Capitolul IV Curtea europeana a drepturilor omului

Curtea European a Drepturilor Omului (Curtea de la Strasbourg) este primul

tribunal interna ional specializat în materia drepturilor omului care a fost înfiin at. În
prezent, în urma unei evolu ii continue a statutului s u, ea are jurisdic ie obligatorie asupra
statelor p r i la Conven ia European a Drepturilor Omului (care, în prezent, sunt toate
statele membre ale Consiliului Europei), iar particularii au acces direct pentru a sesiza
instan a cu o plângere împotriva statului despre care pretind c este autor al unei viol ri a
drepturilor omului (Popescu, 2000).
Curtea European a Drepturilor Omului func ioneaz ca un mecanism cu adev rate
competen e în garantarea protec iei drepturilor i libert ilor fundamentale ale omului
consacrate de Conven ia European a Drepturilor Omului i protocoalele sale adi ionale.
De asemenea, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, elaborat de
un organism creat de Consiliul European i adoptat de Consiliul European la Summit-ul
de la Nisa de la data de 7 decembrie 2000, reitereaz importan a respect rii i promov rii
unor drepturi consacrate deja în documente interna ionale i regionale, îns pe altele,
precum: interzicerea clon rii umane, drepturile persoanelor în vârst , interzicerea
discrimin rii pe criterii de handicap sau orientare sexual , are meritul de a le fi consacrat.
În vara anului 1975, reprezentan i a 33 de state ale Europei, cu excep ia Albaniei, dar
incluzând i Republica Vatican, s-au întâlnit împreun cu Statele Unite ale Americii i
Canada în cadrul unei conferin e. Rezultatul acestei conferin e a fost formularea unei
Declara ii, adoptat la 1 august 1975, i care se numea Actul final al Conferin ei asupra
Securit ii i Cooper rii în Europa. Acesta a devenit un instrument obligatoriu din punct de
vedere juridic, precum i un cadru de cooperare, care a permis afirmarea unui num r de
principii (Otovescu-Fr sie, 2009).
Transformarea Conferin ei pentru Securitate i Cooperare în Europa într-o
organiza ie interna ional regional european – Organiza ia pentru Securitate i Cooperare
în Europa – a început mai exact, cu prilejul reuniunii de la Paris, în anul 1990, când a fost
adoptat Carta de la Paris pentru o nou Europ , aceasta din urm generat de marile
transform ri din societatea interna ional , de c derea comunismului i instaurarea
democra iei în întreaga Europ , de necesitatea respect rii fiin ei umane i a statului de drept.
Domeniul de ac iune al O.S.C.E. este extrem de larg, cooperarea i securitatea în
Europa, care includ o important dimensiune privind drepturile omului. În materia
drepturilor omului, îns , accentul este pus pe dimensiunea afirmativ , de consacrare a
drepturilor omului, iar nu pe dimensiunea de garantare i ap rare concret a drepturilor
omului, de i aceast a doua dimensiune nu este total absent (Popescu, 2000).

În ciuda progreselor realizate în materia drepturilor omului la nivel interna ional, mai
exist în prezent state în lume unde anumite drepturi fundamentale, precum dreptul la via
sau libertatea de exprimare, nu pot fi garantate, din cauza men inerii unor factori de
insecuritate la nivel na ional.
De pild , dac de-a lungul timpului dreptul la via ne apare ca un drept fundamental
i o condi ie sine qua non pentru existen a celorlalte drepturi, fiind consacrat de-a lungul
timpului în toate documentele ce reglementau drepturile omului, acesta nu este nici ast zi
protejat uniform în întreaga lume. În secolul al XXI-lea exist înc state în lume care nu au
abolit pedeapsa cu moartea, stipulându-se prin documente interna ionale i regionale
c ,pedeapsa prin condamnarea la moarte poate fi pronun at numai pentru crime extrem de
grave i numai în concordan cu prevederile legii.
Nici Declara ia Universal a Drepturilor Omului, ca document fundamental
interna ional în materia drepturilor omului i nici Conven ia European a Drepturilor
Omului, ca document european nu consacr cuvântului „via ” o defini ie coerent i
complet i nu face preciz ri cu privire la momentul în care acest drept este recunoscut.
Apreciem c este necesar o analiz mai explicit a dreptului fundamental la via , o
delimitare mai clar a momentului în care acest drept devine o libertate, precum i o
reglementare unitar la nivel interna ional cu privire la acest drept.
De asemenea, am ar tat c dreptul de proprietate – unul dintre primele drepturi
atribuite fiin ei umane – a fost de-a lungul timpului înc lcat sau limitat, în func ie de
interesele politice ale momentului care existau în societatea respectiv .
Apreciem c dreptului de proprietate privat nu îi sunt nici ast zi pe deplin
recunoscute prerogativele; dovad stau numeroasele cauze cu care este învestit Curtea
European a Drepturilor Omului în aceast materie.
A a cum se tie, de i ne afl m în secolul al XXI-lea, în multe din rile s race din Asia,
Africa i de pe alte continente o mare parte a popula iei tr ie te în cea mai cumplit s r cie,
f r nicio posibilitate de îmbun t ire a situa iei ei; în aceste cazuri, educa ia este un concept
complet necunoscut ei. i în rile bogate exist mari discrepan e între boga i i s raci,
boga ii devenind tot mai boga i, în timp ce s racii de-abia supravie iuesc. Oamenii care
tr iesc în s r cie au acces limitat la informa ie, la puterea de care au nevoie pentru a
influen a politicile privind îmbun t irea nivelului de trai, fiind astfel priva i de drepturile lor
prin faptul c sunt exclu i din deciziile care-i privesc i care le influen eaz via a, aceste
decizii fiind luate de alte persoane f r s in cont de nevoile i p rerile celor s raci.
Apreciem c o cre tere a nivelului de trai al cet enilor – dincolo de faptul c
reglement rile constitu ionale o insereaz ca fiind o obliga ie a fiec rui stat – ar contribui
semnificativ la evitarea înc lc rii drepturilor omului. Pentru aceasta, fiecare stat ar trebui
s integreze în politica sa intern mecanisme de îmbun t ire a nivelului de trai, de creare a
noi locuri de munc sau de eficientizare a celor existente, de investi ie în educa ie, cultur ,
cercetare.
Am ar tat, a adar, c problematica drepturilor omului, de i este apreciat ca fiind o
institu ie ce prive te comunitatea interna ional a statelor, î i g se te rezolvarea concret în
cadrul legisla iei interne a statelor care au obliga ia de a adopta m suri i politici na ionale
pentru solu ionarea ei. Ast zi aproape toate statele lumii asigur prin constitu iile lor
mijloacele juridice de respectare a drepturilor cet enilor lor, garantând, totodat , dreptul
persoanelor prejudiciate de a se adresa justi iei.
În fa a unor probleme f r frontiere, precum: globalizarea, crima organizat ,
terorismul, schimbarea climatic etc., niciun stat, oricât de dezvoltat ar fi, nu are puterea de
a le face fa singur, fiind necesar o armonizare a eforturilor tuturor membrilor
comunit ii interna ionale, un consens universal.

Chiar dac în prezent, la nivel mondial, domne te o pace relativ , consecin a unor
interese politice, conflicte regionale continu , totu i, s afecteze planeta i s amenin e
principiile fundamentale care stau la baza respect rii drepturilor omului. De aici
desprindem concluzia c drepturile omului – care reprezint înainte de toate o problem
social – nu pot fi concepute separat de ac iunile politice.
Apreciem c numai printr-o conjugare a eforturilor tuturor factorilor sociali i politici
de la nivel na ional i interna ional se poate ajunge la gradul cel mai înalt de respectare a
drepturilor omului i a libert ilor sale fundamentale, potrivit standardelor prev zute în
documentele interna ionale. Drepturile omului nu trebuie s r mân în stadiul de simple
deziderate, ci, datorit importan ei lor sociale, trebuie s devin elemente esen iale ale
vie ii sociale, politice i juridice din fiecare stat.