LLuuccrraarreeaa 33

B
BIIO
OMME
ECCA
ANNIIC
CAAA
ARRTTIIC
CUULLA
AłłIIE
EII Ş
ŞOOLLD
DUULLU
UII

3.1 SCOPUL LUCRĂRII

Lucrarea are drept scop prezentarea unor aspecte legate de anatomia, fiziologia şi
mişcările articulaŃiei şoldului. În prima parte sunt prezentate elementele anatomice şi
fiziologice ale articulaŃiei şoldului, urmate apoi de conceperea modelului biomecanic al
sistemului anatomic şold – coapsă. Pe baza acestui model se va realiza un studiu
teoretic al solicitărilor în regim static, ce se manifestă în articulaŃie.

3.2 ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA ARTICULAłIEI ŞOLDULUI

ArticulaŃia şoldului (coxofemurală) este o articulaŃie de tip sinovial şi face legătura
între osul femural (capul femural) şi scheletul bazinului (cavitatea acetabulară) (fig. 3.1).

Fig. 3.1 Scheletul osos al articulaŃiei şoldului şi bazinului.

Femurul este un os lung, pereche şi nesimetric, care alcătuieşte scheletul coapsei.

Prezintă o extremitate superioară (capul femural), un corp (corpul femural) şi o
extremitate inferioară (condilii femurali). Capul femural are forma aproape sferică şi se

25
 Biomecanică şi mecatronica sistemelor biomecanice – Îndrumar de laborator

află la extremitatea superioară a femurului. Capul femural se continuă cu gâtul

femurului. Acesta prezintă în zona laterală o proeminenŃă masivă numită marele
trohanter. Medial şi inferior acestuia este situat micul trohanter, cu rol de inserŃie al
muşchilor pe suprafaŃa osoasă.

Fig. 3.2 Unghiurile de înclinaŃie ale capului femural faŃă de axul lung al corpului
femural, în cazul: adulŃilor (a); copiilor noi născuŃi (b); persoanelor în vârstă (c).

Fig. 3.3 Anatomia articulaŃiei şoldului: secŃiunea coronară (a); vederea anterioară
(b); vederea posterioară (c).

26
 Biomecanica articulaŃiei şoldului

Axul lung al gâtului femural este înclinat faŃă de axul lung al corpului femural cu
125° - 135°, unghiul format având numele de „unghi de înclinaŃie”. Datorită faptului că
este orientat, nu numai de jos în sus, ci şi dinapoi – înainte, face cu planul frontal un
unghi de 15° - 20° , denumit „unghi de declinaŃie”. La adulŃi, unghiul de înclinaŃie al
gâtului femural variază între 125° - 135°, iar în cazul noilor născuŃi acest unghi este de
circa 140°. Pe măsură ce oamenii înaintează în vârstă, unghiul de înclinaŃie al gâtului
femural descreşte, ajungând la valori mai mici de 115° în cazul persoanelor în vârstă
(figura 3.2).
SuprafeŃele articulare sunt acoperite de un strat de cartilaj hialin. Acest cartilaj
lipseşte în partea anterioară a fosei capului femural, cât şi în fosa acetabulului.
Mijloacele de unire ale suprafeŃelor articulare sunt reprezentate de o capsulă întărită de
un număr de ligamente, dintre care unul se află în interiorul articulaŃiei, ligamentul
capului femural (figura 3.3. a). Capsula articulară are forma unui manşon conoid, cu
baza mare înserată pe coxal şi cu baza mică prinsă pe femur. Este foarte rezistentă şi
formată din două feluri de fibre: unele longitudinale, superficiale şi altele circulare,
profunde. Cele superficiale se grupează formând fascicule de întărire a capsulei; cele
profunde se condensează constituind un fascicul circular numit zona orbiculară.
Forma pelvisului diferă de la persoanele de sex feminin la cele de sex masculin,
după cum urmează: la persoanele de sex feminin ambele fose iliacale sunt extinse mai
mult pe lăŃime, pe când la persoanele de sex masculin, acestea sunt extinse mai mult
pe înălŃime. Unghiul dintre cele două ramificaŃii pubiene este mai mare în cazul
persoanelor de sex feminin (90°), în comparaŃie cu cel al întâlnit la persoanele de sex
masculin (70°) (figura 3.4).

Fig. 3.4 Forma pelvisului în cazul: persoanelor de sex feminin (a);

persoanelor de sex masculin (b).

Stabilitatea articulaŃiei şoldului este dată de o serie de ligamente şi muchi.

Ligamentele articulare sunt în număr de trei şi reprezintă porŃiuni mai condensate ale
capsulei. Acestea sunt: ligamentul iliofemural, ligamentul pubofemural şi ligamentul
ischiofemural. Ele au o mare importanŃă în asigurarea solidităŃii şi stabilităŃii articulaŃiei,
atât în regim static cât şi dinamic.
Ligamentul iliofemural (ligamentul iliofemorale) este cel mai puternic ligament al
articulaŃiei (figura 3.3. b). El suportă greutăŃi cuprinse între 350 – 500 kg. Are forma unui
evantai situat pe faŃa anterioară a articulaŃiei. Se inseră prin vârf pe spina iliacă
anteroinferioară, iar prin bază pe linia interotrohanteriană.
27
 Biomecanică şi mecatronica sistemelor biomecanice – Îndrumar de laborator

Ligamentul iliofemural limitează mişcarea de extensiune, rotaŃia externă şi adducŃia. În

poziŃie ortostatică3, coapsa este extinsă şi cele două fascicule ale ligamentului apasă
asupra colului femural, contribuind la menŃinerea capului în cavitatea acetabulară.
Ligamentul pubofemural (ligamentul pubofemorale) este situat, de asemenea,
pe faŃa anterioară a articulaŃiei (figura 3.3. b). El se inseră pe eminenŃa iliopubiană pe
de o parte, iar pe de alta, fibrele lui se termină fixându-se înaintea trohanterului mic.
Acest ligament limitează mişcarea de abducŃie şi rotaŃie externă.
Ligamentul ischiofemural (ligamentul inschiofemorale) se găseşte pe faŃa
posteroinferioară a articulaŃiei (figura 3.3. c). El se inserează pe ischion, înapoia şi
dedesubtul acetabulului. De aici se îndreaptă în sus şi în afară spre osul femural. O
parte a fibrelor sale se continuă cu cele ale zonei orbiculare , altele se fixează la baza
trohanterului mare. Ligamentul ischiofemural limitează mişcarea de rotaŃie internă şi
adducŃia.

3.3 MIŞCĂRILE ARTICULAłIEI ŞOLDULUI

ArticulaŃia şoldului se prezintă ca o articulaŃie sferoidală tipică, cu trei axe de
mişcare. În ortostatism, cu sprijinul pe ambrele membre pelviene, capul femural este
solicitat la compresiune. Această solicitare se datorează greutăŃii corpului situat
deasupra articulaŃiei coxofemurale (articulaŃia şoldului). Sprijinindu-se pe ambele capete
femurale, bazinul nu necesită pentru stabilizarea sa în plan frontal decât forŃe
musculare foarte mici. Greutatea corpului este transmisă direct şi egal la cele două
capete femurale. La nivelul articulaŃiei şoldului se pot produce următoarele mişcări:
flexia – extensia, abducŃie – adducŃie şi mişcarea de rotaŃie internă – externă (figura
3.3). Datorită lungimii colului femural şi unghiul de înclinaŃie, mişcările de flexie –
extensie şi cele de abducŃie – adducŃie se asociază cu mişcările de rotaŃie.

Fig. 3.5 Amplitudinea mişcărilor efectuate de către membrele inferioare în articulaŃia

şoldului: mişcarea de flexie – extensie (a); aducŃie – adducŃie (b);
rotaŃie internă –externă (c).

28
 Biomecanica articulaŃiei şoldului

Mişcarea de flexie – extensie (figura 3.5. a) se execută în jurul unui ax

transversal care trece prin vârful trohanterului mare. Prin mişcarea de flexie, coapsa se
apropie de peretele anterior al abdomenului, iar în extensie ea se depărtează. În flexie,
partea anterioară a capsulei şi ligamentul iliofemural se relaxează. Limitarea acestei
mişcări se face de către muşchii posteriori ai coapsei. Amplitudinea totală a mişcării de
flexie – extensie depinde de poziŃia în care se găseşte genunchiul: astfel, dacă acesta
este întins, flexia coapsei va fi limitată la aproximativ 90°. Când genunchiul este flexat,
flexia coapsei atinge aproximativ 130° - 140°.
Muşchii flexori ai coapsei sunt: muşchiul iliopsoas şi dreptul femural cu acŃiune
principal şi muşchiul fasciei lata, muşchiul croitor cu acŃiune mai redusă. Mişcarea de
extensie este produsă de muşchiul gluteul mare care are acŃiune principală şi de gluteul
mijlociu, bicepsul femural, semitendinosul, semimembranosul şi adductorii (ultimii cu o
acŃiune redusă) (figura 3.6).

Fig. 3.6 Muşchii ce execută mişcările coapsei în articulaŃia şoldului: vederea

anterioară (a); vederea posterioară (b).

Mişcarea de abducŃie – adducŃie (figura 3.5. b) se execută în jurul unui ax

sagital care trece prin centrul capului femural. Când coapsa este extinsă, amplitudinea
maximă a mişcării de abducŃiei este de 30 ° - 45°, iar când se găseşte în flexie,
abducŃia poate atinge aproximativ 70°. Muşchii abductori sunt: piriformul, tensorul
fasciei lata şi gluteul mijlociu. Mişcarea de abducŃie este limitată de întinderea
ligamentului iliopretrohanterian (când coapsa este în extensie) şi a celui pubofemural
(când coapsa se află în flexie) (figura 3.6).
AdducŃia este efectuată de către cei trei muşchi adductori cărora li se adaugă
acŃiunea muşchilor iliopsoas, gracilis şi pectineu, în mod secundar. Amplitudinea
adducŃiei este de aproximativ 30°. Mişcarea de adducŃie este limitată de întâlnirea
coapselor şi când ligamentul pretrohanterian se încrucişează cu cel al capului femural.
Mişcarea de rotaŃie internă – externă (figura 3.5. c) se realizează în jurul unui ax
vertical care trece prin capul femural. Amplitudinea maximă a mişcării de rotaŃie externă
este de 40° - 50°, iar cea a mişcării de rotaŃie internă este de aprox. 30° - 45°. În
29
 Biomecanică şi mecatronica sistemelor biomecanice – Îndrumar de laborator

cazurile când coapsa se află în poziŃia de flexie şi abducŃie (cu ligamentele relaxate),
amplitudinea totală a mişcării poate atinge valoarea de 100°. Mişcarea de rotaŃie
externă este limitată de fasciculul ligamentului iliopretrohanterian, iar mişcarea de
rotaŃie internă este limitată de ligamentul ischiofemural şi iliopretrohanterian.
Principalii muşchi ce execută mişcarea de rotaŃie externă sunt: muşchiul gluteul
mijlociu, gluteul mare şi piriform. În ceea ce priveşte mişcarea de rotaŃie internă, acesta
este executată de muşchii: gluteul mijlociu, gluteul mic şi semimembranosul (figura 3.6).

3.4 APLICAłIE

Fig. 3.7 Modelul biomecanic al sistemului anatomic şold – coapsă: forŃele ce

acŃionează asupra sistemului anatomic (a); descompunerea forŃelor
ce acŃionează asupra sistemului anatomic (b).

Se consideră un subiect uman cu masa 89,71 kg în poziŃia de echilibru ortostatic.

ForŃele ce acŃionează asupra sistemului anatomic şold-coapsă sunt reprezentate în
figura 3.7. a, b, acestea fiind reprezentate în planul frontal, unde:
FM – forŃa exercitată de către muşchii abductori, FM = 600 N;
FMx,y – componentele pe axele Ox, Oy, a forŃei exercitată de către muşchii
abductori, [N];
Rs – forŃa de reacŃiune din articulaŃia şoldului, [N];
Rsx,y – componentele pe axele Ox, Oy, a forŃei de reacŃiune din şold, [N];
Gc – greutatea coapsei, Gc = 88 N;
A, B, C, O – marele trohanter, articulaŃia genunchiului, centrul de greutate al
coapsei, articulaŃia şoldului;
α – unghiul pe care îl face muşchiul abductor cu verticala, α = 35°;
β – unghiul de înclinaŃie al gâtului femural faŃă de orizontală, β = 45°;
30
 Biomecanica articulaŃiei şoldului

a, b, c, d, e, f, g – distanŃele ce se formează între componentele forŃelor interne şi

centrul de rotaŃie al articulaŃiei şoldului, respectiv: a = 0,325 m; b = 0,2 m; c =
0,025 m; d = 0,011 m; e = 0,018 m; f = 0,025 m; g = 0,4 m şi AO = 0,035 m;
Rgx,y – componentele pe axele Ox, Oy, a forŃei de reacŃiune din articulaŃia
genunchiului, unde Rgx = 3,8 N şi Rgy = 394 N;
Mg – momentul reactiv din articulaŃia genunchiului, Mg = 20,3 Nm;
Ms – momentul reactiv din articulaŃia şoldului, [Nm].
łinând seama de modelul biomecanic din figura 3.7 şi de datele menŃionate
anterior, să se calculeze componentele forŃelor de reacŃiune pe cele două direcŃii (Rsx,y)
şi momentul reactiv din articulaŃia şoldului (Ms). Pentru determinarea necunoscutelor
este necesar scrierea ecuaŃiilor de echilibru. Datorită faptului că subiectul uman se
găseşte în poziŃie ortostatică, suma forŃelor nu mai este egală cu forŃa de inerŃie dată de
condiŃia dinamică, ci va fi egală cu zero, după cum urmează:
∑ Fx = 0 ;

∑ Fy = 0 ; (3.1)

∑ M s = 0.
Astfel, ecuaŃiile de echilibru pentru modelul biomecanic prezentat în figura 3.7 se
particularizează sub forma:
− R + F
 sx M x + Rg x = 0 ;

− Rs y + FM y - Gc + Rg y = 0; (3.2)

M s + FM x ⋅ c + FM y ⋅ f - Gc ⋅ e + Rg y ⋅ d + R g x ⋅ g = 0.
Din sistemul ecuaŃiilor de echilibru (3.2) se va obŃine:
R = F
 sx M x + Rg x ;

Rs y = FM y - Gc + Rg y ; (3.3)

M s = −FM x ⋅ c − FM y ⋅ f + Gc ⋅ e − R g y ⋅ d − R g x ⋅ g .
Se cunoaşte faptul că forŃa musculară dezvoltată de muşchiul abductor, FM = 600
N şi face cu verticala un unghi de α = 35°. Astfel, forŃa musculară se descompune după
cele două direcŃii Ox, Oy în două componente, FMx,y. łinând cont de modul de
descompunere a forŃei musculare şi de unghiul α, va rezulta faptul că:
FM x = FM ⋅ sin α ;
 (3.4)
FM y = FM ⋅ cos α .
Înlocuind sistemul de ecuaŃii (3.4) în sistemul de ecuaŃii (3.3) se vor obŃine
următoarele:
R = F ⋅ sin α + R ;
 sx M gx

Rs y = FM ⋅ cos α + Rg y − Gc ; (3.5)

M s = Gc ⋅ e − FM ⋅ sin α ⋅ c + FM ⋅ cos α ⋅ f − R g y ⋅ d − Rg x ⋅ g .

31
 Biomecanică şi mecatronica sistemelor biomecanice – Îndrumar de laborator

Înlocuind în sistemul de ecuaŃii (3.5) valorile numerice ale parametrilor specifici

modelului biomecanic din figura 3.7, s-au obŃinute valorile forŃelor de reacŃiune şi a
momentului reactiv din şold: Rsx = 344,15 N; Rsy = 348 N şi Ms = -0,576 Nm.
În urma rezultatelor obŃinute se poate reface modelul biomecanic al sistemului
anatomic şold – coapsă, reprezentat în figura 3.7. Astfel, sensurile forŃelor de reacŃiune
şi al momentului vor fi corectate, după cum se poate observa în figura 3.8.

Fig. 3.8 Modelul biomecanic al sistemului anatomic şold – coapsă revizuit după
determinarea valorică a forŃelor de reacŃiune şi a momentului reactiv
din articulaŃia şoldului.

3.5 APLICAłIE PROPUSĂ

Să se determine care este forŃa de compresiune ce se exercită în articulaŃia
şoldului, în cazul unui subiect uman cu masa de 89,71 kg, în poziŃia de echilibru
ortostatic. Se cunoaşte atât forŃa de greutate ce acŃionează asupra capului femural (G1
= G/2 = 325 N) cât şi forŃa musculară exercitată în muşchiul abductor (FM = 600 N). De
asemenea se mai cunosc unghiurile dintre forŃa musculară şi orizontală (70°) respectiv,
dintre forŃa de compresiune şi orizontală (75°). Pentru determinarea necunoscutei să se
consulte modelele reprezentate în figura 3.9. a, b.

Fig. 3.9 Modelul biomecanic al aplicaŃiei propuse (a); soluŃia matematică

pentru aplicaŃia propusă (b).

32