Caracterizarea Otiliei din Enigma Otiliei

Epoca interbelică s-a remarcat în plan literar prin personajele principale care au cucerit inima
cititorilor și a criticii precum: Ion din romanul omonim, Vitoria Lipan din Baltagul, Maitreyi din
romanul omonim, Ștefan Gheorghidiu din Ultima noapte de dragoste întâia noapte de război și Otilia
Mărculescu din Enigma Otiliei. Aceasta din urmă pune în umbră galeria de personaje a romanului:
Vasiliad, Marina, Georgeta, Weissman, Agripina, doctorul Stratulat, Ana Sohațchi, Olimpia, Aglae,
Stănică Rațiu, Simion Tulea, Titi, Aurica, Leonida Pascalopol, Costache Giurgiuveanu și Felix Sima.
Toata această suită de personaje a fost creată de naratorul realist pentru a ilustra particularitățile
burgheziei române de la început de secol XX.

Între toate celelalte romane create, Cartea nunții, Bietul Ioanide, și Scrinul Negru, dominant se ridica
Otilia Mărculescu, cea în care autorul interbelic mărturisea că se regăsește prin tenacitate, prin lupta
de a-și stăpâni latura rațională, afirmând: ”Otilia este oglinda mea de argint”.

Din punct de vedere social, Otilia este o tânără pasionată de lumea artelor, studentă la conservator
care studiază arta dramatică. Nivelul de perfecțiune îl atinge atunci când studiază pianul. Statutul
acesta privilegiat era garantat de familia burgheză din care făcea parte.

Motivul orfanului devine reper și în realizarea destinului Otiliei; Mama sa murise de mult timp, iar la
tatăl ei biologic nu se fac trimiteri. Economic, era o tânără burgheză destul de bine aspectată, căci
mama îi lăsase o avere considerabilă pe care putea să o i-a în stăpânire după vârsta majoratului. Până
atunci, destinul ei depinde de fluctuațiile sentimentale ale lui Costache Giurgiuveanu, numit oficial
tutorele ei. De la tatăl biologic nu avea decât numele: Mărculescu.

Otilia va fi victimă unei slăbiciuni pe care Costache Giurgiuveanu nu va reuși să și-o stăpânească:
avariția. Având o relație maladivă cu banul, noul zeu modern, Costache Giurgiuveanu își va însuși
două treimi din averea Otiliei, obigând-o din punct de vedere social să devină foarte pragmatică în
deciziile finale. Ea se diferențiază de eroina balzaciană, Eugenia Grandet, care, trăind în modestie, se
leapădă de toată moștenirea lăsată de tatăl său pentru a nu se dezumaniza ca acesta în timp ce,
Otilia, iubind luxul, dorește, când rămâne vulnerabilă economic să aibă garanții că va trăi solid din
punct de vedere material, acceptând și prețul: pierderea frumuseții spirituale, a inocenței, devenind
o doamnă foarte picantă, gen actriță întreținută.