Prof-univ.,dr-hab, ELENA ARAMA ISTORIA DREPTULUI ROMANESC Chisinau, 2003Acest manual a fost aprobat de cditre Consiliul $tintifie al Facultatii de Drept a Universitaii de Stat din Moldova. Autorul aduce multumiri doamnel profesor doctor in drept Maria Dvoracek (Universitatea “Alexandru Joan Cuza”, lasi) pentru sfaturile prefioase acordate i timpul eitirit manuserisului $i intocmirit referatulut privind recomandarea tn vederea publicdtrit. Formarea unei atitudini stiintifice cu privire la Institupile politice si juridice nationale este de neconceput fara studierea istoried a acestora. Manuatul de fajai prezintét aparitia si evolutia institypilor de rept de la origini pind la epoca de tranzitie spre statul de drept. Manualul este destinat eu precdidere studenjilor tn drept, dar poate fi de un real folos s1 studentilor de la facultatea de studit politice, facultatea de istorie, precum si tuturor celor aplecayi spre studi istoriet in general si a istortei dreptului in particular.PARTEA INTIIA STATUL $I DREPTUL iN PERIOADA ANTICA CAPITOLUL I STATUL SI DREPTUL GETO-DAC §1. Organizarea social-politici si normele de conduit la geto-daci in epoca democrafiei militare in etnogeneza noastra cei mai vechi strimogi, geto-dacii, au avut o important mare si pe plan juridic, contribuind la pastrarea si transmiterea unor elemente fundamentale ale organizarii politice si institutilor juridice Strimosit nostri au locuit tertorii intinse in sud-estul Europei, a c&iror arie central era cuprinsa intre Nistru (E), Tisa (V), Carpaii Nordici (N) si Balcani (S). Denumirea dubli de geto-daci o datorim grecilor si romanilor, ca si asezarilor geografice, pe care vestitul geograf al lumii vechi Strabon a mentionat-o: “Getii sint cei ce locuiese inspre mare gi rsairit, dacii — cei ce locuiese spre germani si izvoarele Istrului. Ei vorbesc aceeasi limba”. Unitatea culturii materiale denumita de arheologi “Cultura Basarabi” demonstreazii, de asemenea, 4 indiferent de divizarea in triburi diferite, se pistra unitatea etnicd. Geto-dacii se invecinau cu alte neamuri: scigit care au exercitat o influent deosebitt, cim (socotiti de unii autori tot traci), germani, celfi,ilii, greci. Marele istoric gree Tucidides ne informeazai c& obiceiurile getilor si scitilor sint asemanatoare. Din descrierea lui Herodot a campanici regelui persan Darius I din 514 ie.n. la nord de Dunare aflam ca acestuia i-au opus rezistenta getii, care au fost infiinfi, find numiti “cei ‘mai drepti si mai viteji dintre traci”. Opunerea rezistenjei de edtre geti ne face sit credem ct atunci existau forme de organizare politica a getilor (uniuni de triburi) capabile si lupte impotriva unui dugman atit de puternic cum a fost Darius, Mult mai tirziu (incepind cu 335 i.e-n.) getii au infruntat si alte forte militare din lumea veche precum cele conduse de Alexandru Macedon si urmasii lui, ceea ce inseamna ca uuniuni ale geto-dacilor au persistat Legiturile strinse dintre diferite triburi ale geto-dacilor au condus la inchegarea unor uniuni de triburi, care in izvoarele grecesti erau numite “regate” si conducdtori lor “regiDin datele despre campania Iui Alexandra Macedon (335 i¢.n.) refinem: armata a strbatut lanuri imense de griu, ostasit culeau griul cu lancea, armata a ocupat 0 cetate infruntind armata gefilor din 4 mii calareti si 10 mii pedestr in cetate au fost gasite produse mestesugaresti atit de pretioase incit au fost transportate in Macedonia. La sfirsitul sec. al IV-lea - inceputul sec. al Ill-lea tenn, exista 0 uniune de triburi, formatiune prestatala a geto-dacilor condusi de Dromihete. Despre Dromihete se stie ea a luptat cu regele Traciei elenistice Lisimah, care fi cotropise o parte din teritoriu. Lupta din anul 300 a fost vietorioasa pentru geti, care Iau ficut prizonier pe fiul lui Lisimah. in 292 i.en, insugi Lisimah devine prizonierul lui Dromihete. Adunarea poporului cerea si fie omorit Lisimah ca vinovat de provocarea razboiului. Dromihete a convins adunarea poporului ca este mai bine si fie cliberat Lisimah, pentru a avea in persoana lui un aliat S-au organizat doud mese: una pompoasd ~ pentru macedoneni, alta modest ~ pentru get Pus si compare mesele, Lisimah, rusinindu-se de propria kicomie, si-a exprimat regretul pentru nesocotinga sa si a jurat c4 va deveni un prieten al getilor" Pentru sec.III-I ie.n, au fost identificate pe baza rispindirii descoperirilor de monede geto-dacice trei mari uniuni de triburi Dintr-o inscriptic de la Histria din sec. Zalmodegicos, cu care au tratat treicetifeni ai orasului si au obfinut de la acesta restituirea principalelor ei surse de venituri si a 60 prizonieri. Formatiunea stataki condusi. de Zalmodegicos se afla undeva pe teritoriul Dobrogei. Pe la anul 200 i.e.n, in estul Transilvaniei si, probabil, in nordul Moldovei exista 0 formatiune statali, avindu-l conductor pe Oroles. Despre acest rege se stie cA intrucit ostenii lui au suferit infringere de la bastami, Oroles i-a Ricut servitori sotiilor lor, ceea ce se considera mare injosire. Un alt rege, Rhemaxos conducea la sfirgitul sec. al Ill-lea - inceputul sce. al I-lea ten, getii de la nord-vest de Dundre, avind puterea si asupra Dobrogei. Este cunoscut in legiturdi cu sprijinul oferit histrienilor pentru a respinge atacurile tracilor lui Zoltes. Istoricul Pompeius Trogus mentioneaz un rege al dacilor, Rubobostes, situat in Transilvania, sub care dacii se intdresc in sec. al I-lea ten. Din informagile de mai sus in see. VIII ic.n. geto-dacii se aflau la stadiul democratiei militare. Uniunile de triburi existente erau conduse de “rege” — conducitor militar; exista si adunarea poporului (barbatii aflagi sub arme). in cazul lui Dromihete regele a fost nevoit sa convinga adunarea poporului de justefea propunerii sale. Autoritatea regald, ins, pe parcurs creste incit regele Oroles poate umili pe acei care erau insugi poporul sub arme, Influengele grecesti s-au exercitat nu numai in sfera culturii materiale ci si in cca spirituala gi in domeniul politico-administrativ. Unele norme de conduité social cunoseute de geto-daci erau comune si altor neamuri (precum seit) ca, de exemplu, incheierea 4contractelor intre parti printr-un ritual de amestecare a picaturilor de sin muiau armele ce le aveau, dupa care lichidul era consumat de parti Se practica si jurdimintul pe zeitatile regale. Daca regele se imbolndivea, se considera cd cineva a jurat strimb pe vetrele regale, Pentru a stabili vinovatul erau chemati trei ghicitori Dacd acuzatul tigiduia, era chemat un numar indoit de ghicitori. Dacd acestea confirmau vinovatia, acuzatul dovedit era ucis, In caz contrar se chemau alfi ghicitori, care, dac& nu confirmau rispunsul primilor ghicitori, erau ucisi® int cunoscute mai multe obiceiuri referitoare la viata de familie. Unii autori au indicat poligamia, altii ~ din contra ~ monogamia cea mai strict, care era ceruti mai ales de la femei Aceste obiceiuri erau pastrate si transmise generatilor in formdi oral — este semnalat faptul cd agatirsi igi cintau legile, pentru a fi invatate pe dinafard Uniunile de triburi si obiceiurile ce dominau au stat ta baza formar statului dac independent si centralizat. §2. Statul geto-dac in sce.l ie.n. s-au produs schimbiri importante in socictatea geto-dacica: au inceput s& fie folosite pe larg unelte de fier (au fost descoperite numeroase ateliere pentru preluerarea ficrului). Perfectionarea uneltelor a sporit productivitatea muneii, iar productia in crestere a generat schimbari, acestea la rindul lor au determinat circulagia mai larg a monedelor greco-macedonene (tetradrahme) si romane (denari) sau chiar a unor monede proprii ale dacilor Catre sec.1 ie.n, creste numarul populatiei, se inmul militare, politice, religioase, economice agezirile de tip dava ~ centre Au loc transformari si in organizarea social, confirmate de descoperitile arheologice: tezaure, constructii mari si morminte cu inventar bogat, Formarea statutului geto-dac realizati de Burebista prin unificarea triburilor (70-14 en) a fost determinat& nu numai de schimbiirile economice, ci si de cele sociale - diferengierea accentuati despre care scria Dio Chrisostomul in “Getica” (pierduta, dar reprodusi de lordanes) cd cei mai alesi dintre geti erau numiti farabostes si ca dintre ei se alegeau regi si preoti. Dio Cassius ii numea pe acesti aristrocrati pileati si mentiona c& purtau ca semn distinctiv o caciula (lat. pileus), spre deosebire de ceilalti, comati (se purtau cu capul descoperit) Statul lui Burebista se formeazi in sec. ie, cind devine tot mai real pericolul expansiunii romane, intrucit Macedonia i Grecia fuseserd supuse (sec. al I-lea Le.n.) gi 5legiunile romane erau 1a hotarele daco-getilor. in fata acestui pericol triburile s-au unit sub conducerea lui Burebista. Geograful Strabon (contemporan al lui Burebista) a numit regatul acestuia “marea stapinire a lui Burebista”, ezea ce este confirmat si de decretul (instriptie) dat in onoarea lui Acornion din Dionysopolis, care a servit “celui dintii si mai mare rege din Tracia Burebista”, stapinitor al tinuturilor de dincolo si dincoace de Dunare" Ca urmare a luptei si izbinzilor asupra celjlor, statul lui Burebista cuprindea un vast teritoriu: de la lantul Balcanilor pind la Bug, de la Dundirea de mijloc pind 1a mare, inclusiv cetitile grecesti incepind cu Olbia (la gurile Bugului) pind 1a Apollonia (azi Sozopol, Bulgaria). Capitala statului tui Burebista n-a fost identificata. Unii istorici sustin ci resedinta lui Burebista ar fi fost pe Arges (Angedava), alfii au situat-o in muntii Orastici (Costest), iar altii considera 4 marele rege n-a avut o resedinta permanenta. Existenta sclavilor pare si fie doveditd, dupa cum sustin unii cereetatori, de faptul cd cetale mu s-ar fi putut construi fit munca lor, fiind folositi si la exploatarea zcamintelor aurifere din Mungii Apuseni, Este posibil ca nobilii “tarabostes” exploatau munca (4ranilor liberi ~ “comati Unmare a declangarii in anul 48 ie.n, a razboiului civil din statul roman, dintre Caesar si Pompeius, Burebista a incercat, se pare, si realizeze o alianta cu cel din urma, la care a trimis ca sol pe Acomion. La scurta vreme Pompeius a fost infrint, iar Caesar va planui o campanie impotriva dacilor, nerealizata ins, deoarece a fost asasinat in anul 44 ie.n, Cam in acelasi timp a fost ucis $i Burebista, cdzind victima unui complot, Dupa moartea lui Burebista statul geto-dac se farimiteaza. in timpul imparatului Octavian Augustus in stinga Dundrii existau cinci regate dacice, iar in Dobrogea — trei Urmasii lui Burebista — Cotiso (pe timpul lui Octavian), Dicomes (pe timpul lui Antonius). Comosicus si Scorilo au continuat politica antiromand. Scorilo a domnit 40 de ani, dupa care devine rege Duras. Duras a abdicat cedind de bund voie in anul 87 e.n. puterea Iui Decebal Jui Scorito, Dupa unele surse se pare c4 Duras a fost fratele lui Scorilo, aici unehiul Ini Decebal” Decebal izbuteste sA refaca unitatea politica a dacilor, autoritatea lui extinzindu-se aproape asupra aceluiasi teritoriu ca pe timpul lui Burebista, iar resedinfa lui flind la Sarmizegetusa in urma conflictelor armate din anii 85-88 se incheie o pace favorabili pentru daci $i umilitoare pentru romani, in campaniile din anii 101-102 si 103-106 imparatul roman Traian cucereste statul dac si-l transforma in provineie romana. Pind in anul 106 consotidarea puterii de stat a fost sub influenta directa a factorului religios. Asa se explica rolul marelui preot (pontif) Deceneu la curtea lui Burebista, Tordanes afirma ci Burebista i-a conferit lui Deceneu calitatea de vicerege. Strabon $i 6Criton mentionau, de asemenca, c& regii getilor, prin amaigire si magic, au impus acestora buna infelegere si au obfinut lucruri mari, Regele guvema ajutat de un sfat de nobili, in anul 88 e.n. imparatul roman Domitian la primit pe Diegis, fratele lui Decebal, impreundt cu nobilii $i -a incoronat simbolic, semn c4 il recunoaste pe Decebal ca rege al dacilor. Existenta statului impune un aparat menit si-i asigure funetiile inteme gi exteme. La curtea regelui in afar de vicerege (descori si mare pontif), consilierii regali, care au fost ‘mentionati, mai erau gi comandanti militar, sefi de fortificati, soli. Justitia era practicata de preoti (lordanes il numeste pe marele preot Comosicus, urmagul Iui Deceneu, “cel mai mare judecitor”). Armata, bine organizaté. si purtind stindarde, ajungea in caz de mobilizare la 200 mii de ostagi Regele ii numea pe dregatorii locali ~ supraveghetori ai treburilor agricole, si pe conducatorii de ost”. Existenfa supraveghetorilor la lucrarile agricole confirma mu numai existenfa unor organe locale, posibil si o diviziune administrativ-teritorial care-I avea statul in productie, iar monopolul asupra minelor de aur ficea aparatul gi, concomitent, statul, Este posibili existenta unui sfat al batrinilor, care se ocupa de rezolvarea chestiunilor de interes general ale obstilor. Astfel, statul dac a fost prima otganizare politica superioard care a apaiut pe teritoriul viitoarelor state Moldova, Valahia si Transilvania gi una dintre cele mai puternice forte politice si militare din Europa antica §3. Dreptul geto-dac Ca toate popoarele vechi, geto-dacii au cunoscut cele dou izvoare: cutuma (obiceiul) si legea. La inceput cutuma a fost 0 forma veche de manifestare a dreptului, iar legea era inregistrarea oficiald a obiceiurilor juridice. Cu timpul se consfinfesc si reguli noi, impuse de dezvoltarea socictiii. Astfel de regu now’, impus pe parcurs, devine obicciul de a purta ciciula de citre tarabostes ca semn distinctiv al noblefei, ca si obiceiul mostenirit tronului in cadrul familiei regale (Burebista si Decebal au fost fi de regi, iar Duras fratele regelui) Citeva informatii Lisate de Dio Chrisostomul, contemporan al evenimentelor, si reproduse de lordanes, ne araté caracterul religios al normelor juridice si legatura strins& intre puterea politica si religioasd. inci reformatorul Zamolxe, zeificat de geto-daci, Inase parte la conducerea treburilor obstesti, scria Platon, Criton ne informeaza ci regii gefilor impun supusilor lor frica de zei gi obtin Iucruri mari. Strabon scria cd pentru a tine in ascultare poporul Burebista si-a luat drept ajutor pe Deceneu. Deceneu i-a convins pe daci i taie via gi si traiasca fara vin. lordanes mentioneaza ca Deceneu a dat geto-dacilor legi serise, pe care le pistreaz pink azi (sec. al Vi-lea em.) si se mumese bellagines Impletirea puterii politice cu cea religioasti a continuat si dup’ moartea lui Bure Procesul de legiferare a fost mereu sub influenta directa a factorului religios,Institutile dreptului geto-dac pot fi reconstituite doar partial, din cauza informatici lacunare pe care o posedm. Cercetatorii presupun ci, odati cu intarirea statului dac, avea loc si constituirea marii proprietii funciare, care coexista cu proprietatea obsteasca. Un pasaj din Horafiu: “Mai bine traiesc getii cei aspri, carora farinele nehotirnicite le produc griu gi roade libere, Nu le place si cultive acelasi ogor mai mult de un an, iar dupa ce au indeplinit toate muncile, te urmeaza alfii care in aceleasi condi le iau locul™ — pare sa reliefeze faptul c& getii aveau atit ogoare nehotimicite, cit si hotmicite. Cele hotimi rau repartizate membrilor obstii printr-un fel de rotajie anual ~ fie prin tragerea la sorti sau prin decizia sfatului batrinilor. Roadele sint numite “libere” in sens c& apartineau celor ce le cultivau spre deosebire de comunitatea gentilic’, in care roadele apartineau in intregime comunitagii. Dezvoltarea economic’ a societitii geto-dace necesita anumite norme privind obligatiile. In muntii Orastici, prin sApaturi arheologice. s-au descoperit hambare de depozitat cereale gi ateliere de fabricat unelte si arme, a cdror capacitate de inmagazinare gi de productie intreceau cu. mult nevoile consumului intem. Evident, surplusurile se comercializau. Dovadi a unui comert activ este si rispindirea denarului roman, moned universal a vremii, Unele date scrise fac referire la puterea jurdimintului in materie de obligatii, care lega pe cel cel presta sub aspect civil si sacru. Aceasta o confirma puternicul atasament pentru religie si simbolism al geto-dacilor. Stravechiul obicei al fitiei (nfratirii) este de origine iliro-traca, adicd a fost cunoscut si de geto-daci. Fiecare parte igi ua asupra sa obligatia de a-l trata pe celalalt ca pe un frate. Frigia comporta si un caracter istic, reprezentind dualismul dintre bine si ru in statul geto-dac se consolideaz familia monogama: pe Columna lui Traian familia dacdi ¢ reprezentata ca fiind alcituita din sof, sotie si copii. Poetul Ovidiu deseria starea de subordonare $i inferioritate a femeilor. eArora le reveneau sarcini grele in gospodarie cum rau macinatul griunjelor si cératul apei‘, Horatin proskivea fidelitatea sofilor, ardtind c& infidelitatea se pedepsea cu moartea. Tot Horatiu mentiona, c& familia ¢ patrilocald, adic& sofia locuia la sof, si patriliniard, descendenta stabilindu-se dupa tata, iar copiii riminind in familia acestuia si dupa moartea mamei, fiind ingrijii de mama vitreg’. Casitoria se incheia prin cumpararea miresei, pretul cdreia varia in functie de frumusete gi castitatea fetei™, in caz contrar mirii crau cumpirati de mirese. Exista obiceiul de a inzestra fetele cu avere mobili, pe care 0 duccau in casa sotului, Cuvintul zestre este unul din putinele cuvinte geto-dace care au fost pastrate si in limba romana. Popoarcle vechi au cunoscut atit obiceiul cumpararii miresei, cit gi al zestrei (aga, de exemplu, era si in codul Hammurabi). Averea se transmitea prin mostenire in cadrul familiei prin dispozitii orale. inca Herodot seria, cA feciorii puteau primi parte din averea parintelui Sanctionarea faptelor penale la geto-daci initial urmarea scopul razbundrit singelui, Cu timpul, ins, statul a interzis razbunarea, tinzind sa ia in competenta sa impartitea justiici Ovidiu scria, c& in dispretul legilor geti isi fac singuri dreptate, deci prezenta razbunare eraa ceva contrar legilor*', Prin pedeapsa capitala se sanctionau adulterul, omorul, acuzatiile false, posibil si jurdimintul fal. in stadiul formarii statului, geto-dacii aveau si un sistem de drept. Cucerirea romani a intrerupt dezvoltarea fireasca a civilizaiei si a institutilor juridice geto-dace gi le-a dat un now curs, Note LLRust, Limba traco-gejilor, Bucuresti, 1967, Emil Cemea, Emil Moleut, Istoria statului si dreptului romanesc, Bucuresti, 1992, p.19. Maria Dvoracek, Istria dreptului romanese, Iasi, 1992, p.17-19. Emil Cemea, Emil Moleut, op. cit. p.10. Istoria dreptului romanese, (coondonator prof. univ. dr. docent Joan Ceterchi), voll, Bucuresti, 1980, pal Maria Dvoracek, op. cit. p.29-30. * Tider, p39. [storia dreptuluiroménese, vol, p.62-63. [storia statului gi dreptului. Republica Moldova, Chisingu, 1994, p. [storia droptului roménese, vol. 1, p.77 Tider, p55. Maria Dvoracek, op. cit, p.13.CAPITOLUL I TITUTHULE JURIDICE iN DACIA ROMANA, §1. Organizarea administrativa, financiari si militar a provinciei romane Dacia La 106 en, Dacia este cucerité de Imperiul Roman gi transformata in provincie romana. Conform informatiilor lui Claudius Ptolemaios. geograf al lumii vechi, Dacia romana cuprindea in hotarele sale Transilvania, Banatul, Oltenia si vestul Munteniei Restul Muntenici si sudul Moldovei au fost incluse in provincia Mossia Inferior, unde a avut loc acelasi proces de romanizare, Astfel, o parte din daci au raimas in afara limesului roman, asa-numitii daci liberi Provincia Dacia a fost colonizata de romani sau clemente romanizate («ex toto orbe Romano»). Desi multi daci au c&zut in lupte, au fost Iuati prizonieri si transfromati in sclavi gladiatori, clementul autohton find pastrat si dupa 106. Inscriptiile si datele arheologice atest persistenta elementului autohton in intreaga Dacie roman’, Numeroase pietre funerare indic& nume de bastinasi, ca: Andrada, Bituva, Aia ga.' Clasa stipinitoare era compusa din proprietari romani de sclavi, la care se alatura gi piitura bogaté din Dacia. Patura mijlocie cuprindea oamenii liberi — mestesugari agricultori. Unele inscriptii_pomenesc pe micii cultivatori liberi. Aveau sclavi gi proprietarit de pamint, dregatorii, Existau si sclavi care depindeau de autorititile romane, unii din ei avind functii de incasatori de impozite Pe timpul lui Traian provincia Dacia era condusd de un guvemator, numit legarus August pro praetore Fiind o provincie fa hotar cu asa-numita lume barbara, Dacia a fost reorganizata de citeva ori in scopul unei mai bune administrari si aparari. Prima reorganizare a fost fcuta de catre imparatul Hadrian prin anul 119, in urma cireia Dacia a fost impartité in Dacia Superioara si Dacia Inferioara (de nord si de sud), Dacia de nord era condusi de un reprezentant al impiratului-legatus Augusti pro praetore, iar cea de sud ~ de un prefect, iar apoi de un procurator. Guvernatorul Daciei de nord a avut un rang superior si era, de fapt, adevaratul guvernator al Daciei, indeplinind si functia de comandant al Legiunii XIIL Gemina, care stationa la Apulum. in caz de necesitate de aparare procuratorul Daciei de sud devenea subordonatul legatului impairatese Ultima reorganizare s-a ficut in 168-169, care a avut ca rezultat formarea a trei Dacii, numite dupa capitala lor: Dacia Apulensis, Malvensis si Porolissensis". Tot in acest 0timp in Dacia a fost adusa ined o legiune (V Macedonic’) si comandamentul suprem al celor dou legiuni era in sama guvernatorului celor trei Dacii ~ legatus Augusti pro praetore trium Daciarum. Acest guvemator era numit din rindul membrilor ordinului senatorial de rang consular, caci comanda mai multe legiuni. Guvernatorul coordona conducerea celor trei Dacii, avind atributii militare, administrative, judiciare, conducind tot, odatd Dacia Apulensis, Dacia Malvensis era condusi de un procurator, iar Dacia Porolissensis era condus& de etre comandantul legiunii a V-a Macedonik Guvematorul — reprezentant al impairatului, era urmétorul dregator dupa impsirat gi se ingrijea de administratic si reprimarea tulburatilor, ca provincia si duced o viata linistita Guvernatorul avea si dreptul de a elabora edicte (edicte provinciale). iar mai apoi, in legitura cu codificarea edictului, putea face amendamente edictului-tip in baza dreptului provincial Alkituri de pretor, in provincie activa si adunarea provincial sau consiliul celor trei Dacii, formata din delegati ai oraselor, prezidata de preotul provincici si care se intrunea 0 data pe an la Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Adunarea avea atributii modeste, sustinind in genere interesele oragelor, a provineici in fafa autoritatilor imperiale, putea inainta plingeri imparatului impotriva abuzurilor magistratilor din provincie. Adunarea se ingrijea de cultul impiratului, ridica monumente celor ce | aducea multumiri guvematorului la iesirea hui din fumetie" in Dacia romana au existat doud categorii de asezari: urbane si rurale. Orasele se imparjeau in colonii si municipii. Coloniile erau centre urbane in care traiau.cettenii romani cu drepturi civile si politice depline, de obicei fosti ostagi, care se stabileau in provineie. Locuitorii coloniilor, care se bucurau de ius italicum (adicd printr-0 fictiune juridica se socoteau 4 sint stabilite pe pamintul propriu-zis italic) nu plateau impozitul funciar™. Se pare, cd cel putin cinci colonii din Dacia au avut acest statut: Sarmizegetusa, Apulum, Potaisa, Napoca, Diema, cum le numeste Ulpian si aceasta enumerare a fost inclus4 gi in Digestele lui lustinian, pe primul loc indicindu-se Dierna (Orgova) unica la acea vreme in stipinirea Bizantului, cind Iustinian visa si restabileased Imperiul Roman in fostele sale hotare. Municipiile aveau un grad inferior cu drepturi dobindite in schimbul unor obligatii ca urmare a integra lor in viafa politicd a statului cuceritor Orasele aveau conducere proprie, dar aceasta era exercitata numai de cetateni. Atit coloniile, cit si municipiile, erau administrate de magistrati alesi pe un an, care aveau atributii administrative, financiare si judecditoresti. Magistratii posedau jurisdictia contencioasa (litigit pind fa o anumita sum) si cea gratioasa: eliberiri de sclivie, mumiri de tutori s.a. Ca mijloace de constringere putea folosi amenzile. Magistratit igi exercitau atributiile administrative si financiare cu concursul ajutorilor lor — edili $i cvestori, Editi {aediles) aveau functii politienesti, ingrijindu-se de aprovizionarea piefelor, intrefinerea in nbuna ordine a drumurilor, podurilor, canalelor, organizarea jocurilor si spectacolelor’ Cyestorii (quaestores) supraveghcau incasarea impozitelor si a taxelor. in orasele care igi alegeau pe imparatul roman ca magistrat, acesta era reprezentat de prefect. Forul suprem de conducere in orag era consifiul oragenese, care da hotiriri obligatorii. El decidea atribuirea terenurilor, organiza jocurile, alegea magistrati ete Cele mai importante unitati administrative, care depindeau de orage, erau finuturile (territoria). Unele erau conduse de consilieri. delegati ai satelor respective, altele se administrau de organele urbane. Marea majoritate a locuitorilor traia in sate, care erau organizate dupa modelul roman, oi dup modelul autohton al comunitagilor teritoriale". Satele, organizate dup modelul roman, erau de dou feluri: viei si pagi, locuitorii lor puteau fi atit cetigeni romani, cit si peregrini, Satele erau administrate si ele de un consiliu gi doi magistrati fn Dacia existau asociatii (colegii) ale persoanelor unite prin activitate comun: religic, origine etnies. Aceste colegii se formau in scopul unui ajutor reciproc, asigurarii cultului, petrecerilor comune care varsau in fondul comun cotizatii. De obicei, eran puse sub protectia unui patron bogat si influent din provincie, Colegiile posedau cladiri, ce le serveau drept temple si localuri de intrunire. Organizarea financiara in provincia Dacia era asem vitoare cu cea din alte provinci Impozitele erau directe gi indirecte. Impozitul direct era impozitul funciar si capitatia. Negustorii plateau si ei un impozit special. Impozitul funciar pliteau toti posesorii de terenuri particulare, reiegind din conceptia c& proprictatea asupra pamintului apartine statului roman, iar individul are numai drept de posesie. La inceput marimea sumei impozitului funciar s-a stabilit in baza declaratiei proprietarilor, care erau obligati st evalueze valoarea economic’ si fertlitatea solului. Apoi s-a ordonat un recensimint general al provineiilor in scopul stabilirii impozitului funciar echitabil, Capitatia era plait si de cetateni si de peregrini. Venituri considerabile aduecau impozitele indireete, impozitul pe mostenire (5%), pe eliberarea din sclavie (5%), vinziiri (a sclavilor — 4%, a altor marfuri — 196)”. Un izvor de vonit erau si taxele vamale, care se percepeau la hotarele circumscriptilor vamale (Dacia ficea parte din circumscriptia vamala a Ilirei). si pentru intrarea in orase, pentru trecerea pe poduri sa Monopolul asupra salinelor si minelor de aur fi apartinea statuli concensiona arendasilor care le putea Locuitorii Daciei crau datori sa presteze munci. in Dacia au stationat permanent doud legiuni (XIII Gemina si V Macedonica). Temporar au mai stationat si detagamente din alte legiumi. Pe linga legiuni au stationat cohorte gi detagamente mixte. Apdirarea provineiei era Rasigurata prin limesul intarit roman — sistem de fortificatit din valuri, drumuri, castre si turnuri de observatie. §2. Dreptul in Dacia romani data cu cucerirea Daciei gi transformarea ei in provincie romana, pe teritoriul ei, pe linga dreptul geto-dac, a inceput si se aplice dreptul roman. Conform conceptiei romane fiecirei categorii de persoane (cetifeni romani, latini, peregrini) ti corespundeau anumite norme juridice. in relatiile dintre cetajenii romani se aplica dreptul civil (ius civile), dreptul quiritar. Cetatenii romani aveau drepturi deptine politice si civile, Ei aveau dreptul de a face parte din legiuni, de a candida la 0 magistraturd, de a incheia acte juridice potrivit dreptului roman, de a incheia 0 e&: romane, de a face testament conform dreptului roman, Latinii aveau un statut juridic inferior celui al cetajenilor romani, neavind drepturi politice, iar din cele civile ~ cel mai des se bucurau de dreptul de a incheia acte juridice conform dreptului roman, Din categoria peregrinilor fticeau parte locuitorii liberi ai Daciei — autohtonii, inclusiv strdinii care mu erau cetdteni sau latini. Peregrinilor li se permitea aplicarea intre ei a vechiului drept, dar li se recunogtea si dreptul de a folosi dreptul roman (al gintilor) — ins -gentium — in relatile dintre ei cu latinii i peregrinii™™. Jus gentium ~ ca parte a dreptului Toman ~ era mai dezvoltat decit dreptul civil, deoarece se intemeia pe libera manifestare a vointei pairtilor. in anul 212 e.n. imparatul Caracala a emis un edict", prin care acorda cetatenic romani tuturor locuitorilor provineiilor cu exceptia peregeinilor deditici, Notiunea de ««peregrini deditici» este interpretata diferit de specialist. Unii cercetitori sustin ed acestea sint locuitorii cetatilor distruse pentru impotrivirea lor de editre romani, iar dupa alti — ar fi peregrinii autohtoni de la sate. In tot cazul edictul lui Caracala n-a lichidat diferenta dintre categoriile sociale, de aceea si dupa 212 in provineii existau cetieni romani si peregrini, astfel diferenta dintre izvoarele dreptului aplicat in provinei se pastreaza. in Dacia romani au existat dou’ forme de proprietate funciar’: provincial si quivitara. Adevaratul proprietar al paminturilor provinciale se considera statul in persoana imparatului, iar individul putea avea doar drept de posesiune. Posesorii exercitau stapinire reala, transmigind pamintul prin mostenire, incheind contracte ce aveau ca obiect pimintul Dar imobitul provincial putea fi mai usor supus exproprierii din cauza utilitatii publice Paminturile, de asemenea, puteau fi ocupate de terte persoane dacti nu erat luerate sau rau parasite. in virtutea dreptului sau suprem de proprietate statul roman percepea de la posesori impozitul funciarDesi peregrinii nu putcau avea 0 proprictate roman’, posesiunea lor era oerotita de guvernator prin mijloace juridice create dup& modelul celor romane. in anul 199 s-a instituit prescriptia de lunga durata in baza cdreia cel ce posedase 10 ani intre prezenti si 20 ani intre absengi putea respinge cu succes actiunea de revendicare. Locuitorii colonilor cu ius italicum aveau drept de proprietate quiritard, deoarece solul acestor colonii era asimilat cu col din Talia, Pe ling proprietatea provinciala asupra pamintului, locuitorit liberi din Dacia au exercitat si proprietatea peregrina asupra altor lucruri, reglementati de {us gentium sau de dreptul geto-dac in masura in care acesta a fost recunoscut de romani,” Peregrinii nu aveau dreptul de a-si intocmi testamente in conformitate cu dreptul roman, dar puteau intra in succesiunea cetifenilor romani. Peregrinii autohtoni au continuat sa-gi transmita averea prin mostenire in baza vechilor obiceiuri geto-dace, printre care era si cel al testamentelor verbale, Casatoriile, adoptiunea, infritirea, tutela peregrinilor autohtoni au continuat si fie reglementate de dreptul geto-dac, tolerat de romani, intrucit acesta mu contravenea intereselor romanilor. fn domeniul dreptului obligational s-a aplicat dreptul roman, dar modificat sub influenta dreptului local. Dovada acestui fapt stau tripticele (tablitele cerate) din ‘Transilvania, descoperite intre anii 1786 si 1855 la Rosia Montana. Tripticele sint formate din trei tablite mici de lemn legate impreund asemenea unei cri cu trei foi. Pe parle exterioare mu era scris nimic, pe cele interioare era seris cu un stilet pe ceara tumati in scobitura lemnului, Din numarul total de 25 tiblije au fost descifrate 14, celelalte fiind deteriorate, Cele 14 tablife contin textele a patru contracte de vinzare, trei contracte de mune, un contract de societate, un contract de depozit, dou& contracte de imprumut, obligatia unei persoane de a plati o datorie, un proves-verbal de desfiintare a unei asociatii funerare, o lista de cheltuieli pentru organizarea unui banchet. Aceste acte au fost serise in secolul Il ultimul datind din anul 167 Ca obiect al contractelor de cumparare-vinzare sint sclavii si o jumatate de casi. Contractele au fost incheiate in anii 139, 142, 159, 160. Partile contractante erau peregrini si romani, dar in toate contractele se vorbeste de mancipatiune care, fiind un act de drept quiritar (civil), nu era accesibil peregrinilor. Cu atit mai mult cu cit nici o conditie din cele cinci obligatorii (pentru mancipatie) nu este intrunita, Fenomenul acesta a fost interpretat diferit de cercetatori. intr-o opinie mai noua s-a afirmat cA elementele de drept roman (mancipatiunea) au dobindit © functionalitate noua, original, constituind trecerea la vinzarea consensuala translativa a proprietii'® fin toate contractele printr-o stipulatic (fide promissio) in caz. unor vicii ascunse sau evicfiune, vinzatorul se obliga sa restituic preful dublu sau paguba (dubla ori ordinara). in dowd contracte de vinzare, vinzitorul are garant personal care semneaza si el akituri de martori, Actele de vinzare poartl semnatura martorilor, parjilor chiar si a garantului, pe cind in dreptul roman forma obiectiva a actelor necesita doar semnaturile martorilor, iar ircontractele de vinzare din cca subiectiva — pe cele ale partilor. Forma, care s-a respectat Dacia, poate fi tratati drept una tranzitiva: de la forma obiectiva la cea subicctiva Contractele de locatiune apar in trei tablite. dou din care sint datate cu 163 gi, respectiv, 164 si prevad locatiunea serviciilor (inchirierea muncii) contra unei sume de bani, Inchirierea muneii se face pe un termen determinat. intr-un caz lucratorul primeste un avans care urmeaza s& fie scaizut din suma total care i se va cuveni, Atrage atentia faptul in caz de forfi major (inundarea minei) timpul in care lucratorul n-a putut lucra, nu se pliteste, adicd rise lueratorul si nu patronul cum prevedea dreptul roman clasic. Partea care din propria vind nu gi-ar indeplini obligatiile urma sA plateasca pentru fiecare zi o amenda (egal pentru muncitor si patron)" O singuri tabliga (anul 167) cuprinde un contract de societate, incheiat intre doi cetiteni romani, care isi unesc capitalurile pentru a oferi celor interesati imprumuturi cu dobind’ pe un termen stabilit, Se menfioneazi & atit eistigurile, cit gi pierderile se vor impart egal, iar Ia lichidarea societai inti vor fi scdzute capitalurile, pe care partite le-au subscris, iar beneficiul va fi impartit egal. in acest contract sint folosite formele pur romane. alt tabligd se referd la un contract de depozit. Un peregrin, Lupu al tui Care primeste de la alt peregrin spre pistrare 50 denari si se obliga si-i restituie la cererea deponentului fir discutii. Aceasté operafie comerciala, multi vreme in vigoare in provinciile grecesti, nu era recunoscuti ca depozit de juristit romani, ci ca imprumut. Pe tablitd, insa, e seris «deponere, ceea ce ar indica influenta dreptului grecesc™ Dou’ contracte de imprumut (datate cu anul 162) prevad si dobinda de 1% pe lund sau 12% pe an, intr-un contract creditor este o femeie peregrina — Anduena a lui Bato, astfel incit se constata ci contractul a fost incheiat in baza unei cutume locale, pentru ca dreptul roman nu permitea femeii s& incheie acte juridice in nume propriu Partile (atit cetzitenii romani, cit si peregrinii) au folosit stipulatia pentru incheierea contractului, urmarind plata dobinzii, astfel incit in tiparul stipulatiunit au tumat imprumutul, cit si conventia producitoare de dobinzi. intr-unul din contracte intervine un chezag, care garanteazi ci debitorul igi va achita datoria impreund cu dobinda. Se mentiona expres ¢4 banii au fost numirati efectiv de creditor debitorului. Observam cf $i in contractele de imprumut erau prezente elemente ale dreptului roman, dar nu toate clauzele corespundeau dreptului roman, ci se observa cA reieseau din normele dreptului local. Concluziile care se impun dupa analiza tiblijelor cerate sint: dreptul roman s-a aplicat in Dacia romana, dar a suferit modificari sub influenta dreptului local”. Modificdrile urmau si simplifice dreptul formalist, rigid la baza cdruia ar sta buna eredingd si libera voinga a partilorProcedura de judecata in Dacia era acceagi ca gi in alte provincii imperiale romane. Cotitenii romani se adresau guvematorului sau reprezentantului siu potrivit procedurit formulare. Guyernatorul putea judeca singur sau, dupa ce da formula, putea trimite altui judecator. Peregrinii erau judecati tot de guvernator sau de reprezentantul acestuia, care dupa formularea de judecata putea adresa cauza unui judecitor sau a mai multor judecdtori. In litigiile dintre un cet&fean roman gi un peregrin, peregrinul cra considerat cetaitean roman pe durata procesului. Astfel, dreptul roman s-a aplicat in Dacia romana, tolerindu-se gi unele norme locale, iar altele Iau influentat, cvea ce a realizat o sinteza juridicd daco-romand, Note Maria Dvoracek, Istoria dreptului rominese, Iasi, 1992, p44 Tbidem, p 67-68, Emil Cemea, Emil Moleut,Istoria statului si dreptului romanese, Bucuresti 1992, p.19, NGostar, lus italicum in Dacia // Anvarul Institutului de istorie si atheologie “A.D Xenopol”, sr. VI(1969), li, p-127-139, Maria Droracek, op. cit. p.73. Emil Cemea, Emil Moleut, op. cit, p23 storia dreptului romfnese, vol, p.50. Tider, p 95-99, Fragment din acest edict in V7. Hanga. Crestomatie pentru studiul statului i dreptului in RP.R., vol, Bucuresti, 1955, p.180, (C$t Tomales. Drept privat romiin, Bucuresti, 1973, p.172-173, Emil Cemea, Emil Moleut, op. cit, p31. [storia dreptului romnese, vol, p.110, Ibidem, p.113 Emil Cemea, Emil Moleut, op. cit, p31 16PARTEA A DOUA STATUL SI DREPTUL IN EVUL MEDIU CAPITOLUL I FORMAREA TARILOR ROMANESTI SI A LEGI TARIL $1. Condifiile de dezvoltare a populay evacuarea Daciei (sec.IV: daco-romane dup VIN) Dupa plecarea din Dacia a autorititilor si legiunilor romane (275), pe teritoriul ei continual si locuiasc’ populatia daco-romana, adic dacii romanizati’. Nu ¢ exclus faptul c& © parte din daco-romani s-au retras la sud de Dundre impreun cu autoritagile, ca, de altfel, ‘nu © exclusd raiminerea pe teritoriul Daciei a unora din fostii veterani, colonisti romani, care asimilindu-se cu. bastinasii n-au urmat autoritatile si legiunile romane in 271 Numeroase date arheologice confirma c& aceasti populatie si-a continuat, in lini mar ‘modul de viafa traditional Legaturile cu Iumea romanii nu s-au intrerupt bruse, ei au continuat datorita existentei asezirilor romane fortificate Ia nord de Dundre, in care se aflau efective militare permanente, avind misiunea si apere de «barbariy Imperiul Roman. La construirea gi intretinerea fortificagiilor era atrasé si populatia daco-romana. in aceste localitiiti aveau loc schimburi si tranzacti Aceste relatii economice au avut de suferit in urma navalirii hunilor (sfirgitul sec. al TV-lea), care au distrus fortificatile romane. Contractele au fost reluate mai ales dupa refacerea fortificajiilor in timpul imparatului Tustinian (sec. al VI-lea) Dupa huni, pe teritoriul fostei Dacii au navalit alte triburi migratoare ca: gepizii (sec: al V-lea), avarii (sec. al Vi-lea), slavii, bulgarii (sec. al VIl-lea). Aceste populafii nu gi-au organizat pe teritoriul Daciei un stat propriu, ci au stationat temporar la periferia teritoriului dacic. De acolo exercitau 0 dominatie nominaki, desi uncori porneau in raiduri de prada si de reprimare in fini mari, daco-romanii au conviefuit pagnic cu migratorii, obfinind in schimbul tributului si produselor agricole o viat relativ linistita. Pentru Imperiul Roman populatia daco-romana prezenta o «romanie», ce se deosebea de cei veniti prin nivelul mai avansat de cultura materiala si spirituala, prin prestigiul Romei, deci era considerati continuatoare a traditiilor romane. Autorii din see-TV-V mentioneazi cla nord de Dunare populatia "7vorbeste 0 latin’ vulgara, rezultatul romanizarii dacilor sub aspect lingvistic. Tot aici sec. al IV-lea, episcopul Ulfila predica in latin (alituri de greaca si gotiea)". Uncle influente lingvistice ale popoarelor migratoare sint de natura secundara Cum a rezistat si si-a pistrat identitatea etnicd populatia daco-romana in timpurile grele ale néivalirilor migratorilor? Cercetind materialele, savantii au ajuns la concluzia ca dou circumstange au avut cea mai mare importanfé in acest proces: religia crestind a daco-romanilor si existenta obstiiteritoriale cu sistemul stu de norme sociale, de conduit, juridice Crestinisnmul a patruns in Dacia de timpuriu, ined prin sec. al MI-lea, cind Dacia era provineie romana, iar aceasti religie era prigoniti de statul roman". Poporul roman a aderat la erestinism prin convingere liberi, fara violenga, «s-a niiscut crestin», cum afirmét ‘multi savangi. Crestinismul era propagat de unii soldati de legiune care au primit moarte de ‘martir in legaturd cu aceasta. Dupi recunoasterea crestinismului ca religie oficiala de ctre Imperiul roman, s-a pastrat si intarit religia crestina si la daco-romani. Astfel religia crestina devine, impreund cu limba, o caracteristica distinct a populatiei daco-romane fat de barbarii pagini. Retragerea autorititilor romane din Dacia a dus la desfiinfarea administratici fostei provineii, Alt stat nu sa organizat pe teritoriul ei, astfel incit localnicilor li s-a impus nocesitatea de a gisi propriile forme de organizare politica gi administrativas Oragele din Dacia au continuat sa fie locuite si dupa pardsirea Daciei de autorititile si legiunile romane, dar au decdizut treptat, ruralizindu: Pe nuinele oraselor distruse de huni se ageazi sate care continua unele traditi institutionale, Legatura dintre orase si satele din jurul lor (ferritoria) explica transmiterea denumirii si a functiilor administrative si judecdtoresti a magistratilor (numiti si judices) administratiei satelor romdnesti sub formele de jude, judec. judet. Satul ramine forma principala de organizare administrativa, ling satele vechi apar gi sate noi, care au aceeagi organizare administrativa”. insagi denumirea de sat provine de la termenul latin «fossatum ce insemna agezare intarita cu un sant si palisada, Sapaturile arheologice au aritat ct obstea daco-romana avea un caracterteritorial inca din sec. al Ill-lea, Obstea se administra pe baze elective, se autoadministra si igi alegea organele de conducere. intr-o reconstituire a imaginii satului romanesc din acea vreme organele obstii erau 1, Adunarea megiesilor, a tuturor sefilor de gospodarii ce puteau rezolva toate problemele obsti 2. Oamenii buni si batrini alesi dintre sefii de gospodarii si de familii pentru calitatile lor intelectuale si aveau atributi judecatorest. 3. Juzit-gefi mil straini side asigurare a linistii interne. Juzii erau alesi de adunarca m si judecdtori ai obstii cu atributii de organizare a aparirii fata de silor’ IsObstea era o comunitate de munca in care se forman $i se intireau normele de baz referitoare la munca si relatile intre persoane, litigile dintre ele si procedura de rezolvare. Asupra paimintului, comunitatea siteascd avea un drept de stipinire in comun (de-a vaima) sau devalmasa. Satul avea un hotar strict delimitat. Stipinirea comund asupra pidurilor, pasunilor, apelor se completa cu stapinirea individual’ asupra partilor de pamint arabil, trase anual la sorti, vechi traditii cu rdacini geto-dace, Casa, curtea eu teritoriul din jurul ei erau in proprictate privat, fiind imprejmuite de un gard Multe norme se refereau la procesul de munca: la repartitia cimpurilor de cultur reguli cu. privire la curaturi (teremuri defrisate), timpul de desfigurare a muneiit (pornirea plugurilor), stabilirea locurilor si a perioadclor de pasunat (legea drumuritor, legea munteli), regal referitoare la ajutorl repre inte membri obsti (eu prea eonstriit ci, la nunta, inmormintare, botez). in vechiul sistem de pedepsire a vinovatilor de infacfune pedcapsa supreme izgonirea lui din bgt. Ia lumea satelr era scotte mai grave infractiunile contra persoanei si nu contra averii. Consumul pe loc nu era socotit fur Sustragerea averii se pedepsea si prin pedepse deffimatoare (de exemplu, infractorul cu cru furat era purtat prin sat cu scopul de a-I rusina) Temeiul obstii era cgalitatea membrilor ei, care s-a impus in legaturi cu disparitia relatilor sclavagiste dupa evacuarea Daciei si in conditile necesititii opunerii rezistenfei celor ce navaleau. ca si necesitatea de a plati tribut, la care contribuiau toti membrii obsti” in familie exista, de asemenea, 0 anumita egalitate: liberul consimfimint al viitorilor sofi cererea divortului de oricare dintre soti, munca comund Ia crearea patrimoniului familial, asupra cAruia aveau drepturi egale, obligatiuni de intretinere reciproc& intre soti gi intre parinti si copii. Aceste principii au fost intarite de preceptele religiei crestine, raspindita foarte devreme pe teritoriul Daciei §2. Formarea fArilor si a legii ¢irii fn perioada sec.1V-VIII s-a realizat procesul de etnogenez a roménilor, popor cu religie crestind, avind o organizare proprie in cadrul satului si norme de reglementare a relatiilor in obste. Cultura materiala Dridu demonstreaza un caracter romanic unitar in tot spatiul carpato-danubian, o continuitate in toate sferele de ocupatie: agricultura, cresterea vitelor, mestesuguri. in romanii sunt numiti vahi (volohi). De la celti aceasta denumire a fost preluati de ceilalti migratori si apoi si de Bizant, Find clementul etnic statornic si predominant in regiunea Carpato-ponticd, romani (vlahii) au asimilat elementele alogene. Odatd cu afirmarea ca unitate etnicd romani s-au otganizat gi politic. Mai multe obsti se uneau in uniuni, confederatii de obsti, in vederea realizdrii unor obiective comune: apararea de navaliri, folosirea mai ficient a unui teritoriu relativ unic, ca de exemplu o depresiune montana, valea unui riu §..Aceste uniuni formeazsi cimpulung-urile, e sau in general garile Aparatul de conducere a obstilor se mentinea gi cra completat de cel al farilor. in fruntea aparatului farilor se aflau voievozii sau cnezii, conducdtori militari, dar care aveau gi atributiijuridice si organizau apararea, Sfatul cel mare (sau adunarea fri) era format din reprezentanti ai obstilor si el alegea voievodul, rezolva probleme patrimoniale comune pentru obsti, litigille intre obsti. Adunarea juzilor (ca sefi ai obstilor) incepe a uzurpa treptat dreptul sfatului mare de a alege un voievod. Juzii incep a fi denumiti si cnezi, astfel incit nu trebuie confundagi eneazul-sefl (ari si eneazul-seful obsti, Institutia voievodatuli si cnezatului sint originale, autohtone, in ciuda originii germane gi slave a termenului Aceasti organizare politics dispunea si de oaste, necesari pentru apiirare, obstile contribuind cu 10% din veniturile lor in acest scop. Organizarea politica de tipul firilor n-a fost impusi, ci s-a creat in mod natural. Astfel termenul de «ard, tradus mai tirziu in slavona «zemlea» avea si sensul de organizare politica, de stat si nu mumai de pamint. Tari roménesti au existat in tot arealul carpato-danubian-pontic. Aga, de exemplu, Ia rasarit de Carpati existau {Arile Vrancei, Tigheciului, Cimpulung, Cimpul tui Dragos. La sud de Carpati sint semnalate firile Vlasca, enezatele lui Toan gi Fareas, voievodatele lui Litovoi, Seneslau, in arcul Carpatilor sint cunoscute Crisana voievodului Menumorut, Banatul voievodului Glad, Ultrasilvana lui Gelu'™ Odata cu formarea tarilor au fost preluate normele dupa care se conduceau obstile, find intarite prin autoritatea aparatului politic al {Arilor. Dar s-au adaugat in conditii noi si norme noi, gi totalitatea acestor norme forma legea firii. Legea tarii avea sensul de ansamblu de norme nescrisc, legate prin convingere, credinta si constiinta, o legaturd interna, ceea ce la romani era «mos» — obicei Legea tarii Ia romani era un sistem normativ clementar, care reglementa relatiile dintre ‘membrii obstii si dintre obsti referitor la conducere, aparare, munca, proprietate, familie. asigurarea linistii publice prin apararea vietii, credinfei si demnitatii membrilor obstii™ Legea far avea un caracter unitar dupa confinut in pofida faptului e& erau mai multe far. Acest Iucru se explici prin originea etnies comund, ridaicini institutionale comune, organizarea politica similara si conditiile social-economice asemanatoare de dezvoltare. Grupuri compacte de roméni locuiau in evul mediu la sud de Dundre, in Polonia, Moravia, Slovacia, Serbia si se conduceau in viata lor interna dupa propriul drept, numit documentele latine «ius valachicum», «ius valachorum» sau in cele slave «valagskoe pravo»®. Tot «ius valachicum»» se numea in Transilvania medieval dreptul roménilor. Numarul roménitor si a asezarilor lor in cadrul unor state strtine era destul de impundtor: in Sudul Poloniei erau cel putin 243 sate (alti cercetétori indici numarul de S00 asezari rominesti). in Moravia, in 1864 erau vre-o 60 mii romani (volohi). 20Astfel «ius valachicum» era aceeasi lege a firii» dupa continut, dupa care se conduceau romanii care triiau in afara organizatiilor politice romanesti, de accea denumire se specifica caracterul etnic al populatiei care se folosea de propriul sau drept. in Transilvania sint mentionate sate, orase intrite valahe, stapiniri valahe, scaune de judecata valahe. in Polonia «ius valachicum» functiona in regiuni in care erau voievozi ai Toménilor, cArora li se subordonau enezii sau crainicii, Notiunea de «ius valachicum»» se intilneste in Serbia pentru asezarile romanesti din regiunea Prizrem (sec. al XIV-lea). in legea roménilor din Croatia (1436) avem sub forma de privilegiu un mic cod de «legi bune si drepte», aplicate «din batrini», care accentua autonomia juridica a clementului romanese Aceasti autonomic a fost treptat suprimati de statele in cadrul cirora traia populatia roméneasca. §3. Ins Legea firii cunostea proprictatea privat, in primul rind asupra averii_ mobile. Proprictatea privata asupra turmelor, vitele fiind insemante prin semne distinete (de obicei, a urechi) pentru a putea fi deosebite vitele unui proprietar de ale altuia. ii ale dreptului civil in legea {2ri Proprictatea funciara se prezinta ca un fenomen mai complex. Proprietatea de-a valma in comun) asupra pidurilor, pigunilor, apelor continua si existe algturi de proprietatea individuals (privata), care in afard de pamintul de pe Tingd casi, imprejmuit de gard, includea si terenurile puse in valoare prin munc& proprie — terenurile defrigate (curdturile) Deoarece facerea unei curituri necesita eforturi considerabile, cei care o amenajau erau ajutati de rude, in baza vechilor obiceiuri de solidaritate a rudelor gi de ajutor reciproc. in caz de instrdinare a curiturii, obstea impunea anumite restrictii pentru proprietar, care trebuia sa prefere printre cumpardtori pe rudele sale. Acestea au fost inceputurile dreptului preferential de cumpirare a rudelor, care in evul mediu roménese s-a institufionalizat ca drept de protimisis. In legituri cu exercitarea dreptului de proprictate existan un sir de obiceiuri, ca amenajarca curaturilor in pidure departe, nu alituri cu alt curiturd, cu prisaca”; scoaterea gardurilor temporare din jurul terenurilor cultivate dupa sttinsul roadei, ca vitele si poata paguna liber etc. Obstea veche romaneascd avea un fond de rezerva pentru cazurile de calamitati naturale si un fond de aparare Treptat, in cadrul obstii, avea loc diferentierea sociala. Juzii (cnezii) incep a beneficia de unele venituri din contul membrilor obstii. Fiecare membru al obstii avea obligatia de a da de doua ori pe an (de Craciun si de Pasti) cadouri judelui si de a lucra gratuit pentru jude 3-5 zile pe an Proprictatea privat’, individual’, putea fi transmis prin mostenire atit prin lege, cit gi conform testamentului. Testamentul, conform vechilor traditii, se féicea in forma oral in 2cadrul rudelor. Dac nu se fiicuse dispozitic testamentari, atunci, conform legit {ari beneficiau mostenitorii de gradul I - copiii si anume feciorii, adic’ exista principiul de mostenire privilegiata a birbatilor. Fiicele aveau dreptul doar la 0 parte din averea mobil a paringilor, pe care o primeau ca zestre de la frati (daca paringii erau decedati la acea ora) i timpul incheierii cAsatoriei“’. in lipsa mogtenitorilor de gradul I, mosteneau mostenitori de gradul IT fratii (dar nu si surorile). Pentru a-si asigura fiiccle cu zestre, cei care n-aveau feciori si nici frati se infriteau cu cineva strain, care devenind frate de eruce (se utiliza ritualul crestin) avea dreptul de a intra in posesia mostenirit, avind si obligatia de a inzestra fiicele celui decedat Daca lipseau si mostenitorii de gradul II, primeau mostenirea cei de gradul II, adic paringii. in lipsa acestora din urma, mostenitori legitimi erau recunoscuti nepotii de frate. in lipsa lor, succesiunea se socotea fara mostenitori si bunurile ei treceau in fondul de rezerva al obsti Mostenitorii de acelasi grad aveau o vocatie egala la mostenire, dar legea farii determina © pozitie privilegiatd a celui mai mic fecior — al mezinului, care primea ca mostenire casa parinteasca cu toate anexele gospodaresti. in conceptia oamenilor de atunci aceasta se ficea cu scopul ca cel mai tindr reprezentant al familiei s4 continue existenta neamului, pastrind ciminul parintesc. Aceasti conceptie avea si un suport real, deoare dacd feciorii mai mari pina la decedarea paringilor se casitoreau $i igi cladcau ciminele proprii, mezinul raminea in casa parintease Ca persoane libere si egale, membrii obstii roménesti aveau capacitatea de a incheia diferite contracte, Deci, izvorul obligatilor eran contractele, care, se pare, erau intocmite forma oral, libere de formalismul dreptului roman. in contracte, conform legii (ari, cea ‘mai mare important o avea buna eredingé a partilor si exprimarea libera a vointei, O alta particulartate a dreptului obligational o constituia faptul e& obligaiile grevau numai averea si nu persoana, Responsabilitatea pentru obligatii se risfringea doar asupra averii, astfel incit pentru datorii nimeni nu cra transformat in rob. Accasta situatic difer’ nu numai de dreptul roman, ci si de dreptul altor popoare vecine — ca, de exemplu, dreptul vechi rus, care prevedea transformarea debitorului in om personal dependent — zacup, care ulterior putea deveni rob (holop). Relatile relativ egale in obstea romaineased, care au durat destul de mutt in timp, nu permiteau transformarea unui om ce traia conform legii fArii intr-un om dependent, intr-un rab. Fiind incheiate in mod oral, contractele erau insotite de actiuni simbolice ca: baterea palmei, aldamasul, cuvintul dat; se folosea si jurdmintul. Obligatii reciproce se stabileau cu ‘ocazia unor evenimente legate de ciclul vietii (botez, nuntd, inmormintare) la nivelul rudelor sau la nivelul intregii comunititi sditesti in caz de construire a casei sau stringerea unei recolte mai bogate, Mai rispindite in legea farii erau contractele de schimb, vinzare sau imprumut, Responsabilitatea pentru vinzarea unui lucru eu vieii era in dependent de felul 2viciilor: ascunse sau vidit cam aga cum era inci in dreptul roman, Dac vieiile eau ascunse, cumparitorul putea cere desfacerea contractului, iar daca vicile erau evidente, cumparatorul nu putea prezenta pretenti in materie de drept familial © mare importanfa a avut-o religia si biserica crestina Incheierea cAsitoriei avea loc prin cununia in biserica (sau prin binecuvintare religioas daca nu era prima cisitorie). Forma veche de legitima de bisericd, de aceea rimin doar unele rimasite ale acestui obieei in ritualul de nnunti, Ia peit (cavefi marfi, noi avem negustori...» ~ formula petitorilor). Miresei i se fliceau daruri inainte de nuntd, ceca ce este de asemenca o amintire vaga a vechii cumparari a miresei. Conditile de incheiere a cdsatoriei erau cele stabilite de nomocanoanele bizantine i anume: consimfamintul viitorilor soti si al parintilor lor, o virsta minima pentru viitorit sofi, credinfa crestina comuna. Religia crestina ortodoxa veghea destul de strict ca viitorii sofi sa mu fie rude pind la a patra generatie, nu numai rude de singe, dar si spirituale, cumpirare a miresei nu este recunoscul Desfacerea cisitoriei (divortul) cra admis pe larg pentru motive pe care le socotea legitime biserica crestind. Initiativa desfacerii cAsatoriei apartinea atit sotului, cit si soti si motivele puteau fi: boala unuia dintre soti, c&lugarirea, lipsa de acasé a soqului timp de 5 ani sia sotiei timp de o zi si o noapte, infidelitatea conjugal a sotiei ete. Copii si paint aveau obligatii de intretinere reciprocd in caz de necesitate, Soul supravietuitor avea dreptul asupra unei pairti a averii familie Astfel. in dreptul civil s-au pastrat unele norme vechi, dar au aparut cu timpul si norme noi, ceea ce a conferit o originalitate deosebita dreptului romanese, legii tari. §4. Dreptul penal si de procedurii Infractiunea era tratati ca pricinuirea unei daune materiale, morale, fizice, de aceca scopul pedepsci era in principiu repararea daunei, rzbunarea singelui fiind o etapa depasita deja demult. Este posibil cd la pedepsirea infractorului se Iuau in consideratie virsta gi sinditatea psihicd a acestuia Diferentierea sociali nu era prea avansatd, astfel incit si scara valorilor apirate prin sancfiuni penale avea in virf personalitatea si nu averea, Infractiunile contra petsonalitatii ~ omorul, pricinuirea unor rani (singerinde sau cu vvindtai) — erau sanctionate cu o amenda judiciara, care era plitita in vite, fiind socotita cea tmai grea pedeaps, care probabil a luatlocul sanctiunii de izgonire din obste. in dependenta de circumstantele comiterii infractiunii, numarul vitelor se dubla ~ 6, 12, 24, 50 capete de boi Infractiunile contra moralei, familiei, bisericit erau acelea care atentau la normele ‘morale gi religioase in domeniul familiei gi religiei. Orice inedlcari ale principiilor formarii 23familici, pastrarii gi desfacerii ci, se socotean infractiuni contra familici si bisericii, Rapirea fecioarelor cu scopul de a se cisitori era socotita crima, deoarece atenta la autoritatea bisericii gi la canoanele bisericesti. incheierea cAsatoriei intre rudele de grade interzise era socotita infractiune pentru incdlcarea canoanelor bisericesti. Violul si adulterul (se pare c& numai al sotiei) erau socotite infractiuni grave si erau sanctionate cu amenda judiciard, platita in vite ca si omorul, aceste trei infractiuni find socotite cele mai grave. Drept crima se socotea nu numai adulterul propriu-zis, ci si nasterea copilului de catre 0 feme necisatoriti, fiind socotit o actiune contra morale si bisericii Infractiunile contra bisericii ca hulirea lui Dumnezeu, erezia, vrajitoria, furtul averii divinizate a bisericii, erau sanctionate tot cu o amend’, dar posibil mai mica, deoarece se platea nu numaidecit in vite, ci prin orice altceva Infractiunile contra averii erau deteriorarea avutului, incendierea si sustragerea lui Aceasta din urmd cuprindea de fapt in sine si furl, tilharia si jaful, averea fiind ridicata contra voinfei proprictarului, Se sanefionau aceste infractiuni prin amenda si intoarcerea averii sau a altei averi echivalente cu cea rapitd, incendiata, deteriorata. Ca si mai inainte. mu se pedepsea furtul de legume, fructe, poame pentru consumul pe loc. Se aplica gi pedeapsa defiimaitoare ~ purtarea infractorului cu lucrul furat prin sat. Astfel, observim ci sistemul de pedepse conform legii firii nu conginea pedeapsa capitala, nici pedepse de mutilare, ci se foloseau pedepsele pecuniare (amenzile judiciare gi compensatia). Cele mai periculoase infractiuni se socoteau: omorul, violul si adulterul sanctionate cu amenda judiciara, platité in vite. Amenzile judiciare erau repartizate intre jude si obste, o treime din ele revenind judelui, iar dou treimi in fondul de rezerva a obsti La judecata participa toatd obstea romaneasc’, dar diferite componente ale ei aveau 0 contributie diferita in examinarea litigilor. Judecata era de fapt exercitaté de oamenii bunt si batrini in frunte cu judele Barbatii, sefi de familii si de gospodarii, numiti oameni vrednici, erau cei care depuncau marturii si jurau pentru bunul nume al partii in proces. Ceata de flicai ajuta la formarea opiniei publice, punind in lumina intr-o forma satiricd prin «strigarea peste sab» a unor informatii referitoare la part, la proces. Ceilalti (batrini, femei, copii) puteau asista ca spectatori la proces, neputind si se implice. Procesul se judeca in contradictoriu: se incepea cu plingerea reclamantului, iar ambele parti fiind egale in faa justitiei, se intrec, aducind probe, Procesul se putea termina atit cu decizie de condamnare, cit si de achitare gi cu ‘impacarea panilor. Ca proba de mare important’ erau jurstorii (bojilnti), care erau martori de bund credin{a gi care jurau despre buna reputatic a partit in proces. Partea in proces, care afirma ceva, trebuia si-gi adued minimum 6 jurdtori. Partea care se apira (piritul), pentru a-gi spala acuzatia, trebuia si aducd un numar dublu de jurdtori ~ 12. intrecerea continua prin m4dublarea numarului de juritori si se socotea ca avind dreptate acela pe care il sustinea obstea, pentru cine au jurat mai mulfi membri Ordaliile sau judecatile lui Dumnezeu insemnau chemarea interventiei divine pentra Kamurirea vinovatiei sau nevinovatiei unui banuit. De fapt, ordalile n-au fost intrebuinfate in tot arealul roménesc, fiind cunoscute doar din Registrul de la Oradea (1247), care aminteste proba ficrului inrosit conform dreptului romanese“". Partea care era invinuiti de ceva trebuia si ia in mind fierul inrosit, pe care il ducea o anumité distangi — de la prag pind la altarul bisericii, Dupa aceasta mina se bandaja si daca se vindeca fir nici o interventie medical, se socotea nevinovat, considerindu-se 4 Dumnezeu il indica pe cel nevinovat prin semnul siu (Vindecarea rani) Martorii oculari aveau 0 insemnditate mai mick ca juritori, ceca ce ne indie’ intr-o misuri caracterul formalist al probelor. Jurimintul pe cruce gi Evanghelie putea fi prestat de martori, cit si de partile din proces. O formé specifica a jurdmintului ~ “jurimintul cu brazda pe cap” ~ era folosita la aratarea hotarului litigios. Se aplicau de asemenca si probele materiale (sau corpurile delicte). in legea farii existau si doud forme specifice de proces, ca prinderea urmei si cdutarea Iucrului disparut (svod) «Prinderea urme’ infiptuita de toata obstea insemna gisirea infractorului dupa urmele sale, Se socotea c& unde se terming urmele, acolo ¢ infractorul, Dac urmele duceau pind Ja drumul mare sau intr-un loc nelocuit (pustiu), apoi prinderea urmei era suspendata Unma era transmis gi obstii vecine, daca ajungea pina la hotarul obstii vecine. Daca obstea strand nu extrada infractorul, apoi urma dezdaunarea, suportata de intreaga obste, Svodul sau ciutarea lucrului disparut se ficea dupa anuntul public, repetat de citeva ori, Daca era intors lucrul pierdut, cu asta se termina procesul, iar partile se impacau, Dac& ru era intors, incepea cdutarea propriu-zisd. Persoana la care era gasit obiectul se socotea posesor de rea credint, acuzatie pe care o putea spila doar prin indicarea persoanei de la care a fost procurat obiectul, Aceast trimitere putea avea loc pind la a patra persoand, care cera datoare s4 suporte cheltuielile, fiind socotit el insusi posesor de rea credint Aceste forme procesuale, care fa prima vedere erau destul de simple, asigurau, de fapt, bunul mers al treburilor, linistea in obste, in conditile cind viata avea un cadru mai restrins simai simplu Note C.Cihodarn, Date istorice si toponimice privind existenja populagiei romanice din regiunes Ccarpato-danubiani in secol. ILXI// Analele stinyitice ale Universitafii“A.LCuza” din Iasi Istoriefi XV(1969) fase.1, p1-19. Emil Cemea, Emil Moleut, op. cit, p35lena Arama, Nechileridacin’ ale legilor noastre i! Legea si via, nr. 11-12, 1991 P.PPanaitescu, Obstea siteasc3 in Tara Romdneascd si Moldova, Orindiurea feudal, Bucuresti, 1964, p.12-20. Emil Cemea, Emil Moleut, op. cit, p38-39. Ibidem, p 42-43, Maria Dvoracek, op. cit, p.102-104. ‘SePascu, Voievodatul Transilvanie, vol, Cluj, 1971, p.33-35. [storia dreptului roménese, voLI,p.138-146, D.Morotoleseu, ls valachicum in Polonia, Bucuresti, 1916. Emil Cemea, Contibuii la itoria insitfilor: obiceiul priscilor/! Revista arhivelor, vol.1,nr.1, 1989, ps9. Hurmuzaki E., Documente prvitoate la istria tomanilor, vol2, part.2, Bucuresti, 1878, p 419-420. Gh.Cronf,Instiulii medievale rominest, Infriirea de mosie.Juritrii, Bucuresti, 1969, Documente privind istoria Roméniei. C. Translvania, veae XI-XIl, vol.1, Bueuresti, 1951, p275, V-FJnkin, Gonenie sleda galihoi obseinnoi praktike /! Drevneisie gosudarstva na terrtorii SSSR, ‘Moseova, 1986, p.135-136 26CAPITOLUL I INSTITUTILE JURIDICE ROMANESTI PiNA LA INSTAURAREA. DOMINATIEI OTOMANE (sec. al XIV-lea — mijlocul sec. al XVI-lea) §1. intemeierea statelor romanesti Existenfa in spafiul carpato-danubian-pontic, locuit de romani, a farilor (cnezate, voievodate, cimpulung-uri) in cele mai populate vai ale riurilor, cimpii, depresiuni montane, ne demonstreazi necesitatea de organizare statald, care se face tot mai simfitd in secolul XIII, cind are loc o anumita stabilizare politica si o omogenizare etnica Nivelul dezvoltarii social-economice era similar in toate teritorile locuite de romani, O anumité diferentiere social rezulté din datele arheologice care au scos la iveal& grupsiri de sate in partea de nord dintre Siret si Prut (Baranca-Hudesti, Fundul Herfei, Horodiste). ageziii fortificate in zona cursurilor mijlocii si inferioare ale Jujiei si Bahluiului: peste 200 agezairi au fost evidentiate intre cursul inferior al Siretului si Prutului 5. Locuingele si mormintele din aceste agezari sint diferite, unele mai incpaitoare, mai bogate, altele mai sérace. Unele morminte nu confin inventar, in altele s-au gasit diferite obiecte (inclusiv de lux) ca bijuterii de argint, arama si chiar de aur. Au fost descoperite de arheologi in asezarile roménesti tezaure care indica de asemenea stratificarea sociala. Acest proces a fost relatat si de izvoarele scrise. Un document papal din 1332, dar care se referd Ia 0 perioad mai veche (mijlocul sec. al XIl-lea), ne spune ci dupa distrugerea episcopici cumane gi a alungatii cumanilor, bunurile si mosiile ei au fost insusite de “putemnicii acelor Jocuri”, adiea de elemente instarite. in diploma regelui maghiar Bela IV se vorbeste de asemenea despre posesiuni in frunte cu voievozi gi engi Suma mare de bani plitits pentru riscumpararea Ini Barbat, fratele voievodului Litovoi de la sud de Carpati, ne face si credem ci acelasi proces de concentrare a puterii politice si economice avea loc si acolo. intre Carpati si Dunare existau in 1247 cinci formatiuni statale: Tara Severinului, enezatele lui Toan gi al Tui Fareag si voievodatele lui Litovoi si Senestau. Voievodul Litovoi stapinea si Tara Hajegului de peste munti, din Transilvania, Unificarea politica la sud de Carpati s-a realizat prin consolidarea pozitiilor unuia dintre voievozii locali, si anume a lui Basarab, fiul lui Tihomir’, in 1330, repurtind 0 victorie stralucita la Posada asupra regelui Ungariei, Basarab inkituri pretentiile Ungariei supra teritorilor roménesti dintre Dunare si Carpati, care ca 0 fara independent se numea Ugrovlahia (mai tirziu simplu Valahia sau Tara Roméneasca). Basarabii au stapinit ulterior si alte teritorii romanesti: Dobrogea, Amlasul, Fagrasul si Severinul a7in arcul Carpatilor si in partile de vest existau din sec. al X-lea trei voievodate roménesti, Procesul de unificare a acestor {iri roménesti a fost impiedicat de infiltrare maghiarilor spre Ardeal. Rezistenfa enejilor si voievozilor romani in faga cuceritorilor, traditile lor militare si de guvemare, au ficut ca Transilvania sa nu fie integrat Ungariei ci si se constituie ca voievodat aparte dar dependent de Ungaria. Ungaria a fost nevoita si accepte titlul roman de voievod'. Constiinta unei existente politice separate s-a pastrat vie secole de-a rindul, unit voievozi ai Transilvaniei actionind ca adevarati suverani, precum Finta (1279), Roland Borga (1282-1293), Ladislau Kan (1295-1315). La risirit de Carpati, existau de asemenea “tari” romanesti. Cea mai veche cronicd tured Oguz-name (1040) localiza tara Ulak (a roméinilor) intre Rusia Kieveand si Ungaria © saga islandeza, informind despre luptele pentru tronul Kievului la inceputul sec. al XI-lea, aminteste despre participarea de partea unuia dintre pretendenti_ a roménilor (Blokumenu), care puteau fi cei de la risirit de Carpagi Cnejii bolohoveni, pomeniti de cronica rush de la méndstirea Ipatiev, sint enejii roménilor (volohi ~ numele © putin schimbat) care se aflau in opozitie fata de enejii Haliciului. Pentru a-si asigura independenta de cnejii halicieni, bolohovenii recunose bbenevol suprematia tatarilor, obligindu-se sa-i aprovizioneze cu griu gi mei Un oarecare Milei, ne comunica cronica rus, de prin partie Sepenitului, de bund voie s-a supus tatarilor, primind de la ei functia de baskak. Deci, la rasarit de Carpati existau de asemenea mai multe formatiuni statale roménesti, unificarea cdrora era un imperativ al vremii. Printre aceste {ari si voievodate, cronicile au evidentiat voievodatul Moldovei si pe voievodul Dragos. S-a afirmat mult timp ca cronicile I-au confundat pe Dragos cu Bogdan Cercetirile mai recente au dovedit ca aceastit opinie este gresita. Cronicile il prezinta pe Dragos in legatura cu uncle evenimente istorice din Ungaria, anume cu un rege Laszlo, care a purtat razboaie cu titarii gi i-a alungat pina si de pe teritoriul Moldovei, Confruntarea izvoarelor a aritat ca ¢ vorba de regele Laszlo IV al Ungariei si de luptele fui cu titarii din 1283-1287. Deci, si voievodatul Ini Dragos exista in acca vreme. Printre atributiile voievodului cele militare, se vede, ocupau un loc de frunte, date fiind incursiunile tatare gi activismul militar al regelui Ungariei. Cronicile moldovenesti ne vorbesc de alegerea lui Dragos ca voievod ca “fiind mai de cinste si mai de folos din toti”, cdei “intr-acea incepitura a fost domnia ca o capitinie”. Rolul voievodatului lui Dragos din bazinul Moldovei in tupta cu tatarii, sporirea mumericd a populatiei a dus Ia intarirea acestui voievodat. Odatit cu declangarea crizei in Hoarda de Aur, dup moartea lui Nogai (1299), se intensified procesul de afirmare a formatiunilor statale rominesti de la Est de Carpati Astfel, o stire din 1307 din cronica in versuri a lui Ottacar din Stiria, povestind despre uptele pentru tronul maghiar, in care se implicase si un oarecare pretendent Otto din Bavaria, dar care nimereste in eaptivitate la voievodul Transilvaniei: care il transmite unei cApetenii valahe (romaine), ce stpinea peste munti, fiind “mai mare peste ceilalti”, pare si localizeze aceasta capetenie in Moldova, deoarece pretendentul reuseste sa fuga la nuda sa, 28eneazul Haliciului, care era gata si plece in campanie de rizbunare contra acelei c§petenit valahe, care s-a purtat ru cu prizonierul Resedinta lui Dragos a fost Baia, care dupa unele izvoare s-ar fi numit si Moldova. Puterea devenind ereditara, dupa Dragos este transmisa fiului siu Sas. Resedinfa lui Sas a fost in orasul Siret, unde a construit prima biseried de piatra ~ Sfinta Treime, (Ea s-a xistrat pind azi in centrul carticrului Sasca, pe deatul Sasca, unde a fost o eetate cu acclagi rnume, ce se asemina cu eetatea de scaun din Suceava). Posibil, considera unit cercetori ¢ Sas a venit la putere prin anii 40 ai sec. al XIV-lea, astfel incit Dragos ar fi domnit foarte mult (mai mult de 50 ani), ceea ce nu ¢ cu totul imposibil. Feeiorul lui Sas ~ Bale - s-a ‘mentinut la putere cu preful recunoasterii dependentei Moldovei fata de Ungaria si plata tributului. Cronicele moldovenesti nu-l pomenese pe Bale, socotindu-I, probabil, creatura a regelui Ungarici si nu dom independent. Dar Ungariei ii venea greu si mentina Moldovs supunere, eronicile maghiare vorbese de expeditii ale regelui ungar Ludovie I (Laios) impotriva “rebelilor moldoveni”. in 1360 regele Ungarici il risplitea pe un romin Dragos din Maramures pentru ci i-a reintors la credin{& “Jara noastri a Moldovei”, deci in 1359, cind incepe si domneasei Bogdan, Numele acestui Dragos i-a ineureat pe cercetitori, el n-a fost voievod, traditia il aminteste pe celilalt Dragos. Lupta impotriva “rebelilor moldoveni’ in frunte cu Bogdan se termina cu infringere pentru unguri, cici la 1365 regele Ungariei Ludovic il risplateste pe Bale “pentru singele varsat vrind si mentina Moldova” in supunerea Ungariei Astfel, la risarit de Carpati, in secolul XIV exista Tara Moldovei, numita in izvoarele vremii Vlahia, Volosscaia zemlea, Moldovlahia si cuprindea la inceput numai o parte din spatiul carpato-nistrean. Partea sudicd a interfluviului Prut-Nistru era la mijlocul sec. al XTV-lea inca in posesitinea tatarilor. Dupa infringerea tatarilor de catre eneazul lituanian Alghirdas la Apele Albastre (Bugul de Sud) in 1362 fostele posesiuni ale tatarilor impreund cu Podolia de peste Nistru au trecut se pare sub obladuirea engjilor lituanieni. Dupa cronica lituaniand, in aceste piminturi este numit voievod al romanilor Turg Coriatovici, pe care roménii Lau otravit, vrind si scape de tutela cneazului lituanian. Astfel, puterea voievodatului Moldovei se extindea teritorial asupra altor paiminturi populate de romani pe masurd ce acestea se eliberau de dominatie strana. in 1386 o delegatie genovezi din Caffa se indrepta spre Cetatea Alba, de unde urma si plece la intilnire cu voievozii romani Petru si Constantin, Petru este Petru Musat, domn al Moldovei la acea data, iar Constantin putea fi un voievod mumit intr-un tinut limitrof cu Moldova, in fostele posesiuni titare, sustrase de la eneji lituanieni. La 1387 intreg teritoriul de la Carpati pind la Nistru si Marea Neagri (gi Cetatea Alba) ficea parte din teritoriul Tarii Moldovei. in anii 80-90 ai sec. al XIV-lea, Tara Moldovei isi extinde influenga gi la sud-est de Carpai, fiind impart teritoriul aflat mai inainte sub unguri intre domnitorul Moldovei si Munteniei, hotarul intre ele fiind stabilit pe riul Mileov© alta ipoteza referitor la procesul intemeierii statului medieval Moldova plascazsi procesul respectiv catre mijlocul sec, al X1V-lea, Dup mai multe campanii impotriva titarilor, inununate cu succes datorita sprijinului populafiei locale, Ungaria instaleaza in 1352-1353 drept conducdtor in regiunile eliberate (organizate ca o marca militara) pe roménul Dragos din Maramures. Acestuia i-au urmat fiul siu Sas, apoi nepotul Bale, ceva ce dovedeste respectarea principiului dinastic, faptul c& noua formatiune politica nu era 0 simpli marca de granita, In 1359, boierii locali l-au alungat pe Bale, exponent al intereselor regatului Ungar, acceptindu-1 ca domn pe Bogdan, care se ridicase, fra sueces, pentru a apira autonomia Maramuresului. Moldovenii si noul lor conducétor au zidamicit incercarile regelui maghiar de a readuce tara sub dominatia sa, care dupa 1363, anul mortii lui Bogdan, a restabilit pacea recunoscind existenfa de sine stitatoare a Moldovei”. Statul feudal moldovenese s-a intdrit si si-a desdvirsit organizarea in a doua jumatate a secolului al XIV-lea, desi a avut de infruntat tendinjele de expansiune ale puterilor vecine. in concluzie putem spune cA constituirea statclor romanesti s-a facut pe baze teritoriale, ca rezultat al unificdrii {arilor romanesti, cu forte proprii, de populatia care traise neintrerupt pe teritoriul carpato-danubian-pontic, atunci cind conditile interme gi circumstantele externe au fost favorabile acestui proces. Desigur, forma aparatului de stat Sa constituit sub influenta Bizantului si a modelelor bizantine, cunoscute demult de populatia autohtond §2. Organizarea social Procesul de constituire a statului a mers concomitent cu dezvoltarea economia, care se baza pe continuitatea ocupatilor traditionale ale romanilor: agricultura, cresterea vitelor, ‘mestesugaritul, comertul. Apar sate noi, se infiinfeaza orage, unele din cle devin importante centre economice gi cultural. Principalele surse de venituri proveneau din eresterea vitelor, exploatarea sirii, din indeletnicirile cu albindritul, pescuitul, vindtoarea. Legaturile comerciale inteme, externe, cit si comertul de tranzit erau in plind desfagurare dupa constituirea si afirmarea statelor romanesti, Domnitorii au protejat negustorii si populatia ordgencasca. in relatiile de productie rolul de baz aparfinea proprietifii funciare. inc inainte de constituirea statului apairuse proprietatea privati asupra pimintului, Dupi constituirea statului, domnitorul exercita un drept de proprietate suprema, conform caruia el trebuia si sanctioneze orice transfer de proprietate, sau numai s& confirme proprietatea funciara, ‘mostenita din mosi-straimogi. in actele de confirmare a proprietatii funciare, pe care le-au emis primi domnitori, nu se spune c& acestea ar fi fost diruite de domn, ci doar confirmate, ca mosii ereditare a cdiror origine era foarte veche 30Alituri de acesti pani (aga ii numesc documentele) este creat de domnitor o paturi noua privilegiat’ din slugile domnesti, cdrora le este donat plmint, Unii din fostitjuzi, c (in Moldova numigi si vatémani) reugese si-si menfind starea privilegiatd, donindu-li-se pamint si confirmindu-li-se dreptul de a-l transmite prin mostenire. Mai multi au fost insd cei cirora nu li s-a recunoscut acest drept de proprietate asupra satelor pe care le conduceau, De exemplu, in gramota de danie domnitorul mentiona, c& doneaza satul (urma denumirea satului), unde este eneaz (vatdiman) Nicoara, Gherman etc.” De pe la mijlocul sec. al XV-lea neji, juzii, vatémanii nu mai sint pomeniti in documente (unii, se vede, au trecut la boierime, iar ceilalti s-au contopit cu taranimea), Deci boierimea s-a format partial pe baza vechii nobilimi, a enejilor, juzilor. de asemenea din slugile domnesti, dotate cu pamint. Boierii sint numiti mari si mici, in dependenta de proprictatea funciara pe care o aveau si rolul politic in stat. in Moldova, in sec. al XV-lea, din toate piminturile care se aflau in miinile particularilor erau proprietati mari Proprictatea funciara conditionata in accasta perioada in Moldova n-a existat, desi unii cercetitori au interpretat “vislujania” din documente ca proprietatea conditionata, reiesind doar din motive de analogie terminologica (cu. Lituania, Polonia). Deoarece “Vislujania” se dona fara vre-o conditie (atit de slujba, cit si de timp), cu drept de mostenire, a era o proprietate neconditionata. Boierii erau scutiti de dari si prestatii, avind si dreptul la jurisdictic exceptional domneasca. Ei participau la viata politica in special prin sfatul domnesc. intr-o situatie similar se giseau slujitorii cultului religios, in special clerul bisericese, care era de asemenea proprietar de pamint. in sec. al XV-lea un oarecare preot (“pop”) luga avea 17 sate, Mandstirile de asemenea aveau proprietate funciara (vreo 16 mandstiri existente Ia sfirgitul see. al XV-lea aveau in proprietate mai mult de 200 sate). Duhovnicimea era si ea scutiti de dari i prestatii fagd de stat si erau judecati de judecata speciala bisericeasc: conformitate cu ierarhia cinurilor bisericesti". Participarea la viata politica a slujitorilor cultului era mai redusd decit a boierilor, dar nu fipsea cu totul. Mitropolitul si episcopii erau membri ai sfatului domnese, iar unit reprezentanfi ai manastirilor puteau Iva parte 1a “adundrile ari” ~ adunai pe st Oamenii care traiau conform legii tari ~ “volosschii zacon” ~ erau atit cei de ta sat, cit si cei de la oras (in afard de boieri, duhovnicime) — deci tiranii, mestesugarii, micii tirgoveti Taranii trliau atit pe paminturile diruite sau confirmate de domn boierilor gi mandstirilor, cit si pe paminturile domnesti. Toi erau obligati fayi de stat cu dari si prestatii, Sistemul fiscal cuprindea multe dati si prestati, in acest sens simtindu-se influenta bizantina care, posibil, n-a actionat direct, ci mai mult prin traditie, Paranii care traiau pe piminturile feudalilor duhovnicesti sau ale boierilor eran datori si pliteasca dijma in produse si si fac boierescul (lucrul gratuit), obligatii ce-si aveau 31radacinile in legea farii, in obligatia de a da de doua ori pe an — la Criciun gi Pasti — cadouri $i de a presta munca timp de 3-5 zile pe an, Renta in munca creste incet, deoarec principalele produse proveneau din gospodaria firdneasca si o parte din ele (nu totdeauna a zecea parte) era data feudalului. Pe la sfirsitul sec. al XV-lea - inceputul sec. al XVI-lea, unii boieri si unele mingstiri igi rezerva in folosingd exceptional bunuri ca pagunile, iazurile, padurile ~ care se numeau braniste. in legaturé cu aceasta, sporeste numarul zilelor de munca gratuit cu toate c& documentele spun doar ca faranii sint obligati si lucreze la ce va fi nevoie (rabotati, sto potrebno). Dependenta jurisdictionala fata de feudali era nefnsemnata; doar uni feudali duhovnicesti aveau dreptul de a-si judeca ‘rani. Dependenta personal nu era dezvoltata pind la 1540, cind intr-un tratat dintre Moldova si Polonia se mentiona ca trebuiau inapoiati {aranii fugari, care aveau vreo obligatie fata de pani si nu primisera invoirea de la ci de a pl Astfel, spre sfirsitul epocii de care vorbim, strdmutarea faranilor nu mai era libera, ci ‘marginita de dowd conditit: (1) achitarea cu stapinul; (2) consimfamintul stpinului pentru straimutare Taranii de pe paminturile boieresti si duhovnicesti aveau si obligafii fiscale fayé de stat. Ei crau obligati si pkiteasc’ darea, iligul, deseatina din miere, din vin, din porci, posadul, joldul. Posadul era darea cu destinafia de a intari orasele, iar joldul se folosea pentru a plati ‘mereenarii, care erau angajati in caz de necesitate. Taranii prestau munci gratuite la morile si iazurile domnesti, la cdratul poloboacelor cu. vin. Obligatii destul de importante erau paza la hotar si serviciul militar Ia “chemarea la oaste” in timp de necesitate™. Pénd ta instaurarea dominatiei otomane chemarea la oaste era freeventi si se ficeau foarte putine exceptii (anor manastiri de femei li se da privilegiul de a nu trimite oamenii din satele manistiresti 1a oaste). Deci, dependenta faranilor particulari de stipini si de stat era considerabil. Taranii de pe domeniile domnesti sus mentionate, in afard de obligatile fiscale, mai eau datori sii dea deseatina din peste si varzi, si presteze munci la cositul finului, la reparatia cetatilor ga Se poate presupune c& astfel se forma un fel de echilibru intre situatia material a {ranilor de pe domeniile private si a taranilor de pe domeniile domnesti (publice). Téranii erau judecati de justitia de stat, iar pe chestiuni de ordin interior (treburile obstii) si de important minora — de judecata de obste. Oraigenii erau mai putin numerosi ca firanii, desi existau multe orase, Ei erau demumiti tirgoveiane, mesciane, Pliteau dari fata de stat, ocupindu-se si cu agricultura in hotarul orasului, Diferentierea in mediul urban greva in primul rind situatia material a ordigenilor,find atestati de documente si “uboghie tirgoveiane”, adic& tirgoveti siraci. Orasele se socoteau domnesti, iar ordgenii, indiferent de condigia material, — liberi Astfel, in perioada cit Moldova si Valahia au existat ca state independente, relatiile de exploatare din partea statului erau destul de intense, pe cind cele din cadrul domeniului particular erau mai moderate, in stare de dezvoltare, §3. Organizarea statali Moldova si Valahia s-au constituit ca state avind ca form de guvemimint monarhia. Monarhul - domnitorul - ocupa tronul in conformitate cu principiul clectiv-ereditar Candidatul trebuia si fie din dinastie domneasca (“os de domnu”), si n-aiba “insemniiri” — ‘mutilari in urma incercarii de a uzurpa tronul, Dintre pretendenti avea prioritate cel nascut din casatorie legitima, pe linie masculina, Candidatul urma s& fie ales (confirmat) de boieri, duhovnicime, iar citeodata — de adunare si mai larga. Alegerea se flicea pe vial Deoarece dreptul la tromul domnese putea apartine mai multor persoane, pentru a evita rivalitatea si destabilizarea, unit din domni gi-au asociat la domnie pe posibilii urmasi la tron si chiar au insistat asupra unor candidaturi (cum ar fi cazul lui $tefan eel Mare, care a insistat asupra candidaturit lui Bogdan, fiul siu, pedepsind chiar pe boierii care sustineau alta candidaturd — pe cea a lui $tefanigd, dupa cum ne informeazd venetianul Ieronime de Jessene, martor ocular al acestui eveniment) Mult timp, in istoriografie, dinastia domnitoare in Moldova in perioada independentei a fost denumit a Musatinilor, de la numele mamei lui Petru I Musata, Petru [ era socotit primul reprezentant al acestei dinastii, Mai argumentata. pare a fi opinia istoricului C.Cihodaru, care ii socoate pe toti domnitorii din Moldova urmasi ai lui Bogdan, adic& din dinastia Bogdanestilor™. Dinastia Domnitoare in Tara Roméneascd era cea a Basarabilor, fara find o data numitd si “Basarabscaia zemlea” Pind la Petru Musat in Moldova domnitorul se numea pe vechi - voievod, ~ iar Petru s-a intitulat si “dominus”, Roman (1392) se declard voievod si “samoderjavnii gospodin”, Stefan I (1394-1399) - voievod si domnitor (gospodari) al Tarii Moldovei. in caz cind domnul era minor, s¢ instituia o regent, in Tara Romaneasca sint stabilite urmitoarele cazuri: in 1521 a fost instituita regenta mamei Despina si a unchiului Preda Craiovescu pentru fiul lui Neagoe Basarab Feodosie, pentru Mihnea al II-lea ~ regenta mamei sale Ecaterina. In Tara Moldovei au fost urmatoarele cazuri de regent: (1) Alexandrel voda (1449) a domnit de 3 ori sub regenta mamei sale Marinca: (2) Steffnita vod (1517-1527) a domnit sub regenta lui Luca Arbore pind la majorat (1523). Regentii ‘nu apar in documente, care sint intocmite si senate de domni. 3Domnitorul avea toate atribuiile unui monarh medieval: administrative, legislative, judecitoresti. El exercita atit functile interne, cit si cele exteme: incheierea tratatlor cu alte state, in special cu vecinii apropiati ca Polonia si Ungaria (1407, 1422, 1433, 1483, 1499 - cu Polonia, 1475 — cu Ungaria). Dupa constituirea statului independent, atributiile de politica intema ale domnului s-au complicat, deoarece el se socotea proprietar suprem al fondului funciar din tara si in legaturd cu aceasta o mare important avea politica de donare a paminturilor sau a scutirii de dari a unor proprietari funciari, Domnitorul era si seful suprem al ostirii si chiar mergea in fruntea ei in caz de rizboi; era de asemenea si seful aparatului administrativ. Fiind si geful suprem al justitiei, domnitorul putea judeca orice pricina ar fi socotit oportun’, detinind gi uncle atributi judiciare exceptionale. Domnul era consultat si asistat de sfatul domnesc, aleatuit din boierii mari, mari proprietari funciari. Deja in tratatul cu Polonia din 1387 Petru I ii numeste “supremi consilieri”. in documentul slav din 1393 Roman denumeste institutia “rada svoih slug i panov”, in documente sint citati mai intii pani — cei fir dregatorii, iar apoi slughi — cei cu dregitorii ca: marele logofit, cei doi mari vornici, marele postelnic, spatar etc." Numarul varia de la 15 la 33 membri in sfatul domnesc. Boierii consilieri contrasemnau actele domnitorului indiferent daca erau tratate internationale sau hotatiri judecdtoresti, adic& sfatul domnese nu avea o competent apart ci una nedespartita de cea a domnitorulu in cazuri mai importante se convocau aduniri ale stirilor — “adunarea {arii” — organ reprezentativ care era o prelungire a sfatului mare al {arii din perioada anterioard, compus din reprezentantii diferitor categorii sociale. in mod obligatoriu, la aceste adunari participau boierii si duhovnicimea. Este posibil ci celelalte categorii nu erau convocate chiar de fiecare data; in tot cazul, izvoarele mentioneazi si “toat& ara” (in slavond — “vsea zemlea”)* La o astfel de adunare se examinau chestiunile cele mai importante, ca alegere domnului, sau care cereau o larg responsabilitate, ca plata tributului, rzboi si pace. in 1456 a avut loc o astfel de adunare la care a participat sfatul domnesc, mitropolitul si “toti panii de la mare pind la mic”, hotirind plata tributului turcilor in sum’ de dowd mii de galbeni. Fiind acesta primul caz de plata a tributului turcilor, ect prezengi au dat garantii Togofaitului Mihail, care trebuia sa due banii turcilor, e& aceasta hotarire a Iuat-o adunarea si cA nimeni si nu-l invinovateasca pe logofit. Peste un an, in 1457, Stefan al Il-lea, care vva deveni cel Mare, alungind din fara pe ucigagul tatalui sau, convoaca o adunare (in afar de boieri, participa reprezentan{i ai manistirilor, ai slujitorilor si “toata fara”) si it intrel dacd dorese si fie el Domn, Raspunsul a fost: “La multi ani de la Dumnezeu si domnesti!”™ Dregitoriile centrale s-au constituit din necesitatea de a deservi atit interesele personale ale domnului gi ale curti lui, cit si interesele publice si de administrare ale diferitor domenii 34ci beneficiau de torii crau numiti si revocati de etre domn, Nefiind remunerafi, danii domnesti si cadouri de la subalterni, Sistemul dregatoriilor s-a cristalizat in Tara Romineasca sub Mircea, iar in Moldova sub Alexandru cel Bun, Aseménarea dregitoriilor se datoreaza traditillor comune, inclusiv influenta bizantind, legdtura cu Bizanqul fiind o realitate in acest timp. Cel mai de vaza dregitor la inceputul perioadei a fost vornicul; din sec. al XV-lea sint atestati doi mari vornici in Moldova: in Tara de Sus (Nord) si in Tara de Jos (Sud). El avea atributii judiciare, militare, diplomatice. Totodata avea si funetii private — toate slugile curtii fi erau subordonate. Marele logofit cra seful cancelariei domnesti si pastratorul sigiliului de stat. Activitatea cancelarici, compusi din dieci, pisari, uricari, era coordonata de logofat in Tara Romaneascd, marele ban cra cel mai important dregator. El administra Oltenia ~ teritoriul din partea dreapté a Oltului, exercitind atributii administrative, judecdtoresti gi militare. Dar banul Olteniei era numit si destituit de catre domn, el indeplinea poruncile domnului. in stinga Oltului, cu atributii asemanatoare activa marele vornic. Vistiernicul administra veniturile si cheltuiclile atit ale domnitorului, cit si cele de stat Volumul de lucru la vistierie era destul de mare, existind o mulime de dari gi prestatit fay de stat gi de aceea marele vistiemic era unul din primii dregatori, avind ajutor in persoana celui de-al doilea gi al treilea vistiernic si numerosi “dicci de la vistierie”. Ceilalti dregatori ‘mari aveau si atributii publice si private. De exemplu, postelnicul era si un fel de ministru de exteme, concomitent el ingrijea de camera de culcare a domnitorului. Acelagi lucru se poate spune si despre vornic, paharnic, stolnic, comis. Unii dregatori ca clucerul, pitarul, sulgerul, medelnicerul aveau atributii private, de servire a domnitorului si curtit lui, dar chiar gi ei, la porunca domnitorului, indeplineau atributii publice, in special judecatoresti Organizarea administrativ-teritoriali a Moldovei si Valahici s-a intemeiat pe acele “ari” existente inainte de formarea statului, formate in cadrul unor unitati geografice naturale, ajungind dup’ intemeierea statului diviziuni administrativ-teritoriale, care se ‘numeau tinut, judet, “derjava”, “volosti”. Denumirile tinuturilor (judetelor) proveneau de la oragul-regedingé sau de la apele pe al caror curs se situau. Conducatorii tinuturilor (judetelor) erau numiti pircilabi, iar cei din tinuturile dinspre Polonia — starosti, in Valahia = judeti, bani Pircdlabii exercitau atributii administrative — aparatul din tinut era supravegheat de pircdlab: fiscale — controlul suprem asupra procesului de incasare a dirilor: militare — fiind comandanti ai gamizoanelor de cetate si ingrijindu-se, in caz de chemare a oastei mari, de formarea steagului de {inut: judecdtoresti ~ judecind pricini civile (exceptind litigi funciare) si penale (exceptind cele grave, care atrigeau sanetiunea pedepsei cu moartea),Orasele au avut 0 amumité autonomic, au beneficiat de un regim juridic de autoadministrare, aceasta explicindu-se prin faptul c& marea majoritate a oraselor au apsirut inainte de intemeierea statului, find asezate la intersectia drumurilor comerciale in Locuri favorabile schimburilor. Orasul avea vatra sa — adied partea de locuit, si hotarul — vii livezi, paguni, folosite de oraseni. in orase exista un organ ales de orageni in fiecare an — consiliul oragenese, compus dintr-un soltuz (judet) si 12 pirgari. Acestia erau alesi de adunarea tuturor oraigenilor, care se mai convocau in caz de impuneri excesive, insti din hotarul orasului, ceea ce pericita grav viata urbana, Treptat, domnitorul numeste in orag pe reprezentantul siu (ureadnic, sudef, vornic de tirg) care incepe a limita atributile organului electiv al orasenilor. Soltuzul si pirgarii aveau atributiijudecatoresti,fiscale gi militare™ Satele au cea mai veche origine, hotarele lor find stabilite “din veac”, foarte de demult, cu inceputuri care se pierd in timp, Indiferent de apartenenta (domneasea, boiereasc’, ‘mandstireasea), satele se administrau in baza vechilor traditii, cu eneji, juzi, vatdimani care erau alegi de siteni, si tot ei find reprezentantii obstii fafa de domnie. in satele particulare proprietarit numeau un vornicel, care se ingrijea de obligatile taranilor fafa de proprietar. In obste s-a pastrat si mai departe raspunderea solidarat atit in materie fiseala ~ napasta, cit si in domeniul plaii amenzilor judecdtoresti in caz de autori nedescoperiti ai crimelor. §4. Izvoarele de drept si evolutia dreptului Dupai constituirea statului, dreptul cutumiar legea irii este aplicat in continuare. La rind cu dreptul cutumiar se formeaz gi functioneaza alte izvoare de drept, adicd exista un pluralism de izvoare de drept Izvoarele dreptului Teoria juridica clasica a izvoarelor dreptului deosebeste izvoate scrise si nescrise. Izvoarele formale ale dreptului impuse de evolutia de pind acuma a dreptuluisint obiceiul juridic, precedentul judiciar, doctrina, actul normativ, contractul normativ Referitor la izvoarele dreptului, in sec. XIV-XVI trebuie si mengiondm izvoare serise gi nescrise, Ca izvor nescris este obiceiul, sau dreptul cutumiar, ceea ce se numea “Volosskii zakon’ sau “legea {ari Desigur, nu toate normele din legea tri au fost inglobate in sistemul de drept al statelor romanesti, ci doar acelea care au fost sanctionate, recunoscute de stat. Forma acestei sanctionari putea fi diferita: ori menfionarea expres a obiceiului oti incuviintarea lui tacita, atunci cind obiceiul era invocat de parti in faa unui organ cu functii judiciare gi acesta il valida ca regula juridicd. Astfel, fiind sanctionat obiceiul juridic de catre stat, 36recunoscindu-i durabilitatea si practica indclungata de aplicare, statul ii di un caracter ¢ poate fi revendicat sub sancfiune juridic important apartine legislatici domnesti. Normele legislatici domnesti se contin in gramotele cancelariei domnesti si multe din cle se referd la privilegiile si imunitatile care se ofereau boierilor. Aceste norme n-au fost sistematizate, ele n-au alcatuit un cod de legi. Informatia Jui Dimitrie Cantemir din “Descrierea Moldovei” despre legile grecesti, pe care le-a primit Alexandru eel Bun concomitent cu coroana de ta impiratul bizantin, mu se refera la legislatia domn ci la cea bizantina. Re ia dreptului romano-bizantin a fost posibila in statele romane, inclusiv in Moldova, in primul rind datorita religici crestine ortodoxe, centrul cireia era Constantinopolul, Cartile religioase, in special Vierile sfinyilor, fragmente din Vechiul Testament, dar si cArti laice ca Cronica Iui Manases, Povestirea despre Varlaam si loasaf, Alexandria, au fost cunoscute in {arile romane cel putin din sec. al ‘XIV-lea, stiinta de carte find raspindita inca inainte de constituirea lor ca state. Arheologii au gisit stiluri si o catarama de carte, tumata din bronz, datind din sec.X-XIII, care dovedese rispindirea stiintei de carte la romani, in sec. al XV-lea in farile romane erau cunoscute uncle opere juridice bizantine, dintre care cea mai larga difuzare a avut-o Syntagma iui Matei Vlastares. Syntagma a fost ale’tuiti in 1335 de ieronomahul Matei ‘Viastares, care a repartizat materialul in 24 capitole conform literelor alfabetului grecese. Syntagma a fost tradusa de sirbi in slavona in 1348, doar partial ~ unsprezece eapitole din cele doudzeci si patru. Symtagma prescurtata a fost copiati in Valahia in 1451 la Tirgoviste. in Moldova, din porunca lui $tefan cel Mare, la 1472 a fost inf&ptuita traducerea integral a acesteia, dupa care s-au mai facut citeva copii". Astfel, se poate afirma ci in {arile romane era cunoscut dreptul bizantin si in special nomocanoanele culegerile de drept canonic gi laic, ca de exemplu Syntagma iui Matei Viastares Informatii despre normele juridice se confin si in tratatele internationale cu alte state (cele mai multe au fost incheiate cu vecinii — Polonia si Ungaria), Unele norme ale acestor tratate se foloseau la examinarea litigiilor de frontiera. Dreptul civil in dreptul real, 0 mare importanfi avea dreptul de proprietate asupra pamintului, Proprictatea funciara avea o structuri icrarhizata, in rezultatul fiingirit cdreia erau mai ‘multi titulari ai proprietaqii asupra unuia si aceluiasi pimint: domnitorul avea drept suprem de proprictate, care se manifesta in incasarea darilor si prestatiilor: boierii si mandstirile aveau de asemenea un drept de proprietate, care se exprima in faptul c& incasau de la (rani dijma gi beneficiau de Iucrul gratuit (de boieresc) al taranilor de pe mosiile lor: franii aveau dreptul de stapinire asupra curaturilor, gridinilor, viilor, livezilor, pe care le amenajau cu. muncd proprie si le puteau vinde si transmite prin mostenire. Modurile de dobindire a proprietagii funciare erau: cel primar, prin prelucrarea primara sau acaparare, $ cel derivat ~ prin tranzactii, mostenire si donatie domneasca. in cazul transferurilor de 37proprictate era absolut necesara confirmarea din partea domnitorului ca proprictar suprem. Domnitorul era si titularul obignuit al piminturilor, nedonate particularilor, confiscate pentru inalté tridare, paminturile de mind moarti, cele oragenest. in conformitate cu vechile obiceiuri juridice casa, gradina, livada, via faranului care triia pe pimintul boierului ii apartinean si el nu numai c& putea sa le transmit prin mostenire, dar si si le vind, dar, desigur, cumpéritorul igi asuma obligatiile fata de boier si stat pe care le-a avut vinzitorul. Mosia feodalului, care cuprindea mai multe sate, nu eprezenta un tot intreg, ci fieeare sat avea hotarul stu, in cadrul c&ruia faranii igi otganizau munca. Taranii dintr-un sat nu se foloscau de pamintul satului vecin, chiar dacd le fiiceau parte din mosia unuia si aceluiasi proprietar. Acest fapt ne dovedeste vechimea obiceiului stabilirit hotarclor satelor, care in documentele vremii sint prezentate ca foarte vehi, “din veac” Mosiile erau de trei feluri: patrimoniale (de neam), achizitionate si donate (de domnitor). Regimul juridic al mosici patrimoniale era cel mai restrins, deoarece ea trebuia si mu fie instrainata in alt neam, De aceea exista dreptul preferential de cumparare a ‘mosiilor de neam sau drepul de protimisis. Daca se scotea la vinzare o mosie de neam, apoi vinzitorul era obligat si-si instinfeze neamurile, care © puteau cumpara in primul rind Daca neamurile refuzau, atunci putea fi cumparati de oricine. Dac mosia se vindea, fara a fi instiinfate neamurile, atunci neamurile puteau si riscumpere mogia, in acest caz neamurile erau sustinute de autorititi, riscumpararea ceruti de neamuri fiind inf&ptuita independent de voin{a primului cumparator care igi primea inapoi banii platiti’”. Termenul de riscumparare nu era stabilit, sau era foarte mare Mosia achizitionat avea un regim juridic mai larg, deoarece putea fi transmis prin mostenire, vinduta sau daruita oricui, Dar dupa ce devenea proprietatea mostenitorilor, era socotita de neam si era supusi regimului de protimisis, Mosia, donati de domnitor “pentru dreapta si credincioasa slujba”, cum se mengiona in documente, putea fi transferata prin mostenire. in caz de instrainare a unei astfel de mosi domnitorul avea dreptul preferential de cumparare™ Proprictatea putea fi transmisi prin mostenire pe cale testamentard ori, in lipsa testamentului, in conformitate cu obiceiul, cu legea, Forma yerbala a testamentului ~ “cu limba de moarte” — predomina pind la mijlocul sec. al XVi-lea. Libertatea dispozitiei testamentare nu era nelimitata; voinfa testatorului era ingrdita de conditia ca macar o parte din avere si fie Lisat& mostenitorilor de gradul inti, adicd copiilor. De la inceputul sec. al XV-lea, in Moldova privilegiul barbatilor la mostenire este suprimat si in locul lui se impune vocatia suecesorala egald aft a barbatilor cit gia femeilor in cote-parti egale. De la ines ese pamintul la rind cu feciorit, avind cote-pirti cgale™', Gradcle de mostenitori conform legii au rmas accleasi ca si in legea {arii, cu corectia c& participau si femeile la mostenire la orice grad de mostenitori 38in Tara Roméneasca s-a pastrat privi ii, astfel incit in mod obignuit fiicele nu mostencau pamintul, acesta fiind transmis fiilor. In caz cind defunctul nu avea descendenti masculini, intervenea pridalica ~ trecerea averii de mostenire la domnie. Pentru a evita iegirea averii de mostenire din familie, paringii se adresau domnului si acesta putea elibera un act prin care renunfa la dreptul de retract prin formula “pridalica si nu fie” — “pradalica da nest”. Tatal putea obfine de la domn permisiunea de a-si aseza fiica in loc de fiu pentru a deveni mostenitoare. Ca o posibilitate de a asigura fiicele macar cu zestre din ‘bunuri mobile se mentine si frditia de cruce, fratele de eruce avind obligatiunea de a inzestra flicele defunctului impartirea intre mostenitori a mogiei, care era constituit din mai multe sate, se Picea ‘nu dupa numarul satelor, ci fiecare sat se imparfea in atitea parti citi mostenitori erau Aceasti norma se explici prin stabilitatea hotarelor si valoarea diferiti a satelor, de asemenea prin tendinfa de a egala pinile succesorilor. Privilegiul mezinului de a mosteni casa parinteasca se extinde din sec, al XV-lea si asupra mezinei, Dac mai mica in familie era fica, atunci ea mostenea casa pi . chiar daca avea frati, Sofia supravietuitoare avea dreptul de a se folosi (a primi yeniturile) de pimintul soqului decedat, dar nu putea dispune de el, astfel incit dup moartea celui de-al doilea sot pamintul (in cazul lipsei copiilor) trecea ca mostenire fratilor si surorilor primului sot decedat™” inteas in materia obligatiilor, reglementate de drept, s-au pistrat uncle norme vechi si au aparut si reguli noi, in primul rind, nu orice cauzare a daunei este privité ca infractiune. incepe a fi promovata conceptia ca din pricinuirea daunei decurg obligatii de a recupera dauna; aceasta conceptie se desprinde din tratatele moldo-polone. Se pistreaza principiul responsabilititi prin avere, fiind exceptata cea prin personalitate™” Forma scrisi era obligatorie pentru contractele care aveau ca obiect pamintul gi holopii. Exista réspunderea solidara a satului pentru infractiunea comisit pe hotarul lui dact autorul erimei nu era cunoscut. Negustorii strani aveau o rispundere solidara pentru dauncle cauzate de negustorii compatrioti. Se pistra responsabilitatea vinzitorului pentru calitatea lucrului vindut, pentru vieii ascunse contractul putea fi reziliat, iar pentru cele evidente — nu. in dreptul familial s-au pastrat majoritatea normelor care reglementau formare: familici, relagile intre soli, intre paring si copii, desfacerea casitoriei, deoarece relatii erau in competenta bisericii, care se conducea dupa canoanele bisericesti si in special dupa Syntagma tui Matei Vlastares Incheierea cAsatoriei era socotita legitima daca se facea prin cununic in biserica, Cununia trebuia sa fie facut in prezenta mai multor oameni, Conceptia despre familia monogam’ sta la baza crestine. Cel ce nu desfiicea prima casitorie gi cisitorea a doua cari urma si fie pedepsit. Se admiteau trei casitorii consecutive dupa desfacerea celei precedente, A patra cdsitorie se socotea nelegitima iar copii din aceast 39torie mu erau recunoscufi ca mostenitori legitimi. Exista principiul pastrarii separate a averii de pind la casitorie, aga ci dupa divort femeia isi lua zestrea, Exceptie se féicea doar in cazul cind divortul avea ca motiv adulterul sotiei. Dreptul penal {in dreptul penal notiunea de infractiune devine mai complexa, deoarece a inceput si fie fratata mu numai ca pricinuirea daunei materiale, morale si fizice, dar si ca 0 actiune periculoasa pentru stat si domnitor. in perioada examinata infractiunile se clasificau in vini ‘mari (cele mai grave) si mici (toate celelalte) Pedeapsa a inceput sai fie mai diferentiata, se tinea cont de cireumstantele in care a fost savirsit infractiunea, de recidiva, Originea social putea fi ca circumstant atenvant doar cind infractorul era boier si comitea o infractiune contra familiei, cum ne indic& Spntagma lui Viastares. Pedeapsa diferentiata in legtura cu gradul de participatic la infractiune inc& mu se practica. Aceasti concluzie se desprinde din mirturiile calitorului Guillbert de Lannoy (see. al XV-lea), care trecind prin Moldova a fost jefuit de niste hofi. Hofit au fost prinsi si condamnati la moarte prin spinzurare™ Cele mai grave infractiuni erau socotite crimele contra statului, Dintre ele, infidelitatea si tridarea domnitorului (“hitleanstvo”) era sancfionati cu moartea gi confiscarea mogiilor. Pretendentilor la tron, daca erau din dinastie domneasca si uzurpau puterea domneasca, li se tia nasul, deoarece cu astfe! de neajuns in viitor nu puteau pretinde s& devind domnitori. Ca infractiune contra justitiei era pedepsit depunerea marturilor false prin infierare (despre 0 astfel de pedeapsi ne informeazi tratatele moldo-potone). Neascultarea poruncilor autorititilor se sanetiona prin amend (“osluh”), Infractiunilor contra averii li se acorda o atenie sporita in aceasta perioad’, Cea mai grava dintre infractiunile care atentau la avere se socotea tilharia — “razboi” si se pedepsea cu moartea. Furtul si jaful sint desemnate de vechiul termen “tatiba”, care atrage dupa sine pedepse pecuniare, Treptat apare si termenul a prada — “grabiti", care insemna sustragerea in contra voinfei proprietarului a averi lui, Pentru furtul si jaful repetate se aplica pedeapsa cu moartea, astfel cA recidiva influenfa pedeapsa in directia indspririi ei. Deoarece in perioada examinatit au inceput a fi organizate branistile — parti din hotarele satelor includeau paguni, paduri si ape — legea apaira acest drept al proprictarului prin sanefiuni penale, Folosirea fird voia proprictarului a branistei (prinderea pestelui, taierea lemnelor, stringerea fructelor) era sanctionata prin amenda judiciara™. Infractiunite contra personalitatii ~ omorul, feziunile corporate ~ erau pedepsite prin amend judiciara, Pentru omor trebuia aplicata pedeapsa cu moartea, dar putea fi gi comutata in amenda judiciard-"dugegubina”, pitt, de obicei, in capete de vite. Se plitea 0 recompensi si familiei celui ucis 40incdlcdrile normelor dreptului familial erau interpretate ca. infractiuni impotriva morale, familici, bisericii, inct cAstorici intre rude (gradele oprite) era interpretata ca 6 infractiune (“amestecarea singelui”) si se sanctiona in dependenga de originea sociala a infractorilor. Synragma lui Vlastares prevedea surghiunul pentru nobili si pedepsele corporale pentru cei de jos. Ca pedepse complementare se mai aplicau gi un numar de zile de post, inchinaciuni pe zi, mincare fara sare ete. Rapirea miresei, violul si adulterul eran socotite ca si mai inainte infractiuni grave (“vini mari”) si se sanefionau prin dusegubina™. Adulterul continua s& fie interpretat nu numai ca infidelitate conjugala, ci si nasterea copilului de 0 femeie necasatorit’, Hulirea lui Dumnezeu, erezia, furtul averii divinizate a biserici, erau pedepsite prin amenda, desi nomocanoanele bizantine prevedeau in aga cazuri pedeapsa cu moartea. Faptul c& sint aplicate pedeapsa cu moartea, pedepse cu mutilare, corporale, ne face dovada evolutiei scopului pedepsei ~ de la despaigubire la intimidare, Pedeapsa cu moartea se aplica in caz de trédare a domnitorului, tilharic si recidiva in jaf, pridare. Pedepscle de mutilare se aplicau pentru uzurparea tronului si depunerea méirturilor false. Cele mai des intrebuingate pedepse erau amenzile judiciare-dugegubina, gloaba, la care se adauga si osluhul. Ca pedepse complementare erau: confiscarea mogiilor, in caz de tridare. gi pedepsele canonice (post, inchindciune etc.). Se practica de asemenea si compensatia — despagubirea privata Organizarea judiciara si procesul judiciar Dupa intemeierea statului, functiile judiciare ale obstii au fost preluate de stat, de organele care poscdau functii atit administrative cit si judiciare. Justitia privata era un fenomen rar, o exceptie, profitind de imunitate judiciari doar unele méndstiri, Judecditor suprem era domnitorul, care putea judeca orice pricini, dar care judeca in exclusivitate inalta tradare — hitleanstvo si pe boieri, care aveau dreptul la jurisdictia exceptionala a domnitorului. Cu functii speciale judecdtoresti activau. mari vornici. La porunca domnitorului puteau judeca si alti dregitori domnesti, in imuturi, judefe functile judecatoresti erau exercitate de pircalabi, judeti, in orase ~ de goltuzi, ureadnici, vornici de tirg. In sate, “oamenii_buni fini” in frunte cu judele (vatimanul) examinaw neinfelegerile neinsemnate dintre siteni Procesul este ined un proces in esent& contradictoriu, dar apar si elemente ale procesului penal, in special la examinarea celor mai grave infractiuni, Martorii de bund credinta — juratorii, bojilnifi ~ sint numiti de instanta gi nu de parte. Ordaliile nu se mai aplica. Creste rolul martorilor oculari si al corpurilor delicte. Probele serise (documentele) au o importangé deosebiti in proces. Se aplici si jurimintul pe cruce si Evanghelie, piistrindu-se si “juranintul cu brazda pe cap”. Se aplica ca si mai inainte “ducerea urmei”, adica prinderea infractorilor dupa urme. gi “svodul”, adicd cautarea lucrului disparut. in tratatele moldo-potone se prevedea c& nici 4fronticra de stat mu era o piedica pentru “ducerea urmei”, care continua si mai departe cu conditia primirii unui permis special de la cdpitanii de la frontier. in tratatul moldo-polon din 1540 se prevedea obligatia satelor de la frontier (de ambele parti) care n-au putut duce urma mai departe de a repara dauna’™. Procedura svodului a fost modificata prin aceea ca persoana suspectatd putea recurge la serviciile unui garant, care jura despre buna credinta a proprietarului real al tucrului cautat, Astfel de garant era denumit de documentele vremii “sodisi". Stefan cel Mare, cdutind si faciliteze relatile comerciale, a introdus regula conform cdreia pentru marfa cumpéiratd in zile de iarmaroc (la iarmaroe) nu e obligatorit de avut garanti Taxele gi veniturile judiciare erau insugite de organcle de stat respective. A treia parte din averea furata si intoarsa prin eforturile justitici ~ tretina — era platita ca taxa de cel ce cistiga procesul si cdruia ii era intoarsa averea prin judecata, Ulterior aceasta parte a fost micsorata si in tratatul Moldovei cu Marele Cnezat Lituanian din 1499, in care se mentiona cA tretina constituie nu a treia, ci a zecea parte din averea furata si intoarsi apoi proprictarului prin justitie, §5. Institutiile juridice ale voievodatului Transilvaniei Institutile juridice din Transilvania au avut particularitaqi care isi au originea in istoria acestui voievodat. Constituirea voievodatului Transilvaniei a avut loc in baza unificarit politice care se observa in interiorul Carpatilor inca din sec. al X-lea. Centralizarea de mai departe a decurs in conditile Iuptei de aparare gi apoi ale stabilirii dominatiei ungare. Pind la sfirgitul sec. al XTI-lea dominatia maghiara se exercita numai asupra unei parti a Transilvanici, care pind in 1541 a fost voievodat dependent de Ungaria, in Transilvania exista 0 paturi de nobiles, care se formase pe baza nobilimii obstesti inca din secolele anterioare dominatiei ungare. in sec, al XI-lea gi al XIlea s-a creat 0 noua categorie de feudali din rindul cuceritorilor si colonizatorilor. S-a dus o politica antinafionala, fiind adoptata in 1437 infelegerea celor trei natiuni privilegiate ~ Unio arium rnationum ~ romani fiind exclusi din “natile privilegiate”. Taranii au devenit serbi (iobagi) in Transilvania mai devreme decit in Moldova si Valahia. Renta in munca era de 52 zile pe an, Satele libere s-au mentinut mai ales in tinuturile de la margine - Hafeg, Maramures, Fagiras. Robii ({iganii) se contopese cu iobagii in sec. al XVI Voievodul era numit de regele Ungariei si avea atributii administrative, militare gi judecdtoresti. Era comandantul armatei care se recruta in Transilvania si administratorul veniturilor regale din care isi retinea o treime. Voievodul avea si atributii judecatoresti, care treptat au fost reduse numai asupra comitatelor Hunedoara, Alba, Cluj. Timava, Dobica, Solnocul Inferior. Unele orage din aceste comitate si latifundiile tice au fost sustras din jurisdictia voievodului 2Aparatul central de primul loc se situa vicevoievodul, apoi notarul, care era un omolog al logofaitului — sefual cancelariei voievodale, judele curtii, care avea atributii judecdtoresti ca marii vornici in Moldova si Valahia. in Transilvania exista si adunarea stirilor, compusa din reprezentanti ai stirilor sociale: ea purta denumirea de congregatio sau dieti. La congregatiile din 1291 si 1355 au participat si reprezentantii roménilor. O dicta din 1514 (aga-numita “dicta silbatica") interzicea dreptul de stramutare a {aranilor intensificind exploatarea. Astfel, dieta solutiona cefe mai importante probleme si se convoca in caz. de necesitate, Ia fel ca in Moldova si Valahia. conducere era format din functionarii cancelarici voievodale, Pe Organizarea administrativ-teritoriali a voievodatului Transilvaniei era mai complicata decit in Moldova si Valahia din cauza 4 aici a avut loc 0 imbinare a structurilor romanesti cu elementele maghiare, preluate la rindul lor din sistemul feudal german’ Unitagile cu populatie romaneascd au fost cunoscute sub mai multe denumiri voievodate, enezate, tari. Cu timpul acestea au fost transformate in comitate (forma ‘maghiara), uzurpindu-se drepturile administrative si judecdtoresti ale voievozilor. juzilor gi enejilor de catre dregitorii regali sau voievodali. Unele voievodate si cnezate au fost organizate ca districte, a caror conducere era ineredinfati unei adundri a nobililor, iar judecata avea loc potrivit lui ius valachicum la o instang compusd din 12 jurat Voievodatul Maramuresului a fost condus pind in 1349 de un voievod roman, apoi devine comitat, incluzind 8 distriete, Banatul a avut autonomie pind in sec. al XIV-lea, apoi fu impanjit in 8 districte, la conducerea cdrora au fost impusi reprezentan ai regelui ungar. Acolo unde s-a asezat si populatic maghiara, ca unititi administrative s-au organizat comitatele care din sec. al XIll-lea au fost conduse de comigi si vicecomiti numiti de rege pins la 1453, iar de la 1453 alcgi de nobilimea din comitat. In comitate erau convocate adunari ale nobililor. Comitatele se imparfeau in plisi, in frunte cu pretorul, ales tot de adunarea nobililor Alte unitati administrative erau scaunele secuiesti si sisesti. Secuii aveau obligatia de a apara hotarul de risarit al Transilvaniei. in sec. al XV-lea erau 7 scaune secuiesti cu centrul la Odorhei. Scauncle se aflau sub conducerea unui capitan, care la rindul supunca comitelui, numit de rege, apoi voievodul Transilvanici a devenit si comite al secuilor Scaunele sisesti s-au constituit in prima jumatate a sec. al XIV-lea in cadrul unui teritoriu colonizat de sasi, cu central la Sibiu. in fruntea scaunului se aflaw un jude regal si unul ales de nobilimea sasilor. Toate scaunele stisesti erau conduse de un comite, numit de voievod, iar din sec. al XV-lea era ales de obstea sasilor, Orasele din Transilvania aveau 0 autonomic mai larg. conferita.printr-o chart. Oragele se autoadministrau cu ajutorul unui consifiu ales in fiecare an si compus din jude gi B12 jurati (Fruntasi) ai paturilor instarite, Problemele cele mai importante erau rezolvate la adunarea comunitatit origenesti, a cdrei intrunire ta dificld si de aceea de la mijlocul sec. al XV-lea in orage s-a infiingat consiliul celor o sut&i de membri. Oragele aveau drept de jutisdictie locala. Satele romnesti erau conduse de juzi si eneji cu functii administrative gi judecatorest. fn Transitvania existau mai multe sisteme de drept. Pind pe la sfirgitul sec. al XTV-fea romanii craw judecati conform lui ius valachicum, ungurii si secuit — conform dreptului ungar, iar sagit se conduceau dupa dreptul saxon, in 1437, nobilimea celor trei nafiuni privilegiate (ungurii, secuii i sagii) s-a organizat in Unio trium nationum, prin cate exludeau majoritarii romani de la puterea pol Rominii au incercat si-si apere vechile institutii si obiceiurijuridice, fapt atestat de un document din 1371 in care se mentiona cd tofi cnejii si romani din cele patru scaune ale cetitii Deva cer si fie judecati dupa Iegea roménilor si mu dupa alte legi'”. Destul de elocvent este exemplul romanilor din Tara Fagiragului, care au reusit si impund autoritatilor codificarea principalelor institutii. Astfel in 1508 au fost elaborate statutele ‘Tarii Fagdragului in limba latina (Densusianu a presupus e& dupa un text in roméins)®*. in statutele Figdragului se contin atit norme de drept civil, cit si penal, Dispozitiile sint similare sau chiar identice cu cele din Moldova si Valahia. in privinta casatoriei gi zestrei confineau normele cunoscute din cele doua iri romanesti. Exista privilegiul masculinitaii cu obligatiunea fratilor de a inzestra surorile, se admitea infrairea cu efecte materiale, care putea inkitura consecinfele dreptului privilegiat de mostenire al barbatilor. Dreptul penal tot reiesea din vechile obiceiuri, incriminind furtul, juramintul fals si leziunile corporale. in Ungaria juristul Stefan Werbsczi, la porunca regelui Vladislav, a intocmit in 1517 0 colectie de drept ~ Tripartinu, partea a treia referindu-se la dreptul Transitvaniei Note Maria Dvoracek, op. cit, p.135-136. Ase vedea: Const.C.Giurescu, Transilvania in storia poporului romén, Bucuresti, 1967 PParasea, Vnenepoliticeskie uslovia obrazovania Moldavskogo feodalinogo gosudarstva, Chisindu, 1980, C.Cihodaru, Constituireastatului feudal moldovenese si lupta pentru realizarea independentei lui 1 Studi si cercetri stingjitice Istorie, fase. 1, lagi, 1960, Isoria dreptuluiroménese, vol, Bucuresti, 1980, p. 166-167. Moldova in epoca feudalismului (gramote slavono-noldovenest), voll, Ching, 1961, p2. fn contnuare MEF % ‘Documenta Romaniae Historica. A. Moldova, vlil, Bucwreyti, 1976, p-101-102, 119. in continue DRHAM “ PSovetov, Razvitie eodalisma i krestiane Moldavii, Chis, 1980, p.197-199 44