- Stagiu practic -

Biomecanică și anatomie funcțională

ȘOLDUL
drd. Popa Catalin
Centura pelvină se continuă cu membrul inferior prin intermediul şoldului, care reprezintă segmentul
intermediar plasat între importanta masă a trunchiului şi masa membrului inferior.
Şoldul este astfel structurat, încât să permită membrului inferior îndeplinirea celor două funcţii contradictorii:
oscilaţia în faza de pendulare şi stabilizarea în faza de propulsie a mersului, alergării sau săriturii.
Scheletul
La alcătuirea articulaţiei soldului participă două segmente osoase:
osul coxal şi femural. Osul coxal a fost descris la oasele bazinului. Femurul este un os lung, pereche şi
nesimetric, care alcătuieşte scheletul coapsei. Prezintă o extremitate superioară, un corp şi o extremitate
inferioară (fig. 199).
Corpul femurului este îndreptat oblic de sus în jos şi din afară înăuntru. Axul lung poartă numele
de axul anatomic şi nu trebuie confundat cu axul biomecanic, ce pleacă de la centrul capului
femural şi se întîlneşte cu axul anatomic în partea centrală a extremităţii inferioare a femurului.
Cele două axe fac între ele un unghi de 6-9°, deschis în sus (fig.155).
Extremitatea inferioară a femurului va fi prezentată la studiul genunchiului.
Articulaţia
În regiunea şoldului se găseşte articulaţia coxofemurală, o enartroză cu
trei grade de libertate şi de o deosebită importanţă în statică şi locomoţie,
construită în aşa fel încît să ofere, în acelaşi timp, maximum de stabilitate şi de
mobilitate.
Suprafeţele articulare sînt reprezentate de capul femurului şi cavitatea cotiloidă a
coxalului. Cele două suprafeţe articulare sunt menţinute în contact prin bureletul
glenoidian şi capsulă.
Muşchii
Grupele musculare care intervin în mobilizarea soldului se împart în:
muşchii lomboiliaci, muşchii bazinului şi muşchii coapsei.
Statica
În ortostatism, șoldul este extins și în poziţie indiferentă atât din punctul de vedere al abducţiei-adducţiei, cât şi al rotaţiei. Extensia şoldului este limitată de puternicul ligament iliofemural Bertin-Bigelow (fig. 156 -5), ale cărui fascicule sunt puse în tensiune
şi strangulează gâtul femural, apăsând capul femurului în cavitatea cotiloidă.
Datorită importanţei pe care acest ligament o are în stabilizarea șoldului i s-a mai dat şi denumirea de „ligament al poziţiei în picioare".
Membrele inferioare acţionând ca lanţuri cinematice închise, şoldurile funcţionează ca pîrghii de gradul I, cu sprijinul reprezentat de axele biomecanice articulare, plasate la mijloc.
Grupele musculare stabilizatoare ale articulaţiei îşi iau ca puncte fixe inserţiile lor periferice şi acţionează asupra inserţiilor lor centrale. Conform legilor pîrghiilor de gradul I, braţul forţei de la capul femurului la marele trohanter (pe care se insera puternicii
muşchi abductori) este de trei ori mai mic decît braţul rezistenţei.
Biomecanica
Articulaţia coxofemurală este o enartroză, are deci trei grade de libertate şi permite efectuarea mişcărilor de flexie-extensie, abducţie-adducţie, rotaţie şi circumducţie.
Datorită lungimii colului şi înclinării acestuia pe diafiză, mişcările de flexie, extensie, abducţie şi adducţie se asociază cu mişcări de rotaţie.
Flexia-extensia se execută în planul sagital în jurul unui ax transversal, care trece prin vîrful marelui trohanter şi prin foseta ligamentului rotund. Clinic, punctul de reper a l
axului biomecanic transversal este reprezentat de vîrful marelui trohanter.

Abducţia-adducţia se execută în plan frontal, în jurul unui ax anteroposterior care trece prin centrul capului femural. Clinic, axul biomecanic anteroposterior se reperează pe faţa anterioară a şoldului, în plică inghinală, la 1 cm în afara
arterei femurale.

Rotaţia internă şi externă se execută în plan transversal, în jurul unui ax vertical care trece prin centrul capului.

Mişcarea de circumducţie rezultă din trecerea coapsei prin toate poziţiile descrise anterior, în realizarea ei intervin toate grupele musculare ale şoldului. În timpul mişcării de circumducţie, capul femural se învârteşte, în cavitatea
cotiloidă, epifiza distală a femurului descrie un cerc, iar diafiza femurului un con.