SUNT TOAMNA CEA BOGATĂ!
monolog- (Ia de jos greieraşul imaginar, îl ridică
Personajul Zâna Toamnă poartă o
rochie lungă, maronie, pe care sunt aplicate
frunze galbene, portocalii, maro; pe cap are o
coroniţă din dumitriţe, iar în mână duce un coş
cu legume, fructe, flori de toamnă.
Zâna Toamnă:
- Bine v-am găsit, dragii mei! Ce dor
mi-.a fost de voi! Mă recunoaşteţi? Nu? (Se
adresează câte unui spectator): Tu mă cunoşti?
Dar tu? Nici tu? Nici voi? Sunt eu, Zâna
Toamna, cea de-a treia fiică a Bătrânului An!
Auriu eu am veşmântul,
Mă cunoaşte tot Pământul,
Că eu strâng roadele sale
Şi umplu multe hambare!
Cunosc multe gospodine,
Care mă-ndrăgesc pe mine!
Însă şi eu le iubesc
Şi-n cămări le dăruiesc:
(cântă): „Ceapă, roşii şi ardei,
Vinete şi dovlecei,
Mere, pere şi cu prune,
Gutui, struguri şi alune.
Şi-apoi ştiţi voi, dragi copii,
Bucuriile din vii!
Carele sunt grele, pline,
Toate astea-s de la mine!
Chiar şi harnica furnică,
Deşi este foarte mică,
Toată ziua strânge, cară
Boabe multe în cămară.
Iarna când s-o instala,
La căldură ea va sta!
Zile grele de-o să vină,
Ea are cămara plină1
(Mirată, priveşte într-o parte):
Vai, cine se aude, oare,
Chiar aici, lângă cărare?
(Se apleacă, uitându-se cu atenţie): -
O, este-un cântăreţ în frac!
(Şopteşte într-o parte):
- O surpriză am să-i fac!
la înălţimea feţei şi vorbeşte prietenos cu el):
-Dragul meu greieraş, tu mereu te-ai
temut de venirea mea, dar, iată, eu, astăzi, vreau
să-ţi arăt că nu sunt aşa cum ai auzit tu despre
mine! Nu sunt nici rea, nici rece, nici lungă, nici
urâtă! Uită-te la mine! Sunt eu urâtă? (întreabă
spectatorii): Voi ce ziceţi! Sunt eu urâtă? Păi,
vezi? Şi, mai ales, nu sunt zgârcită! Am de toate,
de toate şi-ţi voi da şi ţie: (cântă): „Ceapă....”
Aşa că, du repede darurile mele în căsuţa ta de
humă, umple borcanele, dulapurile, ca la iarnă
să nu mai ceri de la furnicuţă (cântă):
„Ceapă, roşii şi ardei,
Vinete şi dovlecei,
Mere, pere şi cu prune,
Gutui, struguri şi alune
Ei, dar soarele coboară,
În curând se face seară
Şi un şir de licurici,
Toţi cu felinare mici,
Pe drumul cu frunze pavat,
Mă aşteaptă la palat,
Să le vin în ajutor
Şi să le ofer şi lor (cântă):
Ceapă, roşii şi ardei,
Vinete şi dovlecei,
Mere, pere şi cu prune,
Gutui, struguri şi alune
Acum plec, vă las cu bine,
Să vă amintiţi toţi de mine,
Că sunt Toamna cea bogară,
Cu de toate încărcată
Şi ,din recolta mea cea nouă,
Iată, vă ofer şi vouă.: (cântă):
Ceapă, roşii şi ardei,
Vinete şi dovlecei,
Mere, pere şi cu prune,
Gutui, struguri şi alune (scoate din
coş câte o legumă, o floare, un fruct şi, cântând,
le dăruieşte spectatorilor. În felul acesta
părăseşte scena).