Codul de responsabilitate socială – instrument AE

pentru o mai bună corelare a politicilor în domeniul bioeconomiei

EFECTELE RAPORTĂRII INTEGRATE ASUPRA PRACTICILOR

DE PREZENTARE A CAPITALURILOR ȘI PERFORMANȚEI ENTITĂȚILOR
Alina Almășan1, Cristina Circa2, Mădălina Dumitru3, Raluca Gina Gușe4
și Dragoș Marian Mangiuc5
1)2)
Universitatea de Vest, Timișoara, România
3)4)5)
Academia de Studii Economice, București, România

Vă rugăm să citați acest articol astfel: Istoricul articolului

Almășan, A., Circa, C., Dumitru, M., Gușe, R.G and Primit: 29 martie 2019
Mangiuc, D.M., 2019. Effects of Integrated Reporting on Revizuit: 12 mai 2019
Corporate Disclosure Practices regarding the Capitals and Acceptat: 10 iulie 2019
Performance. Amfiteatru Economic, 21(52), pp. 572-589.

DOI: 10.24818/EA/2019/52/572

Rezumat
Raportarea integrată promovează schimbarea proceselor interne ale companiilor
pentru a genera performanțe îmbunătățite. O modalitate de a atinge acest scop este folosirea
gândirii integrate ca instrument pentru a obține o „mai bună înțelegere a factorilor care
afectează semnificativ capacitatea unei organizații de a crea valoare în timp”, adică a celor
șase capitaluri sugerate de Consiliul Internațional de Raportare Integrată. Obiectivul nostru
general este de a identifica „efecte ale învățării” în domeniul raportării integrate asupra
performanței și practicilor de raportare ale companiilor. Ca obiective specifice, urmărim să
identificăm forma și măsura în care gândirea integrată a fost implementată în practicile de
raportare și evoluția performanței în perioada în care a fost aplicat Cadrul Internațional al
Raportării Integrate. Prin urmare, analizăm și comparăm practicile de raportare și
performanța companiilor europene incluse în Programul Pilot al Consiliului Internațional de
Raportare Integrată în două momente: 2013 și 2016. Folosim un set de 19 indicatori,
considerați cei mai importanți pentru prezentarea celor șase capitaluri. Astfel, construim o
imagine a modului în care informațiile privind capitalurile sunt prezentate în rapoartele
integrate. Rezultatele arată îmbunătățiri ale performanței și diversificarea indicatorilor
prezentați în rapoarte. Totuși, schimbările nu pot fi atribuite exclusiv raportării integrate,
fiind asociate și cu experiența de raportare. Studiul contribuie la literatura din domeniul
impactului raportării integrate în practică.

Cuvinte-cheie: raportare integrată, gândire integrată, capitaluri, performanță, indicatori-

cheie de performanță.

Clasificare JEL: M14, Q56.


Autor de contact, Mădălina Dumitru – madalina.dumitru@cig.ase.ro.

Vol. 21 • Nr. 52 • August 2019 417

AE Efectele raportării integrate asupra practicilor
de prezentare a capitalurilor și performanței entităților

Introducere

Raportarea privind responsabilitatea socială reprezintă un instrument valoros de

identificare și abordare a provocărilor legate de sustenabilitate (KPMG, 2013), conducând
la îmbunătățiri în operațiunile companiei (Higgins și Coffey, 2016). În ultimii cincisprezece
ani, raportarea privind sustenabilitatea a suferit modificări semnificative. Motivele inițiale
pentru raportarea sustenabilității, și anume presiunea socială și urmărirea legitimității
(Deegan, 2002; Tilling and Tilt, 2010) au fost înlocuite de unele noi, care demonstrează
importanța strategică a raportării (Higgins, Milne și van Gramberg, 2015). Rapoartele
privind sustenabilitatea au fost criticate pentru neintegrarea în activitățile de management
de zi cu zi și pentru faptul că nu avansează sustenabilitatea (Gray, 2010), fapt care a
motivat cercetarea noastră.
Răspunsul cel mai sofisticat al raportării la provocările existente privind
sustenabilitatea este raportarea integrată (RI). RI nu este doar o „evoluție a rapoartelor
corporative, cu accent pe concizie, relevanță strategică și orientare viitoare”; este, de
asemenea, anunțată ca instrument ce poate să conducă la „schimbări comportamentale și
îmbunătățirea performanței în întreaga organizație” (IIRC, 2019). Consiliul Internațional
de Raportare Integrată (IIRC) promovează gândirea integrată, care permite „o mai bună
înțelegere a factorilor care afectează semnificativ capacitatea unei organizații de a crea
valoare”. Capitalurile sunt concepte-cheie ale RI și sunt folosite în procesul de creare a
valorii (IIRC, 2013). IIRC sugerează următoarele șase tipuri de capital: financiar, fabricat,
intelectual, uman, social și relațional și natural. Îmbunătățirea performanței în contextul
gândirii integrate implică toate aceste tipuri de capital.
Rinaldi, Unerman și de Villiers (2018) afirmă că „practicile de RI au avut acum
timp să se maturizeze și să devină mai larg adoptate”; totuși, interesul pentru RI prezentat
de organizații, profesioniști în domeniul contabilității și managementului și mediul
academic (Robertson și Samy, 2015; Barth et al., 2017; Zhou, Simnett și Green, 2017;
Adams și McNicholas, 2007; Mio, Marco și Pauluzzo, 2016; Ojo, Mbohwa și Akinlabi,
2015) este contrabalansat de dezbaterea în jurul provocărilor asociate implementării
Cadrului Internațional al Raportării Integrate (IIRF).
IIRC a luat măsuri pentru o adoptare mai largă a RI și acceptarea IIRF ca normă de
raportare (IIRC, 2017). În opinia noastră, instituționalizarea RI este legată de capacitatea sa
de a afecta pozitiv procesele interne ale organizațiilor, ceea ce duce la performanțe
îmbunătățite. În acest context, lucrarea se concentrează asupra evoluției performanței,
reflectată în rapoartele integrate ale companiilor europene incluse în Programul Pilot al
IIRC (PP). Examinăm și comparăm indicatorii-cheie de performanță (KPI) prezentați în
rapoartele integrate publicate pentru doi ani de referință, 2013 și 2016, în ceea ce privește
varietatea, consecvența raportării și valoarea. Eșantionul include entități din Europa,
deoarece aceasta este cea mai activă zonă din punctul de vedere al raportării sustenabilității
(Habek și Wolniak, 2013).
Ne concentrăm asupra prezentării performanței în rapoartele integrate și folosim ca
proxy pentru a evalua modificarea performanței: numărul de KPI raportați, consecvența
raportării, disponibilitatea de a raporta noi KPI, creșterea valorilor KPI în perioada
analizată. Folosim studii anterioare pentru a identifica KPI utilizați în mod obișnuit de
companii pentru a raporta fiecare din cele șase tipuri de capital.
Considerăm că prin cercetarea noastră contribuim la literatura de specialitate,
deoarece există puține studii privind efectele adoptării RI (Barth et al., 2017; Lee și Yeo,
2015; Hoque, 2017). De asemenea, cercetarea privind modul de măsurare a performanței

418 Amfiteatru Economic

Codul de responsabilitate socială – instrument AE
pentru o mai bună corelare a politicilor în domeniul bioeconomiei

sustenabile la nivel de firmă este încă limitată și se află într-o etapă exploratorie (George et
al., 2016). Studiul nostru contribuie la literatura de specialitate prin abordarea „efectelor
învățării” în domeniul RI asupra performanței și practicilor de raportare ale companiilor.
Rezultatele obținute arată că practicile de raportare ale entităților care aplică IIRF s-au
îmbunătățit și s-au diversificat, iar performanța acestor entități a fost în creștere. Deși
evoluțiile pozitive observate nu sunt spectaculoase, ele indică un progres marginal, asociat
cu gândirea integrată pe care IIRF o promovează mai explicit decât celelalte cadre de
raportare a sustenabilității, prin abordarea centrată pe cele șase capitaluri. Totuși,
modificările nu pot fi atribuite exclusiv RI; experiența în raportare pare a fi un factor
important.
Următoarea secțiune a lucrării este dedicată revizuirii literaturii și în special
aspectelor legate de performanță sustenabilă, indicatori-cheie de performanță, RI și gândire
integrată. După prezentarea metodologiei, rezultatele sunt analizate din mai multe
perspective: varietatea indicatorilor-cheie de performanță (KPI) raportați, consecvența
raportării, disponibilitatea companiilor de a raporta noi KPI și valoarea KPI. În final, sunt
discutate efectele învățării determinate de instituționalizarea RI asupra practicilor de
raportare a capitalurilor și asupra performanței entităților.

1. Revizuirea literaturii. Cu ce contribuie raportarea (integrată) la sustenabilitate și

performanță?

Chiar înainte ca RI să devină un domeniu de interes pentru organizații și mediul

academic, o parte importantă a literaturii de specialitate a asociat rapoartele de
sustenabilitate cu performanța și strategia corporațiilor (George et al., 2016; Antolin-Lopez,
Delgado-Ceballos și Montiel, 2016; Cucek, Klemes și Kravanja, 2012 ). Această lucrare
utilizează o logică similară pentru a asocia RI și performanța companiei. Se bazează pe
ideea că îmbunătățirea performanței corporative prin intermediul gândirii integrate
încorporate în RI este un factor-cheie pentru implementarea pe scară largă a RI, ceea ce
adaugă un impuls etapelor actuale parcurse de IIRC pentru a promova RI.

1.1. Raportarea sustenabilității și performanța corporativă

O modalitate de a schimba paradigma tradițională de raportare către raportarea

privind sustenabilitatea este extinderea relației de responsabilitate dintre o companie și
acționarii săi la o relație între o companie și părțile interesate. Se consideră că, dacă sunt
responsabili pentru rezultatele sociale și de mediu, managerii se vor concentra pe acestea în
aceeași măsură ca pe rezultatele economice (Adams și McNicholas, 2007).
Studiile arată că managerii acordă o atenție din ce în ce mai mare performanței
sustenabile a entității din perspectiva evaluării și raportării sale (Antolin-Lopez, Delgado-
Ceballos și Montiel, 2016; Cucek, Klemes și Kravanja, 2012). Acest lucru este cauzat de
faptul că, în noua paradigmă a părților interesate, companiile sunt îndemnate să se comporte
în moduri sustenabile și să fie transparente cu privire la practicile lor de sustenabilitate
(Lozano și Huisingh, 2011). S-a argumentat că „nu poți face ceea ce nu măsori” (Cooper și
Edgett, 2008; Ehrenfeld, 2008) și „ești ceea ce măsori” (Hauser și Katz, 1998). În acest
context, „oricine urmărește sustenabilitatea ca obiectiv corporativ va fi confruntat mai
devreme sau mai târziu cu problema indicatorilor folosiți pentru a operaționaliza
sustenabilitatea și a modului în care aceștia sunt comunicați” (Burritt și Schaltegger, 2010,

Vol. 21 • Nr. 52 • August 2019 419

AE Efectele raportării integrate asupra practicilor
de prezentare a capitalurilor și performanței entităților

p.377). Deși mai multe studii au folosit modele multi-factoriale, multi-obiective și multi-
nivel pentru măsurarea performanței corporative a sustenabilității (Bonacchi și Rinaldi,
2007), nu a fost proiectat un indicator unic echilibrat, care să poată surprinde dimensiunile
economică, de mediu și socială, respectiv sistemele de control al managementului. Prin
urmare, elaborarea unei măsuri cuprinzătoare de performanță, precum și a instrumentelor de
gestionare a mai multor obiective sunt provocări semnificative și actuale.
Sustenabilitatea economică este operaționalizată sub forma costurilor de producție
(Cruz și Wakolbinger, 2008). Sustenabilitatea mediului se referă la consumul de resurse al
întreprinderilor și amprenta asupra resurselor planetei (naturale și altele), care se exprimă
de obicei sub forma indicatorilor de tipul reducerea deșeurilor, emisii, eficiență energetică,
scăderea utilizării materialelor periculoase/nocive/toxice, scăderea frecvenței accidentelor
de mediu etc. Sustenabilitatea socială se concentrează asupra comunităților interne și
externe (Pullman et al., 2009), în sensul oferirii de oportunități echitabile pentru angajații
actuali și potențiali, diversitate, conectivitate în cadrul și în afara comunității, calitatea
vieții, procese democratice și structuri de guvernanță responsabile (Elkington, 1994). Gray
și Milne (2004) consideră că entitățile ar trebui să prezinte informații despre relația
companiei cu părțile interesate, date cerute prin lege și cvasi-lege. Norman și MacDonald
(2004) clasifică indicatorii de performanță socială în următoarele categorii: diversitate,
sindicate/relații industriale, sănătate și siguranță, munca copiilor și comunitate.
În plus față de diversele opțiuni de raportare a sustenabilității existente în cadrele,
practicile și literatura de raportare voluntară, întreprinderile mari din Uniunea Europeană
trebuie să respecte Directiva 2014/95/UE, de modificare a Directivei 2013/34/UE în ceea ce
privește divulgarea informațiilor nefinanciare și privind diversitatea de către anumite
întreprinderi și grupuri mari (ED), care impune prezentări specifice și separate privind
dimensiunile economice, sociale și de mediu ale rapoartelor corporative. Structura
modelului de raportare ED include patru elemente principale de raportare, după cum
urmează (European Union, 2014):
 Model de afaceri, politici, riscuri legate de problemele CSR: descrierea succintă a
modelului de afaceri; politicile legate de problemele de mediu, sociale și salariați,
respectarea drepturilor omului, lupta împotriva corupției și mitei; riscurile principale legate
de chestiunile legate de mediu, sociale și salariați, respectarea drepturilor omului, lupta
împotriva corupției și mitei; KPI nefinanciari.
 Probleme de mediu: impactul asupra mediului; impactul asupra sănătății și
siguranței; utilizarea energiei regenerabile; utilizarea energiei neregenerabile; emisiile de
gaze de seră; utilizarea apei; poluarea aerului.
 Probleme sociale și legate de angajați: acțiuni întreprinse pentru asigurarea
egalității de gen; punerea în aplicare a convențiilor fundamentale ale Organizației
Internaționale a Muncii; condiții de lucru; respectarea dreptului angajaților de a fi informați
și consultați; respectarea drepturilor sindicale; sănătate și siguranță la locul de muncă;
dialog cu comunitățile locale; acțiuni întreprinse pentru a asigura protecția și dezvoltarea
comunităților locale.
 Probleme de etică: prevenirea abuzurilor în materie de drepturile omului,
instrumente în vigoare pentru combaterea corupției și luării de mită.
Studiile anterioare au indicat neconcordanțe în ceea ce privește măsurarea și
raportarea sustenabilității. O problemă este că firmele nu știu ce să raporteze, deoarece
există aproximativ 400 de instrumente de raportare privind sustenabilitatea (KPMG, GRI,
UNEP și Centre for Corporate Governance in Africa, 2016). Variabilitatea ridicată și lipsa

420 Amfiteatru Economic

Codul de responsabilitate socială – instrument AE
pentru o mai bună corelare a politicilor în domeniul bioeconomiei

standardizării instrumentelor de măsurare a performanței sustenabile au fost semnalate și de

Cucek, Klemes și Kravanja (2012). Cele mai utilizate cadre de sustenabilitate la nivel
mondial (cum ar fi GRI, United Nations Commission on Sustainable Development
Framework, ISO 26000, Dow Jones Sustainability Index) nu integrează cele trei dimensiuni
ale raportării sustenabilității (Antolin-Lopez, Delgado-Ceballos și Montiel, 2016). Aceasta
conduce la o prezentare incompletă a performanței sustenabile.

1.2. Raportarea integrată și performanța corporativă

Astfel, contextul în care a apărut RI ca „evoluție a rapoartelor corporative” este

prezentat în literatura de specialitate ca unul al practicilor și rapoartelor inconsecvente
privind aspectele economice, sociale și de mediu ale performanței sustenabile.
Inițiativa RI a beneficiat de interes și sprijin din partea organizațiilor, a
organismelor profesionale și a organismelor de reglementare din întreaga lume (de Villiers
et al., 2017b; Dumay et al., 2016); a generat dezbateri ample și aflate încă în desfășurare în
mediul academic cu privire la provocările și beneficiile pe care le implică. RI este
contestată (Brown și Dillard, 2014; Higgins et al., 2014) în special din cauza provocărilor
asociate cu implementarea sa (Dumay și Dai, 2017; McNally et al., 2017). Potrivit lui
Rinaldi et al. (2018), „în ciuda faptului că RI este adoptată la nivel internațional de o rețea
de organizații [...], cadrul nu a atins încă viziunea IIRC de a deveni norma de raportare a
întreprinderilor”. Tweedie și Martinov-Bennie (2015) susțin că pentru ca RI să facă
diferența între organizații și o societate mai largă, ar trebui să contribuie la o transformare
socială mai largă în corporații și pe piețele financiare, în loc să devină un alt cadru de
raportare; remarcă, de asemenea, că RI s-a îndepărtat de principiile-cheie ale celorlalte
cadre de raportare socială și de mediu.
„Cadrul filozofic” al RI este conceptul de gândire integrată, definită ca „luarea în
considerare în mod activ de către o organizație a relațiilor dintre diferitele sale unități
operaționale și funcționale și capitalurile pe care organizația le utilizează sau le afectează”.
IIRC nu include conceptul de raportare economică, socială și de mediu în IIRF, ci definește
capitalurile drept „orice stoc de valoare utilizat de organizații în producția de bunuri și
servicii”. IIRC propune în premieră structurarea informației pe șase tipuri de capital:
financiar, fabricat, intelectual, social și relațional, uman și natural. Deși indicatorii utilizați
pentru a raporta unele dintre aceste capitaluri sunt bine stabiliți în cadrele de raportare
anterioare, pentru unele capitaluri indicatorii necesari nu sunt utilizați frecvent.
RI este legată de practicile de management încă de la început: un raport integrat nu
poate fi creat cu succes decât dacă managementul încorporează și împărtășește pe deplin
gândirea integrată, care are potențialul să schimbe procesele de afaceri, ducând la creșterea
valorii companiei și îmbunătățirea performanței organizaționale. RI ar trebui să conducă la
integrarea sustenabilității în sistemele de control al managementului performanței (George
et al., 2016). De fapt, IIRC cere firmelor să descrie modul în care se confruntă cu diferite
dimensiuni ale sustenabilității, referindu-se nu numai la performanța lor, ci și la acțiunile
întreprinse pentru obținerea acesteia (IIRC, 2013). Astfel, RI ar putea favoriza
managementul integrat al sustenabilității (Stacchezzini, Melloni și Lai, 2016).
Există studii anterioare care subliniază impactul RI în practică și importanța celor
șase capitaluri. Stubbs și Higgins (2014) au constatat că adoptarea RI a produs o schimbare
treptată a proceselor și structurilor organizațiilor; totuși, nu au fost detectate schimbări
radicale sau transformative. Adams (2017) a constatat că IIRF a generat o conștientizare a
importanței problemelor de mediu, sociale și de guvernare, precum și o viziune mai largă

Vol. 21 • Nr. 52 • August 2019 421

AE Efectele raportării integrate asupra practicilor
de prezentare a capitalurilor și performanței entităților

asupra creării de valoare. Adams et al. (2016) a arătat că organizațiile încep să se gândească
la activitățile lor de investiții sociale în ceea ce privește crearea de valoare în moduri
diferite și leagă aceste activități de strategie. Haji și Hossain (2016) au analizat modul în
care companiile au raportat și au integrat mai multe capitaluri în diverse canale de raportare
organizațională. Coulson et al. (2015) a abordat tensiunile dintre mai multe capitaluri. Cu
toate acestea, în conformitate cu de Villiers et al. (2017a) nu există multe studii care să
investigheze efectele economice asociate cu RI. Din această parte a literaturii de specialitate
vine motivația cercetării noastre. Prin identificarea „efectelor învățării” în domeniul RI
produse prin publicarea KPI încadrate în jurul celor șase capitaluri, căutăm dovezi că
gândirea integrată a fost asimilată în practicile de management.
Considerăm că „raportarea externă [...] corespunde frecvent cu ceea ce este
măsurat și raportat intern [...]. Cu toate acestea, decizia cu privire la informațiile care
trebuie raportate este în mod inevitabil la latitudinea directorilor fiecărei entități” (Bennett,
Schaltegger și Zvezdov, 2013, p.4). Această situație creează probleme de comparabilitate a
informațiilor, atât în timp, cât și în spațiu. De aceea, în studiul nostru am selectat un set de
KPI, i-am organizat pe baza clasificării celor șase capitaluri și am urmărit raportarea lor în
timp. Considerăm că utilizarea aceluiași set de indicatori pentru toate companiile, spre
deosebire de analiza separată a setului de KPI specifici fiecărei companii (conform
metodologiei utilizate de Nichols et al., 2012) are potențialul de a semnala generalizarea
sau eliminarea unor indicatori la nivelul întregului eșantion. Am extras și am selectat din
cadrele existente de raportare privind sustenabilitatea, practicile, reglementările și literatura
de specialitate KPI prezentați în tabelul 4 (valori absolute) și în tabelul 5 (valori relative,
calculate). Am folosit recomandările IIRC pentru a identifica principalii KPI utilizați pentru
a descrie fiecare tip de capital și am propus un număr similar de KPI pentru fiecare tip de
capital.

2. Metodologia cercetării

Scopul principal al studiului este de a stabili forma și măsura în care gândirea

integrată a fost adoptată în practicile de raportare ale companiilor care au aderat la PP. Mai
precis, folosim abordarea IIRF privind asocierea dintre performanță și capitaluri pentru a
identifica varietatea KPI, consecvența raportării, disponibilitatea companiilor de a raporta
noi KPI și valoarea KPI.
Analizăm rapoartele integrate, considerând că performanța reprezintă „rezultate
manifestate sub forma efectelor asupra capitalurilor” și a „efectelor organizației (atât
pozitive cât și negative) asupra capitalurilor” (IIRC, 2013, p.28). Ne concentrăm asupra
KPI extrași din rapoartele integrate, deoarece în viziunea IIRC „indicatorii-cheie și cei
monetari [...] pot fi foarte utili pentru a explica modul în care o organizație [...] folosește și
influențează diverse capitaluri” (IIRC, 2013, p.8). Chiar dacă IIRF „nu prevede indicatori-
cheie de performanță” (IIRC, 2013: 4), susține utilitatea KPI „adecvați” în măsurarea
performanței, cu condiția să fie relevanți, compatibili cu practicile de guvernanță, conectați
cu informațiile financiare și raportați în mod consecvent pe perioade succesive (IIRC, 2013,
p.31).
Prin urmare, am folosit literatura, cadrele existente de raportare a sustenabilității și
reglementările europene (ED) pentru a compila o listă de KPI relevanți pentru măsurarea
performanței și care sunt folosiți în mod tipic de companii pentru a raporta fiecare dintre
cele șase capitaluri. Am alocat KPI pe fiecare tip de capital sugerat de IIRC, așa cum este

422 Amfiteatru Economic

Codul de responsabilitate socială – instrument AE
pentru o mai bună corelare a politicilor în domeniul bioeconomiei

prezentat în tabelul 1 și tabelul 4. Am folosit KPI extrași din rapoarte în valori absolute,
precum și KPI calculați în valori relative, pe baza ideii că „KPI care combină măsurile
financiare cu alte componente (de exemplu, raportul dintre emisiile de gaze cu efect de seră
și vânzări) [...] demonstrează conectivitatea performanței financiare cu performanța
aferentă altor capitaluri” (IIRC, 2013, p.28).
Am căutat dovezi ale asimilării gândirii integrate în practicile de management,
deoarece considerăm că efectele pozitive ale RI asupra performanței companiei sunt
motivul principal pentru implementarea RI.
În consecință, am fondat cercetarea pe mai multe întrebări:
 Cum a evoluat numărul de KPI raportați în perioada analizată?
 Este consecventă raportarea KPI de către entitățile incluse în eșantion?
 Au adăugat entitățile KPI noi în perioada analizată?
 Au eliminat entitățile KPI în perioada analizată?
 Cum a evoluat valoarea KPI raportați în perioada analizată?
 A produs utilizarea RI „efecte ale învățării” în entitățile analizate?
 A determinat instituționalizarea RI o schimbare a proceselor interne ale entităților?
Eșantionul include 49 de companii europene din PP care au publicat rapoarte
integrate scrise în limba engleză în 2013 și 2016. Am început selecția eșantionului nostru cu
cele 104 companii incluse în PP. Am selectat cele 52 de companii europene, deoarece
Europa este cea mai activă regiune din lume în ceea ce privește raportarea sustenabilității
(Habek și Wolniak, 2013). Nu am găsit rapoarte emise de trei dintre cele 52 de companii.
Astfel, am exclus aceste companii din eșantion. Am analizat câte două rapoarte pentru
fiecare din celelalte 49 de companii (2013 și 2016).
Am comparat informațiile din rapoartele integrate din 2013 și din 2016, oferind
astfel o perspectivă asupra nivelului de consecvență în prezentarea informațiilor referitoare
la cele șase capitaluri. Anul 2013 este primul an în care companiile au aplicat IIRF și
reprezintă momentul de referință pentru că interesul nostru este de a urmări modul în care
aplicarea continuă a IIRF influențează procesele interne și performanța companiilor.
Companiile analizate erau deja parte din PP în 2013 și puteau beneficia de procesul de
dezvoltare a IIRF. Am ales anul 2016 pentru a realiza comparația, considerând că trei ani
este o perioadă suficientă de timp în care să devină vizibile efectele implementării RI
asupra performanței companiilor.
Am colectat date din rapoarte în perioada iulie – septembrie 2017. Unul dintre
autori a examinat mai întâi un număr de cinci companii, a extras valorile absolute ale
indicatorilor KPI din tabelul 1 și a compilat datele utilizând Excel. Ceilalți autori au primit
rapoartele, au verificat datele colectate și au discutat neconcordanțele, asigurând astfel
consecvența tehnicilor de colectare a datelor. Odată ce toți autorii au validat metoda și au
luat decizii pentru situațiile identificate, fiecare a colectat datele dintr-un număr egal de
rapoarte rămase.
Am folosit codificarea pentru a facilita comparația între 2013 și 2016. Am atribuit
codul 1 unui KPI dacă valoarea sa a crescut în 2016 față de 2013 și codul -1 dacă valoarea a
scăzut. Codul 0 a fost utilizat pentru KPI care nu au fost disponibili pentru comparație: KPI
lipsea în unul sau în ambele rapoarte.
Am întâmpinat următoarele dificultăți repetate în procesul de colectare a datelor:
 O entitate nu a raportat consecvent KPI pentru a descrie un tip de capital (acest lucru
este valabil mai ales pentru capitalul natural);

Vol. 21 • Nr. 52 • August 2019 423

AE Efectele raportării integrate asupra practicilor
de prezentare a capitalurilor și performanței entităților

 Mai multe aspecte (de exemplu, contribuția socială, voluntariatul, brevetele,

satisfacția clienților) sunt raportate într-o manieră descriptivă sau cu exemple, fără o
cuantificare exactă;
 Întrucât firmele selectate au domenii diferite de activitate, ele tind să favorizeze
anumiți indicatori față de ceilalți, în funcție de domeniu.

3. Rezultate

3.1. Varietatea KPI

Am analizat raportarea a câte 19 indicatori în 2013 și în 2016 de către fiecare

dintre cele 49 de companii. Am început prin a analiza numărul de indicatori care au fost
raportați în mod consecvent. Rezultatele sunt prezentate în tabelul nr. 1.

Tabel nr. 1. Numărul de companii care raportează un indicator

Indicator 2013 2016 Diferențe
Număr % Număr % Număr %
Capital financiar (media) 46,33 94,56 47,33 96,60 1,00 2,04
Vânzări 47 95,92 48 97,96 1 2,04
Venit din exploatare 46 93,88 47 95,92 1 2,04
Rezultat net 46 93,88 47 95,92 1 2,04
Capital uman (media) 37,00 75,51 38,33 78,23 1,33 2,72
Număr de angajați 48 97,96 49 100,00 1 2,04
Număr de angajați femei 34 69,39 38 77,55 4 8,16
Număr de angajați din străinătate 29 59,18 28 57,14 (1) (2,04)
Capital natural (media) 28,33 57,82 31,00 63,26 2,67 5,44
Emisii de dioxid de carbon 36 73,47 39 79,59 3 6,12
Deșeuri 23 46,94 26 53,06 3 6,12
Consum de energie 26 53,06 28 57,14 2 4,08
Capital fabricat (media) 29,33 59,86 29,00 59,18 (0,33) (0,68)
Valoarea investițiilor (cheltuielilor de
38 77,55 38 77,55 0 0,00
capital)
Număr de baze de producție (birouri de
16 32,65 18 36,73 2 4,08
vânzări)
Număr de companii din grup 34 69,39 31 63,27 (3) (6,12)
Capital intelectual (media) 14,33 29,25 13,33 27,21 (1,00) (2,04)
Cheltuieli de cercetare și dezvoltare 23 46,94 23 46,94 0 0,00
Rata cheltuielilor de cercetare și
12 24,49 12 24,49 0 0,00
dezvoltare
Număr de patente 8 16,33 5 10,20 (3) (6,13)
Capital social și relațional (media) 11,50 23,47 13,00 26,53 1,50 3,06
Contribuții sociale 21 42,86 22 44,90 1 2,04
Evenimente sociale 1 2,04 2 4,08 1 2,04
Satisfacția consumatorilor 19 38,78 20 40,82 1 2,04
Număr de voluntari 5 10,20 8 16,33 3 6,13

424 Amfiteatru Economic

Codul de responsabilitate socială – instrument AE
pentru o mai bună corelare a politicilor în domeniul bioeconomiei

Indicator 2013 2016 Diferențe

Număr % Număr % Număr %
Media 26,95 55,00 27,84 56,82 0,89 1,83
Maxim 48 97,96 49 100,00 4 8,16
Minim 1 2,04 2 4,08 (3) (6,13)
Deviația standard 14,66 29,91 14,87 30,36 1,85 3,78
Sursa: Elaborat de autori

Observăm că în 2016 a fost prezentat un număr de 528 de indicatori (56,71%),

comparativ cu 515 indicatori publicați în 2013 (55,32%). 29 de indicatori au fost raportați
doar într-o formă narativă în 2013 (27 în 2016) sau au fost prezentați incomplet (nu au fost
cuantificați). În consecință, ei nu sunt incluși în analiză. Pentru eșantionul total, indicatorii
selectați au fost raportați în medie de 26,95 (55%) companii în 2013 și 27,84 (56,82%) în
2016. Aceasta înseamnă că, în medie, cu 0,89 mai multe companii (1,83%) au raportat
indicatorii selectați pentru studiul nostru în 2016 față de 2013.
Practicile de raportare ale companiilor referitoare la indicatorii asociați cu cele
șase capitaluri nu au suferit schimbări semnificative în ceea ce privește tipul. Astfel, această
abordare nu a semnalat schimbări majore în practicile de raportare. Cu toate acestea, a fost
identificat un număr crescut de entități raportoare pentru 16 elemente, ceea ce indică faptul
că entitățile au asimilat noi indicatori cheie de performanță în rapoartele integrate. În
același timp, numărul de situații în care au fost raportați trei indicatori referitori la capitalul
intelectual (Numărul de brevete), capitalul fabricat (Numărul de entități din grup) și
capitalul uman (Numărul angajaților din străinătate) a scăzut.
Capitalul financiar și uman sunt tipurile de capital pentru care companiile prezintă
cele mai consecvente practici de raportare (cu o medie de peste 90% și, respectiv, 75%
dintre companiile care au raportat consecvent), urmate de capitalul fabricat și natural (peste
50%). Capitalul natural este, de asemenea, tipul de capital pentru care numărul mediu de
indicatori raportați a înregistrat cea mai mare creștere (de la 57,82% la 63,26%).
Numărul maxim și numărul minim de indicatori din cadrul unui raport este
prezentat în tabelul nr. 2.

Tabel nr. 2. Numărul de indicatori raportați pe companie

Indicator 2013 2016
Număr de indicatori analizați 19 19
Număr maxim de indicatori raportați de o companie 17 17
Număr minim de indicatori raportați de o companie 2 5
Media 10 11
Deviația standard 3,23 2,82
Sursa: Elaborat de autor

Observăm că nici o companie nu a raportat mai mult de 17 din cei 19 indicatori

analizați (89,47%, atât în 2013, cât și în 2016); numărul minim de indicatori raportați a
crescut de la doi (în 2013) la cinci (în 2016), ceea ce a determinat și creșterea numărului
mediu de indicatori raportați.

Vol. 21 • Nr. 52 • August 2019 425

AE Efectele raportării integrate asupra practicilor
de prezentare a capitalurilor și performanței entităților

3.2. Consecvența raportării

În continuare am căutat indicii privind evoluțiile pozitive ale

practicilor/performanțelor de management, utilizând ca proxy disponibilitatea fiecărei
companii de a raporta noi indicatori. Această abordare este justificată de ideea că firmele
sunt motivate să elaboreze indicatori pentru a raporta performanțe îmbunătățite sau prin
faptul că procesele lor interne au fost actualizate. Am identificat trei tipuri posibile de
comportament: A – consecvență (compania menține practica de raportare), B – schimbarea
practicilor de raportare în sensul adăugării de KPI și C – schimbarea practicilor de raportare
în sensul eliminării de KPI din rapoarte. Rezultatele sunt prezentate în tabelul nr. 3.

Tabel nr. 3. Consecvența practicilor de raportare

Capital Indicatori Tip de comportament
A B C
Capital Vânzări 48 1 0
financiar Venit din exploatare 46 2 1
Rezultat net 45 3 1
Nr. de schimbări în raportarea capitalului financiar - 6 2
Capital Număr de angajați 48 1 0
uman Număr de angajați femei 38 8 3
Număr de angajați din străinătate 43 3 3
Nr. de schimbări în raportarea capitalului uman - 12 6
Capital Emisii de dioxid de carbon 40 6 3
natural Deșeuri 32 10 7
Consum de energie 40 5 4
Nr. de schimbări în raportarea capitalului natural - 21 14
Capital Valoarea investițiilor/ cheltuielilor de capital 41 4 4
fabricat Număr de baze de producție/birouri de
43 4 2
vânzări
Număr de companii din grup 42 2 5
Nr. de schimbări în raportarea capitalului fabricat - 10 11
Capital Cheltuieli de cercetare și dezvoltare 43 3 3
intelectual Rata cheltuielilor de cercetare și dezvoltare 45 2 2
Număr de patente 46 0 3
Nr. de schimbări în raportarea capitalului intelectual - 5 8
Capital Contribuții sociale 34 8 7
social și Evenimente sociale 48 1 0
relațional Satisfacția consumatorilor 36 7 6
Număr de voluntari 43 5 1
Nr. de schimbări în raportarea capitalului social și relațional - 13 7
Număr total de indicatori adăugați/eliminați - 67 48
Sursa: Elaborat de autori

Rezultatele arată că majoritatea schimbărilor în practicile de raportare au fost

realizate în sensul adăugării de KPI în rapoarte (67 de indicatori au fost adăugați și 48
eliminați din rapoarte în 2016 comparativ cu 2013). Capitalul financiar este zona cea mai
stabilă a rapoartelor, fapt care poate fi atribuit maturității practicilor de raportare financiară.

426 Amfiteatru Economic

Codul de responsabilitate socială – instrument AE
pentru o mai bună corelare a politicilor în domeniul bioeconomiei

Tendința generală este de a adăuga indicatori la rapoarte, cu șase noi cazuri de raportare,
comparativ cu două elemente eliminate. Cele mai dinamice domenii de raportare la nivel de
companie, pentru care un număr mare de companii au adăugat indicatori-cheie de
performanță la rapoartele lor din 2016 sunt cele de capital uman, natural și social și
relațional, cu un număr total de 12, 21 și, respectiv, 13 adăugări. Zece companii au adăugat
Deșeuri, opt companii au adăugat numărul de angajați femei și contribuții sociale, iar șapte
companii au adăugat satisfacția clienților. Împreună cu capitalul financiar, acestea sunt
zonele în care numărul de KPI adăugați depășește numărul de KPI eliminați. Companiile
par mai deschise la a-și perfecționa practicile de raportare în aceste domenii. Raportarea
pentru capitalul fabricat și intelectual se îndreaptă în direcția opusă, cu mai mulți KPI
eliminați decât adăugați. Folosind o logică similară celei utilizate pentru celelalte patru
tipuri de capital, acest rezultat ar putea contribui la ideea că experiența este un factor
important al comportamentului de raportare; companiile nu sunt la fel de experimentate în
prezentarea unor informații specifice capitalului intelectual și celui fabricat, deoarece
acestea nu au fost abordate în același mod explicit de celelalte cadre de raportare a
sustenabilității.
În medie, la nivelul întregului eșantion au fost adăugați 0,39 indicatori în
rapoartele din 2016 față de cele din 2013. Numărul maxim de indicatori noi raportați de o
entitate a fost 10, iar numărul maxim de indicatori eliminați din rapoarte de o entitate a fost
patru. În cazul unei companii din domeniul financiar a fost întreruptă raportarea tuturor
indicatorilor de mediu. Această situație nu a mai fost înregistrată pentru nici o altă
companie sau tip de capital.

3.3. Valoarea KPI

Pentru a evalua performanța companiilor incluse în eșantion, am comparat valorile

înregistrate pentru fiecare indicator în cei doi ani și am folosit codurile descrise în secțiunea
de metodologie pentru a semnala evoluția KPI calculat (-1 indică o scădere a valorii, 0
indică lipsa informațiilor și 1 indică o creștere a valorii).
Având în vedere indicatorii selectați, o performanță îmbunătățită rezultă dintr-o
creștere a tuturor indicatorilor analizați, cu excepția indicatorilor privind capitalul natural
(emisii de CO2, deșeuri, consum de energie). Evoluția indicatorilor este prezentată în
tabelul nr. 4.

Tabel nr. 4. Evoluția indicatorilor în valori absolute

Nu s-a Creștere Scădere Diferența
Indicator Total
stabilit (a) (b) (a–b)
Capital financiar (media) 49 1 28,67 19,33 9,34
Vânzări 49 1 32 16 16
Venit din exploatare 49 1 27 21 6
Rezultat net 49 1 27 21 6
Capital uman (media) 49 8,67 26,33 14 12,33
Număr de angajați 49 0 32 17 15
Număr de angajați femei 49 8 28 13 15
Număr de angajați din 49 18 19 12 7
străinătate

Vol. 21 • Nr. 52 • August 2019 427

AE Efectele raportării integrate asupra practicilor
de prezentare a capitalurilor și performanței entităților

Nu s-a Creștere Scădere Diferența

Indicator Total
stabilit (a) (b) (a–b)
Capital natural (media) 49 13 19,33 16,67 2,67
Emisii de dioxid de carbon 49 7 22 20 2
Deșeuri 49 16 18 15 3
Consum de energie 49 17 18 14 4
Capital fabricat (media) 49 17,67 16 15,33 0,67
Valoarea investițiilor/ 49 7 20 22 (2)
cheltuielilor de capital
Număr de baze de 49 31 11 7 4
producție/birouri de vânzări
Număr de companii din grup 49 15 17 17 0
Capitalul intelectual 49 33,33 7 8,67 (1,67)
(media)
Cheltuieli de cercetare și 49 24 12 13 (1)
dezvoltare
Rata cheltuielilor de 49 35 7 7 0
cercetare și dezvoltare
Număr de patente 49 41 2 6 (4)
Capital social și relațional 49 39,75 10 6,75 4,33
(media)
Contribuții sociale 49 19 18 12 6
Evenimente sociale 49 47 2 0 2
Satisfacția consumatorilor 49 23 13 13 0
Număr de voluntari 49 40 7 2 5
Media 49 18,42 17,47 13,11 4,37
Procent 100 37,59 35,66 26,75 8,92
Maxim 49 47 32 22 16
Minim 49 0 2 0 (4)
Deviația standard 0 14,80 9,23 6,38 5,74
Sursa: Elaborat de autori

Observăm că, în valori absolute, pentru majoritatea companiilor și indicatorilor

performanța este mai bună în 2016 decât în 2013. Un număr mai mare de companii (17,47,
reprezentând 35,66%) au înregistrat o performanță mai bună după emiterea rapoartelor
integrate, comparativ cu numărul de companii a căror performanță a scăzut. Cu toate
acestea, pentru un număr relativ similar de companii (18,42, reprezentând 35,66%), lipsa de
consecvență nu a permis stabilirea evoluției indicatorilor de performanță. Performanța a
scăzut pentru suma investițiilor/cheltuielilor de capital (capitalul fabricat), cheltuielile
pentru cercetare și dezvoltare și numărul de brevete (capitalul intelectual). Aceasta duce la
o scădere a performanței globale a capitalului intelectual și la o performanță scăzută a
capitalului fabricat. Aceste rezultate sunt în concordanță cu cele referitoare la consecvența
raportării, care indică cea mai scăzută calitate a rapoartelor în ceea ce privește diversitatea
indicatorilor KPI pentru aceleași două capitaluri.
În conformitate cu literatura de specialitate (Antolin-Lopez, Delgado-Ceballos și
Montiel, 2016), am considerat că indicatorii în valori absolute nu sunt suficienți pentru a
arăta că o companie și-a îmbunătățit performanțele. Astfel, am calculat valorile relative

428 Amfiteatru Economic

Codul de responsabilitate socială – instrument AE
pentru o mai bună corelare a politicilor în domeniul bioeconomiei

pentru indicatorii prezentați în tabelul 5 și am utilizat același sistem de codificare pentru a

semnala evoluția performanței (-1 pentru performanța scăzută, 0 – nu s-a stabilit, 1 pentru
creșterea performanței). Rezultatele sunt prezentate în tabelul nr. 5.

Tabel nr. 5. Evoluția indicatorilor în valori relative

Indicator Total Nu s-a Creștere Scădere Diferența
stabilit (a) (b) (a – b)
Emisiile de CO2/Vânzări 49 9 23 17 6
Emisiile de CO2/Rezultat net 49 12 21 16 5
Emisiile de CO2/Nr. de 49 7 23 19 4
angajați
Număr de angajați/Vânzări 49 2 26 21 5
Număr de angajați/Rezultat net 49 5 29 15 14
Consum de energie/Vânzări 49 19 19 11 8
Consum de energie/Rezultat 49 21 14 14 0
net
Consum de energie/Nr. de 49 17 20 12 8
angajați
Deșeuri/Vânzări 49 18 16 15 1
Deșeuri/Rezultat net 49 21 15 13 2
Deșeuri/Nr. de angajați 49 16 18 15 3
Contribuții sociale/Vânzări 49 20 15 14 1
Contribuții sociale/Rezultat net 49 20 15 14 1
Media 49 14,38 19,38 15,23 4,15
Procent 100 29,36 39,56 31,08 8,48
Sursa: Elaborat de autori

Singurul indicator pentru care nu s-a înregistrat nicio schimbare a fost Consumul
de energie/Rezultatul net. Pentru toți ceilalți indicatori, companiile au înregistrat o
îmbunătățire a performanței. Acest lucru arată că entitățile au devenit mai eficiente în ceea
ce privește acțiunile de mediu și sociale. Întrucât singurul lucru pe care toate companiile l-
au avut în comun a fost elaborarea rapoartelor integrate, considerăm că RI a ajutat
companiile să-și îmbunătățească procesele interne și, în consecință, performanța. Cu toate
acestea, pentru 31,08% dintre companii performanța nu a fost îmbunătățită.
Analiza asocierii dintre performanță și domeniul de activitate nu a generat
rezultate semnificative, fiind eliminată din conținutul acestui studiu. Nu există diferențe
semnificative între rezultatele obținute pentru domeniile sensibile și nesensibile la mediu
(așa cum sunt definite de Barbu et al., 2014). Totuși, am observat că cel mai performant
domeniu de activitate este servicii profesionale. Acesta este un rezultat normal, deoarece
serviciile profesionale încearcă să dobândească competențe în domeniul RI, pentru a ajuta
clienții să implementeze acest tip de raportare.

Concluzii

Studiul nostru a pornit de la ideea că încorporarea gândirii integrate în practicile

manageriale și de raportare ale companiilor ar trebui să conducă la o îmbunătățire a

Vol. 21 • Nr. 52 • August 2019 429

AE Efectele raportării integrate asupra practicilor
de prezentare a capitalurilor și performanței entităților

performanței acestora. Performanța îmbunătățită, la rândul său, poate fi un motivator

principal pentru implementarea pe scară largă a RI. Am testat această idee analizând
rapoartele a 49 de companii europene incluse în PP în două momente în timp: 2013 și 2016,
din punct de vedere al diversității indicatorilor raportați și al evoluției performanței.
În ansamblu, rezultatele susțin ipoteza că entitățile au diversificat indicatorii raportați
pentru tipurile de capitaluri definite de IIRC și, de asemenea, și-au îmbunătățit performanțele.
Am identificat evoluții pozitive în ceea ce privește diversitatea practicilor de raportare și
performanța pentru patru dintre cele șase capitaluri (financiar, uman, natural, social și
relațional) care sunt mai importante decât evoluțiile negative înregistrate pentru capitalul
industrial și capitalul intelectual. Cu toate acestea, valoarea diferențelor dintre 2013 și 2016 nu
este suficient de mare pentru a susține ideea schimbărilor transformative. În schimb, observăm
schimbări marginale, dar consecvente, în concordanță cu Stubbs și Higgins (2014). Evoluțiile
descrise susțin ideea că practicile de raportare integrată sunt instituționalizate în entitățile
analizate și că se manifestă un efect al învățării în domeniul RI.
O primă concluzie este că adoptarea RI a fost urmată de o creștere a numărului de
indicatori prezentați pentru majoritatea entităților din eșantion. Acest lucru arată faptul că
noile practici sunt asimilate de companii, fie în ceea ce privește raportarea sau
managementul, fie în ambele. Cu toate acestea, suntem de părere că rezultatul nu poate fi
atribuit pe deplin efectelor implementării RI. Pe de o parte, IIRF este primul ghid care
sugerează prezentarea capitalurilor, iar indicatorii selectați au fost reprezentativi pentru cele
șase capitaluri. Pe de altă parte, există mai multe inițiative care au dezvoltat KPI sau au
sugerat utilizarea KPI nefinanciari înainte de IIRC (GRI, WICI, CDP, CDSB).
Îmbunătățirile în practicile de raportare s-au concentrat în jurul capitalului financiar, uman,
natural, social și relațional, care sunt mai ușor de asociat cu celelalte cadre de raportare
decât capitalul fabricat și capitalul intelectual. Prin urmare, analizarea modelelor de
raportare adoptate de companiile din eșantion înainte de implementarea RI ar putea oferi
rezultate mai solide.
De asemenea, se observă o diversificare practicilor de raportare, indicată de
creșterea numărului minim de indicatori raportați. Această idee este susținută și de
rezultatele privind comportamentul individual al companiilor. Cu excepția a doi indicatori
referitori la capitalul fabricat, respectiv intelectual (Numărul de companii din grup și
Numărul de brevete), pentru toți ceilalți indicatori numărul entităților care i-au introdus în
rapoarte a fost mai mare decât numărul celor care i-au eliminat.
Companiile manifestă mai multă maturitate și flexibilitate în zonele de raportare
care pot fi asociate cu experiențele anterioare de raportare financiară și de sustenabilitate
(dimensiuni economice, sociale și de mediu). Influența pozitivă a experienței este susținută
și de faptul că singurul rezultat al analizei pe domenii de activitate este legat de serviciile
profesionale.
Experiența de raportare privind sustenabilitatea nu are un impact la fel de puternic
ca experiența de raportare financiară. Indicatorii de mediu (corespunzători capitalului
natural) și cei sociali (corespunzători capitalului uman, respectiv social și relațional)
continuă să fie mai puțin reprezentați decât indicatorii economici (corespunzători
capitalului financiar și capitalului fabricat). Într-o notă mai optimistă, experiența în
furnizarea de informații economice, de mediu și sociale pare să fi contribuit la maturitatea
și flexibilitatea practicilor de raportare a capitalului financiar, uman, natural și social și
relațional în comparație cu capitalul fabricat și cel intelectual. Chiar dacă există mai multe
inițiative care se referă la capitalul intelectual (de exemplu, cele realizate de WICI) și un

430 Amfiteatru Economic

Codul de responsabilitate socială – instrument AE
pentru o mai bună corelare a politicilor în domeniul bioeconomiei

acord general că ar trebui prezentat mai bine, există o scădere a numărului de indicatori
asociați cu acest tip de capital în perioada analizată.
Performanța generală a fost îmbunătățită doar pentru o treime din companiile
incluse în eșantion, tendință observată pentru ambele tipuri de indicatori (colectați din
rapoarte sau calculați ca valori relative).
Studiul are anumite limitări. În primul rând, eșantionul de cercetare este limitat la
49 de companii, ceea ce nu permite utilizarea unor metode statistice sofisticate și
formularea unor concluzii care să poată fi extrapolate la întreaga populație. În al doilea
rând, în timp ce metoda de analiză a conținutului adoptată oferă o serie de avantaje, ea are
și limitări – cea mai importantă este subiectivitatea autorilor care au colectat date. O a treia
limită este selectarea indicatorilor: nu există nici o indicație în IIRF cu privire la ce ar trebui
să raporteze companiile.
În ciuda limitărilor menționate, această lucrare se adaugă unui număr relativ mic
de studii care au abordat problema „efectelor învățării” în domeniul RI în general și asupra
performanței corporative, în special.

Mulțumiri
Autorii acestui articol îi sunt recunoscători dnei. Prof. Aileen Pierce pentru comentariile
constructive. Dorim să îi mulțumim pentru suportul oferit în primele stadii ale acestei
lucrări.

Bibliografie
Adams, C.A., 2017. Conceptualising the contemporary corporate value creation process.
Accounting, Auditing and Accountability Journal, 30(4), pp.906-931.
Adams, C.A. and McNicholas, P., 2007. Making a difference: Sustainability reporting,
accountability and organisational change. Accounting, Auditing & Accountability
Journal, 20(3), pp.382-402.
Adams, C.A., Potter, B., Singh, P.J. and York, J., 2016. Exploring the implications of
integrated reporting for social investment (disclosures). British Accounting Review,
48(3), pp.283-296.
Antolin-Lopez, R., Delgado-Ceballos, J. and Montiel, I., 2016. Deconstructing corporate
sustainability: a comparison of different stakeholder metrics. Journal of Cleaner
Production, 136, pp.5-17.
Barbu, E.M., Dumontier, P., Feleagă, N. and Feleagă, L., 2014. Mandatory environmental
disclosures by companies complying with IASs/IFRSs: The cases of France, Germany,
and the UK. The International Journal of Accounting, 49(2), pp.231-247.
Barth, M.E., Cahan, S.F., Chen, L. and Venter, E.R., 2017. The economic consequences
associated with integrated report quality: Capital market and real effects. Accounting,
Organizations and Society, 62(1), pp.43–64.
Bennett, M., Schaltegger, S. and Zvezdov, D., 2013. Exploring Corporate Practices in
Management Accounting for Sustainability. London: ICAEW.
Bonacchi, M. and Rinaldi, L., 2007. Dartboards and clovers as new tools in sustainability
planning and control. Business Strategy and the Environment, 16(7), pp.461-473.

Vol. 21 • Nr. 52 • August 2019 431

AE Efectele raportării integrate asupra practicilor
de prezentare a capitalurilor și performanței entităților

Brown, J. and Dillard, J., 2014. Integrated reporting: On the need for broadening out and
opening up. Accounting, Auditing and Accountability Journal, 27(7), pp.1120-1156.
Burritt, R.L. and Schaltegger, S., 2010. Sustainability accounting and reporting: fad or
trend?. Accounting, Auditing & Accountability Journal, 23(7), pp.829-846.
Cooper, R.G. and Edgett, S.J., 2008. Maximizing productivity in production innovation”,
Research Technology Management, 51(2), pp.47-58.
Coulson, A.B., Adams, C.A., Nugent, M.N. and Haynes, K., 2015. Exploring metaphors of
capitals and the framing of multiple capitals: Challenges and opportunities for <IR>,
Sustainability Accounting, Management and Policy Journal, 6(3), pp.290-314.
Cruz, J.M. and Wakolbinger, T., 2008. Multiperiod effects of corporate social responsibility
on supply chain networks, transaction costs, emissions, and risk. International Journal
of Production Economics, 116(1), pp.61–74.
Cucek, L., Klemes, J.J. and Kravanja, Z., 2012. A review of footprint analysis tools for
monitoring impacts on sustainability. Journal of Cleaner Production, 34, pp. 9-20.
de Villiers, C., Hsiao, P.C.K. and Maroun, W., 2017a. Developing a Conceptual Model of
influences around Integrated Reporting, New Insights, and Directions for Future
Research. Meditari Accountancy Research, 25(4), pp.450-460.
de Villiers, C., Venter, E.R. and Hsiao, P.C.K., 2017b. Integrated reporting: background,
measurement issues, approaches and an agenda for future research. Accounting &
Finance, 57(4), pp.937-959.
Deegan, C., 2002. The legitimising effect of social and environmental disclosures: a
theoretical foundation. Accounting, Auditing & Accountability Journal, 15(3), pp.282-
311.
Dumay, J. and Dai, T., 2017. Integrated thinking as a cultural control? Meditari
Accountancy Research, 25(4), pp.574-604.
Dumay, J., Bernardi, C., Guthrie, J. and Demartini, P., 2016. Integrated reporting: A
structured literature review. Accounting Forum, 40(3), pp.166-185.
Ehrenfeld, J.R., 2008. Sustainability needs to be attained, not managed. Sustainability:
Science Practice and Policy, 4(2), pp.1-11.
Elkington, J., 1994. Towards the sustainable corporation: Win-win-win business strategies
for sustainable development. California Management Review, 36(2), pp.90–100.
European Union, 2014. Directive 2014/95/EU of the European Parliament and of the
Council of 22 October 2014, amending Directive 2013/34/EU as regards disclosure of
non-financial and diversity information by certain large undertakings and groups.
[online] Available at: <http://eur-lex.europa.eu/legal-
content/EN/TXT/PDF/?uri=OJ:L:2014:330:FULL&from=EN> [Accessed 5 September
2018].
George, R.A., Siti-Nabiha, A.K., Jalaludin, D. and Abdalla, Y.A., 2016. Barriers to and
enablers of sustainability integration in the performance management systems of an oil
and gas company. Journal of Cleaner Production, 136, pp.197-212.
Gray, R., 2010. Is accounting for sustainability actually accounting for sustainability… and
how would we know? An exploration of narratives of organisations and the planet.
Accounting, Organisations and Society, 35(1), pp.47-62.

432 Amfiteatru Economic

Codul de responsabilitate socială – instrument AE
pentru o mai bună corelare a politicilor în domeniul bioeconomiei

Gray, R.H. and Milne, M.J., 2004. Towards reporting on the triple bottom line: Mirages,
methods and myths. In: A. Henriques and J. Richardson. (Eds.), The triple bottom line:
Does it all add up? London: Earthscan.
Habek, P. and Wolniak, R., 2013. European Union regulatory requirements relating to
sustainability reporting. The case of Sweden, Scientific Journals, 34(106), pp.40-47.
Hauser, J.R. and Katz, G.M., 1998. Metrics: You are what you measure! European
Management Journal, 16(5), pp.516-528.
Higgins, C. and Coffey, B., 2016. Improving how sustainability reports drive change: A
critical discourse analysis. Journal of Cleaner Production, 136, pp.18-29.
Higgins, C., Milne, M. and van Gramberg, B., 2015. The uptake of sustainability reporting
in Australia. Journal of Business Ethics, 129(2), pp.445-468.
Higgins, C., Stubbs, W. and Love, T., 2014. Walking the talk(s): Organisational narratives
of integrated reporting. Accounting, Auditing and Accountability Journal, 27(7),
pp.1090-1119.
Hoque, M.E., 2017. Why Company Should Adopt Integrated Reporting? International
Journal of Economics and Financial Issues, 7(1), pp.241-248.
IIRC, 2013. The International <IR> Framework. [online] Available at: <https://
integratedreporting.org/ wp-content/uploads/2013/12/13-12-08-THE-
INTERNATIONAL-IR-FRAMEWORK-2-1.pdf> [Accessed 31 January 2019].
IIRC, 2017. International <IR> Framework Implementation Feedback. [online] Available
at: <http://integratedreporting.org/> [Accessed 25 January 2019].
KPMG, 2013. The KPMG Survey of Corporate Responsibility Reporting. London: KPMG.
KPMG, GRI, UNEP, Centre for Corporate Governance in Africa, 2016. Carrots & sticks.
Global trends in sustainability reporting regulation and policy. [online] Available at:
<https://assets.kpmg.com/content/dam/kpmg/pdf/2016/05/carrots-and-sticks-may-
2016.pdf> [Accessed 7 August 2018].
Lee, K.W. and Yeo, G.H.H., 2016. The association between integrated reporting and firm
valuation. Review of Quantitative Finance and Accounting, 47(4), pp.1221–1250.
Lozano, R. and Huisingh, D., 2011. Inter-linking issues and dimensions in sustainability
reporting. Journal of Cleaner Production, 19, pp.99-107.
McNally, M.A., Cerbone, D. and Maroun, W., 2017. Exploring the challenges of preparing
an integrated report. Meditari Accountancy Research, 25(4), pp. 481-504.
Mio, C., Marco, F. and Pauluzzo, R., 2016. Internal application of IR principles: Generali’s
internal integrated reporting. Journal of Cleaner Production, 136, pp.204-218.
Nichols, N.B., Street, D.L. and Cereola, S.J., 2012. An analysis of the impact of adopting
IFRS 8 on the segment disclosures of European blue-chip companies. Journal of
International Accounting, Auditing and Taxation, 21(2), pp.79-105.
Norman, W. and MacDonald, C., 2004. Getting to the Bottom of Triple Bottom Line.
Business Ethics Quarterly, 14(2), pp.243-262.
Ojo, E.M., Mbohwa, C. and Akinlabi, E.T., 2015. Sustainability-competitive advantage. In:
Proceedings of the 2015 International Conference on Operations Excellence and
Service Engineering. Orlando, Florida, September 10-11. Novi, Michigan: IEOM
Society. pp.592-600.

Vol. 21 • Nr. 52 • August 2019 433

AE Efectele raportării integrate asupra practicilor
de prezentare a capitalurilor și performanței entităților

Pullman, M.E., Maloni, M.J. and Carter, C.G., 2009. Food for thought: social versus
environmental sustainability programs and performance outcomes. Journal of Supply
Chain Management, 45(4), pp.38-54.
Rinaldi, L., Unerman, J. and de Villiers, C., 2018. Evaluating the Integrated Reporting
journey: Insights, gaps and agendas for future research. Accounting, Auditing &
Accountability Journal, 31(5), pp.1294 – 1318.
Robertson, F.A. and Samy, M., 2015. Factors affecting the diffusion of integrated reporting
– a UK FTSE 100 perspective. Sustainability Accounting, Management and Policy
Journal, 6(2), pp.190-223.
Stacchezzini, R., Melloni, G. and Lai, A., 2016. Sustainability management and reporting:
the role of integrated reporting for communicating corporate sustainability
management. Journal of Cleaner Production, 136, pp.102-110.
Stubbs, W. and Higgins, C., 2014. Integrating reporting and internal mechanisms of change.
Accounting, Auditing and Accountability Journal, 27(7), pp.1068-1089.
Tilling, M.V. and Tilt, C.A., 2010. The edge of legitimacy. Voluntary social and
environmental reporting in Rothmans’ 1956-1999 annual reports. Accounting, Auditing
& Accountability Journal, 23(1), pp.55-81.
Tweedie, D. and Martinov-Bennie, N., 2015. Entitlements and Time: Integrated
Reporting’s Double-edged Agenda. Social and Environmental Accountability Journal,
35(1), pp.49-61.
Zhou, S., Simnett, R. and Green, W., 2017. Does Integrated Reporting Matter to the Capital
Market? Abacus, 53(1), pp.94-132.

434 Amfiteatru Economic