Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
hipofiza
suprarenalele
tiroida
paratiroidele
testiculul și ovarul
pancreasul insular
timusul
epifiza
placenta.
Glandele endocrine au secreție internă și celule care produc substanțe numite hormoni.
Hipofiza, sau glanda pituitara, este situata la baza craniului intr-o loja formata de saua turceasca a osului
sfenoid si de duramater, fiind legata de baza hipotalamusului prin tija pituitara.
Lobul anterior (adenohipofiza), reprezintă 75% din masa glandulara si secreta o serie de hormoni
precum:
Somatotropul (STH)
Este numit si hormon de creştere, deoarece stimulează creşterea oaselor lungi si sinteza proteinelor,
contribuind impreuna cu alti hormoni (tiroidieni, gonadali) la creşterea organismului.
Excesul de STH in perioada de creştere duce la gigantism, iar in perioada adulta duce la acromegalie,
caracterizata prin creşterea extremităţilor si a volumului viscerelor.
Prolactina (LTH)
Numit și hormonul mamotrop sau luteotrop, stimulează la femeie secreția lactată a glandei mamare. În
timpul sarcinii, secreția prolactinei crește gradat, atingând un vârf la naștere și revenind la nivelul de
control după 8 zile.
Tirotropina (TSH)
Stimulează secreţia tiroidiana. Hipersecreția de TSH poate duce la hipertiroidism, iar hiposecreția la
insuficiență tiroidiană.
Corticotropina (ACTH)
Gonadotropinele reglează activitatea gonadelor atat la femeie cat si la bărbat, acestea fiind secretate de
adenohipofiza sub denumirea de:
Ei acţionează intr-o strânsa corelare, controlând secreţia hormonilor sexuali si formarea gameţilor.
Lobul intermediar hipofizar reprezintă numai 2% din masa glandei si fiind strâns aderenta de lobul
posterior este dificil de delimitat.
Lobul posterior hipofizar împreuna cu tija pituitara poarta numele de neurohipoflza, secreta:
oxitocina
ADH are ca acţiune conservarea apei in organism prin scăderea eliminărilor hidrice renale si creşterea
concentraţiei urinare. Hiposecreția determină pierderi mari de apă prin urină (până la 20 de l/24 h).
Boala, diabet insipid, survine în leziuni ale hipotalamusului sau ale neurohipofizei.
Oxitocina (ocitocina) are ca efect formarea secreţiei lactate in timpul sarcinii, iar in timpul travaliului
secreţia de ocitocina creste, contribuind la realizarea expulziei fătului, prin contractia musculaturii
netede a uterului.
Glandele suprarenale
Glandele suprarenale,glande pereche, sunt situate la polul superior al rinichiului, fiind alcătuite din doua
organe endocrine diferite ca origine, structura si funcţie: zona corticala, dispusa periferic si zona
medulara in mijloc.
– sexosteroizii, care gestionează dezvoltarea sexuală prin două tipuri de hormoni: androgeni și estrogeni.
suprarenale
In urma proceselor distructive, glanda nu mai secreta suficienţi hormoni si astfel se poduce o insuficienta
suprarenala cronica, numita boala Addison.
Glanda tiroida
Hormonii tiroidieni, tiroxina (T4) si triiodotironina (T3), secretaţi de glanda, reglează metabolismul,
controlează temperatura corpului, influenţează ritmul cardiac, iar calcitonina reglează cantitatea de
calciu din organism.
Daca glanda secreta hormoni in exces, apare hipertiroidismul, iar metabolismul devine accelerat,
provocând pierderi in greutate, ritm cardiac rapid sau neregulat, transpiraţie abundenta, nervozitate si
iritabilitate.
Glandele paratiroide
Glandele paratiroide sunt glande pereche, de dimensiunea unui bob de mazăre, situate în spatele lobilor
glandei tiroide, câte două de fiecare parte a traheii, în zona gâtului.
Afecţiunile glandei paratiroide iau forma hipofuncţiei sau hiperfuncţiei acestor glande.
– parathormonul (PTH) – ce reglează nivelul calciului în corp. Calciul este un element important cu rol în
funcţia nervoasă şi contracţia musculară.
Dacă nivelul de calciu din corp scade, glandele paratiroide răspund prin producerea de parathormon.
Acesta determină trei tipuri principale de răspuns:
– oasele eliberează mai mult calciu;
Dacă nivelul calciului în sânge este prea mare, glandele îşi reduc activitatea, secretând mai puţin
parathormon, ceea ce determină efecte contrare celor descrise mai sus.
In afecţiunile paratiroidiene glandele produc fie prea mult, fie prea puţin hormon paratiroidian.
– calcitonina: faciliteaza fixarea calciului pe oase si diminueaza nivelul calciului sangvin. Calcitonina
antreneaza astfel o diminuare a nivelului sangvin al calciului cand acesta este anormal de ridicat; ea
limiteaza absorbtia calciului de catre intestin si favorizeaza eliminarea lui pe cale renala.
Circumstante de aparitie ale tulburarilor secreţiei hormonale se datorează mai multor cauze: existenţa
unei tumori la nivelul glandei, urmare a unei intervenţii chirurgicale de îndepărtare a glandei tiroide, sau
secundar unei insuficienţe renale. Deseori cauza poate rămâne necunoscută.
Pancreasul endocrin
pancreas
glanda pineala