Moara cu noroc

Ioan Slavici

Nuvela începe cu discutia dintre batrana si ginerele ei, Ghita,

personaje care isi duc viata între câmpia Aradului şi munţii Bihorului.
„Omul să fie mulţumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăţia, ci
liniştea colibei tale te face fericit” spune batrana, in timp ce pe Ghita il
defineste dorinţa de schimbare si spiritul de aventură. Bătrâna nu-şi
impune autoritatea, ci emite un avertisment, asa ca Ghiţă are libertate de
alegere şi, deci toată răspunderea, asa ca hotărăşte fără ezitare să-şi urmeze
dorinţa. De la Sfântul Gheorghe, acesta arendează Moara cu noroc, o
cârciumă situată într-un loc pustiu, dar care le pare noilor locatari un loc
frumos şi binecuvântat in care se pot castiga bani multi. Hanul este aşezat
într-o vale dezolantă, în care se intră şi din care se iese foarte greu, poartă
spre locurile rele, pline de capcane. Spaţiul fizic este întregit de cel uman,
dominat de lumea porcarilor ce-şi mână turmele prin pădurile de stejar din
jur.
La început lucrurile merg bine: în fiecare sâmbătă oamenii îşi număr
banii, iar duminica bătrâna merge la biserică. Momentul care tulbură viaţa
tinerei familii este apariţia infricosatorului Lică Sămădăul. El soseşte la
han într-o luni dimineaţa si, după ce le priveşte pe tânăra Ana şi pe mama
ei, doreşte să afle cine este cârciumarul. După ce se prezintă, autoritar,
Lică îi cere lui Ghiţă să ţină evidenţa celor care se opresc la Moară.
A doua zi Ghiţă se duce la Arad, îşi cumpără două pistoale şi o slugă,
pe Marţi, iar de la Fundureni doi „căţei flocoşi”. Ghiţă îşi dă seama că „la
Moara cu noroc nu putea să steie nimeni fără voia lui Lică”, când la
cârciumă poposesc câţiva oameni de-ai Sămădăului care îi cer lui Ghiţă să-
i servească în schimbul a 5 grăsuni din turmă Pentru prima data în viaţa
lui, barbatul se gândeşte ce bine ar fi fost dacă n-ar fi avut nevastă şi copii,
pentru ca să poată zice: „Prea puţin îmi pasă!”.
Desi Ana il tot roaga pe sotul ei sa plece din acel loc, Ghita decide sa
mai stea. Urmatorul pas in relatia dintre Ghita si Lica se prefigureaza
atunci cand Lică îi arată carciumarului semnele turmelor sale şi îi cere să il
reţină pe fiecare om care conduce o turmă. Sămădăul îi cere toate cheile
casei, se duce la sertarul cu bani şi ia de acolo un teanc, fără să-i numere,
spunându-i că sunt cu împrumut şi că o să-i înapoieze. Ghiţă îşi doreşte ca
Lică să-l privească la fel ca pe un partener şi nu ca pe o slugă.In tot acest
timp, Ana se simte tot mai părăsită. De când se împrietenise cu Lică, Ghiţă
devenise un străin. Atmosfera devine grava in momentul in care Lică vine
la moara însoţit de cei trei prieteni ai săi Buză Ruptă, Săilă Boarul si Răuţ
si, luat de val, o invita la dans pe Ana. „Joacă muiere, parcă are să-ţi ea
ceva din frumuseţe”, ii spune sotul sau, iar ea se supune.
Seara, Săilă Boarul şi Buză Ruptă pleacă spre Ineu, Răuţ spre
pădurea de la Fundureni, iar Lică hotărăşte să poposească la cârciumă
deoarece doreşte să discute cu arendaşul evreu. In timpul noptii, Ghiţă
aude lătratul câinilor şi vede pe geam un bărbat şi o femeie pe care nu-i
cunoşte.
In plan pararel, carciumarul se împrieteneşte cu jandarmii – în special
cu Pintea – care vin tot mai des pe la cârciumă. Jandarmul il anunta pe
Ghiţă că în acea noapte doi oameni il jefuisera si batusera pe arendas. In
acest context, Ghiţă e dispus sa mearga la Ineu ca să depună mărturie in
sprijinul lui Lica, susţinând că a dormit la cârciumă si nu are cum sa fie
implicat in jaf. In timp ce carciumarul e plecat, la moara soseste o vaduva
ca de 28 de ani îmbrăcată în negru şi „de mână cu un copil ca de 5 ani, slab
şi bolnăvicios”. Femeia porunceste să se înhame caii, în ciuda insistenţelor
Anei, jandarmilor şi ale vizitiului de a rămâne acolo peste noapte.
În drumul spre Ineu, Ghiţă se gândeşte la toate legăturile sale cu Lică
şi se simte vinovat „ca om însoţit cu un făcător de rele”. Dacă Lică este
condamnat, Ghiţă poate fi acuzat de complicitate. Dacă Lică scapă,
urmează răzbunarea.
După ce Marţi şi Ghiţă sunt interogaţi, iar Pintea o aduce pe slujnica
Uţa, aceştia pornesc spre cârciumă. Pe drumul de întoarcere descoperă
„trupul unui copil mort de o lovitură, pe care o primise, precum se vede, cu
patul puştii în ceafă…” Spre miezul nopţii, Pintea găseşte si trupul femeii
în negru, iar langa ea se afla biciul lui Lica. Sirul victimelor continua cu
Hantl, unul dintre jandarmii lui Pintea, injunghiat cu un cuţit care părea a
fi al lui Săilă. La Buză Ruptă acasă se găseşte, in acest timp, o parte din
argintăria furată de la arendaş, asa ca Pintea se duce la comisar, in timp ce
alţi jandarmi aduc vestea că Lică este în Ineu pentru că venise să
întâlnească o doamnă de la Arad căreia avea să-i dea preţul unei turme
vândute la târgul de la Zărand.
În faţa comisarului, Lică recunoaşte că văzuse cuţitul la Săilă şi că
biciul este al lui, presupunând că îl uitase la Moara cu noroc. Lică neagă
tot ce declaraseră ceilalţi oameni la anchetă, spunând că poate fi adevărat,
dar el nu-şi aminteşte nimic, că argintăria arendaşului fusese pusă de
altcineva, în mod intenţionat, în casa lui Buza Ruptă, iar despre biciul şi
cuţitul găsite la locul omorului dă din umeri. Spre surprinderea tuturor,
Pintea repetă afirmaţiile lui Lică. În final, Lică „se află nevinovat; Ghiţă
ale cărui purtări dăduseră loc la bănuieli, scapă în lipsă de destule dovezi,
iar Buză Ruptă şi Săilă Boarul fură osândiţi pe viaţă”.
În zilele următoare, Lică îi aduce lui Ghiţă bani furaţi şi-i
mărturiseşte că femeia a murit deoarece n-a vrut să vândă un lanţ care-i era
foarte drag.
La randul ei, Ana descoperă că bancnotele pe care le numără sâmbăta
le vazuse la doamna în doliu, asa ca i le arată lui Ghiţă care se duce cu ele
la Pintea. Acolo el se înţelege cu jandarmul să-i ducă toţi banii primiţi de
la  Lică  pentru a-i schimba cu alţii, iar cei însemnaţi să rămână dovadă.
In timpul acesta, bătrâna pleacă împreună cu copiii să petreacă
sărbătorile de Paşti la Ineu, iar Ana ramane la carciuma alaturi de Lica.
Deşi supărat la început că nu a putut scăpa de ea, Lică se simte bine când
vin lăutarii şi o ia la joc. La sfârşitul dansului, Lică o ţine pe Ana pe
ghenunchi şi o sărută, iar Ghiţă îşi lasă soţia în braţele Sămădăului şi se
duce după Pintea. In aceasta situatie, Ana îi cere lui Lică să o ia cu el,
văzând în Lică adevăratul bărbat, nu „ o muiere îmbrăcată în haine
bărbăteşti”, cum e Ghiţă, insă Lică nu vrea sa aiba de-a face cu ea si pleaca
pe cal, infruntand o furtuna de care abia se adaposteste intr-o biserica.
Finalul nuvelei il surprinde pe Ghiţă intors acasă unde o găseşte pe
Ana si o înjunghie cu un cuţit. La randul lor, Lică şi Răuţ, din ordinul
Sămădăului „îşi descarcă pistolul în ceafa lui Ghiţă” si dau foc hanului.
Urmărit de Pintea, lipsit de puteri şi fără a putea trece râul umflat din cauza
ploii, Lică îşi sfărâmă capul de trunchiul unui stejar uscat.