REFERAT

1)CLORURA DE SODIU [NaCl] este indispensabilă vieţii oamenilor şi

animalelor. Participând la formarea unor sucuri digestive, NaCl este introdusă
zilnic în organism sub formă de sare de bucătărie. Soluţia de clorură de sodiu cu
concentraţia de 0,9%, având aceeaşi concentraţie cu plasma sangvină, se foloseşte
în medicină ca ser fiziologic. Acţiunea antiseptică a clorurii de sodiu şi-a găsit
aplicaţie la conservarea alimentelor şi pieilor.
În industrie, clorura de sodiu este considerată cea mai importantă materie
primă anorganică. Constituie substanţa de bază a unei ramuri industriale, care o
prelucrează pentru obţinerea sodiului, clorului, acidului clorhidric, hidroxidului de
sodiu, carbonatului de sodiu etc. În acelaşi timp NaCl este utilizată şi în industria
lacurilor, vopselelor, hârtiei, maselor plastice, textilă şi altele. Ţara noastră,
dispunând de mari zăcăminte de sare la Slănic Prahova, Ocnele Mari, Ocna
Dejului, Ocna Mureşului, Praid, Tg. Ocna etc. a creat o puternică industrie
clorosodică. Cele mai importante uzine clorosodice se găsesc la Govora, Borzeşti,
Turda şi Ocna Mureşului.
În industria metalurgică este folosită ca reductor, iar în electronică se
foloseşte la fabricarea lămpilor cu vapori de sodiu. De asemenea, NaCl este
utilizată şi în industria chimică organică şi în industria farmaceutică.

2)HIDROXIDUL DE SODIU [NaOH] este cunoscut şi sub numele de

sodă caustică. Fiind o bază a metalului alcalin este folosit frecvent ca reactiv în
laboratoare. Este folosit la fluidizarea argilelor refractare şi contribuie la disocierea
disilicaţilor şi trisilicaţilor. În industrie, NaOH mai este utilizat la fabricarea
săpunului din grăsimi, la obţinerea fibrelor artificiale (de ex. mătase artificială), la
mercerizarea bumbacului şi la fabricarea sodei de rufe (Na2CO3). De asemanea,
NaOH este utilizat la obţinerea celulozei din lemn, la rafinarea produselor
petroliere, la regenerarea cauciucului şi la fabricarea fenolului şi produselor de
înălbire.

3)ACIDUL CLORHIDRIC [HCl] este cunoscut şi sub numele de spirt de

sare, acid muratic sau apă tare. Se găseşte în stare liberă (doar în cantităţi foarte
mici) în emanaţiile vulcanice şi în sucul gastric (care conţine 0,3% HCl). În cazul
în care concentraţia acidului clorhidric depăşeşte această valoare, se produce
hiperaciditatea care se neutralizează cu bicarbonatul de sodiu (NaHCO 3): HCl +
NaHCO3 → NaCl + CO2 +H2O.
HCl este un gaz incolor, cu miros înţepător. Densitatea sa este mai mare
decât cea a aerului. Este foarte solubil în apă, iar în aer fumegă. Se foloseşte la
obţinerea în laborator a hidrogenului, clorului, a clorurilor şi a altor acizi mai slabi.
Se foloseşte ca agent de recunoaştere a carbonaţilor după dioxidul de carbon care
se degajă în urma reacţiilor: acid + carbonat → sare + CO2 + H2O. De asemenea
este folosit şi la fabricarea maselor plastice, a firelor şi fibrelor sintetice. Clorurile
organice (de vinil, de etil) şi produşii organici (difenil-amina, cauciucul sintetic şi
camforul) se obţin tot din acidul clorhidric.
În industriile coloranţilor, medicamentelor, pielăriei şi textilelor, acidul
clorhidric este un reactiv de neînlocuit.

CLORUL [Cl2] a fost descoperit în 1774 de către Karl Scheele care l-a
considerat un compus. În 1810, Humphry Davy a demonstrat că era un element şi
l-a numit “clor” din cauza culorii sale ( în lb. greacă chloros înseamnă galben-
verzui). Clorul este un gaz otrăvitor cu miros sufocant. Este de două ori şi jumătate
mai dens decât aerul. La dizolvare, o parte din clor reacţionează cu apa rezultând
apa de clor care la lumină se descompune cu degajare de oxigen.
Fiind toxic, clorul duce la inflamarea mucoaselor nazale, produce hemoragii
şi poate duce la sufocare. Antidotul în intoxicaţiile cu clor este o substanţă
anticlor.Tot un bun antidot este şi oxigenoterapia.
În timpul celui de-al doilea război mondial, clorul a fost folosit drept gaz
otrăvitor, iar acum este folosit la fabricarea mai multor chimicale dar şi ca
dezinfectant pentru apa de băut. Mulţi solvenţi organici importanţi pentru industrie
sunt compuşi ai clorului. Prezenţa unui număr de atomi de clor în moleculele
solvente, le permite să dizolve o categorie de substanţe organice. Clorul este folosit
ca materie primă pentru fabricarea maselor plastice, a insecticidelor şi la extragerea
titanului. De asemenea, clorul este utilizat la fabricarea pulberii de înălbit, a
coloranţilor şi ca decolorant pentru textile. Este folosit şi la obţinerea industrială a
acidului clorhidric(Hcl).
În chimia organică, clorul se foloseşte ca oxidant şi la obţinerea compuşilor
de substituţie şi de adiţie.

5)SODIUL (natriu) [Na] este un metal alcalin. Ca şi nitratul (salpetru de

Chile <NaNO3>), sodiul se găseşte în Chile şi Peru. Este un component al multor
silicaţi şi este prezent în corpul animalelor şi al plantelor. Sodiul a fost izolat
pentru prima oară de către Humphry Davy prin electroliza hidroxidului de sodiu.
Sodiul oxidează instantaneu în prezenţa aerului, formând la suprafaţa sa o
peliculă de oxid de sodiu. Din această cauză trebuie păstrat în lichide care să nu
conţină oxigen, ca de exemplu parafina. Este atât de moale încât poate fi tăiat cu
cuţitul. Se topeşte la 97,5ºC şi fierbe la 883ºC, formând vapori purpurii. Este mai
reactiv decât litiul dar nu şi decât celelalte metale alcaline. Datorită
conductibilităţii sale electrice, se foloseşte sub formă de fire în unele circuite
electrice, unde este necesară utillizarea unei izolaţii din plastic pentru a împiedica
oxidarea. Sodiul era folosit la realizarea corpurilor de iluminat stradal datorită
culorii portocalii puternice pe care o emană în momentul în care este încălzit.
Azotura de sodiu este folosită pentru obţinerea azoturilor metalelor grele
utilizate ca explozivi. Aliajul Pb-Na se foloseşte la fabricarea cuzineţilor şi la
fabricarea tetraetilului de Pb utilizat la etilarea benzinelor.

6)HIDROGENUL [H2] este un gaz incolor şi fără miros. În stare liberă

hidrogenul se găseşte în cantităţi foarte mici în jurul Soarelui, iar sub formă de
compuşi se găseşte în substanţele organice şi în cele anorganice.
Este folosit pentru obţinerea amoniacului prin sinteză. Prin hidrogenarea
cărbunilor de pământ se obţin combustibilii sintetici (benzina sintetică), iar prin
reacţiile de hidrogenare catalitică a substanţelor organice se obţine untura
artificială şi margarina. În industria chimică, hidrogenul se foloseşte ca materie
primă pentru obţinerea acidului clorhidric. Hidrogenul este folosit la fabricarea
baloanelor pentru radiosonde şi ca agent reducător .
Când hidrogenul reacţionează cu oxigenul este eliberată o mare cantitate de
căldură. Această proprietate este folosită la sudura autogenă datorită temperaturii
foarte ridicate a flăcării de hidrogen combinat cu oxigen. Hidrogenul lichid este
folosit împreună cu oxigenul lichid ca şi combustibil pentru rachete.