II Comportamente alimentare

Alimentația este procesul prin care organismul primește substanțele nutritive necesare
desfășurării activităților fiziologice și își asigură substratul energetic, enzimatic,
hormonal necesar îndeplinirii funcțiilor principale : relație, nutriție și reproducere.
Care este rolul alimentației ? De ce mâncăm ?
Prin alimentație ne asigurăm substanțele nutritive - proteine, glucide, lipide,
minerale și vitamine. Acestea îndeplinesc multiple roluri :
 plastic, intrând în structura membranelor celulare (proteinele și lipidele)
 funțional, prin participare la sinteza enzimelor, hormonilor, acizilor nucleici
 energetic
 antioxidant (vitaminele)
De asemenea, substanțele nutritive :
 cresc rezistența la infecții (vitaminele)
 participa la transmiterea impulsurilor nervoase și functia sistemului nervos
(vitaminele B1,B6)
 mențin în stare de funcționare sistemul osos (calciu, fosfor, vitamina D)
 participă la menținerea vederii
 previn apariția cariilor.

Bugetul lunar necesar pentru o dietă sănătoasă în România este de 128

EUR pentru o singură persoană și de 499 EUR pentru o familie alcătuită din
doi adulți și doi copii. Dacă se ia în considerare și bugetul necesar pentru
activitate fizică și alte roluri ale alimentelor (mâncat în oraș, vacanțe etc.), totalul
bugetului alimentar lunar se ridică la 156 EUR pentru o singură persoană și la
578 EUR pentru o familie alcătuită din doi adulți și doi copii.
► Cheltuielile pentru cumpărarea de produse alimentare Cheltuielile medii
lunare pentru cumpărarea de produse alimentare (inclusiv cheltuielile în unităţi de
alimentaţie publică) au fost, în anul 2015, de 506,0 lei pe gospodărie şi 190,3 lei
pe persoană. Ponderea cheltuielilor pentru cumpărarea de produse alimentare
(inclusiv cheltuielile în unităţi de alimentaţie publică) în totalul cheltuielilor pentru
consumul alimentar - medie pe o gospodărie - a crescut faţă de anul precedent (de
la 69,3% în anul 2014 la 71,4% în anul 2015), pondere diferenţiată pe categorii de
gospodării, medii de rezidenţă şi regiuni. Astfel, în totalul cheltuielilor pentru
consumul alimentar, cumpărările au reprezentat peste 75% în gospodăriile de
salariaţi (77,7%), din mediul urban (80,9%), din regiunea Vest (76,4%) şi din
regiunea Bucureşti – Ilfov (86,1%). Cheltuielile pentru cumpărarea de produse
alimentare şi băuturi alcoolice (inclusiv rămase în stoc, date în prelucrare, date la
animale etc.) au însumat, în anul 2015, în medie, 200,6 lei lunar pe o persoană, cu
2,7% mai mari faţă de anul precedent.
 Obiceiurile alimentare
Românii au, în general, obiceiuri alimentare nesănătoase, preferând
alimente precum carnea, ouăle și produsele lactate, pâinea și zahărul. 23 % din
totalul aportului lor alimentar este sub formă de produse din carne (în special
carne de porc și vită, cu o proporție foarte scăzută de pește). Consumul de fructe și
legume este cu mult sub aportul recomandat. Obiceiurile alimentare nesănătoase
sunt legate de nivelurile scăzute ale veniturilor în România. O dietă sănătoasă este
considerată a fi greu accesibilă din cauza prețurilor ridicate și a disponibilității
limitate a anumitor produse sănătoase, cum sunt legumele, fructele și peștele. Prin
urmare, coșul de alimente al românilor este alcătuit din fructe și legume locale,
cum sunt cartofii, varza și mazărea, care sunt mai ușor de găsit și mai accesibile .
Securitatea alimentară
Securitate și siguranță alimentară cuprinde evoluția sectoarelor
economicosociale implicate în asigurarea securității alimentare a populației din
România pentru următorii 20 de ani. Securitatea alimentară a fost abordată pe un
concept multidimensional care are în vedere atât necesitatea asigurării unei oferte
agricole suficiente cât și asigurarea accesului economic al populației la hrană,
stabilitatea ofertei și al modului de utilizare a hranei la nivel individual.
Responsabilitatea pentru disponibilitatea hranei revine, în principal, agriculturii,
care trebuie să asigure o ofertă alimentară suficientă pentru satisfacerea nevoilor
alimentare și nutriționale ale populației, iar accesul la hrană este o problemă care
depinde de situația generală a economiei care asigură, prin nivelul veniturilor
populației, puterea de cumpărare a hranei pentru fiecare gospodărie.
Cererea alimentară va continua să crească în următorii ani deoarece
populaţia lumii va spori considerabil, iar schimbările climatice vor începe să pună
presiune din ce în ce mai accentuată pe resursele de apă şi sol. Securitatea și
siguranța alimentară în viitor depinde de sustenabilitatea fertilității solului și
asigurarea resurselor de apă și energie, cercetarea științifică contribuind la găsirea
de noi surse și mijloace care să conducă la asigurarea durabilă a necesităților
alimentare. În aceste împrejurări, securitatea alimentară reprezintă prioritatea
politicilor agricole, atât la nivel european, cât și național. Ca reper pentru
poziționarea agriculturii românești în context european, la orizontul anului 2038,
s-a considerat nivelul Franței, țară agricolă cu un profil productiv complex și cu un
mix apropiat de cel al României. Ca nivel, valoarea producției agricole la hectar în
România reprezintă 44% din nivelul Franței (ca medie a anilor 2011-2015), deci
pentru recuperarea decalajului este nevoie de dublarea valorii producției agricole
până în anul 2038.
Conform estimărilor Organizaţiei Mondiale pentru Agricultură şi
Alimentaţie (FAO)cantitatea de hrană produsă în mod curent este suficientă pentru
a satisface nevoile tuturoroamenilor de pe glob. Dar dacă astăzi agricultura
hrăneşte cei cca. 6 miliarde de oamenicultivând aproximativ a zecea parte din
solul Terrei, dublarea estimată a populaţiei va implicautilizarea a încă unei zecimi
la nivelul actual al tehnologiilor agricole. Prin urmare, încontextul creşterii
demografice şi evoluţiei tehnologice, se pune întrebarea de cât teren vaavea nevoie
 o populaţie de 10 miliarde pentru a se hrăni şi ce implicaţii va avea acest
faptasupra mediului ? Astfel, fermierii îşi desfăşoară activitatea la linia de
demarcare dintrenecesităţile unei populaţii în creştere şi conservarea naturii. Ei au
datoria de a produce o„plăcintă” cat mai mare în condiţiile respectării spaţiului
ambiental, iar omenirea (în ansamblul ei) are datoria de a împărţi aceasta
„plăcintă” cât mai echitabil. În mod evident o„plăcintă” mai mare va asigura porţii
mai mari pentru fiecare.
Risipa de alimente este o problemă mondială care a căpătat o importanță din
ce în ce mai mare pe agenda publică și politică din ultimii ani. Importanța acestui
subiect va continua să crească, în special având în vedere nevoia de a hrăni o
populație mondială aflată în creștere. Alimentele sunt un bun prețios, iar producția
lor poate necesita resurse importante. Estimările actuale indică faptul că, la nivel
mondial, în jur de o treime din alimentele produse pentru consumul uman sunt
irosite sau pierdute, ceea ce generează importante costuri economice și de mediu.

Ierarhia deșeurilor stabilește o ordine de prioritate a acțiunilor de tratare a deșeurilor, de

la opțiunea cea mai preferabilă până la opțiunea cel mai puțin preferabilă, pe baza
criteriilor legate de durabilitatea mediului. Directiva-cadru a UE privind deșeurile
stabilește ierarhia deșeurilor aplicabilă în UE . Această ierarhie poate fi aplicată în
legătură cu risipa de alimente, dar ar trebui să fie ușor modificată pentru a se ține seama
de particularitățile produselor alimentare. Mai multe state membre au adaptat ierarhia
deșeurilor pentru alimente, optând pentru ordinea preferințelor indicată în figura 1.

https://www.eca.europa.eu/Lists/ECADocuments/SR16_34/SR_FOOD_WASTE_RO.pdf
https://insse.ro/cms/sites/default/files/field/publicatii/
coordonate_ale_nivelului_de_trai_in_romania_veniturile_si_consumul_populatiei_2015.
pdf
https://www.cdt-babes.ro/articole/alimentatia-principii-alimentare.php
file:///C:/Users/LENOVO/Downloads/
DGEMPL_Ref_Budget_Food_Country_RO_RO_Accessibility.pdf