Matematici speciale - Curs 3

Conf. univ. dr. Olivia Florea

2
Cuprins

1 Ecuaţii diferenţiale 5
1.0.1 Ecuaţii diferenţiale de tip Riccati . . . . . . . . . . 5
1.1 Ecuaţii diferenţiale de ordinul ı̂ntâi cu parametru . . . . . 7
1.1.1 Ecuaţii diferenţiale Lagrange . . . . . . . . . . . . 7
1.1.2 Ecuaţii diferenţiale de tip Clairaut . . . . . . . . . 8

3
4 CUPRINS
Capitolul 1

Ecuaţii diferenţiale

1.0.1 Ecuaţii diferenţiale de tip Riccati

Forma generală a unei ecuaţii diferenţiale de tip Riccati este:

y 0 = a(x)y + b(x)y 2 + c(x), y = y(x) (1.1)

Fie yp (x) o soluţie particulară a ecuaţiei diferenţiale de tip Riccati. Atunci

vom efectua schimbarea de funcţie necunoscută:

z = y − yp , z = z(x) ⇔ y = z + yp (1.2)

Derivăm ı̂n raport cu x şi obţinem:

y 0 = z 0 + yp0 (1.3)

iar apoi ı̂nlocuim ı̂n forma generală a ecuaţiei diferenţiale Riccati:

z 0 + yp0 = a(x)z + a(x)yp + b(x)z 2 + 2b(x)yp z + b(x)yp2 + c(x) (1.4)

Deoarece yp este o soluţie particulară a ecuaţiei diferenţiale Riccati,

atunci ea verifică ecuaţia:

yp0 = a(x)yp + b(x)yp2 + c(x). (1.5)

În această situaţie vom observa că ecuaţia diferenţială Riccati s-a redus
la o ecuaţie diferenţială Bernoulli cu α = 2:

z 0 = [a(x) + 2b(x)yp ] z + b(x)z 2 , z = z(x) (1.6)

5
6 CAPITOLUL 1. ECUAŢII DIFERENŢIALE

a cărei schimbare de funcţie necunoscută este:

1 1
u = z 1−α , u = u(x) ↔ u = ↔z=
z u
În această situaţie vom trage concluzia că schimbarea de funcţie necunoscută
pentru o ecuaţie diferenţială Riccati este:
1
y= + yp (1.7)
u
Cu schimbarea de funcţie (1.7) o ecuaţie diferenţială Riccati se va reduce
la o ecuaţie diferenţială liniară de ordinul ı̂ntâi:
u0 = − [a(x) + 2b(x)yp ] z − b(x), y = y(x). (1.8)
După ce se determină soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale liniare de
ordinul ı̂ntâi (1.8) se revine ı̂n (1.7) pentru aflarea soluţiei diferenţiale
Riccati.
Exemplul 1.1. Să se rezolve următoarea problemă Cauchy:
1
y 0 = −2xy + y 2 + x2 + 1, yp (x) = x, y(0) =
2
Vom efectua schimbarea de funcţie necunoscută corespunzătoare ecuaţiei
diferenţiale Riccati:
1 u0
y= + x ⇔ y0 = − 2 + 1
u u
Înlocuim ı̂n forma generală a ecuaţiei diferenţiale date ı̂n exerciţiu şi
obţinem ecuaţia diferenţială:
u0 = −1
a cărei soluţie generală va fi:
u = −x + C
ceea ce va conduce la soluţia generală e ecuaţiei diferenţiale de tip Riccati:
1
y= +x
−x + C
Ataşând condiţia iniţială y(0) = 12 vom obţine valoare constantei: C = 2
ceea ce conduce la soluţia problemei Cauchy:
1
y= +x
−x + 2
1.1. ECUAŢII DIFERENŢIALE DE ORDINUL ÎNTÂI CU PARAMETRU7

1.1 Ecuaţii diferenţiale de ordinul ı̂ntâi cu

parametru
1.1.1 Ecuaţii diferenţiale Lagrange
Forma generală a unei ecuaţii diferenţiale de tip lagrange este:

y = x · f (y 0 ) + g(y 0 ), y = y(x) (1.9)

Vom nota: y 0 = p, p = p(x). Atunci ecuaţia diferenţială devine:

y = x · f (p) + g(p) (1.10)

Vom deriva această ultimă ecuaţie ı̂n raport cu x şi vom avea:

y 0 = f (p) + xf 0 (p)p0 + g 0 (p)p0

ceea ce este echivalent cu:

p = f (p) + [xf 0 (p) + g 0 (p)] p0

dp
Cum p = p(x) avem că p0 = dx şi putem scrie:

dp
p − f (p) = [xf 0 (p) + g 0 (p)]
dx
Deoarece suntem interesaţi de aflarea lui x ı̂n funcţie de p şi nu invers,
vom amplifica această ultimă relaţie cu dxdp ceea ce va conduce la obţinerea
unei ecuaţii diferenţiale de ordinul ı̂ntâi ı̂n necunoscuta x = x(p):

dx f 0 (p) g 0 (p)
[p − f (p)] = xf 0 (p) + g 0 (p) ⇔ x0 = x+ , x = x(p)
dp p − f (p) p − f (p)

După aflarea expresiei parametrice a lui x = x(p) se determină y = y(p)

din (1.10)
Exemplul 1.2. Să se găsească soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale
2
Lagrange: y = 2xy 0 − 3(y 0 ) .
Notăm y 0 = p, astfel ı̂ncât ecuaţia va fi scrisă ı̂n forma:

y = 2xp − 3p2 .

Derivând ı̂n raport cu x obţinem:

y 0 = 2xp0 + 2p − 6pp0 .
8 CAPITOLUL 1. ECUAŢII DIFERENŢIALE

Înlocuind y 0 cu p se obţine:

dp
p = 2xp0 + 2p − 6pp0 , ⇒ −p = 2xp0 − 6pp0 ⇒ −p = (2x − 6p) .
dx
dx
Amplificând această ecuaţie cu dp se va obţine:

dx
−p = −6p + 2x
dp

ı̂mpărţind prin −p, putem scrie ecuaţia fiferenţială de ordinul ı̂ntâi: :

2
x0 = 6 − p, x = x(p)
x
A cărei soluţie generală este:

C
x (p) = 2p + .
p2
Înlocuind această expresie a lui x ı̂n ecuaţia lui Lagrange obţinem:
 
C 2C 2C
y = 2 2p + 2 p − 3p2 = 4p2 + − 3p2 = p2 + .
p p p
Astfel, soluţia generală ı̂n formă parametrică este definită de sistemul
de ecuaţii:
(
x (p) = 2p + pC2
.
y (p) = p2 + 2C
p

1.1.2 Ecuaţii diferenţiale de tip Clairaut

Forma generală a unei ecuaţii diferenţiale de tip Clairaut este:

y = xy 0 + ψ (y 0 ) ,

unde ψ (y 0 ) este o funcţie diferenţiabilă neliniară. Ecuaţia Clairaut este

un caz particular al ecuaţiei Lagrange atunci când ϕ (y 0 ) = y 0 . Ea va fi
rezolvată ı̂n aceeaşi manieră prin introducerea unui parametru. Soluţia
generală este dată de:
y = Cx + ψ (C) ,
unde C este o constantă arbitrară.
1.1. ECUAŢII DIFERENŢIALE DE ORDINUL ÎNTÂI CU PARAMETRU9

Similar ca ı̂n ecuaţia Lagrange, ecuaţia Clairaut poate avea soluţia

singulară: care este exprimată ı̂n forma parametrică:
x = −ψ 0 (p)

,
y = xp + ψ (p)
unde p este un parametru.
Exemplul 1.3. Să se găsească
q soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale de
0 0 2
tip Clairaut: y = xy + (y ) + 1.
Introducem parametrul y 0 = p, atunci ecuaţia va avea forma:
p
y = xp + p2 + 1.
Diferenţiem ı̂n ambele părţi ı̂n raport cu x, avem:
pdp
dy = xdp + pdx + p .
p2 + 1
Deoarece dy = pdx, se poate scrie:
!
pdp p
pdx
 = xdp + 
pdx
+ p , ⇒ x+ p dp = 0.
p2 + 1 p2 + 1

Considerăm cazul dp = 0. Atunci p = C. Înlocuind ı̂n ecuaţie obţinem

soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale Clairaut:
p
y = Cx + C 2 + 1.
Din punct de vedere grafic, această soluţie corespunde unei familii de
drepte.
Considerăm cazul al doilea: x = − √ p2 . Vom găsi expresia parametrică
p +1
alui y :
p p2 p 2 + p
−p 2 + 1 1
y = xp + p2 + 1 = − p + p2 + 1 = p =p .
p2 + 1 2
p +1 2
p +1
Parametrul p poate fi eliminat din x şi y şi se va obţine:

!2 !2
2 2 p 1 p2
 +1
x +y = −p + p = 2 = 1.
p2 + 1 p2 + 1 p +1

care reprezintă ecuaţia unui cerc centrat ı̂n origine şi de rază 1. Astfel,
soluţia singulară este reprezentată de cercul unitate ı̂n planul xOy care
este ı̂nfăşurătoarea familiei de drepte.