, din cauză că acesta se î�ntrepătrunde treptat cu
sectorul politic.
Totuş� i, î�n anumite cazuri, societăţ�ile optează să se ocupe
prin mijloace non-statale de ceea ce percep ca fiind ameninţ�ări la
adresa identităţ�ii. Un exemplu poate fi acela al minorităţ�ilor care
nu î�ncearcă să se retragă î�n propriul lor stat, ci optează pentru
SH
o strategie de supravieţ�uire î�n cadrul unei culturi distincte. Î�n
general, minorităţ�ile se luptă pentru una dintre cele trei opţ�iuni
de bază: să domine guvernul î�n exerciţ�iu (precum Tutsi sau albii
î�n Apartheid), să î�ş�i formeze propriul guvern (slovenii, sioniş� tii)
sau să fie lăsaţ�i î�n pace (î�n mod tradiţ�ional, evreii î�n Europa). Î�n
momentul î�n care formează minorităţ�i î�n străinătate, chinezii
T
nu utilizează de obicei instituţ�iile societăţ�ii gazdă, preferând î�n
schimb să î�ncerce să-ş� i păstreze propriul sistem de legi, ordine ş� i
securitate socială.
O
Opţ�iunea de a privi sau nu ameninţ�ările societale ca pe o

sarcină a societăţ�ii î�n sine, a statului sau ca argument de câş� tigare
sau recâş� tigare a statalităţ�ii poate avea un impact decisiv asupra
N
dinamicii regionale. Î�n terminologia noastră, aceasta se referă la

tipul de actor spre care să te î�ndrepț�i ș� i la î�ntrebarea dacă este
oportun să fie stabilite legături strânse î�ntre sectoarele societal ş� i
politic. Î�ntr-o analiză anterioară asupra Europei, am arătat î�n ce fel
O
o legătură puternică î�ntre aceste două sectoare ş� i remobilizarea

consecutivă a statului asupra unor chestiuni de identitate ar
constitui o ameninţ�are majoră la adresa integrării europene, î�n
D
timp ce securitizarea separată î�n termeni de securitate societală

ar putea fi mai compatibilă cu continuarea integrării – care, î�n
schimb, stimulează această diferenţ�iere crescândă a societăţ�ii î�n
raport cu statul (Wæver et al. 1993, capitolul 4).

Obiectele de referinț�ă din sectorul societal sunt orice fel
de grupuri mai mari care duc cu sine loialităţ�ile ş� i devotamentul
subiecţ�ilor î�ntr-o formă ş� i î�ntr-o măsură care poate crea un
argument social puternic conform căruia ideea de „noi” este
E
ameninţ�ată. Î�ntrucât vorbim despre sectorul societal, acest „noi”
trebuie să fie ameninţ�at ca ş� i cum i s-ar ameninţ�a identitatea. Din
punct de vedere istoric, aria de acoperire a acestor obiecte de
AR
referinț�ă este relativ î�ngustă. Pentru cei mai mulţ�i oameni, acestea
erau situate la nivel local sau familial: satul, clanul, regiunea (î�n
sensul local mai degrabă decât î�n cel naţ�ional) sau un oraş� -stat. Î�n
anumite epoci, aceste obiecte de referinț�ă au fost strâns legate de
structuri politice: oraş� e-state, clanuri ş� i altele. Î�n altele, loialităţ�ile
politice au operat distinct de formele societale, precum î�n imperiile
SH
clasice, î�n care loialităţ�ile politice se manifestau î�n raport cu regii
sau î�mpăraţ�ii, iar loialităţ�ile de tip „noi” ale oamenilor de rând erau
î�n general legate de familie sau de religie. Comuniş� tii au î�ncercat
să mobilizeze loialităţ�ile de clasă, î�nsă au eş� uat.
Î�n actualul sistem mondial, cele mai importante obiecte de
referinț�ă din sectorul societal sunt triburile, clanurile, naţ�iunile (ş� i
T
unităţ�ile etnice similare naţ�iunilor, numite minorităţ�i)2, civilizaţ�iile,
religiile ş� i rasa. Operaţ�iunile acestor obiecte de referinț�ă societale
diferite sunt discutate mai î�n detaliu î�n secţ�iunile următoare, care
O
vizează diferite regiuni ş� i î�n care sunt subliniate tiparele lor de

conflict la nivelul sectorului societal.
Naţ�iunile corespund de cele mai multe ori parţ�ial cu statele,
N
iar î�n asemenea cazuri referinţ�ele la naţ�iune ş� i la identitatea

acesteia sunt făcute de persoane aflate î�n poziţ�ii de putere î�n
stat. Î�n anumite circumstanţ�e, liderii statului utilizează referinţ�e
la stat ş� i la suveranitate; î�n altele la naţ�iune ş� i identitate. Această
O
diferenţ�ă este interesantă î�n sine ş� i merită investigată. Poate exista

un tipar î�n care forţ�ele politice de opoziţ�ie – adică actori politici
tradiţ�ionali aflaţ�i î�n competiţ�ie pentru puterea î�n stat, dar care nu
D
o posedă – utilizează referinţ�e la naţ�iune mai mult decât la stat.

Apărarea statului ş� i a suveranităţ�ii sale tinde să î�i avantajeze pe cei
aflaţ�i la putere. Este posibil, î�nsă complicat, să argumentezi că cei
aflaţ�i la putere periclitează securitatea statului; logica securităţ�ii
statului tinde să-i privilegieze pe deţ�inătorii puterii î�n calitate
de interpreţ�i naturali a ceea ce ar trebui făcut pentru a asigura

securitatea statului. Este mai uş� or să se argumenteze că naţ�iunea
este î�n pericol; fiindcă liderii actuali nu acordă suficientă atenţ�ie
acestei situaţ�ii, ar trebui să ajungem noi la putere – iată o strategie
retorică tipică politicienilor naţ�ionaliş� ti. Naţ�iunea, cu mixtura sa
de conexiune ş� i separare de stat, este ideală pentru asemenea
E
manevre de opoziţ�ie politică.
Î�ntrucât aceste exemple s-au referit la naţ�iune pentru
a ajunge la stat, ameninţ�ările la adresa naţ�iunii se pot invoca ş� i
AR
fără a dori puterea î�n stat. Acesta este cazul diferitelor miş� cări
sociale – naţ�ionaliste, culturale, anti-UE sau anti-imigrante. Î�n
circumstanţ�ele î�n care statul ş� i naţ�iunea nu se suprapun, naţ�iunea
minoritară va fi punctul de referinţ�ă pentru actorii din contra-elită
care î�ncearcă să realizeze secesiunea sau independenţ�a (ş� i astfel
să devină noua elită de stat) grupurilor care apără identitatea
SH
culturală a minorităţ�ii.
Î�n toate aceste cazuri, media este un actor important care
contribuie semnificativ la definirea situaţ�iilor. Cine sunt părţ�ile
aflate î�n conflict; despre ce e vorba î�n conflicte? Având î�n vedere
atracţ�ia sa pentru poveş� tile simple, media va relata adesea ş� tirea
î�n termeni de „noi” ş� i „ei” iar î�n cazul ş� tirilor externe, î�n termeni
T
de „sârbi” ş� i „musulmani”. Media a jucat adesea un rol î�n situaţ�iile
î�n care categoriile etnice sau religioase au fost instituite ca
instrumente interpretative pentru î�nţ�elegerea unei situaţ�ii.
O
Identificarea religioasă corespunde adesea cu anumiţ�i

lideri oficiali sau semi-oficiali – lideri care pretind că au dreptul să
vorbească î�n numele unei comunităţ�i religioase. Î�n multe cazuri,
N
nu există totuş� i o ierarhie compactă, general recunoscută; astfel,

diferite grupuri locale – spre exemplu, fundamentaliş� tii din Egipt
– pot să facă propriile apeluri î�n numele tuturor musulmanilor ş� i
să mobilizeze acţ�iunea de securitate î�mpotriva Occidentului ş� i a
O
lacheilor locali ai acestuia. Religiile principale variază î�n ceea ce

priveş� te liniile de autoritate general recunoscute. Triburile variază
chiar mai mult, ca urmare se poate generaliza mai puţ�in asupra
D
actorilor de securitizare î�n cazul acestora.


Diferite societăţ�i prezintă vulnerabilităţ�i diferite, î�n funcţ�ie
de felul î�n care le este construită identitatea. Dacă identitatea cuiva
este bazată pe separare, pe distanţ�ă ş� i izolare, chiar ş� i un număr
foarte mic de străini va fi văzut ca fiind problematic (ca î�n Finlanda).
E
Naţ�iunile care controlează un stat, î�nsă doar î�ntr-o marjă numerică
redusă (precum Letonia) sau numai prin represiunea asupra
majorităţ�ii (sârbii î�n Kosovo) vor fi vulnerabile î�n faţ�a unui influx
AR
sau a unei rate a natalităţ�ii mai mari la populaţ�ia cu care se află
î�n competiţ�ie (precum ruş� ii, albanezii). Dacă identitatea naţ�ională
este legată de anumite obiceiuri culturale, o cultură „globală”
omogenizatoare, precum imperialismul americano-occidental
al Coca Cola (sau, mai recent, al McDonalds) va fi ameninţ�ătoare
(aș� a cum se î�ntâmplă î�n Bhutan, Iran, Arabia Saudită). Dacă limba
SH
este centrală î�n raport cu identitatea naţ�ională, victoria globală
contemporană a limbii engleze, combinată cu interacţ�iunea
crescândă a societăţ�ilor, va fi problematică (ca î�n Franţ�a). Când
construcţ�ia unei naţ�iuni se bazează pe integrarea unui anumit
număr de grupuri etnice cu istorii distincte de viaţ�ă naţ�ională
care pot fi mobilizate, răspândirea generală a naţ�ionalismului ş� i a
T
ideilor de auto-determinare poate fi fatală (Ex. Uniunea Sovietică,
Iugloslavia, Marea Britanie, India, Nigeria, Africa de Sud); dacă
o naţ�iune se construieş� te pe o ideologie omogenizatoare de tip
O
„melting pot” a unor grupuri diferite care se amestecă î�ntr-un

grup nou, identitatea naţ�ională existentă va fi vulnerabilă î�n faţ�a
reafirmării diferenţ�elor ş� i a vastităţ�ii rasiale sau culturale (cazul
N
multiculturalismului î�n Statele Unite). Dacă naţ�iunea este legată

strâns de stat, ea va fi mult mai vulnerabilă î�n faţ�a unui proces de
integrare politică (ca î�n Danemarca, Franţ�a) decât o naţ�iune care
are tradiţ�ia de a opera independent de stat ş� i de a avea mai multe
O
paliere politice simultan (precum Germania).

Variaţ�ia î�n vulnerabilitate trebuie reţ�inută pentru
discuţ�ia care urmează, referitoare la comparaţ�ia dintre diferite
D
tipuri de ameninţ�ări societale. De multe ori se generalizează,

argumentându-se că un tip de ameninţ�are este mai intens decât
altul dacă este situat mai aproape, î�nsă o anumită unitate poate
fi mai preocupată de o ameninţ�are î�ndepărtată decât de una
apropiată, î�ntrucât ar putea fi mai vulnerabilă faţ�ă de acest fel de

ameninţ�are.
Luarea î�n considerare a acestui avertisment permite
compararea dinamicilor de regionalizare ş� i globalizare antrenate
de diferite tipuri de ameninţ�ări, urmând distincţ�ia anterioară
dintre cele trei tipuri de ameninţ�ări societale: migraţ�ia, competiţ�ia
E
verticală ş� i cea orizontală – aranjate de-a lungul unui spectru care
se î�ntinde de la ameninţ�ări intenţ�ionale, la ameninţ�ări structurale.
Migraţ�ia operează cel mai intens ca dinamică intraregională sau la
AR
nivelul unor regiuni î�nvecinate, precum î�n cazul migraţ�iei hispanice
din Statele Unite sau preocupărilor din Europa Occidentală faţ�ă
de imigranţ�ii din Africa de Nord sau din fostul imperiu sovietic.
Î�nsă există de asemenea migraţ�ia la distanţ�ă; iar aceasta ar putea
fi î�n creş� tere. Ecourile acoperirii fostelor imperii coloniale î�ncă
se resimt la nivelul tiparelor de migraţ�ie intercontinentală î�n
SH
metropolele de altădată (Asia de Sud ş� i Caraibele î�n Marea Britanie,
Africa de Nord î�n Franţ�a, Indonezia î�n Olanda). Î�nsă mare parte din
migraţ�ia pe distanţ�e lungi are raţ�iuni economice, precum migraţ�ia
din Asia de Sud ş� i Sud-Est î�n Golf sau migraţ�ia latino-americană ş� i
chineză î�n Statele Unite, la care se adaugă valurile tot mai intense
de refugiaţ�i politici.
T
Competiţ�ia verticală se manifestă cel mai intens acolo
unde există fie proiecte de integrare politică (precum UE, fosta
Uniune Sovietică ş� i, mai nou, statele sale succesoare, Sudan, î�ntr-o
O
anumită măsură – India ş� i Pakistanul), fie unele secesioniste, de

fragmentare (fosta Iugoslavie, Belgia, Sri Lanka). Fragmentarea ş� i
integrarea pot avea loc î�n acelaş� i timp, precum î�n cazul î�ncurajării
N
proiectelor identitare substatale î�n Europa de Vest î�n contextul

Uniunii Europene (de exemplu, scoţ�ienii, catalanii, corsicanii sau
italienii din Nord).
Competiţ�ia orizontală poate apărea la orice nivel.
O
Minorităţ�ile din cadrul statelor (precum galezii, quebecois-ii)

sunt preocupate de influenţ�a culturii dominante (engleză,
canadiană). Vecinii mai mici (Canada, Malaezia) sunt î�ngrijoraţ�i
D
de influenţ�a celor mai mari (Statele Unite, China). La nivel

global „ciocnirea civilizaţ�iilor” (Huntington, 1993, 1996) aduce
î�n prim plan preocupările lumii islamice ş� i ale Asiei de Est
cu privire la americanizare sau occidentalizare. Preocupările
privind ameninţ�ările deliberate – mai ales cele coercitive – tind
să se concentreze asupra tensiunilor dintre proiectele statale de

integrare ş� i minorităţ�i, î�nsă ele ating ş� i negocierile comerciale
internaţ�ionale, atunci când unele probleme culturale ajung să fie
formulate î�n termeni de protecţ�ionism (ex. Statele Unite versus
Franţ�a ş� i Japonia).
E
La fel ca î�n sectorul militar, unde ameninţ�ările circulă mai
AR
repede pe distanţ�e scurte decât pe distanţ�e lungi – cu condiţ�ia să
nu fie deraiate de alţ�i factori – există ş� i o dimensiune spaţ�ială a
sectorului societal. Migraţ�ia este mai uş� oară pe o distanţ�ă scurtă
decât pe una lungă ş� i, la fel, este mai uş� or ca impulsurile culturale
să fie propagate î�n arii î�nvecinate decât la distanţ�e mari. Ideile
SH
concurente despre cine suntem „noi” vor avea adesea un caracter
regional, î�n sensul că aceeaş� i persoană poate fi văzută ca fiind
hindu, indian sau sud-asiatic ori european, britanic ş� i scoţ�ian, î�nsă
doar cu o anume dificultate suedez, australian ş� i musulman ş� i
improbabil ca rus, latino-american ş� i budist. Î�nsă factorul spaţ�ial
din sectorul societal nu produce î�n mod necesar regiuni aş� a cum
o face î�n sectorul militar; ş� i, chiar dacă produce regiuni, acestea
T
nu sunt î�n mod necesar aceleaş� i regiuni ca ş� i î�n sectorul militar.
Acesta a fost puzzle-ul care a stat la baza acestei cărţ�i. Scriind o
O
carte despre securitatea societală (Wæver et al. 1993), nu ne-am

propus să inventăm un complex de securitate societal separat ş� i
nici nu puteam fi siguri că exista un complex trans-sectorial î�n
N
care să studiem securitatea societală. Aş� adar, am ales calea uş� oară
de a genera complexul de securitate î�n sectoarele politic ş� i militar
(unde ş� tiam că funcţ�ionează) ş� i apoi am adăugat problemele ş� i
dinamicile de securitate societală î�n complexele stabilite î�n acest
O
fel (Wæver et al. 1993, capitolele 1, 10). Î�nsă dacă sectoarele militar
ş� i politic nu mai sunt î�n mod necesar dominante, iar celelalte
sectoare sunt non-regionale sau din regiuni diferite, complexele
D
de securitate pot să-ş� i piardă coerenţ�a sau putem fi obligaţ�i să

luăm î�n considerare posibilitatea studierii unor complexe specifice
anumitor sectoare.
Astfel, î�ntrebarea principală din această secţ�iune este
dacă problemele de securitate societală produc dinamici de
regionalizare ş� i, dacă este aş� a, î�n ce tipare ş� i î�n ce regiuni – î�n

aceleaş� i ca ş� i cele din alte sectoare sau î�n unele diferite?
Africa
Î�n Africa, referenţ�ii principali ai securităţ�ii societale
constituie o combinaţ�ie de premodernitate – familia extinsă,
E
satul, clanul ş� i tribul – ş� i modernitate, statul-naţ�iune.3 Cele mai
multe î�ncercări de edificare a autorităţ�ii politice au luat forma
AR
edificării statale (state building), urmate de obicei de tentative
de edificare naţ�ională (nation building). Anumite straturi
sociale – î�n special cele superioare ş� i clasa militară – manifestă
o anumită loialitate faţ�ă de aceste unităţ�i mai ample, care le oferă
veniturile ş� i prestigiul. Alte straturi sunt mai tentate să-ş� i ataş� eze
loialitatea de identităţ�i etnice care depăş� esc frontierele statale
SH
sau cel puţ�in î�ntretaie unităţ�ile statale. Aş� a cum argumentam î�n
capitolul 3, puţ�ine părţ�i din Africa (cu excepţ�ia Africii de Sud, a
zonei Cornului Africii ş� i probabil a Magrebului) sunt caracterizate
de complexul de securitate tipic î�n care un stat ameninţ�ă alt stat.
Ameninţ�ările militare apar mai ales î�n cadrul statelor (din cauza
competiţ�iei pentru putere î�n stat) decât î�ntre acestea (nivel la
T
care capabilităţ�ile de planificare militară sunt reduse). Aş� a cum
am mai argumentat (capitolul 8 din această carte, Wæver 1995c,
capitolul11), o chestiune societală sau economică este mai
O
probabil să se transforme î�n insecuritate economică sau societală

dacă emiţ�ătorul sau receptorul se percep deja reciproc î�n termeni
de securitate, ca rezultat al conflictelor din alte sectoare (precum
N
cel militar). Astfel, î�n sectorul societal, statele africane sunt de

obicei mai puţ�in preocupate de ameninţ�ări din partea altor state
decât de ameninţ�ările venite din partea unor loialităţ�i verticale
aflate î�n competiţ�ie (triburi ş� i altele asemenea). Competiţ�ia poate
O
lua forma etnificării politicii de stat (partidele politice sunt de

facto partide etnice) sau, mai direct, a unei lupte î�ntre centrul
statului ş� i alte localizări ale autorităţ�ii (ex. descentralizarea sau
D
dezintegrarea controlului statului, secesiunea).

Din perspectiva celuilalt referent – tribul – cauza
insecurităţ�ii societale poate fi reprezentată fie de alte triburi, fie
de stat (edificarea statului naţ�ional). Î�ntre triburi, forma concretă
de ameninţ�are poate fi migraţ�ională (ca î�n Africa de Sud) sau
legată de controlului puterii politice (fuzionând astfel cu sectorul

politic, ca î�n Nigeria) sau al teritoriului (Ghana). Ameninţ�ările din
partea statului sunt de obicei verticale; statul î�ncearcă adesea să
construiască o loialitate concurentă, determinând oamenii să fie
mai puţ�in orientaţ�i faţ�ă de vechea identitate ş� i să se gândească mai
mult î�n termenii uneia noi (mijloace culturale), iar statul poate
E
utiliza mijloace coercitive î�n î�ncercarea sa de a disloca comunitatea
tribală (mijloace politice ş� i militare, precum î�n Sudan).
Conform lui Robert Kaplan (1994), alte unităţ�i, diferite de
AR
state, au creat noi linii de diviziune care operează diferit faţ�ă de
cele de pe hărţ�ile noastre. Boom-ul mega-oraş� elor din lumea a
treia, cu enormele lor cartiere din suburbii, produc populaţ�ii largi
care nu se identifică nici cu clanurile sau cu triburile lor, nici cu
statele sau naţ�iunile. Î�n unele cazuri, aceste populaţ�ii sunt ţ�inta
principală a mobilizării religioase (precum î�n Iran, Algeria, Egipt
SH
ş� i Turcia), î�nsă î�n multe cazuri ele î�ncă aş� teaptă apariţ�ia unor
repere cu care să se identifice. Grupuri mari de oameni care se
concentrează pe nevoile imediate de supravieţ�uire materială devin
factori de non-identitate ş� i abia atunci când obţ�in sau generează
brusc o identitate, pot deveni activi î�n mediul socio-politic.
Un alt efect al anarhiei descrise de Kaplan, î�n special pentru
T
cercurile boală-criminalitate-migraţ�ii de populaţ�ie din Africa,
este refacerea neoficială a zidurilor atlantic ş� i mediteranean,
prin intermediul cărora nord-americanii ş� i europenii definesc o
O
categorie care trebuie separată de „lumea noastră”, categorie î�n

care Africa ş� i africanii reprezintă una dintre principalele zone
de anarhie, pericol ş� i boală. Până î�n prezent, aceasta a fost mai
N
ales o categorie identitară care opera din afară (constituind astfel

o identificare parţ�ială a categoriei „noi, nordicii bogaţ�i” prin
opoziț�ie faț�ă de o Lume a Treia premodernă ş� i periculoasă). Î�nsă
î�n măsura î�n care acest zid este perceput aş� a cum se intenţ�ionează
O
să fie perceput – respectiv ca africanii să se î�ntoarcă î�mpotriva sa

– el ar putea contribui la formarea unei mega-identităţ�i similare
de partea cealaltă.
D
Cu excepţ�ia acestor tipare globale de tipul ciocnirii

civilizaţ�iilor, tiparele generate de aceste ameninţ�ări societale sunt
similare celor din sectorul militar. Ele produc î�n general complexe
de securitate foarte mici – nu un complex african sau o Africă cu, să
spunem, patru sau cinci complexe, ci microcomplexe focalizate î�n
cadrul unui stat sau, acolo unde identităţ�ile transcend frontierele

de stat, pe grupuri mici de state.
America Latină
America Latină este de asemenea un continent bizar î�n
acest sector. Ca ş� i î�n cazul Africii, dar din motive diferite, dinamicile
E
de securitate militară sunt relativ slabe; î�ntr-un fel, acestea sunt
pe punctul de a forma un complex de securitate tradiţ�ional, î�nsă
AR
nu sunt clar profilate. Fiind slabe, ele nu amplifică insecuritatea î�n
alte sectoare.
Două ameninţ�ări importante sunt percepute î�n sectorul
societal: unele segmente din societăţ�ile dominante privesc
cultura ş� i alte forme de imperialism american ca pe o ameninţ�are
inter-regională, iar alte societăţ�i non-dominante, non-statale –
SH
indienii – sunt ameninţ�ate de edificarea statală, de proiectele de
modernizare ale societăţ�ilor dominante (î�n forme foarte directe
ş� i brutale, cu atacuri asupra pământului, vieţ�ii ş� i resurselor, iar
î�n forme mai indirecte, î�n tot mai multele dificultăţ�i care stau î�n
calea reproducerii expresiilor culturale). Multe dintre celelalte
ameninţ�ări societale lipsesc. Migraţ�ia este î�n primul rând o
T
problemă intra-naţ�ională – oamenii migrează spre oraş� ele mari.
Migraţ�ia internaţ�ională sau inter-regională este slabă, cu excepţ�ia
Americii Centrale – adică din Mexic î�n Statele Unite (puţ�ini din
O
latino-americanii din Statele Unite provin din America de Sud, cei

mai mulţ�i sunt mexicani ş� i central-americani).
Nu există nici ameninţ�ări identitare importante – proiecte
N
de identitate latino-americană sau cazuri majore de secesionism

sau alte forme de microregionalism. Există o istorie lungă a
proiectelor economice de cooperare regională, iar vechea literatură
a integrării se exprima cu optimism faţ�ă de faptul că America
O
Latină va fi, după Europa, următoarea regiune care se integrează.

Nu a existat vreun proiect major de integrare ş� i niciodată nu a
fost clar ce î�nseamnă de fapt „noi”-ul latino-american. Biserica
D
Catolică oferă un element de identificare, î�nsă domeniul cultural

este divizat din cauza factorului lingvistic ş� i a marii probleme a
Braziliei de a gândi fie î�n termeni hegemonici, fie î�n afara regiunii,
î�n termeni de putere de talie mondială prea importantă pentru
America Latină. Când integrarea economică regională va reî�ncepe
să opereze, una dintre formele pe care le va lua va fi aceea că

NAFTA va î�ncepe să admită treptat noi membri – de la Mexic, la
Chile ș� i alte state. Cealaltă formă este un cerc concentric, ca ş� i cum
Europa ş� i Mercosur ar forma un centru de elită care ar constitui
motorul următorului val de cooperare regională (Peña 1995). Este
prea devreme să spunem dacă această integrare va lua un caracter
E
de identitate regională ş� i, dacă va fi aş� a, dacă această identitate
va fi latino-americană, sudică sau emisferică. Regionalismul
este aş� adar destul de neclar î�n cazul Americii Latine. Sunt î�n joc
AR
ameninţ�ări locale (interetnice) ş� i inter-regionale (culturale sau
care ț�in de criminalitate ş� i droguri), î�nsă nu atât de mult la nivel
mediu.
America de Nord
SH
America de Nord este un caz interesant ş� i intrigant î�n
sectorul societal ş� i este de obicei ignorat î�n analizele de securitate
regională. Î�ntrucât regiunea este unipolarizată, mecanisme
normale precum dilema securităţ�ii sau balanț�a de putere sunt de
obicei ocolite. Securitatea militară ş� i chiar cea politică sunt mai
degrabă nesemnificative î�n America de Nord, unde principala
T
agendă o constituie rolul global al Statelor Unite. Totuş� i, î�n sectorul
societal, pot fi regăsite dinamici la scară naţ�ională sau regională.
Care sunt obiectele de referinţ�ă ale securităţ�ii societale
O
î�n America de Nord, din cine este format „noi”? Există loialităţ�i
pentru Canada ş� i Statele Unite, dar ş� i pentru Quebec ş� i Texas. Este
tot mai mult susţ�inută ideea etno-rasială, multiculturală, conform
N
căreia afro-americanii, hispanicii americani, asiaticii americani,

americanii indigeni („primele naţ�iuni”) ş� i alte grupuri etno-rasiale
pretind o definire independentă a propriilor lor culturi, nevoi ş� i
reguli de interacţ�iune socială ca reacţ�ie faţ�ă de un set general de
O
norme ş� i reguli „universale” la nivel societal american, pentru că

acestea sunt suspectate că nu reprezintă decât o perdea pentru
dominaţ�ia particularismului european alb (cf. Taylor 1992). La
D
acestea trebuie adăugată concepţ�ia mai veche a diferenţ�elor

regionale, reprezentată mai ales de Sud î�n Statele Unite.
Identitatea statală este rar afirmată clar (este mai ales
negativă, mobilizată ca apărare î�mpotriva autorităţ�ii federale
atunci când acesteia i se rezistă din alte motive), î�nsă î�n cazuri
precum California, Massachusetts, New York ş� i Texas există un

anume patriotism orientat spre stat. Astfel, universul politic
american se constituie tot mai mult ca un complex de constelaţ�ii
formate din grupuri identitare suprapuse ş� i transversale î�n care
actorii de securitizare vor fi de obicei grupuri activiste relativ
mici, î�nsă obiectele de referinţ�ă vor fi colectivităţ�i destul de mari,
E
precum afro-americanii sau hispanicii, care reprezintă 12,4%,
respectiv 9,5% din populaţ�ie (Biroul de Recensământ, 1996).
Toate acestea sunt mai mult decât probleme de identitate.
AR
Sunt î�n general î�ntrebări legate de agenda culturală ş� i politică, î�nsă
capătă adesea o dimensiune de securitate pentru că sunt formulate
î�n termeni de supravieţ�uire a unor culturi specifice (americanii
indigeni, afro-americanii ş� i, pe de altă parte, o cultură masculină
americană care se simte ameninţ�ată de noile particularităț�i).
Liberalii ajung î�n cele din urmă să discute dacă statul ar
SH
trebui să garanteze supravieţ�uirea culturilor distincte din cadrul
său (Taylor 1992). Cei mai mulţ�i vor argumenta – printr-o paralelă
izbitoare cu sectorul economic – că „democraţ�iile constituţ�ionale
respectă o gamă largă de identităţ�i culturale, dar nu garantează
supravieţ�uirea niciuneia” (Gutmann 1994: x). Dacă diviziunile
clasice din Statele Unite – statele distincte – pot fi politizate sau
T
depolitizate din când î�n când, dar nu au putut fi securitizate î�n
trecutul recent, categoriile culturale ş� i rasiale au un potenţ�ial
evident de escaladare dincolo de politizare, î�nspre securitizare.
O
Aş� a cum a demonstrat atacul cu bombă din Oklahoma City

sau răspândirea miliţ�iilor, pot fi deduse acţ�iuni extrem de
violente dintr-un argument care apără „adevărata Americă”
N
î�mpotriva a ceea ce este privit ca o coaliţ�ie a tuturor tipurilor de

minorităţ�i rasiale ş� i sexuale decadente care afectează autonomia
americanilor adevăraț�i, albi, de a duce o viaţ�ă americană
„adevărată”. Remobilizarea miliţ�iilor poate fi văzută ca indicator
O
al importanţ�ei statelor (miliţ�ia din Montana, miliţ�ia din Michigan)

î�nsă, cu excepţ�ia statului Texas, acţ�iunile adesea dramatice nu sunt
î�ntreprinse î�n numele statului ş� i a suveranităţ�ii sale, ci î�n numele
D
unui popor ş� i al unui stil de viaţ�ă – adevăraţ�ii americani ş� i ideea

de libertate – proiectate ca un fel de identitate naţ�ională afirmată
de Constituţ�ie ş� i de Declaraţ�ia de Independenţ�ă, dar violată de
numeroase interpretări greş� ite.
Vorbim deci despre un fel neobiş� nuit de apărare î�n faţ�a

unui stat (Statele Unite) văzut nu ca fiind nelegitim î�n sine, ci
ca fiind nelegitim doar atunci când operează dincolo de niş� te
competenţ�e minimale; astfel, nu este vorba de vreo apărare î�n
numele vreunor unităţ�i locale proto-secesioniste, ci o apărare
de către toţ�i americanii a ceva similar unei naţ�iuni, caracterizată
E
identitar ca având foarte puţ�in de-a face cu statul ş� i ameninţ�ată
astfel, de ceea ce ar trebui să fie propriul său stat (Willis, 1995).
Această identitate de tip stil de viaţ�ă-libertate-naţ�iune este deci
AR
amestecată cu o retorică reacţ�ionară mai clasică (Hirschman 1991)
ş� i articulată ca apărare î�mpotriva unor minorităţ�i pervertite ş� i a
unor grupuri rasiale ş� i sociale non-americane. Aici, categorisirile
albe radicale se aliniază cu tentativele progresiş� tilor declaraţ�i
ai miş� cărilor minorităţ�ilor, miş� cărilor multiculturale ş� i acelora
pro-corectitudine politică de a produce o tendinţ�ă generală la
SH
nivelul SUA către redefinirea categoriilor culturale ş� i societale î�n
termeni de grupuri rasiale ş� i de gen, distincte. O tabără doreş� te
recunoaş� terea acestor grupuri pentru a asigura acţ�iune afirmativă
pentru cei defavorizaţ�i; cealaltă tabără doreş� te să utilizeze aceste
categorii pentru a portretiza minorităţ�ile ca ameninţ�are pentru
ele î�nsele ş� i pentru î�ntreg, î�ntrucât, î�n calitate de grup particular,
T
minoritatea reprezintă simultan identitatea americană universală.
Î�ntreaga redefinire a structurării spaţ�iului cultural din
America de Nord interacţ�ionează cu cel de-al doilea factor principal
O
de pe agenda societală: migraţ�ia. Migraţ�ia a fost deja î�n trecut

factorul cheie î�n reconstrucţ�ia totală a societăţ�ii din America de
Nord, când imigranţ�ii, mai ales cei din Europa, au depăş� it numeric
N
ş� i î�n cele din urmă au copleş� it populaţ�ia indigenă. Astăzi, acest

grup dominant se confruntă cu o modificare graduală a populaţ�iei,
cu creş� teri mai ales î�n procentul vorbitorilor de spaniolă ş� i
de limbi asiatice, ceea ce sugerează că procentul albilor non-
O
hispanici va scădea de la 75,2% î�n 1991 la 60,5% î�n 2030 (Biroul

de Recensământ, 1996). Î�n prezent, migraţ�ia este securitizată
mai ales la nivelul statelor î�n acele zone – î�n special California –
D
î�n care echilibrul populaţ�iei s-a modificat deja semnificativ din

cauza imediatei vecinătăţ�i cu zona de origine a emigranţ�ilor –
Mexic. Cele două chestiuni (auto-definirea î�n curs de modificare
ş� i modificarea fizică î�n compoziţ�ia populaţ�iei) interacţ�ionează î�n
multe feluri, î�nsă probabil interacţ�iunea se vede cel mai bine î�n
reacţ�ia americanilor de origine europeană, care văd imigranţ�ii ca

pe o ameninţ�are – nu atât pentru că Statele Unite ar putea deveni
vorbitoare de spaniolă (albii ar putea deveni o minoritate), ci mai
degrabă pentru că siguranţ�a auto-indusă a diferitelor minorităţ�i
ameninţ�ă să genereze o ţ�ară mai puţ�in unificată, mai multiculturală
ş� i, aş� adar, mai puţ�in universalistă.
E
Cazul nord-american a primit atenţ�ie sporită aici, pentru
că ridică anumite î�ntrebări interesante ş� i neadresate î�n mod
uzual. S-ar putea ridica î�ntrebarea dacă fenomene noi precum
AR
multiculturalismul se referă neapărat la securitatea societală; nu
fac, î�n schimb, mai degrabă obiectul securităț�ii sociale? Î�ntrucât
aceste fenomene se referă la diferite grupuri din societate ş� i sunt
î�n mod evident „interne”, ar trebui ele incluse aici? Da, pentru
că se referă la identităţ�i colective –„noi, negrii”, „noi, adevăraţ�ii
americani” – ş� i chiar la identităţ�i pe care mulţ�i oameni le văd
SH
tot mai mult ca principalul lor cadru de referinţ�ă. Astfel, aceste
fenomene se î�ncadrează î�n securitatea societală. Sentimentul de
neliniş� te cu privire la includerea lor î�n această categorie vine
probabil din două asumpţ�ii inconş� tiente cu privire la unitatea (de
analiză) din cadrul studiilor internaţ�ionale de securitate, iar acest
caz ne va ajuta să clarificăm î�ntrebări conceptuale importante.
T
Î�n primul rând, se ş� tie foarte bine faptul că principala
diferenţ�ă dintre Europa ş� i Statele Unite este aceea că naţ�iunile
europene sunt „teritoriale”, î�n timp ce grupurile identitare
O
ş� i politico-teritoriale din Statele Unite produc două sisteme

transversale. Echivalentele nord-americane ale naţ�iunilor
europene – ceea ce astăzi este numit adesea rasă – trăiesc unele
N
printre altele, dar î�ncă funcţ�ionează similar naţ�iunilor î�n multe

feluri, termenul naţ�iune fiind folosit ocazional, î�n sintagme
precum „naţ�iunea islamică” sau „primele naţ�iuni” (cf. de asemenea
Hacker 1992; Rex 1995: 253).4 Concepţ�ia noastră despre unităţ�ile
O
securităţ�ii societale nu include vreo prezumpţ�ie de teritorialitate

ş� i deci cazul nord-american se califică pe deplin. Ca ş� i î�n cazul
utilizării unor termeni precum tribalizare pentru descrierea
D
evoluţ�iilor europene, precum ş� i a celor nord-americane (Horsman

ş� i Marshall 1995), putem observa nevoia tot mai acută pentru un
aparat conceptual capabil să discearnă grupurile etnice, precum ş� i
alte grupuri de identificare care operează pe harta statului atât î�n
Africa, cât ş� i î�n zone concepute tradiţ�ional î�n termeni de stat.
Cea de-a doua sursă de neliniş� te este probabil legată de

faptul că aceste dinamici sunt î�n mod evident „interne”; nu ar
trebui ca această carte să se refere la securitatea internaţ�ională?
Î�n această lucrare, luăm î�n discuţ�ie sensul de bază al securităţ�ii
– funcţ�ia sa de bază discurs-act – aş� a cum a apărut î�n plan
internaţ�ional ş� i studiem felul î�n care această operaţ�iune este
E
tot mai des performată î�n alte contexte. Mai explicit (a se vedea
capitolul 2), nu ne limităm studiul la state, î�nsă dorim să evităm
individualizarea securităţ�ii; astfel, pentru noi securitatea este un
AR
fenomen inter-unităţ�i, iar unităţ�ile din acest sector-capitol sunt
grupurile identitare, indiferent dacă ele operează sau nu dincolo
de frontierele statale.
Europa
SH
Î�n Europa, securitatea societală se referă mai ales la
naţ�iuni ş� i la grupuri etnice asemănătoare naţ�iunilor – minorităţ�i,
regiuni ş� i uneori la Europa concepută î�n termeni de edificare
statală (state building). Am acoperit acest subiect pe larg î�n
cartea noastră din 1993 (Wæver et al. 1993) ş� i nu vom relua aici
pe larg acele raț�ionamente. Pe scurt, Europa manifestă dinamici
T
de regionalizare puternice î�n sectorul societal. Chestiunea
minorităţ�ilor, a naţ�iunii ş� i a Europei a produs o constelaţ�ie
complexă de identităţ�i multistratificate. Ş� i putem susţ�ine că soarta
O
integrării europene ş� i, deci, a securităţ�ii este determinată pe larg

de soarta acestei constelaţ�ii – diferite identităţ�i evoluează î�ntr-
un tipar de complementaritate sau unele vor fi privite de altele
N
ca fiind atât de ameninţ�ătoare î�ncât vor genera reacţ�ii de panică:

implementarea politicii de securitate societală ş� i utilizarea unor
măsuri extraordinare care vor bloca integrarea europeană (Wæver
et al.1993, capitolele 1, 4, ş� i 10; Wæver î�n curs de publicare-a).
O
Numeroase conflicte locale sunt legate de competiţ�ia

verticală dintre state-naţ�iune ş� i minorităţ�i-naţ�iune, ş� i chiar ş� i
cele care aparent sunt orizontale, de tipul state-naţ�iune contra
D
state-naţ�iune, au î�ntr-o oarecare măsură ca factor declanş� ator

sau ca obiect de contestare un element de minoritate sau de
secesiune-iredentism. Deş� i î�n principiu aceste dinamici societale
de regionalizare diferite pot să ducă la regiuni relativ diferite de
cele din sectoarele politic ş� i militar, î�n cazul Europei interacţ�iunea
intersectorială tinde să producă regiuni relativ convergente. Acele

ameninţ�ări dintr-un anumit sector care se î�ntrepătrund cu temeri
urgente î�n alt sector vor fi temute mai mult; î�n acest fel, diferite
sectoare lasă o amprentă suficientă unul asupra altuia pentru
a crea o regiune relativ clară, cel puţ�in î�n sens militar, politic ş� i
societal. Î�n rândul dinamicilor inter-regionale ş� i globalizatoare,
E
cea mai importantă este relaţ�ia cu Orientul Mijlociu, influenț�ată
de imigranţ�i ş� i de suspiciuni religioase condiţ�ionate istoric. Ş� i
migranţ�ii din Africa par a fi o preocupare continuă.
AR
Orientul Mijlociu
Î�n cazul Orientului Mijlociu, securitatea societală are
unele caracteristici comune cu Europa. Există o constelaţ�ie de
state î�n frontierele cărora naţ�iunile nu se î�ncadrează î�ntotdeauna.
SH
Există minorităţ�i fără stat (precum kurzii, palestinienii). Ş� i există
identităţ�i globale (islamică ş� i arabă) care joacă diferite roluri,
uneori contradictorii: ele pot fi privite ca ameninţ�ând ş� i fiind
ameninţ�ate de tentativele de edificare a unor identităţ�i naţ�ionale
specifice ş� i ca fiind utile î�n mobilizarea la nivel internaţ�ional.
Diferitele tipuri de conflicte verticale de identitate prezentate
T
î�n contextual discuţ�iei despre Europa pot fi, aş� adar, găsite ş� i î�n
Orientul Mijlociu, religia (diviziunea ş� iiţ�i-sunniţ�i) jucând un rol
mai important decât î�n Europa modernă (î�nsă poate un rol similar
O
cu cel din Europa post-Reformă ş� i pre-Westphalia).

Există două diferenţ�e principale î�ntre conflictele identitare
verticale din Orientul Mijlociu ş� i cele din Europa (care ar trebui să se
N
contracareze reciproc). Î�n primul rând, î�n ciuda retoricii dominante,

respectiv arabismul ş� i islamismul unificator, regiunea este de fapt
mai puţ�in integrată, mai conflictuală ş� i se poate spune că formează
un sistem similar echilibrului puterilor mai mult decât Europa. Î�n
O
al doilea rând, regiunea are o percepţ�ie mai puternică cu privire

la ameninţ�area externă – conspiraţ�iile orchestrate de Occident,
ameninţ�ările de tipul „divide ş� i condu”, imperialismul cultural ş� i
D
economic, extremismul î�mpotriva musulmanilor din Golf ş� i din

Bosnia ş� i altele. Desigur, cele două sunt perfect compatibile dacă
strategia „divide ş� i condu” occidentală este văzută ca o realitate
importantă, î�ntrucât explică prima caracteristică – diviziunile.
Aici avem de-a face cu o combinaţ�ie complicată: de pe de o parte,
fragmentare teritorială post-otomană, impusă de Occident, care

a reflectat numai î�n anumite cazuri (Maroc, Egipt, Iran) tradiţ�iile
istorice ale statelor ş� i, pe de altă parte, o sumă de antagonisme
locale cauzate de teritoriu, ideologie (conservatoare versus
radicală), grupuri de rudenie, religie ş� i atitudini faţ�ă de Occident.
Dovezile sugerează că sistemul statal î�ş�i adânceş� te constant
E
rădăcinile, slăbind identităţ�ile globale arabă ş� i islamică căpătând
caracteristicile unui complex de securitate clasic (Barnett 1995).
Migraţ�ia î�n Orientul Mijlociu este mai ales intra-regională
AR
(palestinienii, egiptenii, yemeniţ�ii ş� i alţ�ii care î�ş�i caută de lucru î�n
statele din Golf) ş� i economică internă (temporar) din Europa ş� i din
Asia de Sud ş� i de Sud-Est, tot către Golf. Î�n anumite state din Golf,
migranţ�ii constituie o proporţ�ie substanţ�ială din populaţ�ie, ceea
ce pune probleme de diferenţ�e culturale ş� i de excluziune politică.
Orientul Mijlociu este astăzi, din multe puncte de vedere,
SH
cazul ideal de complex regional de securitate, cu diviziuni
adânci ş� i conflicte recurente. De asemenea, preocupările legate
de securitatea societală sunt centrate î�n mod special î�n cadrul
regiunii. Există totuş� i un grad semnificativ de identificare cu
apărarea – mai ales religioasă, pan-islamică, dar î�n parte pan-arabă
(astfel meta-naţ�ionalistă) – î�mpotriva dominaţ�iei occidentale, a
T
imperialismului cultural ş� i a impunerii standardelor occidentale
de către societatea internaţ�ională.
O
Asia de Sud
Principalele probleme de securitate ale Asiei de Sud au
N
apărut î�n sectorul politico-militar configurat de lupta dintre India

ş� i Pakistan. Acest conflict a avut unele elemente societale, î�n care
una dintre cauzele declanş� atoare au fost principiile incompatibile
pe baza cărora sunt corelate politica ş� i identitatea î�n cele două
O
ţ�ări (Buzan et al. 1986). India este multietnică ş� i î�ntr-o oarecare

măsură multiconfesională, impunând astfel Pakistanului o viziune
de includere a î�ntregului subcontinent (inclusiv a Pakistanului).
D
Pakistanul, pe de altă parte, are fundamente religioase ş� i

chestionează prin prisma acestei logici particulariste baza federală
a Indiei.
Această dinamică cu conflict unic, care a integrat multe
dimensiuni î�n formarea conflictualităț�ii, poate da naş� tere unei
scene de securitate mai generale, mai complicate ş� i mai confuze,

î�n care conflictele societale din cadrul statelor au devenit mai
importante. Î�n Pakistan există tensiuni î�ntre populaţ�iile Punjabi,
Pathan, Baluch ş� i Sindhi, iar principalul său port – Karachi – este
afectat de violenţ�ă politică ş� i criminalitate fundamentată etnic.
India are o varietate de miş� cări secesioniste etnoreligioase, cele
E
mai vizibile fiind Sikh ş� i Kashmir. Tensiunile dintre majoritatea
Hindu ş� i minoritatea musulmană continuă să genereze izbucniri
regulate de violenţ�e locale, iar afirmarea naţ�ionalismului Hindu
AR
ca forţ�ă politică poate ameninţ�a bazele de construcţ�ie ale statului
indian. Sri Lanka este î�n continuare scena unui lung război
etnoreligios î�ntre tamili (legaţ�i de o comunitate largă din India de
Sud) ş� i Sinhalesi (budiş� ti).
Toate aceste situaţ�ii creează conflicte identitare verticale
î�ntre entităţ�ile statale ş� i cele societale din cadrul lor ş� i, î�n multe
SH
cazuri, ambele părţ�i au apelat la strategii coercitive ş� i la mijloace
militare. Dinamica de insecuritate rezultată î�i î�mpinge pe
apărătorii statului ş� i ai proiectului său identitar (ca î�n India sau
Pakistan) î�mpotriva a diferite entităţ�i etnoreligioase care contestă
statul pe motiv că nu î�ş�i pot menţ�ine identitatea î�n cadrul acestuia.
Î�ntr-o anumită măsură, aceste dinamici de insecuritate internă
T
fac parte din formarea conflictului India-Pakistan. Fiecare dintre
guvernele acestor ţ�ări î�l acuză î�n mod regulat pe celălalt că î�i
ajută pe disidenţ�ii săi interni, î�nsă dinamicile societale au ş� i ele o
O
dinamică a lor.
Asia de Sud-Est
N
Asia de Sud-Est prezintă tendinţ�e clare de regionalizare,

instituţ�ionalizate î�n cadrul ASEAN. Agenda de securitate societală
se caracterizează prin două elemente – unul global, unul local-
O
transnaţ�ional. Problema globală se leagă de agenda internaţ�ională

dominată de Occident ş� i „valori asiatice”, î�n care Singapore ş� i
Malaezia au ales calea ideologică de articulare a opoziţ�iei faţ�ă
D
de Vest. Cele mai de succes (ş� i mai autoritare) dintre statele

Asiei de Est ş� i de Sud-Est sunt cei mai probabili contestatari ai
Occidentului, pentru că beneficiază de credibilitatea unui model
alternativ de dezvoltare, model care funcţ�ionează.
Î�n termenii unei hărţ�i etnice a Asiei de Sud-Est, diferite

minorităţ�i sunt î�n conflict cu principalele puteri, î�nsă cel mai
interesant ş� i mai generalizabil factor este problema „chinezi versus
localnici”, care prezintă similarităţ�i cu tensiunile dintre evrei ş� i
societăţ�ile lor gazdă din Europa. Asia de Sud-Est este unul dintre
locurile din lume unde „China Mare” este privită ş� i pozitiv (ca o
E
conexiune promiţ�ătoare din punct de vedere economic) ş� i negativ
(frica de dominaţ�ia economică ş� i influenţ�a politică chineză, mai
ales î�n Malaezia, Vietnam ş� i Indonezia). Acesta este unul dintre
AR
factorii care î�ntăresc argumentul din capitolul dedicat sectorului
militar de a î�ngloba din punct de vedere analitic Asia de Sud î�n
Asia de Est.
Asia de Est
SH
Î�n Asia de Est, care se configura, mai pregnant, ca regiune
î�n sectoarele politic ş� i militar (cu rivalitatea generală ş� i balanț�a
de putere î�ntre China, Japonia, Coreea ş� i altele), tendinţ�ele din
sectorul societal sunt î�n principal subregionale (naţ�ionalizatoare)
ş� i inter-regionale-globale – adică un caz de sectoare disjuncte î�n
care nu corespund regiunile produse de diferite hărţ�i sectoriale.
T
Unul dintre elementele cheie din Asia de Est este coerenţ�a versus
regionalizarea Chinei (Segal 1994). Chiar dacă China nu se
destramă la fel ca Uniunea Sovietică, ea poate fi î�ncă influenţ�ată de
O
luptele dintre „nivele”, mai degrabă de luptele verticale decât de

politica interstatală orizontală anticipată î�n sectoarele militar ş� i
politic. Pe de altă parte, dacă China va creş� te pe atât de mult pe cât
N
se aş� teaptă, ea va deveni probabil suficient de puternică pentru

a fi mai descentralizată ş� i î�ncă foarte puternică la nivel regional;
astfel, jocurile de putere regionale ş� i din interiorul Chinei vor fi
prinse î�ntr-o singură constelaţ�ie de putere. Este dificil să judecăm
O
î�n ce măsură regionalismul chinez trebuie privit ca fiind societal

– adică determinat de diversitate identitară – sau dacă este
determinat de o mixtură de politic (control asupra aparatului de
D
stat) ş� i economic (diferite strategii ş� i poziţ�ionări), fiind astfel mai

degrabă o reflecț�ie a unei confruntări î�ntre lideri locali decât un
tipar naţ�ional, precum cel european.
Evident, î�n regiune există cazuri de represiune asupra
minorităţ�ilor ş� i, aş� adar, de dinamici de securitate societală
binecunoscute, mai ales î�n ce priveş� te cazul Tibetului. Această

situaţ�ie poate evolua î�n situaţ�ia mai generală ş� i, î�n alte părţ�i mai
puţ�in radicală, de regiune versus centru.
Î�n cazul Japoniei, cele mai relevante probleme de securitate
societală sunt (î�n ciuda unui interes incipient pentru propriile
sale minorităţ�i ş� i regiuni, dintre care mai importante sunt Ainus
E
ş� i Okinawa) cele legate de cultura americană globalizatoare ş� i
identitatea naţ�ională. Deş� i acest capitol s-a referit la frontiera
dintre sectoarele politic ş� i societal, Japonia poate fi un caz de
AR
conexiuni economico-culturale. Caracterul distinctiv ş� i diferit al
Japoniei este utilizat ca argument î�n disputele comerciale, mai ales
î�n Statele Unite (dar ş� i î�n Europa), î�n timp ce anumite argumente
americane referitoare la tipul de organizare necesar pentru un
comerţ� cu adevărat liber se apropie de revendicările pentru un
model socio-economic ş� i cultural american. După o perioadă
SH
defensivă î�n care Statele Unite au utilizat unele argumente despre
japonezi mai ales pentru a-ş� i apăra propriul protecţ�ionism, î�n
ultimii ani s-a constatat o linie mai ofensivă î�n care americanii
au î�ncercat (î�ncă o dată) să structureze un regim global potrivit
propriilor lor viziuni. De această dată î�nsă, Statele Unite au mers
mers mult mai departe î�n a spune că alte societăţ�i trebuie să
T
devină multiculturale, radical-pluraliste ş� i aş� a mai departe.
Există o logică puternică î�n acest argument. Când tarifele
sunt reduse, barierele non-tarifare devin mai importante. Când
O
barierele non-tarifare sunt decimate se va descoperi tendinț�a

comerţ�ului de a nu se distribui î�ntâmplător. Spre exemplu, germa-
nii vor continua să prefere berea germană, deş� i au pierdut disputa
N
pentru utilizarea Reinheitsgebot, ca legitimare pentru a exclude

alte mărci de bere. Vor continua să bea mai multă bere germană
pentru că gusturile ş� i prejudecăţ�ile lor naţ�ionale î�i determină să
o prefere. La fel, japonezii – î�n ciuda dependenţ�ei lor culturale
O
de produse americane – cred puternic atât î�n superioritatea

propriilor lor produse, cât ş� i î�n raţ�ionalitatea colectivă (interesul
economic-patriotic) de a cumpăra produse japoneze. Astfel,
D
protecţ�ionismul î�ncetăţ�enit va continua, mai ales pentru naţ�iunile

cele mai omogene, cele mai apropiate de Gemeinschaft ş� i care
operează cel mai mult pe baza unor norme sociale implicite, tacite
– Japonia fiind unul din cazurile emblematice. Japonia ş� i Statele
Unite sunt deci predestinate să î�ş�i continue conflictul la interfaţ�a

culturii ş� i economiei.
Aş� adar, Asia de Est este o combinaţ�ie complicată de tot
mai multe rivalităţ�i intra-regionale î�n alte sectoare, asemănătoare
unui complex de securitate, posibilă dezintegrare socială î�n cazul
Chinei (care, din perspectiva mărimii, ar putea constitui o regiune
E
de sine stătătoare; cf. Wilde 1995) ş� i conflict societal la nivel
global.
AR
Fosta Uniune Sovietică
Regiunea fostei Uniuni Sovietice î�ncă este probabil cazul
cel mai complex de analiză regională. Este î�ncă neclar î�n ce regiuni
ar trebui divizat acest teritoriu: unde se termină Europa, unde
se termină Asia? Există o sferă ruso-centrată care include cele
SH
mai multe dintre ţ�ările post-sovietice (statele CSI)? Ş� i există un
complex de securitate central asiatic?
Aici, din nou dimensiunile societală, politică ş� i militară
ale securităţ�ii sunt legate strâns. Multe dintre noile state sunt
proiecte fragile. Natura lor (etnocratică sau multietnică) rămâne
instabilă, iar gradul lor de autonomie î�n relaţ�ie cu Rusia este la fel
T
de nesigur. Astfel, există probleme legate de minorităţ�i – atât strict
geografic, î�n sensul unor frontiere contestabile (din cauza faptului
că sunt concentrate populaţ�ii de ruş� i î�n apropierea imediată a
O
frontierei î�n, spre exemplu, Estonia, Ucraina ş� i Kazakhstan), cât

ş� i, mai general, î�n termeni de procente de populaţ�ie î�n noile state.
Aceste minorităţ�i ruse constituie una dintre principalele surse de
N
incongruenţ�ă la nivelul diferitelor componente ale proiectelor de

edificare statală î�n cazuri precum Ucraina ş� i ţ�ările baltice, unde
o identitate incluzivă, definită de stat, pare necesară pentru
stabilitate, î�nsă identitatea definită etnic este o componentă
O
aproape de neevitat a naţ�iunii ş� i a edificării naţ�ionale (nation

building)(Wæver et al. 1993, capitolul 6;Poulsen-Hansen ş� i
Wæver 1996). Această situaţ�ie poate fi conceptualizată ca fiind
D
unul dintre programele concurente pentru acelaş� i stat sau drept

competiţ�ie verticală î�ntre diferite cercuri identitare (ucrainienii
din punct de vedere etnic, ucrainienii din punct de vedere statal ş� i
ruş� ii neoimperialiş� ti).
Î�n fosta regiune sovietică există de asemenea cazuri de

conflict interstatal aparent mai clasic – adică orizontal – î�ntre
două state sau naţ�iuni (cel mai important Armenia – Azerbaijan).
Î�nsă, din nou, ca ş� i î�n cazul Europei, factorul determinant este
o problemă verticală – negocierea statutului unei subunităţ�i,
Nagorno-Karabach. Tipul dominant de problemă de securitate î�n
E
zonă este problema mixtă societal-politică referitoare la ce tip de
unităţ�i ar trebui să fie instituite ş� i cum ar trebui definite acestea:
ar trebui să existe mai multe state suverane egale sau noul imperiu
AR
rus (plus, posibil niş� te mici rămăş� iţ�e precum Ucraina de Vest sau
Kazakhstanul de Sud)?
Este î�ncă prea devreme să spunem ce fel de regiuni de
securitate vor apărea din conflictele politico-societalo-militare
din Asia Centrală ş� i din Caucaz. Asia Centrală este din nou un
punct de î�ntâlnire î�ntre mai multe regiuni. China, Iran, Turcia ş� i
SH
Rusia concurează pentru influenţ�ă î�n zonă, î�nsă pare improbabil
ca toate aceste puteri să fie concentrate î�ntr-o regiune; fiecare are
preocupări principale sau cel puţ�in egale ca importanț�ă î�n alte
părţ�i. Problemele î�n ce priveş� te minorităţ�ile, disputele legate de
apă ş� i frontierele incomode oferă motive ample pentru ca noile
state să evolueze către forma clasică a unui complex local. Există
T
de asemenea o dinamică puternică de regionalizare, î�n sensul
că problema Rusiei ş� i pentru Rusia, aceasta va fi probabil tema
decisivă care va structura î�ntreaga regiune ş� i va lega un număr
O
mare de probleme de securitate î�ntr-un singur complex.

Strămutările de populaţ�ii din Rusia î�nspre alte republici
constituie originea celor mai importante probleme legate de
N
minorităţ�i, iar re-emigrarea acestor populaţ�ii din nou î�nspre Rusia

exacerbează problemele sociale de acolo. Există migraţ�ie inter-
regională – atât î�nspre, cât ş� i î�n afara regiunii – î�nsă aceasta este
secundară î�n raport cu migraţ�ia internă.
O
Preocuparea inter-regională, orizontală cu privire la alte

identităţ�i intruzive este o problemă semnificativă pentru Rusia,
care este î�ngrijorată cu privire la islamizarea ş� i turcificarea Asiei
D
Centrale ş� i, la nivel mai global, de o „ordine mondială” de cercuri

concentrice, î�n care Rusia se situează undeva î�n cel de-al doilea cerc.
Vestul, Statele Unite ca factor global, joacă un rol important pentru
Rusia, atât la nivel societal î�n termeni de privatizare problematică
ş� i creare a pieț�ei economice – ceea ce duce la o critică a strategiei
impuse de Vest – cât ş� i la nivel diplomatic, î�n termeni de căutare a

unui rol demn de Rusia.
Î�n concluzie, forţ�e puternice de regionalizare î�mping
î�n direcţ�ia unui tip de complex care nu va fi pur societal, ci
o combinaţ�ie de societal, politic ş� i probabil militar, care va fi
organizat de problemele Rusiei ş� i î�mpreună cu ea va lega – ceva
E
asemănător cu CSI – mare parte din fosta Uniune Sovietică,
exceptând probabil statele baltice. Frontiera externă a acestei
regiuni ş� i natura relaţ�iilor sale cu regiunile î�nvecinate rămân
AR
nesigure, mai ales î�n sud, dar ş� i î�nspre vest ş� i est. Sunt prezente
ş� i dinamici de nivel global, î�nsă acestea se leagă ş� i de controversa
cheie î�n ce priveş� te Rusia: ce fel de Rusie ar trebui să existe, cu ce
fel de ordine regională ş� i cu ce fel de rol global?
Î�n cele din urmă, am putea fi î�ntrebaţ�i dacă am trecut cu

SH
vederea anumite forme de identificare luând ca reper al analizei
regiunea. Religiile majore au fost discutate pentru zonele î�n care
sunt active, deci nu au fost trecute cu vederea. Totuş� i, un potenţ�ial
factor trecut cu vederea ar putea fi elita cosmopolită-postnaţ�ională
î�n curs de apariţ�ie. Aş� a cum au argumentat, de exemplu,
Reich (Reich 1991, 1992 [1991]) ş� i UNRISD (1995), economia
T
globalizatoare din epoca informaţ�iei produce o clasă câş� tigătoare
de analiş� ti simbolici care nu se simt legaţ�i de economia naţ�ională ş� i
nu văd de ce ar trebui să simtă î�n mod necesar vreun sentiment de
O
solidaritate faţ�ă de ş� omerii care se î�ntâmplă să trăiască î�n aceeaş� i

ţ�ară. Muncitorii din industrie contează din ce î�n ce mai puţ�in, iar
solidaritatea ş� i loialitatea statului naţ�iune au, deci, o valoare mai
N
redusă. Pentru această elită, stilurile de viaţ�ă ş� i tiparele de miş� care

transcend de asemenea statul naţ�iune. (Să ne amintim de felul î�n
care Benedict Anderson [1983] a evidenț�iat evoluț�iile carierelor
ca fiind decisive î�n formarea naţ�ionalismului ş� i a statului-naţ�iune;
O
la fel, apariţ�ia unor tipare de carieră globală ar putea fi semne

cruciale ale noii ere).
Ce poate fi argumentat aici este, î�n primul rând, că
D
ataş� amentul emoţ�ional faţ�ă de aceste state-naţ�iune este slăbit de

acest grup crucial. Este mai puţ�in clar dacă aceste elite dau naş� tere
vreunui alt reper de identificare. Î�n anumite cazuri, loialitatea
faţ�ă de o corporaţ�ie multinaţ�ională pentru care lucrează cineva
poate fi un substitut; î�n cele mai multe cazuri, nu prevalează nimic
altceva decât individualismul pur. Î�n numeroase circumstanţ�e

– de la orientarea totală către Statele Unite după Războiul Rece
la atitudini pro-Uniunea Europeană î�n partea nordică a Europei
de Vest – conflictul se poartă î�ntre părţ�ile cosmopolite, liberale,
internaţ�ionalizate ale societăţ�ii ş� i o rezistenţ�ă mai locală,
comunitaristă.
E
Mare parte a securităţ�ii societale î�n părţ�ile mai bogate ale
lumii se leagă de acest conflict cu posibilităţ�i de extindere globală
– î�n sensul că opoziţ�ia este mai mult î�ntre culturi universalizatoare
AR
ş� i culturi particularizatoare decât î�ntre culturi particularizatoare
diferite (Hassner, 1996). Î�n părţ�ile mai puţ�in privilegiate ale lumii,
tiparele sunt diferite, fie pentru că segmente mai largi se aş� teaptă
să câş� tige de pe urma internaţ�ionalizării (de exemplu, ajutorul
UE î�n Europa de Sud) sau pentru că mare parte a elitei ia parte î�n
operaţ�iuni naţ�ionaliste (zona fostei Iugoslavii).
SHRezumat
Analiza succesivă a regiunilor poate duce la o distorsiune
spre observarea î�n special a dinamicilor regionale, î�nsă chiar ş� i
prin utilizarea acestei proceduri am identificat anumite tendinţ�e
T
ş� i factori care favorizează globalizarea. Migranţ�ii inter-regionali
au jucat un rol, mai ales î�n Europa; factorii culturali, religioş� i ş� i
O
civilizaţ�ionali au fost de asemenea importanţ�i, mai ales î�n Orientul

Mijlociu, dar ş� i î�n Asia de Est ş� i î�n Europa.
Principalele forţ�e din sectorul societal care î�mping î�nspre
N
globalizare sunt probabil (1) ciclul sărăciei î�n Sud, migraţ�ia, bolile
generate de sărăcie transmise prin migraţ�ie ş� i criminalitatea
organizată sau neorganizată legată de migraţ�ie ş� i (2) ciocnirea
civilizaţ�iilor, mai ales dialectica occidentalizării – o tendinţ�ă î�nspre
O
omogenizare culturală ş� i reacţ�ii î�mpotriva acesteia. Cel puţ�in pe

termen scurt ş� i mediu, cel de-al doilea factor – economia politică
internaţ�ională a culturii – este probabil cel mai important. Anumiţ�i
D
comentatori afirmă că primul factor î�ş�i va arăta importanţ�a

decisivă pe termen lung.
Aceste două tipuri de probleme care ț�in de securitatea
societală vor dobândi probabil importanţ�ă sporită î�n viitor. Î�nsă
la fel se va î�ntâmpla ş� i cu problemele regionale prezentate î�n
secţ�iunea precedentă, mai ales fragmentarea multiculturalistă din
Statele Unite, potenţ�iala fragmentare sau regionalizare a Indiei

sau a Chinei, conflictele triburi-state din Africa, noile constelaţ�ii
identitare decentrate de tip Europa-naţ�iune-minorităţ�i î�n Europa
ş� i problemele legate de edificarea statală ş� i naţ�ională din fostul
spaţ�iu sovietic. Astfel, î�n loc să concluzionăm că dinamicile
globalizatoare vor fi î�ntărite î�n raport cu dinamicile regionale,
E
pare mai adecvat să sugerăm că insecuritatea societală î�n sine va
avea o importanţ�ă crescută î�n raport cu alte sectoare ş� i aş� a vor sta
lucrurile atât î�n ce priveş� te tendinţ�a de regionalizare, cât ş� i î�n ce o
AR
priveş� te pe aceea de globalizare.
Î�n mai multe cazuri, regiunile generate de dinamicile
societale sunt esenţ�ial aceleaş� i ş� i strâns legate de cele din
sectoarele politic ş� i militar (Europa, Asia de Sud, Asia de Sud-
Est, fosta Uniune Sovietică, Orientul Mijlociu ş� i, î�n confuzia sa
generală, Africa). Î�n cel puţ�in două cazuri (America Latină ş� i Asia
SH
de Est), dinamicile de securitate regională sunt mai slabe decât
dinamica regională î�n alte sectoare ş� i, î�ntr-un singur caz (America
de Nord), dinamica securităţ�ii societale apare când cele două
sectoare de securitate clasice au puţ�in de câş� tigat la nivel regional
ş� i acţ�ionează cu precădere global; totuş� i, nu este clar î�ncă dacă
dinamicile societale din America de Nord sunt regionale sau locale.
T
Note
O
1. Deş� i criteriul nostru pentru „societate” nu reclamă ca un

element să ia o formă romantică, organică, elementul
N
trebuie să cuprindă mai mult decât funcţ�ionarea tehnică,

superficială a „societăţ�ii”. Punând acest raţ�ionament î�n
terminologia mai familiară a distincţ�iei Gemeinschaft-
Gesellschaft (Tönnies 1926 [1887]), societatea poate fi
O
un aranjament contractual, fundamental raţ�ional, î�ntre

indivizi (Gesellschaft) sau poate conţ�ine un ataş� ament
emoţ�ional ş� i un anume sentiment de legătură emoţ�ională.
D
Pentru că Gemeinschaft este tradiţ�ional tradus prin

comunitate, s-ar putea argumenta că adevăratul nostru
concept este acela de comunitate de securitate, î�nsă
acest lucru nu este adecvat deoarece î�n anumite cazuri
este posibilă loialitatea pentru Gesellschaft („asociaţ�ie”,
î�n traducerea cărţ�ii lui Tönnies), fără ca această loialitate
să ia forma unei legături organice. Dacă urmăm tendinţ�a

generalizată de a utiliza termenul societate pentru a
ne referi la populaţ�ia unui stat, acest raţ�ionament va
produce unităţ�i care nu constituie societăţ�i pentru
ele î�nsele, ci doar societăţ�i î�n raport cu statul. Această
situaţ�ie va î�nlătura analiza independentă din sectorul
E
societal ş� i o va transforma î�ntr-un derivat al clasificărilor
referitoare la stat.
2. Aici, conceptul de naţ�iune se poate referi la naţ�iunea
AR
de tip etnorasial (germană) sau la naţ�iunile civice,
mai legate de stat, pe care unii preferă să le numească
societăţ�i; spre exemplu, anumiţ�i olandezi gândesc î�n
termeni de loialitate la nivelul cetăţ�enilor Olandei,
dincolo de identificarea etnonaţ�ională. Î�n terminologia
SH
noastră, acest contrast nu este î�ntre naţ�iune ş� i societate,
ci î�ntre două tipuri de naţ�iune. Noi utilizăm conceptul
de societate ca ş� i denumire generică pentru obiecte de
referinț�ă din sectorul societal (cf. Wæver et al. 1993,
capitolul 2).
3. Termenul stat-naţ�iune este utilizat î�n mod diferit de
diferiţ�i autori, î�nsă este utilizat de obicei cu sensul de
T
naţ�iuni construite sau edificate de state – cazuri î�n care
statul este „anterior” naţ�iunii – î�n contrast cel puţ�in cu
O
sensul naţ�iunilor-state clasice, î�n care se presupune că

naţ�iunea primează (Buzan 1991, 73–74).
4. „Î�n Statele Unite, ne confruntăm cu ceea ce Herder ar
N
fi identificat drept diferenţ�e naţ�ionale (diferenţ�e, î�n

formularea lui Charles Taylor, î�ntre diferite societăţ�i
din cadrul naţ�iunii americane) generate de concepte de
etnicitate”. Iar „principalele identităţ�i colective care cer
O
recunoaş� tere î�n America de Nord sunt acum cele bazate

pe religie, gen, etnicitate, «rasă» ş� i sexualitate” (Appiah
1994: 151).
D
CAPITOLUL 7
E
AR
SECTORUL POLITIC
SH
Agenda securității politice
T
Securitatea politică se referă la stabilitatea organizaț�ională

O
a ordinii sociale. Nucleul sectorului politic este format din

ameninț�ări la adresa suveranităț�ii statale. Având î�n vedere că
ameninț�ările pot fi î�nlăturate prin mijloace militare ș� i că sectorului
N
militar i s-a alocat un capitol separat, sectorul politic va analiza

ameninț�ări non-militare la adresa suveranităț�ii.
De la acest nucleu, problemele de securitate politică
pornesc î�n două direcț�ii. Î�n primul rând acestea includ echivalentele
O
ameninț�ărilor non-militare la adresa unităț�ilor politice, altele

decât statele. Î�n al doilea rând, dincolo de unităț�i î�n sine, ne putem
gândi la securitatea politică î�n apărarea obiectelor de referinț�ă
D
de la nivel sistemic, precum societatea internaț�ională sau cadrul

legal internaț�ional. Printre principiile care pot fi securizate se
numără drepturile omului ș� i alte cerinț�e legate direct de condiț�ia
indivizilor; astfel, acest sector este probabil principalul loc î�n care
(din câte ne putem da seama) apare securitatea la nivel de individ

pe agenda de securitate.
Se poate spune că fiecare sector î�n parte este cel mai
complicat. Când am scris o carte dedicată special securităț�ii
societale (Wæver ș� .a. 1993), am făcut-o crezând că acel sector
era cel mai puț�in studiat. Securitatea economică este inerent
E
problematică ș� i mediul ridică probleme unice. Dar probabil că
acum, odată ce sectorul societal a fost definit, sectorul politic se
va dovedi unul dintre cele mai surprinzătoare. Acesta poate fi
AR
uș� or î�ncadrat î�ntre sectoarele militar ș� i societal (de exemplu, î�n
mai multe articole Buzan a condensat argumente prin combinarea
sectoarelor, rezultând fie sectorul militaro-politic, fie sectorul
politic-societal) (Buzan 1994a, 1994b, 1996).
Problema legată de sectorul politic este că, î�n mod
paradoxal, este cel mai cuprinzător sector ș� i, astfel, î�n acelaș� i
SH
timp ș� i o categorie reziduală: î�ntr-un anumit sens, toată
securitatea este politică (Jahn, Lemaitre ș� i Wæver 1987; Ayoob
1995). Toate ameninț�ările ș� i apărările sunt constituite ș� i definite
politic. Politizarea este politică prin definiț�ie ș� i, prin extensie,
a securitiza este de asemenea un act politic. Astfel, am putea
spune că securitatea societală, economică, a mediului ș� i militară
T
î�nseamnă de fapt „securitate politico-societală”, „securitate
politico-economică” ș� i aș� a mai departe. Atunci când o ameninț�are
politică la adresa stabilităț�ii organizaț�ionale a statului apare ca
O
o ameninț�are la adresa societăț�ii (identităț�ii) sale, acest lucru

este catalogat ca securitate societală; dacă sunt folosite mijloace
militare este vorba despre securitate militară (chiar dacă este ș� i
N
politică) ș� i aș� a mai departe. Astfel, sectorul politic constituie acel

subgrup de ameninț�ări politice care nu folosesc mijloace masive
militare, identitare, economice sau de mediu. Prin urmare există
un risc ca această categorie să devină mai puț�in coerentă decât
O
majoritatea celorlalte. Dintr-un anumit punct de vedere, ca sector,

acesta se defineş� te prin eliminarea tuturor celorlalte sectoare. Ș� i
caracteristicile securităț�ii politice vor fi î�n principal caracteristici
D
generale ale securităț�ii, deoarece toată securitatea este politică.

Î�nsă există un sector format din acele cazuri î�n care
ameninț�ările î�nsele au o formă predominant politică, ceea ce î�n
final conferă sectorului o anumită coerenț�ă.
Sectorul Politic ◆ 209
Dintr-o altă perspectivă, există î�n mod cert o problematică

de organizare pentru acest sector: Ce este necesar pentru o
organizare stabilă? Ce este securitatea politică? Î�n opinia lui Buzan
(1991: 118ff.):
Amenințările politice sunt direcționate către
E
stabilitatea organizațională a statului. Scopul lor poate varia
de la presiuni asupra guvernului cu privire la o anumită
politică, trecând prin răsturnarea guvernului, până la
AR
instigarea la secesionism și perturbarea liantului politic al
statului pentru a-l slăbi înaintea unui atact militar. Conceptul
statului, în mod particular identitatea sa națională, ideologia
organizațională și instituțiile care îl definesc sunt, în mod
normal, ținta amenințărilor politice. Având în vedere că statul
SH
este o entitate esențial politică, amenințările politice pot fi la
fel de temute precum cele militare. Acest lucru este valabil mai
ales când ținta este un stat slab.
Acest citat arată cum putem defini securitatea politică,

dar ș� i cât de dificil este să o circumscriem, mai ales î�n relaț�ie cu
securitatea societală ș� i militară – societal î�n sensul indicat de
T
menț�ionarea identităț�ii naț�ionale ș� i militar î�n sensul evident.
Î�n mod normal, ameninț�ările politice se referă la acordarea
O
sau neacordarea recunoaș� terii, a susț�inerii sau a legitimităț�ii (ceea

ce explică de ce este posibil să avem ameninț�ări pur politice, adică
ameninț�ări care nu folosesc mijloace militare, economice sau din
N
alte sectoare – cuvintele contează î�n relaț�ie cu recunoaș� terea ș� i

cu cerinț�ele politice conexe). Dar ce este politica? Multe eforturi
academice au fost î�ntreprinse cu privire la această î�ntrebare. O
scurtă definiț�ie care acoperă majoritatea a ceea ce lumea a î�ncercat
O
să î�ncorporeze î�n concept este cea a lui Buzan, î�n care politica este
„modelarea comportamentului uman î�n scopul guvernării unor
grupuri mari de oameni” (Buzan, Jones ș� i Little 1993: 35). La fel
ca atunci când am definit „societatea” î�n cartea noastră despre
D
securitatea societală (Wæver ș� .a. 1993, capitolul 2), scopul nostru

nu este să fim originali sau controversaț�i; dimpotrivă, trebuie să
stabilim o cale de mijloc sau o viziune consensuală, corespunzând
cu ceea ce este general acceptat pentru a defini acest termen.
De aceea, nu putem include î�n definiț�ia nostră niciuna

dintre extremele a ceea ce am putea considera două dintre cele
trei dimensiuni ale dezbaterii cu privire la definirea politicii. Î�n
mare, aceste trei dimensiuni pot fi sintetizate prin Arendt versus
Easton, Schmitt versus Habermas ș� i Weber versus Laclau. Î�n
termenii lui Arendt versus Easton, politica nu este pur expresivă;
E
nu este legată de fapte măreț�e î�ntreprinse de indivizi care ț�intesc
nemurirea (Arendt, Nietzsche). Nu este nici pur funcț�ională, când
un sector al societăț�ii î�ndeplineș� te sarcini specifice necesare
AR
î�ntregului (Easton, Parsons). Î�n termenii lui Schmitt versus
Habermas, politica nu poate fi redusă la distincț�ia prieten-duș� man
(Schmitt); nici nu poate fi î�nț�eleasă sub forma comunităț�ii ș� i
consensului (Habermas, Rawls). Î�n ambele dimensiuni, ambele
extreme sunt prea î�nguste pentru scopul nostru; vrem să alegem o
cale de mijloc, aș� a cum este indicată prin definiț�ia lui Buzan.
SH
Î�n ceea ce priveș� te a treia dimensiune, Weber versus
Laclau, trebuie să elaborăm mai mult. Această linie de controversă
se referă la identificarea politicii cu stabilizarea sau destabilizarea.
Î�n cadrul acestei dezbateri, pe de o parte, termenul „politic” este
folosit pentru a î�ngloba instituț�ionalizarea regulii ș� i stabilizarea
autorităț�ii. Când regulii i se conferă permanenț�ă relativă, unitatea
T
ș� i relaț�ia ce rezultă sunt politice (conform lui Max Weber). Pe
de altă parte, scriitori precum Ernesto Laclau definesc politicul
ca ceea ce afectează modelele stabilizate – politizarea contestă
O
perceperea relaț�iilor sociale ca ceva dat.1 Această dualitate Weber-

Laclau poate explica puzzle-ul observat anterior cu privire la
faptul că toate sectoarele pot fi considerate politice î�ntr-un anumit
N
sens cheie. Folosim un sens similar cu cel al lui Laclau atunci când
discutăm despre „politizare” î�n secvenț�a politizare-securitizare
(ș� i î�n contrastul dintre cele două, când politizarea se deschide ș� i
securitizarea se î�nchide), dar ceea ce este caracteristic sectorului
O
politic este politica apropiată de interpretarea lui Weber pentru

acest concept: instituț�ionalizarea relativ stabilă a autorităț�ii.2
Această definiț�ie a politicii implică o imagine a unor tipuri
D
de unităț�i specific politice. Charles Tilly oferă o perspectivă asupra

acestui subiect prin definiț�ia oferită statelor (preferăm să folosim
termenul de unităț�i politice) ca organizaț�ii ce folosesc coerciț�ia
ș� i sunt „distincte de gospodării ș� i grupuri familiale ș� i exercită
priorităț�i clare î�n anumite aspecte asupra tuturor celorlalte
organizaț�ii de pe un teritoriu clar delimitat. Astfel, termenul

include oraș� ele-state, imperiile, teocraț�iile ș� i multe alte forme de
guvernământ, dar exclude triburile, familiile, firmele ș� i bisericile
ca atare” (1990: 1-2). Această definiț�ie poate fi relaxată pentru a
include dimensiuni temporal-spaţ�iale care nu sunt teritoriale î�n
sensul clasic, cum ar fi o biserică care deț�ine capacitate politică
E
(faț�ă de care Tilly manifestă deschidere prin prin folosirea
sintagmei „ca atare”). O unitate politică este o colectivitate care
dezvoltă o existenț�ă separată de proprii subiecț�i. Poate fi o firmă
AR
sau o biserică, nu prin capacităț�ile lor de bază ca unităț�i economice
sau religioase, ci doar î�n măsura î�n care acț�ionează conform logicii
politice de guvernare a unor grupuri mari de oameni.
Î�n timp, aceste unităț�i au luat forme diferite. Î�n anumite
perioade un tip de unitate politică era dominantă, î�n altele diferite
tipuri coexistau (Buzan ș� i Little 1994, 1996). Pentru o vreme (din
SH
secolul al XVII-lea până î�n secolul al XX-lea), politica a evoluat
convergent î�n forma „statului naț�ional” suveran, iar securitatea
s-a concentrat asupra acestei unităț�i. Î�nsă nu este necesară
descrierea unei continuităț�i permanente a statului ca formă
politică dominantă – nici chiar, î�n ciuda acuzelor anumitor critici,
î�n cazul realiș� tilor (Carr 1939; Herz 1959; Morgenthau 1966) ș� i
T
neorealiș� tilor (Ruggie 1983; Buzan, Jones ș� i Little 1993; Wæver î�n
curs de apariț�ie-b). Alte unităț�i au avut î�n trecut, ș� i probabil că vor
deț�ine î�n viitor, primat politic.
O
Dincolo de unităț�ile politice, politica se poate concentra

ș� i asupra structurilor politice, a proceselor ș� i instituț�iilor (inter-
unităț�i). Asta determină o discuț�ie despre securitate î�n secț�iunea
N
următoare, care este centrată nu doar pe unităț�i politice ca obiecte

de referinț�ă, ci ș� i pe obiecte de referinț�ă sistemice.
Securitatea politică, spre deosebire de politică, se referă
î�n general la ameninț�ări asupra legitimităț�ii sau recunoaș� terii
O
unor unităț�i politice sau a tiparelor esenț�iale de interacț�iune

(structuri, procese ș� i instituț�ii) dintre ele. Acest fapt decurge logic
din argumentul anterior cu privire la politică - ș� i „politic” – ca fiind
D
caracterizată de î�ncercări de stabilire a ordinii, de stabilizare a

unor aranjamente politice, a unui anumit cadru pentru confruntări
viitoare. Î�n tradiț�ia clasică ce î�i include pe Machiavelli ș� i pe Arendt,
politica este o luptă continuă de stabilire a cvasi-permanenț�ei unei
ordini publice î�ntr-o mare de schimbări. Astfel, variabilele critice
sunt î�n mod evident recunoaș� terea unui astfel de aranjament din
interior, fără de care nu ar avea legitimitate ș� i, astfel, nici stabilitatea
necesară pentru ca activităț�ile politice să fie determinate de către
entitate î�n sine ș� i nu doar să se raporteze la ea din exterior. Conform
argumentelor teoreticienilor ș� colii engleze (Manning, Wight, Bull
ș� i alț�ii), precum ș� i ale constructiviș� tilor contemporani (Wendt
E
1992, 1994), identitatea unei unităț�i internaț�ionale nu este ceva ce
are pentru sine ș� i doar î�n raport cu sine; este mai mult o chestiune
de categorii general definite ale subiectivităț�ii internaț�ionale, ale
AR
statalităț�ii ș� i ale altor forme de existenț�ă internaț�ională, la care
unitatea individuală trebuie să se raporteze.
Astfel, ameninț�ările politice apar la adresa (1) legitimităț�ii
internaț�ionale a unităț�ii politice, care se leagă î�n mod primar de
ideologii ș� i alte idei ș� i probleme constitutive care definesc statul;
ș� i la adresa (2) recunoaș� terii externe a statului, legitimităț�ii sale
SH
externe. Ameninț�ările din exterior nu sunt neapărat direcț�ionate
către suveranitate, dar pot viza legitimitatea ideologică – adică
fundamentul său intern. Este posibil ca legitimitatea să fie
contestată din exterior. Î�n cazul India-Pakistan ș� i î�n timpul
Războiului Rece, legitimitatea a fost contestată din exterior (prin
excluderea reciprocă a sistemelor politice), fară a avea ca scop
T
punerea sub semnul î�ntrebării a recunoaș� terii. Există totuș� i
argumente solide pentru a ne concentra î�n mod detaliat asupra
legitimităț�ii externe, recunoaș� terea unui stat ca stat. O succesiune
O
tipică de acuzaț�ii ș� i contra-acuzaț�ii apare atunci când ameninț�ările

politice sunt transfrontaliere; vezi secț�iunea „Logica ameninț�ărilor
ș� i vulnerabilităț�ilor” din acest capitol.
N
Doar statul modern, teritorial ș� i suveran deț�ine o formă de

recunoaș� tere clară ș� i standardizată ce formează un î�ntreg sistem
internaț�ional de unităț�i egale ș� i „similare”. Dar toate unităț�ile care
interacț�ionează trebuie să atingă un anumit grad de recunoaș� tere
O
î�ntr-un sens sociologic general. Trebuie să fie acceptate ca părț�i ce

relaț�ionează î�n nume propriu – dacă este posibil ca egali, dacă este
necesar ca vasali, dar î�n mod cert nu prin părț�ile lor componente
D
(ceea ce î�nseamnă că puterea externă a ignorat sau subminat

existenț�a unităț�ii). Chiar ș� i î�n relaț�ii de inegalitate, fiecare vrea
să fie recunoscut ca vasal sau ca stăpân; dacă cineva vrea să fie
recunoscut ca stăpân sau ca egal ș� i obț�ine recunoaș� tere doar ca
vasal, atunci există o ameninț�are serioasă a securităț�ii, respectiv o

ameninț�are la adresa identităț�ii politice asumate de fiecare.
Î�n sistemul statal modern, problemele de recunoaș� tere
politică sunt î�n mod normal situaț�ii de „fie/sau”: î�n principiu statele
se recunosc sau nu unul pe altul ca egali. (Puț�inele cazuri de cvasi-
state care sunt aproape recunoscute, cum este cazul Organizaț�iei
E
pentru Eliberarea Palestinei, sunt atât de celebre exact pentru
faptul că sunt excepț�ii la regula unui sistem altminteri foarte
rigid.) Î�n lumea care a urmat decolonizării, relaț�iile internaț�ionale
AR
de inegalitate au fost norma (imperii ș� i protectorate, mandate,
colonii; suzerani ș� i vasali). Î�n Evul Mediu, de exemplu, regii
semnau tratate cu egali, dar ș� i cu superiori (î�mpăraț�i, Papa) ș� i
inferiori - proprii supuș� i sau supuș� ii altora (baroni locali sau alț�i
potentaț�i, oraș� e sau mănăstiri) (Mattingly 1955; Holzgrefe 1989).
Î�ntr-un studiu al securităț�ii medievale, varietatea mare a actorilor
SH
politici ș� i statutul acestora au complicat sectorul politic, dar î�n
sistemul nostru modern târziu, unde statele sunt î�ncă dominante,
recunoaș� terea politică este mult mai clară. Ameninț�ările vor
fi făcute î�n mod normal fie la adresa fundamentului extern al
stabilităț�ii – recunoaș� terea – sau a fundamentului intern al
stabilităț�ii – legitimitatea. Î�n al doilea caz, pot fi incluse diferite
T
probleme ideologice, dar ș� i factori legaț�i de rolul statelor ca
furnizori socio-economici; astfel, legitimitatea sa este legată de
succesul economic ș� i social.
O

N
Forma predominantă de organizare politică î�n sistemul

internaț�ional contemporan este statul teritorial, care este î�n
mod evident principalul obiect de referinț�ă din sectorul politic.
O
Alte organizaț�ii similare statelor sau paralele acestora (de

exemplu alte obiecte de referinț�ă la nivel de unitate), care pot
uneori fi considerate obiecte de referinț�ă la nivel de unitate, sunt
D
(1) cvasi-superstate emergente precum UE; (2) unele dintre

grupuri societale organizate, dar fară structură statală, discutate
î�n capitolele anterioare – triburi, minorităț�i sau clanuri – care
prezintă puternice instituț�ii politice, chiar dacă nu de felul celor
recunoscute de societatea internaț�ională (î�n acest capitol sunt
incluse doar cele care iau forme de folosire a coerciț�iei ș� i sunt
puternic instituț�ionalizate; î�n caz contrar sunt considerate doar

ca entităț�i societale); ș� i (3) miș� cări transnaț�ionale capabile să
mobilizeze loialitatea supremă a membrilor. Anumite religii
mondiale pot fi uneori incluse aici (Biserica Catolică î�n trecut,
musulmanii î�n anumite momente ca urmare a unor astfel de
apeluri, dar fără să aibă o autoritate singulară general recunoscută)
E
ș� i, mult mai evident, dar mai puț�in important, anumite secte mici
care operează î�n acest sens. Miș� cările ideologice iau de asemenea
această formă transnaț�ională, dar acest fenomen este deseori
AR
neclar, deoarece o miș� care suficient de puternică să opereze de pe
o poziţ�ie de forț�ă î�n relaț�iile internaț�ionale are o bază î�n una sau
mai multe state î�n care este la conducere (de exemplu comunismul
î�n Uniunea Sovietică). Treptat, raț�ionamentul de tip raison
d’etat, centrat pe stat, al acestei ț�ări mamă a revoluț�iei ajunge să
depăș� ească logica transnaț�ională a miș� cării ca atare (Herz 1950;
SH
Wight 1978; Der Derian 1987; capitolul 7, Armstrong 1993).
Prin solicitarea susț�inerii supreme ș� i folosirea puterii
coercitive asupra subiecț�ilor, toate aceste unităț�i vor fi capabile să
î�ndeplinească actul de securitate. Dacă vocea autoritară susț�ine
că supravieț�uirea unităț�ii este î�n joc, atunci aceasta va constitui o
invocare foarte puternică.
T
Actorii de securitizare care pot face apeluri cu privire la
supravieț�uirea acestor obiecte de referinț�ă sunt relativ bine definiţ�i
– spre deosebire de cazul altor sectoare. Statele au prin definiț�ie
O
conducători autoritari, UE are o structură instituț�ională formală

(chiar dacă foarte complexă), unităț�ile societal-politice puternice
au de obicei lideri bine identificaţ�i, iar miș� cările transnaț�ionale au
N
de obicei unii reprezentanț�i î�n locaț�ii oficiale. Totuș� i, î�n cazul celor
din urmă, pot exista „lideri” concurenţ�i, cum sunt de exemplu
Partidele Comunist Chinez ș� i cel Sovietic î�n timpul Războiului
Rece ș� i diferiț�i lideri musulmani din zilele noastre.
O
Î�n cazul unui stat, guvernul este de obicei actorul

de securitizare. Un guvern va fi deseori tentat să folosească
argumente de securitate (î�n relaț�ie cu statul) atunci când guvernul
D
î�nsuș� i se află sub ameninț�are. Aceasta situaț�ie poate fi legată

atât de ameninț�ări externe, precum ș� i de cele de natură internă.
Ameninț�ările interne sunt caracteristice statelor slabe (Buzan
1991: 99-103), definite de absenț�a unei statalităț�i clar stabilite
(Ayoob 1995: 4). Î�n state slabe, autoritatea guvernului ca atare
este contestată mai mult decât î�n statele puternice, unde cadrul
de acț�iune ș� i deci o anume legitimitate de bază sunt de obicei
acceptate. Î�n statele slabe, instituț�iile fundamentale, precum
ș� i ideologiile, sunt deseori contestate, iar violenț�a politică este
extinsă; din acest motiv, atunci când deț�inătorii puterii î�ncearcă
să facă apeluri î�n numele statului, autoritatea lor de a î�ntreprinde
E
această acț�iune va fi sistematic contestată. Mulț�i vor privi acț�iunea
guvernului ca slujind interesul propriu mai mult decât interesul
statului. (de exemplu Zair, Burma/Myanmar, Nigeria, Arabia
AR
Saudită).
Î�ntr-un stat puternic, mai ales unul liberal-democratic,
există o premisă fundamentată conform căreia guvernul
acț�ionează ca agent legitim al statului naț�ional, iar pretenț�iile sale
sunt subiect de control public ș� i pot fi contestate. De asemenea, î�n
statul puternic, se presupune î�n general că „securitatea naț�ională
SH
poate fi percepută î�n sens primar prin protejarea componentelor
statului î�n faţ�a ameninț�ării ș� i amestecului extern” (Buzan 1991:
100), la care ar trebui probabil să adaugăm „ş� i presupusele cazuri
excepţ�ionale ale activităţ�ilor interne considerate inacceptabile ş� i
periculoase de către majoritatea populaţ�iei (precum terorismul)”.
Atunci când statul acceptă o auto-limitare î�n forma domniei legii,
T
acest lucru a fost compensat de o definire mai clară a cazurilor
excepţ�ionale î�n care, din motive de securitate, guvernul urma să
fie imun (Gordon 1991:33).
O
O ultimă chestiune care trebuie discutată î�n relaţ�ie cu

obiectele de referinț�ă ş� i actorii de securitizare este problema
obiectelor de referinț�ă sistemice. Pot fi făcute referiri clare cu privire
N
la supravieţ�uirea „unităţ�ii noastre”, dar ş� i argumente structurale

de securitate î�n relaţ�ie cu instituţ�iile, structurile sau procesele
din sistemul internaţ�ional. Î�n prezent candidaţ�ii principali sunt
instituţ�iile ş� i organizaţ�iile de guvernanț�ă internaţ�ională care sunt
O
general considerate (mai ales de către elite statale ş� i elite ale

companiilor internaţ�ionale) ca o precondiţ�ie a stabilităţ�ii politice.
Î�n principiu, stabilitatea se poate referi fie la unităţ�ile participante,
D
fie la relaţ�iile dintre aceste unităţ�i (la nivel global sau regional).
Instituţ�iile colective pot stabiliza unităţ�i luate individual sau pot
contribui la stabilizarea a ceva mai amplu, cum ar fi un tipar de
interacţ�iune orizontal sau transversal care să le cuprindă pe toate.
Î�n practică, aceste două funcţ�ii sunt deseori î�mbinate

ş� i neclare. De exemplu, ASEAN s-a comportat superficial cu
privire la restrângerea conflictului dintre membrii săi ş� i la
crearea unei unităţ�i î�mpotriva ameninţ�ării comune comuniste,
dar a acţ�ionat substanț�ial pentru menţ�inerea stabilităţ�ii interne
a statelor membre (Acharya 1992). UE poate fi privită din
E
aceeaş� i perspectivă, la fel de superficială când este vorba despre
prevenirea conflictului din regiune, dar cu un subtext anti-
comunist, atât intern, cât ş� i î�n relaţ�ia cu Uniunea Sovietică. NATO
AR
ş� i Regimul Neproliferării Nucleare sunt mai evident direcţ�ionate
î�mpotriva ameninţ�ărilor internaţ�ionale. Î�n pofida orientării
aparent internaţ�ionale a Consiliului de Securitate, anumite aspecte
ale ONU sunt predominant legate de politica internă. Multe state
membre mici nu ar putea exista sau funcţ�iona fără cadrul de
susţ�inere al ONU, atât din perspectiva serviciilor diplomatice,
SH
cât ş� i a principiilor pe care le î�ntruchipează (auto-determinare,
egalitate rasială, egalitatea suveranităţ�ii) ş� i care sunt cruciale
pentru supravieţ�uirea lor politică (Jackson 1990). O posibilă zonă
gri există î�n cazul uniunilor politice care evoluează spre punctul
î�n care î�ncep să capete caracteristici similare statelor ş� i devine
neclar dacă sunt noi unităţ�i sau forme ale instituţ�iilor regionale
T
internaţ�ionale - de exemplu UE.
Aceste elemente, a ceea ce unii numesc societatea
internaţ�ională, prezintă, î�n mod normal, un grad de neclaritate,
O
î�n sensul că sunt fie instrumente pentru securitizarea statelor, fie

reprezintă scopuri de atins. De exemplu, Tratatul de Neproliferare
Nucleară poate fi î�nţ�eles ca o miş� care proprie de restricţ�ionare a
N
calităţ�ii de membru î�n clubul nuclear ş� i ca o miş� care de susţ�inere

sistemică ce are ca scop reducerea ş� anselor unui conflict nuclear.
După cum este argumentat î�n literatura referitoare la societatea
internaţ�ională, astfel de norme ş� i instituţ�ii nu sunt la bază
O
aranjamente cosmopolite î�ntre actorii lumii; ele sunt aranjamente

î�ntre state ş� i aparț�in statelor – o societate de state (Wight 1987;
Bull 1977).
D
Totuș� i, oarecum î�n contrast cu ş� coala instituţ�ionalismului,

mai americană, mai utilitariană ş� i inspirată de teoria alegerii
raţ�ionale, literatura societăţ�ii internaţ�ionale arată ș� i modul î�n care
aceste instituţ�ii implică un element de angajament. Acestea sunt
î�ntrepătrunse de teme clasice ale legii ş� i eticii internaţ�ionale, ale
politicii globale ş� i de discuţ�ii despre moralitate ş� i drept comun;

astfel, ele prezintă legitimitate nu doar prin prisma utilităț�ii î�n
relaţ�ie cu anumite calcule de interese statale, ci ş� i ca manifestări
ale obligaţ�iilor care depăş� esc statul-naţ�iune sau obligaţ�ii faţ�ă de
principii percepute ca fiind obligatorii din punct de vedere moral
(Nardin ş� i Mapel 1992; Butterfield 1965; Wight 1978; Hurrell
E
1993; Wæver î�n curs de apariţ�ie-c). Din această sursă duală de
stabilitate statală colectivă ş� i susţ�inere directă, diferite norme,
principii ş� i instituţ�ii din arena politicii internaţ�ionale câş� tigă o
AR
stabilitate ş� i o permanenţ�ă care le conferă calitatea de potenţ�iale
obiecte de referinț�ă pentru acţ�iunea de securitizare.
Ca un pas următor î�n definirea obiectelor de referinț�ă
sistemice, trebuie să ne reamintim criteriul de bază al securităț�ii.
Problema trebuie să fie o ameninţ�are de natură dramatică, care
să poată fi prezentată ca o ameninţ�are ce î�ncalcă sau distruge
SH
un principiu sau are un alt efect ireparabil datorită căruia pot fi
î�ntreprinse acţ�iuni extreme. Un caz evident este cel al principiilor
de bază ale societăţ�ii internaţ�ionale, după cum s-a văzut atunci
când Statele Unite ş� i Naţ�iunile Unite au eliberat Kuweitul ş� i au
atacat Irakul ca răspuns la violarea de către acesta din urmă a unui
principiu internaţ�ional - suveranitatea ş� i integritatea teritorială a
T
unui stat suveran recunoscut.3
Atunci când ne referim la obiecte de referinț�ă sistemice
î�n sectorul politic trebuie conş� tientizată clar distincţ�ia dintre
O
securitizare ş� i politizare. Astfel de obiecte de referinț�ă trebuie

să aibă o anumită stabilitate, să fie percepute ca piloni ai ordinii
internaţ�ionale generale ş� i să poată fi divizate î�ntr-un sens drastic
N
(nu doar gradual sau incremental). Preocupări referitoare la UE

pot fi incluse pe agenda politică. Pentru a duce la securitizare,
o problematică trebuie să urmărească formatul caracteristic
prezentat î�n capitolul 2; un anume principiu important – ş� i prin
O
asta ordinea politică internaţ�ională sau regională - trebuie să fie

supus unei ameninţ�ări existenţ�iale. Acesta este exact scenariul din
argumentaţ�ia UE conform căreia Europa are nevoie de integrare
D
pentru a evita fragmentarea (Buzan et al. 1990; Wæver 1993;

Wæver et al. 1993, capitolul 1) – un argument care a jucat un rol
foarte puternic î�n politica europeană de după 1989, precum ş� i
î�n perioada primilor ani postbelici. Atunci când este definită î�n
forma specifică securităț�ii, cauza integrării câş� tigă î�n importanț�ă,
deoarece alternativa sa este fragmentarea – un proces automat

care, prin definiţ�ie, va distruge proiectul european. Dacă „Europa”
va exista sau nu, pare o chestiune de alegere. Pentru organizaț�ie
fragmentarea devine o ameninţ�are existenţ�ială, deoarece există
riscul apariţ�iei unei evoluţ�ii ce poate să depăş� ească un anumit
punct după care nu va mai exista cale de î�ntoarcere, iar proiectul
E
Europei va fi ireversibil pierdut (Wæver 1996b). Vom reveni
asupra acestui caz î�n capitolul 9.
ONU ocupă o poziţ�ie diferită ca obiect de referinț�ă sistemic
AR
pentru securitatea politică datorită rolului central pe care î�l
deț�ine, ca depozitar al principiilor de bază ale societăţ�ii ş� i ale
dreptului internaţ�ional. Organizaț�ia reprezintă ideea existenţ�ei
unei ordini internaţ�ionale (oricât de rudimentare), un loc î�n care
principiile ş� i normele sunt î�nscrise ş� i menţ�inute ş� i garanț�ia că
aceste principii ş� i sanctitatea lor vor fi apărate dacă sunt î�ncălcate
SH
î�ntr-un mod care ameninţ�ă să le distrugă sau să le slăbească
semnificativ. Principiile care au avut acest statut s-au schimbat
de-a lungul timpului. Î�n prezent chiar foarte multe (chiar dacă nu
î�ntreaga Cartă ONU) sunt văzute drept fundamentale, eficiente ș� i
suficient de consensuale pentru a legitima acț�iunea î�n apărarea
lor, incluzând egalitatea suverană (non-intervenț�ie), drepturile
T
omului (non-genocid), echilibrul puterii (non-hegemonie), auto-
determinare (non-colonizare) ș� i egalitate rasială (anti-apartheid).
Drepturile omului î�n sens larg nu sunt consensuale, aș� a cum nu
O
este nici agenda de mediu. Neproliferarea armelor de distrugere

î�n masă ș� i a rachetelor strategice ș� i poate non-fascismul ar putea fi
aproape de obț�inerea unui statut de consens. Asta nu î�nseamnă că
N
aceste principii sunt î�ntotdeauna uniform apărate ș� i nici că fiecare

apel î�n favoarea lor va fi eficient, ci î�nseamnă doar că acestea sunt
principiile la nivel internaț�ional la care se poate face referinț�ă î�ntr-
un limbaj de securitate ș� i oferă posibilitatea de legitimare a acț�iunii
O
extraordinare sau de mobilizare a acț�iunii colective internaț�ionale

puternice (Mayall 1996; Roberts 1995-1996; Wheeler 1996).
Actorii de securitizare care operează î�n relaț�ie cu
D
obiectele de referinț�ă sistemice sunt primii dintre toate statele,

deoarece majoritatea acestor principii sunt principii ale societăț�ii
internaț�ionale – societatea statelor - ș� i sunt de cele mai multe
ori legale sau semi-legale î�n dreptul internaț�ional. Dar mass-
media importantă („factorul CNN”) joacă î�n mod evident un rol
crucial aici ș� i acest lucru este valabil ocazional pentru ONG-uri ș� i

ONGI (organizaț�ii neguvernamentale internaț�ionale). Î�n timp ce
majoritatea unităț�ilor din sectorul politic au purtători de cuvânt
bine determinaț�i comparativ cu alte sectoare, obiectele de referinț�ă
sistemice sunt de obicei mult mai predispuse spre securitizare
variabilă, spre competiț�ie î�ntre diferiț�ii actori care î�ncearcă
E
să definească securitatea pentru comunitatea internaț�ională
mai largă. Astfel de î�ncercări de definire a securităț�ii pentru o
comunitate pe care nu o reprezinț�i oficial vor fi î�n mod cert punctul
AR
central al luptei politice intense.
Un actor colectiv este î�mputernicit cu un rol formal de actor
de securitizare î�ntr-un mod similar cu guvernul unui stat. Î�n Carta
ONU (ș� i î�n interpretările ulterioare), avem o situaț�ie foarte clară cu
privire la logica funcț�iei actului discursiv de securitate. Î�n cazul î�n
care Consiliul de Securitate al ONU acț�ionează î�n conformitate cu
SH
capitolul 7 al Cartei, aceasta î�i conferă competenț�e importante. Este
capabil să î�ncalce, un principiu de altfel inviolabil, suveranitatea
statelor membre prin pronunț�area sintagmei „aceasta reprezintă
o ameninț�are la adresa păcii ș� i securităț�ii internaț�ionale”. După
cum se poate vedea prin examinarea rezoluț�iilor ș� i negocierilor
î�n relaț�ie cu diferitele războaie regionale majore ș� i crize ce au
T
declanş� at sau nu intervenț�ii autorizate de ONU, folosirea acestei
sintagme este decisivă ș� i foarte conș� tientă. Odată ce aceste cuvinte
sunt pronunț�ate (din această poziț�ie specifică) problema se
O
transformă, deoarece acum Consiliul de Securitate ș� i chiar anumiț�i

membri desemnaț�i de acesta pot face î�n mod legitim lucruri care
î�n alte situaț�ii le-ar fi interzise. Astfel, membrii mai sceptici ai
N
Consiliului de Securitate vor fi atenț�i să nu depăș� ească acest prag

(Mayall 1991, 1996; Krause 1993).
La nivelul obiectelor politice de referinț�ă sistemice aceste
acț�iuni formale de securitizare ale Consiliului de Securitate ONU
O
formează un fel de nucleu, dar nu epuizează lista posibilelor

acț�iuni de securitizare la acest nivel. Includem de asemenea cazuri
î�n care această formă nu este adoptată, dar alț�i actori reuș� esc să
D
confere o acceptare generală a faptului că un anumit principiu sau

o anumită instituț�ie este ameninț�ată ș� i din acest motiv pot acț�iona
î�n moduri care altfel le-ar fi imposibile.
Logica amenințărilor și a vulnerabilităților

Pornind de la statul suveran, care compune cea mai
mare parte a sectorului politic, putem aborda problematica
ameninț�ărilor ș� i vulnerabilităț�ilor prin argumentul că un stat este
compus din trei componente: idee, bază fizică ș� i instituț�ii (Buzan
E
1991, capitolul 2). Eliminând acele elemente care pot fi incluse î�n
alte categorii (majoritatea ameninț�ărilor făcute direct la adresa
bazei fizice trebuie să fie militare, economice sau de mediu) ne
AR
rămân ideile (mai puț�in ideile de identitate independente de
instituț�ii) ș� i instituț�iile ca atare. Totul este o chestiune de idei pe
care instituț�iile politice sunt construite. Ideile care menț�in un stat
sunt î�n mod obiș� nuit naț�ionalismul (mai ales naț�ionalismul civic,
dar uneori ș� i etno-naț�ionalismul) ș� i ideologia politică. Stabilitatea
ordinii politice poate fi ameninț�ată atacând aceste idei. Astfel
SH
de ameninț�ări pot viza structura existentă a guvernului (prin
punerea sub semnul î�ntrebării a legitimităț�ii de care dispune),
integritatea teritorială a statului (prin î�ncurajarea abandonării
identităţ�ii statale) sau existenț�a statului î�n sine (prin punerea
sub semnul î�ntrebării a dreptului la autonomie). După cum am
evidenț�iat î�n secț�iunea anterioară „Agenda securităț�ii politice”,
T
ameninț�ările politice iau fie forma sabotării legitimităț�ii, fie forma
negării recunoaș� terii (negare totală sau negare a egalităț�ii de
suveranitate).
O
Pentru state există un punct central de organizare specific

majorităț�ii acestora – suveranitatea. Ameninţ�ările existenţ�iale
la adresa statului sunt cele care î�n final implică suveranitatea,
N
deoarece suveranitatea este ceea ce defineş� te statul ca atare.

Ameninţ�ările la supravieţ�uirea statului sunt, deci, ameninţ�ări la
adresa suveranităţ�ii. Chiar ş� i î�ncălcări minore ale suveranităţ�ii
sunt ameninţ�ări, deoarece suveranitatea este un principiu care
O
presupune dreptul fundamental la auto-guvernare; astfel, acesta

este î�n pericol dacă devine parţ�ial î�n orice sens. Orice acţ�iune care
poate fi interpretată ca o î�ncălcare a suveranităţ�ii (o intervenţ�ie)
D
poate fi prezentată ca o problemă de securitate.

După cum am arătat î�n „Agenda securităț�ii politice”, actorii
externi probabil că urmăresc ceva mai puţ�in decât suveranitatea
prin acţ�iunile lor ostile, dar logica securitizării care poate să
rezulte se va concentra fără echivoc asupra suveranităţ�ii. Î�n timpul
Războiului Rece, Occidentul, î�n general, nu contesta recunoaş� terea

Uniunii Sovietice ca un stat suveran î�n sistemul internaţ�ional, ci
urmărea slăbirea legitimităţ�ii sale interne. Î�n mod similar, î�n Africa
de Sud, spre exemplu, lupta nu a urmărit schimbarea suveranităţ�ii
(ş� i î�n acest caz nici rezultatul), ci restabilirea suveranităţ�ii pe o
nouă bază politică. Totuş� i ar trebui să ne aducem aminte de modul
E
specific de analiză a securităţ�ii î�n această carte: Când devine acest
tip de acţ�iune securitizator ş� i î�n ce condiţ�ii?
Ce a susţ�inut guvernul că protejează? Nu doar propria
AR
poziţ�ie politică, ci ş� i suveranitatea î�n sensurile sale extern ş� i
intern. Aproape toate ameninţ�ările care apar (sau care pot fi
prezentate ca î�n curs de apariţ�ie) din exterior, dacă sunt catalogate
ca „ameninţ�ări” sau „probleme de securitate”, vor fi astfel puse î�n
raport cu î�ncălcarea suveranităţ�ii ş� i a conceptului î�nrudit, non-
intervenţ�ia. SH
Î�n anumite cazuri, societatea internaţ�ională este capabilă
să legitimeze intervenţ�ia prin referire la genocid, agresiune sau,
din ce î�n ce mai mult, prin simpla lipsă a „bunei guvernări”. Î�n astfel
de cazuri, o securitizare duală este î�n joc. Guvernul va protesta, î�n
mod evident, deoarece suveranitatea sa a fost î�ncălcată (nu prin
î�ncercarea de a-ş� i argumenta dreptul de practicare a genocidului,
T
ci prin invocarea dreptului de a î�ntreprinde orice este decis prin
politica internă). Pe de altă parte, societatea internaţ�ională va
acţ�iona cu referire la un anume principiu care a fost î�ncălcat; cum
O
î�ncălcarea suveranităţ�ii ş� i non-intervenţ�ia reprezintă o miş� care

extremă î�n sistemul statal modern, actorul ce intervine va trebui
să facă un apel puternic ş� i extraordinar, ceea ce de multe ori
N
î�nseamnă că acuzarea va trebui să conț�ină solide raț�ionamente de

securitate. Acţ�iunea de contra-securitizare a statului, î�mpotriva
căruia se intervine, va face referire la un principiu internaţ�ional
concret, cel mai puternic dintre ele: suveranitatea.
O
Î�n mod tipic cel care intervine va î�ncerca să nu conteste

legitimitatea entităţ�ii ca unitate. Invazia SUA î�n Panama a diferit
de invazia irakiană a Kuweitului prin aceea că doar cea din urmă
D
a avut ca scop distrugerea suveranităţ�ii statului agresat. Totuş� i

intenţ�ia nu este foarte relevantă aici. UE nu doreş� te să submineze
identităţ�ile naţ�ionale ale statelor membre, dar procesul generează
astfel de temeri (cf. capitolul 6). Î�n mod similar, guvernul asupra
căruia are loc intervenţ�ia î�n sectorul politic nu va fi satisfăcut de
discursul retoric calificat al celui care intervine ş� i va protesta

facând apel la suveranitate.
Astfel, abordarea noastră specifică a relaț�iei discurs-
comunicare indică mai degrabă spre o agendă centrată ş� i o
secvenţ�ă tipică de securitizare ş� i contra-securitizare. Î�n prima
fază, asta ar părea ciudat deoarece diferă de ceea ce î�n mod normal
E
percepem ca ameninţ�ări politice, ca rezultat al diferenţ�ei dintre o
abordare obiectivistă ş� i una de tip discurs-acț�iune. Î�n terminologia
obiectivistă (de exemplu, People, States and Fear [Buzan 1991])
AR
s-ar concluziona că statul este bazat pe un set de fundamente, ş� i
unul dintre acestea este subminat prin această acţ�iune, ş� i astfel
devine o problemă de securitate politică. Din perspectiva actului
discursiv, atenţ�ia cade asupra argumentului de securitate ş� i acest
lucru va face referire la suveranitatea statului care se securitizează.
Astfel de succesiuni pot duce la situaţ�ii politice intense.
SH
Diferite principii politice î�nalte sunt î�n joc ş� i diferiţ�i actori invocă
diferite ordini de prioritate generând î�n acelaş� i timp interpretări
controversate ale ceea ce ameninţ�ă obiectul „lor” de referinț�ă.
Spre deosebire de alte cazuri de securitizare explorate î�n această
lucrare, ne este prezentată aici o configuraț�ie î�n care securitizarea
este î�n opoziţ�ie directă cu securitatea. Î�n ambele tabere problema
T
cine are competenţ�a de a defini ameninţ�ări la adresa securităţ�ii
va fi î�n mod cert controversată – din perspectivă internaţ�ională
asta este necesar să se î�ntâmple, deoarece nu există o procedură
O
formală, iar î�n statul care î�ş�i protejează suveranitatea vor exista
forţ�e de opoziţ�ie (ș� i de multe ori o majoritate tăcută a populaţ�iei)
care susţ�in principiul apărat internaţ�ional (drepturile omului,
N
buna guvernanţ�ă, neproliferare) ş� i vor fi î�mpotriva priorităţ�ii

acordate suveranităţ�ii. Dar conform sistemului statal modern,
guvernul ca reprezentant al statului are structural opţ�iunea de
invocare a suveranităţ�ii.
O
O anumită confuzie se va produce î�n mod inevitabil î�n

relaţ�ia dintre stat ş� i guvern. Guvernul este î�n mod normal ş� i de
obicei vocea legitimă a statului. Dar guvernul poate uza de retorica
D
securităţ�ii de stat când, î�n mod clar, există o ameninţ�are la adresa

guvernului î�nsuş� i. Dacă există o ameninţ�are la adresa guvernului
(elita conducătoare ş� i ideologia acesteia), ea este o ameninţ�are la
adresa formei statale ş� i nu a statului ca atare. Totuş� i aceasta va
constitui o ameninţ�are la adresa statului dacă trebuie să î�ncalce
suveranitatea (auto-determinarea). Suveranitatea implică un

drept de decizie asupra formei politice a statului fără intervenţ�ie
externă prin forţ�ă, ceea ce î�nseamnă că, indiferent dacă această
formă este decisă prin mijloace nedemocratice – ş� i astfel nu
va reflecta auto-determinarea poporului –, vorbim de auto-
determinare î�n sensul negativ, al evitării unor decizii externe prin
E
virtutea incluziunii acesteia î�n spaţ�iul politic al statului. Astfel,
un guvern ameninţ�at din exterior va fi capabil, cu un oarecare
fundament, să invoce securitatea statului, deoarece se poate acuza
AR
î�ncălcarea suveranităţ�ii dacă structura politică este dintr-o dată
decisă sau influenţ�ată decisiv din exterior.
Deosebirea dintre statele puternice ş� i cele slabe este
foarte importantă aici, deoarece subliniază diferitele grade de
vulnerabilitate î�n faţ�a ameninţ�ărilor politice. Un stat puternic va fi,
de obicei, suficient de invulnerabil î�n sectorul politic; nu va fi divizat
SH
etnic ş� i, astfel, nici susceptibil acţ�iunii secesioniste. Guvernul său
nu va fi nici divergent faţ�ă de opiniile generale ale cetăţ�enilor ş� i
nici dependent de suprimarea opiniilor ş� i a informaţ�iei ş� i prin
urmare va fi destul de invulnerabil î�n faţ�a actorilor externi care ar
susţ�ine vocile opoziţ�iei.
Totuş� i astfel de state se pot simţ�i ameninţ�ate politic. Î�n
T
timpul Războiului Rece, Statele Unite au perceput o ameninţ�are
politică (precum ş� i militară) din partea Uniunii Sovietice din
perspectiva contestării legitimităţ�ii ş� i eficienţ�ei capitalismului
O
democratic al SUA prin existenţ�a ş� i performanţ�a rivalului comunist.

State puternice pot de asemenea să fie confruntate cu ameninţ�ări
de securitate politică provenind de la proiecte de integrare care le
N
ameninţ�ă suveranitatea (recunoaş� terea ş� i statutul lor). Acest fapt

este clar ilustrat de discursul politic din unele state membre UE
(Wæver et al. 1993, capitolul 4). Aceasta reprezintă o categorie
aparte de ameninţ�are, deoarece este, î�n mare măsură autoimpusă.
O
Statele pornesc î�ntr-un proces – din motive economice sau din

raţ�iuni de securitate regională (Buzan et al. 1990) – iar acest
proces are potenţ�ialul de a le reduce gradul de suveranitate.
D
Î�n funcţ�ie de tipul de slăbiciune definitorie, statul va fi

preocupat de diferite vulnerabilităţ�i ş� i, ca urmare, va securitiza
problematicile î�n mod diferit. Cazul etnicităţ�ii este destul de
concludent. Atunci când statul ş� i naţ�iunea nu se suprapun –
după cum este î�n general cazul – există un risc de destabilizare.
Acesta poate lua forma secesiunii dacă o parte a populaţ�iei

urmăreş� te î�nfiinţ�area unui stat separat (de exemplu, eritreenii,
populaț�ia Ibos, tibetanii), forma exproprierii de către o putere ce
pretinde includerea a ceea ce consideră ca fiind parte a populaţ�iei
sale (Coreea de Nord ş� i de Sud, China ş� i Taiwan) sau forma
iredentismului î�n care o parte a populaţ�iei sau teritoriului sunt
E
pretinse de alt stat (Kashmir, Insulele Kurile, Nagorno-Karabakh).
Î�n toate circumstanţ�ele, actorii externi sunt deja implicaţ�i; astfel,
acţ�iunea lor va fi uş� or percepută ca instigatoare pentru potenţ�ialul
AR
ameninţ�ător.
Î�n situaţ�ia diviziunilor interne pe bază ideologică, poate
exista o teamă de intervenţ�ie externă î�n arena ideologică sau
politică. Dar poate exista ș� i teama unor ameninţ�ări mai structurale,
din partea ordinii politice globale sau a societăţ�ii internaţ�ionale,
dacă acea ordine se dezvoltă î�n sensul promovării generale a unui
SH
principiu, cum ar fi democraţ�ia sau drepturile omului, care nu este
compatibil cu ordinea politică existentă î�ntr-un stat (de exemplu
reacţ�iile musulmane sau asiatice î�mpotriva drepturilor omului).
De la sfârş� itul Războiului Rece, societatea internaţ�ională a
fost caracterizată de un grad ridicat de omogenitate organizată ca
cercuri concentrice î�n jurul unui centru dominant occidental (Bull
T
ş� i Watson 1993; Buzan 1993). Î�n plus faţ�ă de cerinţ�a pentru o
economie de piaţ�ă ş� i un regim democratic, acest set hegemonic de
reguli presupune propria deschidere, dacă cineva doreş� te să devină
O
membru – inter-relaţ�ionare extinsă ş� i astfel insistenţ�ă redusă cu

privire la interpretări ale suveranităţ�ii cu implicaţ�ii largi. Tendinţ�a
este spre interpretarea suveranităţ�ii mai puţ�in ca un atribut al
N
ţ�ărilor individuale din societatea internaţ�ională ş� i mai mult ca

instrument de operare î�ntr-o relaţ�ie colectivă dintre membrii
(societatea internaţ�ională) ş� i î�ntre membri ş� i non-membri. Poţ�i
deveni membru dacă te deschizi (ceea ce î�nseamnă că defineş� ti mai
O
multe acţ�iuni ca interacţ�iuni legitime ş� i mai puţ�ine ca intervenţ�ii

ilegitime). Sau poţ�i opune rezistenţ�ă procesului, devenind astfel
un non-membru (la semiperiferie), caz î�n care poţ�i opera î�n
D
manieră tradiţ�ională, prin folosirea mai extinsă a sloganurilor de

non-intervenţ�ie ş� i suveranitate – ş� i astfel aplicând des eticheta
de securitate pentru descrierea ameninţ�ărilor la adresa statului
(Buzan ş� i Segal 1992; Wæver 1995a, 1996b). Statele non-membre
sunt expuse unei duble limitări. A devenit acceptată, ca parte a
„standardului de civilizaţ�ie” emergent, opinia conform căreia un

stat civilizat este o economie de piaţ�ă democratică. Statele trebuie
să accepte acest fapt (ş� i astfel să se deschidă centrului) sau să î�l
respingă (ş� i să fie expuse excluderii din rândurile cele mai î�nalte
ale statelor, dar ş� i să riş� te să devină un stat de mâna a doua î�n
viziunea societăţ�ii internaţ�ionale ş� i astfel mai expuse intervenţ�iei
E
centrului) (Buzan 1996).
Ameninţ�ările politice la adresa obiectelor de referinț�ă
internaţ�ională – dreptul internaţ�ional, ordinea internaţ�ională,
AR
societatea internaţ�ională – nu sunt definite î�n termeni de
suveranitate. Aceste obiecte reprezintă ordini consacrate. Î�n
această situaţ�ie pot fi ameninţ�ate prin neacceptare (de exemplu,
refuzul de a accepta Tratatul de Neproliferare Nucleară [TNN]),
î�ncălcare (Irak, Coreea de Nord ş� i TNN) ş� i contestare (China lui
Mao ş� i TNN). Unele dintre aceste ameninţ�ări, î�n special cele de
SH
contestare, au fost discutate cu referire la statele revoluţ�ionare
(Kissinger 1957; Wight 1978; Skoçpol 1979; Hallidaz 1990;
Armstrong 1993) – adică state care contestă ordinea internaţ�ională
(sau nu acceptă principiile organizatorice ale acesteia). Statul
revoluţ�ionar este o putere a cărei cooperare este necesară pentru
o ordine internaţ�ională stabilă; este o putere importantă care nu
T
acceptă ordinea internaţ�ională prin prezentarea principiului său
alternativ (sau putere î�n esenţ�ă) ca o viziune concurentă pentru
sistem. Dar statul revoluţ�ionar nu reprezintă î�ntreaga poveste.
O
Î�n anumite situaţ�ii, o putere mică, care nu este percepută ca o

provocare sistemică î�n sine poate fi văzută ca o ameninţ�are la
adresa unuia sau a mai multor principii politice; printre exemple
N
se numără Irakul (la adresa auto-determinării ş� i neproliferării),

Iranul (la adresa non-intervenţ�iei ş� i neproliferării), Serbia (sârbii)
(la adresa egalităţ�ii etnice ş� i drepturile omului) ş� i Africa de Sud î�n
perioada apartheid-ului (la adresa egalităţ�ii rasiale). Neacceptarea,
O
î�ncălcarea ş� i contestările generează de multe ori logica de

securitate distinctă a teoriilor efectului de domino: „Această
problemă aparent limitată ş� i locală este una generală deoarece va
D
determina precedente ce definesc comportamente viitoare. Eş� ecul

nostru aici î�i va î�ncuraja pe alţ�ii să prezinte contestări agresive la
adresa ordinii internaţ�ionale”.
Din perspectiva securităț�ii internaț�ionale, sectorul politic
prin definiţ�ie nu este capabil să identifice tendinţ�e, iar problema
decisivă va fi echilibrul dintre dinamicile unitate-unitate ş� i
acţ�iunile orientate spre obiecte de referinț�ă sistemice – adică
E
o dezbatere cu privire la un rol crescut pentru ONU, principiile
regionale sau ambele. Dimensiunea regională (după cum a reieș� it
î�n capitolele militar ş� i societal) nu este evidentă î�n acest sector (ş� i
AR
nu este nici î�n sectoarele economic ş� i de mediu). Î�n primul rând,
nu există î�ntr-o regiune o distribuţ�ie sistemică a dinamicilor de
securitate de un singur fel ş� i de un alt fel î�ntr-o altă regiune; î�n
schimb, anumite tipuri de bază se combină unele cu altele. Î�n al
doilea rând, nu este clar de la bun î�nceput dacă nivelul regional
poate fi punctul de pornire, deoarece există dinamici puternice ş� i
la alte nivele.
SH
Cazul tradiţ�ional al securităţ�ii politice presupune un stat
care face apeluri la suveranitate, î�ncercând să î�nlăture anumite
ameninţ�ări din partea altui actor, de obicei extern, cum ar fi un
alt stat, dar care de multe ori se combină cu o ameninţ�are internă.
Î�n cadrul acestei categorii extinse ar fi benefic să dispunem de o
T
subdiviziune aparte, pentru a clarifica pe ce tip de ameninţ�are este
acţ�iunea de securitate centrată, ş� i astfel, ce tip de interacţ�iuni de
securitate sunt iniţ�iate.
O
După cum am susţ�inut anterior, statele pot fi î�mpărţ�ite î�n

funcţ�ie de sursa lor de vulnerabilitate (o discordanţ�ă stat-naţ�iune
sau ideologie politică); pentru anumite tipuri de ameninţ�ări putem
N
distinge î�ntre ameninţ�ări intenţ�ionate ş� i ameninţ�ări cauzate

inerent de structura de organizare ş� i legitimare a principiilor
pentru unităţ�i diferite (distincţ�ia stat slab-puternic nu sugerează
fenomene diferite ş� i nu constituie variaţ�ie sistemică î�n acest caz). Î�n
O
final, depăş� ind cazurile unitate-unitate pure, este posibil ca sursa

ameninţ�ării să o reprezinte tendinţ�ele sistemice sau principiile
organizatoare. Î�nainte de a trece la alte cazuri decât statele (obiecte
D
de referinț�ă sistemice, precum ş� i alte unităţ�i), vom examina aceste

tipuri diferite de situaţ�ii ale statelor, desluş� ind pentru fiecare
caz dinamicile lor regionalizatoare ş� i non-regionalizatoare ş� i
localizarea lor geografică – sunt ele caracteristice pentru anumite
regiuni ş� i absente î�n altele?
1. Ameninţ�ări intenţ�ionate la adresa statelor (slabe) având

la bază discordanţ�a stat-naţ�iune. Deoarece statul ş� i
naţ�iunea nu se suprapun, un alt actor – din interiorul
statului sau din proximitatea acestuia – ar putea să
ridice pretenţ�ii secesioniste sau iredentiste. Există multe
E
exemple posibile: Ungaria contra României, Rusia contra
Ucrainei, Somalia contra vecinilor săi, kurzii ameninţ�ând
Irakul ş� i Turcia. Acest tip de ameninţ�are este prezentă î�n
AR
aproape toate regiunile din lume (Prescott 1987). Este
endemică î�n Europa de Est, iar Belgia ş� i probabil Regatul
Unit sunt exemple din Europa de Vest. Î�n Orientul Mijlociu
acest tip de ameninţ�are este relevant pentru palestinieni,
kurzi, arabii din Iran ş� i ş� iiţ�ii din Irak ş� i statele Golfului.
Î�n Africa multe state sunt slabe din această perspectivă,
SH
dar această situaţ�ie creează î�n mare parte probleme
de securitate internă de natură societală; rareori (de
exemplu populaț�ia Ibos, eritreeni) este contestat statul
î�n sine, î�n mod deschis prin pretenţ�ii de retrasare a
graniţ�elor (chiar dacă situaţ�ia s-ar putea uş� or schimba
pe viitor). Î�n Asia cele mai importante astfel de cazuri
T
sunt Tibet-China ş� i Kashmir, tamilii din Sri Lanka, diferite
grupuri din India, naţ�iuni auto-proclamate din China ş� i
versiunea inversă (cu o naţ�iune care este cuprinsă î�n
O
mai multe state) î�n cazul coreean. Există puţ�ine exemple

î�n America de Nord, cel mai relevant fiind miș� carea
secesionistă din Quebec.
N
Majoritatea cazurilor concrete au de asemenea

dimensiuni societale ş� i sunt discutate mai detaliu î�n
capitolul dedicat acelui sector. Î�n sectorul politic suntem
preocupaţ�i î�n principal de tipul de ameninţ�are î�n
O
sensul efectelor asupra stabilităţ�ii struturilor statale ş� i

subminarea ideologiilor naţ�ional-statale sau statale. De
obicei aceste controverse generează conflicte bilaterale
D
sau trilaterale ş� i î�n mod frecvent aduc î�n relaţ�ie diferite

sectoare – societal, politic ş� i deseori militar. Acestea
constituie o parte majoră a problemelor de securitate
internaţ�ională.
2. Ameninţ�ări intenţ�ionale la adresa statelor (slabe) pe

considerente politic-ideologice. Î�n acest caz ideologia pe
care se fundamentează regimul nu este larg acceptată.
Ameninţ�ări pe acest considerent pot fi adresate
statului, iar regimul susţ�ine că acestea sunt probleme
de securitate. Exemple sunt Coreea de Nord ş� i de Sud
E
ş� i Statele Unite î�mpotriva Cubei. Chiar dacă această
categorie poate fi considerată ca î�nglobând ceea ce timp
de 40 de ani a fost conflictul major din cadrul sistemului
AR
– Războiul Rece (care avea de asemenea element de
tipul 4) – ea apare mult mai rar î�n sistemul ulterior
î�ncheierii Războiului Rece. Acele cazuri existente se
potrivesc de multe ori cu tipul 1, cum este cazul Coreei,
unde factorul naţ�ional este activ; tipul 3, cum este
cazul Războiului Rece ş� i India-Pakistan; sau tipul 6,
SH
unde tendinţ�a generală a principiilor legitiminate ale
sistemului este î�n contradicţ�ie cu principiile unui stat
anume. Este interesant să descoperim cum rareori actori
externi contestă direct legitimitatea unor regimuri,
chiar dacă disensiunile interne ş� i slăbiciunea politico-
ideologică sunt principalele probleme ale regimurilor,
T
ş� i î�n acelaş� i timp este mult mai des î�ntâlnită situaţ�ia î�n
care regimurile slabe vor arunca vina pentru protestele
interne pe interferenț�e externe. Un astfel de caz a fost
O
poziţ�ia statelor arabe faţ�ă de Israel, dar ş� i această situaţ�ie

este acum î�n schimbare. Această situaţ�ie surprinzătoare
oferă sprijin pentru influenţ�a continuă a principiului
N
suveranităţ�ii ş� i a non-intervenţ�iei: contestarea unui

regim î�n sine este problematică. Fie se ajunge î�n conflict
direct cu ţ�ara î�n cauză, fie societatea internaţ�ională va fi
chemată să constate î�ncălcarea mai multor principii de
O
bază (de exemplu non-apartheid, genocid) sau trebuie

să se abţ�ină de la miş� cări majore î�mpotriva legitimităţ�ii
regimului ş� i a statului.
D
3. Ameninţ�ări unitare neintenț�ionate la adresa statelor-

naţ�iune vulnerabile. Ameninţ�ările neintenţ�ionate
trebuie grupate î�n două categorii. Ameninţ�ările singulare
neintenţ�ionate nu prezintă interes pentru noi. Totuş� i,
ameninţ�ările inevitabile, fără ieș� ire, inadvertente apar
când două sau mai multe state sunt blocate î�ntr-un conflict
de securitate din cauza unor principii organizatorice
incompatibile. Î�n acest caz, putem evidenţ�ia distincţ�ia
dintre statul-naţ�iune ş� i vulnerabilităţ�ile politico-
ideologice pentru a observa o eventuală variaţ�ie
sistemică rezultată.
E
Ameninţ�ările inadvertente care au la bază o discordanţ�ă
stat-naţ�iune pot fi ilustrate prin cazul Estoniei ş� i al Rusiei,
unde definiţ�ia ,,estoniană” a Estoniei este percepută ca
AR
o ameninţ�are pentru ruş� ii din Estonia (prin urmare ş� i
î�n politica rusă); î�n acelaş� i timp o Rusie definită î�ntr-o
anumită manieră este prin definiţ�ie o ameninţ�are la adresa
Estoniei. O Croaţ�ie definită pe considerente teritoriale
(graniţ�ele fostei părţ�i componente a Iugoslaviei) ş� i o
SH
Serbie definită pe baze etnice (naţ�iunea sârbilor) sunt de
asemenea dificil de reconciliat (Wiberg 1993). Astfel de
dileme de securitate pot fi soluţ�ionate doar prin procese
ce implică auto-reflecţ�ie critică a părţ�ilor implicate cu
privire la propria identitate ş� i conceptul de statalitate.
Î�n centrul acestei dileme de securitate este lupta politică
din fiecare societate pentru modul de definire a statului
T
ş� i a naţ�iunii.
Astfel de cazuri pot fi identificate î�n aceleaş� i regiuni ca
O
tipurile 1. Î�n principiu implică aceiaş� i factori; sunt mai

exact o versiune particulară mai negativă.
4. Ameninţ�ări neintenţ�ionate la adresa statelor pe
N
baze politico-ideologice. Acest tip de constelaț�ie de

ameninţ�ări poate fi ilustrat de Războiul Rece, după cum
am menţ�ionat anterior. Cel mai clar exemplu rămâne,
î�nsă, cel al conflictului India-Pakistan, care are la bază
O
idei statale concurente – principii politice de legitimare

diferite care sunt nu doar că se exclud reciproc, dar sunt
fiecare inevitabil originea celuilalt. Pakistanul are ca
D
fundament exclusivitatea religioasă, î�n timp ce India este

un stat-continent, un stat inclusiv, capabil să acomodeze
diferenţ�ele etnice ş� i religioase – incluzându-i astfel ş� i pe
musulmani. (Fără a exagera accentul pus pe principii
abstracte: dacă India ş� i-ar schimba auto-definiţ�ia
acordată naţ�ionalismului hindu, asta ar rezolva î�ntr-o
oarecare manieră problema legată de Pakistan; î�nsă

pentru că î�n practică acea situaţ�ie ar genera un număr de
conflicte locale î�ntre grupări religioase ş� i etnice î�n care ar
fi inclusă ş� i problema India-Pakistan, o astfel de situaţ�ie
este puț�in probabil să fie o soluţ�ie a dilemei regionale de
securitate.) Relaţ�ia dintre Israel ş� i Organizaţ�ia pentru
E
Eliberarea Palestinei a fost un alt caz (chiar dacă include
ș� i elemente de tipul 3) î�n care pentru mult timp auto-
definirea fiecărui grup includea negarea posibilităţ�ii de
AR
existenţ�ă a celuilalt (sau mai degrabă, a celuilalt ca ceea
ce se dorea a fi el). Modul î�n care acest complex conflictual
a fost modificat este probabil instructiv pentru acest tip
de conflict: este posibilă transferarea conflictului î�n afara
spaţ�iului „niciun compromis posibil” apelând la procese
care vizează nucleul identităţ�ii politice ş� i care din acest
SH
motiv capătă intensitate politică maximă î�n cadrul
fiecăruia.
Conflicte de acest tip nu sunt des î�ntâlnite. Atunci când
apar, ele sunt puternice ş� i deseori de durată, î�nsă nu
constituie forma tipică a conflictului politic de securitate.
5. Securitatea î�mpotriva integrării regionale supranaţ�io-
T
nale. Această categorie nu are menirea de a distinge î�ntre
regional ş� i global, dar există o deosebire î�ntre principii
O
ş� i organizare – î�ntre principiile politice sistemice

discutate î�n „Logica ameninţ�ărilor ş� i vulnerabilităţ�ilor”
din acest capitol ş� i la tipurile 5 ş� i 6 ş� i organizaţ�iile care
N
î�ncearcă să preia o gamă largă din funcţ�iile statului la o

scară regională. Principiile sunt relevante, î�n principal,
la nivel global, dar ş� i la nivel regional; organizarea
politică supranaţ�ională este relevantă mai ales la nivel
O
regional, ş� i doar î�n cazul UE o astfel de organizare

devine ameninţ�ătoare pentru suveranitatea statelor. Alte
exemple decât UE care ameninț�ă suveranitatea statelor
membre ar putea fi pan-arabismul î�n zilele de glorie ş� i,
D
poate pe viitor, CSI.

De fiecare dată când formaţ�iunea regională capătă
o calitate atât de solidă, discuţ�ia poate fi inversată:
Formaţ�iunea integratoare supranaţ�ională, regională,
poate avea propriul discurs de securitate î�n care statele
membre ş� i naţ�iunile se pot număra printre ameninţ�ări

atunci când reacţ�ionează î�mpotriva integrării – de
exemplu, ca urmare a temerii lor faţ�ă de forma de
organizare integratoare. Î�n cazul UE chiar principiul
integrării (negarea fragmentării bazate pe state) pare
să fie echivalentul suveranităţ�ii, principiul care poate fi
E
atacat; dacă este î�ncălcat î�ntr-un anumit moment, poate
deveni o ameninț�are din interior (ducând la fragmentare
ş� i la apariț�ia unei balanț�e de putere) ş� i aceasta constituie,
AR
astfel, o ameninţ�are existenţ�ială (Wæver 1996b; capitolul
8 din prezenta lucrare).
6. Ameninț�ări principiale sistemice la adresa statelor care
sunt vulnerabile din cauza unei discordanţ�e stat-naţ�iune.
Un exemplu istoric pentru acest tip de ameninţ�are este
SH
cazul Austriei (ş� i Austro-Ungaria) raportat la miş� carea
naţ�ionalistă a secolului din secolul al XIX-lea; pentru un
timp acest caz părea să fie relevant doar din perspectivă
istorică. Suntem, totuş� i, din nou expuş� i la un val general
de auto-determinare, la o gândire de tipul „fiecare
naţ�iune un stat” – o nouă primăvară a popoarelor – ş� i
toate statele multinaţ�ionale ş� i cele care nu corespund
T
unei singure naţ�iuni au motive temeinice de î�ngrijorare.
7. Ameninţ�ări structurale (sistemice) la adresa statelor
O
(slabe) pe baze politico-ideologice. Î�n acest caz sistemul

politic al unui stat este atacat nu de un alt stat, ci de o
evoluţ�ie generală a societăţ�ii internaţ�ionale pe principii
N
care sunt incompatibile cu cele ale statului. Exemplul

clasic, acum rezolvat, a fost cel al apartheidului din Africa
de Sud. Cele mai importante cazuri contemporane, î�n
care acţ�iuni de securitate sunt luate î�mpotriva unei astfel
O
de ameninţ�ări, sunt î�n Asia de Est ş� i î�n Orientul Mijlociu

– valori „asiatice” ş� i suveranitate naţ�ională apărate
î�mpotriva unui presupus universalism occidental (China,
Singapore, Malaezia) ş� i valori islamice poziţ�ionate similar
D
î�n defensivă, nu doar faţ�ă de cultura occidentală, ci ş� i faţ�ă

de ceea ce este perceput ca o î�ncercare occidentală de
organizare a sistemului internaţ�ional pe principii proprii.
Acestea sunt cele ş� apte forme diferite de ameninţ�ări la
adresa statelor, principala unitate a acestui sector. Am
evidenţ�iat celelalte două categorii majore: alţ�i candidaţ�i

la nivel de unitate, î�n special miş� cările transnaţ�ionale ş� i
principii ş� i instituţ�ii politice sistemice.
8. Ameninţ�ări la adresa miş� cărilor transnaţ�ionale care cer
loialitate supremă din partea membrilor lor. Nicio miş� care
de anvergură de acest tip nu este foarte eficientă î�n ziua
E
de azi; astfel, toate pot fi percepute (î�n măsura î�n care se
califică ca obiecte de referinț�ă î�n sectorul politic) ca fiind
confruntate cu probleme severe de securitate, ameninţ�ate
AR
de statele suverane care î�ncearcă să pretindă loialitatea
supremă din partea subiecţ�ilor. Miş� carea comunistă este
puţ�in relevantă î�n acest caz ş� i nu a constituit un factor
pentru mult timp – unii ar afirma că î�ncă din anii 1920
ş� i 1930, când a devenit de facto o organizaţ�ie sovietică
SH
centralizată. Alţ�ii ar afirma că miş� carea nu a mai fost un
factor de la ruptura sino-sovietică. Dacă ne referim, î�nsă,
la modul î�n care membrii din alte ţ�ări ş� i-au manifestat
loialitatea faţ�ă de o miş� care transnaţ�ională, atunci putem
afirma că miş� carea comunistă a fost o realitate până la
finele anilor ‘80. Miş� carea a fost uneori percepută cu
frică de state (dar frica aceasta era de cele mai multe
T
ori suprapusă cu teama de Uniunea Sovietică, ş� i, astfel,
nu constituie o categorie aparte) ş� i miş� carea î�nsăş� i
acţ�iona î�n relaţ�ie cu ceea ce percepea ca ameninţ�ări. Î�n
O
zilele noastre nicio miş� care politică transnaţ�ională de

acest calibru nu poate fi identificată, poate doar unele
religioase, cu Islamul drept cel mai important exponent.
N
9. Ameninţ�ări la adresa societăţ�ii, ordinii ş� i dreptului

internaţ�ional. Cel mai evident exemplu recent pentru
acest tip este invazia irakiană a Kuweitului, dar este atât
O
de evidentă ş� i supra-utilizată (incluzând propria noastră

analiză anterioară î�n acest capitol) ş� i probabil că acum
percepută de mulţ�i ca excepţ�ia de la regulă (nicio acţ�iune
rapidă ş� i determinantă nu a avut loc î�n cazurile din
D
Bosnia ş� i Rwanda) î�ncât nu mai este foarte instructivă.

Un exemplu alternativ l-ar putea constitui episodul
Coreea de Nord – neproliferare – SUA. Logica generală a
acestor acţ�iuni de securitate a fost detaliată î�n secţ�iunea
anterioară. O forţ�ă externă, Statele Unite, face referire
la anumite principii generale ş� i atrage atenţ�ia asupra

unor ameninţ�ări la adresa stabilităţ�ii internaţ�ionale;
prin aceste acţ�iuni î�ncearcă să mobilizeze pe alţ�ii î�n
susţ�inerea de măsuri î�mpotriva Coreei de Nord. Î�n cazul
de faţ�ă (spre deosebire de Irak) Statele Unite se folosesc
de securitate î�n mare parte pentru a-ş� i legitima propriile
E
acţ�iuni. Coreea de Nord vede aceste acţ�iuni ca intervenţ�ii
î�n afacerile interne ş� i î�ncălcări ale suveranităţ�ii, deoarece
este opţ�iunea suverană a statelor de a părăsi sau nu
AR
un tratat internaţ�ional precum TNP. Referindu-se la
principiile internaţ�ionale emergente ale neproliferării ş� i
liberalizării, Statele Unite pretind un drept de a exercita
presiuni asupra Coreei de Nord, atât pentru a se deschide
î�n faţ�a unor inspecţ�ii ample mai mult decât alte state, cât
ş� i pentru a rămâne integrată î�n regimul TNP. Pornind de
SH
la această securitizare a principiilor internaţ�ionale (care
a fost convingătoare pentru că a coincis cu conferinţ�a
de revizuire a tratatului), Statele Unite mai pot face
ameninţ�ări oficiale (nu foarte relevante) referitoare la
sancţ�iuni economice ş� i, neoficial, ameninţ�ări mai drastice
(sau zvonuri) referitoare la atacuri militare punctuale.
T
Sunt aceste nouă tipuri de ameninţ�ări predominant locale,

regionale sau globale? Ele nu sunt, aproape niciodată, locale î�n
O
sensul de intra-statale (după cum vedem, de exemplu, î�n sectorul

de mediu). Dar ele sunt frecvent mai puţ�in decât regionale – mai
precis bilaterale. Puţ�ine sunt unilaterale-globale î�n sensul unui
N
stat care î�ncearcă să se apere î�mpotriva unei tendinţ�e sau unui

principiu internaţ�ional. Clar dominante sunt î�nsă relaţ�iile dintre
două sau mai multe state. Este acest fapt contrar perspectivei
regionale (adică este prea nesemnificativ sau subregional)? Nu,
O
regiunile se compun din reţ�ele de ameninţ�ări unitate-unitate;

complexele mici pot forma primii paş� i către formaţ�iuni mai mari.
Î�ntrebarea este, astfel, dacă aceste ameninţ�ări se leagă de
D
obicei pentru a genera lanţ�uri sau reţ�ele de complexe de conflict

regional? Nu atât de mult precum este cazul î�n sectorul militar,
unde mijloacele (puterea) sunt î�n general mai uş� or interș� anjabile:
Dacă A î�l ameninţ�ă pe B, iar C – slăbit de conflictul său cu D – este
de asemenea intimidat de A, C poate veni î�n ajutorul lui B prin
generarea unei ameninţ�ări suplimentare pentru A, probabil

prin solicitarea sprijinului din partea aliatului său E. Această
schemă este posibilă, deoarece puterea militară este relativ uş� or
de cumulat, de calculat ş� i de transferat. Puterea lui C o poate
suplimenta pe cea a lui B, ş� i astfel să contrabalanseze pe A. Rareori
se î�ntâmplă aș� a î�n sectorul politic. Reacţ�iile î�n lanţ� nu au loc la
E
nivelul puterii, chiar dacă pot avea loc la nivel de principii. Dacă
A î�l ameninţ�ă pe B prin î�ncălcarea principiului non-intervenţ�iei
(de exemplu sprijinirea secesioniş� tilor), asta va fi de mare interes
AR
pentru C, care are la rândul său o minoritate numeroasă ş� i astfel
susţ�ine protestul lui B î�mpotriva lui A.
Principalele legături î�n acest sector par să fie î�n termeni de
principii mai degrabă decât de putere. Principiile se răspândesc
mai uş� or decât puterea (militară). Dar principiile au ocazional
o componentă regională: aceasta include un comportament
SH
inacceptabil î�n Europa, Carta africană a drepturilor omului,
conceptul asiatic de valori, implicarea inacceptabilă a unui actor
dinafara emisferei î�n Americi ş� i aş� a mai departe. Î�n acelaş� i timp, la
nivelul principiilor există o componentă globală foarte puternică
– societatea internaţ�ională. Echilibrul dintre principiile regionale
ş� i cele globale variază de la o regiune la alta. Î�n toate cazurile
T
nivelul global este, dintr-un anumit punct de vedere, cel mai
important, deoarece cea mai mare parte a dreptului internaţ�ional
ş� i cvasi-dreptul ONU este generat pentru î�ntregul sistem. Dar
O
dacă elementele cele mai operative ş� i controversate capătă o

dimensiune regională distinctă, nivelul regional continuă să fie cel
mai puternic obiect de referinț�ă î�ntr-o circumstanţ�ă politică dată.
N
Astfel, până la urmă devine posibilă analizarea sintetică

a diferitelor regiuni, odată ce î�ntrebarea este clarificată. Există
complexe regionale importante de principii, î�ncălcări, temeri,
campanii de susţ�inere sau altele asemenea? Pentru Europa da,
O
Africa da, Asia nu prea, doar „valori asiatice emergente”. Pentru

America de Nord nu, doar unele reglementări ale Organizaţ�iei
Statelor Americane (OSA) care sunt apropiate celor ale ONU,
D
rezumându-se î�n general la reguli universale, plus non-intervenţ�ia

pentru state dinafara emisferei. Pentru America Latină nu, cu
excepţ�ia celor pentru America de Nord. Astfel, pentru î�ntreaga
Americă, doar câteva. Pentru Orientul Mijlociu, da.
Rezumat
Există multe complexe bilaterale de securitate politică
ş� i uneori ele se reunesc î�n tipare regionale. Principiile care stau
la baza acestei legături sunt atât globale, cât ş� i regionale: astfel,
anumite acţ�iuni de securitate – cum ar fi intervenţ�iile majore
E
ale ONU – au la origine teorii ale efectului de domino global ş� i
generează legături trans-regionale. Î�nsă principalele dinamici
ale acestui sector operează la nivele care variază de la bilateral
AR
la regional, cu diferite complexe mai restrânse care de obicei ar
fi î�nregistrate ca subcomplexe î�n alte sectoare, mai ales î�n cel
militar. Dacă ar exista doar acest sector, aceste dinamici ar rămâne
la nivel bilateral sau sub forma micro-complexelor. Dar având î�n
vedere interacţ�iunea dintre sectoare, astfel de dinamici au devenit
î�nlănţ�uite î�n complexe mai extinse, care rareori se î�ntrepătrund sau
SH
care alteori complică lucrurile; luate individual, ele nu generează
complexe atât de extinse. De exemplu, disputele teritoriale (Sabah)
dintre Malaezia ş� i Filipine au mobilizat treptat alte state ASEAN,
î�n primul rând pentru că ameninţ�au slăbirea ASEAN î�n sine ş� i, î�n
al doilea rând, pentru că dispute similare au loc î�n regiune, iar
din această cauză alte state au opinii cu privire la modul î�n care
T
disputele dintre Malaezia ș� i Filipine ar trebui rezolvate.
Î�n general probleme care î�n mod normal sunt bilaterale
sau trilaterale devin regionalizate din cauză că alţ�i actori care
O
î�mpărtăş� esc acelaş� i regim de principii vor lua poziţ�ie datorită

interesului cu privire la rezultatul competiţ�iei sau efectului asupra
acelor principii. Î�n cazul evenimentelor extrem de vizibile ş� i care
N
impun reguli (precum Irak – Kuweit), conflictul poate deveni

global ş� i poate atrage multe state, dar reţ�elele de principii au o
densitate la nivelul regional, care ridică de multe ori conflicte
locale la acest nivel.
O
D
Note
1. Conform lui Max Weber, o unitate politică este definită
prin relaţ�ia sa cu privire la un instrument specific –
violenţ�a organizată (1972 [1922]: 30). Statul este definit
ca o astfel de formă de organizare, una care „pe un
E
teritoriu specific... deț�ine (cu succes) monopolul asupra
violenţ�ei politice legitime” (Weber 1972 [1922]: 822,
traducere proprie, parantezele aparţ�in lui Weber). Statul
AR
este o formă specială de Herrschaftsverhältnis pentru
care legitimitatea obţ�inută este cea mai remarcabilă.
Astfel, accentul se plasează pe modul î�n care relaţ�ii, de
altfel fluide, devin instituţ�ionalizate ş� i prin modul î�n care
autoritatea ia fiinţ�ă. Spre deosebire, pentru autori precum
Ernesto Laclau ş� i Claude Lefort politicul este aproape
SH
contrariul. Politizarea presupune deschiderea relaţ�iilor
î�nchistate, iar politicul este opus socialului, atunci când
acesta din urmă se referă la practicile sedimentate ca
moduri de existenţ�ă ş� i acţ�iune „naturale”, nereflectate,
ce pot fi translatate î�n sfera alegerii ş� i contestării prin
politizare. Odată ce o practică politică are succes î�n
T
stabilirea a ceva „fix” ea nu mai este politică – ş� i practica
politică va fi cea care modifică această ordine, cea care
dislocă substratul său discursiv (Laclau 1990: 68).
O
2. Î�n cadrul acestei a treia axe, „influenț�a” î�nclină puţ�in

spre partea weberiană cu accentul său pus pe guvernare,
dar este puţ�in mai deschisă ca rezultat ş� i accentuează
N
î�ncercarea mai mult decât este î�n mod normal atribuit

lui Weber (chiar dacă lui Weber î�i plăceau substantivele
gerunziale – substantive derivate din verbe – deci
transformarea î�n activitate, proces, ş� i î�ncercarea este la
O
urma urmei weberiană). Vrem să reţ�inem caracteristica

weberiană pentru „politica” din sectorul politic, î�n timp
de „politizarea” va face referire la sensul lui Laclau. Î�n
D
acest sens vom folosi termenul „politic” pentru a descrie

ordinile ş� i aranjamentele î�ncercate ş� i î�n parte reuș� ite
de oameni referitor la organizarea puterii politice,
„transformarea comportamentului uman cu scopul de a
guverna grupuri numeroase de oameni”.
3. Principiile, mult mai probabil decât valorile, vor putea să

fie obiecte de referinț�ă pentru acţ�iunea de securitizare,
deoarece principiile pot să fie î�ncălcate ş� i cazuri minore
pot fi prezentate ca având o importanţ�ă majoră pentru
că ameninţ�ă un principiu. Cazurile care î�ncalcă valori vor
fi de obicei graduale - mai mult sau mai puţ�in – ş� i din
E
acest motiv mai greu de securitizat. Dacă valorile sunt
folosite drept concept central al teoriei de securitate, ne
vom găsi mai degrabă pe calea agregării, individualizării,
AR
care mai probabil că securitizează pe o scară mai largă,
deoarece majoritatea lucrurilor pe care indivizii le
valorizează sunt „ameninţ�ate” î�n diverse moduri. Prin
accentuarea principiilor, păstrăm o concepţ�ie î�n care
obiectele referente pot fi poziţ�ionate ca ameninţ�ate
existenţ�ial; supravieţ�uirea lor este î�n joc, î�n opinia
SH
actorilor de securitizare. Valorile indică gradualism,
securitate individuală ş� i expansiunea nesfârş� ită a
securitizării; principiile î�nclină spre sintagma sau-sau,
spre o constituţ�ie intersubiectivă ş� i spre o agendă de
securitate mai restrânsă.
T
O
N
O
D
D
O
N
O
T
SH
AR
E
CAPITOLUL 8
E
AR
CUM SUNT SINTETIZATE SECTOARELE
SH
Lucrarea People, State and Fear (Buzan 1991) a generat
concluzii evidente cu privire la importanţ�a complexelor de
T
securitate regionale din sectoarele militar ş� i politic. Aceste
complexe au relevat o coerenţ�ă teritorială puternică. Cu alte
O
cuvinte, nivelul regional este una dintre locaţ�iile principale î�n care
găsim sursele explicative ş� i rezultatele dinamicii de securitate
tradiţ�ionale. Generează complexe de securitate regionale coerente
securitizarea legată de obiecte de referinț�ă din alte sectoare? Dacă
N
da, sunt aceste regiuni identice cu cele militaro-politice?

Din cauza caracterului polemic al argumentelor, este
dificilă evaluarea tendinţ�elor generale dintre nivelele local,
regional ş� i global. Devine foarte uş� or de oferit contraargumente
O
de î�ndată ce se pune prea mult accent pe localizare, regionalizare

sau globalizare. Dacă, de exemplu, cineva subliniază creş� terea
regionalizării din perspectivă economică a formaţ�iunilor de tip
D
bloc regional (UE, NAFTA sau APEC), altcineva poate contracara

această opinie prin indicarea globalizării î�n termenii capacităţ�ii
de interacţ�iune (de exemplu, costuri de transport reduse, capital
internaţ�ional) sau a regimurilor globale (regulile impuse de FMI,
OMC, Banca Mondială sau G7). Dacă se pune accent pe structura
globală putem sublinia uş� or importanţ�a economiilor regionale

sau chiar naţ�ionale. Î�n prima parte a acestui capitol vom î�ncerca
să ieş� im din această dilemă prin descompunerea î�ntrebării,
sintetizând analiza realizată î�n capitolele anterioare, sector cu
sector.
Una dintre premisele studiului nostru este că operăm î�ntr-
E
un sistem internaţ�ional care este global. Aparent este de aş� teptat
ca argumentele lumii, tot mai mici, ş� i ale globalizării să determine
eliminarea din politică a factorului teritorial. Revoluţ�ia capacităţ�ii
AR
de interacţ�iune – inclusiv rachetele balistice intercontinentale
(RBIC) ş� i avioanele cu reacţ�ie, sateliţ�ii ş� i dezvoltarea spaţ�iului
cibernetic – a erodat importanţ�a distanţ�ei. Regimurile globale
î�n schimbare caracterizează perioade din ceea ce se numeş� te pe
drept istorie mondială: epocile imperialismului, războiul mondial,
decolonizarea, bipolarizarea ş� i interdependenţ�a globală.
SH
Î�n ciuda aparentului marş� triumfal al globalizării,
concluziile din capitolele noastre sectoriale sugerează că aceasta
este doar o latură a problematicii. Capacitatea de a călători pe
tot î�ntinsul lumii nu î�nseamnă că toată lumea face acest lucru.
Consolidarea nivelului global nu anulează complet celelalte nivele.
Tom Nierop (1994, 1995) a remarcat pe bună dreptate, că î�nsăş� i
T
majoritatea oamenilor care au inventat ş� i au creat spaţ�iul virtual
trăiesc î�n acelaş� i loc – Silicon Valley. Î�n pofida structurii globale
generale, există diferenţ�e regionale care sunt prea importante
O
pentru a fi neglijate. Diferite reguli ale jocului se aplică î�n diverse

subsisteme. Î�n fiecare dintre sectoare, variază puternic de la o
regiune la alta mâinile invizibile, tipurile de anarhie ş� i regimurile
N
internaţ�ionale care condiţ�ionează limitele pentru cooperare ş� i

conflict. Acest lucru subliniază independenţ�a lor relativă.
Î�n sistemul post-bipolar, î�n multe locuri, dinamicile
regionale sunt semnificativ mai puţ�in limitate decât erau anterior.
O
Dar sfârş� itul Războiului Rece a eliminat constrângeri pentru

globalizare, mai ales î�n sectorul economic, deoarece î�ntreaga aş� a-
numită Lume a Doua era acum una deschisă. De asemenea, au
D
avut loc puternice evoluţ�ii locale, mai ales î�n sectoarele societal
ş� i de mediu – î�ntr-o oarecare măsură ca cealaltă parte dialectică
a globalizării. Modelul pentru analiza de securitate, prezentat
î�n această lucrare, se doreş� te instrumental î�n diferenţ�ierea ş� i
compararea acestor efecte inegale.
Cum Sunt Sintetizate Sectoarele ◆ 241
Prima subsecţ�iune stabileş� te nivelele de analiză ca un

mod de comparare a sectoarelor ş� i sintetizează cele cinci capitole
sectoriale î�ntr-o matrice, î�n funcţ�ie de ponderea nivelelor la care
are loc securitizarea. A doua secț�iune analizează legături inter-
sectoriale ş� i enunţ�ă concluzii asupra a ceea ce se poate afirma la
nivel agregat despre ponderile relative ale diferitelor nivele ş� i dacă
E
regiuni congruente se formează î�n sectoare diferite. A treia secț�iune
pune î�n antiteză această abordare cu una care are la bază actorii,
fiecare sintetizând diferitele sectoare, î�n măsurarea specifică ş� i
AR
conectarea posibilă a problemelor de securitate. A patra secț�iune
oferă o scurtă analiză despre modul î�n care operează măsurarea
inter-sectorială a securităţ�ii pentru diferite unităţ�i (Franţ�a,
Japonia, statele Lumii a Treia, Sudan, LIEO ş� i mediul î�nconjurător).
Î�n mod diferit faț�ă de această privire de ansamblu speculativă,
secţ�iunea a cincea este un studiu de caz empiric asupra UE.
SH
Spaţ�iul nu permite o documentare elaborată, dar studiul de caz
doreş� te să ilustreze o posibilă metodă de studiere a securitizării.
Ultima secţ�iune dezbate meritele diferitelor forme de sintetizare
sectorială – agregate, ca î�n prima ș� i a doua secț�iune, sau de către
unităţ�i, ca î�n secţ�iunile 3, 4 ş� i 5 – pentru scopuri diferite.
T
Nivele de analiză ca modalitate de
comparare a sectoarelor
O
Î�n capitolele sectoriale am identificat tendinţ�ele de

globalizare, regionalizare ş� i locale î�n dezbaterile de securitate
N
cu trimitere la obiectele de referinț�ă ş� i ameninţ�ările din fiecare

sector. La ce nivel apare securitizarea î�n cadrul fiecărui sector?
Prezintă nivelul subsistemic complexe de securitate regionale
coerente î�n termeni geopolitici î�n fiecare sector ş� i trans-sectorial?
O
Î�n fiecare capitol am evaluat importanţ�a securitizării la diferite

nivele de analiză ş� i aceste argumente sunt sintetizate î�n Figura
8.1. Dinamicile globalizatoare acţ�ionează la nivel sistemic. La
D
nivelul subsistemic există două posibile tipare: regionalizare, dacă

tiparele sunt coerente geografic, ş� i subsistemice non-regionale,
dacă nu sunt. Î�n cele din urmă există dinamici localizatoare la
nivelul subunităţ�ilor1.
Figura 8.1 Securitizarea î�n diferite nivele de analiză

Dinamici/
sectoare Militar Mediu Economic Societal Politic
Global ** **** **** ** ***
Non-regional
subsistemic ** ** ** ** *
E
Regional **** *** *** **** ****
Local *** **** ** *** **
AR
**** - securitizare dominantă
*** securitizare subdominantă
** - securitizare minoră
* - lipsa securitizării
SH
Putem să sintetizăm rezultatele ş� i să ajungem la o concluzie
generală despre existenţ�a unui tendinţ�e de-a lungul spectrului?
Da ş� i nu. Nu fiecare observator va conferi aceeaş� i pondere fiecărui
sector. Există o dezbatere clasică cu privire la poziţ�ionarea politicii
î�naintea economiei sau invers. Ecologiş� tii nu vor fi de acord cu
niciunul dintre rezultate ş� i unii susţ�in că problemele de identitate
cauzează totul. Studiile de securitate tradiţ�ionale oferă o pondere
T
atât de mare sectorului militar î�ncât devine singurul care merită
studiat.
O
Pentru demersurile noastre ponderea relativă a sectoarelor

ar trebui să depindă î�n primul rând de gradul de securitizare, dar
ar trebui de asemenea să ia î�n considerare importanţ�a tipurilor
N
de probleme atunci când preocupările sectoriale se suprapun. Î�n

termeni relativi, de exemplu, sectorul economic are cea mai slabă
securitizare (unul dintre motivele pentru care nivelul regional
continuă să deţ�ină î�ntâietatea, deoarece sectorul economic este
O
probabil cel mai puternic globalizat), dar nivelele de securitizare

nu sunt singurul factor care trebuie luat î�n considerare. Î�n termeni
de importanţ�ă relativă, trebuie reţ�inut un argument din studiile
D
de securitate tradiţ�ionale (care î�n opinia adepț�ilor săi nu este

complet concludent, dar parţ�ial corect): atunci când un calcul
referitor la un conflict militar se loveş� te de o problemă dintr-
un alt sector, argumentele militaro-politice vor deţ�ine ponderea
cea mai î�nsemnată. Totuş� i, asta nu este î�ntotdeauna corect
deoarece identitatea ş� i mediul î�nconjurător pot deveni motive

foarte puternice. Î�nsă abordarea de bază este corectă: trebuie
să identificăm ceea ce primează când diferite probleme sunt î�n
conflict. O astfel de concluzie este importantă când î�ncercăm să
comparăm rezultatele din diferite sectoare.
Perspectiva de ansamblu arată cum complexele de
E
securitate regionale domină sectoarele militar, politic ş� i societal, că
au un potenţ�ial puternic î�n sectorul economic ş� i că sunt prezente
î�n sectorul de mediu. Nivelul global este dominant pentru sectorul
AR
economic, dar dinamicile globale, î�n sine stimulează regionalizarea.
Supremaţ�ia la nivel global din sectorul de mediu se referă î�n
principal la nivelul dezbaterii. Problemele ecologice ca atare sunt
răspândite de-a lungul tuturor sectoarelor; unele influenţ�ează
doar structuri locale; altele afectează sistemul internaţ�ional ca
atare, iar unele se poziţ�ionează la nivel intermediar ş� i formează
SH
mănunchiuri regionale de probleme interdependente. Î�n acest
caz, cea mai mare parte a securitizării de succes este locală.
Când ne bazăm pe evidenţ�ele conform cărora sectorul economic,
comparativ, are rar parte de o securitizare de succes, o ajustare
simplă indică nivelul regional drept central, î�n ciuda evoluţ�iilor
către o agendă de securitate mai largă.
T
Conexiuni trans-sectoriale
O
Nu putem î�nsă concluziona pe baza acestui studiu î�n ce

măsură complexele de securitate sunt î�ntotdeauna identice î�n
N
fiecare sector. Î�n principiu putem descoperi că dinamicile de

securitate î�n majoritatea sectoarelor au fost regionale, doar că
regiunile erau diferite. Este Europa militară aceeaş� i cu Europa
politică ş� i Europa societală? Este Asia de Est economică aceeaş� i
O
cu Asia de Est politică ş� i Asia de Est ecologică? Î�ntrebarea dacă

aceste subsisteme sectoriale se suprapun ş� i formează astfel
regiuni coerente poate primi doar î�ncercări de răspunsuri, pe o
D
bază descriptivă. Exemple de regiuni relativ coerente de-a lungul

sectoarelor includ Orientul Mijlociu, Europa, CSI, Asia de Sud-Est,
Africa de Sud ş� i America de Nord. Cazuri potenţ�iale se regăsesc î�n
Africa de Est, America Centrală ş� i America Latină, Asia de Est ş� i
poate zona Pacificului. Dar î�n toate aceste cazuri se pot identifica
excepţ�ii.
Î�n mod evident, răspunsurile la aceste î�ntrebări sunt

de importanţ�ă maximă, nu î�n ultimul rând pentru teoria
relaţ�iilor internaţ�ionale; cu cât dinamicile din cele cinci sectoare
evidenţ�iază regiuni identice cu atât mai mult duc la configuraţ�ii de
putere totalmente congruente ş� i astfel conferă nivelului regional
capacitate explicativă sporită. Unul dintre factorii care susţ�ine
E
tendinţ�a spre congruenţ�ă î�ntre subsistemele regionale sectoriale
este cel conform căruia î�n final, actorii î�nș� iş� i trebuie să decidă
asupra modului î�n care se cumulează securitizarea diferitelor
AR
valori. Următoarele trei secţ�iuni dezbat problematica modului î�n
care sectoarele sunt sintetizate de către actori.
Analizând modalităţ�ile prin care sectoarele se leagă
î�ntre ele, constituie răspunsul parţ�ial al î�ntrebării referitoare la
posibilitatea complexelor de securitate regionale de a fi identice
de-a lungul sectoarelor. Chiar dacă susț�inem î�n continuare că
SH
lumea dezagregată a sectoarelor are valoare analitică, deoarece
putem să î�nglobăm destul de uș� or î�n aceste cinci sectoare diferite
agende, valori, discursuri ş� i altele, trebuie să nu uităm că sectoarele
reprezintă lentile de analiză a aceleiaş� i lumi. Nu este surprinzător
atunci că î�n capitolele sectoriale există multe referiri la celelalte.
De exemplu, î�n capitolul dedicat sectorului militar s-a
T
evidenţ�iat că securitatea militară î�ndeplineş� te funcţ�iuni î�n
celelalte sectoare, î�n timp ce războiul tinde să perturbe stabilitatea
din celelalte sectoare. Aceasta face referire la dezbaterea despre
O
securitate cu care suntem atât de obiş� nuiţ�i. Ce putem observa

atunci când percepem toate sectoarele prin prisma raţ�iunilor
militare (folosirea violenţ�ei sau protejarea î�mpotriva folosirii
N
violenţ�ei) care domină î�n final? Dar î�ntrebarea poate fi formulată

ş� i invers. La o analiză mai atentă, descoperim că probleme care la
prima vedere par a fi militare sunt motivate de temeri din celelalte
patru sectoare. De exemplu, războaiele pentru independenţ�ă
O
se pot concentra pe separatism ş� i conflicte la graniţ�e, dar pot fi

mai bine î�nţ�elese din perspectiva problemelor de identitate;
războaie î�mpotriva guvernului la putere pot î�n fapt să reprezinte
D
simple frustrări legate de scăderea condiţ�iilor de trai, cauzată de

deteriorarea mediului î�nconjurător. Legăturile dintre sectoare
ne duc cu gândul la consecinț�a finală a sintagmei lui Karl von
Clausewitz: ,,Războiul este continuarea politicii prin folosirea
altor mijloace”.
Astfel de legături pot fi formulate pentru toate cele 10

perechi din cele cinci sectoare. Operaţ�iunile militare pot constitui
continuarea unui conflict de mediu, sau invers, pot fi limitate de
constrângeri ecologice. Ridicarea „stindardului identităţ�ii” poate
simboliza continuarea economiei cu folosirea altor mijloace – de
exemplu, legitimarea protecţ�ionismului – sau invers, argumente
E
î�n favoarea liberului schimb pot fi folosite ca mijloace î�n politici de
restabilire a relaţ�iilor normale. Este important de cunoscut modul
de î�ntrepătrundere al problemelor sectoriale. Când se potenţ�ează
AR
reciproc ş� i când se modifică una pe alta? Capitolele 3-7 conţ�in
exemple pentru toate perechile sectoriale. Dezagregarea securităț�ii
î�n sectoare a fost folositoare î�n identificarea categoriilor diferite de
vulnerabilităţ�i ş� i ameninţ�ări, diferenţ�e î�ntre obiectele de referinț�ă
ş� i î�ntre actori, diferitele relaţ�ii cu tendinţ�ele de teritorializare ş� i
deteritorializare din sistem. Totuş� i, numărul de legături constituie
SH
un avertisment î�mpotriva tratării sectoarelor ca sisteme î�nchise.
Conexiuni prin prisma actorului în

securitatea trans-sectorială
Î�n această carte am divizat lumea securităţ�ii î�n cinci
T
sectoare. Scopul unui demers de dezagregare este reconstituirea
securităţ�ii, î�ntr-o formă probabil mai transparentă. Sarcina
O
de reconectare se poate face î�n două moduri, care nu sunt

incompatibile, dar care au scopuri diferite. Secţ�iunea „Nivele de
analiză ca modalitate de comparare a sectoarelor” a comparat
N
rezultatele tuturor sectoarelor, atât î�n ansamblu, cât ş� i ca o lecţ�ie

generală despre securitate î�n multiplele sale forme. Acea secţ�iune
a acordat atenţ�ie percepţ�iilor diferite care rezultau din fiecare
sector ş� i modurilor posibile de combinare a acestor cinci percepţ�ii.
O
Totuş� i, î�n capitolul 1 ne-am î�ntrebat dacă securitatea ar

trebui studiată sector cu sector ş� i apoi î�ncercată relaţ�ionarea
diferitelor hărţ�i specifice ale lumii, sau dacă ar trebui să tratăm,
D
mai degrabă, toată interacţ�iunea de securitate ca pe un complex ş� i

securitatea ca pe un domeniu integrat. Secţ�iunea „Nivele de analiză
ca modalitate de comparare a sectoarelor” a studiat cele cinci
sectoare din perspectiva externă a cercetătorului. Restul acestui
capitol î�ntreprinde acest demers din interior, din perspectiva
actorului. Î�n ambele cazuri putem recurge la cele î�nvăț�ate
din capitolele 3-7, deoarece trebuie î�nţ�elese particularităţ�ile

securităţ�ii de fiecare fel – economică, militară ş� i aş� a mai departe.
Raț�ionamentul î�n favoarea analizei prin prisma actorului
este cea expusă î�n continuare. Sectoarele nu sunt domenii separate
ontologic; spre deosebire de nivele, nu sunt subsisteme separate
(Buzan, Jones ş� i Little 1993: 30-33). Unele unităţ�i, î�n special statul,
E
apar î�n mai multe sau chiar î�n toate sectoarele, chiar dacă sunt
caracterizate de forţ�e diferite. Î�nţ�elegem sectoarele ca instrumente
pur analitice, ca prisme diferite prin care să observăm imagini
AR
diferite ale aceleaş� i realităţ�i.
Chiar dacă sunt instrumente analitice, sectoarele există nu
doar î�n gândirea teoreticianului, ci ş� i î�n gândirea politicii, unde
conceptul de securitate este forţ�a integrantă. Actorii se gândesc
la economie, politică ş� i alte domenii, dar judecă problemele lor de
securitate majore analizând î�ntreaga paletă. Prin urmare unităţ�ile
SH
nu există î�n sectoare; sectoarele există î�n cadrul unităţ�ilor ca
diferite tipuri de probleme de securitate (politică, economică
etc.). Aceste probleme diferite sunt comparate ş� i agregate de către
unităţ�i2 . O unitate anume (să spunem Statele Unite) se poate simţ�i
ameninţ�ată î�n principal din motive militare ş� i va defini securitatea
î�n termeni restrânş� i militari (care, la rândul lor, permit definirea
T
unor mijloace non-militare ca „interacţ�iune curentă” mai degrabă
decât probleme de securitate, indiferent de modul de percepţ�ie
al altora; Wæver 1989b, 1995b). O altă unitate (să spunem fosta
O
Uniune Sovietică) are temeri existenţ�iale raportate la penetrarea

socio-culturală din partea unei zone dinamice vecine ş� i insistă
î�n favoarea lărgirii conceptului de securitate, care ar trebui să
N
includă „probleme de securitate non-militare”. Un al treilea stat

(să spunem Letonia) ar putea percepe evoluţ�iile demografice ca
existenţ�iale ş� i le-ar aplica abordarea de securitate.
Pentru a î�nţ�elege dinamicile politice trebuie să privim la
O
interacţ�iunile cele mai dinamice, la buclele ș� i cercurile vicioase

– indiferent dacă acestea se menţ�in î�ntr-un singur sector sau
nu. O analiză politică urmăreş� te constelaț�ii de securitizări
D
interdependente ş� i este deschisă faţ�ă de operarea acestora î�n mai

multe sectoare3. Sectoarele nu trebuie proiectate î�n afară ca o
hartă a lumii divizată î�n sectoare (fiecare fiind populat cu unităţ�i,
scopuri, ameninţ�ări ş� i dinamici); ar trebui să fie trimise spre
interior, î�n actori ca diferite tipuri de probleme de securitate.
Argumentul de bază aici este format de secvenţ�a analitică:

o analiză de securitate specifică nu porneş� te de la divizarea
lumii î�n sectoare. Am realizat acest demers î�n această carte
deoarece a fost necesar să procedăm astfel î�n vederea soluţ�ionării
neî�nţ�elegerilor legate de domeniul general al securităţ�ii. Dar î�ntr-o
analiză specifică secvenţ�a este: (1) securitizarea ca fenomen, ca
E
tip de practică diferit; (2) unităţ�ile de securitate, acele unităţ�i care
apar sub forma obiectelor referente legitime pentru acţ�iunea de
securitate ş� i cele care sunt capabile de a securitiza – actorii de
AR
securitizare; ş� i (3) tiparul de referinţ�e reciproce dintre unităţ�i –
complexul de securitate.
Analizând sector cu sector, există riscul de a trece
neobservate chiar cele mai puternice dileme de securitate î�n
cazuri î�n care ameninţ�area lui A la adresa lui B se circumscrie unui
sector ş� i ameninţ�area lui B la care A reacţ�ionează (ş� i astfel putând
SH
să o sporească) se găseş� te î�ntr-un alt sector. Exemple pot include
Estonia-Rusia (temeri militare ş� i securitate î�n favoarea ş� i î�mpotriva
minorităţ�ilor) ş� i Turcia-Siria (separatismul kurd versus controlul
asupra apei). Din aceste motive trebuie analizate toate tipurile de
securitate ş� i privite unitate cu unitate, conflict cu conflict – ş� i astfel
construit complexul ca o constelaț�ie a principalelor probleme de
T
securitate (unde problemele „principale” sunt definite de către
actori).
Astfel, cartea noastră din 1993 nu include un „complex
O
de securitate societal” ş� i introduce doar ezitant o „dilemă de

securitate societală” (Wæver et al. 1993; vezi Kelstrup 1995).
Există un singur complex de securitate european; securitatea
N
societală joacă un rol î�n acest complex dacă unităţ�i importante

acţ�ionează î�n concordanţ�ă cu această logică ş� i acţ�iunea lor este
suficient de î�nsemnată pentru a se integra î�n politica de securitate
a altor actori ş� i astfel să devină parte integrantă a lanţ�ului de
O
interdependenţ�e de securitate care formează complexul de

securitate regional.
Un motiv î�n plus pentru care trebuie acordată atenţ�ie
D
deosebită dinamicii trans-sectoriale este că î�n acest fel poate

fi soluţ�ionată problema analizării uneia sau a mai multor hărţ�i
sectoriale specifice de complexe de securitate. Acolo unde acestea
par să se suprapună (iar secţ�iunea precedentă argumentează că,
de cele mai multe ori, aş� a este), explicaţ�ia se va găsi î�n dinamicile
trans-sectoriale. Dintr-o perspectivă funcţ�ionalistă se poate

aş� tepta ca ş� i complexele de securitate economică să fie identificate
diferit de cele militare, care la rândul lor ar prezenta delimitări
diferite comparativ cu complexele de securitate ecologice.
Natura problemelor de mediu – chiar ş� i principalele unităţ�i –
diferă de problemele din economie, care la rândul lor diferă de
E
considerentele militare; astfel ne putem aş� tepta ca dimensiunile ş� i
aranjamentele să fie foarte diferite. Este adevărat că î�ntre sectoare
există deviaţ�ii majore dar, de asemenea, apar ş� i unele elemente
AR
comune surprinzătoare.
Spre exemplu, î�n capitolul dedicat sectorului de securitate
societală, s-a observat că î�n Europa de Est există situaţ�ii
importante de securitate societală, ş� i î�ntr-o oarecare măsură ş� i î�n
Orientul Mijlociu, care, privite independent, ar trebui să genereze
mici complexe (de exemplu, concentrarea pe subregiuni, cum ar
SH
fi Balcanii sau chiar Transilvania). Î�nsă diferite conflicte societale
erau interconectate din cauza conexiunilor trans-sectoriale, î�n
special cu sectorul politic, iar statele acţ�ionau î�ntr-o manieră
generală î�n relaţ�ie cu conflictele etnice ş� i auto-determinare, cu o
î�nţ�elegere a dinamicii regionale ş� i a principiilor parţ�ial sistemice
ş� i parţ�ial regionale (î�n acest caz europene).
T
Î�n capitolul economic s-a observat că, deș� i firma nu poate
reprezenta o unitate uş� or de securitizat, statul este supus acestui
proces, ceea ce î�n cazul clasic implică argumentul că o producţ�ie
O
specifică este necesară pentru stat î�ntr-un raț�ionament care

apelează la alte sectoare, î�n mod tradiţ�ional cel militar sau cel puţ�in
cel politic. Î�n plus, un rezultat clar din capitolul economic a fost
N
rolul obiectelor de referinț�ă sistemice, î�n mod notabil LIEO, ceea

ce atrage atenţ�ia asupra securitizării principiilor. Această situaţ�ie
a creat o interacţ�iune ş� i probabil o sinergie î�ntre sectorul politic ş� i
cel economic, prin care interpretările a cine este membru ş� i cine
O
non-membru dintre cele două domenii sunt reciproc susţ�inute.

Gradul de periculozitate implicat de î�ncălcarea unui principiu
î�ntr-un sector este determinat î�n parte de interpretarea localizării
D
unui actor î�n celălalt sector. Dacă, de exemplu, Japonia ar î�ncălca

un principiu politic ar fi de mai mare interes pentru Statele Unite,
deoarece acestea suspectează Japonia de î�ncălcarea principiilor
jocului economic.
Tot î�n sectorul economic, sectorul politic (ş� i probabil ş� i

cel militar) poate ajuta î�n explicarea fenomenului interesant al
regionalizării economice. Î�n formarea uniunilor ş� i a blocurilor
economice pare să fie implicată interpretarea politică a cine
reprezintă un competitor economic strategic, care la rândul
ei creează o raţ�iune crescândă pentru competiţ�ie politică pe
E
aceste considerente. După cum am susţ�inut î�n capitolul 5, ş� i
factorii societali sunt implicaţ�i î�n formarea blocurilor economice
regionale: „Ei reprezintă mecanisme culturale defensive î�mpotriva
AR
efectelor omogenizatoare ale economiilor libere”. Pentru a menţ�ine
securitatea societală, este necesară o anumită variaţ�ie regională a
modelelor economice politice (cf. Helleiner 1994b).
Un motiv important pentru aceste elemente de consistenţ�ă
este modul prin care percepţ�iile de securitate dintr-un domeniu
influenţ�ează interpretarea a ceea ce constituie o problemă de
SH
securitate î�ntr-un alt sector. Este important să ne amintim că nu
cartografiem toată interacţ�iunea de mediu, doar constelaț�iile de
interacţ�iune legate de securitatea de mediu (după cum este valabil
ş� i î�n alte sectoare). Când devenim tentaț�i să definim o problemă de
mediu ca pe o problemă de securitate de mediu?
Dincolo de factorii care î�n mod general influenţ�ează gradul
T
perceput de dramatism al unei situaţ�ii, identificăm percepţ�ia unui
actor conectat la problemă. Dependenţ�a de apă faţ�ă de o altă ţ�ară
poate fi neplăcută ş� i poate genera preocupări legate de poluarea
O
ş� i uzul excesiv al apei din ţ�ară, dar dacă ai un conflict cu acea

ţ�ară din alte motive, problema apei este mai degrabă definită ca
o problemă de securitate. Astfel, prin conferirea unui caracter de
N
securitizare, sectoarele se î�ntrepătrund.

Implică acest fapt o reî�ntoarcere la ideea tradiţ�ională
conform căruia sectorul militar este î�n final cel dominant ş� i că
factori non-militari devin relevanţ�i din perspectiva securităţ�ii
O
doar atunci când sunt legaţ�i de ameninţ�ări militare? Posibil, dar

nu trebuie să fie aş� a. Nu există necesitatea ca un sector să fie
fundamental pentru toate celelalte, ci doar ca sectoarele să fie
D
interconectate prin conferirea dimensiunii de securitate. Din

această perspectivă statele abordează securitatea î�n mod agregat,
nu ca cinci domenii separate. Ele stabilesc care ameninţ�ări sunt cele
mai importante de-a lungul tuturor sectoarelor. Similar dezbaterii
cu privire la puterea agregată, î�n practică acest fapt poate implica
mai ales î�nţ�elegerea modului î�n care puterea militară poate

ajunge să aibă impact asupra unor probleme non-militare, dar î�n
principiu poate face referire doar la puterea economică folosită
î�ntr-un conflict militar. Problema centrală este dacă sectoarele
au acumulat suficientă autonomie ş� i măsura î�n care costurile
translatării de la un sector la altul devin atât de ridicate î�ncât este
E
imposibilă agregarea securităţ�ii ş� i puterii.
Exemple şi structura unei investigaţii
AR
empirice
Care este unitatea relevantă pentru acest tip de analiză?
La finalul capitolului 2 am discutat care dintre cele trei tipuri
de unităţ�i – obiecte de referinț�ă, actori de securitizare ş� i actori
SH
funcţ�ionali – trebuie să fie î�n centrul unei analize care are ca
scop construcţ�ia de complexe de securitate. Am susţ�inut că
obiectele de referinț�ă precedă actorii securitizatori, dar că,
î�n scopul analizei complexului de securitate, î�n cadrul căruia
trebuie făcută posibilă conectarea diferitelor noduri, trebuie să
obţ�inem „unităţ�i” mai generale – cum ar fi Franţ�a, UE sau mediul
î�nconjurător î�n zona Mării Baltice – care î�n fiecare caz combină
T
mai multe obiecte de referinț�ă uş� or diferite, dar parţ�ial suprapuse
(cum ar fi statul, naţ�iunea, poporul ş� i guvernul) ş� i principalii lor
O
actori de securitizare. Pentru a aborda î�ntrebarea noastră legată

de definiţ�iile securităţ�ii trans-sectoriale, analizăm î�n primă fază
anumite state, apoi trecem la alte tipuri de unităţ�i – economice sau
N
de mediu –, iar î�n final ne oprim asupra unei analize mai ample a
UE.
Franţ�a
O
Franţ�a este articulată ca un obiect de referinț�ă î�n trei forme

principale: (1) Franţ�a europeană, (2) statul francez ş� i (3) naţ�iunea
D
franceză. (vezi Figura 8.2).
1. Franţ�a europeană: Toţ�i actorii de securitizare majori,

î�n special elita naţ�ională, fac apel la apărarea Franţ�ei
î�ntr-o manieră î�n care soarta Franţ�ei este legată de
cea a Europei. Europa este construită ca o Franţ�ă mai
mare ş� i astfel Franţ�a devine protejată prin apărarea

acestei Europe. Franţ�a europeană este apărată (1a) î�n
competiţ�ia globală cu Statele Unite ş� i Japonia ş� i (1b)
î�mpotriva unei reî�ntoarceri la propriul trecut, sub forma
războaielor ş� i luptelor de putere (mai multe despre
acest fapt î�n secţ�iunea următoare). Cea din urmă include
E
menţ�inerea păcii î�n Bosnia ş� i alte eforturi de evitare a
războiului î�n Europa. La modul ideal, astfel de operaţ�iuni
ar trebui structurate î�ntr-o manieră care maximizează
AR
simultan elementul european ş� i servesc astfel realizării
unei identităţ�i de securitate europeană independente. Î�n
primii ani ai preș� edinț�iei lui Chirac, argumentul (1a), cu
accentul său pe ocuparea forţ�ei de muncă ş� i stabilitate
socială, a câş� tigat o poziţ�ie proeminentă, chiar dacă
făcea apel la nevoi politice ce puteau fi urmărite doar cu
SH
parteneri europeni.
Figura 8.2 Securitatea Franţei

T
O
N
O
D
2. Statul francez: Statul considerat individualizat ca Franţ�a

este al doilea obiect de referinț�ă. Se face apel la el î�n
primul rând de către (2a) guvern prin referinţ�e prudente
la o posibilă problemă germană ş� i raţ�iunea politicii
franceze de a gestiona această problemă prin integrare ş� i
multiple echilibre cu Regatul Unit, Spania-Italia sau chiar
E
Rusia. Voci alternative din Franţ�a (euro-scepticii, voci
unilateraliste naţ�ionale) î�ntăresc argumentele legate de
Germania ş� i (2b) imaginează suveranitatea franceză ca
AR
ameninţ�ată de integrarea europeană.
3. Naţ�iunea franceză: Naţ�iunea î�nsăş� i este prezentată
ca fiind î�n pericol. Cel mai evident, este construit un
scenariu î�n paralel cu ameninţ�area suveranităţ�ii de
către UE – Europa ca o ameninţ�are a identităţ�ii – care
SH
adesea merge î�mpreună cu prezentarea imigranț�ilor ca
o ameninţ�are pentru naţ�iune ş� i identitate (3a). Totuș� i, a
î�nceput să se distingă î�n cercuri mai oficiale o apărare
culturală a Franţ�ei (3b). Guvernul Chirac a î�mbunătăț�it
acest tip de apărare printr-o continuare a strategiei
generale europene apropiată de cea a lui Mitterand.
T
Argumentele economice sunt importante î�n retorica de
securitate franceză ş� i sunt canalizate sub forma (1a), interpretarea
O
globală î�n care Franţ�a ş� i Europa sunt două faţ�ete ale aceleaş� i
monede. Problemele de securitate societală sunt structurate ș� i
mai clar conform unor tipare cuprinzătoare de definiţ�ie derivate
N
din contextul politic. Acelaş� i argument poate să î�nsemne lucruri

complet diferite î�n funcţ�ie de raţ�iunea politică prin care este
articulat. Din punct de vedere politic, două programe generale
î�ncearcă să articuleze securitatea Franţ�ei. Unul are la bază dialogul
O
UE-Franţ�a î�n era Mitterand ş� i prezintă securitatea ca existând la

nivelul sistemului (competiţ�ia globală) ş� i ca o strategie generală
pentru Europa (evitarea unui conflict ş� i relaţ�ia cu Germania).
D
Noua turnură este î�ncercarea de a combina acest program cu

o poziţ�ionare mai defensivă a culturii franceze, probabil ca o
miş� care de compensare pentru a prelua energie din programul
concurent, care face mai clar apel la „Franţ�a” separată de UE (ş� i
astfel de Germania)4. Ambele programe articulează ameninţ�ări î�n
mai multe sectoare ş� i le integrează narativ; astfel, ameninţ�ările
separate se potenţ�ează reciproc. (Această interpretare a Franţ�ei

se bazează puternic pe Holm 1993; ş� i Wæver, Holm ş� i Larsen, î�n
curs de apariţ�ie).
Japonia
Î�n domeniul securităţ�ii, Japonia este celebră pentru
E
conceptul său de securitate comprehensivă. Î�n mod formal,
aceasta se referă la formula care stabileş� te că politica de securitate
AR
trebuie să opereze pe trei nivele: să influenţ�eze pozitiv mediul
internaţ�ional general, să soluţ�ioneze ameninţ�ări î�n mod unilateral
ş� i să acţ�ioneze solidar cu „state ce î�mpărtăş� esc aceleaş� i idealuri
ş� i interese” (Barnett 1984: 1; Tanaka: 1994: 34). Atunci când
studiem calculele ş� i raţ�iunile japoneze referitoare la ameninţ�ări ş� i
eforturi, funcţ�ia conceptului este de a accentua interconectivitatea
SH
problemelor pentru a garanta că Japonia nu trebuie să se ocupe î�n
mod special de probleme care sunt dureroase (de obicei istorice)
sau care presupun tipuri de acţ�iune pe care Japonia î�ncearcă să le
evite (de obicei politico-militare). Î�n mod covenţ�ional, Japonia are
capacitatea de a interpreta aproape î�ntotdeauna problemele, cel
puţ�in î�n parte, ca tematici de dezvoltare economică ş� i astfel poate
T
sublinia o potenţ�ială contribuţ�ie japoneză la politica de securitate
sub forma asistenţ�ei economice (de exemplu Tanaka 1994: 46f).
Acesta este un caz foarte interesant al unei ţ�ări ce construieş� te
O
securitate agregată-comprehensivă ca o categorie generală ş� i

astfel î�ş�i asigură o capacitate de acţ�iune î�n sectorul preferat
indiferent de sectorul din care provine ameninţ�area.
N
Statele „Lumii a Treia”

Referitor la ceea ce de multe ori a fost prea uş� or generalizat
O
ca state ale Lumii a Treia, s-a evidenţ�iat ca o caracteristică generală

că problemele politice interne tind să fie perspectiva din care
sunt evaluate alte ameninţ�ări – „chiar dacă asta nu î�nseamnă că
D
ameninţ�ări externe nu există, se presupune că astfel de ameninţ�ări

devin cunoscute î�n mare parte datorită conflictelor numeroase
din statele Lumii a Treia” (Ayoob 1995: 7). Mohammed Ayoob
susţ�ine î�n continuare că definiţ�ia securităţ�ii î�n cazul statelor
lumii a treia trebuie să fie î�n primul rând politică, deoarece alte
domenii „trebuie filtrate prin arena politică” (Ayoob 1995: 8).
Din cauza vulnerabilităţ�ii generale a acestor state ş� i regimuri,

această preocupare va fi de cele mai multe ori criteriul prin care
se vor evalua celelalte vulnerabilităţ�i – economice sau de mediu
– care există î�n mod cert. Relaţ�ia dintre factorii interni ş� i externi
este simbiotică (Ayoob 1995: 51), dar vulnerabilitatea internă –
definită de elitele politice, î�n argumentaţ�ia lui Ayoob – este atât de
E
importantă î�ncât până ş� i preocupările colective ale statelor Lumii
a Treia referitoare la statutul lor î�n cadrul sistemului internaţ�ional
sunt î�n mare parte o extensie a situaţ�iei interne de securitate, din
AR
perspectiva elitelor Lumii a Treia (Ayoob 1995: 191).
Î�ncercând să alegem un caz din Lumea a Treia, putem
să apelăm la studiul referitor la Sudan al lui Francis Deng ş� i să
sintetizăm î�n mare analiza complexului după cum urmează.
Conflictul este caracterizat î�n principiu ca unul de identitate, un
conflict î�ntre identităţ�i (musulmanii arabi din nord ş� i creş� tinii
SH
animiş� ti africani din sud) ş� i î�n interiorul identităţ�ilor, notabilă
fiind natura contestatară a proiectului dominant nord-sudanez
(cf. de exemplu Deng 1995: 3ff., 135ff., 348). Paradoxal, Sudul, pe
care Nordul î�ncearcă să î�l asimileze, reprezintă actorul „celălalt”
faţ�ă de care identitatea Nordului este definită, ş� i invers (Deng
1995: 402). Î�ntreagă situaţ�ie este evident intens securitizată, dar
T
acest fapt persistă aparent î�n sectorul societal. Conflictul are î�nsă
ca temă – ş� i este de multe ori declanş� at de – controlul structurilor
statului (Deng 1995: viii, 135ff., 484ff.).
O
Factorii externi sunt de asemenea importanţ�i pentru

conflict. După cum argumentează cu perspicacitate Deng:
N
Este important să deosebim în cadrul conflictului între

implicarea externă şi sistemele externe ce constituie modele
pentru percepţia identităţii sudaneze. În timp ce implicarea
externă directă a avut efect de durată minimal, modele externe
O
de identitate au fost punctul central pentru configurarea

rasială, etnică şi religioasă a Sudanului. (1995: 347).
D
Astfel observăm factori interni ş� i externi fuzionaţ�i, î�nsă

constelaț�iile interne definesc problemele, ş� i vedem politica
stabilind cadrul – ambele aspecte reconfirmând argumentele
generale ale lui Ayoob. Î�n acest caz problemele de identitate
(securitatea societală) constituie o mare parte a conflictului,
dar ele sunt î�n majoritate structurate de sectorul politic; ne-

am fi aş� teptat ca ş� i conflictul să se multiplice î�n interiorul ş� i î�n
afara graniţ�elor de stat î�ntr-o reţ�ea de conflicte de clan, tribale ş� i
religioase. Conflictele relativ concentrate dovedesc importanţ�a
luptei pentru puterea de stat ş� i folosirea acesteia ş� i, î�n acelaş� i
timp, rolul sectorului politic î�n structurarea problemelor extinse
E
de securitate societală, î�n acest caz organizate î�n jurul unui conflict
local – adică intrastatal.
Statele sunt, î�n mod normal, implicate î�n toate sectoarele,
AR
chiar dacă ierarhiile lor diferă î�n cadrul diferitelor sectoare. De
asemenea, putem să ne aş� teptăm ca UE să fie implicată î�n toate
sectoarele ş� i să securitizeze posibil mai multe, deoarece funcţ�ional
acoperă toate domeniile ş� i are calităţ�ile unui stat. Î�n cazuri cum
sunt LIEO sau mediul î�nconjurător/Greenpeace, ne-am aş� tepta î�n
primă instanţ�ă la apariţ�iile unui singur sector, dar ş� i aici găsim că
SH
mai multe sectoare devin implicate, chiar dacă este o focalizare
clară sau formală pe un singur sector.
Ordinea economică liberală internaţ�ională

Trecând mai departe la cazuri care seamănă mai puţ�in
T
cu statele, am discutat anterior despre ordinea economică
internaţ�ională liberală (un obiect de referinț�ă, nu un actor – cu
excepț�ia reflectării din Wall Street Journal). La aceasta se face
O
referire î�n special de către principalele state capitaliste, care

o folosesc atât unul î�mpotriva altuia, î�n cazul unor presupuse
î�ncălcări ale regulilor GATT-OMC, cât ş� i î�mpotriva unor non-
N
membri sau potenţ�iali membri care sunt formaţ�i după anumite

tipare adecvate de comportament ş� i, î�ntr-o oarecare măsură,
după anumite moduri de existenţ�ă. Î�n plus, după cum am susţ�inut
anterior, acest efort se î�mbină cu politica societăţ�ii internaţ�ionale
O
– preocuparea pentru principiile din sectorul politic – î�n care

definiţ�ia dintre membri ş� i non-membri serveş� te î�n special la
conectarea celor două sectoare. Dinamicile societale apar, de
D
asemenea, î�n dialecticile dintre regionalism ş� i globalismul liberal

datorită legitimării regionalismului ca o apărare a diferenţ�elor
culturale.
Mediul î�nconjurător
Conexiunile trans-sectoriale sunt extrem de numeroase
î�n sectorul de mediu ş� i, pentru scopul analizei complexului de
securitate, pare posibil să ne concentrăm pe pachete dense de
obiecte de referinț�ă ș� i actori. Când vine vorba despre actorii de
mediu clasici, cum sunt grupările ecologiste, argumentele lor fac
E
referire la ameninţ�ări care sunt de fapt societale, economice sau
militare. După cum am arătat î�n capitolul 4, retorica ecologiş� tilor
AR
pare î�n primă fază că ar fi î�n apărarea „mediului”; atunci când
trebuie să convingă audienţ�e mai sceptice, argumentele devin
structurate din perspectiva ameninţ�ărilor la adresa stabilităţ�ii
societale, a sustenabilităţ�ii economice pe termen lung sau chiar
a pericolelor unor războaie pentru resurse limitate. Punctul
de convergenţ�ă al problemelor de mediu ş� i ameninţ�ărilor din
SH
alte sectoare constituie baza securitizării de succes din partea
activiş� tilor ecologici.
Astfel, chiar ş� i î�n sectoarele mai complicate observăm

că actorii de securitate nu funcţ�ionează î�n sectoare delimitate.
Statele sunt prezente î�n toate sectoarele ş� i există legături cu alte
T
sectoare chiar ş� i atunci când unele obiecte de referinț�ă sau actori
sunt clar circumscriş� i unui sector anume. Această observaţ�ie,
chiar dacă o susţ�ine, nu demonstrează teza majoră din „Conexiuni
O
prin prisma actorului î�n securitatea trans-sectorială”, conform

căreia securitatea funcţ�ionează î�n principal ca securitate agregată
pentru actori ş� i din acest motiv ei compară sectoarele î�ntre ele.
N
Astfel, noi ca analiş� ti nu trebuie să conectăm sectoare compacte

ş� i separate – ele sunt inter-relaţ�ionate î�n procesul de securitizare.
Credibilitatea acestei teorii necesită mai multe studii empirice
detaliate ale modului î�n care unităţ�ile securitizează. Î�n ce măsură
O
influenţ�ează ş� i sunt influenţ�ate securitizările lor dintr-un sector de

cele dintr-un alt sector? Doar dacă există astfel de legături putem
vorbi de securitate agregată. Spaţ�iul nu permite o gamă largă de
D
studii de caz î�n această lucrare, aş� a că vom prezenta sistematic

un caz folosind o documentaţ�ie mai completă decât pentru acele
cazuri deja analizate.
Cazul sau cazurile trebuie să ne arate dacă legăturile trans-
sectoriale presupun că un sector este î�ntotdeauna dominant
(aș� a cum este considerat î�n mod tradiț�ional cel militar sau cel
politic, după cum am arătat î�n capitolul 7 ş� i după cum susț�in,
de exemplu, Jahn, Lemaitre ş� i Wæver 1987, ş� i Ayoob 1995) sau
dacă legătura este una de influenţ�are reciprocă – adică toate
sectoarele sunt interpretate î�n lumina problemei de securitate
generale: supradeterminarea. Parţ�ial, problema controversei
E
dintre securitatea agregată versus cea sectorială stă î�n î�ntrebări
birocratic-instituţ�ionale: Î�n ce măsură este securitatea centralizată
î�ntr-un organism specific (de exemplu, un consiliu naţ�ional de
AR
securitate) sau descentralizată? Securitatea agregată nu presupune
ca actorii să interpreteze problemele de securitate printr-o
concepţ�ie complexă a î�ntregii situaţ�ii, ci doar că există o anume
ierarhizare la vârf cu ajutorul căreia actorii percep o problemă sau
unele probleme ca instanţ�e primare ale securităţ�ii ca atare. Tocmai
la asta ar trebui să ne aș� teptăm din cauza naturii securităţ�ii: având
SH
î�n vedere că securitatea este legată de prioritizare, de ridicarea
la rang de prioritate absolută a unor probleme, este normal ca
diferiţ�i candidaţ�i să se confrunte (politic). Dacă o problemă nu a
eliminat toate celelalte probleme din competiţ�ie, atunci ea nu a
devenit pe deplin securitizată. Astfel, stă î�n natura securităţ�ii, aș� a
cum este î�nț�eleasă aici (ca securitizare), ca cele cinci sectoare să
T
nu rămână separate, ci să concureze pentru î�ntâietate.
Trebuie investigat dacă mecanismul interpretării trans-
sectoriale funcţ�ionează ş� i, dacă da, î�n ce mod (de exemplu, dacă
O
sectorul militar le domină pe toate celelalte sau dacă sectoarele

se influenţ�ează reciproc î�n maniere mai complexe). Trebuie să
investigăm, de asemenea, cum este posibilă analiza complexului
N
de securitate î�ntr-un mod trans-sectorial î�n loc să creăm complexe

sectoriale specifice. Găsirea răspunsurilor necesită un studiu
empiric al unor unităţ�i care definesc securitatea ş� i preferabil ş� i al
interacţ�iunilor de securitate dintre unităţ�i. Acest demers include
O
trei î�ntrebări: (1) alegerea unităţ�ilor, (2) alegerea metodei ş� i (3)

alegerea materialului ş� i a surselor.
D
1. Unitatea aleasă este UE. Am realizat o serie de comentarii

speculative pentru multe alte cazuri, dar dorim să
realizăm un studiu sistematic cel puţ�in pentru unul.
Alegerea unui stat ar fi problematică pentru o carte care
doreş� te să arate că ş� i alte unităţ�i pot fi obiecte de referinț�ă
sau actori. Î�n acelaş� i timp, unele dintre cele mai extreme
cazuri sunt prea evident dominate de un sector pentru a
merita un studiu comprehensiv (cf. Greenpeace, descris
anterior). UE nu este un stat, dar are anumite trăsături
statale ş� i este interesantă datorită implicării î�n politici
complexe.
E
2. Cum ar trebui să ne studiem cazurile? Metoda cea mai
la î�ndemână este analiza de discurs, având î�n vedere că
suntem interesaţ�i de timpul ş� i modul î�n care ceva este
AR
definit ca o ameninţ�are de securitate de către cineva.
Criteriul definitoriu al securităţ�ii este textual: o structură
retorică specifică care se regăseş� te î�n discurs.
3. Nu vom folosi tehnici lingvistice sau cantitative
sofisticate. Va urma o analiză a discursului, ca subiect
SH
î�n sine, nu ca un indicator pentru altceva. Prin această
metodă nu vom identifica motive subî�nţ�elese, agende
ascunse sau altele elemente de acest gen. Ar putea exista
surse confidenţ�iale ce pot releva intenţ�ii sau tactici, dar
scopul analizei de discurs este să nu deviem spre altceva.
Unul dintre punctele slabe ale acestei tehnici este că
folosim o strategie slabă pentru identificarea motivelor
T
reale. Această critică devine irelevantă dacă teoria indică
î�ntrebări la un alt nivel decât cel al intenţ�iilor. Analiza
O
de discurs poate evidenţ�ia un singur lucru: discursul.

Ea are sens de fiecare dată când discursul sau structuri
ale acestuia sunt interesante î�n sine. Aș� a se î�ntâmplă
N
când avem motive să credem că discursul prezintă

structuri care sunt suficient de rigide pentru a influenţ�a
liniile posibilelor politici (Wæver 1994; Wæver, Holm ş� i
Larsen î�n curs de apariţ�ie) sau dacă vrem să localizăm
O
un fenomen care este definit de o acţ�iune discursivă

caracteristică (ca î�n această carte). Tehnica este simplă:
citeş� te, căutând argumente care iau forma retorică ş� i
logică definită aici ca securitate.
D
4. Analiza de discurs nu este metoda exclusivă a studiilor

de securitate. O analiză completă va include, de
asemenea, o analiză politică tradiţ�ională a unităţ�ilor care
interacț�ionează, facilitarea condiţ�iilor ş� i toate celelalte
dimensiuni ale teoriei complexelor de securitate. Un
studiu al retoricii acţ�iunilor de securitizare este adecvat

î�n scopul de a observa dacă securitizările sunt separate
sau se definesc reciproc. Î�n plus, acest mic studiu de
caz are un scop secundar pe lângă dilema specifică a
capitolului 8: verificarea operaţ�ionalităţ�ii definiţ�iilor
din capitolul 2. Este posibilă recunoaş� terea securitizării
E
atunci când suntem confruntaţ�i cu ea? Sunt criteriile atât
de vagi î�ncât vor fi prea multe cazuri, reducând la non-
sens î�ntreg demersul, sau sunt standardele prea mari ş� i
AR
din această cauză exemplele vor fi prea puţ�ine? Studiul
discursului UE vrea să demonstreze dacă structura
retorică a securitizării este destul de distinctă î�ncât să
permită unei analize detaliate de texte să ajungă la o listă
de circumstanţ�e relativ indiscutabile.
SH
5. Analiza ar trebui să ia î�n considerare texte de importanţ�ă
centrală, î�n sensul că un discurs de securitate este
operativ î�n această comunitate ş� i ne aş� teptăm ca el
să se materializeze î�ntr-un text, deoarece ocazia este
suficient de importantă (cf. Wæver 1989a: 190ff).
Logica este aceea că dacă o securitizare beneficiază de
susț�inere socială î�ntr-o societate dată (când „a” susţ�ine
T
că î�ntreg A este ameninţ�at de B, acest demers este
general acceptat ca valid ş� i puternic, iar „a” primeş� te
permisiunea de a î�ntreprinde „x”) trebuie să ne aş� teptăm
O
ca „a” să folosească acest argument de fiecare dată când

dezbaterea este suficient de importantă. Deoarece un
argument de securitate este un instrument puternic, nu
N
î�i este î�n natură să fie ascuns. Î�n acest sens, dacă analizăm
dezbaterile importante trebuie să găsim principalele
cazuri de securitizare concurând unul cu celălalt pentru
î�ntâietate; astfel, nu trebuie să analizăm totul, î�n special
O
nu texte obscure.
Am selectat texte de natură generală5. Chiar dacă selectarea

D
dezbaterilor generale î�n defavoarea dezbaterilor pe măsuri

concrete, mai specifice, are avantajul structural de includere
a criteriului de importanţ�ă – actorii trebuie să prioritizeze ce
probleme sau argumente să folosească î�ntr-o sesiune de dezbateri
„libere” –, dar are ş� i dezavantajul de a fi mai puţ�in explicită cu
privire la acţ�iunea susţ�inută sau legitimată. Astfel, de multe ori

primul caz de acț�iune de securitizare – argumentare î�n favoarea
ameninţ�ărilor existenţ�iale ş� i urgenţ�ei – va fi mult mai facil de
identificat ş� i mai puţ�in clar dacă aceasta indică măsuri de urgenţ�ă
specifice ş� i o î�ncălcare a politicii curente sau a regulilor î�n vigoare.
Din acest motiv, se va realiza o verificare ulterioară sub forma
E
analizei unei selecţ�ii extinse de texte legate expres de diferitele
dimensiuni ale sectorului.6 Din cauza spaţ�iului limitat disponibil î�n
contextul curent, dovezile provenite din aceste texte vor fi indicate
AR
doar dacă deviază semnificativ de la analiza principală. Textele au
fost selectate dintr-o perioadă de timp limitată – anul 1995 – atât
pentru a maximiza posibila trans-determinare structurală, cât ş� i
pentru a minimiza arbitrarul î�n selectarea situaţ�iilor. Este mai
benefic să dispunem de un set limitat de texte ş� i de o reprezentare
completă a situaţ�iilor de securitizare decât de un set extins din care
SH
autorii aleg la î�ntâmplare. Pentru fiecare document î�ntreprindem
o investigare a argumentelor de securitate ş� i fiecare identificare
este analizată după context, obiectul de referinț�ă, ameninţ�area ş� i
– nu î�n ultimul rând – legătura sa cu alte sectoare, adică, măsura î�n
care caracterul de securitate al problemei este derivat din faptul
că ameninţ�area este deja securitizată î�ntr-un alt sector7.
T
Dacă am alege studiul de caz al unei regiuni, al unui complex
de securitate, ar trebui să includem mai multe obiecte de referinț�ă,
securitizarea acestora ş� i - nu î�n ultimul rând – interacţ�iunea dintre
O
ele. După lectura cazului UE ar părea posibilă analiza similară

pentru toate părţ�ile unui complex. Va fi nevoie ca î�ntotdeauna
analiza complexului de securitate să implice tot atât de multă
N
analiză a discursului ş� i o lectură atentă a textelor? Nu! Este doar o

chestiune a nivelului de detaliu pentru un studiu de caz.
Î�n CSCT, complexul de securitate era de asemenea format
din preocupări ş� i percepţ�ii ale actorilor, dar rareori analiza
O
complexului de securitate implica un studiu empiric formal al

acestor factori (Buzan ş� i Rizvi et al. 1986 se apropie cel mai mult).
Majoritatea analizelor complexelor de securitate regionale se
D
concentrează pe agregarea, compunerea cazului regional ş� i s-ar

baza – conform tradiţ�iei studiilor de securitate – pe o interpretare
superficială a diferiţ�ilor actori. Experţ�ii de securitate folosesc,
de obicei, un repertoriu variat de surse, ziare, conversaţ�ii, teorii
ş� i alte lucrări academice pe subiect, care sunt toate filtrate prin
raţ�ionamentul lor ingenios cu privire la preocupările de securitate

ale Rusiei sau punctele centrale ale securităţ�ii din India. Procesul
de documentare este rareori detaliat î�ntr-o manieră formală
(Opinia expertului de securitate – acolo unde dovezile factuale se
sfârş� esc – este percepută ca relevantă tocmai pentru că el sau ea
este un expert, iar dovezile sunt neconcludente. Din acest punct
E
de vedere expertul de securitate este mai degrabă un consultant
î�n management, căruia i se cere să evalueze o situaţ�ie, ş� i mai puţ�in
un cercetător ş� tiinţ�ific al cărui raț�ionament este relevant atât timp
AR
cât dovezile sunt concludente).
Următoarea analiză detaliată a micrologicii unui nod
dintr-un complex de securitate este, deci, un corolar pentru alte
studii ale actorilor, care î�n CSCT ar trebui realizat printr-o analiză
de complex pe parcursul unei î�ntregi cărţ�i, dar care ar fi trecută
cu vederea ş� i î�nlocuită de o apreciere calificată, î�ntr-o scurtă
SH
analiză care se concentrează pe particularul analizei complexului
de securitate – totalitatea regională. Folosind analiza revizuită a
complexului de securitate, putem î�ntreprinde analiza regională
fără a recurge la analiza discursului pentru fiecare actor. Dar
probabil este folositor să o testăm de câteva ori pentru a î�nţ�elege
microdinamicile securităţ�ii regionale.
T
O
Uniunea Europeană: o lectură

Ca parte a ultimului pas pentru a deveni preş� edinte
N
al Comisiei Europene, Jacques Santer a folosit argumente de

securitate î�n câteva contexte, î�n discursul său din 17 ianuarie
1995 (Santer 1995a: 14). Î�n primul rând:
O
Europa s-a confruntat cu evenimente importante în

ultimii cinci ani: Germania s-a reunificat, comunismul a căzut.
Dar, în cuvintele lui Vaclav Havel, totul este posibil şi nimic
D
nu mai este cert. Suntem confruntaţi din nou cu resurgenţa

naţionalismului extremist, care în unele cazuri s-a soldat cu
conflicte sângeroase, cum este cazul fostei Iugoslavii. Această
tragedie ne învaţă o lecţie fundamentală: este mai important
ca niciodată ca Uniunea să rămână un pilon al păcii şi
prosperităţii pentru continentul european. În primul rând
trebuie să păstrăm şi să dezvoltăm ce am realizat în ultimii

cincizeci de ani. Este un miracol ca războiul dintre popoarele
noastre să devină ceva de neconceput. Să pierdem această
moştenire ar reprezenta o crimă asupra nouă înşine. În al
doilea rând, Uniunea nu poate fi o insulă a păcii într-o mare
tulbure. De aici rezultă importanţa extinderilor viitoare. Şi
E
din nou decurge importanţa dezvoltării unei veritabile politici
externe şi de securitate.
AR
Faptul că această moş� tenire poate fi „pierdută” î�nseamnă
precaritatea realizării miracolului comunităţ�ii de securitate a
Europei Occidentale ş� i necesitatea protejării integrării pentru
menţ�inerea păcii8. Aceasta ne î�ndreaptă spre concluzia generală de
menţ�inere activă a procesului de integrare ş� i inferenţ�ele specifice
sunt obligatorii.
SH
prin care extinderea ş� i politica externă ş� i de securitate comună
Î�n al doilea rând, „acţ�iunea noastră se va finaliza î�n insucces”

dacă rămâne „o prerogativă a unui grup select de membri” (Santer
1995a). Europenii de rând vor să participe ş� i vor semne clare
că UE va acţ�iona pentru soluţ�ionarea problemelor importante
pentru ei. Până acum este dificil de surprins concluziile acestui
T
argument – din ce î�n ce mai des auzit – chiar dacă este deseori
puternic dramatizat. Deci pentru moment nu poate fi perceput ca
securitizare clară.
O
La fel de slabe, ş� i deci sub pragul securităț�ii, sunt referinţ�ele

la ameninţ�ările noilor tehnologii dominate potenţ�ial de alţ�i actori
(Statele Unite sau Japonia) – „Vreau să văd traficul european pe
N
autostrăzile informaţ�ionale globale” – ş� i folosirea unor termeni

precum asigurarea supravieţ�uirii modelului social european,
problemele de mediu cu potenţ�ialul lor de a „pune î�n pericol
ş� ansele de asigurare a nevoilor pentru generaţ�iile următoare” ş� i
O
protejarea „zonelor rurale ş� i a micilor oraş� e”. Chiar dacă acestea

nu iau forme clare de securitate, fiecare dintre subiecte revine
ulterior î�n alte contexte î�n care paș� ii următori sunt mai clar definiț�i.
D
Termenul de securitate este amintit î�n sintagma fixă

„politică externă ş� i de securitate comună”9 ş� i mai departe – ş� i
mai distinct – î�n contextul securităţ�ii interne, a cooperării legale
ş� i interne de luptă î�mpotriva crimei, drogurilor ş� i imigraţ�iei
ilegale. Î�n programul de lucru (secţ�iunea 4), o referire similară
este făcută cu privire la securitatea internă, susţ�inându-se chiar

că „organizaţ�iile criminale au demonstrat deja că pot ş� i vor
exploata punctele slabe ale apărării Uniunii”. Din aceste cauze se
argumentează folosirea competenţ�elor Comisiei până la limită
(Comisia Europeană 1995: secţ�iunea 4; Santer 1995a: 16, 1995b:
107) ş� i vedem aici măcar o nuanț�ă de „putem acţ�iona aş� a pentru că
E
este vorba despre securitate” sau „trebuie să î�nţ�elegem că suntem
obligaţ�i să procedăm aş� a”.
Celelalte documente ale Comisiei ş� i ale lui Santer repetă
AR
variaţ�iuni ale acestor teme, chiar dacă se deosebesc prin acordarea
unei expresii mai dramatice argumentului de mediu sau referitoare
la securitatea internă. Vom analiza pe rând celelalte două instituţ�ii
– î�n primă fază Consiliul ş� i apoi Parlamentul European – apoi vom
pune la un loc dovezile ş� i vom prezenta rezultatele.
Declaraţ�ia de la Cannes (iunie 1995) a Consiliului
SH
European – summitul ş� efilor de stat ş� i de guverne – este aproape
lipsită de argumente de securitate (Consiliul European 1995a).
Există trimiteri la astfel de argumente î�n formulări ale unei crize
valutare, ale stabilităţ�ii (î�n relaţ�ie cu Rusia) ş� i poate cel mai mult
ale cooperării forţ�elor de poliţ�ie (î�n anexa despre cooperare euro-
mediteraneeană). Declaraţ�ia de la Madrid (Decembrie 1995) este
T
total lipsită de securitizare (Consiliul European 1995b). Având
î�n vedere compoziţ�ia sa – statele membre – este de î�nţ�eles că
acest organism securitizează mai puţ�in î�n favoarea Europei, adică
O
ezită să confere puteri extraordinare „Europei”. Ceva mai multă

securitizare găsim î�n celelalte documente ale Consiliului.
Cealaltă formă î�n care Consiliul intră î�n cercetarea noastră
N
este prin preş� edintele Consiliului (ş� eful statului sau al guvernului
statului care deţ�ine preş� edinţ�ia UE pentru acea jumătate de an).
Această situaţ�ie este mai complexă, deoarece un prim-ministru
spaniol vorbeş� te folosind logica Spaniei ş� i a Consiliului î�n acelaş� i
O
timp; el vorbeş� te diferit faţ�ă de cancelarul german, de exemplu,

ş� i de asemenea diferit dacă nu ar ocupa funcţ�ia europeană (de
exemplu, este mai deschis faț�ă de extinderea spre Est). Tehnic
D
el reprezintă Consiliul, chiar dacă nuanț�a colectivă este destul

de laxă. Există î�nsă o contextualizare î�n funcț�ie de rol, mai ales
î�n ocazii ca cele de care ne ocupăm, î�n care primul ministru sau
preş� edintele vorbeş� te conş� tient fiind că discursul său trebuie să
fie tolerabil pentru toate statele membre. Din această categorie
reţ�inem discursul grandios de adio al lui François Mitterrand ş� i

pe cel al lui Felipe Gonzáles Márquez despre starea naţ�iunii din
noiembrie 1995.
Discursul lui Mitterrand conţ�inea două părţ�i – o prezentare
obiş� nuită a programului preş� edinţ�iei franceze ş� i o parte personală,
testamentul său european. Î�n partea obiş� nuită este extrem de
E
dramatic î�n secţ�iunea despre securitate, care constituie primul
exemplu al necesităţ�ii cetăţ�enilor de a simţ�i concret utilitatea UE.
AR
Mă gândesc în primul rând... la Convenţia EUROPOL...
regula generală conform căreia toţi trebuie să avansăm
împreună – în mod special în sectorul de securitate. În ceea
ce priveşte dreptul la azil şi imigrarea, mai trebuie realizate
multe.... Europa va fi o Europă a popoarelor doar dacă cetăţenii
SH
noştri se simt în siguranţă în Europa şi datorită Europei. Aş
putea vorbi la fel... despre cooperarea în domeniul justiţiei sau
despre acţiunea coordonată pentru a combate terorismul şi
crima organizată. (Mitterrand 1995: 48)
Celălalt element remarcabil din acea parte a discursului,

care a fost reţ�inut cel mai des de parlamentari, a fost argumentul
T
despre necesitatea Europei de a avea „un suflet, pentru a conferi
expresie – ş� i permiteţ�i să folosim un limbaj mai modest aici –
O
culturii sale” (Mitterrand 1995: 48). Aceasta duce la susț�inerea

poziţ�iei speciale a Franţ�ei, care a devenit totuş� i ş� i politică a UE –
excepţ�ia culturală din cadrul GATT. „Acesta [principiul excepţ�iei
N
culturale] provine din opinia că identitatea culturală a naţ�iunilor

noastre, dreptul fiecărui popor de a-ș� i dezvolta propria cultură, este
î�n pericol. Principiul î�ntruchipează dorinţ�a de protecţ�ie a libertăţ�ii
ş� i diversităţ�ii pentru toate ţ�ările, de refuz a cedării mijloacelor
O
de reprezentare - cu alte cuvinte, mijloacele de manifestare a

identităţ�ii individuale - î�n favoarea altora” (a se citi Statele Unite)
(Mitterrand 1995: 48). Argumentele fac referire la politici relativ
inocente, cum ar fi mai multă educaţ�ie despre Europa, î�nvăţ�ământ
D
multilingvistic ş� i altele de acest gen; mai controversat, politica

promovată de Franţ�a î�n sectorul audio-vizual este prezentată ca
„o problemă de urgenţ�ă” (Mitterrand 1995: 49). Toate acestea
compun argumente pentru respingerea „logicii unei pieţ�e oarbe –
sau logicii oarbe a pieţ�ei” ş� i astfel î�n favoarea menţ�inerii excepţ�iilor
GATT-OMC ş� i a rezistenţ�ei la tendinț�a generală de liberalizare ş� i

deregularizare.
Î�n secţ�iunea personală a discursului său (1995: 51),
Mitterrand expune povestea relaţ�iei sale cu războaiele mondiale,
primul ş� i al doilea, ş� i sarcina generaţ�iei sale de a transmite
experienţ�a ş� i memoria, iar prin acestea motivarea î�n favoarea
E
reconcilierii ş� i funcţ�iunilor de construcţ�ie a păcii ale UE. Î�n
fond, este acelaş� i argument ca primul al lui Santer – argumentul
integrare-pace – doar mult mai dramatic exprimat:
AR
Ceea ce vă cer să faceţi este aproape imposibil, deoarece
presupune depăşirea trecutului. Şi totuşi, dacă nu reuşim să
ne depăşim trecutul, să nu ne înşelăm asupra a ceea ce va
urma: doamnelor şi domnilor, naţionalismul înseamnă război!
[aplauze puternice] Războiul nu este doar trecutul nostru,
SH
poate deveni şi viitorul! Şi voi, doamnelor şi domnilor, membri
ai Parlamentului European, veţi fi cei care de acum înainte veţi
deveni gardienii păcii noastre, ai securităţii şi ai viitorului!
(Mitterrand 1995: 51)
Gonzáles a folosit o parte a aceloraș� i argumente, î�n

T
special cu privire la continentul instabil după Războiul Rece ş� i
euro-scepticismul ca ameninţ�are de fragmentare a continentului
european. După ş� omaj, care este prima prioritate, chiar dacă nu
O
î�ntr-o formă de securitate, „a doua provocare majoră este politica

de securitate – adică o acţ�iune de a ne conferi capacităţ�i de a rezista
î�mpotriva crimei internaţ�ionale organizate, traficului de droguri,
N
terorismului etc. – o preocupare imediată a cetăţ�enilor noş� tri”

(Gonzáles 1995: 155). Astfel, el susţ�ine mai puternic aici decât
oriunde altundeva, nevoie de a conferi UE mijloace suplimentare
de acț�iune (Gonzáles 1995: 142).
O
Î�n ceea ce priveş� te domeniul securităţ�ii interne, se poate

argumenta că aceasta este un tip diferit de securitate, că au
existat dintotdeauna discuţ�ii despre păstrarea securităţ�ii interne
D
separat de conceptul nostru de securitate internaţ�ională. Didier

Bigo (1996) a demonstrat cum securitatea internă ş� i cea externă
se combină î�n această perioadă; mai ales pentru europenizarea
securităţ�ii interne, acest concept este folosit pentru a face
legătura î�ntre o gamă largă de probleme (terorism, droguri, crimă
organizată, crimă transnaţ�ională ş� i imigraţ�ie ilegală) ş� i să permită

unor anumite agenţ�ii de securitate să opereze liber î�n î�ntreg
spaţ�iul european, cu referire la această nouă entitate politică. Este
de reţ�inut că aceste argumente sunt realizate î�ntr-un mod analog
cu securitatea internaţ�ională decât cu logica securităţ�ii interne,
„lege ş� i dreptate pentru siguranţ�a individului”. Argumentele se
E
referă la ameninţ�ări distincte, străini ş� i actori răuvoitori, cum sunt
teroriş� tii, crima organizată ş� i traficanţ�ii de droguri.
Î�n final, există multe cazuri de referire la securitizarea
AR
proiectului Uniunii Monetar Europene (UME). Din cauza integrării
sale î�n sistemul financiar global volatil, UME poate decădea î�ntr-o
febră speculativă; î�n plus, este de importanţ�ă maximă pentru UE.
Mitterrand a subliniat că „introducerea unei monede unice este
sigura cale de garantare a menţ�inerii Europei ca o economie
importantă ş� i o putere monetară ş� i reprezintă cea mai bună
SH
soluţ�ie de asigurare a creş� terii sustenabile pentru economiile
noastre” (1995: 46). Totuş� i, Consiliul este î�n general atent cu
această problematică: pe de o parte face apel pentru mai multă
consecvenţ�ă a politicilor care vor permite introducerea unei
monede unice ş� i a celei de-a treia faze UME, dar, pe de altă parte,
există o ezitare î�n a promova abandonarea programului î�n cazul
T
î�n care UME dă greş� . Toată lumea î�nţ�elege că există o posibilitate
indubitabilă de a nu atinge acest obiectiv ş� i î�n acel caz nu trebuie
riscată prăbuş� irea totală odată cu UME.
O
Î�n dezbaterile Parlamentului European, sunt prezente opt

teme distincte pentru securitizare:
1. Mulţ�i susţ�in că cea mai mare ameninţ�are este complexul
N
ş� omaj, marginalizare socială ş� i – conectat de acestea

– xenofobie (de exemplu, europarlamentarul Lilli
Gyldenkilde, Parlamentul European 1995a: 24). „Acestea
sunt provocările reale dacă dorim să realizăm o Europă
O
sigură”. Î�n sine, această ameninţ�are poate genera mai

multe linii de acţ�iune contrare: astfel, articularea sa
alături de alte argumente este esenţ�ială. Este susţ�inuta
D
uneori ca argument î�mpotriva construcţ�iei europene

dominante î�n care creş� terea economică ş� i tehnologia
nouă sunt percepute ca soluţ�ie. Acest argument este
avansat atât de persoane sceptice cu privire la integrarea
europeană, cum este Gyldenkilde, cât ş� i de unii care
sunt î�n favoarea integrării, precum europarlamentarul

Alexander Langer (î�n Parlamentul European 1995a:
26) – care susţ�ine totuş� i că creş� terea economică ş� i
competiţ�ia distrug fundamentele regionale ş� i sociale,
î�nsăş� i identităţ�ile cetăţ�enilor europeni. Reprezentanţ�ii
argumentului tehnologie-creş� tere î�ş�i prezintă cauza
E
ca soluţ�ie pentru rezolvarea ameninţ�ării. Î�ntre aceste
opinii, conducătorii celui mai mare grup din Parlament
– socialiş� tii – î�mbină competitivitatea cu argumentul
AR
social. De exemplu europarlamentarul Pauline Green
(î�n Parlamentul European 1995a: 21) face conexiunea
egalitate de gen => utilizarea tuturor calificărilor =>
competiţ�ie globală => protejarea modelului social
european. Ş� i europarlamentarul Wilfred A. E. Martens
susţ�ine că politica socială, mediul î�nconjurător, cercetarea
SH
ş� i noile tehnologii sunt necesare, deoarece „î�n acelaş� i
timp, Uniunea trebuie să î�ş�i păstreze o faţ�ă umană pentru
modelul său de dezvoltare ş� i să investească î�n capitalul
său intelectual, pentru a se menţ�ine î�n avangarda celor
mai mari puteri tehnologice mondiale î�n secolul XXI”
(Parlamentul European 1995a: 22).
T
2. Modelul social european este termenul folosit pentru
referire la statul bunăstării, care variază mult î�ntre
statele europene ș� i care poate fi considerat ca „model
O
european” doar î�n comparaț�ie cu non-Europa, adică exact

ce se î�ntâmplă î�n realitate. Modelul social european este
definit î�n contrast cu Statele Unite ș� i Japonia ș� i trebuie
N
apărat î�mpotriva acestora, precum ș� i î�mpotriva celor

dintre reformatorii proprii care ar sacrifica modelul
pentru a concura global (ș� i astfel ar sacrifica o parte a
ceea ce este „Europa”). Această construcț�ie are meritul
O
politic de a lega o problemă sociopolitică de soarta

„Europei” î�n sine.
3. Pe de altă parte, europarlamentarul Klaus Hänsch,
D
care are de asemenea o abordare dramatică î�n privinț�a

ș� omajului („subminează î�ncrederea oamenilor î�n justiț�ie
ș� i democraț�ie ș� i, astfel, î�n stabilitatea societăț�ilor noastre
î�n Europa”; Parlamentul European 1995c: 135), doreș� te
ca Europa să facă mai multe pentru î�mbunătăț�irea
competitivităț�ii ș� i î�n special pentru evitarea perspectivei

ameninț�ătoare a „celorlalte regiuni din lume – Japonia,
SUA, î�ntreaga Asie de Sud-Est – dominând tehnologii
cheie. Nu trebuie să permitem ca î�n Europa copiilor noș� tri
toate aparatele TV să fie japoneze ș� i toate programele
TV americane, iar noi europenii doar observatori. Nu
E
trebuie să permitem acest lucru” (Parlamentul European
1995c:135). Î�n acest caz, argumentul susț�ine politica
generală de flexibilizare, reforma sistemelor sociale ș� i
AR
investiț�ia î�n noi tehnologii.
4. Î�n cazul celor care sublinează ș� omajul, acea problemă
este legată de un argument des folosit (cf. de asemenea
Santer 1995a, citat anterior) conform căruia fără
susț�inerea popoarelor europene procesul va eș� ua. Astfel,
SH
problema este dramatică, deoarece constituie principala
ameninț�are la adresa indivizilor europeni, ș� i nu î�n
ultimul rând, deoarece este o ameninț�are majoră pentru
proiectul european (de exemplu, Verzii î�n Parlamentul
European 1995c: 46).
5. Aceste prime patru domenii - ș� omajul, modelul social
european, noua tehnologie ș� i susț�inerea populară pentru
T
UE - ș� i raț�ionamentele de apărare sunt potenț�ial î�n
tensiune unul cu celălalt, dar ș� i potenț�ial legate. Astfel,
O
majoritatea politicilor din Parlament constituie î�ncercări

de articulare a acestor domenii, de interpretare a unuia
î�n lumina celuilalt – de exemplu, necesitatea noilor
N
tehnologii de a concura, dar ş� i de a soluț�iona, prin

aceasta, problema ș� omajului ș� i salvarea modelului social
european.
6. Primele trei domenii au un element al problemei cu
O
caracteristici aproape specifice securităț�ii - ș� omajul la

nivel social ș� i individual, competitivitatea ca securitate
economică, modelul social european ca identitate
D
problematică – dar atunci când retorica trebuie să atingă

nivelele maxime ș� i trebuie să fie atins un elan existenț�ial,
argumentul specific poate primi nuanț�a confrom căreia
este î�n joc soarta integrării. Astfel, UE trebuie să facă
progrese î�n acele domenii „cel mai apropiate de cetăț�eni”
– economia.
7. Toate acestea constituie doar prima etapă a unei

securitizări. Aceasta stabileș� te o ameninț�are existenț�ială
ș� i obț�ine o anumită acceptare a acesteia – deț�ine o poziț�ie
aproape de consens î�n Parlament, precum ș� i î�n cadrul
celorlalte două instituț�ii de care ne ocupăm aici (astfel
apar divergenț�ele cu privire la modurile de articulare ș� i
E
rezultă programe î�n competiț�ie ale diferitelor grupări
politice). Dar nu am văzut î�ncercări de sugerare a unor
măsuri specifice de natură radicală. Totuş� i, pentru scopul
AR
acestui capitol este interesant să vedem cum funcț�ionează
legăturile trans-sectoriale: securitizarea problemelor
economice este multiplicată printr-un argument politic
(cu referire la salvarea integrării).
8. Mai aproape de argumentul pace-integrare al lui Santer,
SH
alț�ii, cum este Marters (Parlamentul European 1995a:
22), susț�in că dialectica referitoare la consolidare ș� i
extindere va fi decisivă pentru succesul sau eș� ecul
proiectului politic european. Ș� i europarlamentarul Gijs
M. De Vries susț�ine (î�n Parlamentul European 1995a: 23)
că „securitatea a devenit o sarcină importantă a Uniunii”;
Uniunea trebuie să fie „inamicul naț�ionalismului ș� i
T
suspiciunii provinciale”. Ambele argumente provin
dintr-o percepț�ie a slăbirii potenț�iale a integrării – din
cauza extinderii sau naț�ionalismului î�n creș� tere – ș� i astfel
O
a nevoii de a insista asupra consolidării. Langer susț�ine

mai dramatic că naț�ionalismul se extinde ș� i epurarea
etnică apare î�n multe forme; astfel, Europa „are nevoie
N
de exemple importante ș� i pozitive ale unei căi care va

duce la integrare, democraț�ie, pace, justiț�ie socială ș� i
conservarea mediului” (î�n Parlamentul European 1995a:
26). Cetăț�enii trebuie să î�nț�eleagă că integrarea este
O
preferabilă scindării. Acest argument a fost prezentat

mai direct de către preș� edintele german ș� i preș� edinte
al Parlamentului, Hänsch, î�n cadrul sesiunii cu privire la
D
starea naț�iunii:
În acest nou climat de opinie prinde rădăcini un nou

naționalism, care de multe ori apare în forme mascate și
subtile, în tonalități de corectitudine politică, care, chiar dacă
sunt în favoarea Europei, sunt împotriva uniunii politice. Să

nu ne lăsăm amăgiți. Noul naționalism, care nu are respect
pentru ceea ce am reușit să construim în Europa Occidentală
în ultimii cincizeci de ani, sau chiar vrea să distrugă aceste
realizări, acest nou naționalism ne întoarce în timp la Europa
antebelică! [aplauze] De mulți ani nimeni nu formulat-o atât de
E
clar ca François Mitterrand în discursul să de adio din Cameră
în ianuarie anul acesta, când a susținut că naționalismul
înseamnă război și că în noua [aplauze] Europa nedevizată care
AR
a existat din 1990 este bine ca niciun stat să fie lăsat vreodată
să devină atât de suveran încât să poată decide prosperitatea
și eşecurile vecinilor săi. (Hänsch 1995: 135)
Ameninț�area nu este numai naț�ionalismul, ci ș� i

SH
suveranitatea. Noile pericole la care Hänsch face referire î�n
continuare – la est ș� i sud – sunt serioase deoarece ameninț�ă
aducerea statelor UE î�ntr-o stare de rivalitate.
Logica securităț�ii este folosită de europarlamentarul Eolo
Parodi când argumentează că UE este î�ntr-o criză de putere ș� i
astfel se abț�ine de la un conflict cu Comisia, despre care crede că
ar trebui criticată. Acest lucru nu trebuie riscat din cauza crizei
T
ș� i potenț�ialului de scindare al UE. (Parlamentul European 1995a:
29).
1. Î�n politica externă parlamentarii critică celelalte
O
instituț�ii pentru că nu depun suficiente eforturi de a

apăra drepturile omului (Parlamentul European 1995a:
24, 27, 41). La un nivel, argumentul este că securitatea
N
provine î�n final, din interior, că singura bază reală

pentru securitate este statul de drept ș� i respectarea
drepturilor omului (de exemplu, Parlamentul European
1995a: 23). Aceasta pare a semănă cu percepț�ia generală
O
liberală, misionară, a securităț�ii, dar are ș� i o turnură

specifică, deoarece „drepturile omului” sunt privite ca o
idee europeană. Prin promovarea unei politici externe
D
bazată pe drepturile omului, UE nu doar protejează

drepturile concrete ale indivizilor din î�ntreaga lume
sau un principiu universal general, ci apară ș� i propriile
valori ș� i identitatea. Drepturile omului sunt importante,
deoarece, „î�n pofida graniț�elor naț�ionale ș� i politice, am
reuș� it să găsim un limbaj comun” (europarlamentarul

Jannis Sakellariou î�n Parlamentul European 1995a: 41).
2. Acest argument este caracteristic î�n mod particular
pentru logica Parlamentului European. Trebuie să existe
ceva european sub ameninț�are. Securitizările iniț�iate de
Parlament sunt de cele mai multe ori î�ncercări de definire
E
a obiectelor specifice ameninț�ate. Similar argumentelor
„de destrămare” (numărul 4 ș� i 5), acest argument aduce
î�n pericol UE (sau chiar „Europa”), dar de data asta mai
AR
puț�in prin argumentul politică-relaț�ii internaț�ionale ș� i
mai mult prin argumentul de identitate. Argumentul 2
(modelul social european) a avut astfel de elemente.
3. Î�n domeniul securităț�ii interne, există un model general
(ș� i destul de logic) conform căruia Consiliul ș� i Comisia
SH
folosesc instrumente de securitizare mai clasice pentru a
obț�ine mai multe puteri, precum cooperarea forț�elor de
poliț�ie (inclusiv monitorizarea ș� i implicarea serviciilor
secrete), europenizarea competenț�elor, iar Parlamentul
doreș� te, de asemenea, atenț�ie asupra problemei, dar î�n
mod egal pentru scopul de a observa observatorii ș� i de
a dirija poliț�ia – adică de a î�ncerca să ofere un profil al
T
drepturilor cetăț�enilor î�n numele valorilor europene
(de exemplu, Martens î�n Parlamentul European
O
1995b: 111; MPE Alonso José Puerta î�n Parlamentul

European 1995b: 113; Hänsch î�n Parlamentul European
1995c: 136f). Parlamentarii fac presiuni î�n favoarea
N
europenizării securităț�ii interne, dar nu doresc ca

asta să ducă la secretizare ș� i la pierderea controlului
parlamentar. Cu privire la această problemă, partidele
au opinii diferite plasate pe o scală stânga-dreapta. Dar
O
vocile principale din Parlament care vorbesc î�n numele

grupurilor importante par conș� tiente de diferenț�a dintre
opinia lor ș� i cea a altor instituț�ii. De la Comisie, Consiliul
ș� i acei parlamentari care doresc mai multă atenț�ie
D
acordată securităț�ii interne, problema este amplificată

prin acordarea unei importanț�e secundare securităț�ii
interne: „Cetăț�enii nu vor percepe beneficiile unei zone
de circulaț�ie liberă decât dacă Uniunea î�ș�i demonstrează
capacitatea de garantare a securităț�ii lor ș� i de combatere
a traficului de droguri ș� i crimă organizată” (Santer

1995b: 107).
4. Î�n final, mediul este deseori menț�ionat ca un domeniu
de importanț�ă maximă când sunt prezente ameninț�ări
serioase (mai multe despre asta î�n cele ce urmează).
5. Există ș� i o serie de aluzii de securitate, singulare, cu o
E
importanț�ă mai redusă.
AR
O analiză a acestor cazuri de securitizare arată că un
argument de securitate este î�mpărtăș� it de-a lungul î�ntregului
cadru instituț�ional: argumentul păcii. Î�n plus, actorii diferiț�i
prezintă nivele de securitizare mai reduse.
Î�n mod interesant, Consiliul are puț�ine cazuri de
securitizare. Un motiv ar putea fi că î�n final funcț�ionează din
SH
perspective naț�ionale ș� i astfel nu doreș� te (decât î�n cazuri limitate,
ad hoc) să confere sistematic UE puteri î�n caz de urgenț�ă sau
automaticitate. Un alt motiv ar putea fi primatul de putere al
Consiliului; dacă acesta susț�ine că ceva este o problemă de
securitate, atunci trebuie să acț�ioneze î�n consecinț�ă, î�n timp ce
Parlamentul invocă argumente î�n mare pentru a critica inacț�iunea
celorlalț�i.
T
Î�n Parlament, folosirea unei game largi de securitizări (chiar
dacă mai mult î�n versiuni moderate) trebuie văzut ca parte a unei
O
căutări de domenii de prioritate, mai generale, î�n care, datorită

faptului că este un parlament, î�ncearcă să identifice probleme
apropiate „cetăț�enilor” – adică acț�iuni concrete prin care cetăț�enii
N
să poată surprinde valoarea acț�iunii UE. Î�n acest demers de

identificare se folosesc două criterii: unul este importanț�a pentru
cetăț�enii de rând, iar celălalt este ca tema să aibă o caracteristică
europeană specifică. Astfel, argumentele converg î�n jurul unor
O
slogane precum „modelul social european” ș� i „drepturile omului

(o idee europeană)”, precum ș� i î�n jurul argumentului păcii:
integrarea europeană este alternativa războaielor europene ș� i
D
echilibrului puterii. Cu excepț�ia acesteia din urmă, nu este clar că

toate aceste cazuri trebuie să prevaleze faț�ă de politica curentă
sau de rezervele principiale. Dar argumentul păcii este central
raț�ionamentelor legate de politica naț�ională (nu î�n ultimul rând î�n
Germania) menite să susț�ină o politică orientată spre integrare ș� i
astfel să depăș� ească probleme legate de suveranitate ș� i identitate.
Ș� i argumentul de mediu are trăsături particulare. Acesta apare î�n

raț�ionamentele Parlamentului, dar ș� i î�n cele ale Comisiei. Secț�iunea
1.12 din Programul de Lucru pentru anul 1995 spune: „La nivel
internaț�ional, UE ar trebui să continue summitul Rio prin lupta
pentru o poziț�ie dominantă î�n problema mediului ș� i dezvoltării
durabile ș� i prin î�ncercarea de a fi î�n faț�a problemelor”.10
E
Ceea ce este î�n joc aici este subliniat de Markus Jachtenfuchs
î�n dizertaț�ia despre UE ș� i efectul de seră (Jachtenfuchs 1994).
Conceptul de conducere, prin care UE este î�nsărcinată cu un rol
AR
special î�n politica internaț�ională de mediu, a fost iniț�ial folosit
î�n cazul efectului de seră, dar a fost ulterior „transferată î�ntregii
politici de mediu a CE [Comunitatea Europeană]” (Jachtenfuchs
1994: 245). Î�n special, pentru Comisie, leadershipul ecologic a
realizat o legătură î�ntre integrare î�n sine ș� i un rol internaț�ional
pentru Comunitate. SH
Leadershipul ecologic prezintă imaginea CE ca un
nou tip de putere, care gestionează probleme contemporane
în termeni adecvați și contrastează această imagine cu cea a
SUA, ca o putere militară tradițională care neglijează probleme
ce nu pot fi soluționate prin metode tradiționale de politică
T
externă. „Leadershipul” subliniază aspirația CE de a deveni o
superputere, dar una modernă. Prin promovarea conceptului
de leadership, Comisia ar putea să își sporească rolul și
O
statutul de reprezentant și purtător de cuvânt al Comunității.

(Jachtenfuchs 1994: 275)
N
Acest caz aduce la lumină ceea ce s-a î�ntrevăzut cu privire

la alte chestiuni: problema specifică este articulată cu cea generală
a „integrării” ca atare ș� i î�n mod tipic aici se adaugă calitatea de
securitate.
O
Exemplul clasic pentru aceasta este î�nsă cea mai

securitizată problemă î�n discursul UE: argumentul păcii prin
integrare ca bastion î�mpotriva revenirii la balanț�a de putere ș� i
D
războaiele din trecutul Europei. Acest argument este cel mai des
folosit de către UE ș� i cel care este cel mai puternic securitizat.
Europa ca un proiect, ca istorie, este î�ntr-un punct de cotitură,
iar securitatea este î�n joc, sub forma problemei integrare versus
fragmentare (Wæver 1996a, b; de Wilde 1996). Integrarea devine
un scop î�n sine (deoarece alternativa este fragmentarea)11.

Astfel se obț�ine legitimitate pentru securitizare din motivele
folosite deja de Comisie ș� i birocraț�ia UE: ca fiecare problemă de
politică să fie supusă unei duble evaluări, cea a problemei î�n sine
ș� i cea a efectelor î�n termeni de î�ntărire sau slăbire a integrării
(Jachtenfuchs ș� i Huber 1993). Prin adăugarea argumentului de
E
securitate, integrarea devine prioritară deoarece alternativa este
un proces de transformare care prin definiț�ie va distruge „Europa”
ca proiect ș� i va regenera insecuritatea anterioară cauzată de
AR
balanț�a de putere, naț�ionalism ș� i război. Integrarea obț�ine o formă
gramaticală mai apropiată logicii de securitate. Dacă „Europa”
există sau nu, se prezintă ca o î�ntrebare de „a fi sau a nu fi” (pentru
o analiză mai completă vezi Wæver 1996b).
Acesta este argumentul de securitate unic al Europei sau
al UE, care probabil că o determină să formuleze alte probleme
SH
de securitate mai pregnante. Este un argument de bază deoarece
defineș� te î�nsăș� i existenț�a UE. Î�n interacț�iune cu alte securitizări,
î�mbină narativ, î�ntr-un scenariu specific, argumente societale,
economice, ecologice, politice ș� i militare. Se poate prezenta
actuala situaț�ie dinamicii multi- sau trans-sectoriale sau se poate
argumenta că se î�ncadrează î�ntr-un sector dominant deoarece
T
este î�n principiu politică? Acest argument este trans-sectorial
ș� i astfel constituie „securitate agregată”, deoarece se bazează pe
argumente din alte sectoare. De exemplu, î�n cadrul economiei,
O
competitivitatea este reconfigurată ca o chestiune a calităț�ii

Europei ca un actor global ș� i este combinat astfel cu argumentul
„existenț�ei” politice (prezenț�a internaț�ională). Ameninț�ări sub
N
forma noilor tehnologii, ș� omajul ș� i concurenț�a SUA ș� i a Japoniei

devin tot mai centrale pentru a motiva necesitatea integrării –
pentru Europa.
Putem să tragem concluzii pe baza acestui scurt studiu de
O
caz, î�n primul rând din perspectiva posibilităț�ii de identificare a

securităț�ii prin analiza textelor ș� i, î�n al doilea rând, î�n relaț�ie cu
agregarea sectoarelor de către actori. Metodologic, rezultatele
D
sunt destul de î�ncurajatoare. Ar fi fost problematic dacă nu am fi

identificat niciun caz de securitizare, dar ș� i mai problematic dacă
ar fi fost sute de exemple î�n fiecare text. Î�n fapt am găsit o listă
limitată, uș� or de gestionat: patru cazuri ale Comisiei, dintre care
una era î�n mod clar primară, ș� i opt ale Parlamentului, chiar dacă
majoritatea acestora au constituit doar tentative de securitizare

cu puț�ine indicaț�ii asupra măsurilor extraordinare care ar trebui
să urmeze. Relevant este că securitizarea a fost rar folosită de
Consiliu. Î�n mod clar, concluzia este că putem folosi o interpretare
din perspectiva securităț�ii dacă argumentele iau forma specifică
a prezentării unor ameninț�ări existenț�iale (ș� i dacă este de vorba
E
de o securitizare completă, care să indice măsuri extraordinare
care ar putea î�ncălca procedurile normale). Putem determina
care cazuri se califică ș� i care nu. Criteriile nu sunt suficient de
AR
formalizate pentru a trimite sute de studenț�i î�n laboratoarele de
codificare, î�n stilul behavioraliș� tilor din relaț�iile internaț�ionale
din anii 1960. Criteriile sunt puț�in mai interpretative, dar nu pare
ieș� it din comun să concluzionăm că cercetătorii cu o î�nț�elegere a
teoriei de securitizare ar obț�ine rezultate care pot fi replicate.
Î�n relaț�ie cu celălalt scop al acestui capitol – problema
SH
agregării sectoriale – avem trei rezultate.
1. Securitizările î�n diferite sectoare sunt conectate.
Principalele cazuri de securitizare sunt narative,
care rezultă din elementele ale altor sectoare pentru
a produce imagini ale ameninț�ărilor existenț�iale ș� i
acț�iunea necesară – î�n mod tipic integrarea susț�inută.
T
2. La fel cum naț�iunile au identitate ș� i statele suveranitate
ca principii de organizare ș� i punct central al securităț�ii,
aș� a ș� i diferitele securitizări ale UE î�ncearcă să conveargă
O
spre integrare, ca măsură generalizată echivalentă12.

3. Nu doar originile politice naț�ionale ș� i ale partidelor
N
produc variaț�ii î�n securitizare; aranjamentele

instituț�ionale diferite variază din perspectiva temelor ș� i
accentelor. Asta are sens datorită poziț�iilor lor diferite
î�n relaț�ie cu integrarea pe termen lung ș� i, concret, î�n
O
termenii diferitelor grade de responsabilitate pentru

acț�iune ș� i implementare. Actorii de securitizare fac
diferenț�a chiar ș� i atunci când fac apel la acelaș� i obiect de
referinț�ă.
D
Concluzii. Scopuri
Modurile diferite de agregare ale sectoarelor prezentate î�n
acest capitol nu sunt o problemă î�n a găsi acea formă superioară
de analiză a securităț�ii; ele fac referire la diferitele scopuri pe care
le-ar putea avea analiza de securitate. Abordarea sector-cu-sector
E
se leagă î�ntr-o logică a complexităț�ii, care se poate regăsi î�ntr-o
formă superficială, ca o dorinț�ă pentru complexitate ș� i î�ntr-o
versiune macro-istorică mai sofisticată. Abordarea unităț�ilor-ca-
AR
sintetizatori este alăturată unei logici a complexelor care este
orientată spre analizarea situaț�iilor politice contemporane.
Pentru mulț�i adepț�i ai agendei largi, analiza securităț�ii
funcț�ionează ca o dovadă a complexităț�ii. Includerea mai multor
sectoare arată că viziunea tradiț�ională militaristă este prea simplă,
prea î�ngustă. Ș� i mai mulț�i actori lucrează pentru a contracara un
SH
punct de vedere etatist. Problema principală nu este dacă noua
imagine devine suficient de simplă pentru a susț�ine o altă viziune;
ea are ca scop principal să combată concepț�iile excesiv de î�nguste:
„Nu uitaț�i de mediul î�nconjurător” ș� i „Aceasta nu este î�ntreaga
poveste – securitatea presupune de asemenea...”. Imaginea devine
un fel de listă de verificare, o matrice amplă î�n care se pot plasa
T
sectoarele de-a lungul unei părț�i ș� i unităț�ile de-a lungul celeilalte
părț�i ș� i să afirmăm, „există toate aceste tipuri – vezi cum puterea
dă atenț�ie doar unui colț� mic din partea de sus (cel puț�in 4 căsuț�e),
O
dar sunt î�n total 25” (cf. Wilde 1995).

Î�n contrast, concentrarea pe complexe ș� i dinamici are ca
scop reducerea, găsirea punctelor de turnură ce ar putea decide
N
modul de derulare al viitorului ș� i astfel să funcț�ioneze ca analiză

politică – ceea ce ar putea fi de folos î�n alegerile politice. Diferenț�a
principală este doar tipul de analiză de care eș� ti interesat –
complexitate versus constelaț�ii13.
O
Primul tip – matricea cu multe căsuț�e – funcţ�ionează ca

argument politic doar la nivel agregat, pentru că rareori ajunge
la concluzii sau sinteze î�ntr-un mod care să caraterizeze o analiză
D
a unei situaţ�ii specifice. Acest tip poate fi folosit pentru critica

politicilor curente, caracterizate ca fiind prea î�nguste. Dar ne
spune prea puţ�in despre ceea ce î�nseamnă o politică bună, cu
excepț�ia situaț�iei î�n care presupunem că, din cauza existenţ�ei a 25
de căsuţ�e, fiecare trebuie să primească 4% din atenţ�ia politică. O
problemă generală a acestei metode, î�mpărtăş� ită de marea parte

a teoriei liberale a relaţ�iilor internaţ�ionale, este complicarea
problemelor î�ntr-o î�ncercare de a oferi hărţ�i detaliate la scală reală
a lumii, î�n loc să î�ncerce simplificarea, cum sunt cel puţ�in (unii ar
afirma că mai mult decât) predispuse să facă teoriile realiste.
Abordarea de tip matrice este utilă macro-istoriei (de
E
exemplu Buzan 1995a, Buzan ş� i Little 1994, 1996; Buzan ş� i Segal
1997), care urmăreş� te o analiză teoretică, globală a tendinţ�elor ş� i
care vrea să dezagrege ș� i să agrege î�n cadrul analizei: Care este
AR
tendinţ�a generală privind importanţ�a relativă a sectoarelor; care
sunt relaţ�iile dintre securitatea economică ş� i cea politică ce explică
tendinţ�e majore î�n dezvoltările globale? Î�n cazul acesta, o serie de
evenimente ş� i decizii sunt sintetizate ş� i se observă că, de exemplu,
tot mai multe confruntări de securitate au la bază probleme de
mediu. Această sinteză poate deveni parte a unei naraţ�iuni mai
SH
cuprinzătoare asupra direcţ�iei sistemului internaţ�ional la sfârş� itul
secolului XX-lea (ş� i al celui de-al doilea mileniu).
Î�nsă a doua abordare este superioară dacă se doreş� te
î�ntreprinderea unei analize politice contemporane concrete.
Î�n cazul unei astfel de analize se doreş� te surprinderea unui
aranjament politic, a principalelor linii de confruntare, a deciziilor
T
importante, a presiunilor care influenţ�ează actorii ş� i a efectelor
probabile ale diferitelor căi de acţ�iune. De exemplu, nu putem
analiza Europa sector cu sector – unităţ�ile sunt nodurile ş� i modul
O
î�n care acestea ponderează ameninţ�ările sectoriale va fi inclus î�ntr-

un aranjament al unităţ�ilor. Problemele de securitate concrete ale
actorilor – securitizările – sunt blocurile de temelie ale unor astfel
N
de aranjamente.
Acest capitol a demonstrat că actorii acţ�ionează î�n
termeni de securitate agregată - adică permit problemelor de
securitate dintr-un sector să influenţ�eze definiţ�iile securităţ�ii din
O
alte sectoare, sau le î�nsumează pe toate ş� i fac o evaluare bazată

pe un anumit tip de discurs predominant care structurează
securitatea ca atare. De exemplu, dacă o problemă economică
D
devine o problemă de securitate nu este independent de modul

î�n care î�ş�i percep relaţ�iile actorii implicaţ�i. Dacă Turcia modifică
anumite reglementări din domeniul economic î�n relaţ�ia sa cu
Siria, de exemplu, este probabil că acest demers să fie perceput ca
o problemă de securitate deoarece Turcia controlează ş� i resursele
de apă de care Siria depinde, iar relaţ�iile turco-siriene sunt

tensionate din cauza problemei kurde, folosită de Siria pentru a
contrabalansa aceste alte ameninţ�ări. Dacă Polonia face schimbări
similare ale reglementărilor legate de de Republica Cehă, acest
demers va fi mai probabil interpretat simplu ca o problemă
economică – probabil intens criticată, dar care nu va fi considerată
E
o problemă de securitate, o ameninţ�are sau acţ�iune agresivă.
Pare posibilă reformularea teoriei complexului de
securitate î�ntr-o formă post-suverană prin această confirmare
AR
a securitizării trans-sectoriale ş� i a celei descrise î�n „Conexiuni
trans-sectoriale”, care demonstrează că nivelul subsistemului
regional-teritorial este î�n continuare un nivel important de
interacţ�iune a securităţ�ii. Analiza complexului de securitate a
fost iniţ�ial formulată pentru a se aplica doar statelor (un complex
de securitate format din state) ş� i î�n principal pentru sectoarele
SH
politic ş� i militar. Chiar dacă am aplicat analiza complexului de
securitate, î�n acelaş� i timp am subminat-o prin î�ncercările noastre
de a extinde conceptul de securitate către actorii noi din afara
statului ş� i către sectoarele noi din afara celor politic ş� i militar.
Prin efortul nostru dedicat noilor sectoare, am considerat ca
necesar ş� i folositor schimbarea perspectivei generale î�ntr-o
T
î�nţ�elegere constructivistă a securităţ�ii, î�n care securitatea devine o
practică socială specială, mai degrabă decât o problemă obiectivă
a ameninţ�ărilor sau impresiilor psihologice. Pentru un timp a fost
O
neclar dacă noul concept al complexelor de securitate poate fi

redefinit pe această bază variată. Pe baza acestui capitol se pare că
î�ncă suntem capabili să identificăm atât actorii de securitizare, cât
N
ş� i obiectele de referinț�ă pe care le securitizează ş� i astfel vom putea

completa reprezentarea modului î�n care procesele de securitizare
interacţ�ionează: complexul de securitate.
O
Note
D
1. Nivelele unitare ş� i subunitare sunt combinate î�ntr-unul

singur, deoarece î�n termeni de interacţ�iune nu există
un nivel unitar concret. Dacă unităţ�ile interacţ�ionează
î�ntre ele, fie produc subsisteme (sisteme non-regionale
sau complexe de securitate regionale) sau interacţ�iunea
lor devine parte a structurii definitorii a subsistemului.
Dacă interacţ�iunea are loc î�n interiorul unităţ�ii,

este o interacţ�iune î�ntre subunităţ�i ş� i este tratată ca
„locală”. Cazurile limită complicate sunt interacţ�iunile
transfrontaliere î�ntre subunităţ�i la o scală aproximativ
similară unităţ�ii. Le vom clasifica pe acestea ca fiind
locale.
E
2. Folosirea termenului unitate de securitate – cu ceva
ambiguitate dacă ne gândim la precizarea anterioară a
obiectelor de referinț�ă sau a actorilor – este motivată
AR
î�n argumentul de la sfârş� itul capitolului 2, conform
căruia unităţ�ile sunt cărămizile din care sunt alcătuite
complexele de securitate.
3. Termenul constelaț�ie este folosit aici pentru a sublinia că
nu unităţ�ile î�nsele, î�ntr-un mod static, formează î�ntregul;
SH
modul î�n care se relaţ�ionează reciproc miş� cările lor,
acţ�iunile ş� i politicile formează un veritabil tipar politic la
nivelul relaţ�iilor de relaţ�ii (cf. Elias 1978 [1939]; Laswell
1965 [1935]). Un complex de securitate nu include doar
India ş� i Pakistan; include ş� i un set de percepţ�ii ş� i politici
ale Indiei, formând î�n acelaș� i timp o constelaț�ie specifică
cu percepţ�iile ş� i politicile Pakistanului. Asta devine ş� i
T
mai complicat pentru toate regiunile mai î�ntinse.
4. Acest aspect este paradoxal î�n raport cu tiparul normal
O
al statului ş� i naţ�iunii (bazat pe suveranitate ş� i identitate)

(cf. capitolul 7; Wæver et al. 1993, capitolul 4; Wæver
1995a). Logica obiectelor de referinț�ă diferite operează
N
conform acestuia – naţ�iunea este apărată ca identitate,

statul ca suveranitate – dar actorii de securitizare sunt
surprinzători, deoarece elita statului foloseş� te o referinţ�ă
diferită la naţ�iune-cultură, î�n timp ce vocea opoziţ�iei
O
pretinde că reprezintă adevăratul interes al statului (o

explicaţ�ie posibilă ar putea fi cea inclusă î�n Wæver, î�n
curs de apariţ�ie-a, conform căreia integrarea de durată
D
necesită o separaţ�ie tot mai mare î�ntre securitatea de

stat ş� i securitatea societală. Credem că aceasta implică
puncte de vedere separate, î�n timp ce î�n Franţ�a statul
î�ncearcă să le articuleze pe ambele – separat, dar de către
stat).
5. Î�n mod particular, textele (toate cele din 1995) sunt extra-
se din discursul preş� edintelui (preş� edinte al Comisiei),
Jacques Santer, către Parlament ş� i din dezbaterea care a
urmat î�n Parlament î�n problema acceptării noii Comisii,
17 ianuarie; Discursul preş� edintelui Mitterrand din
aceeaş� i zi ş� i dezbaterea planului de preş� edinţ�ie al Franţ�ei;
E
Programul de Lucru al Comisiei pentru anul 1995,
discursul de prezentare al acestuia, prezentat de Santer
î�n faţ�a Parlamentului pe 15 februarie ş� i dezbaterea ce
AR
a urmat î�n Parlament î�ntre 15 februarie ş� i 15 martie;
concluziile summitului Consiliului European de la
Cannes, 26-27 iunie, ş� i de la Madrid, 15-16 decembrie; ş� i
declaraţ�iile celor trei „preş� edinţ�i” asupra „stării Uniunii
Europene” ş� i dezbaterea asupra acestora î�n Parlament,
15 noiembrie (o nouă tradiţ�ie, î�ncepută pentru prima
SH
dată î�n 1995). Lista include anumite ocazii cheie pentru
cele mai relevante trei instituţ�ii - Consiliul, Parlamentul
ş� i Comisia – ignorând prin aceasta puternica Curte, care
este subiect al unui alt tip de raţ�iune politică, care nu este
imposibil de î�ncorporat, dar care ridică noi î�ntrebări ce
depăş� esc prezentul context.
T
6. Cel puţ�in un text a fost selectat pentru fiecare domeniu:
militar (a, apărarea Uniunii Europene Occidentale; b,
Iugoslavia), mediu (a, politica de mediu generală; b, un
O
caz specific), societal (cultura europeană ş� i cetăţ�enia),

economic (a, starea generală a economiei; b, politica
economică externă) ş� i politic (politica generală este
N
acoperită de dezbaterile generale enunţ�ate la nota 5; un

domeniu mai specific este cetăţ�enia). Selecț�ia s-a realizat
pentru fiecare dintre cele trei contexte internaţ�ionale:
Parlamentul European (dezbateri), Comisia Europeană
O
(raporturi, Cărţ�ile Albă ş� i Verde) ş� i Consiliul (declaraţ�ii).

Analiza completă este cuprinsă ca Ole Wæver, COPRI
Working Paper nr. 1997: 25.
D
7. Î�n alte cazuri, Santer a subliniat acest punct, afirmând

că „unificarea Europei este un efort zilnic, o luptă
permanentă î�mpotriva forţ�elor centrifuge ş� i a tentaţ�iilor
din trecut”. Ş� i „costurile non-Europei ar fi exorbitante”
(Santer 1995c: 138).
8. Argumentele referitoare la „politica externă ş� i de

securitate” sunt î�n mare parte foarte vagi cu privire
la modul î�n care aceste probleme constituie efectiv
ameninţ�ări serioase la adresa Europei (europenilor) ş� i
astfel neclare dacă „politica de securitate” este „securitate”
folosind criteriul nostru (cf. capitolul 3 despre probleme
E
de apărare care nu ț�in de securitate). Totuş� i, politica
externă ş� i de securitate î�ncepe să fie caracterizată de
importanţ�ă specifică securităț�ii î�ntr-un sens diferit de
AR
cel clasic, care se referă la ameninţ�ări militare. Santer
susţ�ine că prin politica externă, prin relaţ�ii externe (mai
ales î�n grupuri mari, regionale), „afirmăm identitatea
noastră colectivă pe scena mondială ş� i î�ncurajăm pe
alţ�ii să depăş� ească abordarea tradiţ�ională a fiecărui om
pentru sine” (Santer 1995c: 139). Astfel, î�n relaţ�ie cu
SH
argumentele de securitate despre „existenţ�a” Europei
(Wind 1992; Furer 1995) – o problemă existenţ�ială
veritabilă – problema identităţ�ii devine mai puţ�in cea
internă, cu privire la cât de „similari” sunt europenii, ş� i
mai mult problema externă de a te prezenta cu o singură
identitate pe scena internaţ�ională. Î�n acest sens, politica
T
externă ş� i de securitate este de importanţ�ă primară
pentru UE (cf. Wæver 1996a; î�n curs de apariţ�ie).
9. Un caz paralel este prezentat de Santer (1995a) î�n
O
relaţ�ie cu dezvoltarea ş� i asistenţ�a: „Uniunea trebuie să

continue să joace rolul fruntaş� î�n dezvoltarea cooperării
ş� i asistenţ�ei umanitare, deoarece ambele contribuie
N
la menţ�inerea păcii ş� i stabilităț�ii î�n anumite zone ale

mapamondului. Este esenţ�ial să fim activi î�n teren ş� i
Comisia va face chiar acest lucru” (p. 15). De aici, textul
continuă: „Nimeni nu poate nega că Uniunea este un
O
gigant economic ş� i totuș� i acest fapt nu se reflectă î�n

rolul politic pe care î�l joacă. Din acest motiv, Tratatul de
la Maastricht este destinat stabilirii fundaţ�iilor pentru
D
o abordare politică ambiţ�ioasă prin dezvoltarea unei

politici externe ş� i de securitate comune” (p. 15). Astfel
dezvoltarea este î�nglobată î�n raţ�iunea pentru UE de a
dobândi o voce ş� i o prezenţ�ă internaţ�ionale.
10. Pentru Europa, „celălalt” nu este Rusia, nici comunitatea

musulmană, nici competitivitatea est-asiatică; „Celălalt”
pentru Europa este Europa î�nsăş� i, trecutul Europei
(Baudrillard 1994 [1992]); Derrida 1992 [1991];
Rytkønen 1995; Wæver 1996b, î�n curs de apariţ�ie - e).
Idei cum ar fi balanț�a de putere, care au fost percepute ca
E
europene î�n esenț�ă (Boer 1993), sunt acum transformate
astfel î�ncât opusul balanț�ei de putere (integrarea) devine
o valoare europeană.
AR
11. Nu trebuie definiţ�i „noi, europenii uniţ�i î�ntr-un stat”; nu
există niciun demers de apărare a suveranităţ�ii (care nu
este stabilită) sau o identitate comună (care s-ar auto-
î�nfrânge deoarece ar provoca naţ�iunile membre). Faptul
că ceva atât de neobiş� nuit, precum un proces sau un
SH
proiect ş� i o naraţ�iune istorică extinsă, devin obiect de
referinț�ă pentru securitate ilustrează caracterul inovativ
ş� i experimental al UE î�nafara categoriilor noastre politice
obiş� nuite (cf. Wæver 1995a, 1996b, î�n curs de apariţ�ie -
e).
12. Referitor la cele două abordări, vezi de asemenea ş� i
Kostecki 1996, capitolul 3. El le denumeş� te abordările
T
integrativă ş� i agregativă.
O
N
O
D
CAPITOLUL 9
E
AR
CONCLUZII
SH
Studiile de securitate: Noul cadru de analiză
Noul cadru rezultă din extinderea agendei de securitate,
pentru a include o gamă mai largă de sectoare decât cele militar ș� i
T
politic tradiț�ionale. Extinderea agendei de securitate nu e un act
simplu sau trivial ș� i nici nu este lipsit de consecinț�e politice. Nu
e vorba doar despre ataș� area cuvântului securitate la economic,
O
mediu sau societal. Urmărirea unei agende de securitate mai ample

necesită o gândire atentă a aspectelor la care se referă securitatea
ş� i aplicarea acestei î�nţ�elegeri unei game de dinamici, dintre care
N
unele sunt fundamental diferite de cele militar-politice. După

cum am argumentat mai devreme, această abordare nu exclude
studiile de securitate tradiț�ionale. Î�ntr-adevăr, sperăm că va duce
î�n mare la dispariț�ia disputei scolastice dintre tradiț�ionaliș� ti ș� i cei
O
care susț�in lărgirea agendei. Mai important, sperăm că va dizolva

graniț�a inutilă dintre studiile de securitate ș� i economia politică
internaț�ională (EPI). O mare parte a agendei care izvorăș� te din
D
noul cadru provine din sfera EPI, nu î�n ultimul rând din cauza
propensităț�ii economiei liberale de a î�mpinge probleme de
securitate î�n alte sectoare. Î�n consecinț�ă, studiile de securitate
trebuie să utilizeze expertiza disponibilă î�n EPI. Î�n schimb, această
legătură va permite EPI să ia î�n seamă problemele de securitate
ale agendei sale, î�n loc să le î�mpingă î�n zona de graniț�ă sterilă ș� i
neprietenoasă dintre „zona de pace” a EPI ș� i „zona de conflict” a
studiilor de securitate.
Î�n precedentele opt capitole, am pus bazele unui nou cadru
pentru studiile de securitate. Î�n capitolul 2 am prezentat o metodă
de î�nț�elegere a procesului de securitizare î�n orice sector. Fără o
E
metodă generală de a distinge problemele de securitate de cele
pur politice este imposibil să urmărim agenda mai amplă î�n mod
coerent. Pericolul este ca toate lucrurile văzute ca probleme să fie
AR
clasificate fără discernământ ca probleme de securitate. Definind
securitatea aproape exclusiv î�n termenii unui singur sector (cel
militar), studiile de securitate tradiț�ionale au evitat să ia vreodată
î�n considerare cu seriozitate ce anume î�nseamnă cu adevărat
securitatea. După cum am argumentat î�n capitolul 3, putem
concepe anumite aspecte ale politicii militare ca nefăcând parte
SH
din sfera securităț�ii.
Î�n capitolele de la 3 până la 7, am aplicat această metodă
la cele cinci sectoare principale. Abordarea sectorială este
crucială pentru noul cadru din trei motive. Mai î�ntâi, menț�ine o
legătură puternică cu studiile de securitate tradiț�ionale. Deș� i
acestea sunt mai mult sau mai puț�in monosectoriale, acest fapt
T
le permite să fie î�ncadrate cu uș� urinț�ă î�n schema mai largă a
abordării multisectoriale. Utilizarea sectoarelor menț�ine astfel
interoperabilitatea dintre abordările vechi ș� i cele noi, permiț�ându-
O
le celor din urmă să î�ncorporeze cu uș� urinț�ă consideraț�iile

primelor.
Î�n al doilea rând, abordarea sectorială reflectă de fapt ce
N
anume fac oamenii prin limbaj, adăugând „securitatea” la etichetele

fiecărui sector (economic, de mediu ș� i altele de acest gen). Acest
comportament este o parte vitală a procesului de securitizare, î�n
ciuda faptului că î�n cadrul discursului se reflectă adesea miș� cări
O
impulsive sau tactice menite să sporească gradul de prioritate a

unei anumite probleme î�n cadrul politic general. Aceste miș� cări
pot totuș� i, dacă au succes, să genereze consecinț�e politice mai
D
profunde. Sectoarele sunt arene distinctive de discurs î�n care o

varietate de valori diferite (suveranitatea, bogăț�ia, identitatea,
sustenabilitatea ș� i altele) pot constitui focusul luptelor pentru
putere. Retorica sectoarelor generează nevoia unei continuări
Concluzii ◆ 285
analitice, pentru a dobândi control asupra modului î�n care ar

putea evolua aceste consecinț�e.
Acest aspect ne duce la al treilea motiv pentru utilizarea
sectoarelor, acela că oferă o î�nț�elegere a diferitelor calităț�i ale
securităț�ii care reprezintă trăsături ale agendei mai ample. Deș� i
anumite calităț�i ale securităț�ii sunt comune tuturor sectoarelor,
E
fiecare sector are de asemenea ș� i actorii săi unici, obiectele sale
de referinț�ă, dinamica, contradicț�iile care trebuie să fie î�nț�elese î�n
propriii lor termeni. Prima sarcină a acestor cinci capitole a fost,
AR
deci, aceea de a identifica noile sau diferitele calităț�i ale securităț�ii
care vor fi adăugate studiilor de securitate drept consecinț�ă. A
doua lor sarcină a fost de a explora consecinț�ele lărgirii agendei
pentru locul formaț�iunilor regionale din analiza de securitate.
Dezagregarea î�n sectoare deschide calea către o î�nț�elegere
substanț�ială, dar ridică ș� i problema modului î�n care trebuie să fie
SH
organizate studiile de securitate. Creează abordarea sectorială
patru noi subdomenii care trebuie plasate alături de studiile de
securitate tradiț�ionale ș� i tratate î�n principiu separat unele de
celelalte sau ar putea fi aceste sectoare reintegrate î�ntr-un singur
domeniu? Capitolul 8 a arătat că tiparele din interiorul diferitelor
sectoare s-au aliniat sub forma unor complexe î�n straturi (de
T
exemplu tiparele de securitate regională din diferite sectoare
se regăseau î�n acelaș� i spaț�iu geografic), dar î�n general a existat
o suprapunere ș� i o intercalare prea mare î�ntre aceste sectoare
O
pentru a î�mpiedica abordarea lor separată. Capitolul a pornit de la

această concluzie, argumentând că unităț�ile integrează sectoarele
atât î�n procesele lor de realizare a politicilor, precum ș� i î�n felul î�n
N
care se raportează unele la celelalte. De aceea, î�n termeni politici,

există un singur câmp integrat al securităț�ii.
Acest nou cadru ridică o serie de î�ntrebări: (1) Care sunt
implicaț�iile noului cadru pentru teoria clasică a complexelor de
O
securitate? (2) Care sunt problemele asociate cu metodologia

constructivist-socială pe care am aplicat-o? (3) Cum pot fi
comparate noul cadru ș� i studiile clasice de securitate din
D
perspectiva costurilor ș� i beneficiilor? Răspunsul la aceste î�ntrebări

constituie substanț�a acestui capitol.
Implicații ale noilor studii de securitate

pentru teoria clasică a complexelor
de securitate
Am î�nceput acest proiect cu o î�ntrebare despre cum putem
combina focusul regional al CSCT cu agenda mai amplă a studiilor
E
de securitate. De vreme ce am stabilit ce credem că reprezintă un
caz relevant pentru noul cadru, nu am scăpat de această obligaț�ie.
La suprafaț�ă, pare că ne-am făcut viaț�a mai grea incluzând o serie
AR
de complicaț�ii ciudate î�n ceea ce era până acum o teorie destul de
limpede. CSCT a fost un produs al gândirii î�n termenii studiilor
de securitate tradiț�ionale – centrate pe stat ș� i organizate î�n
jurul unor preocupări de securitate militară ș� i politică. Î�n cadrul
nexusului militar-politic, CSCT a oferit motive să ne aș� teptăm la
SH
formaț�iuni regionale, a explicat modul î�n care aceste formaț�iuni
au fost structurate ș� i cum au mediat intervenț�iile puterilor
externe ș� i au oferit moduri de a specifica, până la un punct, de a
prezice rezultatele. Devreme ce am atacat studiile de securitate
tradiț�ionale (SST), nu am atacat ș� i CSCT?
La această î�ntrebare se poate răspunde ș� i cu „da”, ș� i cu „nu”.
Î�n favoarea lui „nu” este faptul că, deș� i am respins metoda SST, nu
T
am respins ș� i substanț�a sa, pe care am plasat-o ca pe o parte a
perspectivei noastre mai ample. Focusul nostru pe securitate sub
formă de construct social, mai degrabă decât un element obiectiv,
O
nu afectează CSCT, deoarece acesta era deja puternic ancorat î�n

perspectiva noastră prin rolul acordat amiciț�iei-inamiciț�iei ca
variabilă structurală cheie ș� i prin spectrul apariț�iei conflictelor,
N
regimului de securitate ș� i comunităț�ii de securitate, care decurge

din acest rol. Ideea construcț�iilor intersubiective ale proceselor
de securitizare ș� i desecuritizare se potriveș� te foarte bine cu
ideea interdependenț�ei de securitate, care se află î�n miezul CSCT.
O
Trebuie doar să ne gândim la modul î�n care a luat sfârș� it Războiul

Rece, la cum a apărut desecuritizarea î�n sudul Africii sau la modul
î�n care procesul de securitizare continuă să fie susț�inut î�n Orientul
D
Mijlociu ș� i î�ntre India ș� i Pakistan pentru a vedea cât de bine se

potriveș� te. Din această perspectivă, CSCT rămâne relevant atunci
când sunt î�ntrunite toate condiț�iile.
Totuș� i, ar fi plictisitor să ne oprim aici. După cum reiese
din argumentele cuprinse î�n capitolele 3-7, este clar că dinamici
Concluzii ◆ 287
regionale interesante pot fi găsite î�n toate noile sectoare. Dar

numai î�n cazuri excepț�ionale va fi nimerit să le tratăm ca pe
niș� te „complexe de securitate” auto-reglementate ș� i omogene î�n
interiorul unui singur sector. Uneori, dar nu î�ntotdeauna, dinamica
regionalizatoare din diferite sectoare va lucra pentru a produce o
formaț�iune î�n straturi, care poate fi tratată ca un singur complex.
E
Deș� i analizele sectoriale ar putea fi o modalitate clarificatoare de
a î�ncepe analiza, logica transferului este puternică aproape peste
tot ș� i, după cum am argumentat î�n capitolul 8, actorii vor reintegra
AR
î�n general sectoarele î�n propriile lor procese de securitizare.
Percepț�iile privind ameninț�ările î�ntr-un sector sunt influenț�ate de
temerile primare ale unităț�ii, chiar dacă acestea provin din alte
sectoare. Dat fiind această concepț�ie mai diversă ș� i mai complicată
asupra securităț�ii, poate fi teoria complexelor reformulată pentru
a opera î�ntr-o lume î�n care statul nu mai este singurul obiect de
SH
referinț�ă, iar sectorul militar-politic nu mai este singura arenă
pentru relaț�iile de securitate?
Să ne reamintim definiț�ia de bază a complexului de
securitate din capitolul 1:
Interdependenţa de securitate este evident mai intensă

T
între statele din interiorul unor astfel de complexe decât între
statelor din afara lor. Complexele de securitate se referă la
intensitatea relativă a relaţiilor de securitate interstatale
O
care formează tipare regionale distincte, configurate atât de

distribuţia puterii, cât şi de relaţiile istorice de amiciţie sau
inamiciţie. Un complex de securitate este definit ca un grup
N
de state ale căror percepţii şi preocupări majore de securitate

sunt atât de interconectate încât problemele lor de securitate
internaţională nu pot fi analizate sau rezolvate independent.
Dinamica formării şi structura unui complex de securitate sunt
O
generate de statele din cadrul complexului – de percepţiile lor

de securitate şi de interacţiunile reciproce.
D
Î�n lumina argumentelor din această carte, această definiț�ie

trebuie să se schimbe pentru a deveni compatibilă cu noul cadru.
Un aspect este acela că formularea originală a teoriei complexului
de securitate s-a bazat pe logica regiunilor, fiind generată doar
de interacț�iuni î�ntre state (vezi capitolul 1, „Teoria «clasică» a
complexului de securitate”, „Dincolo de teoria clasică a complexului

de securitate”). Î�n sectoarele politic ș� i militar, elementul care a dus
la complexe regionale a fost proiectarea puterii de către state, cu
dilemele lor de securitate specifice ș� i cu tiparele de amiciț�ie ș� i
inamiciț�ie. Odată cu noul cadru, complexele de securitate nu pot fi
limitate la stat ș� i la relaț�iile dintre state ș� i la problemele politico-
E
militare; ele trebuie să facă loc pentru alte tipuri de unităț�i ș� i de
probleme de securitate.
O a doua problemă este dacă ideea unei construcț�ii
AR
exclusiv ascendentă (sau din interior către exterior) mai poate
fi menț�inută. Deș� i acea formă de construcț�ie regională rămâne
cea dominantă, am identificat de asemenea ș� i regiuni create
prin procese descendente. Î�n sectoarele de mediu ș� i, mai ales,
economic, regiunile pot fi create ca modele î�n cadrul proceselor
sistemice, cum ar fi un grup de ț�ări care se găsesc î�n poziț�ia de a
SH
î�mpărț�i efectele locale ale schimbărilor climatice sau un mănunchi
de ț�ări care se află la periferie.
A doua dificultate poate fi abordată î�n termenii spectrului
care porneș� te de la apariț�ia conflictelor, trece prin regimul de
securitate ș� i ajunge la comunitatea de securitate. CSCT a presupus,
î�n schimb, că toate complexele de securitate î�ș�i au originea î�n
T
formarea conflictelor (formându-se astfel de jos î�n sus) ș� i că ar
putea sau nu ar putea să evolueze spre tipuri de interdependenț�ă
de securitate bazate mai mult pe prietenie (funcț�ionând î�n
O
continuare de jos î�n sus). Aceasta a fost situaț�ia din Europa ș� i se

părea că aș� a va fi ș� i î�n alte zone (precum Sud-Estul Asiei, Sudul
Africii, America de Nord). Î�n sfera militar-politică, istoria a oferit
N
puț�ine dovezi î�n sprijinul oricărui alt model ș� i î�n foarte mare
măsură această asumpț�ie va rămâne valabilă. Î�n capitolul 1,
„Regiunile”, această dinamică regionalizatoare a fost explicată de
caracterul imobil al unităț�ii politice dominante – statul.
O
Această logică nu este limitată doar la sectoarele militar

ș� i politic. Ea poate fi găsită ș� i î�n sectorul de mediu; anumite
probleme ecologice au caracteristici regionale puternice. Logica
D
hidropoliticii, de exemplu, are mult de-a face cu subseturi de

actori care au un grad mare de interdependenț�ă î�n faț�a unui
sistem de râuri, a unei mări sau a unei probleme de poluare. Î�n
astfel de cazuri, complexul regional de securitate reprezintă
limita superioară a politicii legate de problemele de mediu î�n
Concluzii ◆ 289
acea zonă geografică specifică. Formularea de jos î�n sus poate fi

găsită ș� i î�n alte sectoare. Î�n sectorul societal găsim grupuri cu o
puternică identitate teritorială care interacț�ionează cu vecinii
săi. Î�n sectorul economic avem state care se reunesc pentru a
crea asociaț�ii regionale de comerț� liber, pieț�e comune sau uniuni.
Când se î�ntâmplă, ca î�n acest ultim exemplu, ca interacț�iunea să
E
fie mai specifică unui regim de securitate sau unei comunităț�i de
securitate (decât apariț�ia unui conflict), aceasta ar putea reflecta
ș� i ar putea avea repercusiuni asupra relaț�iilor de securitate din
AR
afara complexului. Când unităț�ile intră î�n jumătatea amicală a
spectrului, cooperând pe probleme de securitate, ar putea fi o
cale de a rezolva atât dilemele de securitate dintre ele, cât ș� i de a
prezenta un fel de front comun pentru actorii externi. Acest tip de
raț�ionament oferă cheia pentru abordarea regiunilor de securitate
formate ascendent. SH
Odată cu agenda mai largă, e posibil să ne imaginăm
interdependenț�a de securitatea regională ca reieș� ind mai puț�in din
interacț�iunile dintre unităț�i ș� i mai mult din răspunsurile colective
la stimuli comuni care apar din presiunea dinafara sistemului.
Ne-am putea imagina, de exemplu, formarea interdependenț�ei de
securitate regională pe baza unor preocupări comune legate de
T
instabilitatea LIEO sau de legătura dintre schimbările climatice
ș� i rezervele de apă. Când interdependenț�a de securitate apare de
jos î�n sus ș� i nu de sus î�n jos, pare foarte probabil ca un complex
O
de securitate astfel rezultat să se regăsească la capătul amical

al spectrului (un regim sau o comunitate de securitate) ș� i mai
puț�in la capătul inamical (formarea conflictelor). Deș� i ameninț�ări
N
comune ar putea să î�ntoarcă unităț�ile una î�mpotriva celeilalte,

sunt ș� anse mai mari să le facă să coopereze. Un posibil pericol ar fi
confundarea regimurilor de securitate subregionale cu complexele
de securitate. Consiliul de Cooperare î�n Golf constituie un regim
O
de securitate, dar face totuș� i parte din subcomplexul Golfului ș� i nu

reprezintă un complex de securitate î�n sine.
Astfel, î�n toate sectoarele, logica regionalizării poate fi
D
rezultatul proceselor ascendente, care î�ș�i găsesc limita superioară

la nivelul subsistemelor. Dar regionalizarea poate apărea ș� i din
procese descendente, î�n care subsistemele sunt generate de
structuri, capacităț�i de interacț�iune ș� i procese globale. Î�n primul
caz, principala î�ntrebare metodologică poate fi formulată astfel:
care este nivelul minim la care pot fi localizate sursele de explicaț�ii

fără a genera analize incoerente? Avem nevoie de argumente aflate
la un nivel superior de analiză? Cu alte cuvinte, care este cel mai
redus mediu al unei anumite probleme de securitate? Aceasta este
metoda din spatele teoriei clasice a complexelor de securitate.
Î�n al doilea caz, nivelul global este cel mai redus mediu.
E
Principala î�ntrebare metodologică aici este următoarea: oferă
localizarea surselor de explicaț�ii la nivel global o analiză coerentă
a problemelor de securitate din sistem? Ș� i dacă nu, au diferenț�ele
AR
tipare coerente care să ne permită să concluzionăm că există
anumite subsisteme regionale ș� i non-regionale? Diferenț�a este
aceea că regiunile organizate ascendent există independent î�n
interiorul sistemului internaț�ional ș� i că regiunile organizate
de sus î�n jos există datorită sistemului internaț�ional. Dată fiind
condiț�ia generală a unui sistem internaț�ional global, regiunile vor
SH
fi î�n general un amestec de procese ascendente ș� i descendente,
dar având de regulă un proces clar dominant.
Aș� a cum am explicat î�n capitolul 1, „Teoria «clasică» a
complexului de securitate”, complexele de securitate sunt definite,
î�n ultimă instanț�ă, de interacț�iunile dintre unităț�ile lor; astfel,
problema direcț�iei (jos-sus sau sus-jos) este doar una care se
T
referă la cauzele din spatele procesului: complexul de securitate î�n
sine este modelul de interacţ�iune de securitate. Aceasta î�nseamnă
că elementul constructivist existent deja î�n CSCT era acela că un
O
complex de securitate reprezintă exact ceea ce fac statele (nu ceea

ce spun că fac – de exemplu, nu î�ntrebăm dacă Arafat crede că
există un complex de securitate î�n Orientul Mijlociu – ci tiparul
N
de temeri ș� i acț�iuni după care acț�ionează). De exemplu, dacă

un analist consideră că, î�n termeni de ameninț�ări „obiective”,
Orientul Mijlociu ar fi un instrument greș� it prin care actorii
ar trebui să î�ș�i definească orizontul – ar trebui să se reunească
O
î�mpotriva adevăratei ameninț�ări, Occidentul – acest lucru ar avea

o importanț�ă redusă. Î�n realitate, statele ar fi î�n continuare prinse
î�ntr-un model de rivalităț�i ș� i alianț�e care au constituit complexul
D
regional de securitate. Asemănător, pentru poluarea mărilor

factorul real care defineș� te complexul de securitate este dat de
acț�iunile î�ntreprinse de unităț�i ș� i constelaț�iile astfel formate.
Noutatea constă î�n faptul că CSCT presupunea ș� i o cauzali-
tate ascendentă î�n spatele formării complexelor de securitate,
Concluzii ◆ 291
prin care interacț�iunile unor preocupări de securitate comune din

interiorul regiunii au dus la formarea unui complex. Acum lăsăm
loc posibilităț�ii ca această cauzalitate să fie ș� i una descendentă;
astfel, uneori este necesar să î�ncepem de la nivelul sistemului
pentru a explica formarea complexului. Totuș� i, complexul î�nsuș� i
este definit de acț�iunile ș� i relaț�iile din regiune; dacă nu era aș� a,
E
dacă era definit doar pe baza unor acț�iuni ș� i consideraț�ii globale,
nu ar mai fi un complex regional. Astfel, argumentele legate de
problemele comune (de sus î�n jos) nu ar putea epuiza niciodată
AR
explicaț�iile complexelor de securitate; ele sunt doar niș� te
catalizatori. Simplul act al securitizării are î�ntotdeauna autonomie;
de aceea, complexul de securitate este definit de securitizările
care au loc î�n interiorul său.
Având î�n minte aceste idei, definiț�ia complexelor de
securitate poate fi reformulată astfel:
SH
Interdependenţa de securitate este evident mai intensă
între unităţile din interiorul unor astfel de complexe decât
între unităţile din afara lor. Complexele de securitate se referă
la intensitatea relativă a relaţiilor de securitate care formează
tipare regionale distincte, configurate atât de distribuţia
T
puterii, cât şi de relaţiile istorice de amiciţie sau inamiciţie. Un
complex de securitate este definit ca un set de unităţi ale căror
procese majore de securitizare, desecuritizare sau ambele sunt
O
atât de inter-relaționate încât problemele lor de securitate nu

pot fi analizate sau rezolvate în mod rezonabil separat unele
de celelalte. Dinamica formării şi structura unui complex
N
de securitate sunt generate în mod normal de unităţile din

interiorul său – de percepţiile lor asupra securităţii şi de
interacţiunile reciproce. Dar ele ar putea apărea și din operarea
unor metasisteme complexe, precum mediul înconjurător
O
planetar sau economia globală.
Î�narmaț�i cu această definiț�ie revizuită, tot mai trebuie să

D
punem î�n acord teoria complexelor de securitate cu argumentele

legate de constelaț�iile de securitate aduse î�n capitolul 8. Cât de
relevantă rămâne o anumită formaț�iune regională câtă vreme
actorii sintetizează securitatea de-a lungul unei game largi de
sectoare, fiecare dintre acestea putând avea o dinamică diferită?
Rămâne relevantă doar când dinamica de securitate politico-

militară domină sau poate fi aplicată ș� i altor aspecte ale agendei
mai ample de securitate?
Constelaţ�iile de securitate reprezintă un concept mult
mai amplu decât complexele de securitate, reflectând totalitatea
inter-relaț�iilor de securitate posibile la toate nivelele. Trebuie să
E
ne gândim la acest concept nu doar î�n relaț�ie cu complexele de
securitate, ci ș� i cu î�ntregul cadru din care fac parte. CSCT a plasat
complexele de securitate la nivel regional î�ntr-un cadrul cu patru
AR
nivele, care merge de la cel substatal, la cel regional ș� i inter-regional
ş� i la sistem. Fiecare dintre aceste nivele a reprezentat un nivel
diferit de interacț�iune: î�n interiorul statelor (concentrându-se î�n
special pe statele slabe), î�ntre state (conectându-le î�n complexe
regionale), î�ntre complexe (o categorie minoră sau reziduală cu
excepț�ia locurilor î�n care graniț�ele dintre complexe sunt instabile)
SH
ș� i î�ntre marile puteri (definind nivelul sistemului sau, î�n termeni
neorealiș� ti, polaritatea sistemului). Ideea era să separăm aceste
patru nivele pentru analiză ș� i să le readucem î�mpreună pentru a
avea imaginea î�ntreagă, punând accentul pe unul sau pe altul dintre
nivele î�n funcț�ie de obiectul analizei (fie că e vorba de un anumit
stat, de o regiune sau de sistemul internaț�ional î�n ansamblu).
T
Constelaț�iile de securitate pot fi î�ncadrate î�ntr-un cadru
similar, deș� i probabil unul mai complicat. Ele reflectă î�ntreaga
gamă a relaț�iilor de securitate la care ne-am uitat î�n capitolele 3-7
O
î�n termeni de localizare, regionalizare, subglobalizare ș� i dinamici

globalizatoare. Ca ș� i î�n CSCT, nu există niciun motiv să ne aș� teptăm
ca regiunile coerente din punct de vedere teritorial să implice
N
mai mult decât un subset de constelaț�ii de securitate. Motivul

pentru care ne concentrăm asupra lor este relativa neglijare ca o
caracteristică structurală a securităț�ii internaț�ionale ș� i importanț�a
lor î�n medierea relaț�iilor dintre unităț�ile locale ș� i puterile externe.
O
Î�n comparaț�ie cu cadrul CSCT, constelaț�iile de securitate vor

genera aproape sigur un set mult mai substanț�ial de modele non-
regionale subglobale (cum sunt cele create de seturile de ț�ări care
D
exportă cupru sau cele care sunt vulnerabile la creș� terea nivelului
mărilor).
Focusul politico-militar al CSCT a lăsat puț�in loc pentru
modele non-regionale subglobale. Deoarece relaț�iile politico-
militare sunt puternic mediate de distanț�ă, vecinătatea este un
Concluzii ◆ 293
element principal î�n determinarea capacităț�ii de interacț�iune. Este

de aș� teptat ca ameninț�ările să călătorească mai uș� or pe distanț�e
mai scurte; astfel, interdependenț�a de securitate î�ntre vecini este,
î�n general, mai intensă decât cea dintre actorii î�ndepărtaț�i. Mai
mult, unităț�ile dominante ale sistemului – statele – î�ș�i datorează o
mare parte a identităț�ii lor, precum ș� i a puterii lor militare, politice
E
ș� i economice, drepturilor lor de suveranitate teritorială. De aceea,
î�n formularea originală a teoriei complexelor de securitate,
sistemul internaț�ional era format din cărămizi geopolitice: state,
AR
complexe regionale de securitate ș� i structuri globale. Î�n acest
sector, modelele non-regionale subsistemice ar fi ceva neobiș� nuit
sau chiar nemaiî�ntâlnit.
Dar, odată ce alte sectoare ș� i unităț�i sunt adăugate, imaginea
se schimbă. Relaț�iile din sectoarele economic ș� i de mediu, î�n special,
sunt mult mai puț�in mediate de distanț�ă, ceea ce deschide mai
SH
multe posibilităț�i pentru formaț�iuni de securitate non-regionale.
Subsistemele non-regionale sunt formate din unităț�i legate de
interese comune care nu au legătură cu vecinătatea. Un exemplu
este AOSIS (The Alliance of Small Island States) – posibilele victime
ale creș� terii nivelului mărilor. Aceste 35 de state vor dispărea dacă
nu se va găsi o soluț�ie politică pentru cauzele î�ncălzirii globale, iar
T
scenariile catastrofice se vor dovedi adevărate. AOSIS este î�n mod
clar un subset, care trebuie localizat la nivel subsistemic, dar nu
este o regiune. Subsistemele non-regionale sunt formate de regulă
O
î�n jurul unei singure probleme ș� i sunt definite de sus î�n jos. Ș� ansa
ca statele AOSIS să aibă î�n comun ceva mai mult decât o soartă
comună sub auspiciile î�ncălzirii globale este practic nulă. Aceasta
N
î�nseamnă că, spre deosebire de subsistemele regionale, ș� ansele

unei congruenț�e trans-sectoriale î�n subsistemele non-regionale
sunt mici.
Aș� adar, ca ș� i î�n cazul CSCT, nivelul regional î�ncă joacă un rol
O
distinctiv î�n constelaț�iile de securitate. Ar putea exista momente

ș� i locuri î�n care nu se î�ntâmpla aș� a, după cum era cazul ș� i î�n CSCT,
iar odată cu noua agendă amplă ar putea foarte bine să existe
D
formaț�iuni de securitate atât non-regionale, cât ș� i regionale la nivel

subsistemic. Pentru a î�nț�elege absenț�a complexelor de securitate,
ar trebui să adăugăm consideraț�ii sectoriale celor două explicaț�ii
deja existente (acoperirea ș� i statele cu prea puț�ină putere pentru
a interacț�iona suficient pentru a crea o formaț�iune regională).
Atunci când agenda de securitate este dominată de preocupări

economice sau ecologice, tendinț�ele regionalizatoare ar putea fi
slabe (deș� i nu e neapărat să fie aș� a, î�n funcț�ie de tipul problemei).
Dar există trei motive bune pentru a gândi că nivelul regional va
rămâne un focus important al analizei securităț�ii î�n noul cadru.
1. Câtă vreme viaț�a politică este structurată î�n principal
E
de state, teritorialitatea va continua să fie importantă ș� i
va fi predispusă la formaț�iuni regionale. Cu alte cuvinte,
statele vor tinde să construiască răspunsuri politice î�n
AR
propria lor imagine teritorială. După cum am menț�ionat
î�n capitolul 7, sectorul politic le penetrează, î�ntr-un
anumit sens, pe toate celelalte. Doar dacă viaț�a politică
devine cu adevărat neomedievală, autoritatea fiind
î�mpărț�ită î�n moduri parț�ial non-teritoriale, imperativul
regional va fi slăbit substanț�ial.
SH
2. Î�n baza dovezilor actuale, dinamica securităț�ii regionale
rămâne puternică î�n multe părț�i ale lumii î�n sectoarele
î�n care relaț�iile de securitate sunt cel mai mult mediate
de distanț�ă (cum sunt cele militar, politic ș� i societal).
Noile complexe de securitate, precum cele din Balcani,
Caucaz ș� i Vestul Africii, ș� i cele persistente, precum cele
T
din Sudul Asiei ș� i Sudul Africii, conț�in î�n mod evident un
amestec de dinamici de securitate, actori ș� i obiecte de
referinț�ă politico-militare ș� i societale. Cât timp situaț�ia
O
va rămâne î�n acest fel, formaț�iunile regionale vor fi un

rezultat aș� teptat ș� i normal. Un efect de domino este că
aceste formaț�iuni influenț�ează modul î�n care sunt privite
N
probleme teritoriale mai puț�in evidente din sectoarele

economic ș� i de mediu. Odată ce formaț�iunea regională
este prezentă, ea acț�ionează ca o lentilă prin care alte
probleme sunt reflectate î�n propria structură. Această
O
situaț�ie este poate cel mai bine observată î�n Europa, unde
UE reprezintă o fuziune a economicului cu preocupări
de natură politico-militară. La polul opus se află Estul
D
Asiei, unde posibilităț�ile pentru regionalism economic se

confruntă cu obstacolul unui posibil conflict î�n complexul
de securitate care se formează î�n sfera politico-militară
(Buzan 1997).
Concluzii ◆ 295
3. Anumite probleme militare ș� i de mediu sunt structurate

î�n aș� a fel î�ncât să î�ntărească complexele regionale
de securitate existente. Astfel, problemele legate de
gestionarea comună a rezervelor de apă î�n Orientul
Mijlociu ș� i chestiunile legate de conductele de gaz
din fostul spaț�iu sovietic au un efect cumulat asupra
E
imperativelor regionale deja existente.
AR
Abordarea constructivistă
Miza acestei dezbateri este poziț�ia î�n care ne putem plasa
din punct de vedere analitic î�ntr-un spectru care are la extreme
constructiviș� tii, respectiv obiectiviș� tii. Î�n acest caz, vom compara
abordarea noastră cu privire la securitizare cu alte două abordări:
SH
studiile de securitate tradiț�ionale (SST) ș� i studiile de securitate
critice (SSC). Această abordare este complexă, deoarece axa
trebuie folosită de două ori – o dată cu privire la „securitate”
(cât de fundamentată social este dimensiunea de securitate a
problemelor), precum ș� i î�n raport cu relaț�iile sociale î�n general.
Î�n special î�n comparaț�ia dintre SSC ș� i poziț�ia noastră, una este mai
constructivistă pe o axă, iar cealaltă este mai constructivistă pe
T
cealaltă axă; de aceea, trebuie făcută această diferenț�iere pentru a
surprinde diferenț�ele.
O
Studiile de securitate tradiț�ionale sunt de regulă

obiectiviste î�n raport cu securitatea, î�n sensul că studiile de
securitate se referă la prezentarea ameninț�ărilor reale, a celor mai
N
bune soluț�ii de rezolvare a lor ș� i – ca aspect secundar – a modului

î�n care actorii manageriază, bine sau rău, politica de securitate
din motive intelectuale sau din cauza unor eș� ecuri birocratice.
De regulă, SST sunt de asemenea î�n general obiectiviste. Privesc
O
statele ca pe o formă dată, eternă a unităț�ilor; văd interesele ca pe

ceva obiectiv ș� i au reguli referitoare la comportamentul statelor
care se apropie de statutul ș� tiinț�elor naturale, precum balanț�a de
D
putere ș� i teoria privind cursa î�narmărilor.

SSC, î�n schimb, privesc sistemul foarte mult î�n termeni
constructiviș� ti. Dacă statele domină arena, atunci aceasta este o
caracteristică a politicii de putere, care suprimă alte dimensiuni
ale realităț�i care ar putea, eventual, să î�nlocuiască statele î�n cazul
î�n care o tendinț�ă emancipatoare ar putea – cu ajutorul teoriei

critice – să confere o putere superioară altor subiecte decât cele
care domină î�n prezent1. Î�n lumea socială nu se reflectă vreo
lege de fier, toate regularităț�ile pot fi distruse, iar sarcina teoriei
critice este tocmai să arate acest lucru – precum ș� i să expună cum
anumite mecanisme logice au ajuns să fie considerate necesare,
E
când de fapt ele sunt contingente.
Totuș� i, î�n problema securităț�ii, SSC sunt adeseori mult
mai puț�in constructiviste decât ne-am putea aș� tepta. Ca parte a
AR
raț�ionamentului î�mpotriva discursurilor consacrate cu privire la
securitate, SSC vor î�ncerca de multe ori să prezinte alte probleme
de securitate – probleme care ț�in de mediu, de sărăcie sau ș� omaj
– ca fiind mai importante ș� i mai ameninț�ătoare, revitalizând astfel
cunoaș� terea convenț�ională. Prin această metodă, SSC sfârș� eș� te
adeseori prin a reproduce conceptul tradiț�ional ș� i obiectivist
SH
de securitate: securitatea se referă la ce este o ameninț�are, iar
analistul î�ș�i poate da seama dacă ceva este cu adevărat o problemă
de securitate ș� i pentru cine. De asemenea, această abordare va
contribui adeseori la securitizarea generală a unor sfere ș� i mai largi
ale vieț�ii sociale (Wæver 1995b). Primul val de teoreticieni care au
lărgit conceptul de securitate, precum cei care ț�in de studiul păcii
T
î�n Scandinavia, după cum am arătat î�n capitolul 1, se vor apropia
adeseori foarte mult de colț�ul din dreapta-sus (securitatea din
perspectivă obiectivistă, relaț�ii sociale constructiviste). SSC se
O
abat de la această perspectivă către părț�ile mai post-structuraliste

ale miș� cării, care pun accentul pe politica definirii conț�inutului
conceptului de securitate, î�n cadranul din dreapta-sus al figurii
N
9.1.
Abordarea noastră privind securitizarea este radical
constructivistă cu privire la conceptul de securitate, care până la
urmă reprezintă o formă specifică de practică socială. Problemele
O
de securitate sunt definite de acte de securitizare (cf. capitolului

2). Nu î�ncercăm să ne ascundem î�n spatele acestui lucru pentru
a decide dacă este cu adevărat o ameninț�are (care ar reduce
D
î�ntreaga abordare a securitizării la o teorie a percepț�iilor corecte

ș� i greș� ite). Securitatea este o calitate pe care actorii o injectează
î�n anumite probleme securitizându-le, ceea ce î�nseamnă să le
plaseze î�n arena politică î�n modul specific ilustrat î�n această carte,
Concluzii ◆ 297
iar apoi să le facă acceptate de un public suficient de larg pentru a

sancț�iona miș� cări defensive extraordinare.
Figura 9.1 Ș� coala de Studii de Securitate
E
AR
SH
Definirea securităț�ii ca o practică care se raportează la sine
trebuie să presupună un constructivism radical – pe axa securităț�ii.
Totuș� i, î�n ceea ce priveș� te relaț�iile sociale î�n general, suntem mai
T
puț�in constructiviș� ti decât majoritatea autorilor din domeniul SSC.
Atunci când unul a adoptat o poziț�ie î�n esenț�ă constructivistă care
presupune că relaț�iile sociale nu sunt legi ale naturii, ci produsul
O
contingent al acț�iunii umane mereu deschise pentru eventuale

restructurări, putem accentua contingenț�a unui construct (de
exemplu, statul sau o anumită identitate), iar apoi să ne bazăm
N
analiza pe posibilitatea că acesta s-ar putea modifica parț�ial prin

prezentarea procesului prin care a devenit ceea ce este. Sau putem
să presupunem că acest construct se numără printre cele mai
durabile ș� i să î�l menț�inem constant pe parcursul î�ntregii analize
O
(pentru a concentra variaț�ia asupra altor dimensiuni).

Această abordare din urmă nu implică faptul că trebuie
să luăm construcț�ia drept necesară, ca pe un principiu ș� i ca pe
D
ceva care nu poate fi niciodată schimbat (Buzan ș� i Wæver 1997).

Structurile sunt practici sedimentate care nu sunt politizate î�n
mod curent ș� i de aceea nu sunt văzute î�n general ca o chestiune
de alegere. De aceea, le putem interpreta ca pe niș� te cadre posibile
pentru anumite discuț�ii, dar – mai critic – putem concluziona
î�ntotdeauna că, devreme ce au o natură contingentă î�n principiu,

ar trebui să discutăm despre cum s-ar putea schimba.
Aceasta este, probabil, ceea ce a cauzat cea mai mare
parte a criticilor aduse cărț�ii noastre precedente: devreme ce am
studiat securitatea conturată î�n numele identităț�ilor (securitatea
societală), trebuie să obiectivizăm identităț�ile (vezi, cel mai
E
puternic, McSweeney 1996). Considerăm identităț�ile ca fiind
constituite prin procese sociale, dar nu mult diferit faț�ă de alte
structuri sociale. Identităț�ile, ca alte structuri sociale, se pot
AR
pietrifica ș� i pot deveni elemente relativ constante, demne de luat î�n
seamă. Î�n anumite momente, acest „constructivism inert” permite
moduri de analiză foarte apropiate de obiectivism – de exemplu,
neorealismul Waltzian, câtă vreme nu uităm că î�n cele din urmă
ontologia nu este naturalismul ș� i atomismul lui Waltz, ci doar o
formă de constructivism sau chiar o bază retorică, î�n conformitate
SH
cu realismul clasic (Dessler 1989; Buzan, Jones ș� i Little, partea a
treia; Wæver 1994b).
Î�ncercăm să reinserăm continuitatea (ș� i î�n alte contexte
chiar ș� i structurile) î�n cadrul constructivismului; de aceea, nu
ne propunem să creăm o teorie asupra securităț�ii care doar să
ne spună cum totul poate fi diferit. Vrem ș� i să î�nț�elegem de ce
T
actorii operează aș� a cum o fac, atât acum, cât probabil ș� i mâine.
Transformarea este o strategie, dar nu î�ntotdeauna cea mai
rezonabilă când vine vorba de î�mbunătăț�irea securităț�ii; î�n multe
O
cazuri, ca analiș� ti, putem ajuta mai mult prin î�nț�elegerea tiparelor
de acț�iune dintre unităț�i, aș� a cum sunt ele, pentru a orienta niș� te
cercuri vicioase î�nspre complexele de securitate gestionate ș� i î�n
N
cele din urmă î�nspre comunităț�i de securitate.

Obiectivismul nostru relativ cu privire la relaț�iile sociale
are dezavantajul de a contribui la reproducerea unor realităț�i aș� a
cum sunt ele, de a contribui la consolidarea unor certitudini pe
O
care CSS vrea să le răstoarne. Avantajul este – î�n total acord cu

studiile de securitate clasice – că ajută î�n gestionarea relaț�iilor
dintre unităț�i.
D
Avantajele ș� i dezavantajele constructivismului nostru

radical cu privire la securitate sunt probabil mai controversate.
Principalul dezavantaj este incapacitatea noastră de a contracara
securitizările (de exemplu, a imigranț�ilor) cu un argument care să
susț�ină că aceasta nu e cu adevărat o problemă de securitate sau
Concluzii ◆ 299
că mediul este o problemă de securitate ș� i mai mare. Ne putem

implica î�n dezbateri asupra unor probleme factuale legate de
securitizare (Sunt realiste proiecț�iile pentru viitorii imigranț�i? Î�ș�i
pierd culturile coerenț�a dacă trăiesc î�mpreună cu străini sau se vor
î�ntări?), dar de vreme ce î�nț�elesul securităț�ii este de a o ridica la
nivelul unui alt tip de politică, nu putem contesta acest aspect din
E
perspectiva adevărului; ne putem î�ntreba, doar pragmatic ș� i etic,
care sunt efectele probabile ale securitizării acestei probleme?
Acest pas va fi de ajutor î�n abordarea situaț�iei ș� i care ar putea fi
AR
efectele secundare dacă o facem din perspectiva securităț�ii? Putem
evidenț�ia latura nenecesară a securitizării, dar nu falsitatea ei.
O mare parte a î�ncercării noastre de a ne combate î�n mod
critic securitizările va fi – devreme ce suntem teoreticieni ai
relaț�iilor internaț�ionale ș� i discutăm despre studiile de securitate –
să ne î�ndreptăm atenț�ia spre efectele probabile ale interacț�iunilor
SH
cu alte unităț�i. Dacă abordăm securitizarea astfel, vom crea temeri
î�n B, iar atunci avem o dilemă de securitate. O desecuritizare a
problemei, pe de altă parte, va lăsa totul î�n seama altor proceduri.
Este posibil să participăm î�n dezbaterea cu privire la evenimentele
probabile dacă situaț�ia este lăsată î�n afara sferei securităț�ii, dar nu
putem î�nchide această dezbatere oferind o măsură ș� tiinț�ifică prin
T
care să spunem dacă această situaț�ie reprezintă o ameninț�are,
ceea ce ar necesita un univers social deterministic.
Majoritatea comentariilor pe care le-am primit până acum
O
se referă la astfel de probleme, la rolul analistului ș� i astfel la

probleme politice î�n esenț�ă – ceea ce este revelator î�ntr-o disciplină
care anterior se considera drept parte a ș� tiinț�elor sociale eliberate
N
de valori. Un câș� tig al generării unei dezbateri asupra securitizării

va fi implicarea mai deschisă a altor ș� coli de studii de securitate î�n
dezbateri legate de rolul politic al analistului de securitate.
Un al doilea tip de avantaj sau dezavantaj al dezbaterii
O
se referă la tipurile de î�ntrebări analitice care pot sau nu pot fi

puse. Principala deschidere este probabil o abilitate de a privi
securitatea din perspectivă istorică, de a studia transformările
D
suferite de unităț�ile implicate î�n probleme de securitate. Studiile de

securitate tradiț�ionale definesc unităț�ile (statele) ș� i instrumentele
(armata) care, prin definiț�ie, fac ca orice alt fenomen de securitate
din altă sferă să devină invizibil. O mare parte a studiilor de
securitate critice au o ontologie individualistă, reducț�ionistă
ș� i astfel transpun totul î�ntr-o monedă omogenă – securitatea

individuală. Studiile de securitizare pot analiza cum ș� i când noi
obiecte de referinț�ă ajung la un nivel î�n numele căruia cineva
se poate referi la securitate ș� i poate studia gradul î�n care noile
sectoare au manifestări politice care iau forma securităț�ii. Devine
posibil să desenăm o hartă a securităț�ii î�ntre lumea predefinită,
E
î�nchisă a tradiț�ionaliș� tilor, perspectiva conform căreia totul ț�ine
de securitatea promovată de adepț�ii unei agende mai ample ș� i
perspectiva că totul ar putea fi diferit faț�ă de viziunea adepț�ilor
AR
studiilor critice. Pentru tradiț�ionalist, această hartă va părea
trecătoare, pentru că nu este bazată pe factori materiali, ci doar pe
tipare sedimentate ale practicii de securitate; pentru teoreticianul
critic va fi una reacț�ionară î�n modul de reproducere a lumii aș� a
cum este ea ș� i nu aș� a cum ar putea fi.
SH
Noul nostru cadru în contrast cu abordarea
tradițională
Cea mai clară diferenț�ă dintre noul nostru cadru ș� i

T
perspectiva tradiț�ională asupra studiilor de securitate stă î�n
alegerea unei agende mai largi (multisectoriale) î�n dauna uneia
mai î�nguste (monosectoriale). Adepț�ii primei abordări trebuie
O
să fie atenț�i la echilibrul dintre sectoare, conexiunile dintre ele ș� i

tipurile de ameninț�ări, actori ș� i obiecte de referinț�ă care ar putea
fi dominante î�ntr-un anumit moment al istoriei. De cealaltă parte,
N
studiile de securitate tradiț�ionale dau prioritate permanentă

unui singur sector (cel militar) ș� i unui singur actor (statul), la
care se adaugă orice legături sau intervenț�ii din alte sectoare care
se leagă direct de utilizarea forț�ei. Cele două abordări sunt de
O
asemenea incompatibile metodologic, î�n măsura î�n care definiț�ia

pe care noi o dăm securităț�ii se bazează pe construcț�ia socială a
ameninț�ărilor ș� i obiectelor de referinț�ă, î�n timp ce tradiț�ionaliș� tii
D
au o perspectivă obiectivistă asupra acestor factori. Î�n principiu,

această diferenț�ă de metodă ar putea duce la î�nț�elegeri mai
degrabă diferite ale securităț�ii, chiar ș� i î�n sectorul militar ș� i î�n
raport cu statul. Î�n practică, tradiț�ionaliș� tii nu î�ș�i permit să se
abată prea mult de la ameninț�ări, sub forma constructelor sociale,
Concluzii ◆ 301
fără a risca să fie marginalizaț�i. Pericolul este că obiectivarea

ameninț�ărilor ș� i a obiectelor de referinț�ă, de către tradiț�ionaliș� ti,
î�i va î�mpinge pe aceș� tia î�n postura de actori de securitizare. Acest
pericol a fost parte a cercetării durabile asupra păcii ș� i, mai recent,
a atenț�ionărilor venite din partea CSS pentru TSS.
Dincolo de această diferenț�ă metodologică, subiectul
E
principal al TSS poate fi văzut ca un subset al noului nostru cadru.
Ambele î�mpărtăș� esc colectivismul metodologic care le duce către
trasarea unei graniț�e î�n securitatea internaț�ională ș� i o teorie
AR
politică mai amplă a securităț�ii. Spre deosebire de o anumită
parte a studiilor asupra păcii ș� i a ramurilor care s-au desprins mai
recent din acestea, cadrul nostru – studiile de securitate critice - ș� i
TSS resping reducț�ionismul (care acordă prioritate individului ca
obiect de referinț�ă suprem al securităț�ii), pe care î�l consideră o
abordarea nesănătoasă a securităț�ii internaț�ionale. Acest lucru nu
SH
î�nseamnă că resping validitatea nivelului individual al securităț�ii,
ci doar că î�l consideră relativ marginal î�n î�nț�elegerea securităț�ii
internaț�ionale. Prin securitatea internaț�ională î�nț�elegem î�n special
relaț�iile dintre unităț�ile colective ș� i cum sunt acestea reflectate
spre nivelele superioare ale sistemului. Păstrăm termenul
internaţ�ional î�n ciuda ambiguităț�ii sale, atât datorită faptului că
T
are o utilizare consacrată, cât ș� i pentru că ambiguităț�ile sale ne
direcț�ionează spre multisectorialitate (mai degrabă „naț�iune”
decât „stat”).
O
Î�n cântărirea costurilor ș� i beneficiilor celor două abordări,

cel puț�in două calităț�i diferite trebuie luate î�n considerare:
coerenț�a lor intelectuală relativă ș� i modul î�n care se preocupă de
N
potenț�ialul retoric al conceptului de securitate.

Î�n termeni de coerenț�ă intelectuală, probabil avem puț�ine
alternative. Credem că am răspuns ofensivei tradiț�ionaliș� tilor
prezentată î�n capitolul 1. Făcând utilizarea sectoarelor mai
O
explicită ș� i diferenț�iind î�ntre politizare ș� i securitizare, putem ș� i

să menț�inem o zonă de preocupare distinctă, precum ș� i să redăm
coerenț�a intelectuală unei agende mai ample. Studiile de securitate
D
tradiț�ionale nu sunt imune faț�ă de incoerenț�a intelectuală î�n sine

(Buzan 1987). Deș� i faptul că se concentrează asupra unui singur
sector î�i conferă o impresie de coerenț�ă intelectuală (ș� i sociologică)
superficială, graniț�ele sale nu sunt deloc clar stabilite. Criteriul
„folosirii forț�ei”, cel mai frecvent folosit pentru delimitarea
domeniului, nu poate fi (sau nu a fost î�ncă) folosit pentru a stabili

delimitări clare. Orice î�ncercare de a face acest lucru repede duce
la extinderea subiectului î�ntr-o mare parte a studiilor păcii ș� i î�n
studiul relaț�iilor internaț�ionale. Ar fi foarte greu de diferenț�iat
TSS fie de abordările realiste din relaț�iile internaț�ionale sau de
domenii ample ale economiei politice internaț�ionale (precum
E
teoria asupra hegemoniei). Poate că noul cadru este mai complicat
decât cel tradiț�ional, dar cere tot la fel de mult respect intelectual,
iar complexitatea sa este deschisă ș� i accesibilă, î�n loc să fie ascunsă
AR
ș� i imposibil de discutat.
A doua comparaț�ie dintre noul cadru ș� i TSS se referă la cât
de bine fac faț�ă potenț�ialului retoric al conceptului de securitate.
Pentru ambele perspective, securitatea este un cuvânt care conferă
putere – stabileș� te priorităț�i politice ș� i justifică folosirea forț�ei,
intensificarea puterilor executive, revendicarea drepturilor la
SH
secret ș� i alte măsuri extreme. Modul î�n care este î�nț�eleasă ș� i folosită
securitatea afectează profund modul î�n care este gestionată viaț�a
politică. După cum bine se ș� tie, securitizarea excesivă produce
echivalentele la nivel internaț�ional ale autismului ș� i paranoiei.
Statele î�nchise, precum Uniunea Sovietică, Iran sau Coreea de
Nord, care î�ncearcă promovarea unor proiecte de dezvoltare
T
distincte, securitizează totul, de la rachetele nucleare ș� i armatele
inamice la fustele scurte ș� i muzica pop. O astfel de securitizare
largă suprimă societatea civilă, crează un stat intruziv ș� i coercitiv,
O
slăbeș� te (î�n cele din urmă) economia ș� i maximizează intensitatea

dilemei de securitate cu vecinii care nu î�mpărtăș� esc acelaș� i proiect
ideologic. Evitarea securitizării excesive ș� i iraț�ionale este astfel un
N
obiectiv legitim social, politic ș� i economic, de maximă importanț�ă.

Dezbaterea academică responsabilă legată de cum trebuie
construite studiile de securitate nu poate avea loc î�n izolare de
contextul politic al lumii î�n care trăim.
O
Î�ntrebarea este cum pot fi limitate cel mai bine aserț�iunile

î�n aș� a fel î�ncât costurile ș� i beneficiile securitizării să fie echilibrate
î�ntr-un mod rezonabil. Progresul raportat la această î�ntrebare
D
este strâns legat de sensul mult mai amplu al progresului ataș� at

dezvoltării societăț�ii internaț�ionale occidentale î�n ansamblu.
Î�ncepe probabil cu construirea statului hobbesian î�n secolul al
XVIII-lea. Crearea Leviatanului a avut rolul de a deschide o sferă
a vieț�ii publice economice ș� i politice, iar acest lucru nu putea fi
Concluzii ◆ 303
realizat fără a î�mpinge folosirea forț�ei î�ntr-un spaț�iu supus unor

constrângeri, controlat de stat. Î�n cadrul Leviatanului, cetăț�enii nu
puteau scoate sabia pentru a rezolva dispute politice sau din cauza
unor nemulț�umiri de natură economică care aveau să fie rezolvate
prin domnia legii ș� i prin intermediul pieț�ei. Logica unei ameninț�ări
existenț�iale ș� i detrimentul unor relaț�ii economice ș� i politice erau
E
rezervate statului, fiind astfel desecuritizate î�n raport cu cetăț�enii
(Williams 1996).
Această dezvoltare domestică a deschis calea către sensul
AR
mai larg al progresului ca desecuritizare, inerent î�n proiectul
liberalilor datând î�ncă din secolul al XIX-lea, prin care aceș� tia
î�ncercau să separe intelectual ș� i conceptual economicul de
politică. Î�n măsura î�n care această separare poate fi realizată,
ea desecuritizează spectrul economiei internaț�ionale, dând
oamenilor, firmelor ș� i statelor o mai mare libertate î�n a-ș� i urmări
SH
eficienț�a fără constrângerile auto-suficienț�ei ș� i fără nevoia de a lua
î�n considerare calculele unor câș� tiguri relative. Î�n mod paradoxal,
această separare ș� i interdependenț�a care decurge din ea ar trebui,
mai apoi, să permită transpunerea desecuritizării î�n relaț�iile
politico-militare.
Desecuritizarea economicului este esenț�ială pentru
T
ideologia capitalismului. Acest proiect a fost dus cel mai departe
î�n „zona de pace” care caracterizează î�n prezent societatea
internaț�ională occidentală (Goldgeier ș� i McFaul 1992; Singer
O
ș� i Wildavsky 1993; sau î�ntr-o versiune mai veche, Keohane ș� i

Nye 1977). Odată cu decăderea contra-proiectului comunist ș� i a
statelor ș� i societăț�ilor î�nchise asociate acestuia, există perspectiva
N
unei dizolvări ș� i mai ample a graniț�elor, desecuritizând cele mai

multe tipuri de interacț�iuni politice, sociale ș� i economice. Această
evoluț�ie este cel mai avansată î�n cadrul UE, dar este inerentă ș� i
pentru trecerea de la statele moderne la cele post-moderne ș� i
O
de construcț�ii politice mai î�nchise la unele mai deschise, care se

petrece î�n multe părț�i ale lumii.
La prima vedere, s-ar părea că acest proiect de a
D
limita spectrul securitizării aduce argumente î�n favoarea

tradiț�ionaliș� tilor ș� i agendei lor î�nguste, contrazicându-i pe adepț�ii
perspectivei mai largi. Este î�ntr-adevăr mai degrabă surprinzător
că o astfel de linie argumentativă nu a fost folosită î�mpotriva
celor din urmă, cu excepț�ia parț�ială a lui Daniel Daudney (1990)
(ș� i a reflecț�iilor noastre anterioare; vezi Buzan 1995b ș� i Wæver

1995b). Agenda mai largă pare să fie mai vulnerabilă î�n faț�a
excesului de securitizare decât cea tradiț�ională militară (care este
suficient de vulnerabilă î�n sine dacă e dusă la extrem). Păstrarea
securităț�ii doar î�n sectorul militar î�i conferă acestuia un sentiment
mulț�umitor de „soluț�ie supremă” ș� i se î�ncadrează bine î�n ideologia
E
liberală mai amplă care se bucură acum de popularitate î�n
creș� tere după Războiul Rece. Din această perspectivă, lărgirea
agendei de securitate poate fi privită ca o miș� care î�nspre trecut.
AR
Ameninț�ă realizările greu obț�inute cu privire la desecuritizare
ale liberalismului ș� i chiar pe cele ale Leviatanului hobbesian din
ultimele trei secole ș� i iese din tipare prin deschiderea imperativă
către lumea post-Război Rece.
Nu dorim să punem la î�ndoială progresul general al societăț�ii
internaț�ionale occidentale ș� i suntem cunoscuț�i, prin această
SH
lucrare ș� i prin altele, pentru argumentele pe care le aducem î�n
favoarea desecuritizării ca scop politic pe termen lung. Dar trebuie
avut î�n vedere faptul că abordarea liberală a desecuritizării ț�ine
î�n principal de detaș� area ș� i eliberarea altor sectoare de folosirea
forț�ei, reducând ș� i marginalizând astfel, î�n cele din urmă, sectorul
militar î�nsuș� i. Demilitarizarea î�ntregului sector a reprezentat
T
abordarea liberală caracteristică a desecuritizării ș� i din această
perspectivă studiile de securitate tradiț�ionale sunt, î�n mod
surprinzător, unul dintre produsele sale (ș� i mai puț�in un produs al
O
conservatorismului, aș� a cum ne-am putea gândi). Până la urmă, ce

reprezintă TSS dacă nu tocmai izolarea sectorului militar ca unic
depozitar al „securităț�ii” (ș� i pentru unii dintre practicienii mai
N
liberali chiar marginalizarea sa î�n relaț�iile internaț�ionale)?

Această abordare liberală are atât avantaje, cât ș� i
dezavantaje. Este o modalitate să î�nț�elegem desecuritizarea, dar
probabil nu cea mai bună ș� i cu siguranț�ă nu cea mai potrivită î�n
O
î�mprejurările actuale. Î�n mod ironic, simplul succes al proiectului

liberal permite, acum, formularea unei revendicări pentru o
agendă de securitate mai amplă, pentru reinventarea securităț�ii î�n
D
alț�i termeni decât cei militari. Vedem noul cadru ca pe un răspuns

constructiv ș� i necesar pentru acest proiect ș� i nu ca pe un atac
brutal la adresa proiectului liberal vechi de trei secole.
Chiar ș� i î�n timpul Războiului Rece erau deja evidente două
costuri ale abordării liberale care echivala demilitarizarea cu
Concluzii ◆ 305
desecuritizarea. Unul era rolul său ideologic î�n politicile de putere

internaț�ionale, iar al doilea era vulnerabilitatea sa faț�ă de logica
suprasecuritizării politico-militară.
Intenț�ionat sau nu, desecuritizarea liberală a legitimat
imperiul americano-occidental de după 1945, care acț�iona prin
solicitarea accesului, nu prin stilul european de control direct.
E
Desecuritizarea relaț�iilor economice a facilitat acest imperiu bazat
pe acces. A făcut ca penetrarea economică a celor puternici să fie
legitimă ș� i a ridicat obstacole politice î�n calea celor slabi, care î�ș�i
AR
vedeau propria securitate î�n termeni mult mai largi decât relaț�iile
militare. Pentru multe state ș� i oameni de la periferia sistemului
internaț�ional, î�ncercarea liberală de a desecuritiza economia
politică era î�n sine o problemă de securitate. Calităț�ile intrinseci
ale opț�iunilor liberale cu privire la definirea agendei de securitate
erau considerate demne de invidie, indiferent de meritele pe care le
SH
aveau. Statele liberale erau capabile de delegitimeze revendicările
de securitate non-militare ale altor actori î�n procesul care î�i
subordona politicii „normale” a economiei de piaț�ă ș� i pluralismului
politic. Această situaț�ie î�n sine justifica o perspectivă mai amplă
asupra securităț�ii, dar numai vocile celor slabi care cereau o nouă
ordine economică internaț�ională o susț�ineau, fiind î�n bună măsură
T
subminată de confruntările militare titanice ale superputerilor.
Această confruntare poate fi văzută ca dovadă a
vulnerabilităț�ii logicii politico-militare de suprasecuritizare.
O
Punând egalitate î�ntre „securitate” ș� i „militar”, cadrul politic

occidental – î�n special cel din SUA – s-a expus unei definiț�ii
obiectiviste, determinată din exterior, a securităț�ii care era foarte
N
greu de modificat. Acea definiț�ie a stat la baza logicii parităț�ii

nucleare cu URSS, a pregătit drumul pentru dezastrul din Vietnam
ș� i legitimat auto-mutilarea McCarthy-ismului. Această î�nț�elegere
obiectivistă, militară, a securităț�ii anulează aproape î�n totalitate
O
posibilitatea de a pune la î�ndoială fundamentele oricărui tip

de securitizare. Atunci când suntem blocaț�i î�ntr-un sector
militar definit ca „securitate” ș� i avem de-a face cu o ameninț�are
D
militară, este greu să faci mai mult decât să discuț�i despre cât de
periculoasă este ameninț�area. Î�n acest mod de gândire, a î�ntreba
dacă ceva militar ar trebui securitizat este foarte dificil, pentru
că necesită nu doar argumente pentru problema respectivă, ci
redefinirea termenilor î�ntregului discurs. Un avantaj al abordării
bazate pe securitizare prezentată aici este acela că î�ndreaptă

atenț�ia spre responsabilitatea pe care o presupune orice discuț�ie
legată de securitate (sau desecuritizare) pe care o poartă factorii
de decizie politici, analiș� tii sau activiș� tii. Este o chestiune de
alegere dacă o problemă este formulată î�n termeni de securitate
(sau insecuritate), nu o caracteristică obiectivă a problemei sau
E
relaț�iei respective î�n sine. Acea alegere trebuie să fie justificată de
oportunitatea ș� i de consecinț�ele securitizării (sau desecuritizării)
problemei.
AR
Odată cu sfârș� itul Războiului Rece, extinderea economiei
de piaț�ă î�n aproape î�ntreaga lume fostă comunistă, intensificarea
mecanismelor financiare, a investiț�iilor ș� i a producț�iei globale,
au făcut ca nevoia unei agende de securitate mai ample să devină
mai puternică. Sfârş� itul Războiului Rece a redus substanț�ial, cel
puț�in pentru moment, rivalităț�ile militare dintre marile puteri.
SH
Preocupările de securitate ț�in mai mult de consecinț�ele modului
î�n care operează sistemul internaț�ional – un set de probleme care
afectează actorii puternici la fel de mult ca pe cei slabi. Această
evoluț�ie este cea mai evidentă î�n cazul economiei internaț�ionale
(Rosenau 1990, Ruggie 1993, Cerny 1995, Strange 1994).
Ascensiunea securităț�ii economice nu reprezintă doar un regres
T
î�n mercantilismul clasic. Este o reacț�ie î�mpotriva diferitelor
pericole ale liberalizării globale – riscul de a deveni un perdant;
hazardul general provocat de instabilitatea sistemică, î�n special î�n
O
domeniul financiar; latura neagră a comerț�ului cu scop infracț�ional

(droguri, arme sau produse interzise, precum CFC-urile). Această
ascensiune ț�ine ș� i de transpunerea efectelor economiei globale
N
î�n probleme de mediu, autonomie ș� i stabilitate politică internă

sau auto-suficienț�a de natură militară. Aș� a cum am argumentat
î�n cartea noastră din 1993 (Wæver et al.), unele dintre mutările
liberale post-moderne din sistemul internaț�ional – î�n special
O
integrarea UE – au fost de asemenea cruciale pentru acel set de

probleme de securitate societală.
De aceea, î�n lumea de după Războiul Rece se poate
D
argumenta că o agendă de securitate mai amplă este un răspuns

necesar la succesul global al proiectului liberal. Printre altele,
acest fapt poate fi observat î�n obiectele de referinț�ă sistemice ș� i
subsistemice evidenţ�iate î�n capitolele 3-7. Din anumite puncte
de vedere, proiectul liberal nu pare să fi reuș� it marginalizarea
Concluzii ◆ 307
securităț�ii militare ș� i, odată cu ea, perspectiva studiilor de

securitate tradiț�ionale. Dar a reuș� it să ridice noi probleme de
securitate care î�ș�i pot găsi răspunsul doar cu ajutorul unui cadru
multisectorial. Pericolul securitizării excesive rămâne, iar o parte
esenț�ială a noului cadru trebuie să fie oferirea unor mijloace de
identificare ș� i de criticare a unor aserț�iuni contraproductive cu
E
privire la securitizare (inclusiv a celor militare).
Dar presupunerea că lumea de după Războiul Rece a fost
desecuritizată cu succes sau că doar problemele de securitate
AR
militară persistă ar genera riscul unor confuzii cel puț�in la fel
de mari ca cele asociate cu agenda largă. Abordarea noastră
are meritul fundamental de a conceptualiza securitatea ca pe
o etichetă î�n raport cu care actorii pot fi traș� i la răspundere ș� i
nu ca pe o caracteristică obiectivă a unor ameninț�ări. Astfel,
deș� i multisectorialitatea acestei abordări permite o proliferare
SH
a securitizării, constructivismul său oferă mijloacele pentru a
cerceta ș� i a politiza fiecare aspect î�n parte. Acest fapt este î�n
contrast cu abordarea TSS, care stabileș� te o limită sectorială fermă
pentru ce anume constituie securitate, dar care a obiectivat-o,
a depolitizat-o ș� i a naturalizat-o ca pe unica percepț�ie permisă
asupra securităț�ii. Ș� i din perspectiva acestui aspect noul cadru are
T
argumente superioare faț�ă de cel tradiț�ional.
O
Notă
1. Din această perspectivă, studiile de securitate critice
N
sunt mai strâns legate de teoria critică ș� i de părț�i ale

post-structuralismului î�n RI decât de ceea ce considerăm
constructivism î�n disciplină î�n ansamblu. Ceea ce
considerăm a fi principalul curent constructivist î�n RI este
O
asociat unor nume precum Alexander Wendt (1992, 1994,

1995), Peter Katzenstein (1996a, 1996b), Emanuel Adler
(1992, 1995) ș� i Michel Barnett (1995, Adler ș� i Barnett
D
1996). Din diferite motive, aceș� ti autori se concentrează

de multe ori intenț�ionat pe stat ș� i vor să arate modul î�n
care constructivismul poate explica acț�iunile statelor mai
bine decât explicaț�iile realiste sau liberale tradiț�ionale.
Unul dintre motivele pentru care există această tendinț�ă
ar putea fi naș� terea acestui constructivism î�n dezbaterea
agent-structură (Wendt 1987), care a fost transpusă î�n RI

ca agent-stat, structură-structură internaț�ională (Wæver
1994). De asemenea, acest constructivism este de regulă
foarte atent î�n a se distinge de orice ar putea fi asociat
cu post-structuralismul (cf. Wæver 1996c). Totuș� i,
termenul constructivist, ar putea acoperi cu uș� urinț�ă
E
o gamă mult mai largă de posibile poziț�ii ș� i probabil va
face acest lucru odată ce autorii care fac parte dintr-o
zonă care ar putea fi numită fie post-structuralism
AR
non-confruntaț�ional, fie constructivism radical, î�ș�i vor
lansa lucrările. Î�n cadrul studiilor de securitate am
asistat abia recent la o î�ncercare sistematică de a lansa
„constructivismul tipic” ca pe o abordare a securităț�ii
(port-drapelul î�l reprezintă volumul consistent editat
de Katzenstein [1996b]), î�n timp ce ș� coala pe care o
SH
discutăm aici, studiile de securitate critice, au evoluat
treptat ș� i consistent î�n ultimii ani, bazându-se pe un
amestec de teorii critice (Marx, Gramsci, Habermas),
post-structuralism ș� i constructivism tipic (Booth 1979,
1991, 1994, 1995; Dalby 1988, 1990; Klein 1990, 1994;
Krause 1992, 1993; Krause ș� i Williams 1997; Luke 1989;
T
Walker 1988, 1990; Wynn-Jones 1995; pentru o discuț�ie
critică a câtorva dintre aceste lucrări, vezi Hansen 1994).
O
N
O
D
BIBLIOGRAFIE
E
AR
Bibliografie
Acharya, Amitav (1992), “Regionalism and Regime Security in the
SH
Third World: Comparing the Origins of the ASEAN and the
GCC,” in Brian Job (ed.), The Insecurity Dilemma. Boulder:
Lynne Rienner, pp. 143–164.
Adams, W. M. (1990), Green Development: Environment and
Sustainability in the Third World, London: Routledge.
Adler, Emanuel (1992), “The Emergence of Cooperation: National
Epistemic Communities and the International Evolution
T
of the Idea of Nuclear Arms Control,” International
Organization, 46:2, pp. 101–146.
O
———(1995), “Seizing the Middle Ground,” manuscris nepublicat.

Adler, Emanuel, ș� i Michael J. Barnett (1996) “Governing Anarchy:
A Research Agenda for the Study of Security Communities,”
N
in Ethics and International Affairs, 10, pp. 63–98.

Adler, Emanuel, ș� i Michael J. Barnett (eds.) (î�n curs de apariț�ie),
Governing Anarchy: Security Communities in Theory, History
and Comparison, Cambridge: Cambridge University Press.
Allison, Graham (1971), The Essence of Decision: Explaining the
O
Cuba Missile Crisis, Boston: Little, Brown.

Anderson, Benedict (1983), Imagined Communities—Reflections
on the Origins and Spread of Nationalism, London: Verso
D
Publishers.
Anderson, Kim, ș� i Richard Blackhurst (1993), Regional Integration
and the Global Trading System. Hemel Hempstead: Harvester
Wheatsheaf.
Appiah, Kwame Anthony (1994), “Identity, Authenticity, Survival:

Multicultural Societies and Social Reproduction” in Amy
Gutmann (ed.), Multiculturalism: Examining the Politics
of Recognition, Princeton: Princeton University Press, pp.
149–163.
Arendt, Hannah (1958), The Human Condition, Chicago: University
E
of Chicago Press.
———(1959), “On Humanity in Dark Times: Thoughts About
Lessing,” o notă de acceptare a Premiului Lessing al Oraș� ului
AR
Liber Hamburg (originalul î�n germană), retipărită in Men in
Dark Times, New York: Pelican Books, 1973.
Ariff, Mohammed (1996), “Institutionalisation of Economic
Cooperation in the Asia-Pacific Region with Special
Reference to APEC,” in Dokkyo International Review, 9, pp.
177–192. SH
Armstrong, David (1993), Revolution and World Order: The
Revolutionary State in International Order, Oxford: Clarendon
Press.
Austin, J. L. (1975 [1962]), How To Do Things with Words, 2nd ed.
Oxford: Oxford University Press.
Ayoob, Mohammed (1995), The Third World Security Predicament:
T
State Making, Regional Conflict, and the International System,
Boulder: Lynne Rienner.
Baldwin, David A. “The Concept of Security,” Review of International
O
Studies 23:1 (1997), pp. 5–26.

Barnett, Michael (1995), “Sovereignty, Nationalism, and Regional
Order in the Arab States System,” International Organization,
N
49:3, pp. 479–510.

Barnett, Robert W. (1984), Beyond War: Japan’s Concept of
Comprehensive National Security, Washington, D.C.:
Pergamon/Brassey’s.
O
Baudrillard, Jean (1994 [1992]), The Illusion of the End (translation

of L’Illusion de la fin: ou La greve des evenenments. Paris:
Galilee, 1992), tradusă de Chris Turner. Stanford: Stanford
D
University Press. (O traducere alternativă î�i aparț�ine lui

Charles Dudas, York University, Canada, ș� i a fost făcută
disponibilă capitol cu capitol 1993–1994 pe internet prin
CTHEORY.)
Bibliografi ◆ 311
Benedick, Richard Elliot (1991), Ozone Diplomacy—New Directions

in Safeguarding the Planet, Cambridge: Harvard University
Press.
Bigo, Didier (1994), “The European Internal Security Field:
Stakes and Rivalries in a Newly Developing Area of Police
Intervention,” in Malcolm Anderson ș� i Monica den Boer
E
(eds.), Policing Across National Boundaries, London: Pinter
Publishers, pp. 161–173.
———(1996), Polices en réseaux: l’expérience européenne, Paris:
AR
Presses de Sciences Po.
———(î�n curs de apariț�ie), “The New Field of Security in Europe:
Mixing Crime, Border and Identity Controls,” in Anne-
Marie Le Gloannec ș� i Kerry McNamara (eds.), Le Désordre
Européen, Paris: Presses de Sciences Po.
Blaikie, Piers, Terry Cannon, Ian Davis, ș� i Ben Wisner (1994), At
SH
Risk: Natural Hazards, People’s Vulnerability and Disasters,
London: Routledge.
Böge, Volker (1992), “Proposal for an Analytical Framework to
Grasp Environmental Conflicts,” Zurich: ENCOP (Environment
and Conflicts Project) Occasional Paper.
Booth, Ken (1979), Strategy and Ethnocentrism, London: Croom
T
Helm.
———(1991), “Security and Emancipation,” Review of
International Studies, 17:4, pp. 313–327.
O
——— (1994), “Dare Not to Know: International Relations Theory

Versus the Future,” in Ken Booth ș� i Steve Smith (eds.),
International Political Theory Today, London: Polity Press,
N
pp. 328–350.
———(1995), “Human Wrongs and International Relations,”
International Affairs, 71:1, pp. 103–122.
Bourdieu, Pierre (1991 [1982]), Language and Symbolic Power,
O
Cambridge: Harvard University Press (î�n principal o

traducere a Ce que parler veut dire). Paris: Libreire Arthème
Fayard, 1982.
D
———(1996), Răspuns la seminarul “Fin-de-Siecle Intellectuals:

Looking Back, Looking Forward,” University of California at
Berkeley, April.
Brock, Lothar (1991), “Peace Through Parks: The Environment on

the Peace Research Agenda,” Journal of Peace Research, 28:4,
pp. 407–422.
Brown, Lester R., et al. (1993), State of the World 1993: A Worldwatch
Institute Report on Progress Toward a Sustainable Society,
New York: W. W. Norton.
E
Brown, Neville (1989), “Climate, Ecology and International
Security,” Survival, 31:6, pp. 519–532.
Bull, Hedley (1977), The Anarchical Society: A Study of Order in
AR
World Politics, London: Macmillan.
Bull, Hedley, ș� i Adam Watson (eds.) (1983), The Expansion of
International Society, Oxford: Clarendon.
Bureau of the Census (1996), “U.S. Population Projections.”
Washington, D.C.: U.S. Department of Commerce.
Butler, Judith (1996a), “Performativity’s Social Magic” in Theodore
SH
R. Schatzki ș� i Wolfgang Natter (eds.) The Social and Political
Body, New York: Guilford Press.
———(1996b), “Anti-Intellectualism” Prezentare cu Pierre
Bourdieu la seminarul “Fin-de-siecle Intellectuals: Looking
Back, Looking Forward,” University of California at Berkeley,
April.
T
Butterfield, Herbert (1965), “The Historic States-Systems,”
unpublished paper for the British Committee for the Theory
of International Politics.
O
———(1975), “Raison d’É� tat,” Martin Wight Memorial Lecture,

University of Essex.
Buzan, Barry (1983), “Regional Security as a Policy Objective: The
N
Case of South and Southwest Asia,” in A. Z. Rubinstein (ed.),

The Great Game: The Rivalry in the Persian Gulf and South
Asia, New York: Praeger, chapter 10.
———(1984), “Economic Structure and International Security:
O
The Limits of the Liberal Case,” International Organization,

38:4, pp. 597–624.
———(1987), An Introduction to Strategic Studies: Military
D
Technology and International Relations, London: Macmillan.

———(1988) “The Southeast Asian Security Complex,”
Contemporary Southeast Asia, 10:1, pp. 1–16.
Bibliografi ◆ 313
———(1991), People, States and Fear: An Agenda for International

Security Studies in the Post–Cold War Era, 2nd ed. Boulder:
Lynne Rienner; Hemel Hempstead: Harvester Wheatsheaf.
———(1993), “From International System to International
Society: Stuctural Realism and Regime Theory Meet the
English School,” International Organization, 47:3, pp. 327–
E
352.
———(1994a), “National Security in the Post–Cold War Third
World,” Strategic Review for Southern Africa, 16:1, pp. 1–34.
AR
———(1994b), “The Post–Cold War Asia-Pacific Security Order:
Conflict or Cooperation,” in Andrew Mack ș� i John Ravenhill
(eds.), Pacific Cooperation: Building Economic and Security
Regimes in the Asia-Pacific Region, St. Leonards: Allen ș� i
Unwin Australia; Boulder: Westview Press, pp. 130–151.
———(1994c), “The Level of Analysis Problem in International
SH
Relations Reconsidered,” in Ken Booth ș� i Steve Smith (eds.),
International Political Theory Today, London: Polity Press,
pp. 198–216.
———(1995a), “Focus On: The Present as a Historical Turning
Point,” Journal of Peace Research, 32:4, pp. 385–399.
———(1995b) “Security, the State, the ‘New World Order’ and
T
Beyond,” in Ronnie D. Lipschutz (ed.), On Security, New York:
Columbia University Press, pp. 187–211.
———(1996), “International Security and International Society,”
O
in Rick Fawn ș� i Jeremy Larkin (eds.), International Society

After the Cold War: Anarchy and Order Reconsidered.
London: Macmillan, pp. 261–287.
N
———(1997) “The Asia Pacific: What Sort of Region in What

Sort of World?” in Anthony McGrew ș� i Chris Brook (eds.),
A Pacific Community? Perspectives on the Pacific Rim in the
Contemporary World Order, Milton Keynes: Open University,
O
Capitolul 4.
Buzan, Barry, Gowher Rizvi, et al. (1986), South Asian Insecurity
and the Great Powers, London: Macmillan.
D
Buzan, Barry, Morten Kelstrup, Pierre Lemaitre, Elzbieta Tromer,

ș� i Ole Wæver (1990), The European Security Order Recast:
Scenarios for the Post–Cold War Era, London: Pinter
Publishers.
Buzan, Barry, ș� i Gerald Segal (1992), “Introduction: Defining

Reform as Openness,” in Gerald Segal (ed.), Openness
and Foreign Policy Reform in Communist States, London:
Routledge, pp. 1–17.
Buzan, Barry, ș� i Ole Wæver (1992), “Framing Nordic Security—
European Scenarios for the 1990s and Beyond,” in Jan Øberg
E
(ed.), Nordic Security in the 1990s: Options in the Changing
Europe, London: Pinter Publishers, pp. 85–104.
Buzan, Barry, Charles Jones, ș� i Richard Little (1993), The Logic
AR
of Anarchy: Neorealism to Structural Realism, New York:
Columbia University Press.
Buzan, Barry, ș� i Richard Little (1994) “The Idea of ‘International
System’: Theory Meets History,” International Political
Science Review, 15:3, pp. 231–255.
Buzan, Barry, ș� i Gerald Segal (1994), “Rethinking East Asian
SH
Security,” Survival, 36:2, pp. 3–21.
Buzan, Barry, ș� i Richard Little (1996), “Reconceptualising Anarchy:
Structural Realism Meets World History,” European Journal
of International Relations, 2:4, pp. 403–438.
Buzan, Barry, ș� i Gerald Segal (1997), Anticipating the Future,
London: Simon and Schuster.
T
Buzan, Barry, ș� i Ole Wæver (1997), “Slippery? Contradictory?
Sociologically Untenable? The Copenhagen School Replies,”
Review of International Studies, 23:2, pp. 143–152.
O
Buzan, Barry, ș� i Eric Herring (forthcoming 1998), Pandora’s Box:

Military Security, Technology, and World Politics, Boulder:
Lynne Rienner.
N
Cable, Vincent (1995), “What Is International Economic Security?”

International Affairs, 71:2, pp. 305–324.
Campbell, David (1993), Writing Security: United States Foreign
Policy and the Politics of Identity, Manchester: Manchester
O
University Press.
Carr, E. H. (1939), The Twenty Years’ Crisis 1919–1939: An
Introduction to the Study of International Relations, London
D
and Basingstoke: Macmillan.

Carroll, John E. (ed.) (1988), International Environmental
Diplomacy: The Management and Resolution of Transfrontier
Environmental Problems, Cambridge: Cambridge University
Press.
Bibliografi ◆ 315
Carson, Rachel (1962), Silent Spring, Harmondshire: Penguin,

1991.
Cerny, Phil (1995), “Globalization and Structural Differentiation,”
lucrare nepublicată, European Consortium for Political
Research-Standing Group on International Relations (ECPR-
SGIR) Conference, Paris.
E
Chipman, John (1992), “The Future of Strategic Studies: Beyond
Grand Strategy,” Survival, 34:1, pp. 109–131.
Clausewitz, Karl von (1983 [1832]), Vom Kriege, Berlin: Verlag
AR
Ullstein.
Conze, Werner (1984), “Sicherheit, Schutz” in Otto Brunner,
Werner Conze, and Reinhart Koselleck (eds.) Geschichtliche
Grundbegriffe: Historisches Lexicon zur politisch-sozialen
Sprache in Deutschland, vol. 5, Stuttgart: Klett-Cotta.
Cox, Robert (1994), “Global Restructuring: Making Sense of the
SH
Changing International Political Economy,” in Richard
Stubbs ș� i Geoffrey Underhill (eds.), Political Economy and
the Changing Global Order, Toronto: McClelland and Stewart,
pp. 45–59.
Crawford, Beverly (1993), Economic Vulnerability in International
Relations—The Case of East-West Trade, Investment and
T
Finance, New York: Columbia University Press.
———(1995), “Hawks, Doves, But No Owls: International
Economic Interdependence and Construction of the New
O
Security Dilemma,” in Ronnie D. Lipschutz (ed.), On Security,

New York: Columbia University Press, pp. 149–186.
Crawford, Neta C. (1991), “Once and Future Security Studies,”
N
Security Studies, 1:2, pp. 283–316.

Dalby, Simon (1988), “Geopolitical Discourse: The Soviet Union as
Other,” Alternatives, 13:4, pp. 415–443.
———(1990), Creating the Second Cold War: The Discourse of
O
Politics, New York: Guilford.

den Boer, Pim (1993), “Europe to 1914: The Making of an Idea,” in
Pim den Boer, Peter Bugge, and Ole Wæver, The History of the
D
Idea of Europe, Milton Keynes: Open University (republicată

de Routledge, 1995), pp. 13–82.
Delumeau, Jean (1986), Rassurer et protéger: le sentiment de
sécurité dans l’Occident d’autrefois, Paris: Fayard.
Deng, Francis M. (1995), War of Visions: Conflict of Identities in the

Sudan, Washington, D.C.: Brookings Institution.
Der Derian, James (1987), On Diplomacy, Oxford: Basil Blackwell.
———(1992), Anti-Diplomacy: Spies, Terror, Speed and War,
Oxford: Basil Blackwell.
———(1993), “The Value of Security: Hobbes, Marx, Nietzsche
E
and Baudrillard,” in David Campbell ș� i Michael Dillon (eds.),
The Political Subject of Violence, Manchester: Manchester
University Press, pp. 94–113.
AR
Derrida, Jacques (1977a [1972]) ,“Signature Event Context,” Glyph,
1, pp. 172–197.
———(1977b), “Limited Inc a b c,” Glyph, 2, pp. 162–254; reprinted
in Derrida, Limited Inc. Evanston, Ill.: Northwestern
University Press, 1988, pp. 29–110.
———(1988), “Afterword: Toward an Ethic of Discussion,” in
SH
Derrida, Limited Inc. Evanston, Ill.: Northwestern University
Press, pp. 111–154.
———(1992 [1991]), The Other Heading: Reflections on Today’s
Europe, Bloomington: Indiana University Press.
Dessler, David (1989), “What’s at Stake in the Agent-Structure
Debate?” International Organization, 43:3, pp. 441–473.
T
Deudney, Daniel (1990), “The Case Against Linking Environmental
Degradation and National Security,” Millennium, 19:3, pp.
461–476.
O
———(1995), “The Philadelphian System: Sovereignty, Arms

Control and Balance of Power in the American States Union,
circa 1789–1861,” International Organization, 49:2, pp.
N
191–229.
Deutsch, Karl, et al. (1957), Political Community and the North
Atlantic Area, Princeton: Princeton University Press.
de Wilde, Jaap (1991), Saved from Oblivion: Interdependence
O
Theory in the First Half of the 20th Century: A Study on

the Causality Between War and Complex Interdependence,
Dartmouth: Aldershot.
D
———(1994), “The Power Politics of Sustainability, Equity

and Liveability,” in Phillip B. Smith, Samuel E. Okoye, Jaap
de Wilde, ș� i Priya Deshingkar (eds.), The World at the
Crossroads: Towards a Sustainable, Liveable and Equitable
World, London: Earthscan, pp. 159–176.
———(1995), “Security Levelled Out: The Dominance of the Local
and the Regional,” in Pál Dunay, Gábor Kados, and Andrew J.
Williams (eds.), New Forms of Security: Views from Central,
Eastern and Western Europe, Dartmouth: Aldershot, pp. 85–
102.
———(1996), “The Continuous (Dis)Integration of Europe: A
E
Historical Interpretation of Europe’s Future” in Jaap de
Wilde ș� i Håken Wiberg (eds.), Organized Anarchy in Europe:
The Role of States and Intergovernmental Organizations,
AR
London: I. B. Taurus, pp. 85–106.
Dibb, Paul (1995), “Towards a New Balance of Power in Asia,”
Adelphi Paper 295. London: International Institute for
Strategic Studies (IISS).
Dieren, Wouter van (ed.) (1987), Taking Nature into Account.
Towards a Sustainable National Income: A Report to the Club
SH
of Rome, (Traducerea î�n olandeză: De natuur telt ook mee.
Naareen duurzaam nationaal inkomen.) Utrecht: Spektrum.
Does, René A. H., ș� i André W. M. Gerrits (1994) “‘Eurazië’: milieu
als casus belli. Over ecologie, nationalisme en nationale
veiligheid in het GOS,” Transaktie, 23:4, pp. 399–429.
Dorff, Robert H. (1994) “A Commentary on Security Studies for the
T
1990s as a Model Curriculum Core,” International Studies
Notes, 19:3, pp. 23–31.
Ehrlich, Anne (1994), “Building a Sustainable Food System,” in
O
Phillip B. Smith, S. E. Okoye, Jaap de Wilde, ș� i Priya Deshingkar

(eds.), The World at the Crossroads: Towards a Sustainable,
Liveable and Equitable World, London: Earthscan, pp. 21–38.
N
Elias, Norbert (1978 [1939]), The Civilizing Process, vol. 1 ș� i 2.

New York: Urizen Books.
Ember, Carol, Melvin Ember, and Bruce Russett (1992), “Peace
Between Participatory Polities: A Cross-Cultural Test of the
O
‘Democracies Rarely Fight Each Other’ Hypothesis,” World

Politics, 44:4, pp. 573–599.
European Commission (1995), Work Programme. Bulletin of the
D
European Union, Supplement 1/95 (daneză ș� i engleză).

European Council (1995a), Cannes European Council 26 and 27
June 1995: Presidency Conclusions. SN 211/2/95 (engleză ș� i
daneză).
———(1995b), Madrid European Council 15 and 16 December
1995: Presidency Conclusions, SN 400/95 (enlgeză).
European Parliament (1995a), Debates of the European Parliament,
17 January, no. 4–456, Brussels, pp. 13–45 (pentru Comisie),
45–68 (pentru programului preș� edinț�iei franceze).
———(1995b), “Debate on 1995 Commission Work Programme,”
E
Debates of the European Parliament, 15 February, no. 4–457,
Brussels, pp. 105–128, continuă 15 March, no. 4–460, pp.
88–99.
AR
———(1995c), “State of the Union Debate,” Debates of the
European Parliament, 15 November 1995, no. 4–470,
Brussels, pp. 144–156.
Fawcett, Louise, ș� i Andrew Hurrell (eds.) (1995), Regionalism in
World Politics, Oxford: Oxford University Press.
Feshbach, Murray, ș� i Alfred Friendly, Jr. (1992), Ecocide in the
SH
USSR: Health and Nature Under Siege. New York: Basic
Books.
Flavin, Christopher, ș� i Odil Tunali (1995), “Getting Warmer:
Looking for a Way Out of the Climate Impasse,” World Watch
Paper, pp. 10–19.
Foucault, Michel (1979), Discipline and Punish: The Birth of Prison,
T
New York: Vintage Books.
———(1991 [1978]), “Governmentality,” in Graham Burchell,
Colin Gordon, ș� i Peter Miller (eds.), The Foucault Effect:
O
Studies in Governmentality, Chicago: University of Chicago

Press, pp. 87–104.
Furet, François (1995), “Europe After Utopianism,” Journal of
N
Democracy, 6:1, pp. 79–89.

Galtung, Johan (1971), “A Structural Theory of Imperialism,”
Journal of Peace Research, 8:2, pp. 81–118.
Gilpin, Robert (1981), War and Change in World Politics, Cambridge:
O
Cambridge University Press.

———(1987), The Political Economy of International Relations,
Princeton: Princeton University Press.
D
Goldgeier, James M., ș� i Michael McFaul (1992), “A Tale of Two

Worlds: Core and Periphery in the Post–Cold War Era,”
International Organization, 46:2, pp. 467–491.
Gong, Gerrit W. (1984), The Standard of “Civilisation” in
International Society, Oxford: Clarendon Press.
Bibliografi ◆ 319
Gonzáles Márquez, Felipe (1995), “State of the Union,” discurs

susț�inut de preș� edintele î�n funcț�ie al Consiliului, Debates
of the European Parliament, 15 November, no. 4–470, pp.
140–144.
Gordon, Colin (1991), “Governmental Rationality: An Introduction,”
in Graham Burchell, Colin Gordon, ș� i Peter Miller (eds.), The
E
Foucault Effect: Studies in Governmentality, Chicago: Chicago
University Press, pp. 1–52.
Gorz, Andre (1977), Écologie et liberté, Paris: Editions Galilee.
AR
Gowa, Joanne S. (1994), Allies, Adversaries and International Trade,
Princeton: Princeton University Press.
Gray, Colin S. (1992), “New Directions for Strategic Studies: How
Can Theory Help Practice?” Security Studies, 1:4, pp. 610–
635.
———(1994a), “Global Security and Economic Wellbeing: A
SH
Strategic Perspective,” Political Studies, 42:1, pp. 25–39.
Gray, Colin S. (1994b), Villains, Victims and Sheriffs: Strategic
Studies and Security for an Inter-War Period, Hull: University
of Hull Press.
Gutmann, Amy (1994), “Preface and Acknowledgment” ș� i
“Introduction,” in Gutmann (ed.), Multiculturalism:
T
Examining the Politics of Recognition, Princeton: Princeton
University Press, pp. ix–xv, 3–24.
Haas, Peter M. (1992), “Introduction: Epistemic Communities
O
and International Policy Coordination,” International

Haas, Peter M., Robert O. Keohane, ș� i Marc A. Levy (eds.) (1993),
N
Institutions for the Earth—Sources of Effective International

Environmental Protection, Cambridge, Mass.: MIT Press.
Hacker, Andrew (1992), Two Nations: Black and White: Separate,
Unequal, and Hostile, New York: Scribners.
O
Haftendorn, Helga (1991), “The Security Puzzle: Theory-

Building and Discipline-Building in International Security,”
International Studies Quarterly, 35:1, pp. 3–17.
D
Halliday, Fred (1990), “The Sixth Great Power: On the Study

of Revolution and International Relations,” Review of
Hänsch, Klaus (1995), “State of the Union,” discurs susț�inut de
preș� edintele Parlamentului European, Debates of the
European Parliament. 15 November, no. 4–470, Luxembourg,

Office 4, Official Publications of the European Community.
pp. 135–137.
Hansen, Lene (1994), The Conceptualization of Security in
Poststructuralist IR Theory. M.A. thesis, University of
Copenhagen, Institute of Political Science.
E
Hansenclever, Andreas, Peter Mayer, ș� i Volker Rittberger (1996),
“Interests, Power, Knowledge: The Study of International
Regimes,” Mershon International Studies Review, 40:2, pp.
AR
177–228.
Hart, Thomas G. (1978), “Cognitive Paradigms in the Arms
Race: Deterrence, Détente and the ‘Fundamental Error’ of
Attribution,” Cooperation and Conflict, 13:3, pp. 147–162.
Hassner, Pierre (1996), La violence et la paix: De la bombe atomique
au nettoyage ethnique, Paris: É� ditions Esprit.
SH
Healey, Denis (1989), The Time of My Life, London: Michael Joseph.
Helleiner, Eric (1994a), “From Bretton Woods to Global Finance: A
World Turned Upside Down,” in Richard Stubbs ș� i Geoffrey
Underhill (eds.), Political Economy and the Changing Global
Order, Toronto: McClelland and Stewart, pp. 163–175.
Helleiner, Eric (1994b), Regionalization in the International
T
Political Economy: A Comparative Perspective, East Asia
Policy Papers no. 3. University of Toronto–York University,
Joint Center for Asia-Pacific Studies.
O
Herz, John H. (1950), “Idealist Internationalism and the Security

Dilemma,” World Politics, 2:2, pp. 157–180.
———(1959), International Politics in the Atomic Age, New York:
N

Hirsch, Fred, and Michael Doyle (1977), “Politicization in the
World Economy: Necessary Conditions for an International
Economic Order,” in Fred Hirsch, Michael Doyle, ș� i Edward L.
O
Morse (eds.), Alternatives to Monetary Disorder, New York:

McGraw-Hill, pp. 11–66.
Hirschman, Albert O. (1991), The Rhetoric of Reaction: Perversity,
D
Futility, Jeopardy, Cambridge: Belknap Press of Harvard

University Press.
Hollis, Martin, ș� i Steve Smith (1991), Explaining and Understanding
International Relations, Oxford: Clarendon Press.
Bibliografi ◆ 321
Holm, Ulla (1993), Det Franske Europa, Å� rhus: Å� rhus

Universitetsforlag.
———(1997), “Mitterrand’s French Garden Is No Longer What
It Used to Be,” in Knud-Erik Jørgensen (ed.), A Reflectivist
Approach to European Institutions, London: Macmillan, pp.
128–145.
E
Holzgrefe, J. L. (1989), “The Origins of Modern International
Relations Theory,” Review of International Studies, 15:1, pp.
11–26.
AR
Homer-Dixon, Thomas (1991), “On the Threshold: Environmental
Changes and Acute Conflict,” International Security, 16:2, pp.
76–116.
Horsman, Matthew, and Andrew Marshall (1995), After the Nation
State: Citizens, Tribalism and the New World Disorder,
London: HarperCollins.
SH
Huntington, Samuel P. (1993), “The Clash of Civilizations?” Foreign
Affairs, 72:3, pp. 22–49.
———(1996), The Clash of Civilizations and the Remaking of World
Order, New York: Simon and Schuster.
Hurrell, Andrew (1993), “International Society and the Study
of Regimes: A Reflective Approach,” in Volker Rittberger
T
(ed.), Regime Theory and International Relations, Oxford:
Clarendon Press, pp. 49–72.
———(1995), “Explaining the Resurgence of Regionalism in
O
World Politics,” Review of International Studies, 21:3, pp.

331–358.
Hurrell, Andrew, ș� i Benedict Kingsbury (1992), The International
N
Politics of the Environment—Actors, Interests and Institutions,

Huysmans, Jef (1996), Making/Unmaking European Disorder:
Metatheoretical and Empirical Questions of Military Stability
O
After the Cold War. Katholieke Universiteit Leuven, Faculteit

der Sociale Wetenschappen, Departement Politieke
Wetenschappen, Niuewe Reeks van Doctoraten in de Sociale
D
Wetenschappen, no. 26.

Ifversen, Jan (1987), “Det Politiske, Magten og Samfundet,” Den
Jyske Historiker, 47, pp. 7–28.
Jachtenfuchs, Markus (1994), International Policy-Making as
a Learning Process: The European Community and the
Greenhouse Effect, Ph.D. thesis, European University

Institute, Florence.
Jachtenfuchs, Markus, ș� i Michael Huber (1993) “Institutional
Learning in the European Community: The Response to
the Greenhouse Effect,” in J. D. Lifferink, P. D. Lowe, ș� i A. P. J.
Mold (eds.), European Integration and Environmental Policy,
E
London: Belhaven, pp. 36–58.
Jackson, Robert H. (1990), Quasi-States: Sovereignty, International
Relations, and the Third World, Cambridge: Cambridge
AR
University Press.
Jahn, Egbert, Pierre Lemaitre, ș� i Ole Wæver (1987), Concepts of
Security: Problems of Research on Non-Military Aspects,
Copenhagen Papers no. 1. Copenhagen: Centre for Peace
and Conflict Research.
Jervis, Robert (1976), Perception and Misperception in International
SH
Relations. Princeton: Princeton University Press.
———(1978), “Cooperation Under the Security Dilemma,” World
Politics, 30:2, pp. 167–214.
———(1982), “Security Regimes,” International Organization,
36:2, pp. 357–378.
Joenniemi, Pertti (ed.) (1993), Cooperation in the Baltic Sea Region,
T
New York: Taylor and Francis.
———(ed.) (1997), Neonationalism or Regionality? The
Restructuring of Political Space Around the Baltic Rim,
O
Stockholm: Nordrefo.
Joenniemi, Pertti, ș� i Ole Wæver (1992), Regionalization Around the
Baltic Rim—Background Report to the 2nd Parliamentary
N
Conference on Co-operation in the Baltic Sea Area, Oslo,

22–24 April, Nordic Seminar and Working Group Report no.
1992: 521. Stockholm: Nordic Council.
Käkönen, Jyrki (ed.) (1992), Perspectives on Environmental Conflict
O
and International Politics, London: Pinter.

———(ed.) (1994), Green Security or Militarized Environment,
Aldershot: Dartmouth.
D
Kaplan, Robert (1994), “The Coming Anarchy,” Atlantic Monthly,

February, pp. 44–76.
Katzenstein, Peter J. (1996a), Cultural Norms and National
Security: Police and Military in Postwar Japan, Ithaca, N.Y.:
Cornell University Press.
Bibliografi ◆ 323
———(ed.) (1996b), The Culture of National Security: Norms and

Identity in World Politics, New York: Columbia University
Press.
Kaufmann, Franz-Xavier (1970), Sicherheit als soziologisches und
sozialpolitisches Problem: Untersuchungen zu einer Wertidee
hochdifferenzierter Gesellschaften, Stuttgart: Ferdinand
E
Enke Verlag.
Kelstrup, Morten (1995), “Societal Aspects of European Security,” in
Birthe Hansen (ed.), European Security—2000, Copenhagen:
AR
Copenhagen Political Studies Press, pp. 172–199.
Kennedy, Paul (1989), The Rise and Fall of the Great Powers,
London: Fontana.
Keohane, Robert O. (1980), “The Theory of Hegemonic Stability
and Changes in International Economic Regimes,” in Ole
Holsti, R. Siverson, ș� i A. L. George (eds.), Change in the
SH
International System, Boulder: Westview Press.
———(1984), After Hegemony: Cooperation and Discord in the
World Political Economy, Princeton: Princeton University
Press.
Keohane, Robert O., ș� i Joseph S. Nye (1977), Power and
Interdependence, Boston: Little Brown.
T
Kindleberger, Charles P. (1973), The World in Depression 1929–39,
London: Allen Lane.
———(1981), “Dominance and Leadership in the International
O
Economy,” International Studies Quarterly, 25:2/3, pp. 242–

254.
Kissinger, Henry (1957), A World Restored: From Castlereagh,
N
Metternich and the Restoration of Peace, 1812–1822, Boston:

Houghton Mifflin.
Klein, Bradley (1990), “How the West Was Won: Representational
Politics of NATO,” International Studies Quarterly, 34:3, pp.
O
311–325.
———(1994), Strategic Studies and World Order: The Global
Politics of Deterrence, Cambridge: Cambridge University
D
Press.
Kostecki, Wojciech (1996), Europe After the Cold War: The Security
Complex Theory, Warsaw: Instytut Studiów Politycznych
PAN.
Krause, Keith (1992), Arms and the State: Patterns of Military

Production and Trade, Cambridge: Cambridge University
Press.
———(1993), “Redefining Security? The Discourses and Practices
of Multilateral Security Activity,” lucrare prezentată la
British International Studies Association (BISA) Conference
E
December, University of Warwick (Coventry).
Krause, Keith, ș� i Michael C. Williams (1996), “Broadening the
Agenda of Security Studies: Politics and Methods,” Mershon
AR
International Studies Review, 40, supplement 2, pp. 229–254.
———(1997), “From Strategy to Security: Foundations of Critical
Security Studies,” in Krause ș� i Williams (eds.), Critical
Security Studies, Minneapolis: University of Minnesota Press.
Laclau, Ernesto (1990), New Reflections on the Revolution of Our
Time, London: Verso.
SH
Lake, David A. (1992), “Powerful Pacifists: Democratic States and
War,” American Political Science Review, 86:1, pp. 24–37.
Lasswell, Harold (1965 [1935]), World Politics and Personal
Insecurity, New York: Free Press.
Lebow, Richard N. (1988), “Interdisciplinary Research and the
Future of Peace and Security Studies,” Political Psychology,
T
9:3, pp. 507–543.
Lefort, Claude (1986), The Political Forms of Modern Society:
Bureaucracy, Democracy, Totalitarianism, Cambridge: Polity.
O
Levy, Marc A. (1995a), “Is the Environment a National Security

Issue?” International Security, 20:1, pp. 35–62.
———(1995b), “Time for a Third Wave of Environment and
N
Security Scholarship,” in P. J. Simmons (ed.), Environmental

Change and Security Project Report, no. 1. Princeton:
Woodrow Wilson Center, pp. 44–46.
Lodgaard, Sverre (1992), “Environmental Security, World Order
O
and Environmental Conflict Resolution,” in Nils Petter

Gleditsch (ed.), Conversion and the Environment, Oslo:
International Peace Research Institute (PRIO), pp. 115–136.
D
Lodgaard, Sverre, ș� i Anders H. af Ornäs (eds.) (1992), “The

Environment and International Security,” PRIO Report, 3.
Luciani, Giacomo (1989), “The Economic Content of Security,”
Journal of Public Policy, 8:2, pp. 151–173.
Bibliografi ◆ 325
Luke, Timothy (1989), “What’s Wrong with Deterrence? A Semiotic

Interpretation of National Security Policy,” in James Der
Derian ș� i Michael Shapiro (eds.), International/Intertextual
Relations. Lexington, Mass.: Lexington Books, pp. 207–229.
MacNeill, Jim, Pieter Winsemius, ș� i Taizo Yakushiji (1991), Beyond
Interdependence: The Meshing of the World’s Economy and
E
the Earth’s Ecology, New York: Oxford University Press.
Mann, Michael (1986), The Sources of Social Power: A History of
Power from the Beginning to AD 1760, Cambridge: Cambridge
AR
University Press.
Manning, C. A. W. (1962), The Nature of International Society,
London: London School of Economics.
Mansfield, Edward D. (1994), Power, Trade and War, Princeton:
Princeton University Press.
Maoz, Zeev, ș� i Bruce Russett (1993), “Normative and Structural
SH
Causes of Democratic Peace,” American Political Science
Review, 87:3, pp. 624–638.
Matthew, Richard A. (1995), “Environmental Security:
Demystifying the Concept, Clarifying the Stakes,” in P. J.
Simmons (eds.), Environmental Change and Security Project
Report, no. 1. Princeton: Woodrow Wilson Center, pp. 14–23.
T
Matthews, Jessica Tuchman (1989), “Redefining Security,” Foreign
Affairs, 68:2, pp. 162–177.
Mattingly, Garett (1955), Renaissance Diplomacy, Boston:
O
Houghton Mifflin.
Mayall, James (1991) “Non-Intervention, Self-Determination and
the ‘New World Order,’” International Affairs, 67:3, pp. 421–
N
430.
———(ed.) (1996), The New Interventionism, 1991–1994: United
Nations Experiences in Cambodia, Former Yugoslavia, and
Somalia, Cambridge: Cambridge University Press.
O
McKinlay, R. D., ș� i Richard Little (1986), Global Problems and World

Order, London: Pinter.
McSweeney, Bill (1996), “Buzan and the Copenhagen School,”
D
Review of International Studies, 22:1, pp. 81–93.

Meadows, Donella H., Dennis L. Meadows, ș� i Jørgen Randers
(1992), Beyond the Limits: Confronting Global Collapse,
Envisioning a Sustainable Future, Mills, Vt.: Chelsea Green
Publishers.
Meadows, Donella H. et al. (1972), The Limits to Growth: A Report

for the Club of Rome’s Project on the Predicament of Mankind,
New York: Potomac Associates.
Mintz, Alex, ș� i Nehemia Geva (1993), “Why Don’t Democracies
Fight Each Other? An Experimental Study,” Journal of Conflict
Resolution, 37:3, pp. 484–503.
E
Mitterrand, François (1995), “Programme of the French
Presidency,” discurs î�n Parlamentul European, Debates of the
European Parliament, 17 January, no. 4–456, Luxembourg,
AR
Office 4, Official Publications of the European Community,
pp. 45–52.
Møller, Bjørn (1991), Resolving the Security Dilemma in Europe:
The German Debate and Non-Offensive Defense, London:
Brasseys.
Morgenthau, Hans J. (1966), “Introduction,” in David Mitrany
SH
(eds.), A Working Peace System, Chicago: Quadrangle Books,
pp. 7–11.
Mouritzen, Hans (1980), “Selecting Explanatory Levels in
International Politics: Evaluating a Set of Criteria,”
Cooperation and Conflict, 15, pp. 169–182.
———(1995), “A Fallacy of IR Theory: Reflections on a Collective
T
Repression,” manuscris nepublicat, Copenhagen: Centre for
Peace and Conflict Research.
———(1997), “Kenneth Waltz: A Critical Rationalist Between
O
International Politics and Foreign Policy,” in Iver B. Neumann

ș� i Ole Wæver (eds.), The Future of International Relations:
Masters in the Making?, London: Routledge, pp. 66–89.
N
Myers, Norman (1993a), Ultimate Security—The Environmental

Basis of Political Stability,New York: W. W. Norton.
———(ed.) (1993b [1984]), The GAIA Atlas of Planet Management,
London: Gaia Books.
O
Nardin, Terry, ș� i David R. Mapel (1992), Traditions of International

Ethics. Cambridge: Cambridge University Press.
Neumann, Iver B. (1994), “A Region-Building Approach to Northern
D
Europe,” Review of International Studies, 20:1, pp. 53–74.

Nierop, Tom (1994), Systems and Regions in Global Politics: An
Empirical Study of Diplomacy, International Organization
and Trade, 1950–1991, Chichester, N.Y.: John Wiley and Sons.
Bibliografi ◆ 327
———(1995), “Globalisering, internationale netwerken en de

regionale paradox,” in John Heilbron ș� i Nico Wilterdink
(eds.), Mondialisering: de wording van de wereldsamenleving.
Groningen: Wolters-Noordhoff, pp. 36–60.
Nye, Joseph S., Jr. (1989), “The Contribution of Strategic Studies:
Future Challenges,” Adelphi Paper no. 235, London:
E
International Institute for Strategic Studies (IISS).
Nye, Joseph S., Jr., ș� i Sean M. Lynn-Jones (1988), “International
Security Studies,” International Security, 12:4, pp. 5–27.
AR
Ohlsson, Leif (ed.) (1995), Hydropolitics: Conflicts over Water as a
Development Constraint, London: Zed Books.
Onuf, Nicholas J. (1995), “Levels,” European Journal of International
Relations, 1:1, pp. 35–58.
Owen, John (1994), “How Liberalism Produces Democratic Peace,”
International Security, 19:2, pp. 87–125.
SH
Paye, Jean-Claude (1994), “Merciless Competition: Time for New
Rules?” International Economic Insights, 5:1, pp. 21–24.
Peña, Félix (1995), “New Approaches to Economic Integration in
the Southern Cone,” Washington Quarterly, 18:3, pp. 113–
122.
Polanyi, Karl (1957 [1944]), The Great Transformation, Boston:
T
Beacon Press.
Ponting, Clive (1991), A Green History of the World, London:
Sinclair Stevenson.
O
Porter, Gareth, ș� i Janet W. Brown (1991), Global Environmental

Politics, Boulder: Westview Press.
Poulsen-Hansen, Lars, ș� i Ole Wæver (1996), “Ukraine,” in Hans
N
Mouritzen, Ole Wæver, ș� i Håkan Wiberg (eds.), European

Integration and National Adaptations: A Theoretical Inquiry.
New York: Nova Publishers, pp. 231–260.
Prescott, J. R. V. (1987), Political Frontiers and Boundaries, London:
O
Unwin Hyman.
Prins, Gwyn (ed.) (1993), Threats Without Enemies: Facing
Environmental Insecurity, London: Earthscan.
D
Reich, Robert (1991), “What Is a Nation?” Political Science

Quarterly, 106:2, pp. 193–209.
———(1992 [1991]), The Work of Nations: Preparing Ourselves
for 21st Century Capitalism (with a new afterword), New
York: Vintage Books.
Rex, John (1995) “Multiculturalism in Europe and America,”

Nations and Nationalism, 1:2, pp. 243–260.
Roberts, Adam (1995–1996), “From San Francisco to Sarajevo:
The UN and the Use of Force,” Survival, 37:4, pp. 7–28.
Romero, Federico (1990), “Cross-Border Population Movements,”
in William Wallace (ed.), The Dynamics of European
E
Integration, London: Pinter, pp. 171–191.
Rosenau, James N. (1989), “Subtle Sources of Global
Interdependence: Changing Criteria of Evidence, Legitimacy,
AR
and Patriotism,” in James N. Rosenau ș� i Hylke W. Tromp
(eds.), Interdependence and Conflict in World Politics,
Aldershot: Avebury, pp. 31–47.
———(1990), Turbulence in World Politics: A Theory of Change
and Continuity, New York: Harvester Wheatsheaf.
Rosenberg, Emily R. (1993), “The Cold War and the Discourse of
SH
National Security,” Diplomatic History, 17:2, pp. 277–284.
Rothschild, Emma (1995), “What Is Security?” Dædalus, 124:3, pp.
53–98.
Ruggie, John G. (1982), “International Regimes, Transactions and
Change: Embedded Liberalism in the Postwar Economic
Order,” International Organization, 36:2, pp. 379–415.
T
———(1983), “Continuity and Transformation in the World
Today: Toward a Neo-Realist Synthesis,” World Politics, 35:2,
pp. 261–285.
O
———(1993), “Territoriality and Beyond: Problematizing

Modernity in International Relations,” International
N
Rytkønen, Helle (1995), “Securing European Identity—

Identifying Danger,” lucrare prezentată la conferinț�a anuală
a International Studies Association, Chicago, April.
Santer, Jacques (1995a), “Speech to the European Parliament—
O
January 17, 1995,” Debates of the European Parliament,

no. 4–456, Luxembourg, Office 4, Official Publication of the
European Community, pp. 13–20.
D
———(1995b), “Speech to the European Parliament: Presentation

of the Work Programme of the Commission—February 15,
1995,” Debates of the European Parliament, no. 4–457, pp.
105–107.
Bibliografi ◆ 329
———(1995c), “State of the Union,” discurs al preș� edintelui

Comisiei Europene, Debates of the European Parliament, 15
November, no. 4–470, pp. 137–140.
Schulz, Michael (1995), “Turkey, Syria and Iraq: A Hydropolitical
Security Complex,” in Leif Ohlsson (ed.), Hydropolitics:
Conflicts over Water as a Development Constraint, London:
E
Zed Books, pp. 91–122.
Schweller, R. (1992), “Domestic Structure and Preventive War: Are
Democracies More Pacific?” World Politics, 44:2.
AR
Segal, Gerald (1994), “China Changes Shape: Regionalism and
Foreign Policy,” Adelphi Paper no. 28, London: IISS.
Senghaas, Dieter (1988), Konfliktformationen im Internationalen
System, Frankfurt: Suhrkamp Verlag. Această carte cuprinde
o reeditare a primei î�ncercări, din 1973, de a realiza o analiză
globală din perspectiva formării conflictelor.
SH
Singer, Max, ș� i Aaron Wildavsky (1993), The Real World Order:
Zones of Peace/Zones of Turmoil, Chatham: Chatham House
Publishers.
Sjöstedt, Gunnar (ed.) (1993), International Environmental
Negotiation, London: Sage.
Skoçpol, Theda (1979), States and Social Revolution, Cambridge:
T
Skodvin, Tora (1994), “Structure and Agent in Scientific Diplomacy:
Institutional Design and Leadership Performance in the
O
Science-Politics Interface of Climate Change,” Working Paper

1994:14, Oslo: Centre for International Climate and Energy
Research (CICERO).
N
Smith, Phillip B., S. E. Okoye, Jaap de Wilde, ș� i Priya Deshingkar (eds.)

(1994), The World at the Crossroads: Towards a Sustainable,
Liveable and Equitable World, London: Earthscan.
Spence, Jack (1994), “Entering the Future Backwards: Some
O
Reflections on the Current International Scene,” Review of

Strange, Susan (1984), “The Global Political Economy, 1959–84,”
D
International Journal, 39:2, pp. 267–283.

———(1994), “Rethinking Structural Change in the International
Political Economy: States, Firms and Diplomacy,” in Richard
Stubbs and Geoffrey Underhill (eds.), Political Economy and

pp. 103–115.
Stubbs, Richard, ș� i Geoffrey Underhill (1994), “Global Issues
in Historical Perspective,” in Stubbs ș� i Underhill (eds.),
Political Economy and the Changing Global Order, Toronto:
McClelland and Stewart, pp. 145–162.
E
Tanaka, Akihiko (1994), “Japan’s Security Policy in the 1990s,” in
Yoichi Funabashi (ed.), Japans’ International Agenda, New
York: New York University Press, pp. 28–56.
AR
Taylor, Charles (1992), Multiculturalism and “the Politics of
Recognition”, Princeton: Princeton University Press.
Taylor, Paul (1993), International Organization in the Modern
World: The Regional and the Global Process, London: Pinter.
Thomas, Caroline (1992), The Environment in International
Relations, London: Royal Institute of International Affairs.
SH
Tickner, J. Ann (1992), Gender in International Relations: Feminist
Perspectives on Achieving Global Security, New York:
Tilly, Charles (1990), Coercion, Capital, and European States: AD
990–1992, Oxford: Basil Blackwell.
Tönnies, Ferdinand (1926 [1887]), Gemeinschaft und Gesellschaft
T
(Sechte und siebente Auflage), Leipzig: Fue’s Verlag.
Tromp, Hylke (1996), “New Dimensions of Security and the Future
of NATO,” in Jaap de Wilde ș� i Håkan Wiberg (eds.), Organized
O
Anarchy: The Role of Intergovernmental Organizations,

London: I. B. Tauris, pp. 323–338.
Ullman, Richard (1983), “Redefining Security,” International
N
Security, 8:1, pp. 129–153.

Underhill, Geoffrey (1995), “Keeping Governments Out of Politics:
Transnational Securities Markets, Regulatory Cooperation,
and Political Legitimacy,” Review of International Studies,
O
21:3, pp. 251–278.

UNRISD (United Nations Research Institute for Social
Development) (1995), States in Disarray: The Social Effects
D
of Globalization, March, New York: UNRISD.

Väyrynen, Raimo (1984), “Regional Conflict Formations: An
Intractable Problem of International Relations,” Journal of
Peace Research, 21:4, pp. 337–359.
Bibliografi ◆ 331
———(1988), “Domestic Stability, State Terrorism, and Regional

Integration in the ASEAN and the GCC,” in Michael Stohl ș� i
George Lopez (eds.), Terrible Beyond Endurance, New York:
Greenwood Press, pp. 194–197.
Wæver, Ole (1988), “Security, the Speech Act,” manuscris
nepublicat.
E
———(1989a), “Conceptions of Détente and Change: Some Non-
Military Aspects of Security Thinking in the FRG,” in Ole
Wæver, Pierre Lemaitre, ș� i Elzbieta Tromer (eds.), European
AR
Polyphony: Perspectives Beyond East-West Confrontation,
———(1989b), “Conflicts of Vision: Visions of Conflict,” in Ole
Wæver, Pierre Lemaitre, ș� i Elzbieta Tromer (eds.), European
Polyphony: Perspectives Beyond East-West Confrontatio,
SH
———(1990), “Politics of Movement: A Contribution to Political
Theory in and on Peace Movements” in Katsuya Kodama ș� i
Unto Vesa (eds.), Towards a Comparative Analysis of Peace
Movements, Aldershot: Dartmouth 1990, pp. 15–44.
———(1993), “Europe: Stability and Responsibility” in
Internationales Umfeld, Sicherheitsinteressen und nationale
T
Planung der Bundesrepublik, Teil C: Unterstützende
Einzelanalysen. Band 5. II.A Europäische Sicherheitskultur.
II.B Optionen für kollektive Verteidigung im Kontext
O
sicherheitspolitischer Entwicklungen Dritter. Ebenhausen:

Stiftung Wissenschaft und Politik, SWP-S 383/5, February,
pp. 31–72.
N
———(1994), “Resisting the Temptation of Post Foreign Policy

Analysis,” in Walter Carlsnaes ș� i Steve Smith (eds.), European
Foreign Policy: The EC and Changing Perspectives in Europe,
London: European Consortium for Political Research/Sage,
O
pp. 238–273.
———(1995a), “Identity, Integration and Security: Solving the
Sovereignty Puzzle in E.U. Studies,” Journal of International
D
Affairs, 48:2, pp. 389–431.

———(1995b), “Securization and Desecurization,” in Ronnie D.
Lipschutz (ed.), On Security. New York: Columbia University
Press.
———(1995c), Concepts of Security, Ph.D. dissertation, Institute

of Political Science, University of Copenhagen.
———(1995d), “Power, Principles and Perspectivism:
Understanding Peaceful Change in Post–Cold War Europe,”
in Heikki Patomäki (ed.), Peaceful Change in World Politics,
Tampere: Tampere Peace Research Institute (TAPRI), pp.
E
208–282.
———(1996a), “Europe’s Three Empires: A Watsonian
Interpretation of Post-Wall European Security,” in Rick Fawn
AR
ș� i Jeremy Larkin (eds.), International Society After the Cold
War: Anarchy and Order Reconsidered, London: Macmillan,
pp. 220–260.
———(1996b), “European Security Identities,” Journal of Common
Market Studies, 34:1, pp. 103–132.
———(forthcoming-a), “Insecurity and Identity Unlimited,” in
SH
Anne-Marie Le Gloannec ș� i Kerry McNamara (eds.), Le
Désordre Européen. Paris: Presses de Sciences Po; second
draft printed as Working Paper, 1994/14, Copenhagen:
Centre for Peace and Conflict Research (Finnish translation
in Kosmopolis, 1995/1).
———(forthcoming-b), The Politics of International Structure.
T
———(forthcoming-c), “Four Meanings of International
Society—A Transatlantic Dialogue,” in B. A. Roberson (ed.),
International Society and the Development of International
O
Relations, London: Pinter.

———(forthcoming-d), “Insecurity, Security and Asecurity in
the West European Non-War Community,” in Emanuel
N
Adler ș� i Michael Barnett (eds.), Governing Anarchy: Security

Communities in Theory, History and Comparison, Cambridge:
———(forthcoming-e), “Security as Integration: European
O
International Identity and American Domestic Discipline,”

in Charles Kupchan (ed.), Transatlantic Security: Three
Visions, New York: Council on Foreign Relations.
D
Wæver, Ole, Barry Buzan, Morten Kelstrup, ș� i Pierre Lemaitre

(1993), Identity, Migration and the New Security Order in
Europe, London: Pinter.
Bibliografi ◆ 333
Wæver, Ole, Ulla Holm, ș� i Henrik Larsen (forthcoming), The

Struggle for “Europe”: French and German Concepts of State,
Nation and European Union.
Walker, R. B. J. (1988), One World, Many Worlds: Struggles for a Just
World Peace, Boulder: Lynne Rienner.
———(1990), “Security, Sovereignty, and the Challenge of World
E
Politics,” Alternatives, 15:1, pp. 3–28.
———(1993), Inside/Outside: International Relations as Political
Theory, Cambridge: Cambridge University Press.
AR
Wallerstein, Immanuel (1993), “The World System After the Cold
War,” Journal of Peace Research, 30:1, pp. 1–6.
Walt, Stephen M. (1991), “The Renaissance of Security Studies,”
International Studies Quarterly, 35:2, pp. 211–239.
Waltz, Kenneth N. (1979), Theory of International Politics, Reading,
Mass.: Addison-Wesley.
SH
Warner, Jeroen (1996), “De drooglegging van de Jordaanvallei,”
Transaktie, 25:3, pp. 363–379.
Watson, Adam (1992), The Evolution of International Society.
London: Routledge. WCED (World Commission on
Environment and Development) (1987) Our Common Future,
T
Weart, Spencer R. (1994), “Peace Among Democratic and Oligarchic
Republics,” Journal of Peace Research, 31:3, pp. 299–316.
Webb, Michael (1994), “Understanding Patterns of Macroeconomic
O
Policy Coordination in the Postwar Period,” in Richard

Stubbs ș� i Geoffrey Underhill (eds.), Political Economy and
N
pp. 176–189.
Weber, Max (1972 [1922]), Wirtschaft und Gesellschaft, Tübingen:
J. C. B. Mohr.
Wendt, Alexander (1987), “The Agent-Structure Problem in
O
International Relations Theory,” International Organization,

41:3, pp. 335–370.
———(1992), “Anarchy Is What States Make of It: The Social
D
Construction of Power Politics,” International Organization,

46:2, pp. 391–425.
———(1994), “Collective Identity Formation and the International
State,” American Political Science Review, 88:2, pp. 384–396.
———(1995), “Constructing International Politics,” International

Security, 20:1, pp. 71–81.
Westing, Arthur H. (ed.) (1988), Cultural Norms, War and the
Environment, Oxford: Oxford University Press.
———(ed.) (1990), Environmental Hazards of War: Releasing
Dangerous Forces in an Industrialized World, London: Sage
E
(International Peace Research Institute Oslo [PRIO], United
Nations Environment Program [UNEP]).
Wheeler, Nicholas (1996) “Guardian Angel or Global Gangster:
AR
A Review of the Ethical Claims of International Society,”
Political Studies, 44:1, pp. 123–135.
White, N. D. (1996), The Law of International Organizations,
Manchester: Manchester University Press.
Wiberg, Håkan (1993), “Societal Security and the Explosion of
Yugoslavia,” in Ole Wæver, Barry Buzan, Morten Kelstrup,
SH
Pierre Lemaitre, et al., Identity, Migration and the New
Security Agenda in Europe, London: Pinter, pp. 93–109.
Wight, Martin (1978), Systems of States, Leicester: Leicester
University Press.
———(1986), Power Politics, 2nd rev. ed., London: Penguin.
Williams, Marc (1993), “Re-Articulating the Third World Coalition:
T
The Role of the Environmental Agenda,” Third World
Quarterly, 14:1, pp. 7–29.
Williams, Michael C. (1996), “Hobbes and International Relations:
O
A Reconsideration,” International Organization, 50:1, pp.

213–236.
———(î�n curs de apariț�ie), Identity and the Politics of Security.
N
Wills, Garry (1995), “The New Revolutionaries,” New York Review

of Books, 10 August, pp. 50–54.
Wind, Marlene (1992), “Eksisterer Europa? Reflektioner over
forsvar, identitet og borgerdyd i et nyt Europa,” in Christen
O
Sørensen (ed.), Europa Nation-Union—efter Minsk og

Maastricht, København: Fremad, pp. 23–81.
Wolfers, Arnold (1962), Discord and Collaboration: Essays on
D
International Politics, Baltimore: Johns Hopkins University

Press.
Wolfson, Ze’ev, ș� i Henry Spetter (1991), “Ecological Aspects of
East-West Integration Trends,” Environmental Policy Review,
1, pp. 14–20.
Bibliografi ◆ 335
World Bank (1993), World Development Report 1993: Investing

in Health. World Development Indicators, New York: Oxford
University Press.
Wriggins, W. Howard (ed.) (1992), Dynamics of Regional Politics:
Four Systems on the Indian Ocean Rim, New York: Columbia
University Press.
E
Wynn-Jones, Richard (1995), “Message in a Bottle? Theory and
Praxis in Critical Security Studies,” lucrare prezentată
la conferinț�a anuală a International Studies Association,
AR
Chicago, April.
SH
T
O
N
O
D
D
O
N
O
T
SH
AR
E
E
INDEX
AR
A evaluarea într-un interval de
Abordarea epistemică a comunităţii timp 113
114
Act discursiv 219
SH
condiţii facilitatoare 55, 57
încălzirea globală 118
obiecte de referințe 109
urgență existențială 132
identificarea actorilor 67 Amenințări politice
Actori de securitizare 67, 73, 77 bazate pe considerente poli-
analiști 56, 57, 58 tic-ideologice 227, 229, 231
capital social 56 bazate pe relația stat-națiune
T
legitimitate 61, 65 301
teoria atribuirii 71, 72 integrare regională 28
O
trans-sectoriali 247, 248, 250 la adresa dreptului, ordinii și so-

Actori funcționali 60, 69, 88 cietății internaționale 224, 225
definiție 65 la nivel de sistem 101
N
Africa America Latină

conflictele trib-stat 72 dinamică regionalizatoare soci-
efectele post-Război Rece 104, etală 187
106 efectele post-Război Rece 304
O
Africa de Sud Analiza de securitate 25, 26, 32, 54,

efectele post-Război Rece 107 55, 240, 254
Alianța Micilor State Insulare actori și obiecte de referință 63,
D
(AOSIS) 128, 133, 293 80, 84, 85,

Amenințări de mediu subiectivă vs. obiectivă 52, 54,
asupra nivelului atins de civi- 65
lizaţie 117, 118, 119, 124, 126 trans-sectorială 142, 243, 247,
categorii și relații de 212, 220 248, 250, 256, 257, 269, 274, 278,
cauze și efecte 127, 128, 129, 131 293
Analiza de sector 62 Comunitate pluralistă de securitate

Analiză de discurs, 28
perspectiva actorului în 222, Conflictul India-Pakistan 197
230, 258
ASEAN 104, 105, 198, 216, 235 D
Asia de Est Declaraţia de la Cannes 263
E
integrare regională 169 Desecuritizare
securitatea regională post-Răz- a economicului 294, 303
boi Rece 105 agenda liberală 304
AR
Asia de Sud Dezvoltarea regimului, actori
securitate societală 105 științifici vs. actori politici 114,
Asia de Sud-Est, agenda de securi- 118
tate, 103, 111
E
C Economie politică internațională
securitate 16, 22, 26

China
SH
Centralitatea statului în analiza de (EPI) 163
dezbatere ideologică 105
efectul transferului 174
regionalizarea potențială 195 Europa
Clasa, ca obiect de referință 154 dinamica sectorului societal 205
Complex(e) de securitate dinamica securității militare 194
T
acoperire vs. intervenție 31 fragmentarea ca amenințare
actori și obiecte de referință 80 existențială 196
cadru analitic 27, 30 mecanismul ratei de schimb 257
O
concept 45, 49, 53, 55, 58, 73 Europa de Est

congruențe și legături trans-sec- dinamici integratoare 97
toriale, regionale 293
N
construcții de jos în sus vs. con- F

strucții de sus în jos 288, 303 Franța
definiția reformulată 287, 291 analiza de securitate trans-secto-
fixe sau mobile 24, 33, 76 rială 241, 257, 274
O
formulare conflictelor omogene

și eterogene 35, 70 G
structură 29, 37 Greenpeace 120, 128, 255, 258
D
Complexul de securitate european,

suprapunere a superputerilor I
30, 31, 34 Întreprinderea umană ca obiect de
Comunitatea Statelor Independente referință 159
(CSI) 103
Index ◆ 339
J trans-sectoriale 142
Japonia Neorealism 298
concept de securitate compre- Nivel de securitate al individului 63,
hensivă 265 65, 82, 85, 186, 188
securitate militară 106, 107 Nivelul subunităților, interacțiuni
securitate societală 198, 199, 214, 288
E
201
O
L Obiecte de referință
AR
Liberalism economic amenințare sectorială 166
caracter tipic vechiului regim criteriul supraviețuirii 68
151 definiție 208, 209
efectele asupra economiilor indivizii ca 61, 64, 67, 108, 147,
naționale și celor din Lumea a 151, 178, 237
Treia 148, 149 nivel mediu, colectivități limitate
SH
probleme de securitizare 147,
156, 157, 158, 159, 161, 165, 169
statutul firmelor 146, 156
63, 191
principiile ca 218
sistemic 61, 62, 64, 97, 139
teoria atribuirii 71, 72
M teoria complexelor de securitate
Media, ca agent de securitizare 140, 70, 287
T
181, 218 Ordinea economică 155, 162, 167,
Microregiuni 37 173, 255
Militari 42 implicare trans-sectorială 166,
O
Mitterand, Francois 252 245, 256

Multiculturalism 185 internațională liberală 64, 65,
147, 148, 152, 153, 154, 155, 158,
N
N 162, 163, 167, 169, 171, 176, 255,

NAFTA 155, 169 270, 304, 305
NATO 87, 88, 91, 92, 102, 216, 323, supraviețuire 214
330 Organizații interguvernamentale
O
Națiune 301 (OIG) 88, 122, 123, 135, 155,

Națiunile Unite (ONU) 20, 112, 156, 157, 161, 164
158, 216, 218, 219, 226, 234, 235 Organizații non-guvernamentale
D
act de securitizare 57, 58 (ONG) 120, 128, 135, 140, 218

Carta ONU 219, 234 Orientul Mijlociu, conflicte identi-
obiect de referință , 213, 214, tare 137
215, 217,
Nivel de analiză 201
P probleme de securitate societală

Politica drepturilor omului 46, 96, 198
224, 234, 270 relații cu CSI și UE 103,
Politică
birocratică, nivele de analiză 20 S
definiții ale 305 Santer, Jacques 261, 280
E
Principii Sector
ca obiecte de referință 228 definiție 22
securitizare a, dinamică Sectorul societal
AR
trans-sectorială în, 248 elita cosmopolită post-națională
Proiect de integrare 203
ca amenințare a securității 208 identificare religioasă 178, 179,
ca amenințare societală 177 189, 190, 194, 197, 203, 260, 272,
competiţia verticală 180, 186 274, 307
european 29, 31, 82, 97, 100, occidentalizare și omogenizare
SH
102, 187, 191, 199, 218, 247, 251,
261, 262, 264, 265, 266, 267, 268,
269, 271, 272, 305
culturală 186
Securitate
accent pe colectivități 59, 62
securitate politică 169, 207, 218, concepte și criterii 17, 41, 51,54,
222, 223, 235 75.
discurs 45, 52, 281
T
R logica sectorială 48
Războiul Rece potețial retoric 302
sfârșit, impact de securitate problemă, definiție 41
O
securitizare militară 101, 106 Securitate agregată 250

Regiune vs. securitate în sectoare speci-
definiție 208, 209, 210, 211, 214, fice 256
N
274, 287, 291, 299, 305 Securitatea militară

Regiunea fostei Uniuni Sovietice 92, abordarea standardelor de civi-
95, 101, 102, 105, 151, 185, 199, lizație 97
214, 216, 232, 302 actori de securitizare 69, 90
O
probleme de stat și națiune 201, actori funcționali 90

202 amenințări interne 81, 82
Relația politizare-securitizare 9, 42, arme nucleare 99
D
45, 51, 74, 112, 115, 125, 127, capabilități militare, definiție 22
128, 139, 152, 154, 157, 192, 210, dinamici regionale și locale 97,
217, 236, 301 109
Runda Uruguay a GATT 167 efectele Războiului Rece și
Rusia post-Războiului Rece 97, 98, 99,
Index ◆ 341
100, 101, 102, 103, 104, 105, 106, structuri politice 53, 111
107, 108, 109 Securitate economică
geografie și distanță 93 ordinea economică 43, 149, 160,
instituționalizare 51, 53 161, 162
învrăjbire istorică 95 amenințări și obiecte de referință
la nivel interstatal 83 43, 149, 150, 151, 152, 161, 163
E
legături trans-sectoriale 256, 300 colapsul argumentului bunăstării
obiecte de referință 41, 44, 84, 153
85, 86 criterii de securitizare 154, 155,
AR
recunoaștere socială și ideologii 156, 158, 161 165
politice 95, 96 crize sistemice 159, 160, 162
relații între marile puteri 98, 99, definită 22
100 dinamica regională 169
sector politic 81 dinamici de localizare 173
statul, ca obiect de referință 80 dinamici trans-sectoriale 243,
Securitate de mediu
SH
actori 119, 118, 119, 120, 121,
122
247
efectul transferului 174
firmele ca obiect de referință 65
agenda științifică vs agenda grad de securitizare 242
politică 111, 112, 113, 114, 115, logica mobilității 25, 144
116, 117, 118, 119, 120, 121, 122 mercantilism, neomercantilism
T
conceptul de capacitate, de sus- 144, 154, 169
tenabilitate 126 pentru indivizi 155, 158
conexiuni trans-sectoriale 1256 perspectiva socialistă și național-
O
definiție 22 istă 144

dezbatere politizare-securitizare protecționism 63
125, 126, 127, 128, 129, 132 structuri, subsisteme și nivele de
N
dinamica regionalizatoare, de sistem 64, 157

localizare și globalizatoare 129, Securitate politică
135 actori de securitizare 213, 215,
formarea regimurilor regionale 218, 220
O
132 agenda 207

indezirabilă 17, 58 categorie reziduală 208
instituționalizare 121 complexe de conflict regional
D
media 133, 134 233

mișcări de securitizare 113, 114, discurs-acțiune vs abordare
115, 116, 117, 128, 135 constructivistă 218
organizații neguvernamentale structura anarhică ca obiect de
(ONG) 119, 120, 127, 135 referință 158
Securitate societală Societatea internațională

actori de securitizare 181 amenințări politice asupra 226,
amenințări și vulnerabilități 43, 232
181, 194 legitimitatea intervenției 221
competiție orizontală 176, 183, politică 256
204 Stat
E
competiție verticală, 176, 205 amenințări de securitate politică
concept 22, 174, 205 la adresa 208 209, 227, 229
dinamici regionalizatoare și ca obiect de referință 60,
AR
globalizatoare 180, 184, 205 155184, 185
logica mobilității 25 conexiuni de securitate
mass-media 185 trans-sectoriale 256
migrație 179, 184, 191, 196, 201 logica securității economice
naționalitate 179 pentru 158
obiecte de referință 43, 183, 184 Statele Lumii a Treia 241, 253
pomorfică 67
securitate societală 195
SH
reificare și terminologie antro- analiza de securitate trans-secto-
rială 253 255
economia globală ca amenințare
Securitizare asupra 150
ca act discursiv 48 Statele Unite 82
ca act politic 50, 55, 56, 57 declinul hegemonic al 150
T
ca amenințare existențială 44, 47 dinamica sectorului societal 198
ca proces intersubiectiv 52 dinamica securității militare 101
capabilități militare externe 82 dispute comerciale cu Japonia
O
ca balanța de costuri și beneficii 200

298 fragmentare multiculturală 191,
condiţii facilitatoare 55, 57, 91 192
N
definiție și criterii 44, 45, 46 remobilizarea miliției 196

instituționalizată 49, 53 Rusia și 203
legături militare 305 Statul westphalian 82
liberal 306 dreptul de a folosi forța în 82, 84
O
mișcare de securitizare 46 Studii de securitate

nivele de analiză 19, 22, 39, 241 dezbaterea extindere vs restrân-
politizare 42, 45, 210 gere 14, 15, 17, 18, 286, 307
D
proces, gradul de ami- importanța abordării sectoriale

ciție-inamiciție rezultat 93 283
proces intersubiectiv 47, 53, 54, perspective post-pozitiviste 58
91 reducționism 301
rolul de actor și analist în 57, 59
Index ◆ 343
Studii de securitate, perspectiva componenta prietenie-dușmănie

critică 59 81
metodologia constructivistă 295 noile studii de securitate 262
Studii strategice vezi și studii de premisa regională 28, 32, 33,
securitate 101
Subregiunea 37 valoare a 31
E
definiție 19
Subsisteme internaționale 241 U
definiție 19 Unitate politică
AR
regionale 24, 26 definiție 207
Subunitate Unități
definiție 20 ca nivele de analiză și sectoare
Suveranitate națională 20, 278, 244
amenințări politice 220 Uniunea Europeană (UE) 101, 103,
standard de civilizație 224 169, 215, 218, 222, 232
T
SH
Teoria atribuirii, actori și obiecte de
analiza securității trans-sectori-
ale 250, 254
argumentul pace-integrare 261,
referință 71 267
Teoria complexului de securitate harta contemporană 39
(clasică) 25, 32, 33 Uniunea Monetară Europeană 170
T
actori de securitizare și obiecte Uniunea Sovietică, vezi Războiul
de referință în 69, 73 Rece, fosta regiune sovietică
O
N
O
D
D
O
N
O
T
SH
AR
E
Din aceeaș� i colecț� ie mai fac parte:
E
MARY KALDOR
AR
Securitatea umană
DAVID WRIGHT-NEVILLE
Dicționar de terorism
SH
PAUL ROBINSON
Dicționar de securitate internațională
ADRIAN CĂMĂRĂȘAN
T
Informații clasificate
O
ROD HAGUE ȘI MARTIN HARROP

Guvernământ şi politici comparate
N
IOAN MANCI, CORNELIU PREJA

Introducere în studii de securitate şi strategice
O
D
E
AR
SH
T
O
N
O
D
Cluj-Napoca, B-dul Eroilor 34/3

0364-807.636
office@ca-publishing.ro
www.ca-publishing.ro

Securitatea. Un Nou Cadru de Analiza

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Securitatea. Un Nou Cadru de Analiza

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

colecția

Redactor: George Jiglău

ADRESĂ: Cluj-Napoca, B-dul Eroilor 34/3

Sectoarele ș� i instituț�ionalizarea securităț�ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48

Actor ș� i analist î�n studiile de securitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57

CAPITOLUL 3 Sectorul militar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79

Obiecte de referinț�ă ș� i actori de securitizare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 84

CAPITOLUL 4 Sectorul de mediu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 111

CAPITOLUL 5 Sectorul economic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .145

Logica ameninț�ărilor ș� i vulnerabilităț�ilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 185

. America Latină . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 190

. Asia de Sud . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 197

. Fosta Uniune Sovietică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 201

CAPITOLUL 7 Sectorul politic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 207

Capitolul 8 Cum sunt sintetizate sectoarele . . . . . . . . . . . . . . . . . . 239

Implicaț�ii ale noilor studii de securitate pentru teoria clasică a

Noul nostru cadru î�n contrast cu abordarea tradiț�ională .. . . . . . . . . . 300

Scopul iniţ�ial al acestei cărţ�i a fost de a actualiza teoria

potrivit căruia sistemul internaţ�ional de după Războiul Rece urma

pentru a o putea utiliza î�n analiza (dez)ordinii internaţ�ionale

securitate, care acoperea nu doar tradiţ�ionalele sectoare militar

o parte, ş� i o reprezentare la scară largă a teoriei complexului de

redactor al capitolelor 1, 3, 5 ş� i 9, a fost responsabil de abordarea

capitolelor 2, 6, 7 ş� i 8, dar ş� i al celei de-a treia secţ�iuni a capitolului

al capitolului 4 ş� i al primelor două secţ�iuni ale capitolului 8, a

care ne-a furnizat o cercetare atentă ş� i continuă, dar ş� i pentru

conceptualizarea securităţ�ii. Aceasta a provenit din diverse surse,

circumstanţ�e. Alte î�ntrebări au provenit din mediul academic: din

securitate, clamând statutul de probleme de securitate pentru

securitate (cunoscute ş� i sub denumirea de studii strategice).

ş� i beneficiile pe care le presupune fiecare. Acest lucru necesită

unele dintre problemele î�ntâmpinate î�n procesul de extindere a

Dezbaterea „extindere” versus „restrângere”

Dezbaterea „extindere” versus „restrângere” s-a dezvoltat

securitate impusă de obsesiile militare ş� i nucleare din timpul

probleme a creat, la rândul ei, o reacţ�ie, ducând la apariţ�ia unor

mediu (vezi ş� i Deudney 1990). Buzan susţ�inea coroborarea unui

ş� i Buzan (1991, capitolul 3) au extins definiţ�ia ameninţ�ării de la

care au găsit argumente î�n favoarea restrângerii domeniului la

ş� i, implicit, statutul ş� i finanţ�area î�ntregului edificiu al studiilor

despre ameninţ�are sau de utilizarea efectivă a forţ�ei î�ntre actorii

Elementul care structurează analiza strategică trebuie

de a procura, a desfăşura, a angrena sau a retrage forţele

Cu toate că î�ncearcă î�n mod evident să prevină extinderea

popoarele ş� i naţ�iunile, dar ş� i statele ş� i alianţ�ele, pot utiliza forţ�a î�n

Walt (1991: 227; vezi ş� i Dorff 1994; Gray 1994a) permite

cunoaş� terii ş� i a î�nţ�elegerii necesară pentru a cerceta studiile de

termenului de securitate, agenda extinsă sporeş� te nevoia de

fi extinsă uş� or ş� i la alte sectoare. Î�n al doilea rând, agenda extinsă

trebui să tindă. Dar, după cum a afirmat Wæver (1995b), aceasta

bună decât insecuritatea (ameninţ�ări î�mpotriva cărora nu există

cea mai bună modalitate de a lupta î�mpotriva acestei incoerenţ�e.

diferenţ�iază securitatea ş� i procesul de securitizare de elementele

care să î�nsemne ceva mai clar decât orice ameninţ�are sau

de securitate ele trebuie să î�ndeplinească o serie de criterii stricte,

la altul – de exemplu, de sus î�n jos, de la structura sistemului la

de explicaţ�ie î�n sine.

1. Sisteme internaţ�ionale, respectiv cele mai mari

internaţ�ionale, mai mult sau mai puţ�in separate (Buzan

Nivelele oferă un cadru î�n care se poate teoretiza; ele

şi rezultatele din care sunt compuse teoriile. De exemplu,

nivelul subunităţii şi rezultatul (comportamentul iraţional) la

implicate î�n relaţiile internaţionale. Unele organizaţii (ONU) şi

î�ntotdeauna posibilă identificarea clară a actorilor dintr-un anumit