LLuuccrraarreeaa 44

B
BIIO
OMME
ECCA
ANNIIC
CAAC
COOLLO
OAAN
NEEII V
VEER
RTTE
EBBR
RAALLE
E

4.1 SCOPUL LUCRĂRII

Lucrarea are drept scop prezentarea unor aspecte legate de anatomia, fiziologia
şi mişcările coloanei vertebrale. În prima parte sunt prezentate elementele anatomice şi
fiziologice ale coloanei vertebrale, urmate apoi de un studiu al solicitărilor ce se
manifestă în coloană.

4.2 ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA COLOANEI VERTEBRALE

Coloana vertebrală este cel mai important segment al
aparatului locomotor, de fiind legate toate celelalte segmente
anatomice ce alcătuiesc trunchiul (toracele şi bazinul), precum
şi membrele superioare şi cele inferioare, formând ca
ansamblu scheletul uman.
Coloana vertebrală (figura 4.1) este un ansamblu
complex, de mare importanŃă funcŃională, fiind alcătuit din 33
de segmente individuale suprapuse, numite vertebre, 344 de
suprafeŃe articulare, 24 de discuri intervertebrale şi 365 de
ligamente cu 730 puncte de inserŃie. Urmărite de sus în jos,
vertebrele corespund următoarelor segmente: gâtului,
toracelui, regiunii lombare şi pelvisului. Coloana vertebrală
este împărŃită pe mai multe regiuni anatomice, după cum
urmează:

regiunea cervicală formată din 7 vertebre (C1 – C7), iar
de la nivelul bazei craniului (osul occipital) este împărŃită
în: coloana cervicală superioară (C1, C2), mijlocie (C3,
C4, C5) şi inferioară (C6, C7). Regiunea cervicală este
importantă prin faptul că susŃine capul şi are cea mai
mare mobilitate comparativ cu celelalte regiuni, cu rol în
orientarea şi păstrarea echilibrului. Primele două
vertebre cervicale, atlas şi axis, sunt cele care
influenŃează aceasta mobilitate;

regiunea toracică formată din 12 vertebre (T1 – T12) şi
este împărŃită în: coloana toracică superioară (T1 – T4),
mijlocie (T4 – T8) şi inferioară (T8 – L1). Coastele sunt
33
 Biomecanică şi mecatronica sistemelor biomecanice – Îndrumar de laborator

ataşate la coloana vertebrala toracică, fiecărei coaste corespunzând-ui câte o

vertebră. Regiunea toracică are mobilitate mai mică comparativ cu celelalte
regiuni. SusŃine toracele şi se contractă izometric la mişcările capului şi bazinului;

regiunea lombară formată din 5 vertebre (L1 – L5). Vertebrele regiunii lombare
sunt cele mai înalte şi cu diametrul cel mai mare, aceasta pentru a face faŃă
presiunii care se exercita asupra lor;

sacrul format din 5 vertebre sudate între ele;

coccis-ul format din 4 vertebre sudate între ele.
Vertebrele fiecărei zone au caracteristici morfofuncŃionale legate de îndeplinirea
celor două funcŃii importante ale coloanei vertebrale umane: funcŃia de a suporta
greutatea corpului, trunchiului şi a membrelor superioare, precum şi funcŃia de a asigura
mobilitatea necesară. Primele 2 vertebre superioare sunt atlasul (C1) şi axisul (C2).
Atlasul este un inel fără corp vertebral, a cărui faŃete superioare bilaterale se articulează
cu condilii occipitali iar cele inferioare cu axisul, ajutând la rotirea capului. Axisul
seamănă cu restul vertebrelor dar are o proeminenta osoasa denumita procesul
odontoid. Aceste proeminente servesc la menŃinerea capului ataşat de restul corpului.
În afara atlasului şi axisului toate celelalte vertebre împărtăşesc caracteristici comune: o
parte anterioară, denumită „corp” şi o parte posterioară, denumită „arc”. Aceste două
părŃi închid între ele canalul vertebral, prin care trece măduva spinării. Pediculii fiind
aceia ce unesc cele două feŃe ale vertebrei. În figura 4.2 este prezentată schema unei
vertebre în vedere transversală (de sus) (figura 4.2. a) şi vedere sagitală (laterală)
(figura 4.2. b). Prin intermediul acestor feŃe, vertebrele se articulează între ele. Partea
posterioară a vertebrei are o serie de proeminenŃe osoase numite şi procese, acestea
servind la inserŃia tendoanelor şi ligamentelor pe structurile osoase.

Fig. 4.2 Elementele caracteristice a unei vertebre: vederea transversală (de sus) (a);
vederea sagitală (laterală) (b).

34
 Biomecanica coloanei vertebrale

Prin unirea feŃelor vertebrei se formează canalul vertebral. În acest canal

vertebral se inserează măduva spinării. Măduva spinării face partea din sistemul nervos
central al corpului uman. Este localizată imediat după cerebel şi se extinde până la
prima vertebră lombară (L1), având rolul de a transmite informaŃiile nervoase dinspre
creier spre muşchi, nervi şi organele interne.
Vertebrele, în general sunt alcătuite din două tipuri de Ńesut osos:

Ńesutul osos spongios a cărei densitate osoasă este scăzută (precum un burete),

alcătuind cea mai mare parte a corpului vertebral;

Ńesutul osos cortical a cărei densitate osoasă este foarte mare, alcătuind restul
vertebrei (apofiza spinoasă, apofiza transversală, pedicul, etc.).
Între vertebre s-a dezvoltat o serie de elemente articulare, care se clasifică în:
articulaŃiile corpurilor vertebrale, articulaŃiile apofizelor articulare, articulaŃiile lamelelor
vertebrale, articulaŃiile apofizelor spinoase şi articulaŃiile apofizelor transversale.
SuprafeŃele articulare reprezintă feŃele superioare şi inferioare, uşor concave, ale
corpurilor vertebrale. Între aceste suprafeŃe osoase se găsesc discurile intervertebrale
(figura 4.3. a). Acestea sunt formaŃiuni fibrocartilaginoase, constituite dintr-o porŃiune
periferică fibroasă, inelul fibros şi una centrală, nucleul pulpos (figura 4.3. b).
Rolul discurilor intervertebrale este multiplu, astfel:
1. contribuie, prin rezistenŃa lor, la menŃinerea curburilor coloanei vertebrale;
2. favorizează, prin elasticitatea lor:

revenirea la starea de echilibru după terminarea mişcării;

transmit greutatea corpului în toate direcŃiile diferitelor segmente ale coloanei;

3. amortizează şocurile sau presiunile la acre este supus fiecare segment

anatomic, în mod special în cursul mişcărilor sau eforturilor.
Coloana vertebrală prezintă, în plan sagital (antero-posterior), 4 curburi fiziologice,
a căror curburi normale sunt trecute în tabelul 4.1, după cum urmează:

curbura cu convexitatea anterior (lordoză) în zona cervicală;

curbura cu convexitatea posterior (cifoză) în zona toracică;

curbura cu convexitatea anterior (lordoză) în zona lombară;

curbura cu convexitatea posterior (cifoză) în zona sacro-coccigiană.

Tabelul 4.1 Valorile normale ale curburilor coloanei vertebrale.

Regiunea coloanei Tipul curburii Curbura normală

Cervicală Lordoză 20-40 grade
Toracală Cifoză 20-40 grade
Lombară Lordoză 40-60 grade
Sacrală Cifoză Sudată

Aceste curburi cresc rezistenŃa şi elasticitatea coloanei vertebrale, menŃinând

poziŃia normală a corpului. Curburile vertebrale împreună cu ligamentele şi discurile
intervertebrale contribuie la realizarea unui echilibru intrinsec adecvat al coloanei, la
care se adaugă echilibrul extrinsec, pe care îl realizează grupele musculare care susŃin
coloana vertebrală în mod direct, sau prin intermediul altor structuri. Se ajunge astfel la
35
 Biomecanică şi mecatronica sistemelor biomecanice – Îndrumar de laborator

numeroase mecanisme care au rol de a da coloanei vertebrale rezistenŃa şi mobilitatea

maximă, care o fac potrivită pentru rolul de susŃinere, axare, protecŃie şi mişcare.
O serie de ligamente, aflate de o parte şi de alta a coloanei vertebrale, menŃin
poziŃia normală a acesteia şi limitează mişcările fiecărei unităŃi componente.
Ligamentele se prezintă sub forma unor benzi din Ńesut fibros, cu rol de menŃinere de
menŃinere conexiunii dintre vertebre, consolidare a coloanei vertebrale şi protejare a
discurilor intervertebrale. Cele mai importante ligamente ale coloanei vertebrale sunt:
ligamentul vertebral longitudinal anterior, ligamentul vertebral longitudinal posterior,
ligamentul flavian, ligamentele interspinoase, ligamentele intertrasversale şi ligamentul
interspinos (figura 4.4). Ligamentul longitudinal anterior îşi are originea la baza
calotei occipitale şi se extinde de-a lungul întregii coloane vertebrale, până în regiunea
sacrală. Ligamentul longitudinal posterior însoŃeşte, de asemenea, coloana
vertebrală, dar pe faŃa ei posterioară. Ligamentul flavian îşi are originea bilateral la
nivelul porŃiunii antero-inferioare a laminei corpului vertebral superior şi se inseră în
porŃiunea postero-superioară a laminei vertebrale inferioare. Ligamentele
intertransversale şi cele interspinoase însoŃesc procesele spinoase şi transversale.

Fig. 4.3 Ligamentele coloanei vertebrale: vederea sagitală (a);

vederea transversală (b).

4.3 MIŞCĂRILE COLOANEI VERTEBRALE

Mişcările coloanei vertebrale sunt: flexia, extensia, înclinaŃia laterală (flexia
laterală) şi rotaŃia (figura 4.4).
Flexia este mişcarea de înclinare înainte. Discurile intervertebrale suferă o
presiune mare în partea lor anterioară, în timp ce ele se înalŃă posterior . Mişcarea se
execută în jurul unui număr infinit de axe orizontale şi transversale. Ligamentul vertebral
longitudinal anterior este relaxat, celelalte, dimpotrivă, fiind întinse.
Extensia are drept urmare revenirea în poziŃie normală a coloanei vertebrale.
Discurile intervertebrale sunt supuse unor presiuni posterior şi se înalŃă anterior. În
timpul acestei mişcări, ligamentul vertebral longitudinal anterior este întins, iar celelalte
sunt relaxate.

36
 Biomecanica coloanei vertebrale

Fig. 4.4 Amplitudinea mişcărilor efectuate de coloana vertebrală.

Flexia laterală, stânga – dreapta, se face prin turtirea discului de aceeaşi parte şi
înălŃarea sa în partea opusă. În executarea acestor mişcări, coloana vertebrală
îndeplineşte rolul unei pârghii de gradul III. RezistenŃa se află la extremitatea ei
superioară, sprijinul la nivelul articulaŃiei sacrovertebrale, iar forŃa este reprezentată de
muşchii coloanei vertebrale.
RotaŃia se execută spre dreapta sau spre stânga, în jurul axului vertical care trece
prin centrul discurilor.

Fig. 4.5 Muşchii spatelui (a); muşchii coloanei vertebrale (b).

Mişcările coloanei vertebrale prezentate anterior sunt realizate de o serie de

muşchi, respectiv muşchii motori ai spatelui şi coloanei vertebrale (figura 4.5. a, b),
după cum urmează:

Muşchii flexori: dreptul abdominal, oblicul extern, oblicul intern, ilioapsul, scalenii
şi lungul gâtului;

Muşchii extensori: iliocostalul, spinalul, semispinalul, splenius;

Muşchii flexori laterali: intertransversalii, scalenii, lungul gâtului, ridicătorul
scapulei, trapezul;

Muşchii rotatori care se împart în:

37
 Biomecanică şi mecatronica sistemelor biomecanice – Îndrumar de laborator

a) rotatori de aceeaşi parte: oblicul intern, complexul mic, splenius;

b) rotatori de parte opusă: oblicul extern, semispinalul, iliopsoasul, trapezul,
ridicătorul coapsei.

4.4 APLICAłIE
Se consideră un subiect uman realizând un exerciŃiu sportiv, respectiv o fandare,
conform figurii 4.6. Să se determine forŃele de reacŃiune pe direcŃiile Ox, Oy (Rx,y) ce se
dezvoltă în discul intervertebral aflat între vertebrele S1, L5. De asemenea, să se
determine şi momentul (MO) generat de forŃele reactive.

Fig. 4.6 Modelul biomecanic al aplicaŃiei.

În vederea determinării necunoscutelor se cunosc următorii parametrii:

forŃa musculară generată de muşchii extensori „eroctor spinae” (Fm), Fm = 1900 N;

unghiul ce se formează între forŃa musculară şi orizontală, α = 5°;

distanŃele ce se formează între punctul de acŃionare al forŃelor interne şi punctul O;
d1 = 0,2 m; d2 = 0,57 m; d3 = 0,28 m; d4 = 0,38 m; d5 = 0,03 m; d6 = 0,07 m;

A – centrul de greutate al ansamblului trunchi – membre superioare – gât;

B – centrul de greutate al capului;

O – contactul vertebrele S1, L5;

mA – masa ansamblului trunchi – membre superioare – gât, mA = 60 kg;

mB – masa capului, mB = 5,2 kg;

a1x,y – componentele acceleraŃiei liniare a centrului de greutate al ansamblului
trunchi – membre superioare – gât, a1x = 1,2 m/s2, a1y = 10,5 m/s2;

a2x,y – componentele acceleraŃiei liniare a centrului de greutate al capului, a2x = 1,9
m/s2, a2y = 13,8 m/s2;

38
 Biomecanica coloanei vertebrale

IA,B– momentele masice de inerŃie ale centrelor de masă ale ansamblului trunchi –
membre superioare – gât şi capului; IA = 3,45 kg⋅m2, IB = 1,2 kg⋅m2;

εA,B – acceleraŃiile liniare ale centrelor de masă a celor două corpuri anatomice; εA
= 128 rad/s2, εB = 177,2 rad/s2.
În vederea determinării necunoscutelor este necesar să se identifice ecuaŃiile de
echilibru dinamic specifice modelului biomecanic reprezentat în figura 4.6. łinând cont
de condiŃia dinamică în care se află subiectul uman, pentru determinarea forŃelor de
reacŃiune se va folosi legea a doua a lui Newton, iar pentru momentul reactiv se va
folosi legea lui Euler. Astfel, cele două legi se vor particulariza sub forma:
∑ Fx = m ⋅ a x ;

∑ Fy = m ⋅ a y ; (4.1)

∑ M = I ⋅ ε .
În urma înlocuirii, în sistemul de ecuaŃii (4.1), a parametrilor specifici modelului
biomecanic, sistemul ecuaŃiile de echilibru dinamic va fi de forma:
R x + Fm x ⋅ cos α = m A a1x + mB a2 x ;

R y − Fm y ⋅ sin α − G A − GB = m A a1y + mB a2 y ;
 (4.2)
MO − Fm y ⋅ sin α ⋅ d 5 + Fm x ⋅ cos α ⋅ d 6 − G A ⋅ d1 − GB ⋅ d 2 + m A a1y ⋅ d1 +
+ m a ⋅ d + m a ⋅ d + m a ⋅ d + M + M = I ε + I ε .
 A 1x 3 B 1y 2 B 1x 4 A B A A B B

Se cunoaşte faptul că forŃa musculară generată de muşchii extensori „eroctor

spinae” (Fm), Fm = 1900 N şi face cu orizontala un unghi de α = 5°. Astfel, forŃa
musculară se descompune după cele două direcŃii Ox, Oy în două componente, Fmx,y.
łinând cont de modul de descompunere a forŃei musculare şi de unghiul α, va rezulta
faptul că:
Fm x = Fm ⋅ cos α ;
 (4.3)
Fm y = Fm ⋅ sin α .
Înlocuind sistemul de ecuaŃii (4.3) în sistemul de ecuaŃii (4.2) se vor obŃine
următoarele:
R x = −Fm x ⋅ cos α + m A a1x + mB a2 x ;

R y = Fm y ⋅ sin α + G A + GB + m A a1y + mB a2 y ;
 (4.4)
MO = Fm y ⋅ sin α ⋅ d 5 − Fm x ⋅ cos α ⋅ d 6 + G A ⋅ d1 + GB ⋅ d 2 − m A a1y ⋅ d1 −
− m a ⋅ d − m a ⋅ d − m a ⋅ d − M − M + I ε + I ε .
 A 1x 3 B 1y 2 B 1x 4 A B A A B B

Înlocuind în sistemul de ecuaŃii (4.4) valorile numerice ale parametrilor specifici

modelului biomecanic din figura 4.6, s-au obŃinute valorile forŃelor de reacŃiune şi a
momentului reactiv din discul intervertebral, aflat între vertebrele S1, L5: Rx = -1810,89
N; Rsy = 1506,62 N şi Ms = 485,43 Nm. În urma rezultatelor obŃinute se poate reface
modelul biomecanic prezentat în figura 4.6. Astfel, sensurile forŃelor de reacŃiune şi al
momentului vor fi corectate, după cum se poate observa în figura 4.7.
39
 Biomecanică şi mecatronica sistemelor biomecanice – Îndrumar de laborator

Fig. 4.7 Modelul biomecanic al sistemului anatomic S1, L5 revizuit după

determinarea valorică a forŃelor de reacŃiune şi a momentului reactiv
din discul intervertebral.

4.5 APLICAłIE PROPUSĂ

Se consideră un subiect uman cu o masă corporală de 90 kg, aflat în poziŃie
ortostatică. În această poziŃie acŃiunile musculare sunt mult diminuate datorită
capacităŃii corpurilor vertebrale de a prelua sarcinile maselor capului şi gâtului. ForŃele
responsabile cu asigurarea echilibrului în postura considerată sunt F1, F2 şi F3, unde:
forŃa F1 reprezintă forŃa musculaturii posterioare, forŃa F2 este reacŃiunea din articulaŃia
faŃetei vertebrale iar forŃa F3 acŃionează asupra discului intervertebral C7-T1. Singurele
forŃe externe implicate în această problemă de echilibru sunt greutatea coloanei
cervicale G5 şi a capului Gc.
Să se determine forŃele (F1, F2 şi F3) necesare păstrării poziŃiei de echilibru a
capului (figura 4.8), cunoscând:

masa capului ca fiind 7,8% din masa totală corporală, mc = 7,02 kg;

masa segmentului cervical, m1 = 1,8 kg;

unghiurile dintre forŃele F1, F2 şi F3 şi verticală, α1 = 15°, α2 = 45°, α3 = 30°;

distanŃele d1 = 250 mm, d2 = 80 mm, d3 = 40 mm.

Fig. 4.8 Modelul biomecanic al aplicaŃiei propuse.

40